Scrisul Românesc Nr. 78 (4748) s iulie august 2007 1

Poezie

Nina CassianCarmen FiranMihai DuþescuIon MunteanuAdrian Sângeorzan

Prozã

Eseu

Andrei CodrescuHoria Dulvac

Florin LogreºteanuChristina Zarifopol

Irina MavrodinMonica Spiridon

Ion BuzeraOvidiu Ghidirmic

Ioan LascuDumitru Radu Popa

cmyk

Inedit: Marin Sorescu p. 11

FloreaFIRAN

Carte eveniment: Gabriel Coºoveanu despreCarmen Firan

p. 4

Teatru: Ion Parhon Sibiu NEXT 2007p. 27

Revistã de culturã fondatã la Craiova, în 1927, serie nouã, acreditatã de CNCSIS

Românesc

ION D. SÎRBU

Continuare în pag. 3

Serie nouã Anul VNr. 78 (4748) 2007

ScrisulRomânescScri lsu

SR

Jurnal Versuri

Marin Sorescu

I. D. Sîrbu a reprezentat, pânã nu de mult,o frumoasã stare de veghe a conºtiinþei.

Florin Rogneanu: ªcoalade picturã naivã de la Uzdinpe simezele craiovene

p. 32

P rozator, dramaturg, eseist, I.D.Sîrbu îºi gãseºte locul înliteraturã ºi evaluarea criticãabia dupã 1989, când este considerat unuldintre cei mai importanþi scriitoricontemporani. Este, cu adevãrat, autor autentical unei literaturi de sertar de mare valoare, cecapãtã noi valenþe în postumitate. S-a nãscutla 28 iunie 1919, în oraºul Petrila, judeþulHunedoara (numele la naºtere DezideriuSîrbu), ca fiu al lui Ioan Sîrbu, miner, ºi alEcaterinei (nãscutã Glaser). Urmeazã ºcoalaprimarã în oraºul natal (19261930),Gimnaziul ºi Liceul de Bãieþi din Petroºani(19301939), cu o întrerupere, de doi ani, dinmotive pecuniare (19341935), când lucreazãca ucenic la Atelierele Centrale Petroºani. Între19391940 frecventeazã ªcoala de Ofiþeri deRezervã Artilerie, iar în 1940 se înscrie laFacultatea de Filosofie ºi Litere a Universitãþiidin Cluj (19401946), mutatã la Sibiu dupãDictatul de la Viena. Aici îi are profesori peLucian Blaga, Liviu Rusu, D. Popovici,Onisifor Ghibu, D. D. Roºca, NicolaeMãrgineanu. Poetul-filosof i-a fost mentor ºimodel: Blaga reprezintã pentru mine (ºipentru generaþia mea transilvanã, din care facparte) «meºter-grinda» conºtiinþei noastrecãrturãreºti [...], este zeul protector alsingurãtãþii mele. I. D. Sîrbu aderã la miºcareacomunistã ºi devine membru al PartiduluiComunist în ilegalitate, pentru un an. Caurmare, din 1941 este luat în armatã ºi trimispe front în linia întâi, ca sergent artilerist, deºiabsolvise o ºcoalã de ofiþeri; dat dispãrut dupãluptele de la Stalingrad (1942), este rãnit, luatprizonier, reuºeºte sã evadeze din coloanã,întorcându-se la Sibiu în primãvara aceluiaºian. Dupã evenimentele din august 1944 rãmâneîn armatã, ca translator de limba rusã, pânã lasfârºitul rãzboiului.

Continuã studiile, în 1945 îºi susþine lucrareade licenþã în filosofia culturii, cu tema De laarhetipurile lui C. G. Jung la categoriile abisaleale lui Lucian Blaga, sub coordonarea autoruluiPoemelor luminii (menþiunea magna cumlaudae). Dupã ce urmeazã cursuri la SeminarulPedagogic Universitar, cu specializare înfilosofie ºi drept, este reþinut ca asistent alprofesorului Liviu Rusu, la Catedra de esteticãºi criticã literarã a Facultãþii de Litere ºi Filosofiea Universitãþii din Cluj. Se înscrie la doctoratcu tema Funcþia epistemologicã a metaforei, fãrão finalizare, iar din 1947 este conferenþiar laConservatorul de artã dramaticã IonAndreescu din Cluj, fiind cel mai tânãrconferenþiar din universitãþile româneºti, deunde este demis în 1949.

Debuteazã publicistic în ziarul Þara dinSibiu, cu articolul Muncitorimea, copilul vitregal naþiunii (1940), editorial cu nuvela Concert(Ed. Tineretului, 1955). Prima sa creaþie literarã o povestire inspiratã din viaþa minerilor,intitulatã Dumineca , îi apare în revista condusãde Lucian Blaga, Curþile dorului (nr. 2/1940).Face parte dintre membrii fondatori ai Cerculuiliterar de la Sibiu, împreunã cu grupul de tineriformat în jurul lui Radu Stanca ºi IonNegoiþescu, între care Eugen Todoran, ªt. Aug.Doinaº, Dominic Stanca, Ovidiu Cotruº, RaduEnescu, Cornel Regman, Ioanichie Olteanu,Nicolae Balotã º.a. Inteligenþa cea maicategoricã a cercului literar de la Sibiu, cumavea sã afirme poetul ªt. Aug. Doinaº la trecerealui I. D. Sîrbu în eternitate.

În revista Cercului literar îi apare ºipovestirea psihologicã Compartiment (1943). Înacelaºi an debuteazã în eseisticã, în revistaPreocupãri universitare din Bucureºti, custudiul Despre o dialecticã a luciditãþii.

Fiind acuzat de orientãri idealiste, ºirefuzând sã-l denigreze moral pe L. Blaga, în

Ion

D. S

îrbu

p

ortr

et d

e ª

tefa

n B

rãdi

cean

u

Viorel Bosica Picturã naivã

Scrisul Românesc2 Nr. 78 (4748) s iulie august 2007

Scrisul Românesc

Evenimente culturale

Fondatã la Craiova, în 1927,Serie nouã (din ianuarie 2003)Acreditatã de CNCSIS

Apare sub egidaFundaþia Revista Scrisul Românesc

în parteneriat cuPrimãria Municipiului Craiova

ºi sprijinul Ministerului Culturii ºiCultelor prin Administraþia Fondului

Cultural Naþional

REDACÞIARedactor-ºef:FLOREA FIRAN

Secretar general de redacþie:GABRIEL COªOVEANU

Redactori:IRINA CUCUCOSMIN DRAGOSTEMIHAI ENEDAN IONESCU

Redactori asociaþi:FELICIA BURDESCUMONICA JOIÞAION PARHONFLORIN ROGNEANU

Colegiul redacþional:ADRIAN CIOROIANUANDREI CODRESCUDANIELA CRÃSNARUIRINA MAVRODINEUGEN NEGRICINICOLAE PANEADUMITRU RADU POPADUMITRU RADU POPESCUMONICA SPIRIDON

Corecturã:OANA ILIECLAUDIA MILOICOVICI

Tehnoredactare computerizatã:DELIA ANTONESCURALUCA NINA PÃUN

Redacþia ºi Administraþia CraiovaTelefon: 0351/404.988; 0722753922E-mail: scrisulromanesc@yahoo.comWeb: www.revistascrisulromanesc.ro

Abonamentele se pot face la oficiileRODIPET sau la sediul redacþiei.Revista se difuzeazã în toatã þara, prinreþeaua RODIPETÎn Bucureºti, revista poate fi procuratã ºide la Centrul de Difuzare a Presei, MuzeulLiteraturii Române.

ISSN 1583-9125

Responsabilitatea opiniilor exprimateaparþine integral autorilorManuscrisele nepublicate nu se înapoiazãTiparul: Tipografia de Sud, Craiova

Revistã de culturã

Rom

ânescS

cril

suSR

Florea Firan, I.D. Sîrbu ......................pp. 1,3,13Festivalul InternaþionalZile ºi nopþi de literaturã ...................... p. 2Festivalul InternaþionalShakespeare ............................................... p. 2Gabriel Coºoveanu,Stãpânul cuvintelor ................................... p. 4Gabriela Gheorghiºor,Muzicã ºi entuziasm constructiv ............... p. 4Monica Spiridon, Lectura poeziei caprovocare a istoriei literaturii ................... p. 5Mihai Duþescu, Poeme ............................. p. 5Ovidiu Ghidirmic,Mentalitate provincialã ............................. p. 6Dan Ionescu, Nevoia de amintire ............. p. 6Emil Boroghinã, Adrian Pintea ............... p. 6Irina Mavrodin,Poezia lui Picasso ..................................... p. 7Constantin M. Popa,Un final deschis ......................................... p. 7Ion Buzera, Realismul Ideilorºi stilistica supraordonatoare .................... p. 8Cãrþi primite la redacþie ............................ p. 8Ioan Lascu,Revoluþia tãcutã ºi nopþile înarmate (II) ... p. 9Ion Munteanu, Poeme ............................. p. 9George Sorescu, Vaticinãri în jurulunui eu creator contribuþii ................... p. 10Marin Sorescu, Jurnal. Poezii inedite ... p. 11Marian Victor Buciu, D. R. Popa (II) ... p. 12ªtefan Vlãduþescu, Ilie Purcaru:revenirea prinþului la sine ....................... p. 13Dumitru Radu Popa, Statele Uniteale Europei? ............................................ p. 14Adrian Ioniþã, Karpi & Rolling Stones .. p. 14Carmen Firan, Introducere la Iarbaverde dintre case de Petre Rado ............... p.15Norman Manea, In memoriam P. Rado .. p.15Irina Cucu, Un suflet între aici ºi acolo .. p.15Irina Cucu, Lacrimile lui Rajah... ......... p. 16Ileana Firan, Prezenþe culturaleromâneºti la Paris ................................... p. 16N. Cassian, C. Firan, A. Sângeorzan,Exquisite corps ........................................ p. 17Prezenþe culturale româneºti la N.Y. ....... p. 17Andrei Codrescu, Dl. Teste în Americasosirea ºi necesitatea acesteia ................. p. 18Mircea Ionescu, Poeme .......................... p. 18Mihai Ene, Decadentism ºipostmodernism ........................................ p. 19Marius Marian ªolea, Poeme ............... p. 19Anemone Latzina, Poeme, prezentare ºitraducere de Cosmin Dragoste ................ p. 20Calendar iulie ...................................... p. 20Felicia Burdescu, Surprizele memorieilui Ricoeur ............................................... p. 21Nina Bãlan, Politicã ºi retoricã încultura românã ........................................ p. 21Calendar august .................................. p. 21Florin Logreºteanu, Naturã moartãcu erinii ºi harpii ..................................... p. 22Horia Dulvac, Toaca: gol ºi verb ........... p. 22Anca Giurescu, Maria Pia Ammirati,un nume nou în literatura italianã .......... p. 23Maria Tronea, Rina Lasnier poetica vegetalului .................................. p. 23Daniel Mocioi, Caragiale viaþadin mahala în proza scurtã ...................... p. 24Silviu Gongonea, Poezie ºi realitate ...... p. 24Magda Cârneci, Nu sunt foarte sigurã .. p. 25Ion Parhon, Sibiu NEXT 2007 .... pp. 2627Ion Parhon, Teatrul românesc în turneuprin Asia ºi Australia ...................... pp. 2728Florin Rogneanu, Expoziþia de picturã,graficã ºi tapiserie ................................... p. 28Cecilia Cãpãþînã, Fiþe ºi Fiþoºi ............... p. 29Victor Olaru, Carol Ann Duffy .............. p. 29Christina Zarifopol-Illias, Strada Palade 23,o casã care a fãcut istorie ....................... p. 30Naþionalul craiovean cu Medeeala Salonic ................................................. p. 30Okeanos .................................................. p. 31Gabriela Rusu-Pãsãrin,Galeriile Radio Arts ................................ p. 31Concurs de debut .................................... p. 31Florin Rogneanu, ªcoala de picturãnaivã de la Uzdin .................................... p. 32Doris Sângeorzan, Cannes-ulromânilor .......................................... pp. 32,25Antonie Solomon, Piaþa Mihai Viteazul ................................... p. 32

Cuprins

F estivalul InternaþionalShakespeare, manifestareculturalã de o mare valoareºi complexitate, a cãrei ediþie a V-adesfãºuratã în primãvara anului 2006, s-abucurat de aprecieri dintre cele mai elogioasedin partea publicului ºi anumeroºilor specialiºti româniºi strãini, a primit cea maiimportantã distincþie acordatãde Senatul Uniunii Teatrale dinRomânia Premiul de Exce-lenþã pentru anul teatral 2006.

Festivitatea de înmânare aavut loc la Gala PremiilorUNITER, în cadrul ProgramuluiSibiu Capitala Culturalã aEuropei 2007, în faþa unui numeros public.

Motivaþia acestui deosebit premiu a fostfãcutã de Marina Constantinescu, critic deteatru, jurnalist ºi realizator TV, avându-ialãturi, pe scenã, pe actorul Ion Caramitru,Preºedintele UNITER, ºi Klaus Johannis,Primarul Municipiului: Pentru un festivalminunat, pentru felul în care a crezut într-o

idee, pentru felul în care a ºtiut sãpromoveze valoarea, naþionalã ºiinternaþionalã, pentru strãdania, modestia ºiprofesionalismul cu care a traversat toþi aniiaceºtia, Premiul de Excelenþã îl primeºteastãzi, pentru Festivalul William Shakes-

peare, domnul Emil Boro-ghinã.

Emil Boroghinã, directorulFestivalului InternaþionalShakespeare, preºedinteleFundaþiei William Shakes-peare, organizator principal alFestivalului, alãturi de TeatrulNaþional Craiova, a mulþumitSenatului Uniunii Teatrale dinRomânia pentru acest extrem deonorant premiu.

Atribuirea Premiului de ExcelenþãFestivalului Internaþional Shakespearepentru calitatea excepþionalã a ediþiei din2006, reprezintã o mare izbândã a culturiicraiovene ºi a tuturor realizatorilor acesteimanifestãri artistice de o extraordinarãvaloare. (Red.)

FESTIVALUL INTERNAÞIONALSHAKESPEARE

PREMIUL DE EXCELENÞÃ LA GALA PREMIILOR UNITER

FESTIVALUL INTERNAÞIONALZile ºi nopþi de literaturã

Emil Boroghinã

festivalului lansând astfel ºi o provocarepentru paticipanþi: Douã lucruri ne-audeterminat sã alegem pentru Zilele ºi Nopþilede la Neptun din acest an tema lor principalã.Primul este cã literatura e parte a integrãriipolitice. Unei Europe fãrã frontiere îi vacorespunde ºi o literaturã fãrã frontiere. Aldoilea lucru este cã aderarea presupune nu

doar o justificatãeuforie, dar ºi osumã deresponsabilitãþi. ªipentru a ni leasuma, trebuie sã nile cunoaºtem: ce sava întâmpla culiteratura românãpostaderare?

Au încercat sãrãspundã prinlucrãri ºi discursurilibere eseistul ºiintelectualul demare autoritateAdam Michnik

(Polonia), Mircea Iorgulescu (Franþa), VitalieCiobanu (Rep. Moldova), Gabriel Chifu,Magda Cârneci, Dan C. Mihãilescu, BogdanGhiu, Nicolae Prelipceanu, Saviana Stãnes-cu, Rouminana Stantcheva (Bulgaria),Steinar Lone (Norvegia), Matei Cãlinescu,Carmen Firan, Richard Jackson, AdrianSângeorzan, Leonard Schwartz (StateleUnite ale Americii), Samuel Abraham(Slovacia), William Owen Roberts (ÞaraGalilor), Casimiro De Brito (Portugalia) etc.

Atracþia festivalului au constitut-o ºi înacest an serile de poezie moderate de IoanaIeronim ºi performanþa artisticã a luiYevgenny Yevtushenko de a-ºi recita poe-mele într-o manierã originalã ºi seducãtoarepentru audienþã, însoþit de Ioana Crãciunescucare a oferit interpretarea româneascã.

Cu fiecare an mai bine structurat,Festivalul internaþional de literaturã de laNeptun reuneºte creatori interesanþi, cu undiscurs consistent care dau prestigiu eveni-mentului, înscriindu-l între manifestãrile devaloare pe scena europeanã.

(Red.)

F estivalul internaþional Zile ºinopþi de literaturã, ed. a VI-a,organizat de Uniunea Scriitorilor dinRomânia în colaborare cu Minsterul Culturiiºi Cultelor, Institutul Cultural Român ºiPrimãria Mangalia la începutul lunii iunie, aavut ca temã Aºteptãrile europene faþã deliteratura þãrilor re-cent aderate la U.E. Scriitorii dinþãrile ex-comunisteîmpãrtãºesc dinexperienþa lor. Aufost invitaþiscriitori, eseiºti,ziariºti, traducãtoridin peste 20 de þãricare timp de treizile au participat lacolocvii, recitaluride poezie, meserotunde, lansãri decarte ºi întâlniri cumass-media. Juriulformat din NicolaeManolescu, Tania Radu ºi Gabriel Dimisianua decernat, în cadrul Galei finale, marelepremiu Ovidiu al festivalului poetului rusYevgeny Yevtushenko, Premiul pentrucontribuþia la lãrgiea frontierelor literarescriitorului britanic George Szirtes, douã

premii de traduceri din literatura românã luiMarco Cugno (Italia) ºi Joaquin Garrigos(Spania) ºi premiul pentru editarea ºipromovarea literaturii române în lumeediturii germane Suhrkamp condusã deRaimund Fellinger.

Nicolae Manolescu a justificat tema

Yevgheny Yevtushenko ºi Adam Michnik

Nicolae Manoelscu, Adam Michnik ºi Carmen Firan

Scrisul Românesc Nr. 78 (4748) s iulie august 2007 3Eseudecembrie 1949 este dat afarã dinînvãþãmânt, în acelaºi timp cu Lucian Blaga,

Liviu Rusu ºi D. D.Roºca. Din 1950, timpde cinci ani, esteprofesor suplinitor laªcoala Medie Mixtã dinBaia de Arieº ºi la di-verse licee din Cluj(ªcoala Pedagogicã deBãieþi, ªcoala Medie deFete Nr. 1, ªcoala deMuzicã). PãrãseºteClujul stabilindu-se laBucureºti, cu marisperanþe. Este încadratredactor la Revista dePedagogie a Institutu-lui de ªtiinþe Pedagogi-ce, apoi redactor, pentrudoi ani, la revistaTeatrul (19561957),împreunã cu FlorianPotra ºi ªt. Aug.Doinaº, susþinând cro-nica dramaticã. La 16septembrie 1957 estearestat pentru omisiu-ne de denunþ, condam-nat la un an, apoi laºapte ani de închisoarecorecþionalã ºi patru anide interdicþie de semnã-turã, pentru delictul deuneltire contra ordineisociale. Este târât princele mai grele închisoriºi lagãre de muncã(Jilava, Gherla, Salcia,Grindu, Periprava). În1963 este eliberat, pringraþiere, ºi încearcã,fãrã nicio ºansã, sã-ºireia activitatea între-ruptã. Începe sã lucrezeca vagonetar în MinaPetrila, apoi un an esteºef serviciu producþie laTeatrul de Stat dinPetroºani (1964), dupãcare este încadrat secre-tar literar la TeatrulNaþional din Craiova,din august 1964 pânã în1973, când e pensionatmedical. Se ºtia, laCraiova avea domici-liul forþat. Dar pentruCraiova, oraºul care n-apãstrat marile persona-litãþi, absorbite în timpde capitalã, plecateaiurea sau cum spuneaCaragiale aici nu sestã, de aici se pleacã,I. D. Sîrbu rãmâne unuldintre cei mai im-portanþi scriitori pe care

Bãnia i-a avut vreodatã ºi pe care l-a adoptatca un fiu spiritual ºi-i pãstreazã vie memo-

ria. Într-un timp scurt a dominat viaþaculturalã, perioada ºederii din 1964 pânãla 17 decembrie 1989, când trece îneternitate s-a dovedit cea mai roditoaredin întreaga sa viaþã. Deºi în situaþia vitregãîn care se afla, I. D. Sîrbu era o fire energicãplinã de vitalitate ºi vervã intelectualã,causeur, ºarmant cu poante înþelepte dar ºicaustice spuse întotdeauna cu scrâncet dindinþi ºi pumnii strânºi, cu privire scrutãtoareºi rãscolitoare ºi peste toate cu speranþã.

Într-un interviu, din 1989, scriitorulspunea cu amãrãciune: Nu cred cã viaþa meaa fost interesantã. Acum, cã am ajuns la acestliman, la care suntem obligaþi sã ne facembilanþul, spre regretul meu, trebuie sãrecunosc cã viaþa mea, biata mea viaþã, nu afost nici tragicã ºi nici comicã, niciaventuroasã ºi nici banalã. Am supravieþuit,subexistând. Am durat ºi am îndurat,sperând. Am trãit sub semnul ridicolului.Când povestesc dinale vieþii mele valuri ºi îmi place sãpovestesc acei foar-te puþini tineri care aurãbdarea sã mã maiasculte, râd culacrimi. Am avut ceamai «sãnãtoasã» ori-gine socialã, am fostcumplit de pedepsitpentru aceastã origi-ne. Am fost bãtut delegionari aproapeaceiaºi legionari m-auverificat ºi pe linie departid. Am fost, în1947, cel mai tânãrconferenþiar univer-sitar din þarã ca, în1964, sã ajung celmai bãtrân vagonetardin mina strãmoºilormei, în Petrila. [...]Ca sã pot trãi, a tre-buit sã uit ºi sã iert:ca sã fiu ºi eu, larândul meu, uitat ºiiertat. Iar ca sã pot subexista în melancolica(dar fertila) mea singurãtate, a trebuit sã-mitransform pietrele de pe conºtiinþã, înAmintiri. În memorie ºi istorie. În memoriecriticã ºi istorie lucidã.

Detenþia, interdicþia de semnãturã, muncaistovitoare în minã, domiciliul forþat l-au scosdin circuitul literar timp de aproape douãdecenii. În 1973 revine în literaturã cuvolumul Povestiri petrilene, marcate de nos-talgia orizontului pierdut, urmat de romanulDe ce plânge mama? Roman pentru copii ºipãrinþi.

Povestiri petriliene este alcãtuit din douãpãrþi: Vechi povestiri minereºti, unde reuneºte23 de legende ºi istorioare cu tâlc, mituriminereºti în tradiþia limbajului popular(Cum a fost la început, Cele trei frici, Pistolulfermecat, Când brazii înfloresc, Lampa) ºiUltimele povestiri, în care sunt relatateîntâmplãri tragice din colonie, cu unpronunþat caracter moralizator, uneori chiarsatiric, precum în Siropul de zmeurã.

Romanul De ce plânge mama? are catemã copilãria, ca vârstã a inocenþei. Itine-rariul plin deaventuri a doi co-pii în cãutareamamei lor în spa-þiul dintre ValeaJiului ºi ValeaFrumoasei cu-prinde legende ºibasme etiologicesau istorii morale.

În 1983 scrii-torul revine laproza scurtã, cuªoarecele B ºi altepovestiri, cele mai

multe scrise pânã în 1957 ºi relevã vocaþiasatiricã a autorului. Astfel, în Începutulcãlãtoriei recunoaºtem portretul robot alscriitorului proletcultist, iar în Cazdisciplinar, portretul unui pseudointelectual.În Dansul ursului (1988), subintitulat Romanpentru copii ºi bunici, I.D. Sîrbu revine înlumea copilãriei, firul naraþiunii fiind brodatpe istoricul parcului Nicolae Romanescu dinCraiova. Semnificaþia romanului e mult maiprofundã. Într-o scrisoare adresatã în 1988unei nepoate, autorul sublinia: S-a scrismult despre Ursul meu [Dansul ursului,n.n.], considerat a fi un bun roman pentrucopii. Nu e pentru copii dar de asta îºi vorda seama criticii dupã ce vor ieºi din grotalor.

În 1973 publicã piesa Arca buneisperanþe, în limba cehã (Ed. Dilia, Praga),când i se joacã în premierã la Teatrul NaþionalI. L. Caragiale, apoi la Craiova, Galaþi,

Botoºani, Timi-ºoara, Sibiu (secþiagermanã), noua salucrare A doua faþãa medaliei.

Scenariul de filmBivoliþele (1957)primeºte PremiulCinematografiei. În1968 se remarcã îndramaturgie cu piesaLa o piatrã de hotar,premiatã la Con-cursul V. Alecsan-dri ºi reprezentatãpe scenele teatrelordin Craiova ºi Bra-ºov, ca ºi de cãtrenumeroase formaþiiteatrale de amatori.

Teatrul Naþionaldin Craiova îi pre-zintã în premierã peþarã drama Frunzecare ard (1968), iardoi ani mai târziu ise joacã, de cãtremai multe teatre,

drama filosoficã Arca bunei speranþe, tradusãºi în alte limbi. În 1972, Teatrul Al. Daviladin Piteºti pune în scenã piesa Sâmbãtaamãgirilor, sub titlul Sâmbãta pãcãlelilor,în 1973, TVR ecranizeazã Întoarcerea tatãluirisipitor, piesã pusã apoi în scenã de Teatru1Naþional din Craiova, la deschiderea stagiunii19741975, cu titlul schimbat în Amurgulacela violet. În 1977 i se joacã în premierãIarna lupului cenuºiu, la Teatrul Naþional dinTimiºoara ºi Teatrul Dramatic din Braºov;Teatrul Naþional din Craiova îi pune în scenãpiesa Searã de tainã (1979), publicatã înrevista Teatrul, sub titlul Covor oltenesc,iar în 1981 drama socialã Simion cel Drept,intitulatã iniþial Ciobanul care ºi-a pierdutoile (premierã absolutã).

Piesele jucate au fost publicate învolumele: Teatru (Ed. Scrisul Românesc,1976), Arca bunei speranþe (Ed. Eminescu,1982), Bieþii comedianþi (Ed. ScrisulRomânesc, 1985). În 1983 îi apare volumulªoarecele B ºi alte povestiri, distins cuPremiul Uniunii Scriitorilor. Opera sa atrageatenþia criticii literare ºi, în 1983, i se acordã

Premiul pentrudramaturgie alUniunii Scriito-rilor ºi PremiulI. L. Caragialeal AcademieiRomâne pentruvolumul Arcabunei speranþe, în1985 PremiulAsociaþiei Scriito-rilor din Craiova,pentru volumulBieþii comedi-anþi, iar în 1988

Premiul re-vistei Ra-muri, pen-tru întreagaactivitate li-terarã.

Crea þ iasa dramaticãse înscrie înlinia teatru-lui liric ºifilosofic allui Blaga.

Tea t ru lr ã m â n e ,pentru I.D. Sîrbu,prima sa pasiune,probabil ºi datoritãprofesiunii de se-cretar literar laTeatrul Naþional dinCraiova, timp de undeceniu, când îºiredescoperã vocaþiade dramaturg. LaNaþionalul craio-vean a iniþiat ºisusþinut un ciclu de36 de conferinþeexperimentale peteme de istorieuniversalã a poezieiºi dramei. Scriedrame sociale Simion cel Drept,Frunze care ard, odramã istoricã Pragul albastru, darºi comedii Sâm-bãta amãgirilor,Catrafusele, Plautusºi fanfaronii. Piesacare îl reprezintã celmai bine, careilustreazã teatrul caformã de filosofiea autorului, esteArca bunei spe-ranþe, prin carereactual izeazãmitul potopului uni-versal ºi al rege-nerãrii din VechiulTestament, izolat decontextul religios.Piesa a fost bineprimitã de criticaliterarã ºi cu maresucces la public.

Dramaturgu leste ºi un teore-tician, articolelesale, reunite învolumele postumeObligaþia moralã,

Continuare din pag. 1

Cercul literar Sibiu (1943 1971): ªt. Aug. Doinaº,Ovidiu Cotruº, I.D. Sîrbu, Cornel Regman,

Eugen Todoran, Ion Negoiþescu, Radu Stanca...

Marin Sorescu, Mircea Ciobanu, I.D. Sîrbula Universitatea din Craiova, 1986

Cu Victor Eftimiu ºi Lucia Postelnicula Teatrul Naþional din Craiova, 1970

I. D. Sîrbu în biroul sãu

Pe front, la Iaºi Leþcani, 23 mai 1944

Student Sibiu 1942

Cu regizorul Vlad Mugur, Mihnea Gheorghiu,Vasile Cosma ºi Al. Dincã la Teatrul Naþional

continuare în p. 13

Scrisul Românesc4 Nr. 78 (4748) s iulie august 2007

Carte -eveniment

Gabriel

COªOVEANU

Comentariicritice

V ine o vreme cândscriitorul profesionistsimte nevoia sã seraporteze aproape sistematic la teritoriulvolatil de unde se hrãneºte ºi care îi justificã,justificându-se ºi pe sine, existenþa printreatâtea ocupaþii pozitive. O face acum ºiCarmen Firan, publicând, sub titlu explicit binevenit printre atâtea formulãricontorsionat-barochizante ale unor ludiciamatori de efect un setde apãrãri ºi ilustrãri aleaventurii scrisului. ÎnPuterea cuvintelor (Scri-sul Românesc, 2007) vomafla exact ce aºteptam dela generic: o pledoariecoerentã prin natura au-toarei (una ostilã funciarneagregãrii lucru-rilor), omãrturisire credi-tabilã,datoritã experienþei denavetist transoceanic, înfine, un exemplu de încre-dere în posibilitatea co-municãrii, într-o epocã încare scepticismul ºi para-doxismul sunt elementeºic, cãci peste tot se dis-cutã despre dezordini.Reveria unei armonii ori-ginare transpare din dis-cursul aparent maximalist despre logosulsoteriologic: Cuvântul potrivit la momen-tul potrivit este provocarea pe care opropune acest eseu poetic despre funcþiilelimbajului, despre arta comunicãrii ºisalvarea spiritualã prin restaurarea forþeicuvântului capabil sã ne influenþeze destinulºi sã ne optimizeze existenþa.

S-o afirmãm de la bun început: esteremarcabil faptul cã autoarea se lasã vizitatãde fantasme în ficþiunea pe care o produce,în volumele de liricã (pline de figurãri aleiluziei, paradisului, singurãtãþii, candorii),în vreme ce, atunci când e nevoie de oatitudine clarã, în ordine umanã ori eseisticã,devine o instanþã hiperlucidã, ajutatã de unlimbaj cartezian, ca poziþionare epistemicã,ºi evident dependentã de valorile stiluluiclasic, din unghiul expresivitãþii. Nu-i exclussã contribuie la ductus-ul limpid ºi influenþaexercitatã, fatalmente, de limba englezã,devenitã o a doua casã pentru Carmen Firan,trãitoare la New York de suficientã vremecât sã se ataºeze de o sintaxã în carepragmatismul ºi civilitatea îºi dau mâna lamodul cel mai cordial. Îmbrãþiºând valorilecomunicative de tip occidental, eseista nuezitã sã prezinte, fãrã menajamente saunostalgii, reversul medaliei, ca un altoreliefmai degrabã neplãcut de unde se iþescipocrizia, gestul mecanic, fericirea de afiº,dacã nu cumva chiar demonia blândã a uneidisperãri modulate de bunãstare.Megalopolisul te învaþã, ca nimeni altul, ceînseamnã solitudinea, te instruieºte, prinprobe deseori nemiloase, adevãrate ordalii,sã preþuieºti fiecare clipã de autenticitate,cãci restul e reþetã, care, dacã nu iese, areca alternativã serviciile furnizate de ubicuulterapeut. Acesta, emblemã americanã, îºidatoreazã existenþa problemelor ivite exactla nivelul încrederii în cuvânt, faþã de care(aproape) toþi resimt mai multã teamã decât

Stãpânul cuvintelor

racordare la un arsenal ajutãtor în lungul ºichinuitorul traseu al rãzbaterii prin junglaurbanã. Desigur, fiecare, la o adicã, areintuiþia cã un cuvânt ar putea schimba totulla un moment dat, dar cum îl identificirapid? Cum se aude el? Cine îl aude? Ca sãnu mai amintim faptul cã autoritateaemitentului are un rol covârºitor de vãzutmomentele de derapaj ale omenirii când unspirit barbar, dar locvace ºi dotat cu instinct

de manipulator, poate ºicu un grãunte de nebunieluatã drept vizitare decãtre zei, mesmerizamulþimile, ducându-le,fãrã sincope comporta-mentale, spre violenþã ºirãzboi.

Carmen Firan ºtieprea bine, pentru cã nus-a temut sã abordezegenuri diferite, cã aconcatena/aglomera cu-vintele trezeºte oame-nilor îngrijorare, uneorimilã, dar ºi o puternicãadmiraþie, izvorâtã dininvidia primarã pentrucel care deþine controlulasupra codului ce asigurãinteracþiunea. Or, aceastaapare ca o consecinþã a

unei dexteritãþi, caracterizabile, elegant, calocuire de daimon, ºi, inelegant, drept ci-nism (ori amoralism) din speþa nemuritorilorsofiºti. Însã demersul nu e de naturã a treceîn revistã strãlucirea ºi suferinþele limba-jului, deºi autoarea înfãþiºazã avatarurilemesajului (mediatic, intim, subliminal etc.)într-un mod relaxat, dar ºi comprehensiv,departe de crispãrile unor specialiºti(lingviºti structuraliºti obedienþi?) careînspãimântã vorbitorul de rând, deter-minându-l sã ajungã, în cele din urmã, celmai rãu cetãþean, acela sceptic, dispus arosti, înþelept, ceva rezumabil la expresiaToþi mint.

În consecinþã, autoarea aduce în prim-plan câteva tehnici de self-help, centrate peprincipiul trãim ceea ce reuºim sãînþelegem. Da, scepticismul poate ficombãtut eficient, chiar îngenunchiat ºiumilit, prin replierea pe o poziþie tacticã,aceea a (re)considerãrii funcþiei primordialea efortului articulãrii. Un segment impor-tant al cãrþii exploreazã teorii apte sãgenereze axe comportamentale pentrureinstaurarea unei atitudini pozitive, non-beligerante, constructive. Este invocat, înatare scenariu, Rudolf Steiner, antroposoful,cu a sa Speech and Drama, sintezã, atunci,a proiecþiilor în legãturã cu un fond comun,magmatic, deci dramatic, al reflexelorumane: Pentru Steiner, ca ºi pentru erudiþiicabaliºti, limbajul nu este destinat în prin-cipal comunicãrii, ci creaþiei. Rostireafiecãrei litere este un act complex de creaþie,iar cuvântul o entitate care descrie o formãconcretã în aer, capabilã sã transformeconcepte abstracte în imagini senzoriale.Cuvântul este vãzut iniþial ºi apoi înþeles,rostirea lui produce un stimul care dã naºterela o reprezentare imagisticã puternicã,rezonând ºi intrând în vibraþie cu ordineauniversalã. Faptul cã eseista e atrasã ºi de

succesorii lui Steiner, ca Yehuda Tagar (cua sa Filofonetica, fel de a defini sufletul înrelaþie cu sunetul), explicã ºi apartenenþaei la Asociaþia Naþionalã Americanã deHipnozã ºi la Comitetul American deHipnoterapie. Clar fiind cã nu ezoterismeleconstituie miezul demonstraþiei, vom spunecã sensul perspectivãrii eului prin limbajajutã, afectiv, la sublimarea unor curente ºi,vai!, prea sâcâitoare paranteze în dialogulneîntrerupt cu tot ºi cu toate, care mai poartãºi numele comun de viaþa noastrã.

Volumul trimite gândul, rapid, ºi în altedirecþii. Cu atât mai atent devii laargumentare, cu cât simþul comun te ajutãsã rememorezi trauma comunistã ce teleagã, în calitate de est-european, desemnatarul cãrþii, ce aserteazã, net: Trãiamo viaþã dublã, fiecare dintre ele într-un altlimbaj. Dacã, sub presiune politicã,modalitatea schizofrenicã dãdea roade câtse putea, roade mici dar cu backgroundsãnãtos, sau, cel puþin, asigura sãnãtateamentalã a celui care descoperã ºialimenteazã, clandestin (succedaneu deeroism?), o directeþe calibratã din adânc ,dupã cãderea Cortinei de Fier, douãdimensiuni ºi opþiuni ale limbajului s-audovedit prea mult ca suportabilitate psihicã.A trebuit, operaþiune anevoioasã ºi astãzi,la destui ani ce ne separã de vremile perversataºante, pare-se, sã se reînveþe un alfabetal salubritãþii actului public, bazat pesuprapunerea vorbei cu fapta. Dupãcãderea zidului Berlinului [...] noteazãautoarea cuvintele s-au trezit debusolate,au izbucnit descãtuºate dar confuze,amuºinând realitatea nouã, potrivindu-ºi

pasul ºi fãcând salturi nenaturale pesteprãpãstii ºi timpi istoric pierduþi. Robinetula fost deschis la maxim, gardurile puse lapãmânt, sârma ghimpatã sfâºiatã. Doar cãmult visata libertate se arãta dificilã ºi puþiniºtiau s-o trãiascã. Avea sã se instaureze cutoate spaimele ºi nesiguranþa, cu degrin-golada limbii scãpate de sub controluloficial. Tocmai acest aspect îl alerteazãmajor pe intelectual: degringolada limbii,bruierea, altfel spus, a funcþiilor comu-nicãrii, ceea ce poate genera doar seismesociale, prin alterarea scãrii valorilor, care,totuºi, þine de prestanþa celui care o impuneºi o pãstreazã. Aceastã prestanþã, atribut aloricãrui panteon, derivã din felul afirmãrii,practic din puterea cuvintelor. Stãpânulcuvintelor este, practic, axa realului aºa cumîl cunoaºtem. De adãugat imediat cã ºinecuvintele (cum ar fi zis Nichita), ºiimperiul nespusului se revendicã de la unaºi aceeaºi matrice imaginaþia, noþiune înraport cu care absolutul, evident, existã.Dacã e sã-l credem pe Wittgenstein, depildã, mult preocupat de soarta discursului,tot ce e imaginabil e ºi posibil, aºa cã a ieºidin virtualitate e o simplã chestiune de timp:când cineva va rosti, cabalistic, poetic sauaccidental, formula instauratoare.

Recenta carte a lui Carmen Firan esteun reper, nu doar prin arhitema propusã,ci ºi prin eleganþa demonstraþiei, prinritmul frazei, ºi, lucru deloc neglijabil,prin tonicitatea unei atitudini structuralmefientã faþã de zgomotul de fondapocaliptic ce însoþeºte, uneori ghidânddin umbrã, praxis-ul multor intelectualide azi.

Î n Sala Teatrului Liric ElenaTeodorini a avut loc, într-oatmosferã de emoþie ºi desãrbãtoare, un concert susþinut de primapromoþie de absolvenþi ai Departamentuluide Muzicã al Facultãþii de Litere aUniversitãþii din Craiova la sfârºit de anuniversitar. Spectacolul muzical, oadevãratã probã de virtuozitate artisticã, afost o încununare a entuziasmului, aspiritului constructiv ºi a eforturilorsusþinute în timp ale unui colectiv deprofesori inimoºi, în frunte cu directorulacestui departament, Florian-GeorgeZamfir (director, totodatã, ºi al TeatruluiLiric Elena Teodorini). În ciudadificultãþilor de ordin logistic (lipsã de spaþii,de instrumente º.a.), depãºite într-o oarecaremãsurã (lucrurile se pot însã în continuareameliora) cu sprijinul RectoratuluiUniversitãþii ºi al conducerii Facultãþii deLitere (prezentã la balul concertistic deabsolvire al studenþilor muzicologi prinCristiana-Nicola Teodorescu, decan ºiprodecanii Adriana Uliu, GabrielCoºoveanu ºi Ion Buzera), Departamentulde Muzicã a demonstrat cã acolo unde existã

Gabriela GHEORGHIªOR

Muzicã ºi entuziasmconstructiv

voinþã edificatoare ºi dragoste de artã,rezultatele nu pot sã fie decât pe mãsurã,adicã dintre cele mai bune.

Programul concertului s-a remarcat prindiversitate, atât a genurilor (muzicãinstrumentalã, coralã, operã ºi operetã), câtºi a compozitor selectaþi (de la clasigulMozart, la romantici Brahms, Schubert , postromantici Strauss ºi chiar moderni,precum D. Milhaud). Au performat înordine cronologicã, Orchestra Melos(dirijor: Eugen Petre Sandu), formaþiile demuzicã de camerã (clasa Florin-MarianZamfir). Corul de camerã NuovoGaudeamus a interpretat piese de F. Hubic,S. Vulcu, A. Pop. Programul s-a încheiatmagistral cu reprezentaþia Coralei CarminaNova, care a interpretat cântece de J. dePrés, A. Bertrand, A. Örwall, A.Schuplevski ºi Simeon Niculescu.

Concertul primei promoþii de absolvenþiai Conservatorului craiovean a fost unsucces ºi totodatã un semnal pozitiv pentrucei implicaþi (ºi îndeosebi pentru cei caremai pãstrau cumva vreo urmã de scepticism)cã proiectul început în urmã cu patru animeritã sã fie continuat.

Scrisul Românesc Nr. 78 (4748) s iulie august 2007 5CronicãEseu

Poezie

MonicaSPIRIDON

S trãbatem o vreme în care mai toate disciplineleinteresate de literaturã facpusee acute de autoreflexie. Istorialiteraturii a fost la rândul ei silitã sã-ºi punãîn cauzã menirea, obiectul ºi limitele.

Marcând progresiv o schimbare deparadigmã în istoria literaturii române, PaulCornea, Mihai Zamfir, Ioana Em. Petrescu,Eugen Negrici, Marin Mincu, FlorinManolescu, printre alþii, au limpezitchestiuni esenþiale, þinând de orizonturilegenerice ale expresiei în limba românã. Eiau insistat asupra tiparelor literare, produsede convenþii acceptate pe perioade relativlungi de timp în instituþia literaturii: modelede gen, idiomuri stilistice, tipuri de discurs,conglomerate imagistice, tipare sintactice tot atâtea realitãþi integratoare,programând opþiunea individualã ºirevelând solidaritatea dintre detaliul textuluiºi logosul unei întregi culturi.

În ceea ce o priveºte, regretata IoanaEm. Petrescu a cãutat de timpuriu rãspunsunor întrebãri vizând raportul unicatului cuseria, esenþiale pentru orice istorie aliteraturilor. Cum anume sã înserieziincomparabilul? În ce plan se citeºte ºi seproiecteazã devenirea într-oliteraturã?

Algebra sa structuralã rigu-roasã a transformat poezia într-unteritoriu ideal, pentru cerce-tãtorul interesat mai mult destabilitate decât de diferen-þiere,sau, cum ar spune Paul Cornea,pentru o perspectivã de departe.Producþia poeticã a putut, deci,sã furnizeze argu-mente decalibru greu controversei dintre perspectivasistematicã ºi cea istoricã în studiulliteraturii. Ca sã se menþinã în pas cuvremea, istoria literaturii s-a vãzut silitã sãintegreze studii consacrate poeziei, în caresincronia ºi diacronia, incizia analiticã finãºi elevaþia trans-individualã sã cooperezeeficient.

Ioana Em. Petrescu s-a numãrat printrecei puþini înzestraþi pentru astfel de studii,urmãrind identificarea chipurilor eventuala vârstelor poeziei româneºti, iar la limitã,a criteriului modern al poeticului. Lanivelul dinamicii ºi al proiecþiei istorice aformelor, unde lucreazã Ioana Em. Petrescu,problemele de afiliere literarã se pun cutotul în alþi termeni decât în cei tradiþional-

Lectura poeziei ca provocare aistoriei literaturii

funcþionãreºti: ai influenþelor, ai relaþiilor,ai ecourilor, sau ai circulaþiei de teme, demotive, de imagini º.c.l. Obiectulexpertizei nu sunt universurile poetice aºacum ne-am obiºnuit ci procesul deconstituire ºi de canonizare a unorstandarde de poeticitate.

Un subiect controversat pe terenulsuccesiunii literare la noi rãmâne geneza ºiposteritatea modelului poetic brevetat deMihai Eminescu. Ion Barbu, poetul fãrãprecursori, este el însuºi un astfel de caz.Operând pe douã filiere diferite limbajulºi viziunea poeticã, în chiar termenii sãi Ioana Em. Petrescu a reuºit sã plaseze celedouã unicate pe traseul devenirii poezieiromâneºti. Se cade sã desluºim aiciaxiomele esenþiale ale unei provocãrilansate de lectura poeziei istorieitradiþionale a literaturii.

Lecþia de lecturã a poeticieneisemnaleazã, cum spuneam, existenþa unorplanuri autonome ºi adeseori disjuncte, încare se produce miºcarea poeticului ºi sepoate descifra destinul poeziei.

Primul dintre ele este viziunea poeticã.În acest plan, ecuaþia întemeietoare esterelaþia dintre Eul poetic ºi Lume. Pe axele

lui de coordonate se articuleazãceea ce autoarea numeºte mode-lul cosmologic eminescian ca ºivizionarismul de tip iniþiatic al luiBarbu.

Modelul cosmologic ereperul în funcþie de care sedefineºte viziunea creatoare emi-nescianã. Pe fundalul cosmo-logiei europene, poetul parcurgeun traseu cuprins între modelul

sferic al lumii (modelul platonic) ºi cel aluniversului privit ca mecanism (celkantian.) Aici, Eminescu se dovedeºte dedouã ori în rãspãr cu spiritul timpului sãu.Odatã cu perspectiva de tip einsteinian aºtiinþei contemporane. A doua oarã, cuînsuºi romantismul canonic occidental. ªitot în acest plan, al relaþiilor dintre Eul po-etic ºi Lume, poetica vizionarã eminescianãiradiazã dincolo de limitele veacului sãu,prelungindu-ºi influenþa modelatoare pânãîntre rãzboaie.

Abandonând perspectiva individualã înfavoarea celei a Fiinþei, abia infra-realismullui Ion Barbu aduce cotitura radicalã plasatã ritual de istoriile literaturii românecu mult înainte. Infrarealismul barbian

conchide poeticiana este aºadar nu oproiecþie a spaþiului psihic individual, ci unmodel inteligibil al universului, construit dinperspectiva integratoare a Fiinþei, adicãdintr-o perspectivã ontologicã ºi nu dinperspectiva maniheistã a raþiunii.

Câteva chestiuni de principiu se cuvinreamintite în acest punct. Mai întâi, priviteastfel, vârstele poeziei nu se acoperã cu celeinstituþionalizate de istoria literaturii. Înzãrile culturii europene, vizionarismul ro-mantic joacã rol de ecluzã între douãconfiguraþii epistemice polare: gândireadiscursiv-raþionalã ºi respectiv ceaparticipativã, mizând pe fuziunea dintresubiect ºi obiect. Pe urmã, poeticul e de-pendent de modul în care o culturã, înmiºcarea ei istoricã, îºi concepe, îºi separã,îºi ierarhizeazã mijloacele de cunoaºtere, dereprezentare ºi de expresie. Între texturapoeziei ºi contextele sale demonstreazãIoana Em. Petrescu se infiltreazã miºcareaideilor în sens larg, progresul ºi statutuldiferitelor ºtiinþe, criteriile dupã care raportãmrealul la imaginar, fiinþa la nefiinþã etc.

Revoluþionarea conceptului depoeticitate corespunde unor mutaþiifundamentale ale modelului general algândirii, pregãtite în a doua jumãtate asecolului trecut ºi desãvârºitã în secolulnostru. E vorba de trecerea de la moder-nism la post-modernism, ca paradigmeculturale, definite de Ioana Em. Petrescudrept de-structurare ºi respectiv restruc-turare a categoriei individualului.

Privitã de autoare în raport de acestedouã modele, poetica lui Barbudobândeºte o poziþie privilegiatã. Pe de oparte, ea reprezintã cea mai radicalãasumare a trans-individualului modernistdin literatura românã. Dar, pe de altã parte,ea trateazã transindividualul nu caexpresie a crizei, ci ca element constructivºi ca început al unui nou ciclu. Depãºireamodernismului se face printr-o infuzie dearhaicitate, adicã prin reîntoarcerea spreun univers originar.

Cel de-al doilea plan identificat deinterpreta poeziei este cel al Limbajului autonom dar nu total independent de primul.Aici intereseazã raportul dintre Eu ºi Text,sau lupta creatorului cu verbul. Putem sã-ispunem planul Rostirii poetice cu condiþias-o diferenþiem de instrumentele sale.Punând în ecuaþie eul ºi limbajul poetic,acest nivel e în mod curent confundat cu

sfera poieticului adicã a tehnicilor ºia uneltelor care oservesc.

În ceea ce o pri-veºte, dicþiuneaeminescianã copar-ticipã la însãºi ge-neza universuluipoetic, influenþânddecisiv confrun-tarea permanentã înpoezie între viziune ºi limbaj. Limpe-zindapele poeticului de cele ale poieticului,Ioana Em. Petrescu aduce amendamentesemnificative topografiei consacrate deistoriile literaturii române. Unul dintre elepriveºte mutarea unei frontiere care separape Eminescu de Arghezi ºi de Blaga,plasându-i pe ultimii doi de aceeaºi parte abaricadei cu Ion Barbu. Cei care au fãcutsã treacã linia despãrþitoare printreEminescu ºi autorul Cuvintelor potrivite, depildã, s-au lãsat pãcãliþi de reformeleargheziene frapante din planul tehnicii, almaterialelor ºi al uneltelor.

Conceputã dintr-un asemenea unghi,lectura poeziei pune inevitabil în discuþieaxiomele istoriei literaturii ºi tiparul eiconsacrat structura de monolit a textului,fluxul unilinear al devenirii, succesiunearitmicã a vârstelor ºi sincronizareaduratelor, noþiunea uzualã de contempo-raneitate etc. Într-un plan ºi mai general,opþiunile autoarei netezesc calea uneiproiecþii istorice a normelor creaþiei,dincolo de mijloacele expresive care leservesc ºi, mai cu seamã, peste graniþeledintre arte.

Între Itinerar critic ºi Ion Barbu ºipoetica post-modernismului, autoareaalunecã, în modul cel mai semnificativ, dela o serie de axiome privind poezia la unset de ipoteze privind lectura acesteia.Iniþial, conceptele propuse de Ioana Em.Petrescu pentru analiza poeziei discurscu un grad înalt de codificare tind sã searticuleze într-o teorie a poeziei sui generis.De la Eminescu ºi mutaþiile poezieiromâneºti, în prim plan se instaleazã însãtreptat reperele unei teorii a lecturii textuluipoetic, nu mai puþin poeticã ea însãºi. Dece? Fiindcã ilustreazã o viziune parti-cipativã ºi este adeseori servitã de osemanticã ontologicã, avându-ºi punctul desprijin în metaforã.

Ioana Em. Petrescu

Mihai DUÞESCU

Cariatidã

Cu soare se întunecã, vezi?limitele, ca ºerpii din leandri,aºteaptã sã muºte dacã visezicã mângâi genunchii stelelor tandri

îi întreb pe morþi cum este în moarte,dar ei întorc craniile lustruite de ploicu gãvanele ochilor despicate,lovite de stelele care cad în noroi

apoteotic final de partidã,când toate vorbele lumii s-au spus,sub privirea iubirii, cariatidã,cu pieptul de marmurã albã, distrus

Tizian

Amurgul ãsta e un Tizianîn care sânul tãu apare, iatã,ºi-alãturi ceasul vechi de porþelan,ce ne mãsoarã timpul ºi ni-l iartã

secunda unei mãri interioarealbastrã bate-n tâmpla noastrã mutã,când toamna se anunþã din pridvoareîn goana unei pãsãri care cântã

amurgul ãsta e un Tizianîn care sânul tãu apare, parcã,trãim în ceasul vechi de porþelancare cu veºnicie ne încarcã

La þãrm

Pluteºte aproape un înecat,pe cer trec pãsãri imaginare,luna e singurul fluviu secatcare se varsã încã în maremâinile palide prin apã valseazã,gura mutã încearcã sã spunã,cineva nevãzut croºeteazãfire de alge ce se adunã

pe nisipuri, cranii uscate,faþa lor a rãmas zâmbitoare,ai venit sã mã vezi iubito, dar du-teaici e o lume în care se moare. V

inti

la M

ihae

scu,

Car

iati

da, d

esen

pe

pânz

ã

Scrisul Românesc6 Nr. 78 (4748) s iulie august 2007Eseu Cronicã literarã

Dan IONESCU

OvidiuGHIDIRMIC

Confruntãri

Mentalitate provincialãS e discutã mult despreprovincialism ºi,totuºi, esenþa fenome-

nului ne scapã, adeseori, iar termenul nueste îndeajuns de clarificat.

Provincialismul nu este o noþiunegeograficã, aºa cum suntem tentaþi sãcredem, de obicei, ci o noþiune moralã. Dela un termen geografic s-a ajuns, printr-untransfer semantic, la desemnarea unuifenomen moral. Provincialismul faceparte, mai degrabã, dintr-o geografie amora-vurilor, despre care s-a scris o vastãliteraturã. Maestrul incontestabil al acesteiliteraturi este Flaubert. Nimeni n-a surprinsmai bine esenþa provincialismului decâtmarele scriitor francez. Celebra sa eroinã,Madame Bovary, este o victimã a mediuluiprovincial.

Opera lui Flaubert se constituie într-osatirã virulentã ºi necruþãtoare la adresamoravurilor provinciale. Bouvarzii ºiPécucheii sãi, exponenþi ai unei mentalitãþiprovinciale sunt printre cele maimonstruoase creaturi umane, unele dintrecele mai groteºti ºi ridicole specimene careilustreazã stupiditatea ignoranþei, din câte aucãpãtat viaþã, vreodatã, într-o operã literarã.

La noi, Sadoveanu influenþat, în maremãsurã de Flaubert a evocat cu multãmãiestrie viaþa târgurilor de provincie, cuatmosfera lor apãsãtoare, strivitoare deelanuri ºi aspiraþii, cu femei bovarice ºiintelectuali rataþi, într-o serie de romaneºi de povestiri, dintre care opera cea maireprezentativã ºi emblematicã, pentruaceastã orientare tematicã, rãmâne Loculunde nu s-a întâmplat nimic.

Provincialismul este un fenomen, careþine, aºadar, de o anumitã mentalitate. Cãciexistã o mentalitate provincialã, care esteechivalentã cu îngustimea de orizont, culipsa de preocupãri înalte, cu pierderea întot felul de fleacuri, în intrigi mãrunte ºibârfe meschine, un fel de epopee animicului, dacã se poate spune aºa.Mentalitatea provincialã este îmbibatã de

prejudecãþi, care acþioneazã în mod tiranic.În provincie, lumea este atentã mai mult ladetalii. Cele mai neînsemnate amãnuntesunt augumentate ºi capãtã proporþiigiganteºti. Curiozitatea ºi indiscreþia semanifestã la fiecare pas. Lumea provincialãpare a fi o comunitate aºezatã sub lupã,vãzutã la microscop. O lume de micro-organisme, care apare în toate încren-gãturile ei, o viermuialã dizgraþioasã defiinþe larvare. Provincialismul este cerculstrâmt, cum spunea Poetul, în care nu tepoþi miºca în voie, în care atmosferadevine, la un moment dat, sufocantã,irespirabilã. În provincie, lupta pentruexistenþã este mai durã. Este o luptã pemetru pãtrat, pentru cã oamenii se freacãmai mult între ei. Este o luptã care te poatenimici, dacã eºti o fire mai slabã, dar, carete poate ºi cãli dacã ai o voinþã nestrãmutatãºi nu îþi pierzi încrederea în forþele proprii.În provincie, se pot forma caracterele tariºi exemplarele viguroase, de o mareenergie vitalã, în luptã cu viaþa. Experienþaprovinciei poate fi decisivã.

Într-o fulgerãtoare trecere prin CetateaBanilor, Caragiale spunea cã Aici nu sestã. De aici se pleacã.

Aceastã anecdotã a fãcut carierã ºi afost des citatã de scriitori care au plecat sãse realizeze în Capitalã, dar ºi de alþii careau rãmas pe aceste meleaguri. Nu am fostniciodatã dispuºi sã-i dãm dreptate mareluidramaturg în aceastã privinþã ºi afirmaþiasa am luat-o, mai mult, ca pe o maliþiecordialã. Iertare geniului sãu ironic ºi sa-tiric! ªi aceasta, pentru cã au existat,întotdeauna, scriitori ºi intelectuali, cares-au realizat în provincie. ªtim cã unbinecunoscut proverb românesc spune cã:Profet în satul tãu nu poþi sã fii. Marelucru este sã te încãpãþânezi sã fii profetîn satul tãu! Din treaba asta, nu se poatesã nu iasã, pânã la urmã, ceva. Am fostîntotdeauna convinºi cã: Dintr-un colþ delume, poþi vorbi lumii cum spunea unmare cãrturar ardelean.

D ebutul romanuluiInstanþe, de NicolaePârvulescu, e balzacian,prin fixarea coor-donatelor temporale ºispaþiale: anii studenþiei, când ne întâlneamaproape zilnic pe coridoarele cãminului sauîn holul Facultãþii de Filologie dinBucureºti. Însã tema, portretul psihologicºi plãcerea de a comenta evenimentele dininteriorul bizar al lor, trãdeazã influenþãbergsonianã.

Constanþa în opþiuni, similarãperseverenþei în desãvârºirea unui destin,eroilor din tragedia anticã, atribuieromanului caracterul unei operedramatice. Volumele sunt consa-crate lui Nicu Tomescu, VictorMotroc ºi Radu. Primul capitolreface mediul citadin al tinereþiiprofesorului Nicu Tomescu. Per-sonajul devine instanþã narativã.Tehnica e modernã ºi faciliteazãpovestirea: când am auzit cã Vic-tor Motroc era de doi ani de zileprofesor la Colegiul Mihai Eminescu, cel maiprestigios liceu teoretic din oraº, am rãmasstupefiat; ritmul vieþii de la Petreºti, mai alescel din primii doi ani, nu mã îmbiaseniciodatã sã mã mai gândesc ºi la el, iar cândne-am întâlnit, cu prilejul consfãtuirilor dela începutul anului ºcolar, ne-am salutatsobru, ne-am exprimat amândoi bucuria cãne revedeam dupã atâþia ani, ºi dupã câtevaminute s-a scuzat cã trebuia sã intre în salã,pentru cã promisese colegelor de catedrã,care urmau sã soseascã dintr-o clipã într-alta,cã le va þine ocupate câteva locuri mai înspate, ferite de ochii celor din prezidiu.

Preocuparea de a deservi în miniaturãvitalã consemnul social e proustianã, dar nudiscordantã manierei clasice de ansamblu;de la început, identificãm în atitudini semnede posibilã transformare interioarã, însã dela un nivel superior de culturã. Traseulbiografic e predestinat. Reperele evolutivesunt deliberate de o conºtiinþã în lucru ºiomniscientã.

Nevoia deamintire

Tensiunea creatoare abate asupra tipurilorumane prezentate, energia comunicãriiasidui. Fiind la un cerc pedagogic ºi apoi lao cinã, autorul face portretul ºi altorpersonaje: Victor era, ºi încã este, oadevãratã maºinã de instruire, cu motor per-fect, fabricat astfel încât nicio piesã sã nu ise uzeze ºi sã nu se înece niciodatã. De rãmasîn panã nu se punea problema, cã aveacombustibil berechet: fizic de gladiator ºicreier electronic, iar marele lui merit este cãpe amândouã le-a amenajat ºi le-a valorificatdin plin. Este indiscutabil, cel mai erudit

profesor de liceu din judeþ,inteligent, volubil, cu limbajelevat ºi niciodatã n-a depãºitlimitele bunului-simþ; SofiaMarinescu soþia directoruluiCombinatului Chimic din oraº ,care dãdea totdeauna tonuldiscuþiilor în cadrul cercului pe-dagogic, nu reuºise pânã la aceadatã s-o satisfacã nici mãcarparþial vreo lecþie. Se lega de

tot felul de nimicuri: cã n-a fost folositãsuficient tabla, iar caligrafia profesorului alãsat mult de dorit, cã nu toate elevele aveaupanglicuþe, cã elevii au vorbit prea încet.

Dacã în primul capitol NicolaePârvulescu sondeazã, ºi cu umor elevat,mediul intelectual, în al doilea capitol alprimului volum, relateazã, tot din perspectivaunui narator implicat, asemenea lui IonelTeodoreanu în La Medeleni, componentelesemnificative ale spaþiului copilãriei.Paragrafele, moderat descriptive, au savoareºi delicateþe: M-am nãscut în anul 1940, înTescani, un sat mãriºor, situat la jumãtateadistanþei dintre Gorºov ºi Aluneºti, la vreodoisprezece kilometri faþã de amândouã ().Când se termina vacanþa, ªerban pleca fãrãsã mã anunþe, ca sã nu mã vadã plângând.

De fapt, cele douã volume ale romanuluiInstanþe au în comun echilibrul etichetãrii adouã dimensiuni totuºi antonime, copilãriaºi maturitatea pentru cã, nu-i aºa?,corectitudinea este frica în acþiune.

I nima nobilului Prinþ a încetatsã batã, îndoliind teatrulromânesc. Adrian Pintea nueste ºi nu va mai fi trupeºte printre noi.Imaginea lui rãmâne însã vie ºi nepieritoareîn minþile ºi sufletele noastre.

Ca ºi Hamlet, Adrian a fost Unicul, a fostexcepþia. Cred cã nu semãna cu nimeni dedinaintea lui ºi cã nici unul dintre elevii sãiºi tinerii actori care vor veni peste timp, nu-ivor fi asemeni. Dimensiunea talentului,frumuseþea sa fizicã ºi interioarã, forþaspiritului sãu pentru cã Adrian era unintelectual rafinat , i-au asigurat un loc,numai al lui, în cultura românã.

A debutat fulminant alãturi de doi mariactori, Dina Cocea ºi Ion Lucian. Încã din adoua parte a anilor 70 el era deja fenomenulPintea. L-am vãzut pentru prima datã într-unspectacol studenþesc, Oedip salvat, dupãRadu Stanca, împreunã cu Marcel Iureº ºiMirela Gorea, în regia lui Mihai Mãniuþiu, ºinu l-am mai uitat toatã viaþa. I-am urmãritîmplinirea artisticã, strãlucitorul lui drum.

Atunci când cei care mi-au hotãrât

Emil BOROGHINÃ

ADRIAN PINTEAPrinþul teatrului românesc

destinul au decis venirea mea la direcþiaNaþionalului craiovean, l-am dorit cu ardoareprintre noi. Shakespeare, înainte de toateHamlet, tragicii greci, Cehov ºiFaust-ul lui Goethe erauobsesiile noastre, erau comorileumanitãþii pe care le doreamînscrise cu orice preþ înrepertoriul permanent al Tea-trului Naþional din Craiova.

Consideram cã un teatruprecum cel craiovean, ajuns laapogeu ca valoare, recunoaºtereºi imagine nu avea dreptul sã nuîncerce, sã nu provoace mareaîntâlnire, întâlnirea cu Hamlet,piesa cu care orice colectiv, orice actor sauregizor, îºi dau mãsura.

Adrian a venit... a venit visând la Hamletºi la un viitor Faust. A jucat în capodoperacapodoperelor, l-a jucat pe Marele Prinþ, el

fiind în gândirea noastrã ºi amultora dintre prieteniiNaþionalului cel mai nimerit ºiîndreptãþit actor care ar fi pututsã dea la acea orã o nouã viaþãscenicã nobilului Prinþ alDanemarcei ºi al Lumii. ªi aºaa ºi fost.

În spectacolul lui Tompa,Adrian nu era numai Actorul, elera în egalã mãsurã ºi Regizorul,cel care imagina ºi înscena unspectacol, în care, la final, toþi,

exceptându-l pe Horaþiu, mureau. ªi cândinterpreþii artiºti se ridicau pentru a saluta

publicul, singurul care rãmânea întins, fãrãde viaþã, era Regizorul Hamlet. Momentul,asemenea multora din acel memorabilspectacol, era cutremurãtor. El m-a obsedatmult timp ºi mã obsedeazã în continuare.

Mi l-am reamintit în faþa capelei catolicede la Cimitirul Belu, în faþa catafalcului cucorpul neînsufleþit al lui Adrian ºi a uneimulþimi impresionante venite sã-ºi ia rãmasbun de la Adrian Pintea, conducându-l peultimul sãu drum în aceastã viaþã. ªi atunciam simþit cã nu pot, cã nu ne putem despãrþioricum de Adrian Pintea. Am simþit nevoiasã comunic cu el ºi cu ceilalþi, rememorândcuvintele prin care Hamlet îl face mesagerulsãu pe Horaþiu, cerându-i sã ducã mai departe,sã facã lumii cunoscutã povestea sa.

Am crezut ºi cred cã actorii care au avutºansa întâlnirii cu Hamlet sunt primii carenu pot fi uitaþi, cã ei ºi-au înscris pentrutotdeauna numele în marea Carte a teatrului.

Actor atins de aripa geniului, AdrianPintea Prinþul teatrului românesc este unuldintre aceºti Aleºi. Noapte bunã, nobilul meuPrinþ...

Scrisul Românesc Nr. 78 (4748) s iulie august 2007 7

pe care stã cerul ce lasã sã-i cadã pumnulpeste casetã arzându-ºi lumina la foculdulce al bucãþii de stofã muiatã în urinatrandafirilor ce acoperã pereteledespãrþitor cu parfumul excrementelortricoteazã mãrãciniºul fir de plumb arc depiatrã sfâºiind trupul gol al fetei întinse lauscat sub cearceaful mov al imaginii saleagãþat de steagul înfipt în vârful stâlpuluiuleios alunecos pe care urcã cei din con-curs auriul pieptului ei desenându-seminuþios pe umbra aromei copaculuiacoperit de pãduchi sfâºiindu-ºi comiculînveliº de strigãte de spaimã tãind frânghiamãºtii de cristal roase de înþepãturileboldurilor þintuind deasupra stupului inimagolf mic adânc ºi calcaros colinã la dracucu orice mãsurã miros fluviu înconjurândîn spiralã cuvântul doarme sãgeata lãmpiialunecând pe hârtie strãbãtând-o repede.

Eºti de acord cu mine, cititorule?

EseuCronicã literarã

ExerciþiiIrinaMAVRODIN

Î n Prefaþa la volumulDestinul unei reviste.Ramuri, 19051947acreditam ideea cã istoricului literar îi revinedatoria de onoare de a duce pânã la capãtinvestigaþiile sale rãmuriste, de a ajungela zi cu prezentarea acestei longevivepublicaþii.

Prin apariþia masivului tom dedicatseriei noi a revistei, 19642005, FloreaFiran îºi împlineºte proiectul monograficîntr-o veritabilã carte de învãþãturã cãtre Un final deschis

mai tinerii confraþi, cercetãtori din ce în cemai rari de arhive, al cãrei mesaj peda-gogic se traduce în îndemnul de a-ºi asumaresponsabil destinul disciplinei.

Prezenþa Ramurilor în contempo-raneitate este urmãritã cu intenþia epuizãriiultimelor ei manifestãri. Prima, într-opleiadã de periodice reînviate în epocaînºelãtorului dezgheþ ideologic al anilor 60din secolul trecut, revista craioveanãmineazã, într-un fel, monopolul publi-caþiilor din capitalã, promovând opinii, dacãnu diferite, cel puþin nuanþate, în condiþiileexistenþei adevãrului unic al partiduluicomunist. Dacã vechile Ramuri rãmã-seserã cea din urmã redutã semãnãtoristãapãrând principiile tradiþionalismului într-ozonã de specificitate, seria inauguratã în1964, în afara unui brand consacrat, nupreia nimic din ideile ºi valorile epigoniceale trecutului. Din acest motiv, sensul unei

F ac acum o experienþãextraordinarã citind/traducând (activitate indi-

sociabilã pentru mine, care utilizez aicitermenul citind în toate sensurile luicuprinse între limitele lecturã inocentã hermeneuticã foarte elaboratã, apro-fundatã) poemele lui Picasso scrise înlimba francezã ºi publicate în 2005 laeditura Le Cherche Midi.

Aflu acum pentru prima oarã, dintr-oprefaþã semnatã Androula Michaël, cã Picassoa început sã scrie poezie în 1935, la vârstade cincizeci ºi patru de ani, când renunþã laviaþa burghezã spune critica biograficã,fãcând o asociere, cred, nonspecificã, întreviaþa artistului ºi opera sa pe care o duceaalãturi de soþia sa Olga, de care se desparte.Este o perioadã când Picasso se consacrãmai puþin desenului ºi picturii ºi foarte multpoeziei, scriind timp de doi ani (19351936), aproape zilnic, poeme pe care ledateazã foarte exact (uneori marcând chiarºi ora), sintagma datãrii þinând loc de titlu.Cu câteva întreruperi, Picasso continuã sãscrie poeme (pictând în acelaºi timp) pânãîn 1959 (deci încã aproximativ douãzeci ºitrei de ani), datã a ultimului sãu textcunoscut, cãci s-ar putea sã existe ºi altele,care încã nu au ieºit la ivealã. Opera literarãcunoscutã pânã astãzi este alcãtuitã din treisute cincizeci de poeme ºi din trei piese deteatru, dintre care unele se aflã în colecþiiparticulare, cele mai multe fiind pãstrate înarhivele Muzeului Picasso din Paris.

Picasso scrie atât în spaniolã cât ºi înfrancezã, ediþia la care mã refer ºi dupã carecitesc/traduc cuprinzând o culegere depoeme scrise în francezã. Uneori, îninteriorul unuia ºi aceluiaºi poem, el

Poezia lui Picasso

utilizeazã în mod spontan termeni dinambele limbi, spãrgând, ºi din acest punctde vedere, limitele unei poezii înþelese însensul impus de tradiþie. Începe prin a scrieîn spaniolã, ºi primul poem pe care-lcompune în francezã ne comunicã oadevãratã stare epifanicã suscitatã destatutul traducerii ºi al traducãtorului: Sije pense dans une langue et jécris «le chiencourt derrière le lièvre dans le bois» et veuxle traduire dans une autre, je dois dire «latable en bois blanc enfonce ses pattes dansle sable et meurt presque de peur de sesavoir si sotte» (28 octobre 1935). Dacãgândesc într-o limbã ºi scriu «câinelealeargã dupã iepure prin pãdure» ºi vreausã traduc asta într-o altã limbã, trebuie sãspun «masa de lemn alb îºi înfige labele înnisip ºi aproape cã moare de fricã ºtiindu-seatât de proastã» (25 octombrie 1935).Astfel, traducerea dintr-o limbã într-alta,când e autotraducere devine o adevãratã re-scriere. Dar n-am putea oare spune cã oricetraducere (nu numai autotraducerea) este defapt o re-scriere, constatare de facto princare îºi poate pretinde statutul de creaþie?

Ca ºi în pictura sa, în poemele salePicasso practicã mai multe maniere, treidintre ele fiind cele mai vizibile. Una, maiapropiatã de obiºnuita reprezentare apoeziei în mentalul colectiv, care utilizeazão vaga rimã/asonantã ºi cupa versului alb;o a doua, iubitoare de jocuri de cuvinte, defapt de un joc cu cuvintele, cu limba,modelatã ºi remodelatã în fel ºi chip,demonstraþie de virtuozitate prin care ni searatã cã limba are o materialitate a ei ºi cãpoate fi folositã ca o materie, dar ºi ca unmaterial, acelaºi, cu care se pot construi, lanesfârºit, noi ºi noi (frânturi de) poeme; o a

treia, în sfârºit, care o implicã ºi pe cea de-adoua, prin care Picasso exploreazã infiniteleposibilitãþi ale dictãrii automate, mai exactspus ale asocierilor (care se bifurcã lainfinit) ce pot lua naºtere în cadrul acestuiproces. (Pentru cel care traduce unasemenea poem, principiul literaritãþii co-incide cu cel al literalitãþii, altfel spus, numaio traducere care încearcã sã fie cât mailiteralã ceea ce nu-i deloc uºor de reuºit este, într-un asemenea caz, ºi literarã, însensul în care literaritatea este aici înþeleasãde autor. Lipsa de context, textul fiind mereufrânt, fragmentat, deci discontinuu, fãrãcontext închegat pe o suprafaþã cât de câtsemnificativã, îngreuneazã uneori, pânã laimposibil operaþia traducerii.) ca procedeual facerii, dar ºi tematic vorbind (prezenþafrecventã a culorilor, a luminii ºi a umbrei,a volumelor etc.), aceste poeme sunt gene-rate de mecanisme izomorfe cu cele alepicturii, dar ele trãiesc perfect ºi ca poemeautonome, dincolo de orice astfel de relaþie,Picasso fiind un poet în sensul deplin altermenului, ºi nu un pictor-poet, un pictorcare are ºi acest hobby: poezia. Am face omare greºealã dacã l-am citi aºa, pentru cãpoezia lui e importantã în sine ºi uºorrecognoscibilã, chiar dacã pânã acum a fosteclipsatã de existenþa picturii lui Picasso.

Am putea spune cã poeme ca acesta de-seneazã un drum nou pe mult strãbãtuta însus ºi în jos hartã a poeziei:

10 ianuarie 1943lasã-i primãverii ce vine cu paºi de lup

grija de a se îmbãta cu iubirea care picurãdin ochii ei în jurul frigului glacial ce seprelinge pe spatele soarelui atârnat de celepatru colþuri bãtute în cuie în marile grinzi

Pablo Picasso Autoportret

Reografiiliterare Constantin

M. POPA

continuitãþi de substanþã este fals.Ramuri-le de acum sunt o altã revistã, unadintre cele mai vii publicaþii ale momen-tului, cu o istorie relativ recentã, grãitoareprin autoritatea ºi prestigiul arhitecþilor ei:Ilie Purcaru, Al. Piru, Marin Sorescu ºiGabriel Chifu, ca ºi prin realizãri de excepþiecare îi conferã o aurã inconfundabilã.Trebuie, astfel, reamintit faptul cã a susþinutevadãrile din chingile realismului socialistprin literatura grupului oniric încurajatã defaimosul supliment neoavangardist Poves-tea vorbii coordonat de M. R. Paraschi-vescu, iar în zilele noastre asigurã o certãdeschidere spre universalitate, afirmându-ºipregnant vocaþia europeanã.

În cartea lui Florea Firan, rod al unuiimpresionant efort de documentare,interpretare ºi structurare, cititorul va regãsiexistenþa revistei în coordonatele eibibliografice relevate într-un cuprins quasi

exhaustiv. Din motive, evident, de spaþiutipografic au rãmas neincluse în volumtrimiteri la scrieri aparþinând domeniilorsocial-politice ºi economice, ºtiinþelorpozitive, educaþiei ºi învãþãmântului,istoriei, geografiei, etnografiei ºi artelor(plasticã, teatru, muzicã, film, T.V. etc.).Cum se vede, aceastã unicã lucrare, prinproporþii ºi dificultate, impune publicareaa încã unui tom ce va avea, fãrã îndoialã,strãlucirea verniului, dând relief unorcontururi abia schiþate, modulândasperitãþile, completând în tonuri vibranteregistrele întregului tablou. De fapt, o amplãpanoramã în care pasiunea se îmbinã culuciditatea erudiþiei ºi rigoarea demonstraþiei ºtiinþifice.

Deºi, datã fiind natura cãrþii, predominãaspectul tehnic, autorul nu ocoleºteresorturile intime, uneori discutabile darsingurele autentice, ale unei instituþii depatrimoniu cum este revista Ramuri,dezvãluind piesele unui dosar ce cuprinde,se va constata, destule surprize.

Temperament dinamic, stãpânit de oadevãratã patimã a studiului încordat ºilaborios în care se asociazã efortul dur alistoricului ºi filologului cu severitateacriticului de texte, deschizând perspectivelargi spre orizonturi de sintezã, Florea Firanînscrie ferm, în toate contribuþiile ºi iniþia-tivele sale de referinþã pentru posteritateaspiritualã româneascã, semnãtura proprieipersonalitãþi.

Scrisul Românesc8 Nr. 78 (4748) s iulie august 2007 Eseu

Expectaþiicritice

IonBUZERA

L egãtura ombilicalã a jur-nalului cu celelalte texte alelui Radu Petrescu esteconferitã de teoria lui despre Idei. Jurnalulnu-ºi poate ascunde în întregimefriabilitatea ºi nici eforturile (uneori,disproporþionate) de coagulare palimp-sesticã a scriiturii pe care le face autorulnu pot anula definitiv, nu pot eludafragilitatea Ideilor. Sunt, acestea ºi altele,motive ale vânãrii lor în orice circum-stanþe, ceea ce se traduce prin suprindereaºi transferul cât mai rapid în jurnal:Dupã ce se cunoaºte omul superior? Înrecreaþia de la 10 am ieºit în spatele ºcoliiºi, de pe malul repedelui râu, în timp ceningea compact ºi etern, am privit câmpulde sãlcii, moara din fund, mãrãciniºuriledistinse: acum doi ani aº fi fost mulþumit.Iatã un gest de om superior, sã priveºticâmpul în care ninge, singur. Acum însãmomentul pentru ceva mai mult, decisiv.Sunt Idei dincolo de caiet, ºtiu, dar netraseanatomiile lor aeriene, atât de mobile ºidelicate, în paginã, se transformã în niºtecadavre ce satelizeazã în jurul nostru,împuþind aerul ºi otrãvindu-l. Jurnalul luiRadu Petrescu nu poate fi conceput în afaraunei tensiuni idealizante: ... eu am notatmereu cã orice operã se înscrie în textulunui jurnal ideal, nefiind altceva decât oparte anume din ritmul mare al existenþei.Ideile se lasã captate ºi graþie tempe-ramentului radical delicat (metonimic-delicat în raport cu (micro)universurile dediscurs create) al autorului, a cãrui educaþievizualã multiplã se constituie drept Grundal oricãrei aprecieri: Astãzi, la AcademiaComercialã unde fac douã traduceri dinitalieneºte, o foarte tânãrã femeie în rochieroºie prin transparenþa cãreia i se vedeaupicioarele pânã sus, sus de tot, niºte picioaredelicate, umbre ale frumuseþii ºi prospeþimiiveºnice, fruct oferit. Sau: Cu puþinexerciþiu poþi ajunge sã vezi aerul.Existenþa acestor adevãrate epifanii este,dacã nu opera hazardului, în orice caz aunei legislaþii greu de prins într-o logicãnarativã obiºnuitã, certificarea lor fiind în fond actul cel mai important al exis-tenþei lor. Fulguraþia Ideii condenseazãevenimenþialul ºi-l transpune într-o altãordine. Concepþia lui Radu Petrescu seapropie foarte mult de cea a unui filozof:Nu fiecare lucru are o Idee, ci fiecare esteo idee. Asta schimbã totul. Eºti Idee; unaaproximatã, cãutatã, niciodatã gãsitã, darIdee. (s. a.) (Constantin Noica, Jurnal deidei, p. 354) Ca ºi: Inducþia presupuneteoria Ideilor (op. cit., p. 80). Devine ºimai clar, pe acest culoar interpretativ, cãRadu Petrescu este un platonizant postmo-dern în mai toate exerciþiile sale prozastice.

Ubicuitatea Ideii nu înseamnã, totuºi,accesibilitate în mod nediferenþiat ºi, cu atâtmai puþin, livrare de-a gata, fiind necesareo senzitivitate specialã, un bun reglaj almentalului ºi o dispoziþie acaparantã:Dacã încerci sã arãþi cuiva cât de absurdeste sã susþii cã Ideile lui Platon existã înafarã, el îþi va rãspunde: «A, înþeleg, elesunt înãuntru». Dacã te grãbeºti sã precizezicã ele nu sunt nici înãuntru, atunci omul serevoltã. Trebuie sã fie în afarã sau înãuntru.«Il faut quune porte soit ouverte oufermée». Altminteri, unde sunt? Dar tocmai

Realismul Ideilor ºistilistica supraordonatoare

asta urmeazã sã-i explici, cã n-are dreptulsã întrebe: unde? Dacã întrebi «unde?», îþirãspund: nicãieri. ªi adaugi: dacã el nu areobsesia simplificatoare a lui «unde?», îi poþispune cã Ideile sunt totuºi undeva: pestetot unde le gãseºti. Cum «peste tot»: ºi înceruri ºi pe pãmânt? Nu, peste tot unde legãseºti (s. a.). (Noica, op. cit., p. 253) LaRadu Petrescu se afirmã, ºi din acest punctde vedere, superioritatea jurnalului faþã dealte structuri epice, întrucât salvarea zilnicãa Ideii e preocuparea sa majorã.

Tot jurnalul este cel care descoperã unalt principiu esenþial al textualitãþiiradupetresciene: cel al simultaneitãþii/simultaneizãrii. Poate sã parã în definitivun lucru de nimic, cum ºi este, dar uneorimi se întâmplã coincidenþe de acestea cândcu toatã mintea mea echilibratã mã credatins pe umãr de mâna zeilor pentru cã elearatã o ordine ce-o aminteºte pe a proprieimele existenþe. Uneori visez cã undeva înaer, la înãlþimi incalculabile, printre steleleîngheþate, o giganticã fantomã a meatrãieºte exact cu mine, cel de pe pãmânt,aceleaºi evenimente, nu însã totdeaunasincronic ºi de aceea uneori existenþelenoastre interfereazã. Ar trebui sã scriu decicoincidenþe, nu interferenþe (s.a.). Înabsenþa fellinienei teorii a coincidenþelor,jurnalul ar fi fostprivat de una dintretemele sale pre-dilecte, cu toate cãel nu conþine decâto premisã ºi oaproximaþie a prin-cipiului, adevãratapunere în valoarefiind asiguratã deromane ºi celelalteproze. Figura care,în absenþa posi-bilitãþii fizice asimultaneitãþii, va avea rolulcompensativ este cea a telescopãrii,care este un fel de simultaneizare înperspectivã, o aranjare a scriiturilor înfuncþie de o axã riguroasã. Telescopareaeste o componentã a codului generativradupetrescian, impunându-se de la nivelfrastic [Verbul este albina miraculoasã ºiactivã a naraþiunii, purtând în frazã suculfaptelor ºi situându-le mai aproape sau maideparte de ochiul veºnic prezent alcititorului, ca într-o ingenioasã ºi amuzantãdispunere de cortine ºi nu mã tem, astfel,de construcþii care adesea l-ar putea facepe un gramerien sã clatine din cap alarmat.De pildã, aici. «Chiar ºi când concepuseideea cã Orleanu o brutalizase pe soru-samuribundã în vederea acelui testamentsacndalos, nu avu destule resurse pentru afi cu adevãrat supãratã pe cumnat». Pe celedouã mai-mult-ca-perfecte scurte cobori cape douã schiuri pânã în perfectul simpluavu, iar infinitivul îþi deschide o perspectivãfinalã... infinitã. Din punctul de vedere încare e fixat cititorul (sau auditorul cãci euîmi ascult frazele) fraza aceasta e o scenãcu trei serii de decoruri: unul în fundulscenei, fãcut din cele douã mai-mult-caperfecte, altul care împinge acþiunea sprerampã (perfectul simplu) ºi un al treileadecor plasat în fundul sãlii (infinitivul) ºicare lãrgeºte scena înglobându-i ºi sala.

(s. a.)] pânã la cel al dispunerii întregiiopere ºi parvenind la statutul de metodãde lucru. E o soluþie-ecou, neprogramatã,descoperitã pe parcurs, euristicã, extremde fertilã ca supraordonare a unei materiicare îºi cãuta, cu o anume disperare,principiul esenþial de organizare. Þinteleideale ale prozatorului au fost sfericitatea,un fel de imobilism, o sincronizare apãrþii cu totul (cum a observat foarte bineTudor Þopa), un parmenideanism pierdutîn sine ºi o perfecþiune pe care, inevitabil,din fericire, nu le putea atinge.

E vizibilã, de aceea, în întreaga operãa târgoviºteanului, un fel de competiþiepoeticitate/epicitate. Poeticitatea presu-pune, mai mult sau mai puþin, autotelismulformei, în timp ce epicitatea promoveazãcele mai diverse tipuri de deschidere, princonvocarea bahtinienelor heterolimbaje,a plurivocitãþilor naratoriale ºi partiturilordiscursive conflictuale, fiecare încercândsã ia faþa celeilalte. În bunã mãsurã,romanescul nu este altceva decât spaþiereaacestei conflictualitãþi.

Stilul va trebui sã fie, în aceste condiþii,de o extremã disponibilitate, mereu lapândã, dispus, cum s-a vãzut mai sus, lafrazãri dintre cele mai sofisticate, laarticularea, punerea în paginã a celor mai

dificile nuanþe, veritabile programe încãnerulate ale epicitãþii, fiind esenþial-

mente centrat peacea dimensiune asurprinderii Idei-lor: Pentru ce îmiplac lungile fraze alelui Proust. Pentru cão astfel de frazã faceverosimilã putinþade a scrie o carteîntreagã într-o, maimult sau mai puþin,singurã zi. Sinuci-derea am scris-o întrei zile. Idealul este

cartea care se poate citi în douãsprezeceore. Dacã respiraþia scriitorului ar fi egalãcu a cititorului, adicã dacã s-ar puteadezvolta complet tot în douãsprezece ore,adâncimea efectului ar deveni incal-culabilã. Majoritatea cãrþilor eminente aufost scrise repede. E adevãrat cã travaliulpreliminar este foarte îndelungat ºicomplicat. Mistica obiectivãrii, citatãîn diverse contexte critice, este în fapt o misticã stilisticã: Fraza microcosm.Funcþia ei este de a face acþiunea (= ritmul,dar ºi cealaltã) sã meargã. Ea cuprinde omasã de gesturi ºi culori delicat diferenþiatã

prin ritm. Alteori,informativã, estenumai ritm darexpresiv, fin. Sau:Nu ºtiu cum suntalþii, dar eu citind ofrazã din MadameBovary, de pildã, saudin Rabelais, vãdfraza ca un ºal strã-veziu, colorat mag-nific ºi delicat, pecare douã mâini îl întorc în toate felurile,fãcând sã-i strãluceascã apele ºi culorile,arãtându-i moliciunile sau câte o neaºteptatãasperitate ameninþãtoare ºi dincolo deþesãtura lui de esenþã translucidã apãrândnu bustul sau genunchii celui care îl þine, civiscolele de ceaþã ale golului. Aici este,poate, cel mai apropiat de Flaubert:Flaubert era pãtruns de convingerea cãexistã întotdeauna doar un singur cuvântpentru a desemna o stare de lucruri, doarun singur adjectiv pentru a o califica, doarun verb pentru a-i da viaþã; iar el s-a dedicatunei munci supraomeneºti pentru a gãsi înfiecare propoziþie acest cuvânt, acest epitetºi acest verb. (Klaus Heitmann). Cu altecuvinte, marea prozã (categorie cãreia îiaparþine, indubitabil, Radu Petrescu)cratilizeazã ceea ce pare arbitrar,întâmplãtor, instituie o necesitate afuncþionãrii în acel fel a universurilor dediscurs respective.

Jurnalul lui Radu Petrescu, model detextualitate arhetipalã, cel care oferã ºisoluþia autotextualitãþii (un fel deautofagie textualã), preluat de romane, esteambientul scriptic în care sunt surprinse, pri-mordial, pulsiunile deconcertante alescriiturii. Stilul e ritmul vitalitãþii noastrepersonale, ritmul gândirii, sensibilitãþii etc.Stilul unei cãrþi este adesea acelaºi lucrucu poezia din ea. Înnobilarea retoricã,în ciuda faptului cã o depistãm destul dedes, þine la acest prozator de un plan secund.Ea este utilizatã în alte scopuri ºi, astfel,proza e feritã de pericolul inflaþiei, alstilizãrii excesive, redundante, caredeformeazã intenþionalitatea ºi distrugereþelele de interes ale oricãrui text literar.

Obligat, prin urmare, sã recurgã la ostilisticã posesivã, în încercarea de asurprinde contururile esenþiale ale fiinþelorºi evenimentelor cu care proza lui(indiferent de tipul pe care îl încarna) intraîn contact, Radu Petrescu a reformatatînþelegerea prozei româneºti nu într-unsimplu sens estet, ci în sensul unei profundemetafizici stilistice.

Marius Marian ªolea, Crimã ºi pace bunã,roman, Ed. Paralele 45, Piteºti, 2007, 412 p.

Elena Tãnase, Tragediile unei vieþi, Ed.MJM, Craiova, 2007, 168 p.

Daniel Mureºan, Lumea ºi noi, prozo-poeme, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2007, 120 p.

Iftimie Nesfântu, Schitul de cearã, Ed.Codex Aureux, Bucureºti, 2006, 270 p.

Sever Negrescu, Nespusele tãceri,versuri, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova,2006, 184 p.

Camil Moisa, Timpul Sejdei, roman, Ed.Ramuri, Craiova, 2007, 160 p.

Cãrþi primite la redacþiePetre Ciobanu, Geo Bogza între eseu ºi

reportaj, Ed. Ramuri, Craiova, 2007, 108 p.Dumitru Paraschivescu, Chemarea mea,

Ed. Sitech, Craiova, 2006, 68 p.Victor Olaru, Literary Essays, Close

Reading and Comprehension, Ed.Universitaria, Craiova, 330 p.

Titu Dinuþ, Viaþa sãrind la gâtulîntâmplãrii, versuri, Ed. Prier, DrobetaTurnu-Severin, 2007, 112 p.

Mite Mãneanu; Varvara Mãneanu; VictorRusu, Biblioteca I.G. Bibicescu ºi spiritulmodernitãþii, Ed. Autograf, MJM, Craiova,2006, 210 p.

Radu Petrescu

Scrisul Românesc Nr. 78 (4748) s iulie august 2007 9

Actualitateacapodoperei Ioan

LASCU

EseuPoezie

Rãzboiul a fost declarat iarprejudiciile vor fi sacrificiale:poetul, adicã acela care a agitatflamura luptei identitare, este un martirrãstignit de viu, în vreme ce coamanopþilor bãloase sugereazã punctulculminant al obscurizãrii insuportabile ceatenteazã la sângele natal, nimic altcevadecât identitatea etnicã. Aceastã identitatenu este însã de ajuns, ea nu se limiteazã lasângele natal, întrucât instaureazã ocomunitate care se împãrtãºeºtecu spaþiul aceleiaºi patrii iaraceasta este Terre Québec.Pentru aceia care cunosc maipuþin istoria recentã a Québec-ului trebuie sã menþionãm cãdupã al doilea rãzboi mondialminoritatea francofonã deacolo nu s-a bucurat de toatedrepturile naþionale ºi cã, dinpunct de vedere cultural ºilingvistic, aceastã minoritateera ameninþatã cu asimilarea decãtre majoritatea anglofonã dinCanada. De aceea revoluþiatãcutã, respectiv rezistenþapaºnicã prin limbã ºi culturã, a izbucnit chiarla începutul anilor 60 ºi, câteva decenii maitârziu, s-au organizat douã referendum-uri(1980, 1995) pentru a da curs opþiuniipopulaþiei de origine francezã: separarea sauapartenenþa, în continuare, la Canada. Defiecare datã a fost la limitã votatã rãmânereaîn cadrul statal canadian. În orice caz,drepturile francofonilor au fost recunoscutetreptat ºi consfinþite oficial. De exemplu, în1963 a fost iniþiatã Comisia regalã pentrubilingvism ºi biculturalism, iar în 1977 afost acceptatã Carta limbii franceze prin carefranceza era statuatã drept singura limbãoficialã în Québec (cu instituþii ºi serviciipentru anglofoni). Efectiv, autonomiaQuébec-ului era pe cale sã se împlineascã,însã parcursul emancipãrii naþionale n-a fostscutit de tulburãri, de manifestãri devehemenþã ori de brutalitate ºi de rãzvrãtiri.

Pânã aici, lupta fusese lungã ºi grea, însãpoate cã nu va fi fiind la fel în viitor. Deaceea, în Nopþile înarmate este reperabilã omulþime de familii de cuvinte ºi de expresii,în cea mai mare parte recurente, ale cãrorcuvinte de bazã sunt sânge, noapte,încãtuºat etc. Violenþa nu este exclusã(deºi tãcutã), întrucât obscurizarea,privarea de drepturi, persecuþiile politice para fi puse la cale de un regim inamic. Spreexemplificare, iatã niºte liste ce includcuvinte ºi figuri retorice care sugereazã sauexprimã de-a dreptul durerea, violenþa ºifrustrarea: furioºi, a bate, sângelemeu, soldaþi, moartea, rãstignit deviu, împroºcare cu sânge captiv, adesfiinþa, eu smulg din trupul meu,violentã, cu cãluºul în gurã, cu cuþitulla gât, a pieri, nesomn, a devora, achinui, doliu, a muri/ acest popormoare, a-i veni rãu, ranã, asângera/ sângerând, nevoie, fiaraflãmândã, sugrumãtorul, dinþiinefericirii, a se nãrui, cãdere, iaraceºtia sunt termeni extraºi doar din primeletrei secvenþe ale lungului poem Nopþileînarmate, care numãrã în total ºapte pãrþi.Speranþa nu are, pare-se, cel puþindeocamdatã, ºanse reale, fiindcã nihilismul,

Revoluþia tãcutã ºi nopþileînarmate (II)

extincþia câºtigã teren ºi tind sã seuniversalizeze. Iatã, iarãºi, câteva cuvinteºi sintagme justificative: eu sunt cel carevegheazã ºi nici unul nu tresare în ascuþiº,nopþi prizoniere, munþi rãsturnaþi, um-bra a devorat oglinzile, umbra a devoratþara, acest popor moare sub lampadareletãcerii, soarele derapat, soarelesângereazã în cãrbune, din totdeaunanoaptea ne ronþãie dimineþile, în timpulnimãnui nu se naºte niciodatã, a muri

mereu, foamea infamã nedevasteazã ogoarele, lamijloc arde codrul, temniþa neintrã în trupuri ne devorã,iatã-ne temniceri nouã înºine,soarele obscur care ne-a fostsortit, zãrile zãvorâte, mãvoi stinge, sângele falit senimiceºte în toate oglinzileoarbe, trãsnetul ºi teroareasângelui, slãbãnoaga noastrãmoarte ºi ne oprim cu aceastãlungã exemplificare la sfârºitulpãrþii a IV-a a poemului!

Ca urmare a unei simpleexaminãri a câmpurilor lexicale

ale acestui teribil poem, evident cã suntemde-a dreptul edificaþi asupra furtuniiapocaliptice ce pustieºte Þara Québec aflatãmereu suflet, dar privatã de lumina unei vieþilibere ºi de consfinþirea identitãþiilingvistice, religioase ºi culturale alocuitorilor. La urma urmei se poateîntrevedea alt deziderat în afararecunoaºterii politice a Þãrii Québec ºi afiilor ei? Cu siguranþã cã nu! Furtunasentimentelor care urlã împotrivaopresorilor invizibili ºi patosul deºteptãriiºi al eliberãrii care, la nivel textual, riscãredundanþa ºi excesul, vestesc cã faptul dea întemeia þara ºi spaþiul vital va fi posibildoar graþie fiorului irepresibil al unuipãmânt care arde în flãcãri în braþele noastreînarmate.

Trezirea ºi speranþa se leagã întotdeaunade zori ºi de lumina zilei, fiind efectiv opoveste ce trebuie reinventatã pentru cãnoi nu am aparþinut niciodatã zilei.

Pronumele subiect noi este mai întâireperat în sângele batjocorit al acestuipopor care doarme în peºterile ruºinii, într-oþarã lãsatã în seama negustorilor ainchizitorilor a constrângerilor legii.

Finalul poemului Nopþile înarmate co-incide, din fericire, cu triumful mult aºteptatal speranþei. Limbajul criptic, chiar sibilinic,rãzbate din sentinþele, paradoxal tranºante,ale unei consacrãri:

moºtenirea noastrã sub cele patru sãbiiale vântului

ºi pãdurile banchizele gulf stream-ulbiciuind zãrile semãnãturilor noastrenesfârºitã articulaþie a stelelor cât ai bate

din palmeNOI vom rãscumpãra cu cele o sutã de

nopþiÞARA QUÉBEC

imens leagãn al gheþuriloradânc dormitor al aºtrilor de nichel ºi

aramã.Aici ºi acum pronominalul noi nu se

mai regãseºte în sângele batjocorit, ci înrãscumpãrarea Þãrii Québec; este acel NOIsuveran, scris cu majuscule, acel noi carese erijeazã într-o comunitate ale cãreidrepturi sunt indelebile, în vreme ce ÞARAQUÉBEC este consacratã, printr-o mirificãviziune panoramicã, drept patrie mult iubitãde un popor care a ºtiut sã-ºi înarmezenopþile. Triumful era prescris în înflorireasperanþei ºi în înverºunarea unei lupte dusefãrã preget. Nopþile înarmate este un mani-fest înfocat al unei lupte de emanciparenaþionalã.

cuvântul tãu sabie ridicatã deasupraogoarelor noastre

corpul tãu în legãturã cu furorile steleiîn legãturã cu soliile zilei ruperea

oþeluluiîþi relanseazã asaltul în fulger ºi sângetoþi dumnezeii îþi bubuie frenetic în

carnelogodnica ºi grãdinile seamãnã vara în

faptele noastreseamãnã anotimpul celor egali în nervi

ºi în uzinecravaºeazã somnul redeschide rana pe

frunþilemulþimilor su-

puseÎNARMEAZÃ NOP-

ÞILE UNUI POPOR.

Sabie, ridi-catã, steaua, so-liile zilei, ru-perea oþelului, arelansa, dumne-zei care îþi bubuie încarne, a semãna/semãnãturi, vara, anotimpul celoregali, faptele noastre, a cravaºasomnul, a reînvia/ a redeschide rana AÎNARMA reprezintã tot atâþia termeni aizidirii ºi ai victoriei viitoare.

Într-o istorie sinteticã intitulatãLiteratura din Québec de la originile ei (Lalittérature québécoise depuis ses origines,Montréal, TYPO Essais, 2003), LaurentMailhot afirmã pe drept cuvânt cã PaulChamberland este un poet somptuos,profetic. Nopþile înarmate, adãugãm noi,este un text ce vine, cu evidenþã, în sprijinulacestei scurte taxonomii. Pentru acest poetÞara Québec existã încã deoarece ºi revoltaa existat ºi existã. Apoi, tot Laurent Mailhotgloseazã într-o manierã spectacularã:

Pentru cã au existat Maiakovski,Neruda, Machado, pentru cã au existatCésaire ºi Depestre, «camarazi», pentru cãau existat Algeria, Vietnam, Congo, Cuba,va exista ºi Þara Québec (1964), poeziafixatã «pe acelaºi mâner ca ºi cuþitul»,ochiul-santinelã, gura-forjã, mâna-foc,poporul-sânge, femeia-aurorã, iubirea-þarã.

Aceastã iubire-þarã nu este decâtpãmântul Québec-ului, poetic, spiritual ºireal, cel al lui Paul Chamberland ºi altuturor compatrioþilor francofoni; aceastãiubire-þarã nu este decât înþelepciunea ºinebunia unui popor ºi se numeºte Québec-hébétude, adicã, pur ºi simplu, beþia-Québec.

Traducerea titlurilor, a citatelor ºi aversurilor aparþine autorului.

cântecul nopþii prelungi

mi-e spusa dospitã din aprige pietreºi-amarã ca gustul cenuºei din vetre

noaptea ca un maur beat dã cu capul decopacicãutând spre malul zilei drum iluminat de

maci

îndoielile îi par mai reale ca oricândtrece noaptea iar pe glezne pletele de

zmoalã-i curg

pedepsitã e de zei pentru o anume vinãºi se sparge fãrã zgomot într-o mare de

lumin�