9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

1 (27 ) / 20101 7

Cantemir,moralistul (II)

de Eugen Simion

In memoriamAdrian P unescuă

"O lumepost-american ?"ă

de Thierry de Montbrial

Cantemir ilimba român

şă

de Marius Sala

F nu Neagusau despre

magia povestirii

ă ş

de Viorel Coman

11/2010

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Cantemir, moralistul (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

DISCUÞII

Serge FAUCHEREAU: Cantemir, "citoyen de l'univers" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

E. MOUTSOPOULOS: Ulysse entre Turcs et Vénitiens . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Marius SALA: Cantemir ºi limba românã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

CRONICI LITERARE

George NEAGOE: Sebastian: biographia litteraria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Radu George SERAFIM: Disecþie în oglindã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

Lucian CHIªU: De la viaþa ca operã la opera vieþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

Irina GEORGESCU: Electrizãri narative: pixeli, cerneluri ºi telecomenzi. . . . . . . . . . . . . . 25

DOCUMENT

Emil CIORAN: Recuperare publicisticã (IV) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

IN MEMORIAM ADRIAN PÃUNESCU

Fãnuº NEAGU: Vinerea neagrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Valentin COªEREANU: Valoarea unui gest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

NEGRU PE ALB

Nicolae ILIESCU: Popa Prostu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

1

CUPRINS

COMENTARII

Caius T. DRAGOMIR: Ceea ce oamenilor nu le-a fost permis decât o singurã datã

(Câteva reflecþii de geopoliticã ºi de istorie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Iordan DATCU: Însemnãri despre opera lui George Ganã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

Ana DOBRE: MRP ºi Marin Preda - interferenþe confesive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

Viorel COMAN: Fãnuº Neagu sau despre magia povestirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: Construcþia literarã ...........................................................................................64

on-lineDan Petru CRISTEA: Istoria, individ cu individ .......................................................................67

CULTURÃ ªI ECONOMIEThierry de MONTBRIAL: "O lume post-americanã?" - Câteva trãsãturi semnificative

ale anului 2009-2010 (I) .............................................................................................70Maria MOLDOVEANU: Repere manageriale ale politicii culturale (I) .................................75

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ce reprezintã rezultatulTaberei internaþionale de Picturã ºi Graficã de la Ipoteºti,

care s-a desfãºurat în fiecare varã/toamnã, începând cu 2004, sub conducerea graficianului ºi profesorului Mircia Dumitrescu.

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Cantemir, moralistul (II)

The author discusses Dimitrie Cantemir’s personality, insisting on the moral characteristics of hiswritings. Ruller of Moldavia (1693, 1710-1711), he is very little known outside Romania, by Turksand Russian savants. The prince was a humanist, composing theological, scientific and historicworks. We examine the sources used by Cantemir in some of his books, highlighting the way herenewed Romanian language of the 17th century.Keywords: Dimitrie Cantemir, moralist, Ion Neculce, Moldavia, Berlin Acadeny, Peter II.

Abstract

Propoziþia de bazã a acestor reflecþiiscoase de peste tot, cu precãdere din Biblie,este cea din Ecleziast, pusã în Gâlceava... îngura Înþeleptului: „deºertarea deºertãrilor ºitoate sunt deºerte”. De la ideea deºertãciu-nii lumii pornesc toate. Lumea se laudã, depildã, cu faptul cã este „plinã de tot binele”ºi când Înþeleptul, sceptic, îi citeazã propo-ziþia dinainte, ea se apãrã cu ideea cã, dacãeste rea, rãul vine de la Dumnezeu pentrucã Dumnezeu este ziditorul ei. Aºa cã bineleºi rãul din fiinþa lumii sunt programate dedivinitate. O idee pe care o sucesc ºi o rãsu-cesc mereu filosofii. O regãsim ºi în cursu-rile lui Nae Ionescu. Cantemir reproducedin textele sacre în stilul ºi cu limbajul sãu:„Oare cu ce feliu de socotealã mai rea decâttot rãul mã socoteºti? Cãci pe mine sângurDumnãdzâu ziditorul mieu deacã m-amdesãvârºit fãcut, au n-am de zis cã-i bine,adecã au vãdzut cã sânt buni?” Înþeleptul nuse dã bãtut în faþa acestei interogaþii de bunsimþ ºi rãspunde cu argumentul pãcatuluioriginar, adicã: creatorul divin a fãcut, ade-vãrat, omul bun, dar el, mâncând poamainterzisã, a încãlcat jurãmântul ºi a permis,astfel, pãtrunderea rãului în fiinþa lui...

Dialogul se desfãºoarã în acest chip, cuargumente ºi subtilitãþi de oameni care aucitit bine scrierile sacre. Când vine din nouvorba de zãdãrnicia lumii, glasul filosofului

capãtã accente lirice ºi fantezia lui sedesfãºoarã pe spaþii întinse. O temã cunos-cutã, o dezvoltase în cronica lui ºi MironCostin. Cantemir aduce aceste exemple derisipire în timp a bunurilor materiale ºi depieire a gloriilor lumeºti, divagândinteligent în jurul motivului din Ecleziast:„Ce s-au fãcut împãraþii perºilor cei mari,minunaþi ºi vestiþi? Unde iaste Chiros ºiCrisors? Unde iaste Xerxis ºi Artaxerxis,aceºtia carii în loc de Dumnãdzãu sã soco-tiia ºi mai puternici decât toþi oamenii lumiisã þinea panã într-atâta, cât ºi cu luciul mãriiºi cu valurile furtunii ei vrea sã stãpâniascã,oamenilor sãi poruncind ca sã batã mareacu toiage ºi sã o puie în obedzi, cãci i-au stri-cat podul cel ce preste mare fãcusã labogazul de la Hersonisos (care loc sã chi-amã acmu Bogaz-Hisari) ºi alte multelucruri de vârtute ci-au arãtat? Unde iasteAlexandru marele, Machidonianul, carelenu pentru mãrimea statului, ce pentru mariºi minunate rãzboaie ºi a multe þãri biruinþã„marele” sã numéºte? ªi sã nu te mai, pen-tru alþii vechi ºi minunaþi a grecilor îm-pãraþi, întreb, ce pentru aceºti mai decurund: unde iaste Constantin marele, zidi-toriul Þarigradului? Unde iaste Iustiniian,cel ci-au acea minunatã ºi de toatã lumealãuda/tã ºi în toate unghiurile a rãtundzéliipãmântului vestitã zidit beséricã, carea sã

chiamã Svinta Sofia? Unde iaste Dioclitiian,Maximiian ºi Iuliian, tiranii cei putérnici ºimari? Unde iaste Theodosie cel Mare ºiTheodosie cel Mic? Unde iaste VasilieMachidon ºi cu fiiul sãu I.eon Sofos ºi alþiîmpãraþi puternici, mari ºi vestiþi a grecilor?Unde sânt împãraþii Romii, cetãþii ceii detoatã biruitoare? Unde iaste Romilos, zidito-riul ei, ºi alþii pânã la Chesariu Avgust,cãruia toate pãrþile i s-au închinat? ªi ce sã-þi mai dzic? Unde sânt moºii, strãmoºiinoºtri, unde sânt fraþii, priiatinii noºtri, cucarii ieri-alaltaieri aveam împreunare ºi într-un loc petrécere, carii acmu din mijloculnostru perirã ºi acmu sã pare ca n-au mainiceodãnãoarã fost? Acmu darã, pentruaceºtia adevãrat ºi fãrã înºelãciune sã-mispui, în ce chip ºi în ce féliu s-au petrecut?”

Filosofului îi place, probabil, acest dis-curs melancolizat despre trecerea lumii ºizãdãrnicia mãriilor lumeºti pentru cã îl reiapeste câteva pagini, cam cu aceleaºi ele-mente ºi, desigur, cu aceeaºi moralã a fabu-ei: avuþiile lumii sunt fum, bunurile amdevenit prav, iar desfãtãrile s-au transformatîn „pulbere de vânt rãdicate”. Chiar cinsteaºi slava nu rezistã, devenind „ocarã ºi defãi-mare”, zice moralistul prin glasul mâhnit alÎnþeleptului. Lumea, partenerul lui în acestdialog, preia într-o viziune demitizantã ºicu un limbaj mai puþin profetic ºi deloc liricideea deºertãciunii ºi o duce mai departe,lãudând cu cinism spiritul ei distrugãtor,faptele sale ruinãtoare: „Schiptrul lui [schip-trul împãratului] lui altuia l-am dat; avuþiileºi bunurile lui cãrora n-au silit sã le câºtigeam împãrþit; puterile ºi strãºniciile lui cupatru scânduri / în a pãmântului pântece li-am legat; caii ºi carãle lui pre câmpuri li-amfãrâmat, cãlãreþii lui, pe dialuri ºi pedes-traºii lui, pã ºãsuri, hulturii ºi alte a ceriuluipaseri i-au mâncat; armele lor rugina li-autopit; cetãþile lui alþii li-au fãrâmat ºi li-au cupãmântul alãturat; ºanþurile lor s-au împlutcu gunoiu ºi zimþii cei frumoºi de pustiitates-au rãsipit; dobitoacele lui, masã întinsãjiganiilo li-am fãcut; gardurile viilor lui,focului ºi strugurii lor, de piciorul strein s-au cãlcat, livedzile ºi pomii lor cei cu roadãdulce de toatã sãcurea ºi de toatã mânacarea n-au rãzsãdit s-au tãiat; þiitorile lui

céle iscusite curve cetãþii li-am fãcut; florilegrãdinilor lui, dégetele streine li-au cules ºinasul celui necunoscut li-au amirosit; pala-turile lui sãlaºe boaghelor ºi puhacelor li-ampremenit. Iatã darã cã aceasta iaste dreptate:ca cu toþii, toate ale méle daruri sã moºteni-ascã ºi sã stãpâniascã.”

Dialogul, pornit în acest chip, nu-i lipsitde confruntãri dure ºi vorbe atingãtoare.Înþeleptul numeºte pe oponenta lui fãþarnicã,„lãtrãtoare ºi de minciuni spuitoare”. Lumeanu se lasã însã intimidatã ºi-l defãimeazã peÎnþelept zicându-i cã este izvor de basne,contestându-i astfel ºtiinþa ºi stilul: „ticãi-tule ºi nemicã cunoscãtoriule”... Caracteri-zãri, trebuie sã recunoaºtem, aspre, înmãsurã sã întrerupã orice convorbire. To-tuºi, dialogul continuã, chiar dacã vorbele„împungãtoare” se vor repeta („o, streinulede minte ºi lispitule de creieri”, „o, spui-toare de basme ºi mãrturisitoare de min-ciuni”, „prostatecule oame” etc.). Sunt ºimomente de seducþie, cuvinte curtenitoareîn aceastã confruntare despre destinul ºiconduita omului moral (tema esenþialã aDivanului)... Lumea – care este dezavantajatãdin start pentru cã reprezintã amãgirile ºiînºelãciunile existenþei – dã dovadã, uneori,de diplomaþie pentru cã dupã ce supãrareaei trece se adreseazã Înþeleptului (simbolulascezei medievale) cu aceste formule cor-diale: „o, cinstitul mieu priiatin ºi dulcelemieu fiiu”. Diplomaþia, cordialitatea nu þinînsã mult ºi, la o nouã ciocnire de opinii,limbajul capãtã duritãþi noi. Înþeleptul semirã, folosind o ironie perfidã, de încercareaLumii de a lãuda minunile lumii pãmânteºti,cu aceste jocuri de cuvinte: „în mare mãri-me a mirãrii mirându-mã ºi uitându-mãstau”, iar Lumea, pentru a nu-i rãmâne da-toare, îl atacã în chip mai direct cu vorbe deocarã: „o, sãrace oame, cum maicã minciu-nilor ºi izvor de cuvinte deºarte te fãcuºi”...

Astfel de confruntãri verbale nu între-rup, repet, dialogul ºi, cum se va vedea,eroii acestei întreceri spirituale se înþelegpânã la urmã ºi propun o moralã comunã.Punctele lor de reper sunt religioase (cuprecãdere ortodoxe), dar imaginaþia ideilorevadeazã ºi spre alte spaþii culturale. Omuleste numit „lumea micã” ºi, având lumina

4

Eugen Simion

credinþei, el trebuie sã ajungã la adevãr ºi„sã împrãºtie ºi sã rãschire” (adicã sã risi-peascã) greºeala ºi întunericul. Spre a trãi îndreapta socotinþã, omul mai trebuie sã gân-deascã mereu la trei lucruri: moartea, înviereaºi dreapta giudecatã. Pentru aceasta, trebuiesã se pocãiascã ºi sã evite „spurcatelelumeºti pofte”, cum ar fi, de pildã, pãcatulcurviei sau lãcomia („avuþia cea spurcatã),de care a fost vorba mai înainte. Filosoful nurecomandã, cu toate acestea, lepãdarea delume, ci numai frânarea desfrânãrii, stãpâ-nire de sine în faþa frumuseþilor înºelãtoareale lumii: „Nice pentru ale lumii de urât fru-museþe sã te nebuneºti” sau: „dragostea fru-museþilor multe stricãciuni aduce cã, scrieistoria, pentru frumuseþea a unii muieri, aEllenii, vestita cetate s-au rãzsipit Troada ºicu frumuseþea poamei s-au amãgit Evva”...Prima propoziþie este o parafrazã din Pildelebiblice, a doua este o pildã care circulã în lit-eratura moralisticã medievalã. Cantemircheamã în ajutorul ei pe Augustin ºi peApostolul Pavel pentru a vesteji nebuniile

lumii ºi a lãuda bucuriile spiritului credin-cios: „Înþelepciunea trupului moarte iaste”ºi „Vai sufletului aceluia carile de la tine (O,Doamne) deslipindu-sã au gândit cã vaavea ceva mai bine”... Citeazã într-un rândºi pe Thalis, filosoful, care recomandã caomul virtuos sã se fereascã de trei rãutãþi, ºianume: „focul, muierea ºi marea”. Focul ºimuierea, înþelegem, dar de ce Cantemir, caretrãieºte atâta timp în mediu mediteraneean,trece marea printre calamitãþile care pândescomul? Din Wissowatius reproduce câtevapropoziþii ce i-ar fi plãcut, sunt absolutsigur, poetului Nichita Stãnescu, amator deasemenea subtilitãþi ale limbajului: „învaþã-te a muri” ºi „mort sã vieþuieºti, viu îþi tre-buie a muri / Deprisidã-te darã a nu muri, amuri”... Propoziþiile din urmã, scoase din„Stimuli virtutum, fraena peccatorum suntreproduse sub formã de stihuri. Un vers dinVirgilius (Egloge): „Pre toate biruieºtedragostea”, este comentat moraliceºte înaceºti termeni: „aceastã dragoste pre toate,oricât de silnice ºi nãsilnice ari fi, va cãlca ºi

5

Cantemir, moralistul (II)

va domoli”.Autorul acestei ingenioase gâlcevi pe o

temã moralã ce frãmântã lumea medievalã(relaþia dintre bucuriile spiritului ºi plãcer-ile lumii trecãtoare) încheie dialogul cu zeceporunci ale stoicilor, reproduse din scrierealui Andrea Wissowatius, cu o adendã(numitã A altuia învãþãturã) luatã tot dinStimuli virtutum din care reþinem ºi acestesfaturi: „multe ascultã; grãieºte puþintele;taci cele tãinuite [...]; „crede în Dumnãdzãu,nu te crede pe tine; fã cele hirºe”, adicã fã înviaþã lucrurile fireºti, adevãrate, potrivite.Tot el dã la urmã o Scarã în care sintezeazãtemele discuþiei sub formã, de cele maimulte roi, de aforisme prescurtate : „numebun cu fapte rele nu vii avea”; „spre poftelelumii orb, mut, fii”; „avuþia naºte lãcomia”;„zavistia omoarã fraþii”; „bogatului mân-dru, Dumnãzãu vrãjmaº [iaste]”; „ago-nisirea lumii piiarde sufletul”; „lumea pemulþi buni i-au nebunit”; „îmbogãþindu-te,nu te scumpi”; „ca poftele lumeºti grele-sporuncile dumnãdzãieºti”; „dulceaþa lumii,otrava sufletului”; „omul în voia lui, cât sãsuie, atâta mai greu cade”; „un rob, cestãpân lumii au pus Dumnãdzãu pe om”;„nu pe leneº, ce pe ostenitoriu dãruieºteDumnãdzãu”; „potrivire frumoasã, trupulcu lumea, sufletul cu ceriul”; „cearcã toate,bunele þine, relele liapãdã” etc...

Cum se vede ºi din acest repertoriu deteme ºi sfaturi, Cantemir încearcã sã defi-neascã, printr-un dialog puþin regizat, omoralã a omului virtuos. Modelul lui este,cum se observã fãrã dificultate, modelulmedieval, ceea ce vrea sã spunã cã omul tre-buie sã-ºi frâneze poftele ºi sã nu se laseispitit de ceea ce Apostolul numeºte „înþe-lepciunea trupului”. Este, în esenþã, moralacreºtinã sprijinitã, în demonstraþia dinDivan, pe filosofii ºi pe poeþii vechi. Nu tre-buie cãutatã originalitatea absolutã în aces-te comentarii moralistice, ci fineþea nuanþe-lor ºi, din când în când, câte o observaþiepersonalã. Trebuie remarcatã, mai ales, ca-pacitatea tânãrului filosof (Cantemir tipã-reºte Divanul sãu la 25 de ani, ceea ce în-seamnã, dacã þinem seama de scara cu ºaptetrepte a vârstelor stabilitã de el, cã îl scrisesecând abia ieºise din cãtãrigie – adicã din

adolescenþã – ºi abia intrase în voinicie de acrea un limbaj filosofic cu mijloacele uneilimbi nepregãtite pânã atunci sã primeascãasemenea subtilitãþi ale gândirii. Cantemireste, cu adevãrat, primul nostru logotet (uncreator de limbaj) în acest domeniu.

*În acest Giudeþ al sufletului cu trupul

existã, notam mai sus, ºi un pom al pieþiisau o scarã a vârstelor ce meritã a fi sem-nalatã. Scara are ºapte trepte ce marcheazã„vremea de pocaanie”, despre care moralis-tul spune cã se poate întinde pânã la vârstade 80 de ani. Pânã atunci, dacã nu dã pesteel o boalã nevindecatã, omul este în putereºi se poate pocãi, adicã poate trãi cuviincios(„în driapta socotialã a vieþii”) ºi se poatepregãti prin repetate rugãciuni pentrumarea trecere. Dacã scoatem din calcul celedouã trepte ale prunciei, rãmân cinci vârsteîn care se poate manifesta, dupã Cantemir,duhul de viaþã, adicã duhul creaþiei, duhulafirmãrii, duhul dreptei judecãþi ºi al facerii:cãtãrigia care se întinde de la 14 la 21 de ani(când apar mustaþa ºi barba), apoi voinicia,bãrbãþia, cãrunteþele ºi bãtrâneþele... Luând înseamã bolile, bãtrâneþile, neputinþele ºi, îngenere, nenorocirile ce se abat asupra omu-lui, moralistul ajunge la concluzia cã duhulde viaþã funcþioneazã cam 26 de ani în spaþi-ul de existenþã al „lumii mici”... El ia, apoi,fiecare vârstã în parte ºi-i aratã trebuinþele ºiposibilitãþile. Face, altfel spus, psihologie ºipedagogie. Cu pruncul, de pildã, trebuie sãumblãm „cu rãutate”, adicã sã fim severipentru a-i da „isteciune”... La fel trebuie sãne purtãm cu adolescenþii ºi cu tinerii pen-tru a-i învãþa bunele deprinderi, ºtiinþa ºiînþelegerea lumii: „cãci în copilãrie saubune, sau rele deprinderi sau obiceie veiputea lega, ºi carile în cãtãrigie vei agonisiîn bãtrâneþe o vei moºteni”... Nu-i exclusãpedeapsa fizicã în aceastã pedagogie ele-mentarã pentru cã ce sãdeºti acum, încopilãrie, creºte frumos ºi voinic mai târziu.Moralistului îi place sã aducã multe pilde însprijinul acestor idei simple. Pildele suntscoase din textele sacre sau sunt construitede el în spiritul acestor texte: „însã fru-moasa vreme poama legând, iarãºi cu

6

Eugen Simion

vreme dulcea roadã vei mânca” sau:„adâncã ºi groasã temelie lepãdând, mare ºiînaltã ºi frumoasã deasupra vei zidi casã”...

Pedeapsa urcã împreunã cu învãþã-tura pe primele trepte ale scãrii vârstelor ºi,fãrã ea, omul nu se deosebeºte de dobitoc,zice Cantemir. Voinicul trebuie „pãzit ºistrãjuit” pentru a nu cãdea sub influenþa reaa nepriatenilor. Sângele clocoteºte ºi poftelesunt mari la aceastã vârstã, aºa cã trebuieajutat sã fugã de ele ºi sã urmeze „drep-tatea, legea, dragostea ºi pacea”, adicã ceeace recomandã Biblia.

ªi la vârsta bãrbãþiei omul este vulnera-bil, ispitit, agresat de pofte necurate, aver-tizeazã moralistul. Timpul lui este, acum,vârtos ºi frumos, dar pentru a rãmâne aºatrebuie ca sufletul sã se pãzeascã ºi sã nudevinã ticãlos, sã nu se betejeascã... Moralistulnu recomandã asceza deplinã, retrageareaîn pustiu, ci doar prudenþa, curãþenia, în-þelepciunea... Dacã se întâmplã ca omul sãse îmbolnãveascã sau sã fie închis, atunci eltrebuie sã se apere cu sufletul. Sã aibã, altfelspus, „îndelung rãbdarea svinþilor feliu defeliu de nãcazuri”, scrie Cantemir parafra-zând epistolele lui Pavel ºi trãgând din ele omoralã practicã. Cãci acesta este Divanulsãu: un manual de moralã practicã pentruuzul bunului creºtin rãsãritean.

Sfaturile, îndemnurile la dreaptã socotin-þã continuã ºi în fiºa celorlalte vârste ºi situ-aþii de existenþã ale omului, cum ar fi sãrã-cia ºi robia. Toate recomandã îngrijirea su-fletului. Cãrunteþea este „începerea lânge-dzirii poamii”, adicã descendenþa, slãbireatrupului, sporul de amãrãciuni. ªi dacãtrupul slãbeºte, întreabã retoric moralistul,nu-i firesc sã încerci sã-þi întãreºti sufletul?”.Gãseºte cuvintele trebuitoare pentru a suge-ra aceastã înþelepciune a vârstei a ºaseadupã numãrãtoarea lui: „ªi de vreme cedespre partea trupului te înstreinedzi, nuiaste cu ruºine ºi despre partea sufletuluistrein a fi?” Când vine rândul bãtrâneþii de-pline, glasul moralistului Cantemir devinedin nou liric ºi profetic, cum era atunci cândevoca deºãrtãciunile acestei lumi. Bãtrâne-þea înseamnã pãrãsirea „desfãtãrilor ºi a tre-cãtoarelor poftiri”, deznãdejdea, agresiuneaslãbiciunilor de tot felul ºi, dacã toate aces-

tea te copleºesc, fii sigur cã „agiunsa-i lamoarte”. Cum te vei feri de ele ºi cu ce?... Cupãrãsirea rãutãþilor ºi cu ferirea bunãtãþilor”– rãspunde autorul manualului de moralãpracticã... „Fii gata – adaugã el – ºi nu temâhni, nici nu te întrista, cãci aceastaDumnedzeu milostivul spre binele ºi sprefolosul tãu face ºi casa sufletului acea înve-chitã, putredzitã ºi rãzsipitã, a o zidi, a oîntãri ºi a o înnoi va”...

În acest spirit de conciliere dintre suflet ºitrup se încheie partea a doua (adicã textelece aparþin lui Cantemir) din acest dialogpornit dupã modelul platonician orientat, s-a putut constata, nu spre filosofia specula-tivã, ci spre filosofia de existenþã, adicã spreo moralã practicã. Care este valoarea luimoralisticã ºi literarã? G. Cãlinescu îi gãseº-te câteva merite capitale, spre deosebire deistorici care îl socotesc încâlcit ºi nebarbativ,dar este ºi el speriat de „barbara pedante-rie” a cãrturarului ºi de sintaxa frazei. Lau-dã, evident, efortul de a crea un limbaj filo-sofic, dar nu gustã faptul cã Înþeleptul luiCantemir, voind sã dea o definiþie spiritua-listã a lumii, „se înfundã în pãdurea precep-telor ºi a moralitãþilor, cu un morman de ci-tate biblice”... Acest lucru este adevãrat, darstrãbãtând aceastã pãdure de precepte scoa-se din Biblie ºi învingând asperitãþile frazei,cititorul modern poate sã preþuiascã înDivan câteva însuºiri... Întâi, ambiþia de acuprinde ºi de a da o explicaþie a lumii,pornind, adevãrat, de la adevãrurile bibliceºi de a construi, în cele din urmã, o eticã aomului virtuos. O eticã bazatã pe preceptelereligiei creºtine rãsãritene ºi, totodatã, înfuncþie de modelul lumii medievale. În cen-trul lui se aflã omul cumpãtat ºi virtuos, nuretras din lume, ci înþelept ºi moral în mij-locul unei lumi în care miºunã poftele necu-rate ºi voinþa crâncenã de înavuþire ºi pute-re. Este, apoi, în dialogul cantemiresc cevace place la lecturã ºi este demn, chiar, deadmirat: fineþea gândului ºi, uneori, noro-coasa împerechere a vorbelor, adicã simþulcreaþiei. Acesta este semnul cel mai puternical talentului de moralist care, repet, mi separe esenþial în scrierile acestui moldoveanivit în locul de întâlnire a mai multor culturiîntr-o istorie, la drept vorbind, imposibilã.

7

Cantemir, moralistul (II)

Je vais essayer d’excuser l’intrusionparmi vous d’un historien de la culturecensé ne s’occuper que des cent ou cent –cinquante dernières années en Occident, parquelque propos suscités par l’exemple deDémettre Cantemir en son temps.

Dans un petit livre peu répandu, LesRoumains (Madrid, 1943), Mircea Eliadereconnait en Cantemir « l’un des plus illus-tres savants de son temps », mais luireproche son alliance avec les Russes. Soncontemporain Lucian Blaga, au contraire,dans son livre L’Être historique, l’admiresans réserve justement à cause de ses erran-ces dans un vaste espace géographique :« C’était le temps où l’Europe entière for-mait une sorte de conglomérat à l’état liq-uide. C’était le temps de toutes les compéti-tions et envies territoriales menées selon lescaprices des grands et au mépris total desintérêts des peuples. » (Si l’on songe auxguerres ethniques et religieuses qui ontrécemment déchiré la Yougoslavie et biend’autres lieux du monde, l’époque deCantemir paraît toujours contemporaine).

Les aléas historiques n’ont jamaisempêché les esprits aventureux de circuler :Hérodote a pénétré dans les trois continentsconnus à son époque, le remuant Walter

Raleigh, poète, prosateur, navigateur, hom-me de guerre et intrigant a fait plusieursexpéditions en Afrique et dans les Amé-riques, et même le studieux Descartes a par-couru l’Europe… A celui qui a la curiosité etl’enthousiasme intellectuels, voyager estutile mais indispensable non plus que d’êtrepolyglotte: le philosophe chinois TschouangTseu vivait en ermite et Mariana Alco-forado, la religieuse portugaise, dans uncouvent… L’information livresque ou dedeuxième main pallie les voyages qu’on nefait pas : Edgar Poe a décrit le pole nord ouParis sans quitter les États-Unis et ledouanier Rousseau a peint les jungles duMexique et d’Afrique qu’il n’a jamais vuesque dans les magazines. Dans tous les cas,la curiosité intellectuelle est le moteur quipousse les uns et les autres.

La curiosité a l’égard de tous et le tout,soucieuse de connaître et de comprendremieux et davantage, en quête d’une nou-veauté qu’ils découvriront et feront décou-vrir à d’autres, c’est ce qu’on appelait l’e-sprit des lumières, l’avant-gardisme, quesais-je ? Je sais seulement que cet esprit atoujours existé.

Démettre Cantemir était familier de cepays aussi divers que la Turquie, la Russie

8

Discuþii

Serge FAUCHEREAU

Cantemir, “citoyen de l'univers”

L'intellectuel Serge Fauchereau vise la curiosité culturelle entrainée par la lecture et l'imagination.Le monde de lettres est visité naturellement par des historiens de la culture, menés par une curiositébienveillante. Ainsi, Démettre Cantemir devient le " citoyen de l'univers ", en se situant dans laproximité de Voltaire ou de J. J. Rousseau.Serge Faycherau speaks about Dimitrie Cantemir and his role of "citizen of the universe", becausethe erudite humanist was curious and imaginative to the point that he tried to assimilate many lan-guage and a lot of knowledge. He had a great curiosity. In this way, the Prince of Moldavia resem-bles to Voltaire and J. J. Rousseau.Keywords: Dimitrie Cantemir, "citizen of the universe", humanist, encyclopaedic knowledge,Voltaire, J. J. Rousseau.

Abstract

ou l’Allemagne. Il était connu dans lasociété savantes d’Europe et sera accueilli àl’Académie de Berlin. (Saluons au passagela larguer de vues d’une académie qui neretient pas la nationalité de ses membresmais ce qu’ils peuvent apporter de connais-sances à leur assemblées.) Cet homme quis’est frotté aux religions islamique, ortho-doxe, protestante, paraissait suffisammentlibre de préjugés pour qu’un chanoineMontpellier traduise son Histoire de l’EmpireOttoman ou se voient les causes de son agran-dissement et de sa décadence (Paris, 1743). Onse plaisait alors aux titres longs, ainsiMontesquieu et ses Considérations sur lescauses de la grandeur des Romains et de leurdécadence. L’auteur de Candide, frianded’histoires turques, devait songer à ce livrede Cantemir lorsqu’il félicitant sons filsAntiochos des talents de son père, maisnotons pour l’anecdote qu’on ne le trouvepas dans la bibliothèque de Voltaire con-servée à Saint Petersburg ; l’ex libris A. D.Cantemir sur un Abrégé de l’histoire uni-verselle d’un Claude de Lisle, ne peut avoirappartenu qu’à son fils Antiochos Cantemir.

Le philosophe arabe Avicenne recom-mandait la connaissance des culturesétrangères et lui-même prêchait d’exemple.Les grands esprits ont toujours su cela : ons’enrichit de connaissances et on se révèle àsoi-même en se frottant aux autres. AlbrechtDürer serait demeuré un peindre local s’iln’était allé à étudier en Flandre et surtout enItalie, il n’aurait pas été le grand peintrefondateur d’un art spécifiquement alle-mand. Pierre Corneille ne quittait guerre saville de Rouen mais il pratiquait ses con-temporaines étrangers, comme l’EspagnolGuillén de Castro sans lequel il n’auraitjamais écrit avec malice : « Telle est la con-dition humaine, que souhaiter du mal à sesvoisins. Celui qui voudrait que sa patrie nefut jamais ni plus grande ni plus petite, niplus riche ni plus pauvre, serait le citoyende l’univers ». S’intéresser aux culturesétrangères n’implique ni l’oubli de son paysni un cosmopolitisme brouillon ou tout semêle en un cocktail mondialiste : que cha-cun garde ses spécificités. Ici encore, Cante-mir est un modèle car, comme le remarqueLucian Blaga « on peut s’étonner que à l’é-

9

Cantemir, "citoyen de l'univers"

tranger, mais la culture cosmopolite qu’ilavait acquise ne lui fit jamais renier lasienne ».

Trois siècles plus tard, les voyages sontbeaucoup plus faciles et l’information estaccessible à tous. Cela ne signifie pas que lescontacts est les échanges sont plus impor-tants. Bien des touristes à Cancun ou àMarrakech quittant parfois leur plage ouleur hôtel de luxe et visitent des monumentsdont ils ne connaissent pas l’histoire : l’exo-tisme leur suffit, comme aux retraités instal-lés sur la Costa Brava suffisent le soleil etdix mots d’espagnol. Je caricature : il existeun bon nombre d’exceptions, j’espère.

Trop de gens visitent un pays sans sesoucier d’en approcher la culture. Certes, unMarco Polo allait en Asie jusqu’en Chinepour des raisons commerciales mais il étaitpeu pressé de rentrer tans il se passionnaitpour tout ce qu’on lui raconter, ce qu’il voy-ait et s’efforçait de mémoriser : les mœursdes gens, les animaux, les plantes, les palais,les techniques, la cuisine, les gravures… Lecommerçant d’aujourd’hui va dans un paysétranger avec son carnet de chèques et desinformations économiques et financières. Jecaricature : il existe très probablementquelque exception. L’information, uneinformation qu’il dirait illimitée est à la dis-position de tous grâce aux nouveauxmedias (télévision, internet etc.) qui sonteffectivement de merveilleux instruments,si l’on veut bien s’en servir et s’en servirbien, en contrôlant autant que possible leurexactitude et leurs sources.

Notre vie intellectuelle semble d’êtreaccélérée, on croit qu’il y a de plus en plus àapprendre, sans penser que, simultané-ment, un foule de connaissances disparais-sent parce qu’on les juge caduques ou parcequ’elles le sont effectivement. Les enfants etadolescents ont désormais tant de métiersutiles à étudier qu’ils ont plus à lireBritannicus ou La Princesse de Clèves ni l’his-toire que remplacent les films de guerre etles séries fantastiques. Les étudiants s’é-pargnent de la lecture de Faust grâce aurésumé sur internet en tout l’histoire dansune bande dessinée ventée par les medias.Évidemment, j’exagère les intellectuelscomme moi, même s’ils travaillent beau-

coup, ne savent finalement quelque choseque dans un domaine précis, point trèsgrand circonscrit. Tout possesseur d’unsavoir court le risque de s’égarer dès qu’ilen sort sans prudence et modestie. Il n’estpas capital qu’un homme politique déten-teur de pouvoir ait peut de culture, car cen’est pas ce qu’on attend de lui ; mai il estfâcheux qu’il condamne un roman du patri-moine ou un art étranger parce qu’il n’ycomprend rien.

Ce qui est déplorable au niveau d’unhomme l’est évidement au niveau des peu-ples. (Nous voici revenus à Voltaire cité plushaut.) Ne pas connaître sa propre culture estune triste carence. Hier comme aujourd’hui,les Cantemir ne sont pas assez nombreuxpour faire comprendre par leur exemple etleur écrits combien et plus scandaleuseencore notre ignorance de la culture de nosvoisins, de nos partenaires proches ou loin-tains. Défions nous des cultures dominantesqui, en réalité, ont dominé par leur puis-sance économique et imposé des produitsculturels à leur gré, jusqu’à une prochaineredistribution du pouvoir. Jusqu’ici, les troiscultures, anglo-saxonne, française et alle-mande, qui font et répandent une histoirede culture, une échelle de valeur et unecarte du monde réputé cultivé, intéressentsurtout à ce qui concerne directement oud’un point de vue colonial. Faisons confi-ance à une curiosité bienveillante – le goutde la collection, par exemple, quand il n’estpas mercantile, entraîne souvent une vraieconnaissance ; le goût de seul exotisme, enrevanche, laisse l’objet étranger dans ledomaine de l’étrange.

L’arrogance culturelle n’est plus siéloignée des préventions de croyance : telqui trouve naturels les costumes sacerdo-taux de sa propre religion trouve grotesqueceux d’une autre religion et tel qui vénèreun mur, un bétyle ou un morceau de boisdétruit des sculptures séculaires qui luiparaissent sacrilèges. Il semble bien qu’ap-procher successivement des cultures enTurquie, en Roussie, en Allemagne ouailleurs porte a plus de tolérance et unecompréhension plus profonde des hommes.

Cher Cantemir, cher Voltaire, il n’est pasfacile d’être un « citoyen de l’univers ».

10

Serge Fauchereau

11

E. MOUTSOPOULOS

Ulysse entre Turcs et Vénitiens

L’auteur de l’article vise « L’Histoire de l’empire ottoman où sont perçues les causes de son agran-dissement et de sa décadence » de Démettre Cantemir, en le considérant une source de renseigne-ments sur la Grèce et les Grecs de son temps. Libérios Gérakaris semble être un véritable Ulysseerrant dans le monde, contraint à pratiquer la piraterie, à son propre compte, jusqu’à sa capture parla flotte ottomane, dont il échappe grâce à sa roublardise. D’ici dérive toute une série d’événementsqui illustrent l’odyssée du personnage entre les Turcs et les Vénitiens. The author speaks about "The History of the Ottoman Empire, in which there Are Explained theCauses of Its Power Augmentation and Decandence" by Dimitrie Cantemir, considering it a sourceof knowledge about Greece and the Greeks of his time. Libérios Gérakaris seems to be a trulyUlysses, wandering in the world, obliged to become pirate until he was captured by the Ottomanfleet, which he escaped due to his cuteness. From this point on, it begins a series of events that illus-trate the character’s Odyssey between the Turks and the Venetians.Keywords: Dimitrie Cantemir, "The History of the Ottoman Empire, in which there Are explainedthe causes of Its Power Augmentation and Decandence", Greece, Libérios Gérakaris, Oddyssey.

Abstract

* Académie d'Athènes.1 Cf. en trad., Histoire de l’empire ottoman où sont perçues les causes de son agrandissement et de sa décadence,

avec des notes très instructives, par S.A.S. Démétrius Cantemir Prince de Moldavie, traduite en Françaispar M. de Jonquières, Commandeur, Chanoine Régulier de l’Ordre Hospitalier du Saint Esprit deMontpellier, tome IV, à Paris, chez Jacques–Nicolas Le Clerc, MDCCXLIII (1743), avec Approbation etPrivilège du Roi.

2 Cf. ibid., p. 25, il s’agit de Libérios Gérakaris, cité par l’auteur sous la forme Geratchari (1645-1696),surnommée Libérakis tout court, prénom diminutif; nom de famille prononcé Yérakaris, du grec hiériax,« faucon », plus suffixe latin > byzantine – arius, désignant l’occupation; ici «chasseur au faucon ».

L’une des œuvres de Démettre Cantemir1

est une source inépuisable de renseigne-ments sur la Grèce et les Grecs de sontemps. Elle contient des témoignages d’unevaleur inestimable qui, en principe, fontdéfaut par ailleurs et s’avère, en con-séquence, d’un concours précieux pourl’historien des siècles de joug ottoman surce pays. Par une heureuse coïncidence, j’ail’honneur de prendre la parole après le pro-fesseur Barbu qui nous a entretenus del’odyssée des manuscrits de Cantemir. Je me

suis efforcé de centrer, pour la présenteoccasion, mon attention sur un personnagedont l’odyssée, à savoir les tribulations – luivalent bien, à mon sens, la qualificationd’un Ulysse moderne. Sa vie, tumultueusecomme celle des plusieurs Héros dont traitecette histoire écrite par un conteur digne defoi et dans un style savoureux, vaut haute-ment d’être retracée en l’occurrence.

Il s’agit de Libérios Gérakaris2, descen-dant d’une famille de notable du Magne,dans l’extrême sud de Péloponnèse, que

Cantemir identifie avec l’antique Laconie.La vie de cet aventurier de classe nemanque certes pas de pittoresque. Il naquitdans une province où les Turcs n’ont jamaispu mettre le pied, mais dont Venise s’étaitfaite l’héritière. Les mœurs de la régionencouragement la vindicte entre les clansrivaux, il dut s’enfuir, trouvant refuge àVenise et s’engagea dans la marine de laSérénissime, mais ne tarda pas à pratiquerla piraterie, à son propre compte, jusqu’à sacapture par la flotte ottomane. Sept ansdurant il fut soumis au régime inhumaindes galères et n’en fut libéré que grâce à saroublardise – il prétendit qu’il était pro-turc– et à des circonstances favorables. De fait,la Porte, ayant déjà nommé avec succès ungouverneur en Valachie, voulut tenter lamême expérience dans la Magne à peineapaisé. Un gouverneur chrétien orthodoxeaurait des chances de réussir dans uneprovince de l’empire qui, de plus, aux diresdu candidat, souffrait de pressionsreligieuses des Vénitiens, agents du Vaticanet «soupirait après la dominationottomane» (sic !)3.

Or un tel gouverneur de prestige sedevait également d’y être installé dans cesconditions prestigieuses, en épousant uneprincesse. Avant sont départ deConstantinople, chargé déjà de la provinceentière de Péloponnèse, Libérakis conçutune ruse destinée à déjouer le dynaste bar-bare, et qui l’égalait à Ulysse. Son choix s’é-tait déjà porté sur la personne d’Anastasie,descendante de la famille noble de Buhueþti,en Moldavie, et veuve de Doucas, prince depays, mort en captivité, sans doute aprèsune expédition malheureuse en Pologne. Lastratagème consistait en ce que le princesse,étant déjà secrètement « fiancée » deLibérakis, mais se sentant embarrassée dedevoir épouser officiellement un aventuriernotoire, feignit repousser sa demande. Ellesollicita alors le Patriarche de la visiter et lui

confia sa crainte de désobéir aux autorités.Un prêtre attendait dans ses appartementset le mariage fut célébré illico. Anastasie neput néanmoins supporter le déshonneur et,juste après le départ de son époux se résignaà prendre le voile qu’elle ne quitta qu’à samort.

Le récit de Cantemir s’arrête à cette étapedes aventures de Libérakis dont les faits etles gestes se poursuivent cependant. Saprésence au Magne se révéla avantageuseau départ, mais à la suite d’une révolte desManiates, il s’enfuit à nouveau à Venise oùil fut comblé d’honneurs. Or, fort de sonexpérience de la navigation, il versaderechef dans la piraterie, avant de se faireencore arrêter et emprisonner. Libéré, ilentreprit, à la tête d’une armée turque, laconquête du Péloponnèse, mais après lacrise de Corinthe, il ne put investir Nauplie,les Grecs ne lui faisant plus confiance. Il sedirigea de lors vers la Grèce centrale ets’empara de Carpénissi. Les Vénitiens lecontractèrent alors et, lui-croix de saintMarc et fut nommé gouverneur de la Grècecentrale, avec le droit de d’entretenir unegarde de corps personnelle. Sans raisonapparente, ses troupes attaquèrent la villed’Arta qu’elles pillèrent et mirent à sac touten commettant des graves services.Redoutant de perdre le soutiennent despopulations de la région, le sénat vénitien lefit arrêter et emprisonner dans la ville deBrescia. Il mourut en prison. Ce fut la find’une existence tumultueuse, à l’instar decaractéristiques de l’époque.

L’Histoire de Cantemir fourmille de récitsanalogues, mais qui ne retracent pas tou-jours des faits aussi savoureux quedéplorables. L’autorité avec laquelle leprince traite ses sujets concernant la Grèceet les Grecs de son temps est confirmée pard’autres sources contemporaines qui font deson témoignage un guide d’une authenticitéincontestable.

12

E. Moutsopoulos

3 Cf. ibid., p. 85-87.

Dicþionarele enciclopedice îl prezintã peD. Cantemir drept un cãrturar umanist, opersonalitate cu preocupãri enciclopedice,poliglot, comparabil cu umaniºtii Renaº-terii. A scris în latinã, în turcã, dar ºi înromânã (este unul dintre ctitorii beletristiciiromâneºti, prin lucrarea Istoria ieroglificã).Nu sunt singurul dintre participanþii laacest colocviu care subliniazã valoareaeuropeanã a operei lui D. Cantemir. Calingvist, preocupat de istoria limbii române,vreau sã aduc în discuþie douã fapte, unulde lexic ºi altul de sintaxã, în sprijinul ideiidezvoltate la acest colocviu: D. Cantemir afost un umanist stãpânit de pasiuneacunoaºterii, cu o viziune modernã despreom ºi lume.

Prestigiul limbii latine, în Evul Mediu ºiîn Renaºtere, cu tentativele de imitare amodelului clasic, a avut un exponent ºi înMoldova, în persoana lui D. Cantemir.

Influenþa directã a limbii latine, în vari-anta ei medievalã, asupra limbii române afost semnalatã sporadic încã din primajumãtate a secolului al XV-lea. Atestãrifoarte puþin numeroase sunt consemnate lasfârºitul secolului urmãtor. Numãrul terme-nilor împrumutaþi direct din latinã creºte lamijlocul secolului al XVII-lea, prezenþa lorfiind evidentã în prima jumãtate a secoluluiurmãtor prin opera lui D. Cantemir, uman-istul român cãruia i se datoreazã numeroasecuvinte împrumutate din latinã.

Cei mai mulþi termeni introduºi de D.Cantemir sunt folosiþi ºi astãzi (pentrueconomia expunerii îi voi cita numai pe ceide sub litera A): academie, anale, anomalie,antarctic, apocrif, arhitect, aritmeticã, armonie,astronom, axiomã. Alte latinisme au astãziforme diferite de cea propusã de D.Cantemir: adagheu ,,adagiu“, ateist ,,ateu“.În sfârºit, unele împrumuturi au dispãrut:agonã, arcubalista.

Preocuparea lui D. Cantemir de a intro-duce cât mai multe cuvinte latine în limbaromânã este evidentã ºi ea corespundetendinþelor vremii, prezente ºi în limbileeuropene occidentale, contrastând cufolosirea unui mic numãr de turcisme. ÎnIstoria ieroglificã, principala sa lucrarebeletristicã pe care o analizãm aici, existãnumai 74 de cuvinte turceºti. Dintre acestea,13 au însã menþiunea cã ,,le întrebuinþeazãorientalii“, deci sunt ,,neologisme inevi-tabile“, determinate de subiectul tratat; alte51 sunt termeni populari ce desemneazãnoþiuni curente în epocã. Rãmân 10 termeniturceºti introduºi de Cantemir în limbaromânã, cifrã neînsemnatã faþã de masivulîmprumut de neologisme din latinã.

De remarcat cã nu avem nici un adjectivºi nici un verb de origine orientalã în Istoriaieroglificã; toþi termenii prezenþi au conþinutconcret. Calitatea ºi cantitatea lexicului ori-ental nu numai cã nu indicã o penetraþie alimbii turce în lexicul românei, ci chiar o

13

Marius SALA

Cantemir ºi

limba românã

Dimitrie Cantemir was preoccupied to intro-duce in Romanian language many term ofLatin origin. Most of them remained in thecurrent use in a different form, others disap-peared. It is interesting to observe that in hisnovel "Istoria ieroglifica" ("The HieroglyphicHistory") there are only 74 Turk words. Inaddition to this, we cannot find any verb oradjective of Oriental provenience. Anotherimportant linguistic phenomenon is that thepredicative verb is always situated at the endof the sentence in Cantemir’s texts. This anLatin influence mediated by the humanists’understanding about classical rhetoric.Keywords: Dimitire Cantemir,"Istoria ierogli-fica" ("The Hieroglyphic History"), Latininfluence, neologisms, words of Turk origin,humanism.

Abstract

exclude. Ar fi, de altfel, greu de înþeles oabundenþã de turcisme într-o carte de med-itaþie ortodoxã, consacratã edificãrii moralea bunului creºtin.

Al doilea fapt pe care îl aduc în discuþieeste de naturã sintacticã: este vorba despreplasarea verbului la sfârºitul frazei. În frazaCãci toatã filosofiia fiziceascã asupra trupuluifiresc ºi în ºtiinþa lucrurilor fiinþãºti sã spri-jinéºti (p. 83) constatãm cã verbul a se spriji-ni se aflã la sfârºitul frazei.

Aceastã topicã nu corespunde poziþieiocupate de verb în celelalte limbi romanice;topica romanicã ar fi trebuit sã fie, dacãtranspunem fraza în limba actualã: Cãcitoatã filozofia materialistã (fizicã) în privinþatrupului natural se sprijinã ºi pe ºtiinþalucrurilor naturale.

Pentru originea acestei inversãri de top-icã s-au emis douã ipoteze. Una, ferm for-mulatã, îi aparþine lui Al. Rosetti, care con-

siderã cã este rezultatul unei influenþeturceºti. Alta, exprimatã relativ recent deDragoº Moldoveanu, explicã fenomenul caun reflex al orientãrii umaniste a autorului.Topica inversã are la Cantemir valoareexpresivã, spre deosebire de topica ascen-dentã neutrã din greacã ºi din latinã.Raportul dintre D. Cantemir ºi clasicism nueste direct, ci mediat de umaniºti, careaveau o înþelegere particularã a formei cla-sice. Fraza francezã, aratã J. Marouzeau (Dulatin au français), a putut fi influenþatã une-ori de latinã: pe de o parte tendinþa spreconcizia lapidarã, pe de altã parte tendinþaspre abundenþa frazei prin imitarea pro-cedeelor retoricii vechi. ªi în barocul spaniolsau italian, literatura clasicã provoacã un felde beþie latinizantã. Aºadar, inversiunile luiCantemir pãstreazã funcþia stilisticã a tex-telor clasice reevaluatã de umanism.

În sprijinul acestei explicaþii, DragoºMoldoveanu menþioneazã un fragment dinprefaþa la Istoria ieroglificã, unde D.Cantemir spune cã a fost preocupat maipuþin de conþinutul cãrþii, cât de forma ei,pe care a cizelat-o îndelung ºi cu multãtrudã. El aduce tot acolo un omagiu luiCicero, care ºi-a lucrat stilul vãrsând,,sudori de sânge“. Este o mãrturie indirectãa chinurilor stilului propriu. Pasajulaminteºte ºi de motivaþia lui Horaþiu dinArta poeticã: ,,prefer sã îndeplinesc rolul gre-siei, care, deºi nu taie, ascute fierul“.Aceastã motivaþie stã ºi la baza esteticiiumaniste ºi, mai apoi, a celei clasiciste.

Dupã cum ºtim, numele lui D. Cantemirse gãseºte la temelia mai multor domenii aleculturii româneºti: beletristica prin Istoriaieroglificã, etica prin Divanul, geografia prinDescriptio Moldoviae, orientalistica prinIstoria imperiului otoman. Tot astfel, prinmarele numãr de neologisme introduse, el afost un adevãrat precursor al modernizãriilimbii române literare. Pe bunã dreptate s-aspus despre Cantemir cã a fost un ,,uriaº alculturii româneºti“ (Virgil Câdea).

14

Marius Sala

15

Poate pãrea surprinzãtor cã un poetdoxat, ironic ºi mai ales autoironic precumRadu Vancu a ales sã compunã o carte deli-catã despre peripeþiile ce se petrec în som-nul unui bãieþel. Nu ºi dacã þinem cont cãscrisul sãu porneºte, ca ºi în alte dãþi, de la opremisã autobiograficã, precizatã fãrã în-conjur la apariþia textelor în variantã elec-tronicã: „Bloguleþul ãsta e un album de poe-zele cu ºi pentru fiul meu, Sebastian Mihai,care azi, 15 iulie, împlineºte douã luni“. Darbiographia litteraria a nou-nãscutului începeîn ficþiune, din versuri hidratate cu gingãºiepaternã: „Sebastian în vis e Sebastian dintrezie fãcut poezie“ (p. 7). În prezentareafãcutã volumului pe site-ul editurii, CosminPerþa se pripeºte sã remarce o similitudineîntre autorul sibian ºi Gellu Naum. Filonuleste arghezian în totalitate, deoarece întâl-nim exerciþiul stilistic superior, plãcereaînºurubãrii ritmurilor ºi a rimelor, viziuneadrãgãlaºã despre lumea copiilor. Totuºi,

Radu Vancu se diferenþiazã de model princel puþin trei elemente: stilul intelectualizat(vãdit intertextual, ce abundã ºi în prece-dentele plachete); încercarea de a descifrareacþiile fizice ºi psihice ale unei fiinþe carenu pare umanã încã; pendularea între du-ioºie ºi tragism.

Complexul eliminatPoemele demarcã douã trasee conver-

gente. Într-unul, poetul învaþã sã fie tatã. Încelãlalt, Sebastian repetã cãlãtoria iniþiaticãa lui Fãt-Frumos: pleacã de acasã într-oaventurã fantasticã, depãºeºte probe, îºiface prieteni de nãdejde (Pisicâinele, Bros-coporcul, Statu-Palmã-Barbã-Cot, Neghi-niþã ºi Nietzschuleþ), o învinge pe creaturacare ameninþa sã distrugã lumea. Eroul searatã atipic din câteva puncte de vedere. Înprimul rând, el este atât cauza binelui (sal-vatorul), cât ºi a rãului, deoarece din partealui întunecatã, din umbrã, se naºte ame-

Cronici literare

George NEAGOE

Sebastian:biographia litteraria

The author makes a book review about Radu Vancu's collection of poems "Sebastian in vis"("Sebastian is Dreaming"). Composed owing to an autobiographic fact, the hero of these delicateand dramatic texts being the writer's son, the book can be considered a revelation. On the one side,Radu Vancu achieved to reinvent his style, making a lot of superior rhetoric exercises. On the otherside, because of its theme (a fairy tale about a child, who searches for his human identity), the book-let is a unique editorial occurrence in the newer Romanian literature, which contradicts the entire"2000 Generation" (or the third Romanian Postmodern Wave). Radu Vancu's literary models areTudor Arghezi (the microcellular world), maybe Gellu Naum ("Apolodor's Books"), LeonidDimov. In our opinion, "Sebastin in vis" is an admirable volume, which deserves a special prize in2010.Keywords: Radu Vancu, "Sebastian in vis" ("Sebastian is Dreaming"), "2000 Generation" (or thethird Postmodern Romanian Wave), superior rhetoric exercises, human identity, initiatory road.

Abstract

* Radu Vancu, Sebastian în vis, Bucureºti, Editura Tracus Arte, 2010, 46 p.

16

George Neagoe

ninþãtorul Supra-Omuleþ – distrugãtorulbucuriilor ºi al viselor senine. În al doilearând, primejdiile nu reprezintã etape dematurizare, ci de umanizare. Privindu-locrotitor pe puiul de om, scriitorul cautã sã-i transpunã în vorbe ºi gânguritul, ºimuþenia, ºi gândurile. Nu e nevoie de unefort hermeneutic deosebit ca sã facem oasemenea constatare. Ne edificã unul dintremottourile volumului: „Ceea ce tatãl tãu atãcut, ajunge sã vorbeascã în fiu;/ ºi adeseaam constatat cã fiul e taina dezvãluiriitatãlui“ (p. 5). În al treilea rând, micuþul tre-buie sã accepte stigmatul sinuciderii buni-cului. El preia numele defunctului ºi aduceîmpãcarea cu numele tarat al familiei:„Sebastian ºtie cã a fi Vancu e ocnã“ (p. 9).În cronica despre „Monstrul fericit“, afir-mam cã poetul nu crede în valoarea tau-maturgicã a literaturii. Situaþia s-a modificatînsã de aceastã datã. Peripeþiile imaginareale bebeluºului eliminã vechiul complex.

Obsesia morþii e înlocuitã cu dorinþa de aînþelege viaþa în detaliile ei microcelulare.Radu Vancu asambleazã versuri cu bucuriaunui copil care demonteazã jucãrii. Numaicã el e un artizan, nu o calfã nepriceputã.Toate piesele intrã la locul potrivit. Nicimãcar detaliile nu rãmân anapoda. Compa-raþiile ºi rimele nu sunt accesorii. Primescrostul de a-l escorta pe protagonist, cu uncântec de leagãn, pânã la reºedinþa tainelorcreaþiei: „Bebeul învelit în piele de bebe,umplut cu cãrniþã de bebe, în vis se stre-coarã ca un melc în chilie, ca un ereziarh încochilie, lãsând restul lumii pe dinafarã. ªicelãlalt acelaºi bebe, învelit tot în piele debebe, ochiul închis afarã înlãuntru ºi-ldeºteaptã ºi peste scoarþa cerebralã crudãcreºte cea secretã ºi coaptã“ (p. 7). Leacurileîn versuri din cãrticicã se nasc din mirareaîn faþa unor lucruri fireºti, dar la care poetulnu s-a gândit niciodatã. Orice gest alprichindelului e sorbit din ochi. ªi fiindcãtatãl aºteaptã nerãbdãtor urmãtoarea reacþiea fiului, fiziologia nereþinutã a celui dinurmã devine o asociere între diminutive ºitermeni denotând caracterul sacru ºi nobilal mititelului: „Pentru mikul sãu muk ajun-gi iconodul al pompiþei de nas Nuk. Bãtutpe spate, eructaþia lui exaltã etherul fericiriiprivate. E un stilist al colicuþelor, un dandyal beºinuþelor, al cãcuþelor hierofant ºidomn. Cu Sebastian în vis, lumea zâmbeºteîn somn“ (p. 8).

Prinþul fericitRadu Vancu mimeazã simplitatea. Sub

aparenþa ludicului pueril, autorul recurge lareferinþe mitologice ºi istorice. Scenariul dinspatele drãgãlaºelor poezii ascunde conflic-tul între cavaleri ºi tirani, între bine ºi rãu.Pe urmele lui Nietzsche din „Aºa grãit-aZarathustra“, lupta din vis între Sebastian ºiSupra-Omuleþ repetã maniheismul ilustratde gemenii Spenta Mainyu ºi AngraMainyu. Lumea din versuri se aflã subameninþarea instalãrii nanismului intelectu-al. Fãrã intervenþia viteazului, ceilalþi copiise vor depersonaliza, se vor transforma înfiinþe de carton, vor trãi în ignoranþã ºi vordeverni grobieni, din pricina megalomanu-

17

Sebastian: biographia litteraria

lui maestru al magiei negre: „O picãturã dinizomerul meu de lapte praf Nestlé inhibãtimusul în orice bebe, pânã-l opreºte. ªi pi-ciul nu mai creºte. […] chiar tu o sã rãmâimic – ºi o sã ajung eu cel mai gigant pitic.Abia atunci, overloard în lumea liliputã,gura dulce a altor vremuri va fi mutã – cãciistoria o sã înceapã cu mine (Biblioteca«Astra» va fi scrum, Arhivele Statului –ruine). Iar pânã la urmã tot o sã scot din ouOmuleþul Nou, cu suflet infim în corpulinfirm, fãrã istorie, fãrã memorie, purtând,în minima inimã, morala minimã!“ (p. 23).

Ca sã-l înfrunte pe adversarul diabolic,Sebastian are nevoie de o naºtere aºezatãsub o stea norocoasã ºi de cadourile celortrei crai de la Rãsãrit. Joaca de-a prunculdivin nu þine de influenþa creºtinã, ci de cul-tul lui Mithra, dacã þinem cont cã amprentazoroastrismului e nedisimulatã: „Nietz-schuleþul se înþelege din ochi cu cei doimãguleþi, ºterge de pe mustãþoi lapte praf,lacrimi ºi muculeþi ºi, cu un talger de aur înmânã, leviteazã solemn cãtre Sebastian.Asasina ºi hipocampii sunt ca de lemn.Supra-Omuleþul are gura pungã ca la zeamade lãmâie: pe un talger e o suzetã aurie, pla-catã cu bobiþe de smirnã ºi tãmâie“ (p. 24).

Ceea ce dã consistenþa acestei cãrþi devise provine din confuzia între veselie ºiincertitudine. Deºi cuvintele se intersec-teazã într-un limbaj senin ºi zglobiu ca ochiiunui nou-nãscut, apare ºi o zonã tulbure,constând în dificultatea lui Sebastian de a-ºigãsi adevãrata esenþã. Fantezia pãrinteascãîl împiedicã pe finul „dilectei baroneseArta“ sã intre în rândul oamenilor. Junioruldin poezie îl vindecã pe senior de traumacare se adâncea cu fiecare paginã redactatã:„Sebastian nu-ºi poate recunoaºte buniculspânzurat în ’97, însã tati, vãzând flutur-calul reflectat în pupila bãiatului, recu-noaºte în ghiciturã întreg chipul tatãlui. Degroazã ºi fericire, oasele se fac în tati fãinãde mãlai“ (p. 35). „Sebastian în vis“ are su-netele unei incantaþii care alieneazã o fiinþãpurã, pentru a o alina pe alta suferindã.Câºtigul atrage dupã sine o pierdere, unsacrificiu. Pe de o parte, literatura îi asigurãbãieþelului ºederea alãturi de prieteni denãdejde în colivia jocurilor infantile. Pe de

altã parte, îl împiedicã sã creascã, fãcându-lsã semene întrucâtva cu Peter Pan. Deaceea, îndemnul Creatorului – „Sebastian,devino ce eºti“ (p. 31) – coincide cu acel„fiat“ originar, al transformãrii lutului încarne însufleþitã. Existenþa ficþionalã nu tre-buie s-o înlocuiascã pe cea realã, poate doars-o completeze.

Învingând duhul necurat, artistul din„cãruciorul Peg-Pérego“ îºi recupereazãumbra – partea obscurã care îi conferãumanitatea –, dar nu-ºi pãrãseºte suita,fiindcã începe sã trãiascã deopotrivã în visºi în trezie. Cartea lui Radu Vancu îmi placeºi nu vreau sã explic de ce. Dacã vã lipseºtesensibilitatea lui, nu veþi avea acces la fru-museþile din volumaº. Cu „Sebastian învis“, monstrul ºi-a gãsit fericirea. O cartesplendidã a aceluia care, într-o postare din13 octombrie a.c. de pe blogul sãu,http://raduvancu.unspe.com, glumea inti-tulându-se „plagiator al lui Georg Trakl“!

18

În prima jumãtate a secolului trecut, unromân dr. Gheorghe Sârbulescu realiza opremierã la scarã mondialã; se opera deapendicitã singur. În oglindã. Concretã ºivirtualã în acelaºi timp, oglinda oferindu-i oimagine în care stânga devenea dreapta ºi-ncare unghiul privirii, mutat sau fix oferea unalt fel de ... realitate. Este poate ceea ce între-prinde în prozã ºi Nicolae Iliescu.

Premiat în 2010, la cea de-a II-a ediþie aConcursului Naþional “Literatura moder-nã”, volumul lui Nicolae Iliescu “Priveºtedincolo de tine” (Ed. Pãmântul 2010) poate fijudecat în chei diverse de cele care au stat labaza aprecierii sale în competiþia amintitã.Modernitatea literaturii poate fi adeseori

doar formalã. În ce mãsurã Nicolae Iliescutrece dincolo de aceasta ?

Avertizându-ne, cuvintele lui S. Eisen-stein potrivit cãrora “cel mai sigur mijloc dea disimula este acela de a devoala de laînceput”, preluate ca motto dintr-un contextcinematografic ºi dorite a fi aplicabile ºi încazul literaturii nu ne ajutã însã în demersulnostru de lecturã a textului, ci considerãmne aruncã într-o ºi mai mare nedumerire.Este însã meritul scriitorului care – stilistic,ne cucereºte paginã cu paginã, paragraf cuparagraf încã din primul capitol al cãrþii.Poate cã acest „registru secret de amintirisecþionate” constituie devoalarea, iar dis-imulãrile sunt atunci „strofã, sau Prefaþã,sau interior de roman”, subtitluri ºi ele aleaceleaºi pãrþi întâi.

Autorul pare a se refuza epicului, con-strucþia, în absenþa acþiunii propriu-zise,fiind cea a privirii frontale într-o oglindã. Înaceasta desigur avem o imagine virtualã asinelui. Înconjurat de o mulþime de amã-nunte pe care e posibil sã le pierdem dacãnu se aflã altcineva decât Nicolae Iliescu.Suprafaþa reflectând nu numai personajul,dar ºi o altã oglindã, aflatã în spatele sãu,ceea ce multiplicã fantastic imaginile des-compunându-le în nuanþe, este obiectulunei disecþii la fel de virtuale ca ºi chipul,chipurile care se suprapun temporal, ajun-gând sã nu mai ºtim care este de azi, care deieri, care de altãdatã. Recursul la autori ºilecturi de o diversitate voit înºelãtoarecreeazã iluzia unui jurnal de idei, cunoscutnouã din sfera filosofiei (E. Cioran, Al.Constantinescu sau V. Bãncilã, Al. Drago-mir mai degrabã) pentru a constata rapid cãnu fulguranta lor întretãiere ne cucereºte cusentimentele nãscânde din partea de realcare în multe cazuri ne identificã, ne supra-pune autorului, cum ar fi episodul în care-ºigãseºte tatãl „cu mâna dreaptã la gât, fãrãtricou sau maiou, cu o cãmaºã spânzurân-du-i pe umãr. Ce într-o iniþiere masonicã „(p.7). „Cu greu mi-am stãpânit lacrimile”(p.7), mãrturiseºte autorul, devoalându-ºifiresc sentimentele conºtient de faptul cã elevor fi ascunse cititorului de noianul de

Radu GeorgeSERAFIM

Disecþie în oglindã

This article is a book review about NicolaeIliescu's novel "Priveºte dincolo de tine"("Look Beyond Yourself"), winner of theNational Contest of "Modern Literature"Award, 2010. The book resembles to an aut-ofiction, to an introspection made by the pro-tagonist (the author's alter ego). The narratorhas a polemic or pamphleteer tone in order todescribe classmates, neighbours and friends.He also tells stories about Romanian duringthe communist regime. The volume can beconsidered an experimented if we take intoconsideration that the text becomes a pretext todiscuss about reality.Keywords: Nicolae Iliescu, "Priveºte dincolode tine" ("Look Beyond Yourself"), NationalContest of "Modern Literature" Award, intro-spection, memoires, communist Romania.

Abstract

19

Disecþie în oglindã

metafore, idei, ziceri, cum ar fi de pildã„gradul de sãrãcie al unei naþiuni semãsoarã în opulenþa sãrbãtorilor” (p.12) sau„ºoarecele când vede liliacul zice: uite unînger!” (p.13), sau „funinginea nopþilor arsela barbut” (p.19) consideratã ...o golãnie,situaþie în care autorul pare a se complacede vreme ce „cam la asta se rezumã contac-tul erotic (e vorba despre „mângâiereapãrului nevestei (n.r.), altfel te loveºti dehoitul ei ca de colþul mesei”. Însã tot el scrie„ce-i scriitorul ? Un erou sau un infirm ?”(p.43). Aceastã ludicã oscilaþie între serios/grav ºi anecdotã/banc chiar „ne rãtãceºteprintre trãirile prozatorului, printre senti-mentele pe care, cu ironie, dar ºi cu o afiºatãlipsã de curiozitate” el le supune unor dis-ecþii, care au menirea de a ne face sã nerecunoaºtem, dacã nu în întreg, mãcar îndetaliile ce se succed cu o rapiditate cuceri-

toare. Câþi dintre noi nu ºi-au inauguratadolescenþa „prin cumpãrarea primuluiceas de mânã ca premiu pentru intrarea laliceu ?” (p.49). Tânãrul de la blocul situat vi-zavi de stadionul „Dinamo”, dar ºi cu bi-blioteca de cartier, unde se „îmbuiba cu lec-turi”, dar de unde lua ºi cãrþi pe care nureuºea a le citi, înapoindu-le dupã una-douãsãptãmâni, ca sã se creadã cã le-a parcurs„Ce Dumnezeu !” (p.50). Se identificã astfelcu miile, sutele de mii de bãieþi, colegi degeneraþie din anii premergãtori cãderiicomunismului. Mã întreb însã cum vor re-cepta asemenea stãri generaþiile viitoare;poate aºa cum descifrãm noi „lunaticii” luiIon Vinea. ”Romanul este mereu transcri-erea unei experienþe de viaþã (p.55) afirmãNicolae Iliescu considerându-le „reprezen-tãri ale vieþii, fapte fericite ºi nefericite cuscop moralizator sau doar propagandistic”(p.55). Prozatorul se desprinde însã de am-bele tendinþe, cufundându-se în lumea im-periilor, amintirilor, evident din acelaºicartier unde „aerul miroase a seminþe prã-jite” (p.78), pentru ca, în continuare sã-ºiaminteascã de „vulcanizare ºi mirosul decauciuc”, care „îmi plãceau la nebunie, îmivenea sã-l mãnânc. Tot aºa cum ronþãiamguma de ºters sau capetele creioanelor chi-nezeºti” (p.78). Autorul gloseazã pe seamamirosurilor, diverse de la cele domestice, ladeodorante sau ale cãrþilor noi „mai ales depoche” (p.79), iar noi ne trezim rememorân-du-le, retrãindu-le ºi astfel trecem peste„mâna prostului” (p.80) de la fosta EditurãPoliticã sau peste „privirea scofâlcitã ºinoduroasã, de lãutar” (p.81) a unui alt per-sonaj public „care au vrut sã se cocoaþe”(p.81) evident dupã 1989, acolo unde „nu lee locul”. Cartea abundã în asemenea refeririconcrete, polemice sau, mai mult, cu valenþede pamflet, ce se estompeazã sub abunden-tele onomastice, colegii de liceu, de facul-tate, cei de la scãrile celelalte ale bloculuietc., sau sub amintirile de cãlãtorie dinstrãinãtate, sau de pe la noi, din vacanþele lamare sau la munte de pânã în 1989.

Nicolae Iliescu pare la un moment dat sãne ofere explicaþia acestei fastidioase disec-

20

Radu George Serafim

þii a sinelui. „Într-un anumit moment esteposibil ºi simþi cã nu mai poþi continuadeloc ºi se poate sã-þi treacã prin minte sãtermini odatã cu totul. Atunci când apar,ideile de suicid sunt înspãimântãtoare”(p.95). Este doar o pistã falsã, o diversiune aautorului preocupat mai mult sã se lãmu-reascã cu el însuºi, desprinzându-ºi ipostazemai mult sau mai puþin relevante din fo-tografii ponosite, sau din paralele abil inter-polate în cotidian, cu genealogii ale unorrude sau ale unor personaje posibile de ro-man, chiar dacã ele ilustrezã ”viaþa norma-lã, de clasã medie, de clasã mijlocie” (p.105),astfel încât la un moment dat nu mai ºtiidacã... eroul este literatul ca atare, sau in-ginerul-secretar ºtiinþific „într-un (nu într-o,cum greºit apare la p.105, probabil dintr-oeroare de transpunere) mare institut decercetãri”.

„Ce amintiri crãcãnate!” (p.109) conchideprozatorul citadin pânã-n mãduva oaselorcare „înjurã Bucureºtiul rãscolit de bul-dozere” (p.111).

„Timpul fuge ca un argint viu pe par-brizul existenþei noastre” chiar dacã este „ovreme urâtã cu un cer stâncos” (p.119). „Pri-veºte dincolo de tine”, ne apare cu evidenþãca literaturã a unor inadaptãri, nu a unuiinadaptat pentru cã scriitorul nu renunþã laatitudine. Cu orice risc, am zice, când îºiasumã aprecierile privind socialismul (p.14ºi urmãtoarele ) sau cele privind folosirealui „sãu” sau „lui” (p.21). Interesante con-sideraþiile privind „blestemul literaturilortinere” ºi „decupajul cinematografic” (p.66ºi urm.). Astfel, primul capitol justificã pedeplin „Partea a doua. Anti-strofã sau Post-faþã sau Naturã moartã în timp”. Autorul îºimãrturiseºte de fapt „ambiþia unei mariexistenþe, dar nu ºtia cum sã-i interpretezepartitura” (p.87). Clivajul, coborârea „în ca-tacombele memoriei” (p.98), transferul sine-lui în alte personaje înrudite aparent cu mã-tuºile, unchii, verii evocaþi anterior caracte-rizaþi uneori printr-un simplu Floricã „ceasbaban, tip CFR” (p.121) ne apar ca o pu-doare, Moise Hristea Ionescu trãindu-ºiexistenþa de pãrinte. Tatã, într-o simbolicã

dedublare cu fratele sãu geamãn. Realitateºi aspiraþie poate ! Nuºu ºi Uþã, Partenie ºiLuca de fapt, fiii lui, alãturi de Valahia, soþia(ºi ea cu o genealogie extrem de complicatã)sunt în fapt universul lui Moise Hristea, încare acesta nu vieþuieºte doar, ci este trãit deacel univers cu inexactitãþile lui lui, aflateîntr-un acord subtil cu „microuniversul”(p.145) disecat pânã la celulã, la atom descriitor, care ne avertizase încã din primelepagini: „Aº vrea sã scriu un roman aºa,însãilat bine, clar, oblu, cu capitole, fãrã fiþeºi fãrã figuri de frazã. Clasic. Alb” (p.22) Totel însã afirmã: „Viaþa însãºi este o devenirede simboluri. Textul de ce n-ar fi” (p.22).Partea a treia: Epodã sau Atelier mobil pen-tru fabricarea soarelui” este o astfel dedevenire, în care banalul, cotidianul devinîn mod paradoxal simboluri, ori acesta estedin punctul nostru de vedere meritul cãrþiilui Nicolae Iliescu, care privind „dincolo desine” se redefineºte, se pune în acord cu elînsuºi.

Poate cã mulþi ar putea considera cã pro-za lui Nicolae Iliescu se încadreazã în arialargã (pentru ceea ce numim literaturãmodernã) a experimentului. La o primã lec-turã aºa ºi este, însã în mãsura în care textulreuºeºte (ºi o face cu prisosinþã) sã devinãpretext pentru interactivitatea cititorului, eldevine, se transformã într-o formulã de unapãsãtor realism. Disecþia, detaºatã ºi ironi-cã, a sinelui, fãcutã pe viu, dar în oglindã, înimagine, în vis sau în amintiri ne relevã unprozator stãpân pe mijloacele sale, capabilsã nascã în fiecare cititor nu un alt roman, ciun text paralel, participativ pânã la identifi-care, sau migrând haotic, brownian printreelementele diverse, care, fiecare în parte ºitoate laolaltã, au un numitor comun. Viaþaadevãratã, nu închipuitã, ori din acest unghiputem spune cã Nicolae Iliescu trece deinvenþia formalã. Poate cu mãiestrie. Sigurcu sinceritate !

Cartea nu se citeºte cu uºurinþã, însã,odatã parcurse primele pagini, devine,datoritã acestei sinceritãþi, cuceritoare.

21

Prozator ale cãrui înzestrãri epice au fostsalutate elogios de toate generaþiile exerciþi-ului critic, Bogdan Popescu publicã la fineleacestui an o „coloratã” monografie consa-cratã scriitorului ªtefan Bãnulescu*, un spi-rit cu care, s-ar putea spune, tânãrul nostruse aflã într-o relaþie de rudenie literarã, dacãeste sã ne luãm dupã subiectele ºi universulexistenþial din cãrþile celor doi.

La întrebarea cum a ajuns Bogdan Po-pescu din prozator monograf (critic ºiistoric literar), rãspunsul este previzibil ºi,de aceea, devine simplu de enunþat. În viaþade toate zilele, aceea cu simbrie de la stat,Bogdan Popescu este profesor de liceu.

Pentru a-ºi îmbunãtãþi traiul, ar fi trebuit sãparcurgã etapizat gradele didactice aducã-toare de sporuri salariale. O altã variantã,mai rapidã, a fost înscrierea la doctorat, ceeace a ºi fãcut, obþinând, la termen, titlul dedoctor în filologie ºi, în plus, un amplu ma-terial, cercetat ºi numai bun spre a fi trans-format în op istorico-literar. Teza, intitulatãneutru ªtefan Bãnulescu (monografie) devinepe hârtia tiparului Banul de aur sau Viaþa dinopera lui ªtefan Bãnulescu, întrupând silogis-tic semnificaþiile majore valoric existente, sãzicem premoniþial, în numele prozatorului.La acestea se adaugã perifraza „viaþa dinopera”, care indicã un traseu critic ºi istori-co-literar inedit, relevat dintr-o zonã pe caremajoritatea cercetãtorilor o considerãaproape intangibilã, greu de valorificat.ªtefan Bãnulescu fusese mai mult decâtparcimonois cu dezvãluirile asupra proprieipersoane ºi le evitase, din motive obiective,cât putuse de mult în timpul vieþii, pânãspre tristul final.

Monografia este structuratã în ºase capi-tole, la care se adaugã amplele referinþele ºiconsultãri bibliografice. Primele trei dintrecapitole sunt destinate locurilor în care scri-itorul ºi-a petrecut copilãria ºi adolescenþa,acestea înceþoºate biografic cu bunã ºtiinþãde ªtefan Bãnulescu. Ultimele trei conþinreferinþe de amânunt, blindate de trimiterila operã, mãrturii diverse ºi consemnãri dinpresa timpului, conturând ceea ce am puteanumi „planeta de scriitor” a celui studiat.

Cum am spus, el însuºi un tânãr ºi talen-tat prozator, apropiat ca structurã artisticã ºisufleteascã de marele înaintaº, BogdanPopescu ºi-a construit demersul exegeticprintr-o metodã mai puþin agreatã de spe-cialiºtii domeniului, între altele pentru cãimplicã riscuri ºi cere un anume tip de intu-iþie artisticã, cu care trebuie sã te naºti, altecãi de a o atinge neexistând. Prin simulta-neitãþi documentare ºi ideatice BogdanPopescu reconstituie traseele paralele alebiografiei ºi operei lui ªtefan Bãnulescu.Scopul urmat este acela de a stabili, în urma

Lucian CHISU

De la viaþa ca operã laopera vieþii

Bogdan Popescu, a young and talented prosewriter, brings an en essay about StefanBanulescu's life, one of the most importantnovelists of the 60's generation from theRomanian literature. The cultural, stylisticand spiritual backgrounds' similitude makesthe book have a specific colour. Owing to closereadings, completed by numerous documentsand testimonies, the author retraces StefanBanulescu's carrer. The two components areunified by an original and inciting achieve-ment.Keywords: Stefan Banulescu, Romanian writ-ers of the 60's generation, biography, meta-lit-erature, biographical essay.

Abstract

* Bogdan Popescu, Banul de aur sau viaþa din opera lui ªtefan Bãnulescu, Editura Muzeul Literaturii Române,colecþia Aula Magna, Bucureºti, 2010, 366 p.

,

22

Lucian Chiºu

unei atente ºi amãnunþite cercetãri, punctelede intersecþie ºi suturã ale creaþiei cubiografia. Operaþiunea reflectãrii biografieiîn opera unui mare autor nu este una curen-tã. Fiind nerecomandabilã, a fost numai ara-reori pusã în practicã, existând puþine altesituaþii asemãnãtoare. ªi în cazul lui ªtefanBãnulescu riscurile sunt mari, dar ele aufost asumate de cãtre monograf sub formaunei adevãrate provocãri. Însuºi autorul,pânã aproape de sfârºitul vieþii, a pãstrat odistanþã semnificativã între opera ºi exis-tenþa sa. În plus, farmecul indicibil al litera-turii bãnulesciene constã în plasarea ei celmai îndepãrtat univers imaginar, într-untimp ºi spaþiu ce nu par a se închega pe oaxã a realului (biograficului), veºnicia con-servându-i nealterate semnificaþiile. Inso-litul acestei situaþii/provocãri este consem-nat de cercetãtor: „Pânã nu cu multã vremeîn urmã, ªtefan Bãnulescu pãrea a fi unuldintre creatorii a cãror viaþã nu putea expli-

ca, nici mãcar în parte, opera... Îi plãcuse sãcultive misterul, se ferise îndelung sã vor-beascã despre existenþa sa. ...Lucrurile, dinacest punct de vedere, cãpãtaserã peceteacertitudinii: apropierea de biografia scri-itorului constituia aproape o impietate...Cititorul care urmãreºte cu atenþie evoluþiaîn timp a creaþiei bãnulesciene nu poate sãnu observe cã, în ultima parte a vieþii, scri-itorul a þinut sã apropie una de alta douãlumi – cea ficþionalã ºi cea realã – încercândnu contopirea lor, ci mai degrabã dez-vãluirea firelor de legãturã ce pânã atuncifuseserã invizibile”.

Dornic sã facã luminã în „dezvãluireafirelor de legãturã ce pânã atunci fuseserãinvizibile”, Bogdan Popescu ºi-a întocmitun plan de acþiune vizând, pe de o parte lec-tura atentã (cu creionul în mânã) a opereicelui studiat, iar pe de alta colectând toateelementele biografice apte de a deschidedialogul cu opera. Acestora le-a adãugat noiºi bogate referinþe, constând în memorii,monografii ale locurilor, ºtiri din presa tim-pului, scrisori ºi diverse forme de mãrturiimetaliterare, ale rudelor sau apropiaþilordin timpul vieþii scriitorului. Cum nu se arã-tau îndestulãtoare pentru o literaturã ema-nând de fabulos ºi mister, Bogdan Popescua investigat în calitate de folclorist, de an-tropolg, ºi oralitatea cea mai veche a zoneigeografice cãreia îi aparþine localitatea debaºtinã a scriitorului. A coborât, dacã sepoate spune astfel, spre mituri, legende,denumiri de oameni ºi locuri, atitudini, ges-turi ºi formule sacre ori profane, expresii ºiziceri memorabile. A reuºit, cu buna luiintuiþie artisticã, sã extragã din acestea, subforma unui eºantion martor, sinteza aceluiethos cu mentalitãþi de mult apuse.

Aceste ultime aspecte, selectate din ceeace ar trebui sã numim aluatul frãmântat deIstorie între Bãrãgan ºi Dunãre, altfel spussubstratul epicii bãnulesciene, servescistoricului literar pentru studiul celui maiprofund dintre succesivele straturi narativeale operei. Iar acolo unde absenþa unor legã-turi n-a fãcut posibilã o linie de continuitate,prozatorul Bogdan Popescu, repet apropiatca structurã artisticã ºi sufleteascã de mareleînaintaº, a contribuit la unificãrile necesare

23

De la viaþa ca operã la opera vieþii

cu propriul demers literar-creativ. De aceea,trebuie consemnat cã, pe lângã atenta cer-cetare istorico-literarã, o calitate de locneglijabilã a monografiei o reprezintã con-tribuþia literar-artisticã ºi de stil, în careaceasta este scrisã. Desigur, insolita ipostazãnu este specificã domeniului filologic ºi nuconstituie o cerinþã în cazul elaborãrilorºtiinþifice. Opinia mea este cã ambivalenþacalitãþilor lui Bogdan Popescu (de cercetãtorformat pentru acribie, dar ºi aceea de cre-ator, de scriitor) se completeazã în modfericit, de aici rezultând un eseu biografic deo densitate excepþionalã. Afinitatea de carevorbeam nu este una simplã, precum fasci-naþia pe care modelul maestrului o exercitãmai totdeauna asupra ucenicului, ci aparecontopitã într-un comentariu critic ºi istori-co-literar întreþesut generos de suprafeþeepice menite a forma liantul ideal. El,liantul, reþine, ca ºi „originalul” bãnules-cian, esenþele tari ale unui univers biografi-co-artistic în care se regãsesc genuinzãcãmintele de mit, legende, poveºti, într-un cuvânt de mister. Fãrã a ridica întru totulvãlul de fabulos ºi originalitate aºternutepeste scriitura maestrului, totuºi acestea facvizibile zonele ...umbrose ale operei ºideschid cãi iniþiatice.

În contextul amintit ºi dupã cum am afir-mat mai înainte, metoda de lucru a luiBogdan Popescu, constã în insertarea mate-rialului probator, obþinut prin decantãri ºifiltrãri succesive, în corpul operei artistice.Acest mod de acþiune îi dã autorului prilejulde a consemna mulþimea legãturilor pânãacum imprevizibile. Între creaþia (descrisãde exegeþii anteriori ca aparþinând uneilumi mai degrabã fantastice, exclusiv fic-þionale) ºi lumea în care a trãit viitorul scri-itor, Bogdan Popescu stabileºte o adevãratãreþea de vase comunicante. Exemplele sunt,pe cât de numeroase, pe atât de potrivite ºiconvingãtoare. De pildã, în demersul sãu,istoricul literar apeleazã copios la surse pecât de esenþiale, pe atât de puþin frecventate.În acest sens, memoriile lui AurelianBentoiu, jurist ºi om politic activ în primajumãtate a secolului trecut, cu care viitorulscriitor se înrudea, constituie, prin abun-denþa ºi coloritul memorialistic, un aport

valoros la cunoaºterea rãdãcinilor, dar ºiramurilor neamului Durak, devenit Bãnu-lescu. Aceleaºi memorii evocã locuri, eveni-mente, oameni care strãpung timpul, pã-trund ca niºte fantasme în memoria afectivãa copilului ºi adolescentului ªtefan, iar maitârziu în operã. Din aceste trãiri profundlãuntrice se nutreºte o mare parte dincreaþia lui ªtefan Bãnulescu, ruptã, aparent,de existenþa realã. Confirmarea cã ipotezade lucru este cea potrivitã pare a fi susþinutãde una dintre confesiunile ultime ale proza-torului: „toate cãrþile mele au rãdãcini înlocurile de obârºie ºi în vârsta în care retinae mai limpede ºi neatinsã de obosealã”.

Originalitatea ºi meritul major al comen-tariilor din monografie survin din acesteincidenþe, cãrora istoricul literar le adaugã,pentru întregul parcurs al volumului,numeroase alte mãrturii, obþinute prin noiºi puþin cercetate filiere: familia (surorilescriitorului), prietenii (lingvistul Gr. Brân-cuºi, publicistul Ion Purcaru, prozatorulNicolae Velea, criticul S. Damian, colegi defacultate ori de „ºcoalã de literaturã”). Întoate cazurile, Bogdan Popescu posedã unacut ºi dublu simþ al observaþiei, odatã înselecþia atentã pe care o face din ampla doc-umentare, a doua oarã prin contribuþia pro-prie, literaturizantã, cu care se împleteºte pealocuri biografia. Aceste passim, cum lenumesc filologii, presãrate în corpul mono-grafiei sunt incitante prin unghiul de abor-dare. Pun într-o luminã nouã, clarificatore,episoade de viaþã realã, locuri ºi personajeaievea care pãtrund, transfigurate artistic,în opera lui ªtefan Bãnulescu.

Pe lângã metoda de lucru, indiscutabildificilã dar finalmente convingãtoare, ariade cuprindere a informaþiei literare repre-zintã, ºi ea, un obiectiv cu totul îndeplinit.Consider foarte original întregul demers, încare descopãr opþiuni clare, trasate asemeniunui drum printr-un þinut devãlmãºit.Astfel îmi explic restrânsele aderenþe aleautorului monografiei la textele de aceeaºifacturã sau la cele exegetice elaborate pemarginea creaþiei bãnulesciene. Dar, nuînseamnã cã monografiile consacrate luiªtefan Bãnulescu, aparþinând GeorgeteiHorodincã ºi Monicãi Spirdon, ambele

24

Lucian Chiºu

apãrute dupã anul 2000, nu îi sunt cunos-cute autorului. La fel, marile contribuþii sauintervenþiile critice de mai mici dimensiuni,ce se regãsesc în bibliografia de la finalulcãrþii, bibliografie care însumeazã, de ase-menea, toate articolele scriitorului, ca ºiapariþiile sale editoriale din þarã ºi dinstrãinãtate. Dar, cu un orgoliu care i-ar fiputut fi fatal, Bogdan Popescu le-a acordat oaltã importanþã în economia monografieisale. Însã, tocmai de aceea, a realizat unstudiu extrem de interesant din toatepunctele de vedere.

Monografia scrisã de Bogdan Popescuoferã o imagine mult amplificatã, originalã,

asupra existenþei ºi operei lui ªtefan Bã-nulescu.

Aºa cum ºi titlul ei o aratã, este o tenta-tivã de a recompune creaþia artisticã dupãnoi criterii, contopind bibliografia cu „viaþa"din filele cãrþilor.

Eforul nu este de neglijat ºi reprezintãsoluþia optimã, dar mai cu seamã insolitã, a ceea ce autorul ºi-a propus. Scrisã cu omare pasiune lãuntricã, atingând uneori fer-voarea, cartea lui Bogdan Popescu este maimult decât presupune alura unei lucrãri deinformaþie istorico-literarã, un eseu mono-grafic care stârneºte pânã la plãcere apetitulpentru lecturã.

E curajos când un dramaturg iese dinspatele cortinei ºi aºazã pe hârtie povestiriscurte, mici tablete cãrora le oferã coeziune.E curajos ca un concurs sã-ºi propunã sãdebuteze anual câte un prozator, un poet ºiun romancier. Pentru început, curajul esteesenþial. Rãmâne ca în timp sã distingemvaloarea acestor demersuri. Volumul deproze scurte Soarele rãsare din televizor deCarmen Dominte se numãrã printre câºtigã-

torii Concursului de debut organizat deUniCredit, ediþia a II-a, 2009, alãturi deGabriela Toma, Cântecul geamãnului (poezie)ºi de Dorin Cozan, Apocalipsa dupã Vaslui(roman). În peste treizeci de texte foarte va-riate, volumul se construieºte în trepte saca-date, uneori grãbite, alteori în ralantiurileunor cuvinte leneºe, saturate de sens. Deprea multe ori, prozele sunt reflectarea unorteorii literare ºi a unor strategii perverse înspatele cãrora o mânã sigurã de prozator seinsinueazã fãrã echivoc. Bunul mers al scri-iturii este, la rândul sãu, strategie a lecturii.Soarele rãsare din televizor debuteazã cuproza „Mâna mea dreaptã”, în care unuldintre personaje, care ºi-a pierdut pe rândmembrele inferioare, apoi mâna stângã, deteamã sã nu-i mai disparã ºi alte organe alecorpului, începe sã înfãþiºeze scenarii, sã sesustragã ºtergerii aleatorii a altor pãrþi dintrup, totul pentru a nu dispãrea cu totul:„am început sã scriu pe un ºerveþel rãmasde mult în buzunar. Am descris ºoseaua,apoi gara unui oraº de provincie, un tren, ometropolã unde am poposit la un momentdat. Textul meu prindea contur. Nu scriamde plãcere, ci de fricã. Inventam personajede toate felurile, evenimente banale sauextraordinare, relaþii obiºnuite bazate peinvidie, urã, gelozie, iubire sau indiferenþã.[...] ªtiam însã cã undeva mã urmãreºte omânã care mã va ºterge pur ºi simplu, fãrãnici o explicaþie, de îndatã ce va ajunge înpreajma mea. Trebuia sã scriu în continuare,la infinit, fãrã nici o clipã de rãgaz, mânat deaceeaºi teamã” (p. 10). Prozatoarea esteconºtientã de puterea personajelor sale. Deaceea, le însceneazã existenþe absurde, pre-tenþioase, obligându-le sã trãiascã subteroarea unui narator omnipotent ºi plin demaliþii, aflându-se în descendenþa lui PhilipRoth prin ironia acidã ºi prin gluma precarã.

Capcanele presãrate de text sunt nenu-mãrate. Riºti la tot pasul sã-þi scurtcircuiteziaºteptãrile. În ciuda titlului, soarele nu rã-sare nicio clipã, iar ecranul televizorului semultiplicã în ziduri groase, dense, subþiin-du-se apoi neverosimil în planºe de lucru,

25

Irina GEORGESCUElectrizãri

narative: pixeli,cerneluri

ºi telecomenzi

The authoress makes a book review aboutCarmen Dominte's short story collection,entitled "Soarele rasare din televizor" ("TheSun Shines from the TV Set"), distinguishedwith the Debut Contest "UniCredit" Award(2nd edition, 2009), alongside with GabrielaToma ("Cantecul geamanului" - "The Song ofthe Twin", poems) and Dorin Cozan("Apocalipsa dupa Vaslui" - "The Apocalypseaccording the Town of Vaslui", novel). Theprincipal themes used in this volume are soli-tude and death, which assure the book's coher-ence. Besides, many of these prose piecesrecompose a series of literary theories, such asthe death of the author, the horizon of expecta-tion or the wreader (the reader that becomes awriter). In conclusion, the volume brings afresh perspective about the relation betweenfiction and literary theory.Keywords: short stories, Carmen Dominte,debut, wreader, literature as a game, the deathof the author.

Abstract

* Carmen Dominte, Soarele rãsare din televizor, Bucureºti, Editura Humanitas, 2009, 182 de pagini.

pãstrând scârþâitul hialin al tunelelor demetrou, pentru a acoperi ferestrele, barica-dând intrãrile ºi ieºirile din lumea narativã.Multe dintre prozele scurte din aceastã carteiau ca pretext lectura. Cum altfel ar puteapersonajele sã existe dacã nu ar deveni eleînsele prestidigitatorii acestei lumi în caresunt forþate sã locuiascã? De fapt, cum ºi-arputea revendica dreptul la vorbe dacã nu arieºi din cadrul curiozitãþilor ºi al limitãrilorfizice, impunând mereu alte reguli de se-lecþie? Copii, adolescenþi, tineri sau bãtrâni,personajele îºi reclamã un spaþiu personal,vãtãmându-se reciproc, uneori intenþionat,alteori fãrã sã-ºi propunã. Figurile suntcorodate, iar timpul inert. Instanþe comune,a cãror viaþã nu iese din ºabloane, cu un tre-cut ºters – doamna Olga, mãtuºa Ada,Mara, Vera – reconfigureazã spaþiul narativ,propunând o altã fotografie, încadratã doarde simetria obsesionalã a spaþiilor reprezen-tate. Frânturi de filme, imagini care se de-clanºeazã automat, naraþiuni în naraþiuni: o

întreagã recuzitã a unei povestitoare carevrea sã prindã detalii ºi sã le resemnifice.Dar imaginaþia are fisuri. Uneori, prozelesunt statice, mãrginite de un teritoriu încontinuã contrucþie.

Prozele lui Carmen Dominte sunt focarenarative ale unor obsesii care se transformãfie în „autoficþiuni dionisiace”, fie în poznesensibile, care s-ar putea dezvolta cuuºurinþã în scenarii de film. Reluând cliºeecinematografice, prozele se restructureazãîn conformitate cu aºteptãrile unor posibili„citi-naratori” („wreaders”). Astfel, Croa-ziera îmi aminteºte de Seven Pounds, unuldintre filmele lui Gabriele Muccino, în carepersonajul îºi doneazã organele vitale,supravieþuind fragmentar în fiecare dintreei. Tot aºa se configureazã ºi alte proze, cumsunt, de altfel, Pãdurea din interior ºi BretonulCorinei, din rãmãºite ale unor lecturi maivechi sau imagini desprise din filme, demulte ori, mecanice ºi nestilizate. Altele,precum Ochelarii doamnei Olga, Mãtuºa Adanu mai bea lapte cu cacao, Urme de ciocolatã încolþul gurii, Pe Mara o doare rãu capul restitu-ie un univers domestic al singurãtãþii, aldegradãrii ºi al bãtrâneþii, fiind mostre deumanitate vãtãmate, izgonite dincolo depaginile literaturii, privite de multe oripeste umãr. Având forþa de a crea nu doarpersonaje, ci ºi identitãþi, dar ºi exerciþiul dea sonda zone intime, prozatoarea este me-fientã nu doar faþã de noile structuri des-coperite, cât mai ales faþã de propriile texte.În Biografie, personajele sunt vânate ele înse-le de obsesii livreºti: „oricine ar fi pututdescifra un alt adevãr în viaþa sau textulfiecãruia ºi le-ar fi putut dicta miºcãrile, le-ar fi spus cuvintele, le-ar fi oferit opþiunilesau le-ar fi imaginat gândurile, dacã ochiimei nu i-ar fi privit cum iau fiinþã [...] astanumai dacã nu se aflã nimeni în spate sãpriveascã peste umãrul meu”. Personajelesunt mereu controlate, privite, cântãrite,observate prin lentile, maltratate, desfigu-rate sau, pur ºi simplu, ºterse din fotografie.

Conºtiinþa urmãririi permanente devinepandantul rânjetului sardonic practicat denaratoare. Ficþiunile sale sunt vulnerabile ºiinstabile. În încercarea de a face un volumunitar ºi simetric, autoarea îºi însceneazã

26

Irina Georgescu

propria eliberare în Biletul, unde „spaþiulunei lumi infinit imaginabile se restrânsesela acest text”, o libertate de care sã abuzezi:„doar tu eºti vinovat, pentru cã, fãrã sã-þidai seama, ai declanºat o lume pe care nu opoþi stãpâni. Doar tu, în jocul de-a literatu-ra, eºti rãspunzãtor pentru povestea pe careo citeºti liniºtit din canapeaua verde deacasã. Iar în acest moment Vera a înþeles.Fusese singurul personaj care îºi întâlniseautorul, iar povestea ei, materialul didac-tic”. Astfel, ultima prozã a cãrþii rescrie, defapt, schema morþii autorului, unde person-ajul devine simpla fantoºã a cititorului, fãrãsã mai rãspundã niciunei exigenþe. Per-sonajul care se întâlneºte cu autorul permitedeclanºarea unei întregi retorici. Decla-marea instanþelor narative este abruptã.Dacã structuraliºtii francezi declaraumoartea autorului, în prozele lui CarmenDominte, autorului i se interzice dreptul lareplicã; este invocat numai pentru a fiumilit, redus la tãcere, ignorat. În „jocul de-a literatura”, cititorul este responsabil pen-tru ceea ce are în faþa ochilor, iar rolul luieste superior autorului. Abrutizarea vine lapachet: soarele rãmâne blocat în televizor,iar razele sale îºi pierd din intensitate de laun program la altul, dacã nu manevrãmadecvat instrumentele de lucru. Ficþiunea oia înaintea lecturii, aºa cum cititorul poatesã fie el însuºi autor. Povestitoarea inven-teazã lumi imposibile prin reactivarea unorreflexe de lecturã. Uneori, teorii vagi prindconsistenþã prin intermediul scenariilorimaginate; alteori, concepte tari precumautorul, personajul, timpul ºi spaþiul naraþi-unii îºi pierd autonomia, se dezintegreazãca piesele unui puzzle. Abuzul de formuleliterare se pedepseºte prin prolixitate.Paradoxal, dacã planurile s-ar fi multiplicat,am fi avut acces la ferestrele de ficþiunedeschise spre interiorul operei, ca niºte ochi-uri de fagure. Naratoarea apasã pe acceler-aþie ºi brutalizeazã aºteptãrile de lecturã.Desprinse din prozele lui William Bur-roughs, ºi personajele lui Carmen Domintesunt acefale, încadrate de rama strãlucitoarea unor relatãri simple, pe alocuri fade, darelectrizante ca o zãpadã de munte, trãind înamnezie, deposedate de orice voinþã per-sonalã.

27

Electrizãri narative

28

Document

We publish the second sequence of articles (we began in "Caiete critice" no. 8, 2010, p. 16-25 andno. 9, 2010, p. 16-26, no. 10, p. 24-33), which E. M. Cioran had published in Romania before heleft the country. We specify again that these writings were not gathered into a volume. Thus, theywill interest researchers, teachers and students, but also those who are curious to know more aboutthe essayist’s youth opinions and ideas.Keywords: E. M. Cioran, journalism, rediscovered articles, German culture.

Emil CIORAN

Recuperare publicisticã (IV)

Abstract

Germania ºi Franþa sau iluzia pãcii

Cu cât te gândeºti mai adânc la dualis-mul franco-german, cu atât eºti mai înclinatsã crezi în caracterul lui tranºant ºi irecon-ciliabil. Îþi dai atunci seama de iluziile paci-fiste ºi de nulitatea oricãrui fel de optimismistoric. Nu este nimic de fãcut în faþa unorfatalitãþi de o amploare atât de deconcertan-tã, precum nu este absolut nimic de fãcut înfaþa unor irezolvabile ireductibilitãþi. Suntconvins cã Franþa ºi cu Germania nu numaicã nu se înþeleg deloc între ele pe toate pla-nurile: spiritual, politic etc., dar cã nici nu sepot înþelege, cã ele determinã împreunã oantinomie istoricã al cãrui final nu poate fidecât prãbuºirea uneia dintre aceste þãri. ªiprin prãbuºire nu înþeleg numai o înfrân-gere de ordin politic, ci ºi o anulare pe toateplanurile, începând de la cel biologic ºisfârºind cu cel religios. Constat aici niºterealitãþi ºi dacã îmi permit profeþii, acesteale fac derivându-se din procesul implacabilal acestor realitãþi. Istoria ne rezervã otragedie, al cãrei presentiment îl avem multmai mulþi decât se crede de obicei.Optimismul curent îºi închipuie cã istoriatrebuie sã ducã undeva, sã realizeze o con-

vergenþã, un sens universal. Dar unde poateduce istoria? Mai mult: poate istoria sã ducãundeva?

Eu nu vãd unde ar putea sã meargãîntreg procesul istoric, înspre ce formã deviaþã ºi înspre ce sumã de valori, precum nuvãd absolut deloc posibilitatea de a se rea-liza cea mai redusã formã de convergenþãuniversalã. Existã desigur în istoria Franþei,a Germaniei etc. o direcþie interioarã, o adec-vare lãuntricã la un sistem specific de valori,existã un sens al istoriei franceze, engleze,spaniole sau germane, dar nu vãd în proce-sul umanitãþii nimic din aceastã conver-genþã. Individualitatea culturilor nu permitedecât o interpretare pluralistã a procesuluiistoric al umanitãþii. Istoria în genere devineo tragedie nu numai din cauza antinomiiloresenþiale de la baza vieþii, dar ºi din cauzaireductibilitãþii diverselor structuri de valoriîn care se realizeazã culturile particulare. Deunde, incapacitatea organicã de înþelegerereciprocã. Am dispreþuit mult timp o prob-lemã esenþialã a filosofiei contemporane ger-mane: problema înþelegerii (Verstehen) înlumea istoricã, problemã centralã la Dilthey,Troeltsch, Spranger, deoarece îmi spuneamcã, din moment ce oamenii au caractere orig-inare comune, înþelegerea valorilor create de

29

oameni este de la sine înþeleasã prin cvasi-identitatea fondului psihologic. Mecanismulacesta antropologic este însã complet fals.Trebuie afirmat caracterul iraþional ºi ire-ductibil al fondului psihologic, adâncimealui inaccesibilã ºi complexã. Strãinii nu înþe-leg din alte culturi decât schemele, struc-turile moarte ale valorilor. Este imens degreu sã înþelegi însã fondul afectiv, rãdã-cinile organice ale ideilor. Întreaga problemãa înþelegerii istorice se loveºte de aceastãimposibilitate de a trece de la structura valo-rilor ca atare înspre conþinuturile sufleteºti ºiindividuale care au dat naºtere acestor val-ori. În cazul culturilor nu este atât de greu sãparticipãm de la realitãþile spiritului obiectiv,de la structura culturii realizatã autonom ºiobiectiv la fondul subiectiv ºi diferenþial,încât te întrebi mirat dacã dintr-o altã cul-turã înþelegi ceva decât o sumã de exterior-itãþi. Cazul Franþei ºi al Germaniei, careprezintã douã culturi complet opuse, esteilustrativ ºi revelator pentru aceastã inca-pacitate de înþelegere reciprocã. Ar fi oabsurditate sã se spunã cã aceste naþiuni se

neglijeazã voit; adevãrul este cã ele nu potconcorda în nici un sens, în afarã de cel aldispreþului reciproc. Francezii au înþeles tot-deauna mai bine arta chinezã ºi cea japonezãdecât arta germanã, iar nemþii s-au simþitinterior mai aproape de arta egipteanã decâtde cea francezã. Aceste popoare nu secunosc, fiindcã nu se pot cunoaºte, nu fiind-cã nu vor. Apropierea geograficã nu implicãafinitãþi spirituale.

În Germania mi-am dat seama despreiluzia credinþei mele asupra posibilitãþii dea te asimila perfect într-o culturã strãinã.Speram sã mã identific perfect cu valorileistoriei germane, sã mã dezrãdãcinez dincultura româneascã, spre a mã integra com-plet în cultura germanã. Cât absurditate eraîn aceastã iluzie nu vreau sã discut aici. Mãaflam odatã într-un muzeu de plasticãmedievalã germanã. Niciodatã nu m-amsimþit mai incapabil sã particip la alte formede artã, niciodatã nu m-am simþit mai izolatîn contemplarea unor obiecte de artã, cu unsentiment pronunþat al distanþei, al distanþeiincomensurabile, ca în acest muzeu. Îmi lip-

Recuperare publicisticã (IV)

30

sea capacitatea de a înþelege fondul afectivîn care acelea s-au plãmãdit în forma lororiginarã, îmi lipsea intuiþia care sã mãadânceascã în sufletul creatorului pânãacolo unde el a avut fonduri psihologice lacare nu poþi participa. Unii din noi am cititdin Fichte, Schelling ºi Hegel. Dar am pututoare sã înþelegem, dincolo de structuraobiectivã a ideilor, elaboraþia intimã, proce-sul secret ºi substructura subiectivã a eºafo-dajului conceptual? De aceea, aproape toþioamenii de culturã nu pot ajunge mai multdecât profesori.

A venit timpul când trebuie sã acceptãmireductibilitãþile istorice ca pe niºte fatalitãþiºi sã lichidãm cu orice gen de raþionalism.Când vom înþelege cã distanþele sunt fatale,cã orice apropiere este infecundã ºi imposi-bilã, atunci vom fi pregãtiþi pentru a înduradevenirea istoricã în caracterul ei tragic ºitot atunci vom înþelege de ce între Franþa ºiGermania pace nu va fi. Tensiunea istoricãdintre aceste douã naþiuni a fost intensifi-catã indiscutabil de fenomenul hitlerist,interpretat fundamental fals în Franþa, carea fost incapabilã sã surprindã un element degrandoare în aceastã miºcare formidabilã.

Rareori am avut ocazia sã citesc inter-pretãri mai eronate, consideraþii mai super-ficiale, observaþii mai nule decât cele pe carefrancezii le-au publicat referitor la miºcareanaþional-socialistã.

Tocmai Franþa este convinsã cã hitleris-mul este o anomalie pentru Germania, cãeste un produs exclusiv al crizei, de o semni-ficaþie vremelnicã, cu rãdãcini în cea maiimediatã temporalitate. Or, aceastã iluziefrancezã trebuie demascatã. Hitlerismul,poþi sã-l accepþi sau poþi sã-l refuzi, el nureprezintã mai puþin un stil de viaþã, carecreºte organic în Germania ºi dincolo deactualitatea concretã în care el se elaboreazãºi se adânceºte în conºtiinþele individuale,se integreazã în continuitatea ºi în sensulistoriei germane. Hitlerismul rãsãrit dinesenþa ºi din destinul istoric al poporuluigerman n-a fãcut decât sã sape ºi mai multabisul care separã iremediabil Germania deFranþa ºi sã aducã suprema verificare a dra-maticului antagonism istoric al acestor douãpopoare.

În ce fel hitlerismul reprezintã un nou stilde viaþã?

Revenirea la elementarDacã îmi place ceva la hitleriºti, este cul-

tul iraþionalului, exaltarea vitalitãþii ca atare,expansiunea virilã de forþe, fãrã spirit critic,fãrã rezerve ºi fãrã control. Toþi sunt deacord cã nu poþi fi naþional-socialist fãrã oparticipare spontanã ºi nereflectatã la o mis-iune istoricã, fãrã o tensiune generalã aîntregii personalitãþi a cãrei vibraþie sã teîncadreze originar în naþiune. Totul con-teazã numai prin elementele originare;numai forþele iraþionale ale vieþii pot justifi-ca o acþiune ºi îi pot garanta autenticitatea.Un adevãrat extaz al datelor primare, al ele-mentelor primordiale ºi nefalsificate esteacest iraþionalism, în a cãrui viziune spirit-ul, cultura ºi etosul sunt determinate ca pro-duse derivate.

ªtiinþa pentru ºtiinþã n-are nici un rost;ºtiinþa pentru viaþã, iatã totul. Vitalismuleste implicaþia filosoficã a hitlerismului. ªide fapt toatã miºcarea aceasta n-a fãcut de-cât sã vulgarizeze principiile filosofiei vieþii(Lebensphilosophie), care, de la Nietzschepânã la Simmel. Scheler ºi Klages, n-a fãcutdecât sã arate caracterul originar al valorilorvitale faþã de caracterul derivat ºi inconsis-tent al valorilor spiritului, mobilitatea ºi ela-nul creator al vieþii faþã de consistenþa ri-gidã a spiritului. Reflexul popular al acesteifilosofii a dus fatal la exagerãri, la un dioni-sism vulgar ºi fad. Este caracteristicã porni-rea germanã înspre exagerare în direcþiairaþionalistã. Hans Drisch, care a pus bazeleneovitalismului atât în biologie cât ºi în filo-zofie, a gãsit de cuviinþã sã protesteze îm-potriva excesului vitalist ºi iraþionalist deastãzi, sã protesteze împotriva unui curentîn care el a contribuit cu atâtea elemente. Peplan pur filosofic, el face responsabilã ºifenomenologia de aceste excese. Categoriileireductibile, esenþele structurilor individ-uale de existenþã, valorile autonome n-aufãcut decât sã izoleze câmpurile de exis-tenþã, iar prin apelul la trãire au introdusiraþionalitatea în fenomenul cunoaºterii.

Admiraþia pentru simbolurile primitive(caracteristicã, actualitatea lui Bachofen) îºi

Emil Cioran

31

are sursa în revenirea la elementar. Simbo-lurile telurice ºi reînvierea mitologiei ger-manice, aprecierea exclusivã a tot ceea ce egotic ºi baroc, expresii ale unui dinamismfrenetic, i-au dus pe hitleriºti sã admire dinistorice ceea ce pentru francezi este mainecultural, mai barbar ºi mai lipsit de stil.

Mistica sângelui i-a dus la cultul mistic alpãmântului, ca pol contrar al spiritului.Integrarea în pãmânt sau mai bine zis par-ticiparea la eterna fecunditate a pãmântuluieste necesarã pentru înrãdãcinarea sub-stanþialã într-o naþiune. De aici condamna-rea spiritelor rafinate ºi dezintegrate, a celorstinºi de Bodenlogiskeit ce planeazã suspen-daþi ºi incapabili sã se adapteze deveniriiiraþionale a unui popor; eliminarea cosmo-politismului ºi a estetismului ºi ca o con-secinþã scandalos de repetatã chemare: în-toarcere la popor, la naþiunea concretã ºiistoricã. Pentru hitleriºti, cuvântul Volk are orezonanþã fascinatoare, irezistibilã, totalã, caºi cum ar vedea o întreagã istorie prezentãîntr-un popor.

Toate acestea duc la negaþia stilului, aformei împlinite care dominã vitalitatea, laceea ce numim noi cultural, care de cele maimulte ori ascunde, sub o strãlucire formalã,o deficienþã de substanþã.

Sensul unei barbarii germanice ºi cultul erouluiÎn cultura francezã, care este o culturã de

stil ºi în care graþia tempereazã elanurilevitalitãþii, n-a existat niciodatã, ca o prob-lemã torturantã ºi dramaticã, antinomiadintre viaþã ºi spirit. (În cultura francezã,bergsonismul este o erezie.) Francezultrãieºte mai unitar, nici prea departe de via-þã ºi nici prea aproape de ea. Din acestmotiv, nu veþi gãsi niciodatã la francezi neli-niºtea ºi teama de a fi dezintegrat din con-þinuturile fireºti ale umanitãþii, de a fi riscattotul ºi de a fi pierdut simþul mãsurii. ÎnFranþa, oamenii sunt stãpâni pe gândurilelor; în Germania, orice gânditor se simtedepãºit de sistemul sãu. Odatã pornit pecalea elaborãrii, el nu-ºi mai poate dominagândurile, care evolueazã înspre formelecele mai ciudate. Amestecul de sublim, degrotesc ºi de monumental îl veþi întâlni în

aproape toate sistemele germane de filo-zofie.

În Franþa, toatã lumea are talent; rargãseºti un geniu. În Germania, nimeni n-aretalent, dar un geniu compenseazã lipsa detalent a tuturora. Gândiþi-vã la toate geniilegermanice: fiecare aduce cu el o lume, oformã nouã de existenþã. Cu Hegel, cuWagner ºi cu Nietzsche s-au nãscut luminoi. Fiecare dintre ei ar fi fost în drept sãspunã cã lumea începe de la el. Suntobiºnuiþi sã considerãm în omenesc numai osumã limitatã de valori, un numãr redus deposibilitãþi, o formã determinatã de exis-tenþã.

Dintr-o astfel de perspectivã, este naturalca aceºti creatori sã fi depãºit fatal omenes-cul.

Existenþa ºi opera tuturor geniilor ger-manice au ceva inexplicabil, inaccesibil,vãdit inuman. Ele se împletesc cu elementecatastrofice, ci viziuni apocaliptice, cu ela-nuri ameþitoare rãsãrite dintr-un incompre-hensibil fond lãuntric. Nietzsche spunea cãBethoven reprezintã nãvala barbariei în cul-turã. Aceasta este tot atât de adevãrat pen-tru Nietzsche însuºi. Barbaria germanicãrezultã din incapacitatea germanilor de a-ºimenþine un echilibru între viaþã ºi spirit.Dezechilibrul acesta nu se exprimã atât prinoscilaþia între aceste douã realitãþi, prin pri-zonieratul succesiv în ele, cât prin vieþuireasimultanã într-un contrast, care determinãîn existenþa omului prezenþa unei structuriantinomice. Neputându-ºi armoniza acestedouã elemente ale existenþei, viaþa din elizbucneºte într-o explozie primarã, barbarãºi elementarã iar spiritul construieºte, alã-turi de viaþã sau deasupra ei, sisteme ºi per-spective ce variazã de la o grandoare halu-cinantã la fantezii inutile ºi sterile. Barbariarezultã din aceastã incapacitate de a gãsi oformã care sã închege pe un plan derivatantinomii originare. Toatã grandoarea cul-turii germane derivã din aceastã incapaci-tate, din aceastã disproporþie care închide însine un tragic impresionant. Arhibanala dis-tincþie între dinamismul germanic ºi sta-tismul francez nu trebuie interpretatã ca odegenerare francezã ºi o exuberanþã ger-manicã, ci ca o diferenþã de tensiune.

Recuperare publicisticã (IV)

32

Francezii sunt vii, fãrã sã depãºeascã formelecare îmbracã viaþa; nemþii nu pot fi vii decâtprin lipsa de formã, prin elementar ºi primor-dial. ªi izbucnirea vieþii în ei are totdeaunaceva inuman, ce sfideazã convenienþele.Întreg mesianismul germanic are acest car-acter elementar, exploziv ºi orgolios, îndeosebire de cel francez, discret ºi rezervat,dar nu mai puþin imperialist.

Discreþia mesianismului francez, mascapermanentã sub care el se ascunde, explicãde ce el a fost privit totdeauna cu mai multãsimpatie decât sinceritatea brutalã amesianismului teutonic.

Determinarea omului german ca o exis-tenþã frãmântatã în antinomii, în con-tradicþii ºi în tensiuni, incapabilã de a semenþine numai la nivelul normal ºi lastilizarea formalã a culturii, explicã de ce peacest om îl poþi numi oricum, numai ,,cult“,în sensul obiºnuit, nu. Germania este o exis-tenþã aparte în Europa. Astfel, pentru ea,ceea ce înþelegem noi prin culturã nu este,de cele mai multe ori, decât mediocritatestilizatã. Rusia ºi Germania nu pot fi înþe-lese de celelalte þãri.

Când hitleriºtii au reînviat cultul pentrueroi ca atare, ei n-au fãcut decât sã reactua-lizeze unele din tendinþele secrete ºi dinadmiraþiile nemãrturisite ale poporului ger-man. (,,Nemãrturisite’, în sensul cã acesteadmiraþii erau rãsãrite organic ºi naiv ºi nuerau trecute pe planul explicit al con-ºtiinþei.)

Franþa a iubit totdeauna omul de socie-tate, fin, politicos, subtil, rafinat ºi intelectu-alizat. Eroul, ca o fiinþã ce sparge formelevieþii ºi se avântã iraþional într-un elandemiurgic, care dintr-un exces de viaþãsimte dorinþa de moarte ºi care nu devinesimbol decât prin moarte – n-a fost nicio-datã un ideal sau un cult francez. Dar ceputea creºte din barbaria, din excesul ºi dingrandoarea infinitã a sufletului germanic,altceva decât un cult nemãrginit pentruerou ca atare? Germania niciodatã n-a fostcreºtinã în sensul propriu al cuvântului.Cultul eroului a fost pentru sentimentul eiintim mai mult decât cultul sfinþeniei. Oriceneam este interior mai aproape de viziunileeroice ale mitologiei germane decât de con-

cepþia de viaþã creºtinã. Încreºtinarea ger-manilor a însemnat de fapt o germanizare acreºtinismului. Izolarea de romanitate a fosttotdeauna un ideal german. Naþional-socia-liºtii au exploatat cu frenezie acest ideal cuocazia comemorãrii lui Luther. Hitlerismul,ca ºi lutheranismul, trebuie sã fie un act deautonomie faþã de romanitate ºi o integrareîn sensul nefalsificat al istoriei germanice.

Nemþii n-au depãºit niciodatã idealul deerou. Reacþiunea unora dintre teologii na-þional-socialiºti împotriva teologiei dialec-tice (Karl Barth, Gogarten, Thurneysen) estemotivatã pe faptul cã acest curent, prin pe-simismul sãu antropologic, exclude oriceorientare eroicã a omului, orice posibilitatede hotãrâre concretã ºi eficace în timp.Distanþa între Dumnezeu ºi om a devenitatât de mare în concepþia acestor teologi,încât omul nu mai poate fi salvat decât prin

Emil Cioran

33

intervenþia divinã, acþiunea omului ca atarefiind irelevantã ºi nulã. Pesimismul dinprotestantism în genere l-au neglihat însãuºor hitleriºtii, deoarece pe ei i-a interesatmai mult semnificaþia politicã a gestului luiLuther, decât cea religioasã.

Cã idealul german este eroul, eroul iar nusfântul, o dovedeºte, în efortul hitlerist deregermanizare a creºtinismului, înlocuireaideii de caritas prin cea de onoare. Ideea deonoare, de orgoliu bazat pe nobleþe, este oidee specific necreºtinã. Ceea ce îmi pareparadoxal la hitleriºti este cã asociazã con-stant cuvântul Volk cu Adel, într-un mod cutotul inexplicabil. Revenirea la anumitetradiþii medievale ºi premedievale este pen-tru noi, strãinii, ininteligibilã, fiindcã nuputem participa la un fond strãin de viaþã.Naþional-socialiºtii întreþin o atmosferãepicã atât de departe de noi ºi atât deaproape de ei!

Aspecte ale noului stil de viaþãSpiritul nou al Germaniei hitleriste nu s-

a manifestat numai în câteva domenii, ci înabsolut toate. Este destul sã amintesc numaicât scandal s-a fãcut pe chestiunea reveniriila dansurile vechi germanice sau la o con-cepþie specific germanã a dansului. MaryWigman scris nu de mult, în revista,,Völkistle Kultur“, cã dansul german, îndeosebire de celelalte dansuri, are un carac-ter eroic, un ritm mai adânc, de o tensiunemai bogatã.

Cu cât se adânceºte în diverse domenii,orientarea înspre un caracter specific ger-manic, cu atât ne sunt nou, strãinilor, maiinaccesibile aceste domenii. Artiºtii specificgermanici ne sunt ºi cei mai îndepãrtaþi.Majoritatea nemþilor sunt de acord cãMathias Grünewald prezintã o viziune spe-cific germanã a lumii, mai mult decât Dürerºi mai mult decât Holbein, la care predom-inarea linearului a împiedicat realizareaunei viziuni de un dramatism infinit, ce oîntâlnim totdeauna la Grünewald. Or, din-tre toþi artiºtii Germaniei, acesta este cel maigreu de înþeles. Pentru latini, el este de-adreptul ininteligibil. Arta italianã ne-aobiºnuit cu paradoxalul suferinþei fru-moase. În toatã arta italianã, suferinþa este

imaterializatã prin frumuseþe, încât esteti-zarea ei îi rãpeºte acel caracter de materiali-tate grea, de bestialitate ºi de ireparabil: încea germanã (aceasta e adevãrat ºi desprearta rusã), dimpotrivã, aceste caractere sereveleazã în toatã strania lor grandoare. Deaceea, Madona în arta nordicã este de o tris-teþe atât de adâncã, iar în cea rusã nu-ilipsesc lacrimile, în decembrie de Madonaîn arta sudicã, a cãrei transcendenþã este unamestec de interioritate ºi de eros transfigu-rat. Unii teologi protestanþi au vrut sãscoatã din acest fapt un argument pentruautenticitatea creºtinismului nordic, faþã decreºtinismul sudic, de esenþã romanicã.Decât, eu pun încã o datã la îndoialã auten-ticitatea acestui creºtinism. Ce e drept,Nordul a înþeles totdeauna mai adânc sufer-inþe, a avut un sentiment mai persistent almorþii ºi o experienþã mai interioarã a trage-diei. Dar Nordul (în speþã, Germania) n-aavut niciodatã umilinþa, caritatea ºi pietateareþinutã, intimã ºi discretã, care au definit:în sud miºcarea cea mai autentic creºtinã,franciscansimul. Pãrerea mea este cã nemþiinu s-au simþit niciodatã prea bine în creºtin-ism, deºi ca profunzime religioasã suntsuperiori latinilor (cu excepþia poate a spa-niolilor).

Este curios cum, un popor de individu-aliºti cultivã spiritul de comunitate cu atâtaardoare cum fac astãzi naþional-socialiºtii.Individualismul germanic este de altã na-turã decât acela cu care ne-a obiºnuit libe-ralismul occidental. Un german nu poateactiva decât în legãturã cu alþii ºi într-unritm general; cum rãmâne singur, se dezor-ganizeazã, se dezechilibreazã ºi decade;devine imediat un vagabond. Ruina moralãde dupã rãzboi îºi gãseºte explicaþia în inca-pacitatea oricãrui german de a se echilibraprin sine însuºi, fãrã integrarea în comuni-tate.

Necesitatea unui Führer nu-ºi aflã raþi-unea numai într-un dezechilibru de ordinpolitic ºi economic, ci mai cu seamã în lipsade axã lãuntricã a sufletului german. Oricepopor care atinge prin creaþii sublimul, darcare prin acest fapt nu-ºi poate elimina unfond de barbarie, simte persistent necesi-tatea unui absolut în afarã, faþã de care ges-

Recuperare publicisticã (IV)

34

tul lui sã se menþinã în subordonare. Demo-craþia nu le-a convenit interior niciodatãnemþilor.

Reacþiunea lor împotriva oricãrui fel deliberalism îºi gãseºte o justificare mai adân-cã decât îºi închipuiesc toþi strãinii.

Francezii, ºi dupã ei întreaga lume, pri-vesc hitlerismul ca o anomalie, când pentruîntreaga Germanie el este cea mai fireascãsoluþie. Oamenii aceºtia nu pot trãi fãrãnorme, fãrã comunitate ºi fãrã Führer, fiind-cã substructura lor elementarã, mai viedecât la alte popoare, fãrã aceste elementenormative comunitare ºi autoritative, izbuc-neºte ºi îi dezorganizeazã. Necesitatea unuiabsolut din afarã, ca o armã împotriva ne-cristalizãrii interne, o dovedeºte cultul stat-ului, care totdeauna a fost conceput altcum-va în Germania decât în Franþa. Aceasta n-adepãºit niciodatã conceptul de societate caatare; de aceea nici n-a conceput un cult alstatului ca o formã exterioarã societãþii.Germania, dimpotrivã, a oscilat între uncult al comunitãþii ºi unul al statului, pentruca astãzi toate admiraþiile pe care ea le-aconsumat pentru diverse forme de existenþãsã izbucneascã într-o þâºnire unicã în cultulmistic pentru Führer.

Ceea ce este Hitler pentru Germania egreu de spus. Cãci omul acesta a intrat atâtde adânc în conºtiinþa germanã, încât a-ldefini obiectiv este o imposibilitate. Cândun om devine simbol, atunci nu mai con-teazã prin prezenþa ºi existenþa lui perso-nalã, ci prin felul în care el este rãsfrânt ºitrãit în conºtiinþa altora. Întreg stilul nou deviaþã din Germania, cu revenirea la elemen-tar, cultul iraþionalului, germanizarea tutur-or formelor ºi ramurilor de spirit, cu idealuleroului ºi cu nobleþea de sânge, cu admi-raþia pentru popor ºi mistica pãmântului,culmineazã în cultul fanatic pentru Führer.Admiraþia nordicã pentru erou, ca supremãformã de realizare a omului, ºi-a gãsit înGermania actualã toate elementele ºi întregcadrul de manifestare. În cultul lor pentruFührer, nemþii au un sentiment de sigu-ranþã, asemãnãtor cu acela pe care þi-l dãpresentimentul sau poate certitudinea unuidestin grandios. Germanii, aºa sunt de plinide ei înºiºi, încât li s-ar pãrea natural ca

toate popoarele sã renunþe la teritoriile lorproprii ºi sã le dea Germaniei. Nu pot sã nuam admiraþie pentru acest orgoliu infinit ºiinadmisibil.

ªtefan George, cel mai mare poet germande la Goethe, deºi nu ºi-a dat adeziunea ofi-cialã la forma politicã a Germaniei noi, estetotuºi poetul cel mai preferat al hitleriºtilor.Prin spiritul solemn al poeziei sale, în carecomunitatea, cavalerul medieval, figurimitice asociate ca un discret cât de recrude-scenþã ºi de mesianism nordic, se împletescîntr-o formã hieraticã ºi olimpianã în acelaºitimp, era predestinat sã aibã dacã nu cultul,în tot cazul asentimentul miºcãrii naþional-socialiste. Ceilalþi poeþi, astãzi în graþia hit-leriºtilor, sunt prea locali, prea integraþi înistoria imediatã, politizaþi la exces, cu oinspiraþie prea exterioarã, determinatã decontingenþe. Singur Hans Carossa, prozatorce se apropie prin stil ºi prin discreþiaintimã, prin neliniºtea adâncã ce se purificãîn seninãtãþi voalate, de Thomas Mann,Hans Carossa este singurul care poate treziun interes universal. Toþi ceilalþi sunt preavii în istorie, ca sã nu-i omoare ºi sã nu-iînghitã istoria.

Ultima despãrþire de romanitateToatã istoria Germaniei este o succesiune

de momente a cãror afirmare ºi individu-alizare constituie etapele unui proces deseparare de culturile romanice. ÎndeosebiFranþa a profitat de acest contrast pentru ase defini. Ea a înþeles cã protestanþional,barocul, romantica, mistica ºi expresionis-mul, dacã sunt cãi de autoconºtiinþã ger-manicã, pentru ea nu sunt mai puþin ele-mente de autocunoaºtere prin contrast. Hi-tlerismul este ultima despãrþire de Franþa.El dovedeºte cã o împãcare între acestedouã þãri nu este posibilã. Sã fim uºuratici ºisã presupunem cã între aceste douã þãri nus-ar naºte în viitor un rãzboi, sã pre-supunem cã problema suprapopulaþiei ºi acrizei economice s-ar putea rezolva pe cãinormale. Pacea nu este mai puþin o iluzie,fiindcã între misiunea Franþei în lume ºi ceaa Germaniei este un antagonism uneorisurd, alteori manifest. ªi viitorul trebuie sãrezolve într-un anumit fel acest antagonism.

Emil Cioran

35

Decât, aceastã rezolvare înseamnã maipuþin o conciliere, cât o prãbuºire dintr-oparte sau din alta. Occidentul nu poateajunge la o formulã unitarã de viaþã decâtprin înfrângerea, prin depãºirea excesivuluisãu pluralism. Va trebui neapãrat sã se im-punã un singur tip de culturã. ªi cum acestpluralism, rivalitatea esenþialã se manifestãîntre tipul francez de culturã ºi tipul ger-manic, unitatea în viitor va decide de trium-ful unuia dintre aceste tipuri. Orice încer-care de determinare ºi de precizare asupratriumfului unui tip faþã de celãlalt esteimposibilã, deocamdatã. Ceea ce este pro-fund dureros în întreg acest proces este cãunificãrile istorice nu se pot face decât cuinfinite tragedii. Ar fi absurd ºi criminal sãte bucuri cã în viitor Europa va cunoaºte ototalã invazie germanicã, precum tot atât deabsurd ºi de criminal ar fi sã te bucuri lagândul cã tipul romanic s-ar universaliza,distrugând pe celelalte. Istoria este otragedie. ªi este tragedie fiindcã toatã istoriaeste o chestiune de destin.

Pe de altã parte, dacã viitorul ne va puneîn faþa agoniei Franþei sau în faþa agonieiGermaniei, de ce sã nu acceptãm cu maipuþinã melancolie aceastã fatalitate? AtâtFranþa cât ºi Germania au dat tot ceea ce eleau putut da. Este sigur cã înãlþimile lor suntîn trecut. Una din ele trebuie sã anuleze pecealaltã pentru unificarea Europei, chiarfiindcã destinul lor spiritual este împlinit.Unificarea Europei va fi posibilã numai înmomentul când se vor împlini complet des-tinele spirituale ºi când se va consumacapacitatea de creaþie, pentru ca din com-plexul diverselor mesianisme sã nu mairãmânã decât dorinþa imperialistã decucerire în întindere. ªi când Europa vacunoaºte numai un stil de culturã, atunci vaintra definitiv ºi iremediabil în istorie. Cãcitoatã raþiunea Europei (mã gândesc în spe-cial la Occident) a constat în ireductibili-tãþile ºi antinomiile ei.

Berlin, decembrie, 1933

,,Vremea“ an VI, nr. 318, 25 decembrie 1933, p. 7, 13.

Fragmentas, în Schimbarea la faþã a României, p. 13-17.

Problematica eticã în Germania

În Europa de astãzi, numai Rusia ºi Ger-mania, în forme diferite, realizeazã o atitu-dine eticã în faþa vieþii, fiindcã numai înaceste douã þãri existenþa ,,altuia“ a devenito revelaþie continuã ºi fecundã. Din primelezile am fost surprins de a întâlni oameni acãror singurã problemã se reducea la pro-blema existenþei ,,altuia“. Excesiva discuþi-une în jurul primatului comunitãþii faþã deexistenþa privatã a devenit în Germania oadevãratã obsesiune. Generalul ºi univer-salul în orice atitudine eticã depãºesc indi-vidualul ºi privatul. Dar în deosebire de otiranie socialã care impune generalul, ati-tudinea eticã pleacã dintr-un asentiment alindividualului, asentiment rezultat dintr-oîndelungã frãmântare. De aici, caracterulproblematic al atitudinii etice, care nu sepoate împlini decât prin raportarea uneiacþiuni la un sistem de norme ºi la o ordinede valori. A trãi etic înseamnã a derivaîncontinuu, adicã a transpune într-un plande conºtiinþã ºi într-o lume de valori ceea cear trebui sã se consume naiv ºi spontan.Reflexivitatea implicatã în acest mod devieþuire te situeazã într-o poziþie de tran-scendenþã faþã de obiect – ceea ce nuînseamnã neapãrat cã rãmâi în afara obiec-tului, ci doar cã interiorizarea lui presupuneo distanþã iniþialã. Excelenþa actului eticrezultã din capacitatea lui de a înglobaintern, ceea ce el a distanþat anterior prinreflexiune eticã.

Valoarea realului dintr-o perspectivãeticã a devenit astãzi atât de frecventã, încâta trãi deasupra moralei apare, dacã nuinconceptibil, în tot cazul inadmisibil.

Forma atitudinii etice germane cred cãnu-mi este numai mie strãinã, dar oricãruistrãin. Este imposibil ca fiecare acþiune s-ocântãreºti ca mãsuri etice, s-o raportezi lacriterii ºi s-o îndrumi înspre finalitãþi deter-minate. Sã te întrebi la fiecare pas ce e bineºi ce e rãu, mi se pare a rãpi vieþii nuanþeleindividuale ºi un anumit farmec ce sedesprinde din ireductibilitãþi. Morala aceas-ta exageratã compartimenteazã realitatea ºilimiteazã suma de trãiri la cele subsumate

Recuperare publicisticã (IV)

36

generalului. Încercam odatã sã explic uneistudente germane, fanaticã pentru o viaþãprinsã în norme, cã practic morala germanãnu duce decât la rezultate aproximative, cãprefer o iubire, o milã sau o generozitate ceizvorãsc dintr-un elan nereflectat, dintr-oadmirabilã greºealã sau dintr-o deviere sub-limã, unor dãinuiri calculate, cã omeneºteun gest subiectiv iraþional depãºeºte ca sem-nificaþie raþionalitatea atitudinii etice, cã oexistenþã subiectivã ce se încordeazã dra-matic deasupra normelor ºi dincolo de val-ori este mai aproape de esenþa omenesculuidecât o existenþã închisã în general, cã oviaþã asimilatã unei sfere normative nu maiprezintã nimic interesant ca aventurã, riscsau destin – pentru ca dupã toate acesteastudenta sã mã numeascã, nici mai mult ºinici mai puþin decât, ,,nebun“. Nimeni nu-ºipoate închipui în ce proporþii mari ideea depuritate a rasei, de absolut al naþiunii, devaloare exclusivã a comunitãþii a eliminatdin idealul germanic de educaþie existenþasubiectivã ºi interesantã. Nu o datã am auzitde la oameni cultivaþi, cã ideile mele suntpericuloase pentru sãnãtatea poporului.Unei astfel de obiecþii nu mai ai ce sã mairãspunzi.

Ar fi o greºealã sã se creadã cã eu facapologia omului privat, care trãieºte pentrunecesitãþile ºi capriciile lui personale. Mãgândeam numai cã sunt oameni care, trãinddincolo de moralã, pot realiza omeneºte maimult decât prizonierii moralei ºi cã nu vãdabsolut deloc cum forma eticã de viaþã arconstitui o finalitate esenþialã ºi ultimã, aºacum se întâmplã în Germania de azi. Cândam fost silit sã compar, însã, stilul românescde viaþã cu cel german, n-am putut totuºi sãnu-mi manifest un sentiment de admiraþie.Am gãsit aici, la aproape toþi indivizii cucare am vorbit, dezvoltatã uneori chiarexagerat, conºtiinþa responsabilitãþii pentrudestinul altuia. Nu este aici conºtiinþaresponsabilitãþii în semnificaþia universalãpe care i-a dat-o creºtinismul, dar nu estemai puþin adevãrat cã aceastã neliniºte esteîntâia treaptã a iubirii.

Dintr-o astfel de perspectivã se reveleazãintegral meschinãria formei româneºti deviaþã. Indiferenþa ºi pasivitatea imbecilã au

fãcut imposibilã la noi orice încercare departicipare umanã; capriciul a fost numitindividualism; superficialitatea, inteligenþã;scepticismul vulgar, omenie; concesivitateaindolentã, bunãtate etc. Am gãsit la Berlinun român care voia sã convingã pe nemþi cãnoi avem, faþã de celelalte popoare, o dis-tanþã de lume, care izvorãºte dintr-un rafi-nat simþ estetic. Mai târziu mi-am dt seamacã, din laºitate ºi escrocherie poþi, printr-olipsã de onestitate intelectualã, sã derivi unsentiment al distanþei de lume.

În Germania, revoluþia naþionalã n-a fostpusã în faþa unei mari dificultãþi, deoareceîn plan psihologic naþional-socialiºtii n-auavut altã misiune decât sã trezeascã anu-mite calitãþi specific germane, înãbuºite dedezastrul moral postbelic. Când te gândeºti,însã, cã în România o transformare nu esteeficace decât întrucât e totalã, cã ea n-are cesã cheme din trecut, atunci eºti silit sã teîntrebi serios dacã aceastã þarã poate sã aibãîn genere o nãdejde. Cãci nu vãd la românio dorinþã de transformare radicalã ºi totalã,de lichidare definitivã cu o blestematãmoºtenire istoricã. Un lucru este sigur: caþarã ºi ca oameni izolaþi noi nu vom însem-na ceva decât în momentul când vom dis-truge din substanþa noastrã toate elementelecare ne individualizeazã atât de ruºinos înlume. Noi nu vom face istorie decât înmomentul când vom fi capabili de un saltdefinitiv, esenþial, care sã însemne o meta-morfozã constituþionalã ºi când lichelismulpe toate planurile de viaþã nu va mai fidominanta existenþei noastre. Gãsesc cã înRomânia, singurul naþionalism fecund, cre-ator ºi vitalizant nu poate fi decât unul, carenu numai cã ignorã tradiþia, dar o neagã ºi oînfrânge. Cãci a voi sã determini viitorulunei culturi pe o tradiþie infinit ruºinoasã,nesemnificativã, grea de compromisuri, estea te descompune într-un putregai istoric ºia-þi mãrturisi dorinþa acestei descompuneri.Toatã tradiþia noastrã este un putregaiistoric, a cãrui permanentizare este moarteanoastrã sigurã. Nu vãd pânã acum în niciun fel o dorinþã încordatã de a fi altcum, nuvãd la români capacitatea de renunþare dincare sã creascã o nouã viaþã. O þarã fãrãethos eroic, fãrã voinþa absurdã de a

Emil Cioran

37

înfrânge o fatalitate, o þarã întristãtoare esteRomânia. În Germania s-a desfãºurat o rev-oluþie politicã, la noi, cea esenþialã trebuie sãfie o revoluþie pe plan psihologic, de modi-ficare a premiselor ºi a direcþiilor noastresufleteºti. Toatã istoria noastrã nu dove-deºte decât cã suntem niºte oameni comozi,liniºtiþi, cumsecade ºi pãcãtoºi. Cu acesteelemente se poate construi un viitor? Esteimposibil sã nu te gândeºti la România cândte afli în altã þarã a Europei, sã nu te gân-deºti la România când te afli în altã þarã aEuropei, sã nu te gândeºti cu regret lalaºitatea unei þãri care n-are curajul unuidestin. Pentru mine, cel puþin, România maiprezintã interes numai în mãsura în care eapoate deveni alta, numai în mãsura în careare sens sã vorbesc de o altã Românie. Cãcipersonal refuz sã cârpesc la o hainã ruptã ºinici nu vreau sã mã înghitã un putregai decare nu sunt responsabil, ºi atunci cum sãnu admiri voinþa de afirmare a Germaniei,pornirea ei de a lupta împotriva unei lumiîntregi, cu atâtea teze care nu se pot susþine,cu atâtea aspiraþii neîntemeiate, dar toateplecate dintr-o vitalitate ºi dintr-un orgoliu,a cãror pulsaþie, eliminând ridicolul ºi cari-catura, înfruntã absurdul ºi se alimenteazãdin atâtea greºeli, pe care luciditatea noastrãsearbãdã ºi fadã le evitã dintr-o ruºinoasãprudenþã.

Berlin, ianuarie, 1934

,,Vremea“, an VII, nr. 324,4 februarie 1034, p. 2

(,,Scrisori din Germania“)

România în faþa strãinãtãþii

Am avut ocazia în Berlin ºi în Münchensã cunosc foarte mulþi strãini, care m-auinteresat mai puþin pentru mentalitatea lor,cât pentru pãrerile ºi informaþiile ce le audespre România. Tot ce am aflat este pro-fund deprimant ºi întristãtor. ªi nu aº scrieacest reportaj, dacã n-aº fi convins cã totulnu este pierdut, cã vitalitatea României vatrebui sã-ºi gãseascã odatã o expresie, cã ne-am înjosit prea mult în trecutul ºi în prezen-tul nostru, pentru ca într-o explozie sã nu ne

trãim o adevãratã metamorfozã. Am fosttotdeauna pesimist când am vorbit deRomânia; dar cred cã viaþa este destul deiraþionalã, ca sã înfrângã un ireparabil alistoriei ºi al destinului nostru. În momentulcând aº fi convins cã posibilitatea uneischimbãri la faþã a României este o iluzie, dinacel moment o problemã a României pentrumine n-ar mai exista. Întreaga misiunepoliticã ºi spiritualã a tinerimii române tre-buie sã se reducã la voinþa încordatã a uneischimbãri la faþã, la trãirea exasperatã ºidramaticã a metamorfozei întregului nostrustil de viaþã. Dacã înþelepciunea secularã,care spune cã istoria nu face salturi, ar aveadreptate, atunci ar trebui sã ne sinucidem cutoþii pe loc. Dar instinctul, pasiunea ºi elan-ul nostru profetic, de la toþi pot sã înveþeceva, numai de la înþelepþi nu. Existenþanoastrã nu poate primi un sens decât de laun salt, de la un salt definitiv ºi esenþial.

O voinþã totalã de transformare n-a exis-tat niciodatã la noi. Nemulþumirea cu des-tinul ºi condiþia noastrã n-a depãºit formaaproximativã a unei atitudini sceptice.Scepticismul este întâia treaptã în scaraunui proces de transformare, este întâiulelement care ne dã conºtiinþa destinuluinostru. Prin el, putem fi în afarã de noiînainte, pentru a ne mãsura forþele ºi a nedetermina o poziþie istoricã. Superficia-litatea noastrã derivã din a nu fi pututdepãºi aceastã primã formã, de a ne fi fixatîn spectatorii comozi ai inerþiei noastre, de ane fi savurat ironic agonia noastrã naþio-nalã. Românul îºi zeflemiseºte propria luicondiþie ºi se risipeºte într-o autoironiefacialã ºi sterilã. M-a revoltat totdeaunaabsenþa dramatismului în trãirea destinuluinostru, m-a durut aceastã indiferenþã spec-tacularã, acest perspectivism exterior. Dacãtoþi împreunã am fi suferit intens de dezas-trul nostru, dacã am fi deznãdãjduit organ-ic de neînsemnãtatea noastrã în lume, cineºtie dacã prin acele mari conversiuni moralece se întâmplã numai pe culmi, astãzi noi n-am fi trecut pragul istoriei. Românii n-audevenit pânã acum pozitivi ºi creatori,deoarece în procesul de autodepãºire ºi deautonegaþie ei n-au urcat decât o singurãtreaptã. Va trebui o nebunã intensificare a

Recuperare publicisticã (IV)

38

ardorii noastre, pentru ca viaþa noastrã sãdevinã foc, elanul nostru vibraþie infinitã ºitoate ruinele noastre doar simple amintiri.Ar trebui cu toþii sã ne gândim solemn laaceastã realitate: România este o þarã fãrãprofeþi, adicã o þarã în care nimeni n-a trãitrealitãþi viitoare ca prezenþe efective, ca ac-tualitãþi vii ºi imediate, în care nimeni n-avibrat de obsesia unei misiuni a României.ªi ar trebui ca-n acest gând solemn sã jurãma fi altfel, sã ardem într-un fanatism orb, sãne înflãcãrãm într-o altã viziune ºi în noigândul unei alte Românii sã fie singurul nos-tru gând. A continua consecvenþi liniei isto-riei noastre, este a ne destrãma într-o formãatenuatã de sinucidere. Eu nu vorbesc nu-mai de schimbarea unor forme politice, ci ºide o transformare în temeliile vieþii noastre.Va trebui sã renunþãm la luciditãþile noastrecare ne reveleazã atâtea imposibilitãþi, pen-tru ca orbi sã cucerim lumina, de care ne-auînstrãinat chiar luciditãþile noastre.

Nimicul istoriei noastre nu justificãnimic. Pentru România, singura realitateeste viitorul. Trecutul nostru? Lipsã de liber-tate, lipsã de orgoliu, lipsã de misiune. Esteun adevãrat nonsens sã ne reclamãm de la oistorie fãrã întâmplãri. Noi de-abia acumîncepem sã trãim. ªi atunci este explicabilde ce strãinii nu cunosc aproape nimic dinaºa-zisa noastrã viaþã. Nu este mai puþinadevãrat cã ignoranþa lor este excesivã ºiatât de mare, încât te revoltã. Dispreþul lorpentru noi este atât de exagerat, încât tedezgustã pentru toatã viaþa de strãinãtate.Am întâlnit atâþia care nici nu ºtiau cã existãun popor român! Dacã aº face o listã detoate întrebãrile care mi s-au pus referitoarela România, atunci, fie din dispreþ, fie dinruºine, n-ar trebui sã mai trecem nici unulgraniþa. Am vãzut români care râdeau laasemenea întrebãri. Ele sunt întristãtoare înultimul grad. Oricât am fi noi românii depãcãtoºi, în nici un caz nu trãim la un nivelatât de inferior, cum se crede în strãinãtate.

Germanii, de exemplu, ne considerã infe-riori bulgarilor. O ofensã mai mare nici cã sepoate, din perspectiva unui bucureºtean, înspecial, ºi a oricãrui român, în general. Bul-garii fac o propagandã incomparabil maimare în Germania decât noi. Toate conferin-

þele þinute de personalitãþi marcante din Ro-mânia la Berlin sunt sub criticã. Am ascultatacum câteva luni niºte profesori universitaride la noi, care s-au prezentat lamentabil.Câþiva reporteri culturali au pãrãsit sala pela mijlocul conferinþei. Sã mai amintesc cãministrul nostru la Berlin a þinut o conferin-þã anul trecut în limba francezã? La Berlin,sub regim naþional-socialist, aceasta este ogreºealã ºi o ruºine. Germania urãºte atât detare Franþa, încât cel mai insignifiant gestfrancofil este interpretat ca o manifestareantigermanã. Un burghez foarte rezervat ºicalculat în afirmaþii îmi spunea cã întâiulgest ce l-ar face, dac-ar fi Dumnezeu, ar fi sãpunã o dinamitã întregii Franþe. Despreagonia Franþei se vorbeºte în Germania cade o evidenþã. În aceastã problemã, nuexistã nici o divergenþã de opinii. Ceea cetrebuie sã ne dea de reflectat.

Suntem toþi de acord când vorbim cusuperioritate despre bulgari. Dar am ascul-tat la Berlin o conferinþã despre misiuneaBulgariei, þinutã de filosoful Ianko Ianev,cunoscut prin studiile lui asupra lui Hegel,o conferinþã admirabilã, impresionantã caterminologie ºi construcþie filosoficã, în carepoporul bulgar era considerat ca un poportragic ºi alte asemenea minciuni pentru noi,dar realitãþi în faþa nemþilor. N-am auzit niciun român care sã fi avut curajul de a minþipublic cu atâta talent.

Ce este, în definitiv, România în faþanemþilor? O þarã acoperitã de pãduri, prim-itivã, trãind ca-n epoci legendare; prin ceare modern, uºuraticã ºi superficialã; printradiþie, neinteresantã ºi inexistentã. Secrede cã la noi siguranþa vieþii este o simplãpoveste. Câþiva m-au întrebat cum ne apã-rãm de haiducii din pãduri ºi dacã avemjandarmi. Aceia care au informaþii maiexacte nu ne iartã lipsa noastrã de naþional-ism ºi dependenþa noastrã scandaloasã deFranþa. Ce mi-a spus odatã un simplucetãþean este simbolul mizeriei noastre:

,,Dumneavoastrã, românii, nu aveþi cura-jul sã fiþi români“. ªi mi-a înºirat o serie dedate, dintre care unele de o actualitate du-reroasã, pe care le cunoaºtem prea bine cutoþii.

Ceea ce m-a impresionat penibil este cã

Emil Cioran

39

foarte mulþi hitleriºti pe care i-am vãzutsunt pentru o revizuire favorabilã Ungariei.Oricât ai încerca sã le demonstrezi aceastãimposibilitate, ei nu vor sã accepte. Mulþicred cã Ardealul este un haos etnic ºi cãputem foarte uºor renunþa la o parte din el.Un fost Oberbürgermeister din Prusia de Vestmã întreba odatã dacã România este altcevadecât un ,,concept politic“, iar un tânãrnaþional-socialist îmi spunea cã el nuînþelege ce justificare poate avea un stat atâtde amorf cum e cel românesc, cã Româniaeste o creaþie artificialã a tratatelor. Nuvreau sã susþin cã aceasta este ºi pãrerea ofi-cialitãþii; dar ea este desigur a majoritãþii.Din acest motiv, orice orientare germanofilãdin România, trebuie sã facã rezerve asuprapoliticii externe a Germaniei. Un naþional-socialism în România trebuie sã însemne unnaþional-socialism românesc, iar nu ger-manofil. Am fost ºi suntem de atâta timp ocolonie francezã; nu înþeleg ce rost ar aveasã devenim una germanã. Germania areinteres sã fim alãturi de ea, numai pentru adiminua hegemonia francezã ºi a tulburaechilibrul relaþiilor externe franceze. Cãci sãfim serioºi: Germania n-are nici o simpatiespecialã pentru noi, întocmai ca ºi Franþa.Numai umilita noastrã condamnabilã, ce nuse simte bine decât în umbra ºi în adãpostulmarilor culturi, descoperã o simpatie acolounde nu este decât un dispreþ voalat.

Dependenþa noastrã de Franþa ne-a ºtersorice contur al individualitãþii noastre. Celpuþin de-am avea mângâierea cã franceziisunt mai informaþi asupra frãmântãrilor dela noi. Un francez care studiazã diplomaþiam-a întrebat, cu indiferenþa unui cretin,dacã limba noastrã maternã nu este cearusã. Este de necrezut; dar aºa e. Dar cred cãva veni timpul când vom putea vorbi liberasupra motivelor care ne fac sã nu maiiubim Franþa ºi nici o altã þarã. Simpatianoastrã pentru celelalte þãri este reproba-bilã. Suntem de o laºitate subomeneascã.Credem în tratate, în forme ºi în legãturiexterne, în loc sã credem în forþã, în vitali-tate3 ºi în voinþã imperialistã. Mussollini s-a pronunþat de atâtea ori împotriva noastrã,încât omeneºte ar trebui declarat un adver-sar ºi tratat ca atare. Cum am rãspunde noi?

Ne-am reclamat de la ideea periculoasã asolidaritãþii latine ºi ne-am mascat umilinþa,mângâind iluzia unei prietenii viitoare ºialte asemenea prostii. Numai noi mai vor-bim despre solidaritatea popoarelor latine ºinumai noi credem cã celelalte popoarelatine, din cauza aºa-zisei noastre latinitãþi,ar avea o simpatie specialã pentru noi.

O întreagã lume este de acord cã noi nune meritãm þara ºi cã România ca stat nuprezintã nici o justificare ºi nici o impor-tanþã, iar noi, ca rãspuns, ne înãbuºim oriceporniri agresive, cultivãm un raþionalismpolitic, dispreþuim militarismul ca formã deviaþã ºi vorbim de forþã cu distanþa unuisfânt sau a unui estet ºi, fãrã a cultiva ca oscuzã viaþa interioarã, rãmânem maideparte la idealul omului privat, iar în con-cepþii la un vag universalism, perimat înîntreaga lume, numai la noi, nu.

Este de o mie de ori condamnabilã auto-matizarea de la noi, deoarece ea nu estefructul unui individualism de stil francez, cia unei incapacitãþi de înþelegere a formelorobiective de viaþã, ha necesitãþii de împli-nire într-un destin istoric, a unei totale lipsede mesianism. La noi, prea multã lume vreasã se bucure de o libertate capricioasã ºiprea multã lume vorbeºte în numele unuisubiectivism exagerat. Cu ce drept? Toþicare se bucurã de libertate, o meritã ei înfond? În numele cãrui rafinament ºi înnumele cãrei adâncimi de viaþã interioarã,aspirã toþi spre o libertate nemãrginitã?

Din moment ce cultura noastrã este doaro simplã aspiraþie, din moment ce n-avem omarcã spiritualã, sã avem cel puþin oexplozie primitivã de viaþã, ho pornire bar-barã de afirmare, un cult al puterii, ofrenezie ºi o violenþã a instinctului! Tine-rimea de la noi nu este absolut deloc orga-nizatã. Tot ceea ce se face la noi e pur frag-mentar. Nu existã o voinþã absolutã înspreceva, o voinþã de risc, un ethos rãzboinic.Nu gãsesc o compensaþie mai frumoasã ºimai strãlucitã a absenþei culturii ca un ethosrãzboinic. Sunt incapabil sã înþeleg de ceromânii urãsc atât de mult spiritul luptãtor,etica sacrificiului, voinþa de cucerire ºi elan-ul dominator. De-abia am intrat în culturã ºitrebuie sã strigãm necesitatea sãlbãticiei!

Recuperare publicisticã (IV)

40

În Germania, orice tânãr îþi vorbeºte deidealul soldãþesc, de militarism eroic ºi de oardoare militaristã. O þarã cu tradiþie cultur-alã atât de mare nu se ruºineazã sã punãaccentul pe politic în educaþie. Pacifismuleste considerat ca o ruºine. Câþiva profesoriuniversitari au fost eliminaþi din universita-te din cauza concepþiilor lor pacifice. În în-treaga lume dominã o dorinþã de rãzbunare,de afirmare puternicã a colectivitãþilorumane, de exaltare a unui exclusivismferoce. Cine a citit cartea lui Spengler Jahreder Entscheidung îºi dã imediat seama atât desubstratul tensiunilor politice de astãzi, câtºi de imaginea sumbrã a viitorului.

Cât am fost în þarã, n-am crezut niciodatãcã antagonismele dintre popoare sunt atâtde dramatice ºi de inevitabile, cã posibil-itãþile de înþelegere reciprocã sunt atât deiluzorii. În loc sã ne umilim în faþa tuturorpopoarelor mari, mai bine am construiavioane ºi am aspira la o dublare a popu-

laþiei, mai bine am tinde la o industrializare,pentru a nu fi condamnaþi sã rãmânem maideparte sub semnul acelei fatalitãþi dupãcare popoarele industriale vor înghiþipopoarele agrare.

Când auzi în strãinãtate atâta lume care-þi vorbeºte cu naturaleþe despre provizorat-ul statului românesc, atunci te întrebi dacãmai are rost sã faci altceva decât sã te pregã-teºti de rãzboi. Slãbiciunea noastrã cautãprietenii în afarã, în loc sã încerce un procesde refacere internã.

A bãtut ceasul când nu ne mai putemgândi decât la o altã Românie ºi când misiu-nea noastrã nu poate fi decât schimbarea lafaþã a României. Cãci dacã n-avem curajulexistenþei noastre, n-are rost sã mai trãim.

München, aprilie 1934,,Vremea“, an VII, nr. 335,

29 aprilie 1934, p. 3Primele 2 p. au fost incluse

în Singurãtate ºi destin

Emil Cioran

41

In memoriamAdrian

Pãunescu

The author makes Adrian Pãunescu's necrology, speaking about his sadness about the writer'sdeparture. Fãnuº Neagu remembers that once stated the poet who died on the 5th of November iswas always a young spirit, who disarmed by his vitality. But this characteristic was not enoughto prevent the black Friday which took the writer in a different world.Keywords: Adrian Pãunescu, necrology, black Friday, vitality, young spirit.

Fãnus NEAGU

Vinerea neagrãAbstract

,

42

Fãnuº Neagu

43

Toate au o rânduialã în lumea din carene-am nãscut; faptele noastre curg într-unfiresc al devenirii, ºi - bune, rele - e de dato-ria noastrã sã le mãrturisim, iar mãrturisiriinoastre i-a venit rândul, acum, când nu neaºteptam. E vorba de valoarea unui gest, iartunetul din vocea cãruia s-a nãscut poartãnumele lui Adrian Pãunescu, omul.

În 1996, poetul care a mers continuu îngama majorã a socialului, fãrã nici o urmãde falsã pocãinþã (rarisim dupã 1989) ajungedin nou la Ipoteºti. Fusese de câteva ori ºiînainte de ‘89, iar semnele cuvintelor luistau mãrturie ºi astãzi în Cartea de impresii

ipoteºteanã. O singurã datã a þinut un spec-tacol al cenaclului Flacãra, desfãºurat în aerliber, în preajma lacului din apropiereaIpoteºtilor, cenaclu la care nu am participatdin cauza unei neputinþe structurale maivechi de a mã putea amesteca în mulþimi.Mi se pãrea atunci (ca ºi acum), cã marea deoameni - ºi nu mã refer doar la cenaclul însine -, îmi furã, oarecum, gândurile. Aveamsenzaþia cã sunt vidat. Eram, într-un fel, fãrãsã vreau, un „strãin”. Preferam „singurã-tatea” ipoteºteanã, închisã în ea, devenindã,înfãptuindu-se creativ sub ochii mei. Nu amsimþit mare deosebire între marele amfitrional cenaclului de altãdatã ºi senatorulPãunescu de dupã 1989. Doar cã era maipuþin exaltat. Era mai omeneºte aºezat.

A ascultat, atunci, ca ºi înainte, explicaþi-ile din casa memorialã, spuse de data aceas-ta ca între oameni care s-au mai vãzut.Dezvãluiam ceea ce ºtiam cã este inedit dinfamilia Eminiviceºtilor – evenimente re-latate pe documente de arhivã. Eram laînceputurile aºezãrii ipoteºtene, iar nouainstituþie avea o pãlãrie mult prea mare pen-tru ceea ce era, în fapt, atunci, MemorialulIpoteºti-Centrul Naþional de Studii MihaiEminescu, înfiinþat printr-o Hotãrâre deGuvern. Aºadar, menirea mea în aniirespectivi era sã povestesc vizitatorilor ºi cuatât mai mult celor de seamã ce trebuia sãdevinã acest aºezãmânt: un Weimar alRomâniei. Pe unii îi convingeam, altora ledãdeam senzaþia cã vin din altã lume.

Pe Adrian Pãunescu l-am convins, aºacum l-a convins, pãstrând proporþiile, ºi la oaltã scarã, academicianul Eugen Simion, denecesitatea facsimilãrii manuscriselor Emi-nescu, din ce în ce mai degradate, cãci hârtiaacestor caiete a devenit, - mãrturisea poetulînsuºi - pe mãsura trecerii timpului, sfãrâmi-cioasã, orice rãsfoire a caietelor punându-le înprimejdie1. Parlamentarul de atunci a obþin-ut, prin adevãrate bãtãlii în Senatul României,banii necesari ca sã aparã primele „Caiete”2.

ValentinCOSEREANU

Valoareaunui gest

In 1996, during the poet last visit to Emi-nescu’s native village, the Memorial Ipoteºti -Mihai Eminescu National Research Centerhas only been established by the GovernmentDecision no. 118, on the 16-th of April 1992.Adrian Pãunescu poet does, at the request ofthe curator and initiator of this institutionnamed Valentin Coºereanu, a remarkable sym-bolic gesture that the author wished to noticeas a gesture of apart generosity that the Ro-manian world in transition let only in theresponsibility of the coordinative budgetaryinstitution, the Ministry of Culture respectiv-elly. The gesture is a post-mortem tribute toAdrian Pãunescu.Key words: poet, Adrian Pãunescu, value of agesture.

Abstract

,

1 Adrian Pãunescu, Împuºcaþi-l pe Eugen Simion, în vol. Avatarii ale manuscriselor Eminescu, Cuvânt înaintede Eugen Simon, Culegere alcãtuitã de Anca Silvia Bogdan ºi Marin Diaconu, Fundaþia Naþionalã pen-tru ªtiinþã ºi Artã, Bucureºti, 2009, p. 183.

2 Idem.

44

În timp ce am parcurs întregulareal ipoteºtean al noii instituþii, careabia începuse sã-ºi fixeze temeliile, i-am povestit despre ceea ce ar trebuisã devinã Ipoteºtii, despre grãdinaalbastrã, unicã în lume, în amintireasimbolului eminescian, proiectatãatunci, dar nerealizatã, din pãcate,nici astãzi. I-am cerut, aºadar, ajutorullui Adrian Pãunescu, aºa cumfãcusem ºi cu alþi oameni, bãtând lazeci de uºi, în sute de împrejurãri.(Atunci aveam oroare de gest, cãci mise pãrea un soi de cerºetorie publicãmascatã. O fãceam, totuºi, cu gândulcã nu era în nume propriu). S-a uitat la minelung ºi pãtrunzãtor, cu privirea aceea tulbu-re-albastrã, un pic rãtãcitã ºi concentratã însine, mi-a întors brusc spatele ºi a dat untelefon. Dupã ce a terminat convorbirea s-aîntors, ºi cu glas de poruncã domneascã mi-a zis: Sã mã cauþi disearã la nouã, la teatrul dinBotoºani ca sã-þi dau un rãspuns. M-am con-format ºi la ora fixatã eram în culise, aºacum ne înþeleseserãm. Era pe scenã, în plinspectacol. M-a vãzut. Dupã ce mi-a fãcut unsemn, a ieºit din scenã ºi mi-a dat un numãrde telefon unde urma sã sun. A mai adãugatsã-l þin la curent cu rãspunsul, iar dacã în-tâmpin greutãþi, sã-l anunþ. I-am cerutnumãrul de telefon, mi l-a dat ºi s-a întors înscenã. Era primul gest de sponsorizare fãcutîn numele Ipoteºtilor, dupã 1989...

Aºa cum se întâmplã îndeobºte la noi, ceicare promiseserã, promiseserã pentru tele-fonul Senatorului. Contactaþi de muzeogra-ful de la Ipoteºti au gãsit destule scuze ºiamânãri, pentru ca în ultimã instanþã acestasã fie refuzat. Cu oarecare strângere de ini-mã, l-am sunat din nou pe Adrian Pãu-nescu, ºtiind din experienþa numeroaselorpromisiuni cã în final, cel care - trecãtor pela Ipoteºti - promite, va gãsi ºi el un motiv,dupã calapodul ºtiut, sã se spele pe mâini,asemeni celorlalþi, uºor iritat cã-l sâcâi ºi cã-l abaþi de la problemele þãrii. Numai cãnu s-a întâmplat dupã calapod. L-am simþit,dupã ton, spre uimirea mea, revoltat de ceeace se-ntâmplã ºi mi-a spus cã mã sunã el din

nou. A fãcut-o chiar a doua zi, când nu mãmai aºteptam. Când am reluat legãtura cucel care promisese sponsorizarea, tonul s-aschimbat, iar suma promisã a ajuns laIpoteºti în scurt timp dupã aceea. Cuaceastã sumã s-a început ceea ce avea sãdevinã în scurt timp dupã aceea, întregitãcu fonduri de la Ministerul Culturii, sala deexpoziþii, care nu fãrã motiv poartã numelelui Horia Bernea.

Dupã intrarea banilor în cont, l-am sunatdin nou pe Adrian Pãunescu, aducându-icuvenitele ºi neformalele mulþumiri.Cunoscând din emisiunile televiziunii situ-aþia poetului marginalizat, am simþit atuncinevoia sã-l întreb dacã pot sã fac public ges-tul sãu. A fãcut o pauzã în telefon, apoi mi-a rãspuns: Nu acum! Veþi gãsi un timp maipotrivit pentru asta!

Iatã cã valoarea unui gest, dar ºi a mãr-turisirii acestuia a venit când nu ne aºtep-tam. Toate au o rânduialã în lumea aceastadin care ne-am nãscut...

*De la Istoria unei secunde încoace, par-

curgând fiordurile atâtor „amare” pagini,permite-ni-se a încheia printr-o analogie cuceea ce spunea Petru Creþia despre MihaiEminescu în Testamentul unui eminescolog: aufost nu puþine ceasuri când i-am suportat greufirea prea pãtimaºã, urile, rãzbunãrile, geloziile,anatemele, unele himere, câteva idei fixe. ªtiu eudacã l-aº fi iubit?3

Valentin Coºereanu

3 Petru Creþia, cap. II, Dincolo de editare, în vol. Testamentul unui eminescolog, Manuscris aflat în fondulBibliotecii Naþionale de Poezie Mihai Eminescu – Ipoteºti, nr. inv. 95.

45

Valoarea unui gest

46

Nu ºtiu dacã mai þineþi minte cã prin anii’90 circula un banc – destul de slab, fievorba între noi – pe care l-am auzit la Clujprima oarã spus de foarte bunul ºi multregretatul meu prieten, Tudor DumitruSavu –„Vusea” ºi care suna cam aºa : ºtiþicum se zice Popa Prostu în ungureºte ?Tiokeº Laslo. ªtiam cã Ceartaº Peti eraPãcãliciul lor – observaþi cã scriu fonetic ! –fiindcã într-o varã, petrecutã cu pãrinþii laTuºnad, ei îmi cumpãraserã un pachet decãrþi de joc de acest tip, care nu era cuperechi în costume populare, ca al nostru, cicu profesii, meseriaºul ºi unealta lui. Erafrumos pe atunci, ºi acum am în nãri miro-sul de brad de pe alei ºi mirosul de supã cuchimen de la cantina staþiunii, miros cunos-cut de acasã, cãci se mai fofila pe scarã de laTanti Wilma, de la parter.

Doamnelor ºi domnilor, nu vreau delocsã vã contrariez, dar chestiunea asta cuenclavizarea mi se aratã în primul rând ridi-colã, apoi neproductivã complet ºi abia în altreilea rând antiromâneascã. Acum, cândtoatã lumea vede în sfârºit cã pãmântul nunumai cã e rotund, dar aparþine chiar tutur-or, când imperiile se retrag din ºi în cazãrmi,aparent, ºi devin imperii mediatice, cândstatele – care, totuºi, nu au dispãrut încã,dar îºi folosesc drapelele ºi alte însemne la

campionatele mondiale ºi olimpiade – seadunã pentru a forma federaþii ºi confeder-aþii ºi alte spaþii Schengen, separarea pebaze strictamente etnice pare o neghiobie.Aduce a rezervaþie, a grãdinã zoologicã, darºi acolo conceptul s-a rafinat, animalele suntlãsate sã vieþuiascã în sosul ºi mediul lor,liber, oamenii stau în cuºti umblãtoare, înautobuze ! Ce-ar fi, la o adicã, sã declar ºieu, dimpreunã cu vecinii mei, porþiuneaasta de stradã stat independent, sã nu maiplãtim atâtea facturi nesimþite ºi atâteaimpozite inutile ? ªi sã declarãm limba ofi-cialã esperanto. Zãu aºa, ºi sã mai cerem ºivize, ca sã ne alcãtuim de-un buget, sã neopintim ºi pe listele alea unesco, de patri-moniu „universal”, ca magazinele comu-nale de dinainte !

Sã fim serioºi, sigur cã dedesubt va fiîntotdeauna o mârâialã ºi o scrâºnire dedinþi, oamenii nu sunt încã deschiºi ºi capa-bili sã se înþeleagã, mai ales dacã au pãrinþidiferiþi ºi pãreri diferite. Nici prostia asta cupoliticalul corect, cum nici utopia aia cuinternaþionalismul proletar se vede cã nuprea dau roade. Iar tot felul de curþi de laHaga, unde de nu mã înºel nu a aderat ºiimperiul american, sunt simple aiureli,bazaconii, bune de dat la telejurnal. Ce va-loare au deciziile astea pripite ºi borºite în

Negru pe alb

In his monthly feature, Nicolae Iliescu makes a few considerations about territorial splitting ten-dencies in Europe, making a parallel between Romania and Spain. The author states that a deci-sion like that would be unproductive for our country. He suggests that it would be better to learnwhat European values are really, because only in this way we can revive the actual moral and eco-nomic crisis.Keywords: European values, moral and economic crisis, state reformation, revival, territorialsplitting.

Nicolae ILIESCU

Popa ProstuAbstract

faþa Istoriei, aud ? ªi oricât s-ar mai supãrape mine nea Maksutovici ãla, niciodatã nuvoi pune semnul egalitãþii între mândraCatalonie a lui Gaudi, Dali, Miro, XaviHernandez ºi teritoriul autonom Kosovo !Fireºte, fiecare comunitate are limba ºi obi-ceiurile proprii, dar ºi aici se mai nuanþeazã,limbã maternã, de identificare, uzualã. Amîntâlnit mari personalitãþi catalane care nicinu concep sã nu fie spanioli ºi sã nu vor-beascã ºi castiliana lui Cervantes. Am pri-eteni francezi, repet, francezi de souche (numai scriu fonetic de data aceasta !), care sedeclarã europeni. Pânã sã avem cu toþiiconºtiinþa asta continentalã, ar fi bine sã neîncropim niºte euroregiuni, niºte zone deconvieþuire. Dar nouã ne put ºi vecinii, nuºtim nici sã le facem ºcoli ºi sã-i obligãm culegea pe rromii sau þiganii noºtri, o luãmotova ºi moftangeºte cu a treia europã, nedãm pe spate cu Sibiul european, deºi maitoþi cerºetorii din oraºele de unde i-a elimi-nat Sarko pe corturarii de la noi sunt dinSighii, giudeþul ºi oraºul salamului cuacelaºi re-nume ! Baºca, îl mai avem ºi pemoº Traian, un nene zgubilitic ca gestionar,aflat cu mult sub demnitatea funcþiei, carese uitã chiondor⺠la cetãþenia maghiarã,dar o acordã într-o veselie, prin bastardulunui pohet stalinist, la toþi nevolnicii deºoldoveni. Am mai fãcut noi de-astea, de-alatul Istoriei, am dat cetãþenie, pe mici ciu-peli ºi ciubucuri la tot felul de negustori detotenºtofe ºi nu am acordat-o uriaºilorGaster ºi ªãineanu ! De nu mã înºel, nici luiBartok Bela, ba pe primul dintre cei citaþi l-am ºi expulzat, parcã ! Oameni buni, serioºiºi cu scaun la cap, ce sã mai zici !

Cu hãhãieli de vaporean ºi de bodegã nuse rezolvã chestiuni neretuºate de veacuri.Aþi observat ce ocoº stãtea alde Orban ãlade la ei ? Nu vedeþi cã americanii, îi tot dãmexemplu nu cã ne-ar plãcea, dar sunt statul-etalon ºi la modã, abia dupã ºaizeci ºi cincide ani sunt ºi ei prezenþi la nivelul minim deambasador la comemorarea crimelor de laHiroshima ? În mizeriile astea de rãzboaienu existã decât arareori victime inocente, ºinoi înºine trebuie sã o pricepem odatã pen-tru totdeauna. Oare ce fras am cãutat laStalingrad ?

Lumea este umplutã cu prejudecãþi, cumetehne, cu istorii dificile, cu vorbe rele ºicu gesturi violente, cu agresive ranchiuni ºicu simpatii de moment, cu suiºuri ºicoborâºuri, cu dansuri ºi pantomime, cuoale ºi ulcele. Ca sã ºtii sã rãzbaþi prin ea tre-buie sã o cunoºti, sã o citeºti, s-o iei când înrâs, când în serios ºi mai ales sã laºi loc debunã ziua. Societatea noastrã pornitã nenat-ural, presatã din toate pãrþile, condusã maimereu de indivizi incapabili, divizatã pros-teºte pânã în pragul unui rãzboi civil – nurâdeþi, am trecut razant pe lângã el, nunumai în ’90, nu numai cu guvernarea de-zastruoasã þãrãnistã, ci ºi mai acum, chiar cuultimele alegeri, chiar în momentul vorbirii,cu bugetarii ºi pensionarii, dacã vã aruncaþiprivirile pe comentariile de pe web vã apu-caþi cu mâinile de cap ! – nu poate controlao crizã profundã. Mai ales din pricinã cã nurecurge la oameni competenþi, ci la profitoride partid ºi de stat de pe o singurã parte. ªimai ales cã se continuã aceeaºi cretinã com-petiþie simbolicã, aproape animalicã, undepe treapta întâi a realizãrii sociale, conforminversului schemei lui Maslow, ºade necesi-tatea fiziologicã case arãtoase, maºini ben-goase, vacanþe la Cannes, simandicoase.

47

Popa Prostu

48

Sparta ar fi putut sã domine spaþiul din-tre Indus ºi Atlantic, în mãsura în care trans-mitea popoarelor ºi statelor învecinate, înariile unei dominaþii progresiv lãrgite, tipulsãu de organizare politico-militarã. Lumeagreacã nu era însã, în ansamblul sãu, dis-pusã la a adopta modul de viaþã spartan, curigorile lui incredibile, cu acea disciplinãinegalabilã, cunoscutã peste milenii ºimereu, pentru oricine, uimitoare. Altepopoare nu ar fi fost nici pe departe în staresã se încadreze tipului existenþial specificomului nobil, militar ºi cãlugãr, modelat deLicurg în Lacedemonia. Cetatea spartanãînsãºi nu a produs niciodatã mai mult deunsprezece mii de luptãtori care sã poatã fialiniaþi pe câmpul de luptã. Prototipulînvingãtorului absolut nu era reproductibildincolo de anumite hotare. Spartanii auînþeles aceasta încã de la începutul istorieilor. Câtã vreme demografia proprie acestuipopor a rãmas echilibratã, Sparta nu a fostobligatã sã se supunã nimãnui; a pututrãspunde aroganþei lui Alexandru cel Mareprintr-un refuz când acesta a cerut statuluispartan participarea, sub conducerea sa, lainvazia în Asia, fãrã ca autoritarul conducã-tor militar ºi rege, care tocmai distrusese

Teba, aproape instantaneu, dupã un rãs-puns mult mai puþin clar al acesteia la o pre-tenþie identicã, sã aibe curajul de a comiteun act de forþã asupra celei mai pregãtite,mai curajoase ºi reputate forþe armate aAntichitãþii ºi, probabil, a întregii istorii.Spartanii, în Rãzboiul Peloponeziac, spul-beraserã puterea atenianã. Ulterior, dacãinfluenþa statului lor a diminuat, fiind inte-grat Imperiului Roman în mijlocul secoluluial II-lea î.C., faptul s-a produs, pe de o parte,pentru cã expansiunea macedoneanã, fãrãsã poatã supune Sparta, a redus rolul eipolitic ºi, pe de altã parte, întrucât demo-grafia în declin a populaþiei a lipsit de mili-tari, de forþe noi suficient de importante,una dintre cele mai celebre creaþii statale,politice, sociale ºi etice ale istoriei. Timp deaproape ºapte secole Sparta a evoluat însãstrãlucitor ºi superior, ca putere militarã,pentru cã a realizat continuu ceea ce poateîmplini militar, pânã unde ºi cum îºi poateproiecta puterea ºi ce obiective poate atinge.

Roma a procedat diferit ºi – în consecinþã– a reuºit sã obþinã un succes de care nici unalt stat nu a mai fost capabil ºi, se poateanticipa fãrã vreun risc de a greºi, nici nu seva mai putea repeta, sub indiferent ce altã

In the first part of his article, the author makes an overview about the history of the most impor-tant empires and their attempts to unify Europe with military power. Only the Romans used alsocultural assimilation to gather many populations in a giant confederation. After the fall of theRoman Empire, the Francs tried to revive the ancient idea of a single state. Next, the Germans(The German Roman Empire) made the same choice. In the 20th century, Hitler was the last rulerwho had such projects. In the second part, C. T. Dragomir, considers that those plans will be utopi-an in the near future, because policy began to mean diplomacy, peace and preservation of borders.Keywords: Roman Empire, Franc Empire, German Roman Empire, Adolf Hitler, dimplomacy,presrvation of borders.

Comentarii

Caius T. DRAGOMIRCeea ce oamenilor nu le-a fost

permis decât o singurã datã(Câteva reflecþii de geopoliticã ºi de istorie)

Abstract

49

Ceea ce oamenilor nu le-a fost permis ...

conjuncturã, indiferent de epocã sau spaþiugeografic. Dacã Sparta constituise o unitatea existenþialului ºi a formulei de organizarepoliticã militarã, sub raportul disciplinei,separãrii ºi ierarhizãrii claselor sociale,Roma a disociat existenþa civilã de cea mili-tarã într-un mod în acelaºi timp total ºiextrem de rafinat. Iniþial forma de existenþãumanã, de fiinþare în civilizaþia romanã estesimilarã celei spartane, chiar dacã modelulgrec respectiv pãtrunde indirect, prinpitagorism, în aria latinã a unei culturi înconstituire. Organizarea militarã are evi-dente caractere de tip spartan, chiar dacã nupoate fi constatatã o identitate, sau o simili-tudine foarte avansatã, între structurile mil-itare ale celor douã state. Ulterior civilizaþiaromanã evolueazã de la modelul etruscînspre cel grec, propriu Sudului Italiei ºi, înfinal, cãtre cel atenian, iar armata îºimenþine pânã spre sfârºitul Imperiului deApus, condiþia de rigoare, disciplinã ºi ca-pacitate de acþiune de tip spartan. Moda-litãþile în care un stat, o putere politico-mil-itarã, o civilizaþie, cucereºte spaþii noi suntdouã: supunerea prin forþã ºi contaminareacivilizatorie. Spre deosebire de Sparta,Roma a dispus de ambele instrumente aleexpansiunii. Oamenilor le-a fost permis osingurã datã – prin Roma – sã creeze un statmondial; mondial în sensul ºi în limitelecapacitãþii de comunicare ºi circulaþie aleunei epoci. Ulterior, sinteza în acþiune a civi-lizaþiei ºi forþei nu se mai obþine. ImperiulRoman se scindeazã, pentru a putea contin-ua dezvoltarea cultural-politicã într-o ariegeograficã mai puþin supusã presiunii mili-tare. Armatele popoarelor germanice sauasiatice se dirijeazã mai ales cãtre Vestulcare constituia spaþiul tradiþiei latine. Bi-zanþul, Constantinopolul, foarte expus ºiacesta, nu este totuºi egal periclitat, celpuþin pentru câteva secole.

Imperiul Romano-germanic nu are cumdomina întreaga Europã. Sursele italice aleeuropenismului alimenteazã cu deosebireGalia ºi, deci, Regatul Franc. Un fapt ajungetreptat sã fie relevat istoric: odatã dispersatImperiul Roman – într-un anumit sensImperiul Unic, singurul imperiu adevãrat –o zonã geopoliticã unitarã, integratã ca posi-

bilitãþi geografice de a oferi o locuire statalã,politicã de o realã coerenþã nu va putea finiciodatã centratã de o singurã puterepoliticã. Sparta a înþeles anticipat, în chipevident, un adevãr de acest gen. StatulRoman a aflat mijlocul de a-l depãºi pentruo vreme. Istoria ulterioarã a umanitãþii estedinamica încercãrilor nereuºite de a recon-stitui imperiul perfect. Treptat, rolul înproiecþia autoritãþii a forþei militare scade înraport cu difuzia modelelor de civilizaþie.Acestea au diversitate ºi fluenþã – ºansa dea centra, de a domina, o arie geopoliticãscade continuu, fiind extrem de joasã înprezent. Napoleon spunea, pe bunã drep-tate: „Cele douã puteri ale lumii sunt spadaºi spiritul – dacã ele se ciocnesc, primapierde”. Cu toate acestea el a încercat, pri-mul dupã varianta, oricum imperfectã geo-grafic, a lui Carol cel Mare, unificarea auto-ritarã a Europei. A urmat Hitler, încheindu-ºi destinul cu o înfrângere încã mai gravãdecât aceea ale împãratului francez. Stalin ºiMao ºi-au încheiat vieþile creând fiecare câteun stat de maximã capacitate de luptã, într-un caz militarã, în celãlalt drept potenþialnaþional de forþã productivã (care avea sã fiedezvoltatã ºi pusã în acþiune abia ulterior),ºi rãmânând pânã la ultima clipã stãpâniistatelor respective, întrucât au ºtiut absolutexact pânã unde pot merge ºi ce limite nutrebuie sã depãºeascã în spaþiile geopoliticela care aveau accesul cel mai direct. Proble-ma limitelor de ocupare în spaþiile geopo-litice, oricare ar fi acestea nu priveºte doarimperiile ºi se raporteazã doar la trecut saula istoria desfãºuratã peste secole. Actua-litatea imediatã, precum ºi condiþia demo-craticã a diferitelor þãri, are alua în conside-raþie aceleaºi constrângeri. O zonã de resur-se decisive pentru civilizaþia prezentului, oarie geografic avantajos structuratã pentruexistenþa statalã a fiinþei umane nu a pututaparþine niciodatã – iar epoca modernã in-terzice faptul cu desãvârºire – unei singureputeri. Politica este echilibru – istoria esteparcurgere a unei serii de stãri de echilibrual forþelor statale, naþionale, organizaþio-nale, constituite în calitate de civilizaþii.

Secretarul apãrãrii al Statelor Unite de-clara – din câte reuºim sã aflãm – cã un atac

50

Caius T. Dragomir

asupra Iranului nu ar face decât sã agravezeperspectiva ca aceastã þarã sã se doteze, înrelativ secret, cu armament nuclear. Aceastãafirmaþie puncteazã clar faptul cã în mo-mentul de faþã ºi, poate, în epoca actualã,ocuparea militarã integralã a Iranului este –sã mulþumim lui Dumnezeu – exclusã. Dacãaceastã declaraþie reflectã o hotãrâre strate-gicã a Statelor Unite, înseamnã cã lucrurile,în mentalul celor care decid asupra stãriirelaþiilor internaþionale, se ordoneazã înfuncþie de o aleasã, ori cel puþin rezonabilã,înþelegere, ºi înþelepciune, geopoliticã. În cecondiþii ar mai putea cineva sã creadã cãOrientul Apropiat ºi Mijlociu poate fi sferade forþã, acþiune ºi manifestare a unei sin-gure puteri, sau a unei alianþe circumscrisã

unei puteri cu rol principal neîndoielnic?Zona dintre Mediteranã ºi India este,

geopolitic, terenul de verificare a ºansei deacces al lumii moderne în epoca unui viitorconstructiv, echilibrat, progresiv. Eºeculunei astfel de verificãri poartã numele desinucidere la nivelul civilizaþiei planetare.Declaraþia secretarului american al apãrãriipare a fi una pragmatic orientatã – în reali-tate ea este purtãtoarea, mai ales, a unuimesaj de inteligenþã ºi justiþie. Cã nimeni nupoate avea totul se ºtia încã de la Sparta, iarcei tentaþi de exemplul Romei aratã, vremede o istorie întreagã, cã nu ºtiu sã observediferenþa dintre unicitatea unei împliniriaproape absolute ºi bietele lor condiþiiinconsistente.

În abordarea a trei nume de prim rangale literaturii române demersul lui GeorgeGanã este dublu, de critic ºi istoric literar ºide editor. Alcãtuieºte ediþii din opera luiLucian Blaga (Poezii. Teatru. Prozã autobio-graficã, I-II, 1972, ediþia doua, 1980; Elanulinsulei, în colaborare cu Dorli Blaga, 1977;Opere, I-VI, 1982-1997; Teatru I-II 1984; Po-ezii, 1992; Opera poeticã, 1995; Opere, I. Chi-ºinãu, 1995; Hronicul ºi cântecul vârstelor,1995) ºi publicã un studiu monografic,Opera literarã a lui Lucian Blaga (1976). Îngri-jeºte, între anii 1978 ºi 1987, volumele VII-XIII – volumele VII-XI în colaborare cu GeluIonescu – din opera lui Tudor Vianu ºi pub-

licã o monografie despre celebrul estetician,Tudor Vianu ºi lumea culturii (1988). StudiulMelancolia lui Eminescu (2002) este precedatde ediþii din opera eminescianã (Poezii, 1995ºi Sãrmanul Dionis ºi alte proze, 1977). De-mersul conjugat al criticului, istoricului li-terar ºi editorului conduce la o cunoaºtereprofundã a operei celor studiaþi ºi receptãriiei critice.

În aprecierea studiilor lui George Ganãdespre Lucian Blaga, Tudor Vianu ºi MihaiEminescu critica ce s-a exprimat despre elea semnalat noutatea, modernitatea abor-dãrii. În Opera literarã a lui Lucian Blaga afost remarcat laudativ capitolul Fundamen-tele operei, în care autorul a definit influenþareciprocã dintre operã ºi biografie, contextulbiografic în care ea s-a format, climatul li-terar al epocii ºi situarea poetului faþã de el.,,Analiza acestor raporturi – a scris MirceaZaciu – constituie o primã contribuþie sis-tematicã a criticului la elucidarea unor reali-tãþi biografice ºi de portret intelectual.Atitudinile culturale sunt analizate mereunumai din perspectiva fundamenteloroperei literare, ca o reconstituire a unei deltespirituale unde se strâng aluviunile artei ºifilosofiei eline, bizantine, indice, a roman-tismului european, impresionismului, ex-presionismului etc.“ Partea de rezistenþã acãrþii, apreciazã recenzentul, este aceeadespre poezie, despre constantele ei, în careGeorge Ganã îºi relevã ,,calitãþile unui criticavertizat ºi perspicace, mai ales în deter-minarea nucleului liric fundamental alîntregii lirici a lui Blaga. Toate implicaþiilede naturã filosoficã ºi stilisticã sunt epuizateîntr-o frumoasã demonstraþie criticã, rezu-mativã pentru principalele filoane ale uni-versului poeziei.“ Cartea este, apreciazã ºiPaul Cornea, ,,de bunã þinutã, clarã, echili-bratã, scrisã cu pasiune, dar cu mãsurã“.

Student, între anii 1955 ºi 1969, la Fa-cultatea de Filologie a Universitãþii Bucu-reºti, George Ganã este cu deosebire cuceritde personalitatea lui Tudor Vianu, desprecare avea sã scrie: ,,Vianu a rãmas pentrumine un model intelectual ºi moral pe careîndelunga frecventare a scrisului sãu mi l-afãcut foarte apropiat“. În legãturã cu pre-þuirea sa pentru marele estetician ºi profesor

51

Iordan DATCU

Însemnãridespre

opera luiGeorge Ganã

The author makes a few commentaries aboutGeorge Ganã's activity (13 ianuarie 1935 - 8martie 2010). Literary critic, historian andeditor, he dedicated his life to study LucianBlaga's poems, prose, theatre and philosophy,realizing an outstanding critical edition ofthem. He wrote also a comprehensive studyabout M. Eminescu (2002). In addition to this,George Ganã composed a monograph "TudorVianu and the World of Culture". After hegraduated the Philology Faculty (Universityof Bucharest) in 1960, was asked by TudorVianu to become his assistant, but refusedbecause of he were worried to disappoint hisicon.Keywords: George Gana, Lucian Blaga, M.Eminescu, Tudor Vianu, Paul Cornea, criticaleditions.

Abstract

de literaturã universalã, amintim cã acesta aintenþionat sã-l reþinã pe Ganã asistent, însãstudentul, în teama sa paralizantã cã arputea sã-ºi dezamãgeascã idolul, n-a rãs-puns pozitiv mãgulitoarei invitaþii.

Ca ºi Tudor Vianu, care avea formaþiegermanã, George Ganã a fost sensibil influ-enþat de rigoarea germanã în domeniulstudiilor de criticã ºi istorie literarã, influ-enþã pe care a resimþit-o când a fost lector delimba ºi literatura românã, între anii 1963 ºi1965, la Universitatea ,,Humboldt“ din Ber-lin ºi apoi, între anii 1975 ºi 1978, la Uni-versitatea din Graz (Austria). În Germania acunoscut câteva mari centre de culturã,Berlin, Dresda, Weimar, stagiul berlinezinfluenþând mult formaþia sa profesoralã.Acum îl cunoaºte pe Werner Bahner, profe-sor de literaturi romanice, specialist ºi în li-teratura românã, care conducea Institutulde Romanisticã al Academiei de la Berlin,iar la Graz îl cunoaºte pe profesorul de lite-raturi romanice Georg Rudolf Lind. Un faptpe care a þinut sã-l consemneze este acela cãlecturile din timpul lectoratului la Berlin i-au sporit interesul pentru opera lui LucianBlaga.

Comentatori avizaþi au remarcat în cãr-þile sale acea rigoare germanã, de care amamintit. Astfel, Daniel Cristea-Enache scri-ind despre Tudor Vianu ºi lumea culturii a re-marcat atât rigoarea cât ºi influenþa metodeiprofesorului de literaturã universalã: ,,Orecomand cu cãldurã tocmai pentru «rã-ceala» ei documentarã, pentru modulscrupulos, întrucâtva nemþesc, în care înfã-þiºeazã ºi comenteazã, metodic, pas cu pas(ba chiar: jumãtate de pas cu jumãtate depas!) întinsa bibliografie a unui creator carea «concretizat» fericit, el însuºi, conceptulde homo faber… Tudor Vianu este, în aceastãcarte, cu totul ºi cu totul altceva decât unpretext (nobil) de lecturi infidele, un punctpe care sã se sprijine subiectivitatea spu-moasã a eseistului sau a criticului, este o«hartã» pe care obiectivitatea istoricului lit-erar o descifreazã, configurând-o, în toatãamplitudinea ei. Adecvarea la obiect,atenþia constantã acordatã fiecãrui «crâm-

pei» dintr-o materie abundentã trec, ca prin-cipii ºi metodã de lucru, din scrisul luiVianu în cel al exegetului sãu, care îºi studi-azã obiectul cu atenþie ºi rãbdare, împãrþin-du-l mai întâi în segmentele propriilor «spe-cializãri» (poetul, filozoful culturii ºi al val-orilor, esteticianul, criticul, comparatistul,cãlãtorul) iar apoi disecându-l cu o minu-þiozitate ce aproape cã exaspereazã.“

Primul capitol din Melancolia lui Emi-nescu este unul de punere în temã, de pre-cizare a conceptului, examinat pe baza uneiample bibliografii, româneascã (T. Maio-rescu, C.D. Gherea, Iacob Negruzzi, B.P.Hasdeu, G. Ibrãileanu, G. Cãlinescu, TudorVianu, Liviu Rusu, D. Caracostea, N. Iorgaº.a.) ºi strãinã (Platon, Schopenhauer, JeanStarobinski, Erwin Panofsky, GeorgesGusdorf, Gustav René Hocke, Klaus Heit-man º.a.), a multiplelor accepþiuni ale me-lancoliei: ca manifestare comportamentalã,ca temã de reflecþie, ca stare favorabilã cre-aþiei, ca moºtenire ereditarã, ca mod de aprivi lumea, ca mod de sensibilitate, ca sen-timent al morþii, ca tristeþe perpetuã, toateaceste faþete fiind exemplificate cu citate dinpoezia universalã ºi din poezia româneascã,anterioarã ºi posterioarã lui Eminescu.

În capitolele urmãtoare – ,,Cãci ce-ipoetu-n lume ºi astãzi ce-i poetul…?“, ,,Altemãºti…“, ,,Natura este singurul absolut“,,,ªi te-ai dus, dulce minune…“, ,,Gândireamea în vremi trecute-noatã…“, ,,Lume cegândea în basme…“, ,,Pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelatã“ ºi ,,Ochii meinãlþam visãtori la steaua/ Singurãtãþii“ –sunt nu rodul exegezei eminesciene ante-rioare, ci al propriilor meditaþii ale autoru-lui studiului care, cum a declarat într-uninterviu pe care i l-a luat Daniel Cristea-Enache, ºi-a construit cartea în urma lecturii,,repetate ºi pendulând mereu între parte(poem, imagine, idee, motiv) ºi întreg.“

Ediþii pe care le-a alcãtuit, din opera luiTudor Vianu ºi a lui Lucian Blaga, l-au reco-mandat ca unul dintre cei mai buni profe-sioniºti. Este concludent aportul sãu califi-cat dacã raportãm ediþia din opera luiLucian Blaga la ediþiile anterioare: ediþia G.

52

Iordan Datcu

Ivaºcu (1962) ºi ediþia Dorli Blaga (I-XIII,1974-1995), aceasta din urmã fiind unadefinitivã, dar nu criticã. Ediþia de Opere (I-VI, 1982-1997) este altfel conceputã deGeorge Ganã: îmbogãþeºte sumarul cu noipoezii, stabileºte textul autentic, îl însoþeºtede un bogat aparat de note ºi comentarii.Comentând primele douã volume aleediþiei, din anii 1982 ºi 1984, primul conþi-nând antumele iar cel de al doilea pos-tumele, Paul Cornea, în recenzia Blaga înediþie criticã, foloseºte de douã ori califica-tivul excelent ºi o datã calificativul excepþio-nal: ediþia ,,constituie o excelentã ilustrare aunui stil temeinic ºi obiectiv, care vizeazãlucrul bine fãcut, neconcedând derizoriului,arbitrariului ori pasagerului“; excelentã înediþia Ganã e întocmirea aparatului critic“;

,,de un interes excepþional îmi par a fi capi-tolele dedicate ecourilor operei lui Blaga înrândurile contemporanilor ºi în posteri-tate“.

Cadru didactic la facultatea pe care aabsolvit-o – asistent între anii 1960 ºi 1971,lector între anii 1971 ºi 1991, conferenþiarîntre anii 1991 ºi 1993, profesor din 1993, ºefal Catedrei de literaturã românã între anii1992 ºi 2000 – a predat un curs despre mariiclasici, un curs special Eminescu, un altul, lamasterat, despre raporturile poetului cucontemporanii sãi, contribuind la trans-miterea de valori literare ºi la dezvoltareasensibilitãþii artistice a multor promoþii destudenþi. Cursurile þinute au fost pentru elºi ,,finalitãþi ale studiilor critice“.

O serie de distincþii i-au cinstit activitateade critic, istoric literar ºi editor: Diploma deonoare a revistei ,,Manuscriptum“ (1985),Premiul ,,Timotei Cipariu“ al AcademieiRomâne (1986) pentru ediþia criticã LucianBlaga, Opere, vol. I-III, Premiul FestivaluluiInternaþional ,,Lucian Blaga“ (Cluj-Napoca,1991), Premiul de onoare ,,ConstantinNoica“ al Inspectoratului pentru Culturã aljudeþului Teleorman (1992), Premiul ,,Per-pessicius“ al Muzeului Literaturii Româneºi al revistei ,,Manuscriptum“ (1993), Pre-miul ,,Centenar Lucian Blaga“ al SocietãþiiCulturale ,,Lucian Blaga“ (1995) ºi PremiulCopy Ro (2000).

S-a nãscut la 13 ianuarie 1935 în satulMãgureni, comuna Mãldãieni, judeþul Tele-orman ºi s-a stins din viaþã la 8 martie 2010.Tristul eveniment n-a fost anunþat de niciuna din revistele Uniunii Scriitorilor dinRomânia.

Aveam un motiv personal în plus sã-lpreþuiesc: localitatea sa natalã ºi cea a measunt situate la micã distanþã una de alta. I-am exprimat preþuirea mea ultima datãdirect în 2003, la Alexandria, când a fost sãr-bãtorit. Într-o scrisoare a sa, din octombrie2003 mi-a trimis o serie de date biobi-bliografice necesare articolului despre el dinDicþionarul general al literaturii române, arti-col, scris de colegul Stancu Ilin.

53

Însemnãri despre opera lui George Ganã

54

În 1942, Marin Preda îºi aminteºte cã,angajându-se corector la Timpul, îºi face unnou prieten, „un poet, însuºi ºeful paginii adoua Popasuri a ziarului, Miron RaduParaschivescu”, un „om smead, subþirel ºimic la staturã, cu un nas de pasãre, cu voceconfidenþialã, plãcutã, afectuoasã”. În re-dacþie se mai aflau Geo Dumitrescu, VirgilUntaru (ulterior Ierunca, adoptând acestpseudonim literar), Marin Sârbulescu,Sergiu Filerot, ªtefan Roll, secretarul ziaru-lui ºi Mircea Grigorescu, redatorul ºef.

Miron Radu Paraschivescu era atunci unspirit militant. Aºa ºi-l aminteºte ºi-l evocãºi Victor Felea1. Este o amintire importantãcãci fixeazã repere ale personalitãþii sale.Din acest puzzle se poate contura profilulsãu spiritual ca om de stânga, cu o „ade-vãratã pasiune a politicului”, dar ºi un unadevãrat patron al tinerelor talente scri-itoriceºti, de fapt un îndrumãtor efectiv,apropiat ºi stãruitor care cu pana în mânã ºicu un real simþ al pedagogiei literare asistala ivirea ºi maturizarea unor scriitori de tal-ent de cele mai diverse orientãri estetice ºitemperamentale.

În iulie 1944, se afla printre ziariºtii pro-puºi ca membri fondatori ai Colegiului Zia-riºtilor din România”2.

În 1947, semna în Scânteia un articol-dia-tribã împotriva lui Tudor Arghezi, acuzân-du-l în „stil comunist” cã nu este un „cetã-þean conºtient de necesitatea luptei”. Lo-vitura de graþie i-o va da lui Tudor Arghezi,însã, Sorin Toma cu serialul sãu Poeziaputrefacþiei sau putrefacþia poeziei3. Suntvoci care susþin cã în spate s-ar fi aflat MironRadu Paraschivescu, Isac Ludo ºi Ov. S.Crohmãlniceanu. Lucrurile sunt, însã, multmai complicate4.

Marin Preda ºi Miron Radu Paraschi-vescu s-au cunoscut în 1942, în redacþiaziarului Timpul, unde poetul deþinea pagi-na a doua, Popasuri. Momentul este evocatprin nostalgia rememorãrii de Marin Preda:„Da, într-o searã fui oprit în trecere prinredacþie(treceam pe acolo, ºi nu pe jos pringang) ºi îmi fãcui un nou prieten, un poet,însuºi ºeful «paginei a doua» Popasuri aziarului, Miron Radu Paraschivescu. GeoDumitrescu se afla ºi el acolo, dar de cândîncepusem sã lucrez nu mai schimbam înredacþie decât saluturi, în afarã de cazurilecând mã invita sã mergem la Gambrinus la obere. Venea Untaru, care începuse sã sem-

Ana DOBREMRP ºi

Marin Preda -interferenþe

confesive

The authoress speaks about the friendshipbetween Miron Radu Paraschivescu andMarin Preda. They met firstly in 1942, at theeditorial board of "Timpul" ("The Time"), apro-soviet and pro-communist newspaper, inwhich the future writer of "Morometii" ("TheMorometi") made his debut with a short story,named "Parlitu" ("The Poor Devil"). Abouttheir close relation, the novelist composedmemorable pages in "Viata ca o prada" ("LifeLike Booty", in 1977). M. R. Paraschivescuguided Marin Preda's lectures, suggesting thetitles (prose and philosophy) he should read.Keywords: Miron Radu Paraschivescu, MarinPreda, "Timpul" ("The Time"), "Parlitu"("The Poor Devil"), "Viata ca o prada" ("LifeLike Booty").

Abstract

1 Victor Felea, Un spirit militant: Miron Radu Paraschivescu, în Contemporanul, 4 mai 1972;2 Extras din Dosarul S.S.I.1811/3, fila 250 aflat în Dosarul Vãleanu, gãsim aceastã precizare: „Paraschivescu

Miron fãrã date scriitor domiciliat în Bucureºti figureazã într-un tabel nominal al S.S.I.-ului din iulie1944 printre ziariºtii propuºi ca membri fondatori ai Colegiului Ziariºtilor din România”;

3 publicat în Scânteia în patru numere din 6, 7, 9 ºi 10 ianuarie 1948;4 Vezi capitolul Jurnalistul;

55

Interferenþe confesive

neze Virgil Ierunca, acest bãiat care nudormea nopþi în ºir luând cofeinã, atât demult era pasionat de cãrþi (anul trecut, în’47, Virgil Untaru, Ierunca, pãrãsea þara ºicu anii acest om de stânga în perioada rãz-boiului a evoluat încet, dar fãrã întoarcere,spre dreapta), venea Sârbulescu (Marin–n.n.), «masivul» cum îl poreclisem eu, cre-deam cã o sã trãiascã o sutã de ani, a muritde inimã pe la cincizeci, ºi Sergiu Filerot”.Redacþia avea „un birou comun cu secre-tariatul(ªtefan Roll), alãturi era biroulredactorului ºef, Mircea Grigorescu”, pecare Marin Preda nu-l cunoºtea.

În aceastã perioadã, Miron Radu Paras-chivescu, tânãr ºi entuziast, era „un omsmead, subþirel ºi mic la staturã, cu un nasde pasãre, cu voce confidenþialã, plãcutã,afectuoasã”, prietenos, cu o mare disponi-bilitate afectivã, manifestã mai ales faþã decei tineri care pãºeau plini de speranþe înlumea literarã.

În seara pe care o evocã Marin Preda, l-apoftit sã ia loc la birou deoarece avea ceva

sã-i spunã. Tema discuþiei era creaþia, proce-sul de creaþie. Ulterior, Miron Radu Pa-raschivescu va susþine cã l-a descoperit peMarin Preda, socotindu-l un „geniu elemen-tar”, iar acesta nu a dezminþit niciodatã.Ambii trãiau pentru scrisul lor, pentru liter-aturã, preocupaþi de aceastã parte miste-rioasã a existenþei. Iatã cum îºi rememore-azã autorul Moromeþilor acest moment înViaþa ca o pradã: „Fãrã sã-mi spunã de ce,Miron Paraschivescu începu sã mã întrebe:cine eram, de unde veneam... De când înce-pusem sã scriu? ªi o întrebare ca o paran-tezã, bizarã, care venea dintr-un interes allui anterior întâlnirii noastre: cum scriu?! N-am înþeles.

- Cum faci când scrii? precizã el. Tegândeºti dinainte sau îþi vine?

- Doresc sã scriu, îi rãspunsei.- ªi pe urmã îþi vine! zise el parcã trium-

fãtor.Era mulþumit, îi confirmam ceva, sau

mai bine zis îmi smulsese el confirmarea decare avea nevoie în secretul gândirii lui. Aºfi vrut sã-i precizez cã uneori mã gândeamºi înainte la un subiect care nu venea singur,ci îl smulgeam din viaþa cunoscutã, cu unefort de a exprima o idee, aºa cum îmiaminteam cã fãcuse Baudelaire cu Lacharogne, dar am tãcut, nu voiam sã-i stricplãcerea acelui gând al sãu confirmat...

ªi pe urmã întrebãrile continuarã. Cecitesc? Ce citeam? Nu prea mai aveam chiartimp sã citesc, i-am rãspuns. L-a apucat unentuziasm. A început sã râdã sufocându-searuncându-mi în acelaºi timp priviri îndu-ioºãtoare, paterne, ºi în mod surprinzãtorpline de admiraþie. N-am înþeles com-portarea aceasta bizarã, adicã, era bine cãnu citeam, sau era ceva de râs?... Fãcusemceva, ºi acest ceva se afla în strânsã legãturãcu bâlbâiala mea, adicã se potrivea ºi deaceea era el atât de vesel? Îmi sugera însã oexperienþã de viaþã ºi de oameni în care euocupam un loc printre cei care îl interesau,încât mi-am simþit bãtãile inimii de emoþie.

Timpul trecea ºi eu eram aºteptat jos. I-am spus acest lucru. A râs iar:

- Dã-i în... Apoi a revenit: Bine, du-te!”.Altãdatã se întâlnesc la Tiberiu Treti-

nescu, „tipul cu gâtul strâmb”, în compania

56

Ana Dobre

lui Geo Dumitrescu ºi a celorlalþi dinredacþia Timpului, „numai Untaru lipsea”.La aceste întâlniri periodice, între cei deaceeaºi vârstã, în seara evocatã apare ºiMiron Radu Paraschivescu, care nu mai fus-ese vãzut pânã atunci „cu noi”.

Cum se aºezã pe scaun Marin Preda,Miron Radu Paraschivescu începu pe unton „supãrat dar prevenitor” într-un moddirect, fãrã subtilitãþi inutile, ca-ntre pri-eteni: „Am vrut sã te vedem, Tib, ca sã-þispunem cã ai fãcut o faptã execrabilã. Cume posibil ca tu sã nu ºtii cine suntem ºi cereprezentãm noi toþi cei de la Popasuri, pecare tu ne cunoºti ºi ne urmãreºti? Ai vãzuttu vreodatã pe vreunul dintre noi cã scriearticole antibolºevice, aluzii de vreun fel,reportaj, cum ai scris tu fãrã sã te fi dus pefront, din burtã ºi în aºa hal de minciunã ºimistificare? Ce suntem noi dupã tine?Legionari «adevãraþi» dintre cei care au mairãmas ºi pe care Mareºalul îi ocroteºte, sauredactori la Porunca vremii sau la Sfarmãpiatrã?

- Miroane, nu m-am gândit, se bâlbâi Tib.Nu ºtia ce sã mai spunã ºi tãcu, dar nu

prea opresat de cuvintele poetului, care,înnegurat, rãsfoi ziarul (nu era Timpul) ºiîncepu sã ne citeascã din el, adicã din repor-tajul lui Tib, pasagii întregi, într-adevãr,antibolºevice...expresiile curente...cei fãrãcruce ºi credinþã...barbarii de la rãsãrit...

Miron Paraschivescu se opri ºi izbucni înrâsul acela al sãu înecat, care nu însemnanumai entuziasm, ci ºi o ironie la adresacuiva sau ceva atât de copleºitoare încât ai fizis cã îi venea ºi îþi venea ºi þie, auzindu-l, sãte tãvãleºti pe jos de râs.

- Barbarii de la rãsãrit...a...ha, ha...a...ha,ha...

Pe urmã îºi reveni, deveni brusc grav.- Sã fie ultima ta prostie pe care ai fãcut-

o. Passons... Sã sperãm cã dupã rãzboi acestreportaj nu va trece în dosarul tãu. Cãci vorfi dosare! Vor cãdea multe capete.

Se lãsã ºi peste noi o tãcere grea”. Portretul poetului se completeazã cu

aceastã sugestie a vizionarismului politiccare dã o anume notã de claritate ºi coerenþãactivitãþii sale de ziarist de stânga. Eve-nimentul este interiorizat de Marin Preda,

supus reflecþiei, unind momentul rememo-rat într-o dimensiune care transcende isto-ria: „De unde ºtia el, mã întrebam, ce va fidupã rãzboi? ªi de unde era atât de sigur cãrãzboiul va fi pierdut de nemþi ºi câºtigat deruºi? Dar poetul ne smulse din aceastãapãsare prea durã pentru vieþile noastretinere(el era mai bãtrân, sã fi avut treizeci ºiceva de ani), scoase din buzunar niºte hârtiiºi ne spuse:

- Sã vã citesc acum ceva, o schiþã... Senumeºte Pârlitu, iar autorul, a...ha, ha...seînãbuºi el scurt, nu vi-l spun. Ascultaþi...

ªi începu sã citeascã. Eram neliniº-tit...Dacã aceastã schiþã avea în paginile eiceva asemãnãtor cu ceea ce fãcuse Tony, înalt sens, desigur...desigur în sens literar, ºi ocitea aici ca sã mã ia ºi pe mine la rost ca peacela, pentru...cine poate sã ºtie, gre-ºeli...necunoaºterea limbii...Dar curând mãliniºtii ºi inima începu sã-mi batã iarãºi cuputere, ca asearã când stãtuse de vorbã cumine: se opri la un pasaj sã-ºi vie în fire deentuziasm.

57

Interferenþe confesive

- Cum a putut sã-i zicã, voi auziþi?ªi reciti pasajul ºi mimã apoi o perplexi-

tate extraordinarã. Nu era nicio îndoialã ºiavui brusc revelaþia destinului meu confirmatãspectaculos(s.n.): îi plãcuse schiþa mea ºi înþe-lesei cã Geo Dumitrescu i-o dãduse, dupã ceo citise el însuºi sau poate n-o citise...ªi deaceea stãtuse el însuºi asearã de vorbã cumine, sã cunoascã mai întâi animalul care oscrisese ºi abia dupã aceea sã-mi comuniceverdictul.

A continuat lectura cu numeroase pauzeca sã ne explice subtilitãþile de limbaj, dia-logul, intervenþiile autorului, care, a, ha, ha,cu pârlitu-ãla, îl auzea vorbind, vorbeºte cael...a, ha, ha...

De fapt, nu citea, fãcea ca la teatru, îºischimba vocea potrivit cu replicile ºi eroii,din când în când se oprea supãrat ºi îmipunea câte-o virgulã (cam multe dupã mineºi mã corecta sã zicã eroii mei dã, în loc dede, pã, în loc de pe, n-avea nicio importanþã,gândeam, lasã-l sã le punã). Terminã lecturaîntr-un triumf al lui personal, scrise pe man-uscrisul meu cuvântul Popasuri, puse corpulde literã de cules ºi numãrul de coloane ºi îidãdu manuscrisul lui Geo Dumitrescu.

- Pentru numãrul de duminicã, îi spuse.ªi se ridicã ºi îºi îmbrãcã paltonul, care în

mod curios îl fãcea parcã ºi mai mic.- Domnule, îmi spuse, debutezi. Scrie!

Dar tot aºa, de-astea (ºi le lua cu palma pededesubt, astea la care se referea, ºi careputeau sã-l încânte pe el atât de mult...). Sãnu scrii altele, cel puþin o vreme, mã aver-tizã el. Mai târziu lãrgeºti aria, te priveºte,dar pentru început e bine aºa, sã te þii deacest filon. Pe urmã, e adevãrat, trebuie sã-ldepãºeºti.

ªi a plecat...”5.Acesta este momentul istoric, aºadar, al

descoperirii unui talent, dar ºi al uneivocaþii de care Miron Radu Paraschivescuva deveni conºtient mai târziu, vocaþia dedescoperitor de talente. Atunci va aduna înjurul sãu majoritatea tinerilor scriitori talen-taþi, cei care vor readuce lirismul în poezie,marile dimensiuni epice în prozã în deceni-ul 1960-1970.

La aceeaºi rubricã din Timpul, MarinPreda mai publicã „aproape la rând” încãpatru sau cinci nuvele, „scrise sub impulsuldebutului”.

Deºi Nichifor Crainic îl sfãtuise sã sedebaraseze de cel care îl descoperise, priete-nia cu Miron Radu Paraschivescu evolu-eazã, devenind „fecundã, comunicativã ºiplinã de afecþiune”: „Ne plimbam împreunãprin Bucureºti zile la rând, luam masa totîmpreunã, mã ducea prin strãzi tãcute,încremenite ºi misterioase, de-o frumuseþecare ne oprea pe loc uluiþi. «Ai vãzut, zicea,lumina-aia de-acolo? Nu þi s-a pãrut cã eraeternã ºi cã ºi noi am avut o clipã sentimen-tul cã ne aflam pe strada aia de totdeauna?»Odatã am stat câteva ore ºi am contemplatbustul lui Anton Pann, într-o micã piaþetãpe o astfel de stradã care, cum spuneaMateiu Caragiale, venea parcã «zice-se dedemult». Îi plãcea Anton Pann ºi nu se maidezlipea de lângã epitaful poetului, scris deel însuºi, pe care îl recitea cu hohote deadmiraþie ºi pe care mai târziu avea sã-limite. Petreceam lungi dupã-amiezi în fru-moasa lui garsonierã de pe strada Rom-niceanu, din Cotroceni, rãvãºindu-i bibliote-ca. Ar fi vrut sã-mi placã ce-i plãcea lui, depildã, Lautréamont, care, însã, pe mine mãplictisea. A fost încântat însã cã mi-au plã-cut Craii lui Mateiu Caragiale, deºi nu atâtde mult cât lui, i-am spus cã Pirgu eraconvingãtor ºi cã natura adevãratã a acestuipersonaj trebuie sã fi fost alta. «De ce crezi?»m-a întrebat el. «Trebuie, i-am rãspuns, sã fiavut ºi el poezia lui din moment ce ºi cei treicrai, la fel de stricaþi, o aveau pe-a lor. Or,aici Mateiu îl despoaie prea tare pe Pirgu ºi-i aratã toate pãrþile ruºinoase. Un scriitor nutrebuie sã aibã aversiune pentru niciunuldin personajele pe care le creeazã, suntrodul imaginaþiei lui...De pildã taicã-sãu,simþi cã þine pânã ºi la Dandanache. I-o fifãcut ceva în viaþã acest Pirgu lui Mateiu».«Da, mi-a rãspuns Miron, aºa este, i-a fãcut,Pirgu reprezintã canalia, noroiul, omul fãrãnicio nobleþe, în timp ce Mateiu se credeadescendent din prinþi îndepãrtaþi...Gândul

5 Marin Preda, op.cit., p. 327;

58

Ana Dobre

cã socialmente putea fi egal cu de-aldePirgu îl indigna probabil prea tare, fiindcãtaicã-sãu i-a arãtat capul lui mare spunând:cã e turtit de atâtea tãvi de plãcinte pe careînaintaºii lui le-au purtat pe creºtet». Mi-adat sã citesc Jean Giono, care scria tot despreþãrani, nu m-a entuziasmat, prea multlirism, i-am spus. «Da, e un poet al naturiisãlbatice. Citeºte atunci Les paysans, deReymont, e un polonez, mai realist...» Era,într-adevãr, foarte realist, dar Rebreanu mise pãrea mai viguros ºi mai epic. Într-o ziam dat de un filosof, Friedrich Nietzsche,Ecce Homo. «Asta e ultima lui carte», mi-aspus Miron, dacã te intereseazã citeºte-i-leîntâi pe celelalte ºi pe urmã Ecce Homo,fiindcã aici vorbeºte despre ele ºi dacã nu le-ai citit, n-o sã înþelegi...Care erau celelalte?Erau înscrise pe o paginã interioarã ºi mi le-am notat”.

E o prietenie intelectualã, între doioameni care au preocupãri comune. Suntmulte alte lucruri care îi despart, dar pesteacestea toate prietenia lor literarã are rãs-frângeri benefice ºi luminoase în literaturanoastrã. Alãturi de Miron Radu Paraschi-vescu, Marin Preda descoperã marea litera-turã, îl descoperã pe Nietzsche. Miron RaduParaschivescu este în aceastã perioadã avieþii sale mentorul de care are nevoie. ªi,generos, îl susþine ºi îi este aproape.

Lectura lui Nietzsche e un prilej detranºante delimitãri de profetismul din Aºagrãit-a Zarathustra, ca ºi de teoria suprao-mului: „În loc sã mã îmbete, noteazã MarinPreda6, cum ar fi fost firesc la vârsta aceea, îlciteam pe marele filosof cu neîncredere; tru-fia pe care i-o simþeam printre rânduri mãîndepãrta de mesajul sãu”.

Discuþiile cu Miron Radu Paraschivescupe tema cãrþilor lui Nietzsche sunt semni-ficative pentru a înþelege aria preocupãrilordin aceastã perioadã, capacitatea spiritualã,aprehensiunea poetului de a cuprinde ºiintegra în sistemul sãu cognitiv ºi idei cucare nu se identifica, pe care le respingea.Mobilitatea intelectualã a lui Miron RaduParaschivescu la aceastã vârstã, înainte de

declanºarea bolii este excepþionalã. Evo-carea lui Marin Preda din Viaþa ca o pradãsurprinde, graþie talentului de romancier,de a crea în câteva linii un portret viabil,veridic, aceste subtilitãþi într-un dialogfebril:

„- Miroane, spune-mi tu ce e cu suprao-mul lui Nietzsche, rezumã-mi tu filosofialui, fiindcã nu pot sã-l citesc, mã enerveazã.

- Supraomul, zise Miron, e în primulrând omul eliberat de orice moralã ºi în careirup forþele vitale, instinctuale. Filosofia luie un atac la adresa creºtinismului, pe care îlconsiderã o catastrofã în care a cãzut ome-nirea de douã mii de ani. Trebuie citit, oriceatac asupra valorilor le poate întãri. Dacãiubeºti civilizaþia noastrã greco-creºtinã aisã vezi cum efectul dupã lecturã este exactcontrariu celui scontat de filosof. Nenoro-cirea e cã a fost luat în braþe de Hitler ºibanda lui, care se cred supraoameni... teincitã sã aperi ceea ce el vrea sã dãrâme.Atacul e îndârjit, ai sã vezi. Ce e de râs însãe cã nici nemþii nu scapã de diatribele lui,aproape nimeni, nici mãcar Luther, acestpopã fatal, Kant, Schopenhauer iar din rest,Dante e un nenorocit de creºtin. În Shake-speare n-ai sã gãseºti un aer atât de tare caîn Zarathustra, zice el însuºi despre sine.Cât despre Shakespeare, în general n-areculturã...

- Aºa zice?- Da, geniu incult. Voltaire e mai generos,

îi spune geniu barbar, dar pentru cãShakespeare nu scria ca Racine ºi Corneille.E mai explicabil. Cine sparge formele clasicepoate sã parã unui contemporan sau iubitoral clasicismului, barbar. Îi place însã Heine,care e evreu, a, ha, ha, cum se împacãGoebbels cu chestia asta nu ºtiu...ªi mai cinecrezi? Cine crezi cã îi mai place?

- Ei, cine?- Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp,

Meilhac..Miron se îneca de râs: Auzi, cine!- E de-al nostru, sãracu, adaugã el, e sim-

patic.

6 idem;

59

Interferenþe confesive

N-am înþeles, cum de-al nostru? l-amîntrebat.

- E scriitor, în loc sã-i placã Dante sauShakespeare, îi place Paul Bourget, PierreLoti, Gyp, Meilhac...E invidios ºi el pe ceimai mari ca el.

Aºa deci! Supraomul era prin urmare osimplã fantezie?

- Nu chiar, zise Miron, descoperã-l sin-gur, nu-þi spun mai mult, nici în rãu, nici înbine. Astea sunt lucruri fãrã importanþã cã îiplãcea Bourget ºi ceilalþi, poate cã îl distraucum ne distreazã muzica uºoarã, ceea ce nune împiedicã sã ne înfiorãm de tunetele luiBeethoven. Mai bizar (adicã nu e bizar, econform cu atacul lui împotriva idealismu-lui) e faptul cã în clipa când vede cã Socrate,de pildã, opune instinctelor raþiunea, imedi-at îi apare în faþã decadentul tip, instrumen-tul descompunerii greceºti. Lui îi place zeulDionisos, care nu e numai un zeu al viei, alvinului ºi al naºterii, ci ºi al tenebrelor, ex-presia vieþii plenare, instinctuale, Dionisospe care Cristos l-a omorât. Cristos, dupã el,a înjosit astfel omul, înstrãinându-l de natu-ra sa dionisiacã.

- ªi ce e Zarathustra?- Oricine distruge trebuie sã punã sau sã

propunã ceva în loc, rãspunse Miron, þi-amspus, Zarathustra e tipul de om pe care îlpropune el în locul omului moral, infestatde creºtinism ºi de orice idealism de oricespeþã.

- Nu înþeleg ce gãseºte el rãu în creºtin-ism?

- Resentimentul, ºi idealul ascetic alpreotului care reprezintã voinþa sfârºitului,adicã o decadenþã, în timp ce el propunedoctrina eternei reîntoarceri, L’eternel retour,adicã repetarea absolutã ºi infinitã a tuturorlucrurilor.

- Înseamnã, spusei eu atunci, cã pentruatei filosofia lui e o manã cereascã.

- Nu ºtiu dacã nu e pentru creºtini, ziseMiron ºi râse de paradoxul sãu. El nu ºtie,adicã ce zic eu cã nu ºtie, cã e mare, dar mise pare cã scapã din vedere faptul cã frânacreºtinismului a fãcut ºi face ºi mai puter-nicã explozia dionisiacã.

- Da, dar e însoþitã de cãinþã, deconºtiinþa pãcatului, zisei eu. Mama aînceput sã se ducã la bisericã dupã otinereþe pãgânã.

- Vezi, zise Miron, tot ai înþeles ceva dinZarathustra, te referi tocmai la sentimentecare lui Nietzsche îi repugnã: cãinþa, pãcat-ul, mila, bunãtatea, virtutea...Toate astea þindupã el sub obroc manifestarea plenarã ainstinctelor vitale.

- Bine, zic, dar Eriniile nu le-a inventatCristos.

- Le-a amplificat, zise Miron.- Deci Iuda nu trebuia sã se spânzure,

dupã vânzarea lui.- Cred cã nu, zise Miron ºi râse.Fremãta de plãcerea conversaþiei, iar eu

simþeam o plãcere egalã ºi îmi pãrea rãu cãnu puteam încã sã-l citesc pe filosof integral.Îmi apãrea, într-o fulgerare, ca un demon ºila douãzeci de ani demonii ne atrag maimult decât îngerii...Dar nu eram pregãtit sã-l întâlnesc...”7.

Înþeleasã astfel, prietenia îi uneºte dinco-lo de orgolii ºi invidii inerente între cei dinlumea scrisului. Întâlnirile sunt spectacoleale inteligenþei desfãºuratã socratic în dia-loguri fremãtãtoare: „În ziua aceea însãcând eram cu Miron Paraschivescu, eramliber ca o pasãre a cerului ºi prietenia caremã lega de el era singurul mit în care cre-deam...”.

În Jurnalul unui cobai, Miron RaduParaschivescu nu este tot la fel de generoscu prietenul sãu de altãdatã...În 1954, dupãce primeºte Premiul de Stat, „în plin succes”fiind, asaltat de telefoane de felicitare, estesunat ºi de Marin Preda. Se simte superioracestuia ºi noteazã oarecum ireverenþios:„Apoi, o surprizã: Marin Preda. Uite cã a-nceput sã se civilizeze, îmi ziceam. Darmitocãnelul dintr-însul n-a pierdut niciacum prilejul. Zice cã e invidios, fiindcã astal-a primit ºi el acum un an ºi-l credea cevaunic. Pe când aºa…ce valoare mai are dacãmi s-a putut acorda ºi unuia ca mine! Nuastea i-au fost cuvintele, dar asta era ceea cesimþea, o ºtiu bine”(14 noiembrie).

7 idem;

60

Chiar dacã e neantologatã ºi neevaluatã,existã, neîndoielnic, o literaturã a spaþiuluiBãlþii Brãilei. Panait Istrati a vãzut aici unspaþiu al libertãþii, M. Sadoveanu un loc algenezei perpetue, cu mâluri roditoare, cupotop de ape ºi stihii nãpraznice. Cu poves-tirea Pescarul Amin, de Vasile Voiculescu ºiMistreþii erau blânzi, de ªtefan Bãnulescuîncepe evocarea unei noi dimensiuni a aces-tui spaþiu. Dacã e sã remarcãm o evoluþie atemei, se impune trecerea de la pitoresc ºi

decorativ la dimensiunea miticã ºi magicã aacestui spaþiu. Deºi e doar la o palmã de locde spaþiul Bãrãganului, drumul în lumeaBãlþii Dunãrii nu e doar în spaþiu, ci mai aleseste o cãlãtorie în timp. Se coboarã spre olume arhaicã, o lume strãveche, cu leginevãzute ºi necunoscute decât de cei ce trãi-esc numai acolo ºi au beneficiat de un tip deiniþiere. Balta nu mai e locul unde sunt într-o miraculoasã rodnicie pãmântul ºi apa, nicilocul unde se contemplã facerea ºi desfac-erea lumilor vegetale, ca într-un imperiu algerminaþiei, ci un spaþiu magic, unde sacrulpulseazã în fapte aparent mãrunte, camu-flate în real. Un poet al acestui spaþiu literarcãruia i-a revelat mari latenþe literare esteFãnuº Neagu. Povestirile Cocoºul roºu ºiSalcia neagrã, cuprinse în volumul de debut,Ningea în Bãrãgan, sunt primele povestiricare evocã lumea Bãlþii. Romanele Îngerul astrigat ºi Scaunul singurãtãþii cuprind paginimemorabile despre Balta Brãilei. ªtefanBãnulescu evoca Insula Cailor – numelemetaforic al Bãlþii, în romanul Cartea mil-ionarului. Dar povestirea care capteazã mag-icul acestui colþ de lume este Doi saci depoºtã, ultima povestire a volumului Varãbuimacã. Este o povestire excepþionalã, pecare Ion Negoiþescu o socoteºte printre celemai valoroase povestiri româneºti moderne.

Moartea cu opt trupuri galbeneE începutul verii astronomice, adicã

perioada Sânzienelor. În Baltã începe cositulgrâului. La cherhana vine Maud, pret-inzând cã e femeia venitã la coasã ºi cereadãpost deoarece a prins-o ploaia. E a treiaoarã când vine aici, de fiecare datã însoþitãde un alt bãrbat. Acum e însoþitã de Mihai,un inginer care trãieºte aici, vreme de ºasezile, o experienþã limitã pe care o va povesti.Povestirea Doi saci de poºtã evocã o noapte, aºasea, petrecutã la cherhana, cu Maud,Mihai, Alexandru Jincu ºi Iancu Ezaru. Onoapte în bãlþi are la Fãnuº Neagu o sem-nificaþie cu totul nouã faþã de povestirile luiPanait Istrati sau M. Sadoveanu. Maud esteun personaj feminin fascinant. Ea vine, ca ºiIana din povestirea Fântâna, dintr-un spaþiumagic, se ascunde, metamorfozatã, în real,ºi cu puteri numai de ea cunoscute, duce pe

Viorel COMAN

Fãnuº Neagusau despre

magia povestirii

The author makes a few commentaries aboutFãnuº Neagu's short stories, insisting thatBalta Brãilei (Brãila's Slop), the space chosenby the writer in most of his works, representsa magic place, where happen unusual andsupernatural things. The major part of theanalysis is concentrated on "Moartea cu opttrupuri galbene" ("Death with Eight YellowBodies"), in which Maud, a young girl whoseduces men, is a diabolic being, resemblingwith V. Voiculescu's "Lostriþa" ("Huck"). Theshort story is very interesting for its tech-nique, because Mihai, the latest victim,becomes the narrator as if the writer suggestedthat the reader must not believe every singleword said by the young man.Keywords: Fãnuº Neagu, short stories, magicatmosphere, "Moartea cu opt trupuri galbene"("Death with Eight Yellow Bodies"), truth,supernatural, narrative technique.

Abstract

61

Fãnuº Neagu sau depre magia povestirii

tãrâmul ei, pe cei care o iubesc. Privirea eieste maleficã. Are ceva demonic, ascuns,sugerat de povestitor încã din prima pagi-nã: „Zâmbetul îi lumina numai dinþii ºicolþurile gurii, negãsind puterea sã urce ºisã se împlineascã firesc în ochii negri, care,din aceastã pricinã trãiau o viaþã distinctã,complet strãinã de restul feþei ºi concentratãpânã la uitare de sine”. Prezenþa lui Maud lacherhana este un amestec ciudat de magic,eros ºi poezie. Ea este evocatã numai dinperspectiva lui Mihai, iar acesta are acces laputerile ei magice numai cât îi permiteMaud, într-un mod drãmuit ºi limitat, atâtcât sã se contureze o zonã enigmaticã arelaþiei: „Eu sunt o fatã venitã la coasã”,spune Maud. Alexandru Jucu îi rãspunde:„Pe dracu, nu te aratã mutra”. Evident,fiecare avea dreptate, dar în felul sãu, cãcifiecare vorbea de un alt fel de „cosit”. Decând e Maud la cherhana, se întâmplã fel defel de lucruri ciudate, ca ºi cum cinevanevãzut ºi necunoscut le potriveºte pe toate:„Trebuie cã este cineva pe undeva care learanjeazã”, spune un personaj. AlexandruJucu îºi aminteºte cã în vara trecutã, într-o

noapte „galbenã”, cu „lunã istericã” încât„þi se face fricã de ea” el ºi Maud priveaulanul de grâu copt. Deºi „pãrea cã aþipise”Maud de fapt pândea sau provoca unmoment magic: în lanul de grâu apar optiele: „în total opt, opt fete, ºi toate goale, caºi Maud azi dimineaþã. Ieºiserã din pãdureºi se fugãreau prin lanul de grâu. Maud,nemiºcatã, privea ºi mã þinea strâns de braþca nu cumva sã strig ºi sã le sperii, sã lealung”. Alexandru Jucu crede cã cele optfete goale din grâu înseamnã „moartea cuopt trupuri galbene”. A doua zi, la prânz, înlocul acela „a murit o bãtrânã care greblaspicele”. Dar „grebla ei avea opt colþi ºiulciorul opt litri”. Dicþionarele mitologicemenþioneazã cã ielele nu apar decât în grupde ºapte sau de nouã. Numai în zonaOlteniei pot fi doar trei. În cazul nostru elimpede cã din cele nouã iele, în acea„noapte galbenã” lipsea una. Era Maud,care îºi contempla în tãcere suratele în dans.În acel moment ea avea altã „misiune”.Maud impune la cherhana regulile jocului.Ea vede ceea ce nu vãd ceilalþi. Este o fiinþãa amãgirilor ºi ademenirilor. În fiecare varã

62

Viorel Coman

vine la cherhana cu câte un bãrbat desprecare, dupã ceva vreme, nu se mai ºtie nimic.Vine numai la vremea cositului ºi stã atâtavreme cât se coseºte grâul în Baltã. Ielele,„nãluci imateriale sau fiinþe invizibile ce nuse pot zãri decât în anumite ore ale nopþii ºide anumiþi oameni” (Ivan Evseev) confirmãfaptul cã spaþiul dintre pãmânt ºi ape, din-tre câmpie ºi braþele Dunãrii este un spaþiumagic. Maud este iubitã de Alexandru Jucuºi de Iancu Ezaru. Lui Jucu, dupã ce a vãzutielele, realitatea i se pare falsã. Magicul eadevãrata dimensiune a lumii: „Eºti fru-moasã ca o fântânã” sau „Eºti fântâna apatra. Întâia, a doua ºi a treia s-au transfor-mat în iele. [...] Tu eºti a patra, aceea careînviazã în prima noapte de primãvarã, trupînalt de fum ireal ºi deschide vinele tuturorfântânilor ºi le curãþã gãleþile neumblate decinci luni, ºi la ziuã, dacã nu ajunge îndãrãt,dacã s-a jucat prea mult, se schimbã în izvor.Am trei izvoare, aici, lângã casã”. E limpedecã dupã ce a vãzut ielele, Alexandru Jucu numai e om deplin. Se mulþumeºte cu aceastãdeclaraþie pe care Maud o numeºte „poezieproastã” sau se mulþumeºte cu „alea dingrâu”. Prezenþa lui Maud îi accentueazãsentimentul singurãtãþii.

Bãrbaþii, mai ales cei care au vãzut ielele,ajung, dupã expresia eminescianã, sã „gân-deascã în basme ºi sã vorbeascã în poezii”,ca ºi cei din povestirea Dropia, de ªtefanBãnulescu. Alexandru Jucu rãmâne singur.Ajunge sã aibã trãiri lycantropice, urlã calupii, cheamã haita, cautã aventura.Adevãrul e cã toþi bãrbaþii se raporteazã laMaud. ªi Iancu Ezaru crede cã Maud e„femeie ce nu s-a vãzut pe la noi”. DarMaud e cea care alege. Ea este una din iele.Vine între oameni sã-i fascineze, sã lesuceascã minþile, sã-i fure la adânc ºi sã-iducã în moarte. Ca ºi în Lostriþa lui V.Voiculescu, o altã capodoperã a magiculuiîn literatura românã, fata e cea careprovoacã, dezvoltã un joc erotic subtil,întinde plasa iluziei, ca pãianjenii, ºi mereucade câte o victimã cu care Maud„hrãneºte” lumea de unde vine. Hotãrâtlucru, Maud nu e sau nu mai e o pãmân-teancã. Dimineaþa, în zori, Maud pleacã „laºtiucã”. Dupã ceva vreme îi anunþã pe Jucu

ºi pe Mihai cã Ezaru „a intrat în stuf sã con-troleze coºurile, a cãzut ºi s-a înecat”. Mihaio aude pe Maud plângând ºi nu ºtia dacãplânge „cã îl vãzuse murind sau chiar ea îlfãcuse sã moarã”. Iancu Ezaru nu moare, cie omorât, nu se îneacã, ci e înecat. Acel„fund de mlaºtinã” de la cherhana e un „locrãu”. Maud pare a avea misiunea de a ducepe tãrâmul ielelor o victimã. Iancu Ezaru e ovictimã sigurã a acestei vrãji negre, cãci el oiubeºte pe Maud, de aceea devine vulnera-bil. E atras în capcana magicului, înmlaºtina care e „loc rãu”, unde apa ºipãmântul se întâlnesc într-un loc fãrãrodire. Plecatã din zori sã prindã ºtiucã,peºtele rãpitor al Bãlþii, Maud devine eaînsãºi fiinþã rãpitoare. Mihai este cel de-altreilea ales de Maud. De ceilalþi doi cu carevenise în baltã în anii trecuþi, nu se mai ºtienimic. Iniþial ºi soarta lui Mihai fusese clarã:era vânat. Dar se întâmplã ceva ce þine demiracolul iubirii. Maud nu mai e provoca-toare pentru a face bãrbaþii sã o iubeascã.Acum ea însãºi se îndrãgosteºte ºi, iubind,depãºeºte condiþia ielelor care sunt „rãz-bunãtoare din fire, (...) capricioase vindica-tive ºi rele” (Ivan Evseev). Se inverseazãrolurile. Maud devine iubita lui Mihai.Îndrãgostindu-se, Maud nu-ºi mai poateîndeplini menirea. Ea nu mai vâneazã.Raportul vânat-vânãtor se inverseazã.Fãcând-o sã-l iubeascã, Mihai se salveazã,dar o salveazã ºi pe ea. Maud îi povesteºteprima ei iubire, cu George. Apoi „odaia serãsturnã ºi eu am devenit George ºi Maudfemeia mea”, spune Mihai. Povestea lor dedragoste reface „mitul androginului” cãci„un val foºnea aproape de uºa gheþãriei, înstuf se cãutau douã pãsãri, mirosea a piatrãde calcar arsã în gropile de var din þinutulDobrogei ºi dintr-o datã mi se pãru cã tot cese întâmpla cu mine ºi cu Maud se maipetrecuse odatã, tot cu noi doi, ºi tot aici laDunãre, într-un timp care trãise ºi reînviahalucinant, hrãnit cu sânge ºi cu spaimã,umbrã scuturatã din umbre, altar de pâclãîn care mor gândurile”. Maud nu mai e sim-bolul primejdiei pentru bãrbaþi. Dim-potrivã, Mihai devine „primejdia luiMaud”. Iubind, Maud îºi pierde harul, put-erea magicã de a vâna, de a duce „dincolo”

63

Fãnuº Neagu sau depre magia povestirii

victime. Acum prin iubire ea e scoasã dincercul magic, e adusã în zona firescului exis-tenþei. Marea temã a povestirii pare a fispaima de singurãtate. „Tu ºtii ce sunt eu ?”îl întreabã Maud pe Mihai. ªi pentru cã nuprimeºte nici un rãspuns, continuã: „Suntburuianã rea, ca ºi Jucu, pe care-l ucide sin-gurãtatea”. Orfanã la doisprezece ani, batjo-coritã de un frate al mamei, îndrãgostitã deGeorge, un vãr, (deci iubire nelegiuitã!)Maud are de-abia acum revelaþia iubiriiadevãrate. Mihai trãieºte o experienþã iniþi-aticã. Adus de Maud la cherhana, era dejasortit sã facã parte din seria victimelor. Dari se întâmplã sã fie iubit de Maud ºi sã fie„pãstrat” pentru ea. Are, deci, revelaþiagãsirii „jumãtãþii” din mitul platonician alandroginului. El devine, în final, povesti-torul întâmplãrilor de la cherhana. Nu inter-preteazã, nu face conexiuni, nu cautãdedesubturi, semnificaþii ascunse ale întâm-plãrilor. Povesteºte doar cele vãzute ºi

auzite, e doar un martor, adicã e un naratorspecific povestirilor. Nu e nici omniscient –ºi-ar pierde, într-un asemenea subiect credi-bilitatea ºi nu e nici omniprezent ºi-arpierde farmecul –, iar povestirea ar fi scutu-ratã de tot farmecul specific.

Magia poveºtilorPovestirile Doi saci de poºtã ºi Acasã sunt

printre cele mai eliadeºti povestiri scrise înspaþiul românesc în anii ’60. E semn cã, din-colo de conjuncturi politice, literaturaromânã, chiar ºi în acei ani era „una ºi indi-vizibilã”, dupã cunoscuta expresie cãlines-cianã. În aceste povestiri Fãnuº Neagusleieºte izvoare mitice, destupã fântâni, nepicurã în ochi seva miracolelor, ºi nouãchiar ni se limpezeºte vederea, ne picurã înurechi sunetul poveºtilor, ºi nouã chiar ni selimpezeºte auzul, luãm act cu uimire ºibucurie de existenþa unei lumi paralele careîºi face veacul în preajma noastrã, nevãzutãºi neauzitã, dar ºi neobositã. Magicul urcãîn tija povestirilor ca o sevã bogatã, hrãnindºi dând sens textelor. Povestirea lui FãnuºNeagu nu e numai „cu sertare”, nu mai edoar „în ramã”. Are o formã mult maidinamicã ºi mai modernã decât se crede. Înfiecare povestire întâlnim zeci de alte nucleeepice, povestiri virtuale care stau camugurii de martie pe ramuri, numai bunide explozie narativã într-un timp germina-tiv. Fenomenul epic e mult mai complex.Personajele povestirilor sale au sufleteledoldora de poveºti trãite, auzite sau nãs-cocite. De aceea firului epic firesc i seadaugã „petice” epice sau „bretele” subþiricare preiau o parte a „traficului” epic cen-tral sau adaugã, aglomereazã „banda” cen-tralã a povestirii cu elemente noi.

Nu numai destinul personajelor ci ºipovestirile lor se întretaie, sunt spuse între-gi sau fragmentar, rãmân „trenþuite” cumspune Eugen Simion despre povestirile luiªtefan Bãnulescu. Totul e aici nod sau semn.Povestirea e o cãlãtorie pe spatele covoruluipe acea faþã rareori vãzutã, unde sunt doarnoduri ºi capete de fire (narative!), contu-ruri vagi, þesãturã, adicã texturã, în ultimainstanþã, text.

64

Reluarea unor emisiuni de televiziuneconsacrate lui Claude Simon ºi interesul cucare sunt privite aceste relicve ale unei vre-mi când scriitorii îºi mai aveau locul pe pla-tourile invadate azi de mâzgã cataclismicã adivertismentului, mã îndeamnã sã-mi puncâteva întrebãri cu privire la ceea ce consti-tuie, pentru mine ºi pentru unii dintre dum-neavostrã, miezul fascinaþiei pe care per-soana scriitorului o exercitã asupra noastrã.

Pãstrez o amintire despre care pot spune,fãrã greºealã, ºi cu oarecare uimire cãdateazã de mai bine de-o jumãtate de secol.Într-un mijloc de noapte, în oraºul meu debaºtinã de la cealaltã toartã a Europei,învârteam butonul unui aparat de radio dedinainte de rãzboi în cãutarea acelor muzicicare pentru noi atunci, la începuturilemicrosionului, erau rare. Nãclãit în hãþiºulundelor scurte de unde mijesc sunete

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

Construcþia literarã

Pourquoi voulons-nous rencontrer les auteurs, les écouter, les regarder ? la télévision ? Est-ce quecela nous aide ? mieux comprendre leurs livres qui se suffisent ? eux-m?mes ? D'autant plus quelorsqu'ils ne veulent pas passer pour ce qu'ils ne sont pas, les écrivains reconnaissent volontiersqu'ils n'ont pas des clés ? nous offrir. Tel Claude Simon qui cite Pierre Soulages : ? la différencede l'artisan qui, lorsqu'il se met au travail, sait d'avance qu'il doit faire une table ou une chaise,l'artiste n'a aucune idée du résultat de son labeur. Faute de pouvoir proposer un sens, unenseignement, dans les émissions de télévision auxquelles il participe, Claude Simon se contentede raconter comme il s'y prend pour élaborer un livre. Mais raconter comment on fait une chaisene dit rien sur le sens de la chaise, ni sur la façon dont on doit l'utiliser, sur le coin de la pi?ce ouil serait bon de l'installer. Alors ? Somme toute l'important dans cette affaire est qu'il soit l?, lui,l'auteur de ces livres tellement contraires ? la mécanique de l'univers, ? la logique scientifique desplan?tes et des saisons, que faute de le voir et de l'entendre, lui, on pourrait croire que ses ouvresviennent d'un autre monde. L'écrivain existe, ce qui veut dire que les hommes ne sont pas despierres ; que si Dieu, celui-ci ou un autre, inconcevable, nous a fait don de la gravitation uni-verselle, il y a en chacun de nous la capacité de concevoir un autre ordre, un sens différent de celuidu monde, que l'on ne connaît pas d'ailleurs. Si l'auteur existe pour de bon, l'homme existe. Nousvoulons rencontrer l'auteur pour simplement avoir la certitude que nous existons.

Why do we want to meet the writers, to listen to them, to watch them on TV? Do these help usunderstand better their books, which suffice to themselves? Taking into consideration that theauthors do not wish to be considered literature creators, they reckon that do not have anything tooffer to the society. This is the case of Claude Simon, who cites the painter Pierre Soulanges: dif-ferent from an artisan, who knows how the finite product would be before beginning his works,knowing that he must do a desk or a chair, the artist has no idea about the result of his effort. Thewriter exists, which means that human beings are not alike stones. People want to met authorsbecause thus they believe that become aware of their own existence.Keywords: author, artisan, artist, writer's presence, TV, André Gide, Claude Simon, PierreSoulages, literary construction.

Abstract

65

Construcþia literarã

pâlpâitoare deîndatã stinse afarã doar dacãle þii urma prin miºcãri aproape impercepti-bile a rondelei zimþuite de bachelitã pe careo strâng între degete, rãsare dintr-o datã ovoce ciudatã. Vorbeºte în francezã, limbã pecare n-o stãpânesc decât aproximativ, sufi-cient totuºi cât sã înþeleg cã e vorba de o bilãpe care povestitorul întâmplãrii o desco-perise, când era copil, între douã scânduriale duºumelei ºi întru recuperarea cãreianãscocise strategii ingenioase. Istoria în sinenu mã captiveazã dar sunt fascinat de voceanaratorului care pronunþã cuvintele rotun-jindu-le într-un fel anume, preþios, oferindfrazei volute ºi înflorituri surprinzãtoare.Ascult pânã la capãt ºi aflu cã cel care vor-bea era André Gide ale cãrui mai multecãrþi, pe care nu le citisem, se aflau în bib-lioteca pãrinþilor mei, ºi despre care ºtiam cãavusese Premiul Nobel pentru literaturã.Îmi pãrea rãu acum cã, neºtiind dintruînceput despre cine era vorba, nu ascul-tasem cu destulã atenþie, cã nu profitasemîndestul de aceastã întâlnire întâmplãtoare,de aceastã prezenþã sonorã irepetabilã încondiþiile date.

De-atunci, televiziunea ºi-a fãcut apariþiaalãturi de postul de radio în casele noastre,ale tuturora, indiferent de condiþia noastrãsocialã, dar asta n-a schimbat datele proble-mei: la ce bun prezenþa scriitorului, a cãruiopera îºi ajunge sieºi ºi n-are nevoie de ea ?

Vrem totuºi sã-i auzim vocea, sã-l vedemla faþã, e un fapt. Îi cerem semnãtura pe cãrþica ºi cum am vrea sã dovedim ºi altora, carenu sunt de faþã, cã autorul existã, cã l-amîntâlnit în carne ºi oase. Pentru unmãnunchi restrâns de admiratori sau pen-tru, mai rar, o mulþime înlãuntrul cãreiaadmiraþia fiecãruia nu seamnã cu a vecinu-lui, cel cãruia i-am citit cãrþile (ºi adeseachiar fãrã sã i le fi citit) e un fel de idol, celmai adesea mãrunt, recunosc, strict person-al, pe care îl invocãm cerându-i sã se arate ºisã ne vorbeascã.

Despre ce ?Despre orice, dar cel mai adesea despre

cãrþile sale, un alibi la îndemânã pentru aîndreptãþi un demers care s-ar putea sã fiemai puþin inocent, mai puþin superficial,

mai puþin convenþional.Despre cãrþile sale, de pildã, deºi, atunci

când autorul nu vrea sã se dea drept ceea cenu e, el îºi mãrturiseºte fãrã ocoliº incompe-tenþa – cum face Claude Simon, laureat ºi elal Premiului Nobel de literaturã, care nupridideºte sã ne spunã cã n-are nimic despus, cã nu vrea sã ne-nveþe nimic, cã nici elnu ºtie prea bine ce e între coperþile cãrþilorpe care le-a scris. Fãrã a se sustrage totuºiacestei obligaþii aproape mondenã care con-sistã în a se lãsa înregistrat, filmat, dându-seîn spectacol, rãspunzând unor întrebãriuneori atât de neghioabe încât îi trebuiescmaldãre uriaºe de politeþe ca sã-ºi ascundãcât de cât enervarea. Deschide televiziuniiuºa casei sale de la þarã, o pofteºte în salon,stã cu ea la masã, fãrã a slobozi o clipã din-tre degete þigara de foi aprinsã – de necon-ceput azi, interzisã pe ecrane de autoritãþilecare se ocupã cu atâta stãruinþã de binele ºi

66

Virgil Tãnase

de sãnãtatea noastrã încât regãsesc înverºu-narea de odinioarã a partidului care voia sãne ofere o fericire pe care n-o vroiam ºi carenu era a noastrã! Claude Simon fumeazã,spuneam, ca un coº de fabricã, ne aratãdocumente de familie ºi colaje pe care le-afãcut în amintirea unei vocaþii de pictor pecare a abandonat-o, se uitã pe fereastrã, seplimbã prin vii ºi pe malul mãrii...

Ne-ajutã astfel sã-i „înþelegem” mai bineromanele, despre care este necontenit vorba? Nu s-ar spune. Claude Simon îl citeazã pepictorul Pierre Soulages: spre deosebire demeseriaºii care atunci când se apucã delucru ºtiu dinainte ce vor face – o masã sauun scaun sau o casã, noi, artiºtii, spuneaSoulages –, habar n-avem de ce-o sã iasã dinstrãduinþa noastrã. Claude Simon, care îi dãdreptate, se mulþumeºte sã vorbeascã nu desensul romanelor sale – nu-l ºtie – ci de felulcum le-a „fabricat”. ªtie cum s-au desfã-

ºurat lucrurile, etapele construcþiei, acci-dentele (adesea fericite) care au intervenit ºisoluþiile adoptate, dar mai departe...!Numai cã a povesti cum se face un scaun nuspune nimic despre sensul acestui scaun,nici despre cum ºi cine ºi de ce trebuie sã seaºeze, nici despre unde anume ar trebuiacesta pus.

De ce cel care este atât de puþin compe-tent în propriul sãu domeniu de activitate arfi mai luminat într-altul ? Sincer vorbind,ceea ce scriitorul spune când a lãsat dinmânã tocul (când a închis calculatorul) esteatât de neînsemnat ! Singurul lucru impor-tant este cã e acolo, cã existã, cã îl putemasculta ºi vedea pe cel care a conceput ocarte, ceva atât de contrar mecanismuluicare duce universul, atât de contrar logiciiºtiinþifice a planetelor ºi a anotimpurilorîncât dacã n-ar fi aici, lãsându-se aproapepipãit, nu ne-ar veni sã credem cã literaturanu e cãzutã din cer, ajunsã la noi dintr-oaltã, cu totul altã lume.

Bineînþeles cã nu ! Vocea autorului neliniºteºte: miracolul existã, ºi e în fiecaredintre noi pentu cã autorul e ca noi,vorbeºte, scrie, fumeazã, ne seamãnã întrutotul.

Scriitorul existã, ceea ce vrea sã-nsemnecã noi nu sunt niºte pietre; cã dacãDumnezeu sau Pronia sau cine ºtie ce altzãmislitor de dincolo de înþelegerea noastrãne-a dãruit gravitaþia universalã ºi legileimplacabile ale pieþii (echivalentul liberal al„materialismul istoric”), existã în fiecaredintre noi, dintre dumneavoastrã, capaci-tatea de a concepe o altã ordine universalã,o menire diferitã de cea a lumii minerale –pe care, de altfel, nici pe aceasta n-o ºtim.Revelate, scrise de îngeri, cãrþile de liter-aturã ne-ar lãsa de ghiaþã. Dar dacã autorulexistã, dacã Claude Simon existã, omulexistã. Vrem sã întâlnim scriitorul, fie ºi prinmijlocirea radioului sau a televiziunii, ca sãdobândim certitudinea cã noi înºineexistãm, ceea ce nu-i de ici de colo.

67

Între 19 ºi 20 octombrie, UniversitateaTehnicã din Viena a gãzduit conferinþa SDH2010 - Supporting the Digital Humanities1.„Suportul” la care se referã titlul a fost gân-dit sã vinã din partea infrastructurilor infor-matice, pentru cã evenimentul a fost organi-zat, în comun, de douã proiecte europene(FP7), CLARIN ºi DARIAH2, a cãror princi-palã preocupare o reprezintã crearea deconsorþii ºi infrastructuri de cercetare însprijinul cercetãtorilor din ºtiinþele sociale ºiumaniste (SSH).

Surprinzãtoare, în conferinþa amintitã, afost multitudinea ºi diversitatea proiectelordin SSH care au inclus modele ºi implemen-tãri informatice. Fiind la curent asupra uneianumite rezistenþe a umaniºtilor noºtri încrearea de parteneriate ºtiinþifice cu infor-maticienii, am fost surprins sã vãd cu câtãseriozitate se concretizeazã aceastã cooper-are în lumea apuseanã. O nouã lume decercetãtori pare sã fi apãrut deja. Mai toþiconsiderã firesc sã-ºi agaþe geanta laptopu-lui pe umãr înainte de a pleca spre bi-

bliotecã. Din pãcate, în cele douã zile aleconferinþei, în afara a trei sau patru sesiuniplenare, datoritã numãrului mare de comu-nicãri, cele 8 secþiuni au trebui sã fie organi-zate douã câte douã în paralel. Din acestmotiv n-am putut sã ajung la secþiunea destudii asupra manuscriselor, la cea referi-toare la limbi aflate în pericol, la cea demuzicologie ºi nici la panelul despre docu-mente persistente ºi accesul deschis la ele.În schimb, m-am bucurat sã aflu ce seîntâmplã în arheologie, ca ºi în istoria socio-economicã.

Îmi permit sã relatez aici despre douãcercetãri care mi s-au pãrut a fi reprezenta-tive pentru posibilitãþile pe care informaticale poate deschide în cercetarea istoriei.Pentru mine, un outsider care aflã de pecanalul History ce s-a mai descoperit ici ºicolo, cu curiozitate pentru episodic, istoria afost întotdeauna ºtiinþa de a recompune oexistenþã din cioburi de cunoaºtere. Îmiimaginam cã dintr-un fragment de oalãgãsit pe un fund de mare, în burta unui vas,

The article gives a short overview over the section dedicated to Socio-Economic History at SDH2010 (Supporting the Digital Humanities), held at the Technical University of Vienna, inOctober. It reports research on census data in The Netherlands and United Kingdom over a longperiod of time. It's about a new way of doing history: by investigating all records about individ-uals correlations can be triggered and complex conclusions drawn. It is believed that these stud-ies can have significant implications for historical, genealogical, and biographical research. Thenew term coined for these methods is digital history.Keywords: Digital history, computational history, socio-economic history, census data, SDH 2010,projects LINKS, GENLIAS.

on-line

Dan Petru CRISTEA

Istoria, individ cu individ

Abstract

1www.dariah.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=135:sdh-2010-supporting-the-digi-tal-humanities-international-conference-18-21-october-vienna&catid=3:dariah&Itemid=197

2 V. online din Caiete Critice, #10, 2010.

68

se poate reconstitui mai întâi forma oaleiîntregi, iar din compoziþia lutului – locul deunde a fost el extras. Apoi, pentru cã olariiiau de regulã lutul din apropiere, se va ºtilocul unde a fost ea manufacturatã, lucruconfirmat ºi de forma recipientului, speci-ficã numai acelor olari ºi unei anumite pe-rioade. Ceea ce va spune ceva despre mo-mentul naufragiului, dar ºi despre schim-burile comerciale între portul cãruia îiaparþinea vasul ºi localitatea olarilorº.a.m.d. Extrapolarea aplicatã detaliilor,prin aproximãri asupra normalului, maiales dacã sunt coroborate cu informaþiivenind din mai multe surse, pot aduceluminã asupra implacabilelor legitãþi aleunei comunitãþi umane.

În studiile clasice efectuate asupraînscrisurilor de recensãmânt aflate înarhive, imposibilitatea de a cãuta exhaustivnoianul de înregistrãri este cauzatã deabundenþa datelor. Astfel, nu pot fi între-prinse decât reconstituiri prin generalizãri.O manierã cu totul diferitã de a face istorieam aflat-o însã în secþiunea de istorie socio-economicã de la SDH 2010, unde eramcurios sã aflu cum aplicã istoricii informati-ca în domeniile lor. Ei pot acum sã punãviaþã lângã viaþã, individ lângã individ,pentru a face conexiuni între existenþe ºi areconstitui o societate din mulþimea indi-vizilor ei. Fãrã sã lase nimic la o parte... Prof.dr Kees Mandemakers de la InternationalInstitute of Social History, Amsterdam, a vor-bit despre proiectul LINKS, care îºi propuneinventarierea întregii populaþii nãscute peteritoriul Olandei între anii 1812 ºi 1922.Proiectul continuã un altul, iniþiat în anii 90ai secolului trecut, GENLIAS3 ºi care a dusla realizarea, prin digitizare ºi transcriere, auneia dintre cele mai mari colecþii de certifi-cate de naºtere, cãsãtorie ºi deces, în origi-

nal scrise de mânã, din lume.LINKS face un pas mai departe, pentru

cã el încearcã sã lege între ele numelecuprinse în certificate, cu alte cuvinte,încearcã trasarea parcursurilor populaþiei ºireconstrucþia familiilor. Privitã mai atent,problema nu e deloc simplã, pentru cã vortrebui potrivite nume care se schimbã lacãsãtorie, nume care au fost înregistrateeronat, diferenþele de pronunþie dupã regiu-ni, datele menþionate incomplet, erorile descriere a certificator în original, erorile înprivinþa vârstelor, cele datorate digitizãriiº.a.m.d. Toate aceste imperfecþiuni fac nece-sarã elaborarea de euristici de recuperare aidentitãþii persoanelor în înregistrãri denaturã diferitã. În final, procedurile delegare vor atribui grade de încredere fiecãreilegãturi gãsite între douã înregistrãri.Validarea euristicilor de legare din LINKSse face pe baza de date cunoscutã drept TheHistorical Sample of the Netherlands, în caresunt înregistrate 78.000 persoane, ºi pentrucare toate legãturile au fost verificate manu-al. Se va putea astfel aprecia slabiciunile sis-temului de euristici de legare ºi sugerasoluþii reparatorii.

Depozite de informaþii digitale precumGENLIAS sunt extrem de populare. Numaianul trecut s-au contorizat 4 milioane devizitatori cãutând informaþii genealogice înbaza de date a GENLIAS. Dar, din nou, nuatât cãutarea directã face acest proiect atâtde spectaculos. Efortul mare investit încrearea ºi validarea acestei colecþii de infor-maþii se justificã când baza de date va puteafi exploatatã în corelaþie cu informaþii dealtã naturã, cum sunt, de exemplu, cele rel-ativ la coduri GIS4, la coduri ale municipal-itãþilor, ori cele relative la titluri de ocupaþii.Utilizarea tehnicior de data mining5 pot ducela recunoaºterea unor tipare spaþio-tempo-

Dan Petru Cristea

3 www.genlias.nl. În prezent, el conþine 11 milioane de certificate, despre 45 de milioane de indivizi. Seestimeazã cã proiectul va fi terminat în 15 ani, la încheierea proiectului baza lui de date urmând sãconþinã 32 de milioane de certificate.

4 Geographical Information Systems – sisteme capabile sã combine tehnici ale reprezentãrilor geografice cuinformaþii de naturã diversã, care, localizate pe hãrþi desfãºurate pe niveluri, fac posibile cãutãri com-plexe.

5 O ramurã a inteligenþei artificiale, care e preocupatã de descoperirea de tipare în date, cu aplicaþii înmarketing, detectarea fraudelor bancare, bioinformaticã etc.

69

rale (spre exemplu, frecvenþa cãsãtoriilorîntre veri, cu o localizare într-o anumitãregiune a Olandei sau rãspândirea obiceiu-lui de schimbare a numelor în anumiteperioade). Aplicaþiile unor tehnici de acestfel pe baze de date istorice mari au fostneînsemnate pânã acum. Se crede cã impli-caþiile pentru cercetãrile istorice, genealog-ice, biografice, dar ºi de geneticã umanã ºiîn recunoaºtrea implicaþiilor socialului în

variaþiile de natalitate ori în mortalitateainfantilã vor fi foarte însemnate.

Cel de al doilea exemplu se referã la UKData Archive6, aparþinând de Universitateadin Essex, institutul care deþine cea maimare colecþie de date digitale pentru cerc-etare, din domeniul ºtiinþelor sociale ºiumaniste, din Marea Britanie. Proiectul afost prezentat în SDH 2010 de RichardDeswarte ºi e numit Online historical popula-tion reports7. El s-a derulat între anii 2004 ºi2007 ºi a realizat digitizarea a 200.000 depagini de rapoarte de recensãmânt publi-cate în insulele britanice între anii 1801 ºi1937. Numai perioada 1801-1901 a marcat ocreºtere demograficã de la 9 milioane delocuitori la peste 40 de milioane. Celor 600de volume digitizate, dintre care multe suntfragile ori dezintegrabile, li s-au aplicat apoitehnici de recunoaºtere opticã a caracterelor(OCR) pentru recuperarea conþinutului într-un format care sã permitã codificarea înbaze de date ºi de aici indexarea ºi aplicareade metode de cãutare avansatã. Se aºteaptãca baza de date astfel creatã sã încurajezedezvoltarea de noi metodologii ºi linii decercetare istoricã.

Sociologia istoricã, cel puþin pentru anu-mite perioade pentru care existã date, poatebeneficia de o cantitate de informaþii fãrãprecedent. Noi metode permit generarea demodele care sã explice depopularea anumi-tor zone rurale sau dezvoltarea unor anu-mite zone geografice, în timp ce înregistrãriale naºterilor, cãsãtoriilor ºi deceselor reflec-tã declinul ori revigorarea anumitor straturiale populaþiei, în corelaþie cu fapte de isto-rie. Termenul digital history8 (uneori ºi com-putational history9) a început sã se impunã.Unul ori celãlalt fac aluzie la faptul cã multedin datele istorice se aflã astãzi online, sau,dacã nu direct pe web, cel puþin în arhivedigitale ºi lor trebuie sã li se aplice metodespecifice.

Istoria, individ cu individ

6 http://www.data-archive.ac.uk/about/staff 7 http://www.jisc.ac.uk/whatwedo/programmes/digitisation/historicalcensus.aspx. La sfârºitul acestei

pagini poate fi gãsitã o listã impresionantã de alte proiecte de protecþie (curare) ºi prelucrare a datelorSSH.

8 273.000 de apariþii semnalate de Google9 7.500 de apariþii semnalate de Google

Pentru sistemul internaþional, în totali-tatea lui, anul 2009-2010 a fost marcat deurmãrile ºocului financiar din 2007-2008 ºide aprofundarea fenomenelor de multipo-laritate ºi de eterogenitate asupra cãrorapuneam accentul în precedentele melePerspective.

Depresia evitatã În domeniul economic, depresia a fost

evitatã pânã aici datoritã unei guvernãrimondiale al cãrei merit principal a fost sã seevite orice greºeala majorã, dar ºi datoritãfaptului cã aceastã crizã nu a afectat delocsau doar puþin extinderea marilor þãri emer-gente, ceea ce nu era deloc evident. AºadarChina ºi India continuã sã creascã taxelepânã la 10%. În contrast cu trecutul ei,Brazilia s-a gãsit printre ultimele care aufost atinse ºi printre primele care s-au ridi-

cat: totul pare sã indice cã acest stat a intratîntr-o epocã comparabilã celor „treizeci glo-rioase’’, care au marcat ridicarea Franþeidupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Rusia,profund atinsã într-o primã fazã, manifestãºi ea semnele unei viguroase redresãri, cu otaxã de creºtere de peste 5 % în 2010 ºi cuindicatori financiari relativ satisfãcãtori. Înceea ce priveºte þãrile dezvoltate, StateleUnite demonstreazã încã o datã capacitatealor de dezvoltare , cu o creºtere cam de 3%.

Dar ºomajul rãmâne îngrijorãtor ºi maiales, nimeni nu vede clar cum sã admin-istreze bugetul, cu un deficit superior lui10% din produsul naþional brut (PNB), osituaþie fãrã precedent dupã cel de-al doilearãzboi mondial. Cu privire la acest fapt,demisia lui Peter Orszag, directorul bugetu-lui Administrãrii Obama este o veste neplã-cutã. Orszag ducea o luptã pentru o maibunã organizare pe termen lung. Incerti-

70

Thierry de MONTBRIAL

"O lume post-americanã?"

Câteva trãsãturi semnificativeale anului 2009-2010 (I)

Culturã ºiecomomie

Professor Thierry de Montbrial, founding director of the French Institute of InternationalRelations, member of the Moral and Political Sciences Academy, honorific member of theRomanian Academy, kindly accepted our proposal to publish the translation of his study ("A FewSignificant Characteristics of the Year 2009-2010"), which appeared in the "RAMSES, 2011"publication, under the generic title "A Post-American World". The author discusses some prob-lems regarding the geo-politic and geo-strategic objectives. His main themes are: the military con-flicts, the nuclear weapons, the economic crisis and the global heat. In addition to this, he speaksabout the major countries that changed their leaders and their relation with OTAN and EU.Keywords: economic crisis, military conflicts, nuclear weapons, global heat, OTAN, EU, BarackObama.

Abstract

* Profesorul Thierry de Montbrial, Director fondator al Institutului Francez de Relaþii Internaþionale,membru al Academiei de ªtiinte Politice si Morale, membru de onoare al Academiei Române, a avutamabilitatea sã accepte publicarea în traducere româneascã a studiului sãu (Câteva trasaturi semni-ficative ale anului 2009-2010, aparut in revista RAMSES, 2011, cu titlul general: Un monde post-améri-cain?

tudinile structurale nu afecteazã doarStatele Unite cãci noua reglare economicã ºifinanciarã mondialã este lentã. Dar, înordinea creºterii crizei din 2007-2008,fenomenul incontestabil cel mai impresion-ant de–a lungul perioadei, pe care revistaRAMSES o analizeazã, este destabilizareaEURO-lui a cãrei cauzã imediatã esteimputabilã Greciei ºi ale cãrei consecinþe petermen lung ºi scurt vor fi considerabile. Voireveni asupra acestui subiect mai târziu.

Multipolaritate ºi Eterogenitate

În domeniul politic în sensul larg, se con-firmã cã multipolaritatea ºi eterogenitateasunt termeni care caracterizeazã bine sis-temul internaþional emergent, printre altele,tot global. Nimic nu ilustreazã atât situaþiafãrã precedent cât ºi vizita ce s-a desfãºuratla Teheran în mai 2010 a preºedinteluibrazilian Luiz Inacio Lula da Silva ºi aprimului ministru turc Recep TayyipErdogan, cu intenþia de a aduce o soluþie –desigur tehnic discutabilã – problemei pusede politica nuclearã iranianã (Brazilia ºiTurcia sunt amândouã membre aleConsiliului de Securitate al Naþiunilor Unitepentru anul 2010). Majoritatea comentato-rilor occidentali au vrut sã vadã în acestdemers consecinþa de hybris a lui Lula –printre altele vinovat în ochii lor de aîntreþine relaþii amicale cu autocraþii pre-cum venezueleanul Hugo Chavez, ºi defrustrarea lui Erdogan care s-ar simþirespins de europeni ºi în mod natural deduplicitatea persanã. O asemenea inter-pretare mi se pare limitatã. Asistãm, dupãpãrerea mea, la apariþia unei noi forme deneutralitate, care nu e direcþionatã contra„occidentalilor”, dar care funcþioneazã dinvoinþa puterilor emergente de a-ºi apãrainteresele ºi viziunea lor despre o lume,unde puterea globalã va fi redistribuitã.Conservatorii-înþeleg prin asta pe cei carecred în permanenþã în ordinea veche ºi îiconsiderã pe Lula sau Erdogan ca pe niºteoameni care aduc necazuri – se liniºtescsubliniind cã în iunie, Rusia ºi China auvotat sancþiunile contra Teheranului. Dar ei

omit sã arate cã aceste douã state, ale cãrorpoziþii în Iran ies mai degrabã consolidate ºicare sunt dispuse sã vegheze la o inter-pretare minimalã a sancþiunilor.

Sfârºitul speranþei Obama ?

Dacã multipolaritatea ºi eterogenitateasistemului internaþional se pot afirma, sedatoreazã dificultãþilor americane. Este preadevreme pentru a decreta cã speranþaObama, despre care vorbeam acum un an, afost dezamãgitã. Sã zicem cã se gãseºteserios diminuatã. Pe plan intern, al 44-leapreºedinte al Statelor Unite a obþinut violentcâteva succese, ca reforma sistemului desãnãtate sau cea a sistemului bancar. Primarãmâne mult controversatã cãci ea implicã overitabilã revoluþie în fabrica þesãturii amer-icane, cu multiple ramificaþii potenþiale, deexemplu în fiscalitate (am amintit mai susproblema deficitului bugetar). A doua esteun rãspuns parþial la criza financiarã din2007-2008.Oricare ar fi meritele intrinseciale acestor reforme , este sigur cã dacã nu arfi reuºit sã le aprobe, Barack Obama ar fipierdut încrederea pe scena internã ºi deci ºipe cea internaþionalã. Aceastã încredere erainiþial atât de mare cã – fapt unic în anale –premiul Nobel pentru pace i-a fost atribuitîn toamna anului 2009, nu pentru realizãriefective, ci cu titlul de încurajare pentrubune intenþii. Asta i-a oferit ocazia de a dez-volta la Oslo, cu privire la angajamentulamerican în Afganistan, vechea temã arãzboiului corect. Din pãcate, rezultatele luisunt încã mici – în ciuda progreselor pre-cum ameliorarea relaþiilor ruso-americane.Tratatul de reducere a armelor strategice (START) a fost reînnoit. Aceastã apropierebilateralã a adus deja câteva beneficii â, deexemplu în ceea ce priveºte Iranul.

În esenþã, dezamãgirile a ceea ceRaymond Aron numea Republica Imperialãsunt în Orientul Mijlociu.Contrar predece-sorilor lui, noul preºedinte a avut curajul dea ataca dosarul israelo-palastenian încã dela începutul primului sãu mandat. Dar nu afost plãtit înapoi. Benjamin Netanyahou aadus un afront Casei Albe anunþând

71

O lume post-americanã?

urmarea colinizãrii Ierusalimului de Est înmomentul în care vice-preºedintele JoeBiden se gãsea acolo în vizitã. Mai recent,incidentul flotei umanitare din Gaza a atrasdin nou atenþia lumii asupra scandaluluiembargoului din acest teritoriu ºi a con-tribuit la înrãutãþirea unei situaþii dejafoarte tensionate între Turcia ºi statul evreu.Consecinþa acestui eºec :câteva semnale auarãtat o atitudine mult mai suplã din parteaIerusalimului. Simplã gesticulaþie tacticãsau schimb strategic ? E prea devreme sã ojudecãm. Dupã câteva luni de „midternelections”, marja de manevrã a lui BarackObama este foarte limitatã într-un dosarsensibil pe plan politic intern.

În Irak, alegerile au condus la confuzie ºinu se vede cu ochi buni acest stat mult preainstabil sã supravieþuiascã la o retragereprecipitatã a forþelor americane. În Afga-nistan, aproape dupã 9 ani dupã inter-venþie, situaþia este din cele mai nesigure.Americanii vor sã plece ºi aliaþii lor auînceput sã plece ºi ei. Circumstanþele desti-tuirii generalului McChrystal au adus înprim-plan o realitate cunoscutã experþilor,ºttindu-se de realã dezordine de laWashington în jurul dosarului afgan.Pakistanul urcã în prima linie atât din cauzeþinând de istorie, de geografie ( relaþiiapropiate între Afganistan ºi provinciileoccidentale ale Pakistanului), cât ºi dincauza conflictului cu India. PreocupareaIslamabadului este aceea de a se gãsi victi-ma adversarului sãu. Pentru a încununatotul, China ºi Pakistanul, aliaþi tradiþionalidin 1949, îºi consolideazã cooperarea îndomeniul militar, la marele baraj de laWashington pe care Pekinul l-a trimis acor-dului indo-american din 2008 asupra cola-borãrii în rãzboiul nuclear civil.

Iranul ºi non-proliferareaRãmâne dosarul iranian. Dupã mai mult

de 30 de ani de la revoluþia khomeynistã,puterea este astãzi în mâinile Pasdaranuluiºi în ciuda agitaþiei neîncetate de la reale-gerea contestatã de Mahmoud Ahmadi-nejad în iunie 2009, ne imaginãm incorect orevoluþie popularã care sã mute cu uºurinþã

gardienii revoluþiei. Obiectivul de a accedela punctul nuclear, adicã la capacitatea de aproduce rapid arme operaþionale dacãdecizia a fost luatã (situaþia Japoniei, deexemplu) a fost mereu poularã în þarã. Dacãdin întâmplare, Israelul ar decide sãloveascã Iranul cu sau – mai rãu – fãrãStatele Unite , rezultatul ar fi îndoielnic peplan militar, contra-productiv în interiorulIranului (alinierea opiniei publice în spateleregimului) ºi catastrofic în exterior.

De fapt, ipoteza cea mai probabilã mi separe cã mai devreme sau mai târziu, Iranulva ajunge la finalul sãu, adicã, sã repetãm,la accesul la punctul nuclear. De unde ºinecesitatea de a considera problema prolif-erãrii nucleare sub un unghi mai larg. Or,anul 2010 a fost acela al conferinþei derevedere a Tratatului de non-proliferare(TNP) ºi Statele Unite nu au putut sãîmpiedice o rezoluþie care sã cheme ladezarmamentul nuclear în regiune, adicãincluzând Israelul. De altfel, Washingtonulnu a aºteptat mult timp pentru a se distanþade la obiectivul „abolirii”: promovarea uneilumi total private de arme atomice. Primaputere mondialã nu mai înfãþiºeazã opþi-unea zero, ci a fãcut publicã o nouã„Nuclear Posture Review”, dupã careStatele Unite se angajeazã sã nu utilizezearma atomicã imediat… cu excepþia cazuluiîn care întâlnesc un stat care nu a respectatobligaþiile cu privire la TNP! Este un modde a viza explicit Iranul. Nu mai e nevoie dea îndepãrta speculaþia intelectualã pentru a-ºi imagina cã, în faþa acestor declaraþii,autoritãþile iraniene se simt încurajate sãmeargã înainte. Diplomaþia persanã are unviior frumos înainte, ºi în afara loviturilorde teatru, Ahmadinejad nu a terminat cuprovocãrile verbale contra Israelului, înrealitate destinate sã excite opiniile publicearabe contra conducãtorilor lor prezentaþica vânduþi la Washington. Dar fãrã partici-parea Iranului, marja manevrei americane,atât în Orientului Mijlociu cât ºi în Irak sauîn Afganistan, este în mod dificil defa-vorizatã. Statele Unite vor ieºi cu greu dinaceastã situaþie , din care þãrile care fac partepot din contrã sã tragã avantaje pentru a seafirma.

72

Thierry de Montbrial

Douã dezvoltãri importante în Europa

Aº vrea sã reliefez douã dezvoltãriimportante survenite în Europa pe parcur-sul anului 2009-2010. Prima are în vedereUniunea Europeanã (UE) ºi a doua Ucraina.Tratatul de la Lisabona a fost în sfârºit apro-bat de 27 de persoane ºi institutele core-spondente au fost organizate. Totul s-aîntâmplat fãrã glorie, în parte , din cauzacrizei greceºti care a absorbit atenþia ºi a pusîn luminã noile insuficienþe instituþionaleale Uniunii, de asemenea in parte ºi poatemai ales datoritã complexitãþii sistemului ºilimitând-o de la primii titulari de funcþiiprevãzute de tratat. Au fost lansate multeironii pe seama preºedintelui ConsiliuluiEuropean Herman Van Rompuy, care auimit ca prim-ministru belgian în circum-stanþe extraordinar de dificile. Dar desem-narea unui dinozaur politic care ar fi þinutumbra ºefilor de stat ºi guvernarea princi-palelor state era de negândit. PreºedinteleConsiliului nu poate sã fie mai mult decâtun facilitator, o noþiune cu siguranþã maimult anglo-saxona decât latinã. Doar timpulva permite sã clarifice poziþia sa faþa depreºedinþii ce vin din Uniunea Europeanã(mandatul lui Jose Luis Zapatero a fostprintre cei mai discreþi cu privire la difi-cultãþile financiare ale Spaniei) ºi a celor dinComisie. La fel, va trebui sã treacã multãvreme pentru a putea sã fie evaluat rolul„ministrului Afacerilor externe în Europa”,ce rezultã din fuziunea funcþiilor de marereprezentant pentru politica externã ºi desecuritate comunã ( PESC) ºi de comisar cese ocupã de relaþiile externe. Primii paºi aiDoamnei Ashton nu au fost semnificativi.Orice ar fi, partenerii UE au impresia cã nuexistã mereu un pilot la avionul european ºiei înþeleg cu greu noua guvernare.

Pe plan geopolitic, evenimentul cel maiimportant din Europa îl reprezintã alegerealui Viktor Ianoukovitch la preºedinþiaUcrainei. Acest eveniment a fost mult timpascuns din motive ideologice de occidentali,din care câþiva au muncit pentru „revoluþiaportocalie” din 2004. Aceasta a ajuns la unepisod extravagant, la victoria „atlantistu-

lui” Viktor Iouchtchencko contra sovietuluiViktor Ianoukovitch, care tocmai îºi luaserevanºa. Nu este corect sã arãþi incidental cãdupã câteva luni dupã revoluþia portocalie,în martie 2005, în Kirghizstan, „revoluþialalelor’’ provocase fuga preºedintelui AskarAkaiev ºi necazuri în Uzbekistan. În 2010, onouã tragedie s-a derulat la Kirghistan fãrãca cineva sã se fi gândit sã îl ascundã cu unnume de floare.

Pentru a reveni la Ucraina, se poate zicecaricaturizând cã cei ºase ani ai preºedin-telui Ioutchencko au fost stãpâniþi de unavatar al rivalitãþii Est-Vest. Statele Unite,susþinute în Europa de Polonia ºi deLituania cât ºi de relaþiile lor ideologice,militau pentru intrarea Ucrainei în instituþi-ile euro-atlantice în timp ce Rusia se opuneaenergic incorporãrii vechii republici soviet-ice în oranizaþia tratatului Atlanticului deNord (NATO). În ceea ce priveºte opiniapublicã ucrainianã – datoritã diversitãþii et-nice a þãrii – ea era împãrþitã faþã de o alter-nativã pe care circumstanþele nu o impu-neau, sã fie tranºatã ºi care, dacã alegereaera forþatã, riscã sã provoace un adevãratrãzboi civil. Victoria lui Ianoukovitch a pusun termen, mãcar temporar, unui conflictlatent, a cãrei degenerare ar fi fost cata-stroficã pentru continentul european ºi demai departe. Cum era de aºteptat, nouaputere revendicã o nouã formã de neutrali-tate. La Bruxelles ºi nu la Moscova noul ºefde stat ºi-a efectuat prima vizitã

Cu o surprinzãtoare uºurinþã, Ucraina ºiRusia au îngropat securea rãzboiului,Kievul a acceptat fãrã probleme de a pre-lungi acordul pe bazã rusã de la Sevastopolpânã în 2042, în schimbul unei reorganizãriavantajoase a cooperãrii energetice. Cei careprevadeau cã opinia ucrainianã nu ar accep-ta nicio concesie asupra Crimeei nu au avutdreptate. Acum între Minsk ºi Moscova esteun braþ de fier pentru preþul gazului, pro-vocând din nou reacþii indignate occiden-talilor, în acest sens Iouchtchencko ar aveaaura unui democrat în timp ce AlexandreLoukachencko, preºedintele Bielorusiei din1994, este un autocrat caricaturizat. Cui îiconvine sã menþioneze cã niciun lobby nuajutã la intrarea Bielorusiei în NATO...

73

O lume post-americanã?

Alte douã aspecte pe scena internaþionalã

Înainte sã ne întoarcem mai în detaliiasupra problemelor ridicate la începutulacestor „Perspective’’, aº aborda pe scurtalte douã aspecte semnificative ale sceneiinternaþionale în 2009-2010. Prima este con-ferinþa de la Copenhaga asupra schimbãriiclimatice, din decembrie 2009, consideratãîn general ca pe un eºec. Este o naivitate sãne imaginãm cã o adunare de tip ONU arputea sã ia decizii care sã implice în totali-tate lumea întreagã. Existã totuºi o altãmanierã de a vedea lucrurile. An dupã an,am putea zice lunã dupã lunã, se observã,aici includem ºi þãrile emergente cã China ºiIndia, ridicarea unei conºtiinþe cuprinzã-toare. Multe unitãþi active – asociaþii, orga-nizaþii non guvernamentale (ONG), state,organizaþii internaþionale – participã. Astase traduce prin comportamente efective aleagenþilor economici, fãrã sã treacã neapãratprin constrângerea legilor ºi a regulilor.Dacã, de exemplu, marii constructori deautomobile ca Renault se angajeazã strate-gic pentru o maºinã electricã, se face prinanticiparea solicitãrilor viitoare ale socie-tãþilor. În general, examenul atent al insti-tuþiilor aratã adesea influenþe majore întotalitate, bottom-up, dupã expresia engle-zeascã, în timp ce se are tendinþa uºoarã sãnu vedem decât miºcarea de sus în jos, top-down, mai ales într-un stat centralizat pre-cum Franþa.Dacã mondializarea nu e între-ruptã de nicio calamitate, noile forme deguvernare vor apãrea în acest mod de tipbiologic ºi noile acorduri internaþionaledoar vor preciza ºi vor consacra. Adevãratadificultate este legatã de timp, în cazul încare ritmul adaptãrii este prea lent prinraport la ritmul evoluþiei. În ceea cepriveºte, schimbarea climaticã, problemarãmâne deschisã.

Al doilea aspect cuprinde catastrofelenaturale sau produse de oameni. Cutre-murele ºi tsnumamii sunt din nefericirefrecvente, dar puþine dintre ele au un costridicat de vieþi omeneºti ca acela care a de-vastat Haiti pe data de 12 ianuarie 2010.Este timpul ca aceastã „comunitate interna-

þionalã” sã se îndrepte metodic asupra orga-nizãrii de forþe de intervenþie adaptate laaceste catastrofe. Pe un cu totul alt plan, dis-locarea traficului aerian consecutivã uneierupþii vulcanice din Islanda ne-a adusaminte anul acesta de fragilitatea tehnologi-ilor moderne faþã de perturbãrile de oricenaturã, fragilitate faþã de care societãþilenoastre sunt puþin pregãtite. Aducând cadovadã ºi dificultãþile întâlnite de Toyotacare au distrus grav imaginea marii mãrcide automobile japoneze, ºi în mod naturalcatastrofã ecologicã din golful Mexicului,cea mai mare maree neagrã din istorie, des-pre care societatea BP nu ar putea sã comen-teze. În viitorul apropiat, acest dezastrucontribuie la dificulãþile interne (ºi deci ex-terne) ale lui Barack Obama, la un grad sub-estimat în Franþa. Trebuie sã ne aºteptãm caîmpreunã cu mondializarea ºi extindereaîntreprinderilor multinaþionale, mari acci-dente de ce acest tip devin mai frecvente. Înplus, e necesarã o muncã de pregãtire, atâtla nivelul preventiv cât ºi terapeutic.

74

Thierry de Montbrial

Dupã cum reiese din capitolul al doilea,indicatorii economici au un rol determinantîn fundamentarea strategiilor culturale lanivel naþional ºi la nivelul comunitãþilorlocale, inclusiv al organizaþiilor publice ºicomerciale de culturã.

Datele despre costurile creaþiei ºi ale pro-ducþiei culturale, despre preþurile bunurilor

ºi serviciilor, despre reglementarea pieþelorºi veniturile populaþiei, despre veniturileunitãþilor culturale, despre sursele lor definanþare – subvenþii, taxe, impozite, donaþii– despre structura bugetului ºi contribuþiilela P.I.B. ale industriilor culturale º.a. suntindispensabile pentru managerii din dome-niul culturii în elaborarea politicilor ºi astrategiilor ºi luarea deciziilor, în stabilireaprioritãþilor ºi elaborarea programelor cul-turale, în gestionarea implementãrii lor.

Pe lângã reperele economice la elabo-rarea obiectivelor prioritare contribuie ºiideile desprinse din diverse sondaje, analizeºi studii de caz despre nevoile ºi aºteptãrileculturale ale populaþiei despre viaþa cultur-alã a comunitãþilor umane.

Raportându-se la o serie de indicatorieconomici ºi culturali Ministerul Culturii ºiPatrimoniului Naþional ºi-a asumat þinte pri-oritare ce derivã din misiunea pe care o areca structurã a administraþiei publice cen-trale – aceea de a elabora ºi gestiona politi-cile din sectorul culturii. Aceste þinte la carene-am referit ºi în primul capitol, sunt:

- dezvoltarea ºi diversificarea pro-gramelor culturale în funcþie denevoile consumatorilor ºi utilitatea lorsocialã;

- îmbunãtãþirea accesului ºi stimulareaparticipãrii la culturã a tuturor cate-goriilor sociale, îndeosebi a tinerilor;

- promovarea ºi protejarea diver-sitãþilor conþinuturilor ºi a expresiilorartistice;

- intensificarea schimburilor ºi a coop-erãrii culturale internaþionale, regio-nale, europene;

- valorizarea patrimoniului cultural ºi atradiþiilor comunitãþilor locale.

Direcþiile de acþiune pentru realizareaacestor obiective s-au axat pe:

continuarea programului legislativ(elaborarea unor legi sau modificareacelor existente);îmbunãtãþirea finanþãrii programelorºi a proiectelor culturale, prin sus-þinerea parteneriatelor cu agenþii eco-nomici ºi cu alte instituþii, prin acce-sarea de fonduri europene ºi stimula-rea practicilor de sponsorizare;

75

MariaMOLDOVEANU

Repere managerialeale politicii culturale (I)

The following article discusses about manage-rial policies regarding Romania’s culturalpatrimony. The authoress makes an overviewof the actual state of facts, insisting on theway should be evaluated architectonic monu-ments, art galleries, festivals, spectacles andmuseum from an economic point of view. Sherefers mainly to the help received by ourCapital city by The Ministry of Culture andNational Patrimony ("Ministerului Culturiisi Patrimoniului Naþional"). Then MariaMoldoveanu analyzes the financial and theactivity of The Romanian Peasant’s Museum("Muzeul Þãranului Român"), highlightingthat this institution has a large range of proj-ects, including both tradition and (post)mo-dernity. In conclusion, it is very hard to eval-uate what feels a visitor/ spectator when goingto a movie, an exhibition or a representation.Keywords: economic evaluation, managerialpolicies, valorisation, cultural patrimony, effi-ciency.

Abstract

continuarea reformei organizatorice;realizarea unor programe ºi proiecteprioritare în domeniul bibliotecilor, alpatrimoniului cultural, al dezvoltãriicomunitãþilor locale prin iniþiereaunor evenimente de importanþã in-ternaþionalã cum au fost: „Sibiu capi-tala culturalã a Europei – 2007” ºi„Festivalul internaþional GeorgeEnescu”.

La Festivalul George Enescu ne-am refer-it pe larg în studiul „Cercetarea sectoruluiculturii – metodologie ºi indicatori”,(C.I.D.E., 2009). Esenþa lui ar putea fi rezu-matã prin cuvintele Clarei Cernat, artistã derenume internaþional, cea care a cuceritpublicul prin recitalul sãu inedit dinHindemith, Enescu, Ravel º.a. în timpulcãruia a schimbat de mai multe ori diverseinstrumente – „Este un mare eveniment. Toþiidolii mei ºi ai publicului (...) începând cu DavidOistrah ºi Szering, au fost prezenþi pe scenaFestivalului”.

Un program cu douã milioane de spectatori

„Sibiu – capitalã europeanã – 2007”

- studiu de caz -

Un program cu peste 220 de proiecterealizate pe parcursul a 11 luni ºifinanþate cu 40 milioane de euro de cãtreGuvern, prin M.C.P.N., ºi alte investiþiisusþinute de cãtre Asociaþia Sibiu 2007.Cca 50% dintre proiectele culturale auaparþinut instituþiilor publice de culturãºi 50% - artiºtilor independenþi.

A fost cel mai mediatizat eveniment cul-tural. Datoritã campaniei internaþionaleTV, peste 55 de milioane de oameni dincca 20 de þãri au receptat mesajele artis-tice transmise de pe scenele Festivalului.

Comunitatea sibianã a câºtigat enorm,atât ca imagine, cât ºi din punct devedere material. A fost reabilitatã o bunãparte din infrastructura municipiului ºijudeþului. A fost reabilitatã infrastruc-tura culturalã.

Impactul financiar la nivelul turismuluia fost fãrã precedent.

În oraºul Sibiu ºi în alte localitãþi alejudeþului au fost înregistrate oficialpeste 500.000 de turiºti. Majoritateahotelurilor ºi a pensiunilor sibiene auresimþit boom-ul financiar.

În ideea conservãrii patrimoniului cul-tural imaterial, Programul a cuprins ºiun Festival-Concurs de Interpretare amuzicii populare româneºti.

Timp de trei zile din primãvara culturalãsibianã au fost interpretate cele maicunoscute creaþii folclorice ºi au „defi-lat” prin faþa publicului cele mai fru-moase costume naþionale din marilezone etnofolclorice din România.

Sãli arhipline au urmãrit recitalurile lau-reaþilor din 2007 ºi de la ediþiile prece-dente. Participarea orchestrei „Lãutarii”din Chiºinãu, dirijatã de maestrulNicolae Botgros, a fost receptat ca unmare succes al organizatorilor: „Ne-amdorit foarte mult sã aducem aceastãorchestrã ºi ne bucurãm cã am reuºit cuprilejul acestei ediþii, când Sibiul este capita-la culturii europene” – spunea unul dintreorganizatori.

Evaluarea unor asemenea programe ur-mãreºte, între altele, cunoaºterea efectelor/a impactului acþiunilor culturale asupraindivizilor ºi a comunitãþilor umane. Deasemenea, evaluarea vizeazã îmbunãtãþireaelaborãrii ºi implementãrii programelorviitoare.

76

Maria Moldoveanu

Dupã unii, evaluarea programelor ºi aproiectelor pune în evidenþã obiectivelepoliticii culturale ce stau la baza opþiunilorºi a deciziilor manageriale. În opinia altora,miza evaluãrii este de a demonstra necesi-tatea unor decizii ºi de a justifica utilizarearesurselor. Specialiºtii în ºtiinþa evaluãrii –cercetãtori, experþi, autori de studii – sereferã la trei scopuri majore ale demersuluievolutiv:

1. Formularea politicii/a scopului prin-cipal al unui program, plecând de laprezentarea problemei/problemelorcare trebuie rezolvate; proiectarea obi-ectivelor strategice ºi a þintelor tactice,identificarea resurselor necesare, esti-marea ºanselor de atingere a þintelor.

2. Implementarea politicii, a strategiilorºi a programelor elaborate, în confor-mitate cu succesiune a etapelor, con-trolul cheltuielilor ºi utilizarearesurselor umane.

3. Determinarea eficacitãþii politicii ºi aprogramelor culturale, prin analize degenul input-output, prin cercetareaefectelor aºteptate ºi neaºteptate, anevoii de continuare sau de înlocuirecu alte programe care sã conducã laatingerea obiectivelor.

Datele statistice ca ºi anchetele sociolo-gice dezvãluie adesea diferenþele (neconcor-danþele, decalajele) dintre obiectivele asu-mate ºi situaþia realã din sistemul culturii.Dupã cum arãtam mai sus, una din prior-itãþile politicii M.C.P.N. este „îmbunãtãþireaaccesului ºi stimularea participãrii la cul-turã”, inclusiv prin programe ce vizeazã„Reinventarea bibliotecilor” ºi a unorproiecte cum este cel denumit „Prin lecturãla culturã”.

Însã din cercetarea statisticã a I.N.S.privind „Activitatea unitãþilor cultural-artistice” rezultã cã în anul 2009, când, într-adevãr, criza economicã începuse sã semanifeste, numãrul de biblioteci a scãzut cu130 de unitãþi faþã de 2008, dintre care 11sunt biblioteci publice (i.e. cele care faci-liteazã accesul tuturor categoriilor de popu-laþie la informaþie ºi culturã ºi care se aflã înzona de intervenþie a M.C.P.N.) De aseme-nea, numãrul volumelor (cãrþi, broºuri,colecþii de reviste ºi ziare) intrate în bibliote-

ci, mai ales în cele orãºeneºti ºi comunale ascãzut cu cca 1.276.000 unitãþi. Totodatã, ascãzut ºi numãrul cititorilor din comune ºidin mediul urban ºi numãrul volumeloreliberate, deºi, preþul cãrþilor a crescut con-comitent cu diminuarea veniturilor popu-laþiei, ceea ce ar fi trebuit sã conducã la aflu-enþa cititorilor în biblioteci, la creºterea indi-cilor de lecturã publicã. Dar nici vânzareade carte nu a atins þintele estimate.

În aceste condiþii, revine perpetua între-bare: sunt cumpãrãtorii/consumatorii deculturã, sursã sigurã pentru producþia cul-turalã?

Se poate baza industria cãrþii sau altãindustrie culturalã (e.g. a filmului, a pro-gramelor, a spectacolelor etc.) numai peforþele pieþei sau, cum scrie David Melo,permite piaþa o alocare eficientã de resursefinanciare pentru a satisface cererea socialãîn materie de culturã? Cât de numeros estepublicul care doreºte sã investeascã înrestaurarea unor monumente istorice, înºantiere arheologice, în publicarea unortratate ºtiinþifice sau a unor albume de artã?

Care sunt certitudinile agenþilor eco-nomici din zona culturii (editori, producã-tori de CD-uri ºi DVD-uri, organizatori despectacole muzicale, de teatru etc.) în legã-turã cu receptarea ofertei lor? Cei mai mulþidintre ei, nu cred cã vor exista suficienþiclienþi care sã achiziþioneze produsele ceîncorporeazã creaþii artistice asigurându-se,astfel continuitatea producþiei culturale ºifluxurile economice adiacente.

Idealiºtii mai sperã. Unii experimen-teazã.

Singurul festival susþinut 100% de public

Festivalul artelor Bucureºti 2010- studiu de caz -

Aflat la cea de a doua ediþie, FestivalulArtelor Bucureºti 2010, a fost un evenimentunic în viaþa culturalã a capitalei ºi nunumai pentru cã este „singurul festivalsusþinut 100% de public, ci ºi prin mizaacestui demers: prezenþa personalitãþilorculturale de primã mãrime.

77

Repere manageriale ale politicii culturale (I)

„Într-un spaþiu public din ce în ce mai«descompus» de ascensiunea fenomenelorsubculturale ºi anticulturale” cum se expri-ma cineva în zilele Festivalului, a consideracã „viaþa se înfrumuseþeazã prin Arte” esteun exemplu al încrederii în perfectibilitateaacestei lumi.

Aºa cum semnala presa, România este con-sideratã „þara festivalurilor” – numai înlunile octombrie ºi noiembrie a.c. au avut locpeste 15 festivaluri culturale.

Toate aceste evenimente organizate în þaranoastrã sunt finanþate în mare mãsurã dinbani publici ºi susþinute de instituþii guver-namentale sau de structuri ale comunitãþilorlocale.

Festivalul Artelor Bucureºti face excepþie dela regulã. Nu a fost susþinut nici financiar,nici logistic de vreo instituþie guvernamen-talã ci a fost susþinut de public, din vânzareabiletelor, demonstrând astfel cã, uneori,„produsul cultural” este vandabil în sine.

Diversitatea genurilor artistice ºi partici-parea celebritãþilor din domeniul culturii auasigurat adresabilitatea unicã a Festivalului.

Timp de cinci zile, pe scenele culturale alecapitalei – Sala Palatului, Teatrul Naþional„I. L. Caragiale”, Palatul Naþional alCopiilor, Muzeul Municipiului Bucureºti –Palatul ªuþu, Teatrul Evreiesc de Stat – aufost prezentate piese de teatru, concerte demuzicã clasicã, recitaluri instrumentale,conferinþe, lansãri de carte (e.g. „La taifas cuTudor Gheorghe”, de Mircea Pospai),relansarea în prezenþa maestrului RaduBeligan dupã o pauzã de 98 de ani a revistei„Moftul Român”

Festivalul, organizat de Asociaþia CulturalãMaria Domina, cu scopul explicit de a aduceîn faþa publicului valorile autentice ale celormai diverse forme de expresie artisticã a fostîn esenþã un experiment, unul veritabil, curezonanþe pânã dincolo de graniþele þãrii.

Manifestãrile au debutat cu un concert deexcepþie – Tango Simfonico, susþinut de ren-umitul artist Lother Hensel, interpret ºicompozitor, un maestru al bandoneonului,care a fost însoþit de 70 de instrumentiºti dela European Royal Orchestra.

Cu aceeaºi emoþie, publicul a urmãrit ºi con-certul maestrului Tudor Gheorghe – „Cava-lerii felinarelor târzii” un „regal muzical”cu cele mai îndrãgite piese ale muzicii inter-belice interpretate de Zavaidoc ºi de JeanMoscopol cel ale cãrui melodii au fost cân-tate, pânã nu de mult, de Gicã Petrescu.

Prin spectacolul „Balade din Carpaþi”,Felicia Filip, Orchestra Arkadia ºi CorulAmadeus au întregit registrul muzical alFestivalului.

Un gen artistic mai puþin frecventat de unpublic eterogen – ca preferinþe culturale ºicomponentã socialã – este cel al conferinþelorcu ºi despre artã. La cea de-a II-a ediþie aFestivalului Artelor, Ion Caramitru ºi DanPuric au susþinut conferinþele „Limiteleaºteptãrii” ºi respectiv „Despre iubireacreºtinã ºi martiri”. Demersul unei person-alitãþi complexe cum este Ion Caramitru –actor de teatru ºi film, regizor, director deteatru ºi lider de asociaþie culturalã a însem-nat o cãlãtorie unicã în lumea credinþei, ateatrului, a culturii, în general, a ideilor ºi a

78

Maria Moldoveanu

imaginilor artistice care, în vremi derestriºte, dau ºansa supravieþuirii.

Într-un alt registru ºi cu alte metafore, cualte unelte, care sunt numai ale lui, DanPuric, acest „ortodox mãrturisitor” a avutîn cadrul „Conferinþei despre iubireacreºtinã ºi martiri” un dialog plin de duh cubucureºtenii, pe care i-a invitat ºi la specta-colul „Vis” – o fascinantã cãlãtorie deiniþiere în „taina gestului cuvântãtor”, a„cuvântului fãcut trup”, a viselor adunatede el de-a lungul timpului, a realitãþii „spi-ritualizate” în intelect.

Publicul bucureºtean care ºi-a plãtit biletelela Festival pentru a participa direct la spec-tacolul interferenþei inedite de genuri artis-tice, a avut de ales, dupã preferinþe, întremai multe spectacole de teatru.

Unii au fost atraºi de „Helea, dragosteamea!” de Leonid Zorin, jucatã la TeatrulEvreiesc – un prilej de reflecþie asupraiubirii, a libertãþii, a ratãrii ºi a sensuluivieþii... Alþii au urmãrit spectacolul „Întoar-cerea zidarului” a scriitorului Dan Tãrchilãcare le propune spectatorilor o viziune per-sonalã asupra legendei Meºterul Manole.Protagoniºtii reprezentaþiei – AlexandruHasnaº, Cristina Moldoveanu ºi MarinCiripan – au reuºit sã le transmitã celorprezenþi mesajul complex al acestei operedramatice – despre pasiune ºi iertare ºidespre rãscumpãrare ºi tainica jertfã dar ºicertitudinea cã aceastã lucrare atestã precumlegenda care a inspirat-o, valoarea incon-testabilã a culturii româneºti ca parte acreaþiei umanitãþii.

În esenþã, „Festivalul Artelor 2010” a fostun mare spectacol de idei ºi metafore artis-tice.

Publicul a plãtit pentru ele.

Sigur, piaþa este o sursã de finanþare aactivitãþii culturale, dar nu singura sursã. Eapoate fi un reper în planificarea resurseloreconomice necesare culturii dar nu uniculreper. De aceea, fiecare organizaþie cultu-ralã, manager de proiect sau structurã de-cizionalã la nivel naþional sau local urmã-reºte sã-ºi diversifice sursele de finanþare.

Însuºi M.C.P.N. ºi-a propus ca direcþie deacþiune pentru realizarea obiectivelor salestrategice: „Îmbunãtãþirea finanþãrii” princreºterea bugetului public pentru culturã, aponderii lui în P.I.B., dar, mai ales, prin spri-jinul acordat organizaþiilor culturale înobþinerea de finanþare nerambursabilã ºi,atragerea de resurse extrabugetare.

Ministerul a inclus între criteriile de eval-uare a managementului de la toatenivelurile, implicarea în programe ºi acþiunicare sã obþinã resurse financiare pentrususþinerea activitãþii, pentru implementareapoliticii culturale.

În acest sens, rapoartele de activitate aleinstituþiilor publice de interes naþionalconþin în mod explicit referiri la parteneri-ate cu primãrii ºi direcþii judeþene pentruculturã, cu bãnci ºi diverse ministere, cuambasade ºi asociaþii profesionale, cu agenþieconomici ºi fundaþii culturale º.a. în scopulatragerii de resurse suplimentare, pe lângãalocaþiile de la buget, în vederea realizãriiobiectivelor stabilite.

Ediþia 2010-2011 a Programului Cantemirvizeazã acþiuni ºi proiecte culturale desfã-ºurate în strãinãtate. Programul Cantemir afost lansat în anul 2006, ca program definanþare nerambursabilã al InstitutuluiCultural Român (I.C.R.) din subordineaM.C.P.N. pentru proiectele culturale deru-late în mediul internaþional.

Ediþia care a debutat în 2010 se înscrie înliniile statutului I.C.R., instituþie publicã deinteres naþional înfiinþatã (în baza Legii nr.356/2003), cu scopul de a promova valorileculturale ale României ºi a le integra în cir-cuitul cultural internaþional. În acest sensurmãreºte „dezvoltarea unor parteneriatesolide ºi de duratã între operatorii culturaliromâni ºi strãini, publici sau privaþi”.

Obiectivele principale ale ProgramuluiCantemir sunt:

- creºterea vizibilitãþii ºi accesibilitãþiiculturii româneºti pe pieþe inter-naþionale;

- încurajarea cooperãrii dintre artiºtiiromâni ºi strãini.

Programul ce se autodefineºte ca „Pro-gram prioritar pentru finanþarea nevoilor cul-turale de urgenþã (?!)”, cuprinde trei secþiuni:

79

Repere manageriale ale politicii culturale (I)

I. Festival/Culture by Request.II. Promovare/Culture to Go.III. Cooperare/Culture to Share.

Finanþarea la prima secþiune se acordãsub formã de granturi de cãlãtorie. Estevorba de susþinerea participãrii artiºtilor ºi aformaþiilor de artiºti români consacraþi, lafestivaluri importante din strãinãtate.

Bugetul total al secþiunii, în anul 2010,este de 281.000 Ron, iar suma maximã acor-datã unui proiect este de 25.000 Ron.Contribuþia proprie suportatã de solicitan-tul finanþãrii – din surse proprii sau spon-sorizãri - reprezintã minimum 10% din val-oarea finanþãrii nerambursabile.

Regulamentul pentru elaborarea ºi pre-zentarea propunerilor de proiect conþine cri-teriile de eligibilitatea pentru solicitaþi ºi criteri-ile de eligibilitate pentru proiect, respectivdomeniile în care trebuie sã se încadreze (e.g.literaturã, arte vizuale, arhitecturã ºi design,

teatru, muzicã, dans, film, patrimoniu cul-tural), tipurile de festivaluri la care participãproiectele finanþate, condiþiile de cofinanþare,date calendaristice de referinþã.

De asemenea, conþine precizãri cu privirela documentele necesare, la bugetul estimativ,la cheltuielile eligibile care trebuie sã re-flecte costuri rezonabile, oportune ºi justifi-cate, identificabile ºi verificabile, susþinutede acte originale.

Grila, în baza cãreia sunt evaluate pro-iectele culturale de cãtre experþii indepen-denþi care þin seama de importanþa festivalu-lui, de calitatea produsului prezentat de fes-tival ºi experienþa artistului/artiºtilor partic-ipanþi are o vizibilã dimensiune axiologicã,ceea ce ar putea sã reprezinte o garanþie cãprodusul de selecþie a proiectelor a þinutseama de principiul transparenþei, al cre-ativitãþii ºi al liberei concurenþe.

80

Maria Moldoveanu