Scurt istoric

În prezent se poate considera consumul de energie electrică, ca fiind un indiciu de bază a

standardului de viaţă a unei societăţi. Astfel, este bine a fi remarcate cele mai importante momente din

istoria descoperirilor şi ale creaţiei tehnice din domeniul electrotehnicii, care au făcut posibilă

utilizarea energiei electrice de către omenire. Construirea primei surse de curent continuu (pila

electrică) de către Alessandro Volta, profesor universitar la Pavia, în 1800, a constituit un moment

care a dat avânt studiului fenomenelor electrice. Anul 1820 poate fi menţionat ca anul de început a

electromagnetismului, prin descoperirea interacţiunii dintre acul magnetic şi un conductor parcurs de

curent electric, de către fizicianul (prof.univ.) danez Hans Cristian Oersted. Tot în acest an au fost

studiate forţele electromagnetice de interacţiune dintre câmpurile magnetice descoperite de Oersted, de

către francezii Biot, Savart şi Laplace. Câţiva ani mai târziu în 1826, fizicianul german G.S.Ohm a

stabilit legea care îi poartă numele şi care, împreună cu teoremele lui Kirchhoff (alt fizician german,

profesor la Heidelberg şi Berlin) din 1847, permit rezolvarea circuitelor electrice.

Perioada anilor 1840-1850 este cea în care se fac mai multe încercări de construire a primelor

aparate electrice de uz practic (lămpi electrice, aparate telegrafice). Astfel în 1838, electrotehnicianul

rus de origine germană Iakobi (Jacobi) a realizat primul motor electric şi la folosit la acţionarea unei

bărci. Încercările realizate în această perioadă au dus spre concluzia că energia electrică produsă de

pilele galvanice este neeconomică.

In anul 1831 fizicianul englez Faraday a realizat cea mai importantă descoperire, fenomenul

inducţiei electromagnetice, care stă la baza producerii energiei electrice din energie mecanică. Pe baza

acestui fenomen, în anul 1832 constructorul francez de instrumente electrice Antoine-Hippolyte Pixii,

a realizat prima maşină magneto-electrică, fiind vorba de un generator de curent continuu cu magneţi

permanenţi. Mai tărziu în anul 1859, fizicianul italian Antonio Pacinotti, a realizat prima maşină

electrică de curent continuu cu indusul având înfăşurarea în inel, crestături şi colector. Importante

contribuţii la dezvoltarea generatorului de curent continuu au avut şi electrotehnicianul belgian

Gramme, precum şi inginerul şi industriaşul german Siemens, acesta din urmă fiind şi cel care a

experimentat în anul 1879 la Berlin prima linie de tramvai. Existenţa generatoarelor de curent

continuu au impulsionat cercetările din domeniul iluminatului electric, rezultând astfel lampa electrică

cu filament de cărbune, aparate pentru conectare, măsurare şi protecţie, toate acestea invenţii ale lui

Edison. Tot sub conducerea lui, în anul 1882, la New York, s-a construit prima centrală electrică din

lume, cu ajutorul căreia se realiza iluminatul stradal. Insă curentul continuu utilizat de Edison, nu era

potrivit transportului la mare distanţă.

Utilizarea curentului alternativ, deşi preconizată de unii inventatori ca Westinghouse, nu a luat

amploare decât după evidenţierea avantajelor curentului trifazat. Contribuţii deosebit de importante în

acest sens au fost aduse de către inventatorul rus Dolivo-Dobrovolski, care în anul 1888 construieşte

generatorul trifazat, în 1890 motorul asincron cu rotorul în scurtcircuit şi transformatorul trifazat cu

cuplaj magnetic între coloane, iar în 1891 prima linie trifazată de înaltă tensiune.

Printre primele utilizări ale energiei electrice, alături de iluminat se  află şi tracţiunea electrică.

După cum am amintit şi mai înainte, Siemens construieşte prima linie de tramvai, apoi în 1890 se

construieşte metroul în Londra, iar în 1900 troliebuzul.

Utilizarea energiei electrice în domeniul producerii căldurii are ca punct de plecare

descoperirea legii efectului termic al curentului electric de către fizicianul englez Joule în anul 1843.

Deşi descoperit în 1802 de către Petrov, arcul electric a fost întrebuinţat mai întâi la iluminat, iar mai

târziu (1885) la sudarea electrică şi la topirea metalelor în cuptoarele electrice cu arc (1887). De

asemenea în anul 1887 a fost construit primul cuptor electric de inducţie (cel cu miez de fier), iar în

1912 cuptorul fără miez, ambele utilizate la topirea metalelor şi aliajelor. Utilizarea energiei electrice

la extragerea metalelor din minereuri sărace (începând cu anul 1886) a fost posibilă datorită

descoperirii legii electrolizei de către Faraday în anul 1834.

Un alt domeniu în care este utilizată energia electrică este cel al telecomunicaţiilor, acesta s-

a dezvoltat ca urmare a construirii telegrafului în 1837 de către inventatorul american Morse, a

telefonului de către inginerul american Bell (1876), a radioului de către fizicianul italian Marconi

(1895) şi a televizorului de către  englezul Baird în 1926 (alb negru, 1928 color). Alte momente

importante în domeniu sunt realizarea tranzistorului în anul 1948, a tiristorului în 1958, microcipul în

1959, microprocesorul (1971), calculatorul personal (1981), iar în 1996 a fost realizată prima maşină

cu baterii solare de către concernul Daimler-Benz.