Redactare: Ilinca MareTehnoredactare: Mihail \4adPregitire de tipar: Marius Badea

Design copertl: Laurenliu Midvichi

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RominieiVLIET OLOOMI, AZAREEN van derSpune$-mi Zeb ra / Azarcet van der Vliet Oloomi ; trad. din lb' englezl

de Alexandra Turcu. - Pitegti : Paralela 45,2019

ISBN 978-973- 47 -2913-5I. Turcu, Alexandra (trad.)

82

Call Me Zebra

Azareen Van der Vliet Oloomi

Ilustragi de Murphy Chang

Copynight O Azareen Van der Vliet Oloomi,2018First published by Houghton Mifflin HarcourtTiansiation rights ananged by Graal Sp. z o.o. and MacKenzie WolfA11 rights reserved.

Copyright O Edirura Perialela45,2079Pti"enia lucrare folosegte denumiri ce constituie mirci inregistrate, iar

conlinutr-rl este protejat de legislat'a privind &eptul de proPrietate intelectual-i'

www. edituraparalela4S.ro

AZAREEN VAN der VLIET OLOOMI

5punefi-mi

Zebrataducere din limba englezi 9i note de

Alexandra Turcu

Editura Paralela 45

^6flr\,ala"',nt. colgii pdmintului. Am rdmas acolo hol-

{p,% *o M-am gdndit la Matrix-ul Literaturii.lr $P,',r-\urile neere si crevasele. M-am sdndit la4[il,,';:\;;;;';:;," ei crevasere. M_am gdndit ra

,li/i4ip't1"|.Nm gdndit la mana mea bolnavd. M-am[[ 1l ,V ,2ar' ^ - \ului. Am auzit vocile scriitorilor vorbin-

$ ll'frtl,#r^f sur calm. A erut,m-am gindit, amintin-t,fltrlt,trt ptrl' \il {r lU Lrf

'zutt\,, van der vliet oloomi

Cuprins

PROLOGPovestea originilor mele nefaste I 9

NE$TYORKPovestea mo4ii Ei inmorm6ntdrii tatei gi a formdrii consecvente

a mingilor mele multiple qi neregulate I 35

BARCELONAPovestea despre cum am sfoit in Golul Exilului

gi m-am incurcat cu Ludo Bembo,imbdlsdmltorul de cuvinte / 79

GIRONAPovestea realizirii muzeului in miniaturi

gi a concubinajul meu cu Ludo Bembo / 213

ALBANYAPovestea despre cum mi-am oxigenat multiplele mele minli

in vlile inverzite ale Pirineilor gi m-am angajatintr-un dialog socratic cu natura I 253

GIRONAPovestea despre cum am traversat Coridoarele Exilului

in compania PelerinilorVidului I 271

CONTINENTUL LICHIDPovestea despre cum am traversat

Marea Speranqelor Scufundate I 343

N EW YO'RK

Povestea morlii gi inmorm6ntirii tatei. F V ..

Si a tormdnt consecvente a mingilormele multiple gi neregulate

Dupd ce am pdrdsit Van, tata, Abbas Abbas Hosseini, 9i cu

mine am petrecut ani intregi migcAndu-ne pe suprafap p[mAn-

tului in ciutarea unui loc unde sd putem gdndi. Eram ca limacgii

care ies dupi o ploaie torentiaH: ur61i, bltugi de vdnturi, depose-

dagi, refuzul lumii. Asta-i via1a. Nu conteazl de c6te ori ai incerca

si replantezi un copac dezrldicinat, pare ci el va egua mereu sE

rimdni in pimAnt. Exilul nu intrece niciodati istoria. Astea sunt

consecingele cAnd egti n[scut fird noroc intr-o lume neospitalieri.

E un vers din Baudelaire care rezumi destul de bine asta: Il me

semble que je serais toujours bien ld oil je ne suis pas. Am intAlnit ace-

lagi vers, scris in cuvintele lui Paul Auster, dupd ce ne-am stabilit

in nefericita Lume NouS: Mi se pare cd voifi. mereufericit intr-un toc

tn care nu sunt. P5rea aga de profetic atunci.

Odatd ce am reugit in sfdrgit si ajungem in aga-zisa LumeNoui, mulf ani trecuseri de la moartea mamei, de la sfdgietoa-

rea noastri fugl din Iran - o eliberare care ne-a infrigurat oasele

gi ne-a l6sat mAinile in permanenf5 reci. Din acel moment,

mi-am menlinut temperatura unui cadavru. Sub spectrul dure-

rii, am trecut prin Turcia gi, dupl o serie de digresiuni planifi-cate ca si reinnoim sau si falsificlm un act sau altul, am ajuns

in Barcelona, Oraqul Bombelor. Acolo, tata spera si intAlneasci

alEi AutodidacEi, Anarhi$ti, Atei. Dar evenimentele nu se desfd-

goari aga cum ne imaginim. Barcelona, precautiJ uzati de aniide opresiune in care a fost fdcutd obiectul capriciilor puerile ale

37

azareen van der vliet oloomi

Generalului Franco - acel despot holbat - ne-a dezamdgit 9i incurAnd ne-am gisit din nou pe drum.

Din cdnd in cAnd, in timpul cdlitoriei noasrre lungi, plreaci am fEcut progrese cu salturi gi sirituri. Ne migcam cu vitezaluminii peste bucigi uriage din universul Ista inegal, apoi, din-tr-odati, fdri suflare 9i epuiza;i, nu mai eram in stare s[ conti*nu[m qi ne migcam inapoi din nou. Calea pe care am luat-o se

implturea, sdrea inapoi ca gi cum ne-ar fi condus inspre aceeagiinformalie pe care am fost prea neribddtori ca sd o descoperimde prima datd. Alergam inapoi panica;i ca si descoperim ci nuera nimic acolo. Acel sentiment cI am uitat ceva - bAntuitoa-rele efecte tdrzii ale unei pierderi nedigerabile - ne-a transfor-mat pe amAndoi in nigte fiinle pe de-a-ntregul neinteligibile. Nu$tiu cat am stat in fiecare loc. Am plutit in 9i afard din lumirld.M-am simlit adesea instriinati de mine insimi 9i, chiar 9i cAndnu eram, nu aveam habar cum am ajuns sd fim oriunde ne-am fiaflat. inc5 nu $tiu. Tot ce gtiu e cA in momentul in care am ajunsin Barcelona, eram cu doi ani mai in vArstd decAt c6nd am plecatprima datd din lran. Trei ani mai tilrziu, eram in New york - fdrisperanES, dezorientagi, infometali.

Cumva s*a dus mai bine de o decadd. Acum, la douizeci gi

doi de ani, inci ard de furie, durere gi confuzie din cauza ciiiabrupte a trecutului,meu. Am intors spatele mdndstirilor gi m-amuitat peste r6u. Cuxa, Bonnefort, Saint-Guilhem gi Trie erau inspatele meu, toate separate clinic de abaEiile franceze medievalegi rearanjate aici, intr-un tot arrificial. Hudsonul era dedesub-tul meu: verde, cu serpentine, tdrdndu-se leneg pe lAngi mine.M-am agezat pe o banci s[ am o vedere limpede. Ceala se cdgirape laturile parcului Fort Tryon. Suspendat peste api, prins inlumina strivezie a iernii, podul George Vashington arita ca oplasd giganticd de lAngari. Era o zi umedi qi mohorAt[.

Tata era in apartamentul nostru din Inwood, zdcAnd letar-gic pe salteaua lui, aproape de moarte. in curdnd va trebui si-l

38

azareen van der vlier oloomi

G'n,tulului Franco - acel despot holbat - ne-a dezamdgit gi incutAnd ne-arn gisit din nou pe drum.

", ^_O'::::O

in cAnd, in timpul cildtoriei noastre lungi, pirea

u,jll"uto.*.se cu salturi gi sirituri. Ne migcam cuviteza

;:::]lo::t:or.uti uriase din universut rsta inegar, apoi, din_"-u0aiar lara suflare gi epuizagi, nu mai eram in stare sd conti_

^rtudm$r

nemigcam inapoi din nou. calea pe care am luat_o se

,ili:::::::re, inapoi ca si cum ne-ar fi condus inspre aceeaei

,"lllit'r,l1.*. am fost prea neribditori ca sd o descoperim"' pnma datd. Alergam inapoi panicaEi ca sd descoperim cd nueranimic acolo, Acel sentiment cd am uitat ceva _ bdntuitoa_releefecterduii

ale unei pierderi nedigerabile - ne-a transfor_

";,,:::,tt*tin nigte fiinge pe de-a_ntregul neinteligibile. Nu

il::':t.tu:in fiecare loc. Am plutit in gi afard din lumind.lvr-dmslmfltadesea instriinatd de mine insdmi 9i, chiar gi cAnd

ll^'.t,,t,nu *ru* habar cum am ajuns sd fim oriunde ne_am fi

;;::Tu^U,'r Tbt ce stiu e cd in momentul in care am ajunsu_:::dlcel0na, etam cu doi ani mai in vdrstl dec6t c6nd am plecatPrma dati din Iran. Trei ani mai thrziu,eram in New york _ fdrdsPeranli, dezorigntaqi, infometagi.

. . :utuu s-a dus mai bine de o decadd. Acum, la doulzeci si,l^i,l^

:;",::.t tncd x1d de furie, durere qi confuzie din cauza ciii4"' "Pte a trecutului meu. Am intors spatele mindstirilor gi m_am

lllll-* tat Cuxa, Bonnefort, Saint-Guithem gi Tiie erau in

:i:::"*,bate separare clinic de abagiile franceze medievaleilrearadate aicr, intr-un tot arrificial. Hudsonul era dedesub_tul mer,..,^,,r^ ^

M_rr;-'* uu serpenrine, tdrAndu_se leneg pe ldngd mine.- 'qwzd, pr u oancd si am o vedere limpede. Ceaga se cdEdra

pe latudh parcului Fort Tryon. Suspendat peste apd, prins inl**

*u|r:': a iernii, podut George Ifashington arita ca oPFo" trgantlca de 1dn1ari. F;ta o zi umedi qi mohordtd.,

I ata era in apartamentul nostru din Inwood, zdcdnd letar_gic pe sqlterr. lur, apro"p. de moarte. in curAnd va trebui si_l

38 39

-

spunepi-mi zebra

ingrop, aga cum am ingropat-o gi pe mama. Va trebui s5-i cobor

corpul in pdmint. Nu voi mai avea pe nimeni de iubit. StAnd pe

banca aceea, privind ceaga ridicdndu-se peste rAu, md gAndeam,

au trecut ani buni de cdnd am pdrdsit Iranul. Am rdmas acolo,

tAnjind dupi cele mai banale lucruri: smochine, rodii, hortensii'curmali, pisirile paradisului. Apoi, mi-am zis, ajunge: Nu are

nici un rost si pl0ng dupE o jari cu o mie de capete, o gar[ care

se schimb[ mereu, care ne-a devenit irecognoscibil[.Am coborAt de pe banci gi m-am plimbat pe ldng6 gardul

care se intindea de-a lungul parcului. M-am aplecat peste mar-

gine. Puteam si aud rAul dedesubt - gug, gug, gug. Apa curg[-toare scotea acelagi sunet ca propoziliile scrise de ingeniogii mei

strlmoqi pe cdnd se roteau in jurul abisului infinit al minlii. Numai puteam sd vid; ceala acoperea totul. in schimb, m-am uitatinduntrul meu. Am vdzut metri pStraEi de congtiinl[ decimagi de

lacuna exilului. M-am simEit indignate, abuzat5, pierdutS.

M-am gAndit si sar in rAu. Nu voiam sI supravie;uiesc morgii

tatei. Apoi mi-am zis: nu. Sunt necruldtoare, combativ5, la fel de

bund ca orice altl fiinqd umani ca sd arunc dintr-o parte in alta

praful adunat pe pdmdntul Ssta nefericit. $i dacd ar fi sd mi omor,

de ce ag face-o aici? M-am uitat in jur. Am zis, ,,Niciodat5". Dacd

e sI mor, m-am g0ndit, si fie printre fragi instrdinali. La c6t de

oropsitd eram, nu ag fi putut niciodati si sar de pe marginea aces-

tei Lumi Noi, tirAmului Ssta al holilor, cu spatele la o conglome-

ralie de mindstiri care au fost demontate de la adeviratele biserici

franceze gi reasamblate aici. Ca gi cum Lumea Veche ar fi fost unmausoleu. Ce ridicold lipsd de perspectiv5.

Am defilat afard din parc cu o noui hotlrdre. Era timpulsi il verific pe tata. El abia mai iegea din apartament, un stu-

dio la etajul patrur infestat de gobolani, inchiriat, pe care l-am

divizat in doui camere cu ajutorul unei biblioteci. Ca mulgi algi

exilali, am cildtorit in jurul lumii, murind gi inviind de-a lun-gul drumului. Dar acum, mi-am amintit mie insdmi, ca sI md

azareen van der vliet oloomi

pregdtesc, tata se apropia de moartea fizicd-ultima, dar cea maitangibild dintre toate morgile.

Am deschis uga gi l-am gdsit vorbind singur. A devenit sfri-iit, irascibil, fragil. Obrajii-i erau sup1i. MAinile-i erau albastre gi

pistruiate. Viala noastri de vagabondaj gi-a luat revanga de la el.

L-am vdzut merg6nd impleticindu-se prin studio cu fala pdmdn-tie, sprijinindu-se de una sau alta, morm6ind pe sub mustald inaerul rece: ,rExilul e moartea muzei." I-am privit buzele acope-rite ln timp ce formau cuvAntul exil. Dar am attzit separare forpatd,expulzare, refuzul lumii. Nu suportam sd-i vid figura micgorati.

Era timpul si-l scot afard din casi. Poate cd o iegire i-arinviora spiritul. Dimineaga urmdtoare, l-am dus la BrightonBeach, unde apele sunt la fel de negre 9i uleioase ca cele ale MiriiCaspice. Ceala se ridicase, dar era o rlcoare amard. Era mijloculiernii. Plaja era pustie. Valuri de culoarea plumbului rizuiau buri-cul cerului. imprigtiate de-a lungul gdrmului, intre petice siratede spumd de mare, erau alge gi pegti mor+i putrezind in vdnt gi

nisip. Acei pegti au declangat trauma tatei. Animalele moarte iiprovocau adesea furie. S-a migcat govlind gi firl putere a arltatcu bastonul inspre vertebratele acelea firi membre, apoi a urlat cImarea a scuipat toate acele creaturi solzoase, cu branhii, la fel cumnoi am fost fo4agi sd fugim din pra noastrd terorizatl gi cd acumam fost ldsagi cu tojii sd murim la marginile Lumii Noi. Pe cAndii priveam furia desfigur0ndu-i-se, mi-a devenit mai clar ca nici-odati ci am fi putut locui oriunde: inrr-o colibi in Cambodgia,o ambarcaliune andocati pe canalele din Amsterdam, un cortflcut din fibre de cocos in India, o inchisoare labazaunui munteacoperit de zipadd din Tibet. Adresa noastrd ar fi mereu aceeagi:

Nagiunea Exilagilor, nici aici, nici acolo. Cu el plecat, ag rimAnesinguri in acea naqiune fEri granile, fird niciun scop qi in derivi.Am simqit o teroare intensd apropiindu-se din depdrtare. Apoi amindepirtat gAndul gi toate sentimentele pe care a avut puterea sile exhumeze. M-am concentrat din nou pe tatll meu mustecios.

40

?ztreen van der vliet oloomi

pregitesc, tara se apropia de moartea fizicd - ultima, dar cea maitangrbila 0rntre toate nordle.

.. . olji':ntt

l$a $it-am gisit vorbind singur. A devenit sfri-

'lt' lrascl0ll.lragil.Obrajii-i

erau sup;i. MAinile-i erau albastre gipistruiatr v61x nOasfti de vagabondaj gi-a luat revanga de la el.l-am vdzutmsrgend implericindu-se prin studio cu faga pdman-tt" tntiltl'.:t de una sau alra, mormiind pe sub mustaEi in:,:i:l::i:::,ule rnoartea muzei.., r-am privit buzele acope-rtte in trmP ce tbrhau cuvantul exil. Dar am auzit separare forgatd,*0"'y:,::!':'/urrii'

Nu suporram sr-i vrd figura micqoratd.

^ , olt^:]lt] sil scot afard din casa. poate cd o iegire i-ar

inviora sPntul' D66..1a urmitoare, l-am dus la BrightonBeach, undt apele sunt la fel de negre gi uleioase ca cele ale Mlriiuasplce' ucala se ridicase, dar era o ricoare amard. Era mijloculiernii. Plaja era nr*i^ r , .------ -. ', -"sqouc. valuri de culoarea plumbului rizuiau buri-cul cerului Imnrio,r^--,--- --

_, r^-*'"tuate de-a lungul girmului, intre petice sdrate

::,'l'::::T:rer er4u zlgg si peqti mo4i putrezind in vdnt sinlslp' Acelpesil au dechnqat trauma tatei. Animalele moarte iiot:uo*l]ll" furie' S-a migcat govdind gi fird putere a ardrarcu bastonullllsple vertebratele

acelea fdri membre, apoi a urlat cimTea

1s:lpattltt. r..l. creaturi solzoase, cu branhii, la fel cum

ltt :tt:t::'lrlt sI fugim din gara noasrr[ terorizatd gi cE acum

am tostlasaFcutolii si murim la marginile Lumii Noi. pe cAndll lnveamru:a

desfiqurAndu-i-se, mi-a devenit mai clar ca nici-to"t1".11,:loutut locui oriunde: intr-o colibi in cambodgia,o

"-b:t:ll*:andocatd pe canatele din Amsterdam, un corrtscut cffino.e de cocos in India, o inchisoare labazaunui munte

::-":,-:tlj::||11e din Tibet. Adresa noastrd ar fi mereu aceeasi:

Natlunear){lhFlor, nlqi aici, nici acolo. cu el plecat, ag ramanet^t"t".tul:::taliune fard granipe, fdrr niciun scop gi in derivi.:T tt:l1i::':areintensi

apropiindu-se din depdrtare. Apoi amindepenatgandul $i toate sentimentele pe care

" "u.ra puterea s6

le exhumue'M'arl concenffat din nou pe tatil meu musticios.

spunepi-mi zebra

in onoarea tradiliei familiei Hosseini, am adus un vraf de

cdrgi cu mine la plajd. CAnd tata a terminat de-gi improgcat frus-

tririle, l-am ajutat si coboare pe nisip" Nu mai putea sd citeasci.

Ochii ii erau prea slnbiji. Suferea de degenerescenld maculari

avansati. ASa cd stitea acolo, cocoqat, cu buzele cdzute, obrajii

pufoqi, bosumflAndu-se in timp ce eu ii citeam. Am luat pe rdnd

fiecare carte qi am cripat-o la o pagind aleatorie, ca 9i cum ar fifost un oracol. Erau anumite propozigii care trimiteau un puls

electric Ai ll readuceau pe moment la viagd. Mergea brici. Nu se

poate nega: existd unitdli de limbd cale au o auri misterioasb,

o fo46 metafizici. incurajat5, m-am lSsat in genunchi gi m-am

plimbat in cercuri in jurul tatei ca un vechi grec peripatetic. Sau

chiar mai bine, ca un mistic sufic, aga cum m-am plimbat inbiblioteca oval5 cAnd eram copil.

Tata gi-a lovit genunchiul cu entuziasm. Vdrful roz al limbiii-a pitruns printre buze; a atins ugor vArfurile mustlfii. Era mul-

Eumit. Bdrbatul Ssta a trecut de dragul meu prin pdmAntul acela

grelos al nimdnui, prin gazele toxice ale r6zboiului. M5car atAt

pot si fac gi eu, sd continui sd-i citesc in ciuda rlcorii brutale a

iernii qi a faptului ci picioarele mele se tot afundau in nisip, inco-

voindu-mi genunchii. Aqa cI am deschis carte dupl carte gi am

recitat propozigiile prevestitoare de riu pe un ton profetic.

Cu vocea precipitati, am repetat urmitoarele: Lucrurile var

fi stricate de cei care putezesc deja. Dali. Unul dintre preferagii

mei. Un om cu limba la fel de ascugitX ca o perie de sdrmi, pe

care nu ii era fricd sd o foloseasci. imi puteam da seama cI tata

era fericit pentru ci igi ad6ncea vdrful bastonului in nisip ca un

copil, fdcAnd mici gdurele. Ochii i se migcau iscoditori dintr-oparte in alta qi, dedesubtul lor' mustala arita de parci era pe cale

si leviteze. Mi simleam utili, revigoratl' vesele. Cind am fost

sigurd cd am incredinlat versurile memoriei, m-am a$ezat ina-poi. Am impirlit incd puEin priveligtea Atlanticului sub cerul

metalic. Apoi am cobordt la metrou gi ne-am intors in Inwood.

40 41

azateen van der vliet oloomi

Af putea spune c[ sunt cel mai militant membru AAA. Amun tatuaj cu sigiliul familiei pe bragul srang: trei de A inconju-rafi de un cerc. Cu cerneali de un negru intens, motto-ul fami-liei apare sub sigiliu: in aceastd. Iume fakd, ne pd.zim aiegile cupropriile morpi. Dupd decesul ratei, voi fi singurul Hosseini inviaEi, ultimul dintr-o linie lungi. Mogtenirea curajului lor inte-lectual va fi completd. Nu preiau gtacheta cu uquringi. Am fostmereu educatd de tatll meu, aga cum gi el a fost educat de al lui.Dar, ca si fiu sincer5, seminarele taiei s-au incheiat de mult. Nuputeam si mai studiez cu el pentru cd era aproape orb qi, prinurmare, extrem de neribditor. Se chinuia sE igi acceseze mintea.Priveam, zdpdcitd de neajutorarea lui. Era ca 9i cum priveam uncdine flrd dingi rozdnd un os, r[zbind in ciuda resurselor lui ina-decvate. Pentru o perioadd, de fricd sd nu tridez lunga tradiqiea familiei noastre, am rimas fdri mentor. Fdri guru. Am lucratsinluri la mintea mea. M-am pregltit pentru dezolarea care se

a$ternea inainte. Odatd ce tata va dispdrea, voi duce o viagd fdrdnicio balustradl de care sd rni sprijin. O viald fdri o platformisub picioare. Dar nu am bdtut atdta drum doar ca sd ne d6mbitugi in fala acestei Lumi Noi fdrl scrupule. Nu, Nu aveam deales decdt sd continui sI imi fortific mintea - pe care el s-a strd-duit atAt de mult sE o inarmeze cu limbi gi literaturd - indesAndin ea gi mai multe texte.

De-a lungul anilor, am primit un guvoi nesfArgit de scri-sori de la facultatea asta sau'cealaltE care imi ofereau o varie-tate de burse. Habar nu am cum au reugit acele facultiqi sd faclrost de numele gi adresa mea, poate prin procesul de torturipentru obEinerea cd4ii de rezidenEd. Eram sigurd cd scrisorileastea erau doar o alti cale prin care Lumea Noui igi umbreavina ei albl iq timp ce exploata inteligenpa exclusl. E perfect inton cu politica externd a Americii, care, in umila mea opinie,pare si subscrie la urmitoarea misiune: Interfereazi in gi pro-fiti de guvernele indepirtate pe riscul cetdlenilor lor gi, odatd ce

42

azareen van der vliet oloomi

Agi putea spune ci sunt cel mai militant membru AAA. Amun tatuai cu sigiliul familiei pe bralul srang: trei de A inconju_rafi de un cerc. Cu cerneald de un negru intens, motto-ul fami_liei apare sub sigiliu: in aceastd lume fakd, ne pdzim ztiegile cupropriile morpi. Dupir decesul tatei, voi fi singurul Hosseini inviagd, ultimul dintr-o linie lungd. Moqtenirea curajului lor inte-lectual va fi completd. Nu preiau gracheta cu ugurinll Am fostmereu educati de tatil meu, aga cum gi el a fost educat de al lui.Dar, ca sd fiu sinceri, seminarele tatei s-au incheiat de mult. Nuputeam si mai studiez cu el pentru ci era aproape orb gi, prinurmare, extrem de nerdbditor. Se chinuia sd igi acceseze mintea.Priveam, zdpdcitd de neajutorarea lui. Era ca gi cum priveam uncaine frr[ dinli rozand un os, rdzbind in ciuda resurselor lui ina-decvate. Pentru o perioadi, de frici sd nu trddez lunga tradijiea familiei noastre, am rimas fdri mentor. Fdrd guru. Am lucratsingurd la mintea mea. M-am pregdtit pentru dezolarea care seagternea inainte. Odatd ce tata va dispirea, voi duce o viagi fdrinicio balustradd de care sd mi sprijin. O viagd fdrd o platformdsub picioare. Dar nu am bltut ateta drum doar ca sd ne ddmbitugi in faga acestei Lumi Noi fdri scrupule. Nu. Nu aveam deales decAt si continui si imi fortific mintea - pe care el s-a strd-duit at6t de mult si o inarmeze cu limbi gi literaturd - indesdndin ea 9i mai multe texte.

De-a lungul anilor, am primit un guvoi nesfArqit de scri_sori de la facultatea asta sau cealalt5 care imi ofereau o varie-tate de burse. Habar nu am cum au reuqit acele facultdqi si faclrost de numele gi adresa mea, poate prin procesul de torturdpentru obginerea cdrlii de rezidenld. Eram sigurd ci scrisorileastea erau doar o altd cale prin care Lumea Noui igi umbreavina ei albi in timp ce exploata inteligenla exclusi. E perfect inton cu politica externd a Americii, care, in umila mea opinie,pare si subscrie la urmitoarea misiune: Interfereazi in gi pro_fiti de guvernele indepirtate pe riscul cet[lenilor lor gi, odati ce

42 43

spuneli-mi z,ebra

sufletele astea biete gi nefericite au fost imprigtiate in cele Patru

Colpri ale Lumii, in exil gi ingenunchiate, ofer6-le cdtorva din-

tre ele azil gi educagie compensatorie. Dar pdni aici v-a fost! Eu,

un membru nenorocit al acestui univers infestat, un descendent

al Hosseinilorr nu o si capitulez niciodati in fa;a punerii dsteia

in umbrd. Nu o sd-mi eradichez niciodati diferenia.

Pe de altd parte, nu am vrut se rimAn pentru totdeauna

flrd mentor. Aga cd am ficut o exceptie in boicotul meu impo-triva instituliilor americane de aga-numitd educagie inaltS: Jos6

Morales, profesor blazat de limbi gi literaturi romanice de la

Universitatea din New York; exilat chilian (a primit un $ut infund de la nebunul de Pinochet); comunist inflSc[rat (chiar

dacl a inv5gat s5-9i jind preferingele politice pentru sine - are

nigte guri de hrinit in Chile); gi ex-confidentul poetului decedat

Pablo Neruda.Nu o sd uit niciodatb prima oarb cAnd l-am vizut pe Morales.

Se plimba pe insula asta congestionati gi suprarealistE - autopro-

clamatul buric al lumii - cu un exemplar din Tercera Residencia

a lui Neruda intr-un buzunar pe care gi l-a cusut la sacou' La

fiecare cincisprezece minute, igi scotea cartea din sacou, o des-

chidea la o pagini aleatorie gi inspira unul sau doui versuri.

L-am urmdrit p0nd la Washington Square Park, in perimetrul

cdruia s-a plimbat apoi, La inceput gi-a linut mAinile impreunate

la spate gi capul at6rndnd meditativ; apoi gi-a ridicat m6inile infaga chipului, lindnd cartea lui Neruda in mAini. Nu-mi puteam

crede ochilor. Poli sb bagi lumea in lung 9i-n lat gi nu vei glsi un

alt bdrbat ca el.

Din punct de vedere fizic, e un specimen unic. Are pbr

clrunt; o barbl grizonanti nearaniati, care creqte inegal; un

nas rotund gi uleios; gi ochi mici gi gri care par distorsionali din

cauza grosimii ochelarilor lui de apropiere, ce sunt flnu1i in loc

de vArful nasului sdu gras gi butucinos. La fel ca mine, nici el

nu este atrdg[tor. La fel ca mine, are o privire indreptatd spre

azareen van der vliet oloomi

interior, care sugereazd cdin orice moment s-ar putea scufundain sine gi sI dispari, topindu-se de pe fala pdmAntului. Dar, spredeosebire de mine, bdrbatul ista are o fixagie pe culoarea rogie.Poarti pantaloni rogii, o cdmagi cu gulerul neincheiat, rogie, unsacou de tweed rogu, gosete rogii. Singurul contrast vine de lapapucii lui, care sunt maro.

Am stat cu ochii pe Morales luni intregi. Nu voiam sdJ abor-dez imediat. Mi-era teami ci o si se sperie dacd apar prea brusc.in fiecare dupi-masd, in timpul somhurilor lungi ale tatei, iegeam

sE il urmiresc plimbAndu-se in zona parcului cu capul in car-tea lui Neruda. Citea cu un ochi 9i cu celdlalt naviga peste cAini,peste hipiolii cu chitarele lor, peste skateri, instiri;ii din LowerItr7est Side cu minugile lor firl degete gi latte-uri cu spumd. Nuse lovea niciodatd de alti persoand. Nu s-a impiedicat niciodatide un cablu sau de r[dicinile noduroase ale unui copac. intr-ozi, cdnd venise momentul, l-am urmirit pAni la biroul lui de laNYU. CAnd a ajuns la ug6, in sfArgit s-a intors 9i, ca gi cum ar fiavut ochi la spate, a intrebat pe un ton surprins: ,,Ce vrei?"

I-am spus ci aveam nevoie de un mentor gi apoi i-am datcAteva coordonate debazd ale vielii mele. Am expus natura rela-giei mele cu ci4ile. I-am spus cd eu gi strdmogii mei nenorocilide soartl am supravieluit morgii datoriti angrendrii noastre culiteraturd. Apoi, mi-am spus, angrenare e vrr cuvAnt prea blAnd,aga ci l-am inlocuit cu refugiu. Am zis: ,,Noi, cei nenorocili,ne-am glsit refugiul in literaturd." Dar nici desciierea asta nureugea sd transmiti un nivel suficient de intensitate. Cu o dozide violenld, am addugat: ,,Ascult5-mi! Ne-am ancorat corturilezdrengdroase in pddurile intunecate ale literaturii!"

La asta, Morales m-a invitat in biroul lui, care era lung gi

dreptunghiular gi avea un geam pitrat care da inspre o curteinterioari, unde cAgiva copaci trigti care abia primeau soare zgA-

riau aerul. Fird si se deranjeze sd se uite la podea, Morales a tre-cut peste cAteva giruri de cirEi pe care le intinsese pe jos in ordine

44

azareen van der vliet oloomi

interior, care sugereazi ci in odce moment s-ar putea scufundain sine gi si dispari, topinduls 4s te fala plmAntului. Dar, spredeosebire demine, birbatullsta are o fixalie pe culoarea rogie.Poartipantaloni rosii, o cimaqlcugulerul neincheiat, rogie, unsacou de tweed rogur qosete t0gii. Singurul contrast vine de lapapucii lui, care sunt maro'

Am statcuochiipe Moralesluniintregi. Nu voiam s5_l abor_dez imediat, Mi.era teaml ci o sI se sperie dac6 apar prea brusc.infiecare dupi-mas5, in timpulssmnurilor lungi ale tatei, iegeamsl il urmdresc plimbAndu-se in zona parcului cu capul in car_tea luiNeruda, Citea cu un ochi qi cu celdlalt naviga peste c6ini,peste hipioliicu chitarele lot, pssls skateri, instirilii din Lower'qtest Side cuninugile lor firi degete gilafte-uri cu spumd. Nuse lovea niciodatd de altd penoani. Nu s-a impiedicat niciodatdde un cablu sau de riddcinile ns6uroase ale unui copac. intr-ozi, cind venisemomentul, l-arn ulmirit pAni la biroul lui de laNYU, Cdnd aajuns la ugi, in sf51q11 ,-a intors gi, ca gi cum ar fiavut ochi la spat, a intrebat pe un ton surprins: ,,Ce vrei?,,

I-am spus ci aveam nevoie de un mentor gi apoi i_am datciteva coordonate de bazi ale vielii mele. Am expus natura rela-feimele cu cdrlile, I-am spus ci eu qi strlmogii mei nenorocilide soafi[ am supravieluit morlii datodti angrendrii noastre culituaturi. Apoi,mi-am splJS1 angysnsre e un cuvdnt prea bl6nd,aqa cd l-am inlocuit cu refugiu. Amzis: ,,Noi, cei nenorocigi,ne+m gisit relugiul in literaturi.,, Du nici descrierea asta nureupa sd tmnsmitd un nivel suficient de intensitate. Cu o dozideviolenp, amadlugat:,,AscultI-mIl Ne-am ancorat corturilezdrenllroase inpidurile intunecate ale literaturii!.,

Laasta,Momles m-a invilxlinbiroul lui, care era lung gi

dreptunghiulariavea un geam pitrat care da inspre o curteinterioarl, undecfiiva copacitr\ti care abia primeau soare zgd-dau aerul. Fdrll[ se deranjeze si se uite la podea, Morales a tre_cutpeste c0tevasiruri de cdrlipe care leintinsese pe jos in ordine

44

spuneyi-mi zebra

alfabetici gi s-a agezat in scaunul de piele din spatele birouluisdu. S-a aplecat inainte gi gi-a ldsat greutatea in coate. A spus,

,,Dacd pofi cita urmitoarele versuri, te voi prelua in mod neofi-cial." S-a lisat pe spate gi un rAnjet larg i s-a rispdndit pe faj[.Ardta ca o floare bdtrdnd qi uscatd, acea fa15 albi, cu tot materia-lul rogu din jurul ei. A spus, ,,Nu au cum sd md concedieze dacd

o fac. Au incercat de multe ori si-mi suprime prezenla in cam-pus. Comunismul e incd tratat ca o crimd in ;ara asta. in fiecare

an md pun sI semnez o hdrtie care spune Subsemnatul, Josi Emilio

Morales, nu este un comunist. Nu am semnat-o niciodatd, dar incdport rogu zi de zi ca si md rizbun pentru acea bucati de hArtie."

S-a intins gi a aprins o lampd prifuitd. Pe un ton melodios,plin de dramd gi de melancolie, a recitat: ,,O, pul cu moloz, ferocepetterd a naufragiagilor." $i-a inchis ochii. in spatele acelor oche-

lari groqi, pleoapele lui ardtau ca aluatul crud.. ,,in tine rd.zboaie

;i zboruri s-au acumulat.'o

in fiecare seari dupd ce il priveam pe Morales plimbdndu-sein zona parcului, mi intorceam acasd sd citesc Neruda, poetul

care se migci prin canalele subterane ale inimii umane cu o pre-cizie de expert. Aga ci am zis: ,,Floare la ureche. Un cdntec de

disperare, onoratul gi decedatul poet Pablo Neruda, circa 1924."

,,Ah, a spus, !i-ai ancorat cortul in aceleagi pdduri intune-cate ca mine."

Asta e viaqa. Bagi lumea in lung gi-n lat, firi scop, firi pri-eteni, in derivd. Apoi dintr-odati gdsegti o alti rozdtoare care

impirt5gegte nefericirile organelor tale zemoase. M[ simleam ca

gi cum ar fi cdlcat ceargaful gifonat al inimii mele.

Ne-am pus de acord sI avem int6lniri siptdmAnale in biroulsdu. Ele md delectau. Le agteptam cu nerdbdare gi, cdt durau,simleam o inclrcdtur6 electricd trecAnd prin golul din mine.La prima noastri intdlnire oficiald, l-am anunjat pe Moralesc5, pentru a-l onora pe tata, Abbas Abbas Hosseini, un om a

45

azareen van der vliet oloomi

cirui minte e la fel de vasti ca biblioteca din Babel, intengio-nez sd compun un manifest intitulat ,,O Filozofie a Totalitigii:Matrix-ul Literaturii."

,,Metodologia?" a intrebat el, in timp ce igi scotea ochelariigi i9i freca ochii.

,,Memorarea", am rdspund prompt.A dat din cap cu respect.L-am anungat pe Morales c[ voiam ca mintea mea si devinl

atat de elasticd inc6t sd poard conline toatd literatura; odatdinteriorizate, maximele, diatribele gi versurile scrise de MariiScriitori ai Trecutului, ingeniogii mei strimogi, o si inceapis[ se amestece spontan unele cu altele in cdmpurile decimateale congtiinlei mele gi sd producd asocieri neagteptateJ dar ade-virate, pe care pldnuiesc si le consemnez in manifest pentrubinele camarazilor mei parazili. Memorarea, am declarat, e

calea Flosseinilor. I-am spus cd am combdtut pierderea poten-giali a voingei de putere, o consecinli naturald a r[zboiului gi anenorocirii noastre pe viag5, recit0nd versuri din vastul lesut alliteraturii. Memorarea, am insistat, e felul in care ne Einem min-Eile angajate, decolonizate; e felul in care ne-am impiedicat sd

renunf5m. Noi, i-am spus, apeldnd la un ton conclusiv, suntemscribii viitorului. Suntem gardienii arhivei literaturii.

Degi a fost de acord si-mi testeze abilitdEile de memorarein timpul intAlnirilor noastre sdptlm6nale, a venit repede cu uncompromis. Dacd vom lucra impreun5, a spus, folosind un tonedificator, trebuie si gtie ci am ingeles gi cd mI dedic unui sin-gur lucru.

,,Ce lucru?" am intrebat,A r[spuns aqa: Nal existd lecturd; existd. doar relecturd. Cu sdn-

gele rece, gi-a reformulat agteptarea ca eu si citesc fiecare cartede mai multe ori, la ore diferite gi in locuri diferite gi si recitcitate atAt in limba originard, cAt gi in traducerea in englezd. Amfost de acord. Era o idee geniald. IJrma sd disloc diferite p54i ale

46