el mahdy cristina - usamv cluj

1

El Mahdy Cristina

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

DEPARTAMENTUL PENTRU EDUCAŢIE CONŢINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA: ZOOTEHNIE

Str. Mănăştur Nr.3-5, 400372 Cluj-Napoca, România tel.+ 40-264-596.384/int. 283; fax + 40-264-593.792

2

Editura AcademicPres

str. Calea Mănăştur nr. 3-5 Cluj-Napoca 3400

E-mail contact: [email protected] tel: 0264-596384 int. 205

fax:0264-593792

El Mahdy Cristina

Ergonomia şi Protecţia Muncii. Manual didactic

Învăţământ la Distanţă

Bibliogr

e-ISBN 978-973-744-448-6

Director Editura: Prof. dr. Carmen Socaciu

Editura AcademicPres

Cluj-Napoca,2015

mailto:[email protected]

3

Pag.

Introducere

Unitate de învăţare I.Ergonomia –ştiinţă multidisciplinară privind relaţiile

om – producţie

1.1.Capacitatea de muncă

1.1.1.Metabolismul energetic şi evaluarea consumului de energie

dependent de dificultatea muncii

Rezumat

Lucrare de verificare

Autoevaluare

Bibliografie

Unitate de învăţare II. Igiena locului de muncă şi igiena muncii

2.1. Ordinea şi curăţenia la locul de muncă

2.2. Igiena muncii

2.3. Ergonomia în sprijinul organizatorului de sănătate

2.3.1.Antropometria, topoergonomia, bioergonomia

2.3.2. Organizarea muncii

2.3.3.Implicaţii juridice ale ergonomiei şi cadrul legislativ

2.4. Fiziologia muncii

2.4.1.Oboseala musculară

2.4.2.Activitatea intelectuală şi oboseala mentală

2.4.3. Timpul alocat activităţilor desfăşurate la locul de muncă

Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie

Unitate de învăţare III. Noxe si boli profesionale

3.1. Tulburări ale sistemului musculo-scheletic, cauze, modalităţi de

prevenire

3.1.1.2. Măsuri de prevenire a tulburărilor musculo-scheletice

3.1.4. Poziţia adoptată în timpul muncii. Poziţii vicioase. Poziţia ortostatică

3.1.5. Poziţia şezândă

3.1.6. Suprasolicitarea unor organe şi sisteme în timpul muncii

3.1.7.Macroclimatul locului de muncă şi influenţa lui asupra organismului

3.1.7.1.Temperatura

3.1.7.1.1. Acţiunea temperaturii scăzute

3.1.7.1.2.Acţiunea temperaturii ridicate

3.1.7.1.3 Drepturile angajaţilor care lucrează la temperaturi extreme

3.1.7.2. Presiunea atmosferică

3.1.7.3. Zgomotul

3.1.7.3.1 Măsuri de prevenire

3.1.7.4. Nocivităţi provocate de vibraţii, trepidaţii

3.1.7.5. Gazele nocive şi pulberile

3.1.7.5.1.Gazele nocive

7

8

13

14

16

17

18

18

19

20

22

23

24

25

26

27

28

29

31

32

35

36

38

39

42

43

44

44

46

46

46

46

47

48

49

49

51

53

55

55

4

3.1.7.5.2. Pulberile şi acţiunea lor

3.1.7.6. Radiaţiile ionizante

3.1.7.7. Electricitatea şi efectele ei

3.1.7.7.1. Primul ajutor în caz de electrocutare

Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie

Unitate de învăţare IV. Noxe chimice şi biologice

4.Noxe chimice şi biologice

4.2.2. Pesticidele şi acţiunea asupra organismului

4.2.2.1. Intoxicaţia cu săruri ale metalelor grele

4.2.2.2.Intoxicaţia cu Insecticide

4.2.2.2.1. Intoxicaţia pe bază de insecticide organofosforice

4.2.2.2.2. Intoxicaţia pe bază de Piretrine (derivaţi din Chrysanthemum)

Piretroide, Carbamaţi

4.2.2.2.3. Intoxicaţii pe bază de insecticide organo-clorurate

4.2.2.3. Intoxicaţii cu ierbicide

4.2.2.4. Intoxicaţii pe bază de rodenticide (raticide)

4.2.2.6. Toxice respiratorii

4.2.3. Norme de igienă şi protecţia muncii în folosirea pesticidelor

4.2.4. Primele măsuri care trebuiesc luate în cazul accidentelor rezultate

din desfăşurarea activităţilor D.D.D?

4.3 Bolile profesionale

4.3.1.Profilaxia bolilor profesionale

4.4. Noxe biologice (zoonoze)

4.4.1. Bolile profesionale de natură infecto - contagioasă şi parazitară (zoonoze

profesionale )

4.4.2. Zoonoze

4.4.2.1.Bacterioze

4.4.2.2.Viroze, rickettsioze şi pararickettsioze

4.4.2.3.Parazitoze

4.4.2.4. Micoze

4.4.3. Măsuri de prevenire a zoonozelor. Măsuri de prevenire angajatori,

angajaţi

Obligaţiile angajaţilor

Dictionar

Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie

Unitate de învăţare V Accidentele de muncă şi instructajul de protecţie a muncii

5.1.Cauze ale producerii accidentelor

56

58

58

60

61

64

65

68

70

71

75

75

76

76

78

79

80

81

81

82

83

86

87

88

89

89

89

93

94

96

98

99

102

105

106

112

114

117

5

5.2. Factorii care participă la producerea accidentelor

5.3. Clasificarea accidentelor de muncă

5.4. Accidentele în agricultură, zootehnie

5. 5. Instructajul de protectie a muncii

5.5.1. Instructajul introductiv general

5.5.2. Instructajul la locul de muncă

5.5.3. Instructajul periodic

Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie

Unitate de învăţare VI. Norme specifice de securitate a muncii pentru

sectorul creşterii animalelor

Norme specifice de securitate a muncii în fermele de cabaline (art.266-316

NSSM 50)

Norme specifice de securitate a muncii în încărcarea, descărcarea şi

transportul cailor (art.328-352 NSSM 50

6.3. Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de

taurine (art.205-256 NSSM 50)

6.3.1.Facilităţi de manipulare a taurilor

6.3.2. Fătarea şi înţărcarea

6.3.3.Incărcarea, descărcarea şi transportul taurinelor (art.317- 327 NSSM

50)

6.4.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de

porcine (art.257-262 NSSM 50)

6.5.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de ovine (art.197-

204 NSSM 50)

6.6.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi combinatele

avicole (art.166-196 NSSM 50)

6.7. Norme specifice de securitate a muncii în apicultură (art.420-423

NTS)

6.8.Norme specifice de securitate a muncii în sericicultură (art.424-435

NSSM 50)

6.9.Norme specifice de securitate a muncii în piscicultură (NSPM 64)

6.10.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul animale de blană

(art.397-407 NSSM 50)

6.11.Norme specifice de securitate a muncii în abatoare (art.551-568

NSSM 50)

6.12.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul sanitar-veterinar

(art.436-464 NSSM 50)

6.13.Utilaje şi instalaţii pentru pregătirea furajelor grosiere şi suculente şi

pregătirea furajelor (art.67-art.68 NSSM 50)

6.14.Norme specifice de securitate a muncii în vederea amonizării paielor

117

118

119

124

126

127

128

129

133

133

137

138

140

142

143

145

147

148

149

150

150

152

152

152

153

154

155

155

6

în şiră (art.69-art.87 NSSM 50)

6.15.Norme specifice de securitate a muncii în vederea folosirii utilajelor

sau agregatelor criogenice (art.238-256 NSSM 50)

6.16.Prevenirea zoonozelor în timpul manipulării germenilor patogeni,

materialelor patologice şi a animalelor inoculate experimetal (art.465-480

NSSM 50)

Rezumat


Autoevaluare A

Autoevaluare B

Bibliografie

Unitate de învăţare VII Norme generale de P.S.I.

Instructajul introductiv general

Instructajul periodic

Instructajul specific locului de muncă

Categorii de incendiu

7.1.Tipuri de stingătoare

7.2 Clasificarea incendiilor după natura surselor de aprindere şi evaluarea

riscului de apariţie a unui incendiu

7.3.Cauze ale incendiului în ferme de creştere a animalelor şi depozitelor

de furaje

Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie

Răspunsuri corecte/unitate de învăţare

Bibliografie facultativă

156

158

159

159

161

162

165

168

169

170

171

171

171

172

173

175

176

178

178

180

181

195

7

Importanţa teoretică şi practică acestui manual rezidă din cumulul

de date adunate cu referire la categoriile de risc, mijloacelor de prevenire

a afecţiunilor şi îmbolnăvirilor precum şi din descrierea formelor de

manifestare a acestora în cazul aplicării defectuoase a normelor de

conduită protectivă la locul de muncă.

Sunt multe probleme căror nu le dăm importanţă deşi sunt reale.

Este adevărat că tindem să credem în steaua norocoasă a fiecăruia dintre

noi, însă este suficient să se întâmple un accident nefericit o singură dată.

Prin tematica abordată cartea se dovedeşte a fi un ghid cu

aplicabilitate practică pentru sectorul zootehnic, veterinar, agricol, prin

expunerea tururor categoriilor de pericolele existente într-o fermă. Dar nu

numai atât! Ci şi a pericolelor care rezidă din aplicarea defectuoasă a

principiilor ergonomice în activitatea desfăşurată de studenţi pe

parcursul anilor de studii.

Cât de importantă este păstrarea igienei personale sau a locului

de muncă, care sunt elementele ce întregesc sfera ergonomiei şi ce

importanţă au în menţinerea conforului şi capacităţii de muncă optime,

fiziologia muncii şi a efectelor cu repercursiuni negative asupra instalării

oboselii musculare sau mentale sunt explicate într-o manieră uşor

înţeleasă de către cititori.

Descrierea noxelor profesionale, acţiunea factorilor şi efectele

exercitate asupra sănătăţii dependent de mediul de desfăşurare a

activităţii : exterior sau într-unul controlat, trage semnale de alarmă şi

atenţionare asupra riscurilor şi măsurilor de prevenire, coroborate cu

cerinţele implementate în Legislaţia românească: Codul Muncii,

Constituţia Romaniei, Norme generale şi speciale de Protecţie a muncii,

norme departamentale

Apropierea de animale, modul de abodare, contenţie mai ales

prevenirea zoonozelor sunt subiecte de un real interes care nu trebuie să

lipsească din tematica instructajului de protecţie a muncii.

Modalităţile de prevenire a accidentelor, evaluarea riscurilor, pot

reduce mult din procentul accidentelor care nu sunt deloc puţine în aceste

sectoare datorită multitudinii de factori: fizici, chimici, biologici.

Acumularea cunoştinţelor şi a deprinderilor necesare pentru prevenirea

unui incendiu sunt etape ale pregătirii profesionale şi aplicate în toate

domemniile, însă cunoaşterea cauzelor de producere a incendiilor sau

stingere a incendiilor sunt dependente de domeniu de activitate.

Manualul: ˝ ERGONOMIA ŞI PROTECŢIA MUNCII ˝,

reprezintă un ghid complet de prevenire a pericolelor şi în acelaş timp de

formare specifică în domeniul agricol cu privire la sănătate și siguranță,

cu normele specifice în vigoare

–

–

8

Cuprins

1.Ergonomia –ştiinţă multidisciplinară privind relaţiile om – producţie


1.1.1.Metabolismul energetic şi evaluarea consumului de energie dependent de

dificultatea muncii

Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie

Număr de ore alocat: 1 oră

Ergonomia –ştiinţă multidisciplinară privind relaţiile om – producţie

Ergonomia este definită ca ştiinţa care se ocupă cu relaţiile directe şi reciproce

dintre om şi munca sa, ştiinţa care cuprinde principiile anatomice, fiziologice,

mecanice; pe baza cărora sunt menţinute sau afectate capacitatea de muncă şi

integritatea statusului de sănătate a omului.

Cuvântul "ergonomie" provine din limba greacă (ergos = muncă şi nomos =

lege, normă), cuvânt introdus de biologul polonez Wojciech Jastrzebowski

(1875), care foloseşte pentru întâia dată termenul în studiul său "Perspectivele

ergonomiei ca ştiinţă a muncii" (www.wikipedia.com).

Fiind mai mult decât o simplă ştiinţă, în sensul în care ştiinţe multiple se îmbină

Obiective: la terminarea studiului acestui capitol vei fi capabil să :

rezumi principalele obiective ale ergonomiei şi implicaţiile ştiinţelor

care participă pentru întregirea acestei ştiinţe

descri principalele domenii de cercetare ale ergonomiei

explici ce implicaţii are ergonomia în vederea menţinerii capacităţii

de muncă şi a performanţelor productive în activitatea depusă corelat cu

integritatea statusului de sănătate a angajaţilor.

testezi consumul de energie cheltuit de tine dependent de munca pe

care o prestezi

–

–

9

pentru închega şi întregii obiectul ergonomiei, a avut de-a lungul anilor numeroase

denumiri: ştiinţa muncii, psihologia muncii, psihologie inginerească.

De-a lungul anilor, conceptul om-maşină a fost considerat incomplet

datorită numeroşilor şi variaţilor factori precum: mediul de muncă, condiţiile

tehnice ale muncii, motivaţia pentru muncă, relaţiile reciproce dintre colegi,

relaţiile dintre angajaţi şi persoanele din conducere, preocupările personale;

factori care influenţează buna desfăşurare a muncii, de unde apare ideea

interdisciplinarităţii acestei ştiinţe şi integrarea celei de a treia componentă:

mediul şi perfecţionarea acestor legături în scopul ameliorării relaţiilor dintre

actorii implicaţi în activitatea muncii.

Ergonomia ca ştiinţă inter şi multidisciplinară, oferă prin conţinutul său

înţelegerea teoretică a interacţiunilor dintre om – sisteme tehnologice şi mai apoi

aplicarea în vederea proiectării lor. In acest sens rolul ergonomiei este de două ori

mai mare deoarece implică omul pe de o parte şi tehnologia pe de altă parte, însă

acestea adunate constituie un tot unitar. In cadrul ergonomiei se urmăreşte

interacţiunea dintre om şi obiecte, maşini, dispozitive, utilaje, unelte luându-se în

considerare: capacităţile, nevoile, dorinţele, abilităţile cognitive şi limitările

oamenilor în faţa acestor instrumente.

Cel de-al doilea rol major al ergonomiei constă în contribuţia pe care o

aduce în proiectarea sistemelor cu care oamenii interacţionează, maximizarea

performanţelor, minimizarea limitărilor şi încercarea de a satisface nevoile şi

dorinţele omenirii.

Aşadar, ergonomia este o ştiinţă complexă, un domeniu multidisciplinar unde

îşi au locul ştiinţele medicale, economice, tehnice, inginereşti, proiectare industrială,

biomecanice, antropometria, psihologia (de la psihologia muncii la psihologia

cognitivă: memorie, atenţie, percepţie, învăţare; psiho fiziologie: vigilenţă, poziţia

corpului), condiţiile de muncă şi sociologia muncii (repartizarea sarcinilor,

organizarea muncii pe trepte ierarhice, funcţionalitatea tuturor verigilor din procesul

muncii); lingvistică. Se iau în considerare toate ştiinţele referitoare la om, în vederea

îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă prin aplicarea cunoştinţelor necesare

pentru proiectarea de echipamente, unelte, mobilier, în scopul păstrării capacităţii şi

randamentului în muncă a executantului.

Există o serie întreagă de documente emise de Organizaţia Internaţională a

Muncii în care se arată că: "Ergonomia înseamnă aplicarea ştiinţelor biologice,

–

–

10

umane, în relaţie strânsă cu stiinţele tehnice, pentru a ajunge la adaptarea

reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de

eficienţă şi bunăstare a omului".

In acest context, apare conceptul om-solicitări, care exprimă ideea de

menţinere a echilibrului întregului organismul uman în procesul muncii.

Ergonomia îşi structurează mereu conţinutul până în zilele noastre. Noua ştiinţă se

bazează pe umanismul social, omul fiind considerat "măsura tuturor lucrurilor"

deoarece el este creatorul producţiei, organizatorul ei, aşadar nu poate şi nu

trebuie situat în urma maşinilor, instalaţiilor şi a materialelor construite de el,

acest lucru fiind susţinut şi de filozofia marxistă care afirmă că "omul este cel mai

preţios capital ".

Starea de sănătate, confortul şi performanţele productive maxime sunt

dependente de proiectarea corespunzătoare a echipamentelor, locului de muncă şi

introducerea unor metode de lucru dependente de capacitatea angajaţilor şi a

limitărilor la care sunt supuşi (Kaczmarczyk Stanley F., şi col. 2006).

In sistemul ergonomic, omul face parte integrantă din sistem: modificarea

specificaţiilor de proiectare sunt consecinţa luării în considerare a abilităţilor

angajaţilor în ceea ce priveşte aspectele cognitive, fizice şi psihice ( Joke H. Grady-

van den Nieuwboer, 1998).

Domeniile de cercetare ale ergonomiei constau în: ergonomia fizică,

cognitivă şi ergonomia organizaţională. Sunt însă multe alte câmpuri de cercetare

motiv pentru care specialiştii, alături de ergonomia fizică introduc ergonomia

vizuală, iar o altă categorie care lărgeşte sfera ergonomiei include ergonomia

mediului cu referire la interacţiunea dintre om cu mediul în care îşi desfăşoară

activitatea, din punct de vedere a micro sau macroclimatului la locul de muncă:

temperatura, presiunea, vibraţiile, lumina (www.environmental - ergonomics.org.,

2012).

Tendinţele actuale ale ergonomiei se îndreaptă spre ergonomia cognitivă,

ergonomia fizică (musculo-scheletică),ergonomia socială la care se adaugă

ergonomia de recuperare şi ergonomia medico-legală.

1. Preocuparea principală a ergonomiei fizice face referire la anatomia omului

în relaţie cu caracteristicile antropometrice, fiziologice şi biomecanice care sunt

analizate din prisma activităţii fizice desfăşurate de om. Ergonomia fizică se

întrepătrunde cu domeniul medical deoarece sunt diagnosticate anumite boli şi

–

–

11

tulburări legate de activităţile prestate (ex. artrita sau sindromul tunelului carpian).

2. Ergonomia cognitivă se referă la procesele mentale: percepţia, memoria,

gândirea, răspunsul motor, deoarece toate acestea afectează relaţiile dintre oameni.

Competenţele cognitive includ: percepţia care constă în recunoaşterea şi

interpretarea stimulilor senzoriali (miros, atingere, auz); atenţia:posibilitatea de

menţinere a capacităţii de concentrare asupra unui obiect, acţiune sau gândire;

memoria: de scurtă durată (lucrarea memoriei - depozitare limitată a

informaţiilor), lungă durată (depozitare nelimitată a informaţiilor), abilităţi

motorii: posibilitatea de a mobiliza muşchii şi corpul; limba – abilitatea care

permite traducerea sunetelor în cuvinte şi a întreţine o conversaţie; prelucrare

vizuală şi spaţială (abilitatea de a procesa stimulii vizuali şi abilitatea de a

înţelege relaţia spaţială dintre obiecte) (Carrol J. B.,1993).

Funcţia executivă face parte tot din categoria competenţelor cognitive având

ca principale caracteristici: flexibilitatea (capacitatea de gândire rapidă şi luarea

celor mai bune decizii dependente de situaţia dată ), capacitatea de a stabili o

ţintă şi de a adopta un comportament orientat spre planificarea şi executarea

planului propus, anticiparea (predicţia bazată pe recunoaşterea modelului);

rezolvarea problemelor (identificarea problemelor, generarea soluţiilor şi alegerea

soluţiei corecte); luarea deciziilor bazate pe rezolvarea problemelor, chiar dacă

informaţiile sunt incomplete sau sunt implicate emoţiile; lucrarea memoriei:

capacitatea de a reţine şi manipula informaţiile în timp real; auto-reglare

emoţională: abilitatea de a identifica şi a gestiona propriile emoţii pentru

obţinerea unor bune performanţe; inhibiţia: capacitatea de a putea rezista la factori

sau acţiuni de distragere şi a menţine sub control impulsurile interioare.

3. Ergonomia organizaţională este preocupată de optimizarea sistemelor

socio-tehnice: organizarea structurilor, politica implementată în cadrul unui

sistem şi procesele tehnologice, integrate fiind într-un complex de măsuri

care vizează: managementul resurselor umane, comunicarea, proiectarea

locului de muncă, sistemul de lucru, timpul alocat muncii (regim, ritm, pauze

interpuse) dependent de gradul de dificultate a activităţii prestate, munca în

echipă, participarea tuturor grupurilor la proiectare, implementarea unor noi

programe de lucru, calitatea managementului.

Principalul obiectiv a ergonomiei este acela de a asigura armonia dintre

munca prestată şi activitatea angajatului. Factorul uman este flexibil şi se

–

–

12

adaptează prin învăţare continuă deşi există diferenţe individuale mari .Unele

dintre acestea precum: dimensiunea fizică, forţa, sunt evidente, însă alţi parametrii

precum diferenţele culturale, diferenţele de stil şi nivel de calificare sunt mult

mai greu de identificat (Singleton W.T,1998).

Traseul iniţial a ergonomiei a pornit de la aplicarea unor măsuri de

standardizare a locului de muncă având ca scop prevenirea şi protecţia oferită

angajaţilor împotriva efectelor adverse a numeroşilor factori disturbatori care ar

duce la alterarea sănătăţii, instalarea stării de boală chiar dacă recuperarea

angajaţilor este posibilă în timp (Nachreiner F.,1998). După Mikell P. Groover

(2007) obiectivele principale ale ergonomiei constau în:

uşurinţa de interacţiune dintre executant şi maşină; evitarea erorilor şi a

greşelilor; confort şi satisfacţie în utilizarea echipamentului; reducerea

stresului şi a oboselii; creşterea eficienţei în muncă şi a productivităţii;

siguranţă în funcţionarea maşinilor, aparatelor, dispozitivelor, uneltelor;

evitarea accidentelor şi vătămărilor corporale.

In esenţă ergonomia studiază majoritatea elementelor şi influenţele lor asupra

omului în procesul muncii şi care îşi propune să rezolve probleme referitoare la:

activitatea productivă a omului (regim de muncă odihnă, eforturi, solicitări);

corelaţia dintre mijloacele de muncă, obiectele muncii şi omul;

influenţa factorilor externi precum: lumina, culoarea, zgomotul, climatul psiho-social;

rezultatele sistemului: rezultatul muncii, productivitatea, satisfacţii

profesionale, oboseala, conservarea capacităţii de muncă.

Rezumativ, cei trei factori implicaţi: om- maşină- mediu, fiecare cu

particularităţile lor conduc la întregirea triunghiului ergonomic al muncii: (fig.1)

Fig.1 Componentele şi triunghiul ergonomic

–

–

13

Intre componentele care întregesc triunghiul ergonomiei există un feed-back în

sensul în care deteriorarea uneia dintre ele duce la scăderea randamentului în muncă

a executantului cu toate repercursiunile negative care se răsfrâng nu numai asupra

celor implicaţi ci şi a întregului cortegiu de activităţi integrate în procesul muncii.


In cadrul Conferinţei Internaţionale de Ergonomie din 1972, ergonomia este

privită ca ştiinţa muncii care studiază relaţiile dintre om şi producţie, luând în

considerare toţi factorii care concură la realizarea ei: factorul uman în primul rând,

factorii tehnici, economici şi cei sociali, fiind introdusă o nouă noţiune, cea de

capacitate de muncă.O relaţie care vine să marcheze puternic caracterul umanist

de necontestat al ergonomiei, constă în faptul că omul realizează producţia prin

intermediul capacităţii sale de muncă, care poate fi de: creaţie, manuală sau

mecanizată (Man C., 2000).

Capacitatea de muncă exprimă disponibilitatea organismului de a presta

anumite lucrări la nivel maxim şi care se poate aprecia prin eforul depus.La bază

stau factorii de influenţă a capacităţii de muncă (biologici, psihologici, economici,

sociali, tehnici).

Factorii biologici: capacitatea de muncă este influenţată din interior (vârsta,

conţinut şi organizare a alimentaţiei, stare de sănătate, etc.);

Factori psihologici –capacitatea de muncă este privită din punct de vedere a

laturii personalităţii umane (aptitudini, temperament, caracter);

Factori economico-sociali – influenţează capacitatea de muncă din exterior,

înglobând condiţiile în care se valorifică posibilităţile organismului.

Capacitatea de muncă influenţată de factorii dependenţi de muncă se

bazează pe valori, competenţe, stare de sănătate, şi sunt structuraţi pe: mediul la

locul de muncă, conţinut şi cerinţe faţă de munca prestată, condiţie fizică,

comunitate şi organizare, management şi spirit de conducere, stil de viaţă.

Promovarea capacităţii în muncă constă în cunoaşterea tuturor factorilor care

participă la menţinerea acesteia luând în considerare toţi factorii legaţi de activitatea

prestă, în cadrul cărora se analizează munca, angajarea, flexibilitatea, spiritul de

conducere, angajarea în muncă, suportul, sprijinul acordat.

Aşadar, capacitatea de muncă reprezintă cumulul de acţiuni simultane a mai

multor factori care se concretizează şi exteriorizează prin potenţialul funcţional al

–

–

14

organismului de a presta la un nivel maxim o activitate utilă din punct de vedere

social.Capacitatea de muncă este strict dependentă de capacitatea cognitivă şi

fizică a organismului.

1.1.1.Metabolismul energetic şi evaluarea consumului de energie dependent

de dificultatea muncii

Pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu cu randament maxim, organismul

uman funcţionează prin producere şi consum de energie, motiv pentru care

cunoaşterea metabolismului energetic în linii extrem de mari are o importanţă

covârşitoare. De ce?

Deoarece, la necesarul energetic pentru satisfacerea unor necesităţi fiziologice

a organismului precum: sinteza de substanţe necesare creşterii şi dezvoltării;

activitate respiratorie (muşchi respiratori), cardiacă (muşchiul inimii), activitate

musculară necesară în contracţiile voluntare şi involuntare a musculaturii netede şi

striate; activitate de secreţie, excreţie, menţinerea temperaturii corporale

constante; repararea uzurilor organismului; cunoaşterea consumului de energie

dependent de activitatea muncii prestate are ca scop principal eficientizarea

muncii pe principii ergonomici, identificându-se gradul de dificultate a muncii în

funcţie de care se acordă pauzele şi se impune ritmul de lucru, regimul alimentar,

organizarea locului de muncă, selecţia şi orientarea profesională.

Sub aspectul consumului de energie se disting trei componente (Drăghici

Anca 2009):

consumul de energie în stare de repaus absolut care se suprapune peste

metabolismul bazal. Valorile energiei calorice corespunzătoare metabolismului

bazal este de aproximativ 1700 Kcal/24 ore în cazul unui individ cu o greutate

medie de 70 Kg şi de 1400 Kcal/24 ore pentru o femeie cu o greutate de 60 Kg.

Consumul de energie se exprimă în Kj sau Kcal (1 Kj=4,1681 Kcal);

consumul de energie pentru desfăşurarea unor activităţi extraprofesionale;

consumul de energie necesar în desfăşurarea activităţilor profesionale care se

suprapune peste metabolismul de efort.

Pe baza cumulului de date canalizate pe consumul de energie necesar

efectării diferitelor munci a căror grade de dificultate este variabilă s-au putut

emite criterii de clasificare a muncilor dependent de care se raţionalizează

pauzele (durata şi frecvenţa), se recomandă un regim alimentar adecvat şi

–

–

15

organizarea locului de muncă.La bază stă însă selecţia în funcţie de care se

stabileşte orientarea profesională şi categoria de muncă prestată. In acest context

Lehmann G. (1962) clasifică muncile în:

munci uşoare în poziţie şezând: < 2 kcal/min;

munci uşoare în poziţie ortostatică:1-3 kcal/min;

muncă medie: 3-6 kcal/min;

muncă grea:6 – 8 kcal/min;

Normele de protecţie a muncii prevăd un consum de energie dependent de

dificultatea activităţilor prestate în: uşoară, medie sau grea, în care limitele sunt

apropiate de cele propuse de Lehmann G:

muncă uşoară: < 3 kcal/min;

muncă medie: 3- 5 kcal/min;

muncă grea: > 5kcal/min.

Există numeroase metode de analizare a consumului de energie dintre care

Drăghici A. (2009) indică teoria celor 3 opturi, care constă în divizarea celor 24

de ore a unei zile în 3 părţi egale, fiecărei părţi fiindu-i atribuite activităţi

specifice şi consum de energie diferit:

8 ore de somn – schimburile energetice aparţin metabolismului bazal;

8 ore alocate unor activităţi diverse, altele decât cele petrecute la locul de

muncă sau prin somn, în cadrul cărora consumul energetic este mai mare

decât a metabolismului bazal (dublarea consumului);

8 ore alocate desfăşurării activităţilor profesionale, unde consumul de energie

este dependent de gradul de dificultate a muncii prestate şi a efortului depus.

Prin însumarea consumului de energie a celor 3 reprize se determină

consumul de energie necesar organismului pe o perioadă de 24 de ore.

Factorii implicaţi în menţinerea capacităţii de muncă sunt multiplii după cum s-

a remarcat. Dependent de rolul şi participarea acestora, capacitatea de muncă

îmbracă trei forme:

capacitatea potenţială, dependentă de rezervele de energie ale organismului la

care se adaugă dispoziţia şi voinţa în muncă care fac parte din categoria factorilor

psihologici. Orice abatere sau influenţă negativă din exterior şi chiar

nemulţumirile vizavi de rezultatele muncii depuse duc la diminuarea capacităţii

potenţiale de muncă;

capacitatea funcţională se referă strict la cea folosită în cadrul muncii desfăşurate.

–

–

16

In decursul timpului alocat muncii (8 ore) capacitatea de muncă nu are aceeaşi

constanţă ci evolutivă şi pronunţat caracter regresiv spre sfârşitul zilei de lucru. Faza

de adaptare a angajatului la locul de muncă pentru îndeplinirea sarcinilor care îi intră

în atribuţie constituie prima fază: cea de acomodare a organismului şi îmbunătăţire a

parametrilor psiho-fiziologici.

Durata de timp necesară variază de la câteva minute la o oră şi uneori mai

mult. Perioada de adaptare este precedată de capacitatea optimă de muncă în care

performanţele muncii sunt maxime atât în ceea ce priveşte productivitatea cât şi

obţinerea unui număr redus de rebuturi.Timpul alocat acestei faze este de 1-3 ore,

după care datorită epuizării rezervelor organismului se instalează oboseala

treptată care are ca rezultat încetinirea ritmului de lucru, efectuarea unor comenzi

greşite şi creşte numărul de rebuturi.

capacitatea de rezervă - este alocată pentru desfăşurarea activităţilor

extraprofesionale: timpul petrecut alături de familie, rude, diverse activităţi

sociale, culturale.

Rezumat

Ergonomia este o ştiintă complexă care sintetizează principiile integrate în mai

multe ştiinte precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie,

psihologia muncii, sociologia muncii. Scopul principal al ergonomiei îl constituie

aplicarea principiilor necesare în proiectarea echipamentelor, uneltelor, mobilierului

şi la găsirea măsurilor celor mai adecvate care să conducă la îmbunătăţirea condiţiilor

de muncă.Sfera ergonomiei vizează mai multe aspect dintre care: ergonomia fizică

(musculo-scheletică) alături de care este introdusă ergonomia vizuală; cognitivă şi

ergonomia organizaţională.

O altă categorie care lărgeşte sfera ergonomiei include ergonomia mediului

cu referire la interacţiunea dintre om şi mediul în care îşi desfăşoară activitatea,

din punct de vedere a micro sau macroclimatului la locul de muncă: temperatura,

presiunea, vibraţiile, lumina.

Ergonomia fizică se întrepătrunde cu domeniul medical deoarece, prin

domeniul de desfăşurare a cercetărilor sunt diagnosticate anumite boli şi tulburări

legate de activităţile prestate.

Ergonomia cognitivă se referă la procesele mentale care afectează relaţiile

dintre oameni; ergonomia organizaţională este preocupată de optimizarea

–

–

17

sistemelor socio-tehnice. In cadrul ergonomiei se studiază atât relaţiile dintre om-

maşină-mediu cât şi capacitatea de muncă, care implică disponibilitatea organismului

de a presta la nivel maxim anumite lucrări, apreciată fiind din prisma eforului depus

şi influenţat de cumulul de acţiuni simultane a mai multor factori care se

concretizează şi exteriorizează prin potenţialul funcţional al organismului de a

presta la un nivel maxim o activitate utilă din punct de vedere social.

Factorii implicaţi în menţinerea capacităţii de muncă optime sunt

divizaţi în: biologici, psihologici, economici, sociali, tehnici. Capacitatea de

muncă este strict dependentă de Capacitatea cognitivă şi fizică a

organismului. Cunoaşterea consumului de energie dependent de activitatea

muncii prestate are ca scop principal eficientizarea muncii pe principii

ergonomici, identificându-se gradul de dificultate a muncii în funcţie de

care se acordă pauzele şi se impune ritmul de lucru, regimul alimentar,

organizarea locului de muncă, selecţia şi orientarea profesională.


1.Care este definiţia dată de Metz ergonomiei şi cum o interpretaţi

.................................................................................................................. 2. Ergonomia are ca principal obiectiv:..................................................

.................................................................................................................. 3. Factorii care influenţează capacitatea de muncă sunt:....................... ..................................................................................................................

4.De ce se studiază capacitatea fizică şi cognitivă a angajatului corelat cu capacitatea de muncă?

.................................................................................................................. 5.Care sunt domeniile prioritare ale ergonomiei?

6.Cu ce alte domenii de cercetare se întrepătrund principalele ramuri ale

ergonomiei?

.................................................................................................................. 7. Care sunt componentele de bază pentru fiecare dintre factorii implicaţi

în ergonomia muncii: om-maşină- mediu şi cum se interpretează

triunghiul ergonomic?

..................................................................................................................

–

–

18

Bibliografie

1. CARROL JOHN B. (1993)- Human cognitive ability.A survey of factor- analityc

studies. Cambrige University Press Joke H. Grady-van den Nieuwboer, 1998

2. KACZMARCZYK STANLEY F., GLENN S. HUNTER, ROBERT OBENREDER,

MICHAEL KAIJA TUOMI, JUHANI ILMARINEN, ANTTI JAHKOLA, LEA

KATAJARINNE, ARTO TULKKI (2003)-Work Ability Index (WAI). Juhani

Ilmarinen Consulting, pag.15-22

Autoevaluare

1. Ergonomia este o ştiinţă singulară?

a. Da

b. Nu

2. Care sunt ştiinţele implicate?

a. medicale

b. b. sociale

c. tehnice

d. psihologice

3.. Prin ergonomie se înţelege ştiinţa care se ocupă cu studiul:

a. om – masină

b. om – maşină-mediu

c. om-mediu

4. De unde provine denumirea de ergonomie?

a. greacă

b. latină

5. Ce înţelegeţi prin capacitate de muncă şi care sunt factorii

implicaţi?

a. uman

b. Tehnici

c. Sociali

d. economici

6. După teoria celor 3 opturi calculaţi cheltuiala de energie

necesară pentru o persoană cu o greutate de 60 Kg (60 Kcal/h)

care desfăşoară muncă de birou în poziţie şezândă (2 Kcal/min)

a) 2120 Kcal/zi

b) 2400 kcal/zi

c) 2410 kcal/zi

d) 2380 kcal/zi

19

Cuprins

Număr de ore alocat: 2 ore

2.Igiena locului de muncă şi igiena muncii


2.2. Igiena muncii









Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie


-explici rolul pe care menţinerea, păstrarea curăţeniei la locul de muncă

îl are în vederea evitării accidentelor

- prezinţi principale obiective ale antropometriei, biorgonomiei în

cadrul ergonomiei

-identifici semnele de obligativitate, avertizare, interzicere, salvare

stipulate în HG 971/2006 şi obligaţiile angajaţilor în a le respecta

-descri modificările morfo fiziologice care apar pe parcursul

desfăşurării unei activităţi fizice sau intelectuale de durată,

modalitatea de a evita oboseala musculară sau intelectuală

-dezvolţi aptitudini corecte în vederea păstrării statusului de sănătate

integru, evitarea surmenajului şi instalarea stresului, boală

contemporană cu noi

20

Igiena locului de muncă şi igiena muncii


In organizarea muncii, un aspect deosebit de important îl constituie

menţinerea ordinii, curăţeniei şi a regulilor de păstrare a acestora la locul de

muncă. Aceste aspecte sunt încadrate în managementul vizual, parte integrantă a

procesului muncii.

Managementul vizual utilizează ca instrument de identificare a păstrării

curăţeniei, ordinii şi disciplinei la locul de muncă, modelul celor 5 S divizaţi în 5

etape: Seiri, Seiton, Seiso, Seiketsu şi Shitsuke (cuvinte de provenienţă japoneză).

Pentru a evita orice neplăcere care se răsfrânge asupra performanţelor productive

prin scăderea capacităţii de muncă, instalarea stresului şi deteriorare a integrităţii

funcţionale a tuturor celor angrenaţi în procesul muncii, programul structurat pe

cei 5 S face referire la organizarea, curăţenia şi standardizarea locului de muncă

(Chaneski W., 2001).

Pe scurt: Seiri (sortare) constă în menţinerea spaţiului necesar desfăşurării în

bune condiţiuni a activităţii muncii fără a-l aglomera cu materiale şi obiecte care

nu sunt necesare.

Seiton (stabilizare, ordine). În funcţie de munca desfăşurată, angajatul

trebuie să aibă acces direct şi imediat la echipamentele necesare în procesul

muncii, motiv pentru care acestea se vor depozita în încăperi apropiate, aşezate în

ordinea necesităţilor. Se vor stabili locaţii fixe, unde depozitarea se va face pe:

rafturi modularizate, dulapuri cu uşi transparente sau panouri. Marcajele vizibile

la nivelul pardoselii vor indica căile de acces tuturor celor implicaţi într-o anumită

etapă a fluxului tehnologic la: containere sau tomberoanele necesare pentru

depozitarea materialelor, dispozitivelor, aparatelor, sculelor uzuale. In acest fel

fluxul tehnologic nu va fi întrerupt şi creşte eficienţa în muncă.

A treia etapă integrată în modelul 5 S: Seiso (strălucire); se referă la

menţinerea curăţeniei la locul de muncă aplicat tuturor angajaţilor, fiecare dintre

aceştia având responsabilitatea păstrării unui loc de muncă cât mai curat, astfel

încât, orice abatere a celei de-a doua etape să fie imediat observată şi remediată.

Seiketsu (standardizare) include: aplicarea unor reguli, obiceiuri; conceperea

şi integrarea procedurilor standard în cadrul activităţilor defăşurate. Pentru

standardizarea fiecărei etape din procesul munci, codificat, se aleg culori care

21

permite observarea oricăror anomalii prezente la locul de muncă.

A cincea etapă: Shitsuke (susţinerea schimbării), face referire la disciplina

şi respectarea celor 4 S anteriori. Acest management vizual nu este uşor de

integrat chiar într-o comunitate restrânsă, însă permite în final menţinerea calităţii

muncii, siguranţa muncitorilor şi o mai bună organizare a procesului muncii. De

cele mai multe ori este introdus şi un al şaselea S "Siguranţa şi securitatea la

locul de muncă".

Siguranţa şi securitatea la locul de muncă.

Se referă la folosirea instrumentelor, dispozitivelor, aparatelor adecvate

procesului tehnologic în care angajatul este implicat, obligativitatea purtării

echipamentului de protecţie în zonele de risc sau dacă activitatea în care angajatul

este angrenat o cere (salopete, mănuşi, ochelari de protecţie, măşti, căşti, etc.);

menţinerea liberă a culoarelor de acces; marcarea zonelor corespunzătoare şi

amplasarea semnelor de avertizare (obligativitate, interzicere, avertizare, căi de

acces, prim ajutor, fig.2, ), depozitarea echipamentului de protecţie în locaţii pre-

determinate şi uşor de accesat.

Fig.2 Semne de obligativitate, interzicere, avertizare

22

2.2. Igiena muncii

Munca reprezintă activitatea conştientă a omului îndreptată spre un anumit

scop, în procesul căruia el modifică şi adaptează lucrurile din natură pentru

satisfacerea nevoilor sale.

Munca a apărut ca o necesitate naturală în urma unor deprinderi;

deprinderile au apărut şi apar în urma unor exerciţii repetate ale aceloraşi mişcări,

luând naştere un lanţ de reflexe condiţionate şi necondiţionate care se aranjează şi

prin repetare alcătuiesc un stereotip dinamic. Odată cu formarea stereotipului

mişcările devin automate, în procesul muncii atenţia este mai puţin solicitată şi

oboseala fizică dispare (Man C., 2000).

Perfecţionarea mişcărilor şi mărirea capacităţii de muncă se realizează prin

exerciţii şi antrenament. Exerciţiile în vederea antrenamentului trebuiesc efectuate

gradual ca intensitate şi desfăşurate pe o perioadă lungă de timp. In cadrul

antrenamentului se produc modificări morfo– fiziologice de o importanţă

excepţională pentru economia întregului organism, dintre care menţionăm:

Dezvoltarea musculaturii în volum şi putere de contracţie;

Dezvoltarea sistemului cardio – circulator;

Adaptarea aparatului respirator la efort;

Modificarea aparatului digestiv şi excretor;

Modificări ale sistemului nervos central şi sistemului endocrin

Munca este un proces între om şi natură, în cadrul căruia acesta mijloceşte,

reglementează şi controlează schimbul cu natura. In procesul muncii, omul a

imaginat şi inventat cele mai variate mijloace de uşurare a muncii; în acest proces

s-a dezvoltat şi se dezvoltă creativitatea, ingeniozitatea, flexibilitatea. Prin aceste

însuşiri omul este superior oricărei maşini automatizate, pentru că el poate face

faţă situaţiilor neprevăzute, poate îmbunătăţi sau schimba programul operaţiilor.

Preocuparea principală a ergonomiei o constituie prevenirea oboselii şi a

supraîncordării nervoase bazată pe studierea relaţiei dintre om şi propria sa

activitate în vederea stabilirii regimului optim de muncă şi odihnă, optimizarea

efortului fizic sau intelectual; dar şi studierea sistemului propriu zis al locului de

muncă, în cadrul căruia se studiază corelaţia dintre om şi obiectele înconjurătoare.

Obiectul muncii şi mijloacele de muncă pot crea o serie de probleme începând cu

cele structurale, informaţionale, incluzând chiar şi aspecte psihologice (culori şi

muzică funcţională) şi probleme ale activităţii de grup, de unde rezidă implicaţiile

cercetărilor sociologice şi includerea ştiinţelor sociologice în mănunchiul de

23

ştiinţe care întregesc obiectul ergonomiei. Locul de muncă trebuie să ofere

angajatului condiţii optime necesare desfăşurării normale a activităţii productive.

Compromiterea sănătăţii unui om care face parte dintr-o diviziune a muncii

într-un anumit domeniu, absenteismul de orice natură generat îndeosebi de

surmenaj, dereglează întreg proces de muncă. De aceea profilaxia oboselii începe

încă din faza de proiectare a construcţiei. In ceea ce priveşte instruirea angajaţilor

trebuie să fie cât mai completă, pauzele se vor intercala în raport cu gradul şi

natura solicitărilor iar ritmul de muncă dependent de intensitatea şi greutate a

activităţii.

Din ritmul muncii se va evita monotonia dar şi suprasolicitarea cauzată de

complexitatea prea mare a activităţilor prestate. Controlul medical periodic este

chemat să sesizeze primele perturbări, ce ar putea să apară.

Ergonomiei îi revin atribuţii de organizare a vieţii angajatului şi în afara

procesului de muncă: combaterea sedentarismului, cauză a supraponderabilităţii şi

bolilor degenerative vasculare, prin construirea de terenuri de sport şi organizarea de

activităţi sportive, limitarea consumului de cofeinice care reduc necesitatea de somn şi

generează surmenaj. Alcoolul, fumatul datorită nocivităţilor cunoscute astăzi se cer

combătute iar alimentaţia omului reconsiderată pe baze ştiinţifice cu recomandarea

reducerii grăsimilor, zaharurilor rafinate inclusiv pâinea albă şi orezul şi mărirea

consumului de preparate din carne, lactate şi vegetale bogate în proteine precum şi

fructe şi legume.


Datorită numărului mare de factori care nu pot fi cuantificaţi cu precizie şi a

multitudinii de ştiinţe care se întrepătrund, ergonomia se axează pe factorii: uman,

tehnologici sau ai mediului ambiant dependent de profesia fiecărui specialist

implicat în elaborarea unor proceduri bazate pe principii ergonomice. O

contribuţie esenţială revine medicinei şi a ştiinţelor biomedicale: morfologia,

biofizica, biochimia, fiziologia şi psihologia care are ca principal studiu, relaţia

om-maşină. Cei care acordă o importanţă majoră omului din prisma specializării

lor şi secundar maşinii sunt de formaţie medici, psihologi sau sociologi.

Medicina muncii vine în sprijinul ergonomiei prin urmărirea adaptării

personalului la locul de muncă în funcţie de cerinţele muncii, depistare precoce a

schimbărilor morfo-fiziologice ale organismului şi de comportament sub influenţa

factorilor de mediu, analizarea gradului de adaptabilitate şi factorii care induc

24

cazurile de morbiditate, identificarea condiţiilor de muncă deficitare. Psihologia

muncii este preocupată de identificarea abilităţilor mentale în relaţie cu toţi

factorii locului de muncă, a comportamentului şi oferă răspunsuri asupra limitelor

psihice umane. (Popescu M., 2010).

O altă categorie de specialişti fixează ca obiectiv al ergonomiei mediul

ambiant căruia îi acordă rol principal, iar tehnicienii, subiectivi din acest punct de

vedere, sunt înclinaţi să acorde o importanţă mai mare maşinilor.

In cadrul acestei ştiinţe se poate vorbi despre ergonomia preventivă, unde,

omul-utilajul-mediul, acţionează în aceeaşi măsură şi nu se adresează

preponderent, unuia sau altuia dintre componente.

Suprasolicitarea de orice natură a organismului determină oboseala care se

însumează cronic generând surmenajul cu tot cortegiul de efecte negative

cunoscute. Implicaţiile directe se răsfrâng asupra pierderii de durată sau

temporară a capacităţii de muncă, instalarea monotoniei, scăderea productivităţii

şi inhibiţie nervoasă. Toate aceste efecte duc în final la pierderea interesului

pentru viaţă.

In cadrul ergonomiei se studiază antropometria, bioergonomia,

topoergonomia.


Componentele genetice şi cele de mediu sunt considerate variabile în cadrul

antropometriei, folosite fiind pentru a defini variabilitatea indivizilor sau a unei

populaţii. Mai mult de 2.200 de variabile au fost descrise doar pentru corpul uman

(Masali M., 1998).

Alegerea variabilelor la locul de muncă trebuiesc corelate cu specificul

domeniului de cercetat, însă, datorită numărului extrem de mare a acestora,

standardizarea locului de muncă nu va satisface pe deplin nevoile unui singur

individ.

Antropometria se bazează pe măsurători liniare: înălţimi, lungimi, distanţe

între diferite repere şi subiecţii aflaţi în poziţie ortostatică sau şezândă.

Topoergonomia – face referire la componentele locului de muncă.

Bioergonomia. Principala ţintă a biomecanicii constă în studierea modului

prin care corpul uman produce forţă şi generează mişcare. Biomecanica ajută la

înţelegerea unor probleme generate de modul în care anumite sarcini produc

leziuni şi degradează starea de sănătate.Este disciplina care studiază corpul uman

25

ca şi cum acesta ar fi un sistem mecanic în care toate părţile corpului sunt

asemănate cu structuri mecanice şi studiate ca atare. Există câteva analogii între

corp şi sistemele mecanice dintre care: oasele sunt asociate cu pârghii, carnea cu

volume şi masă (greutate), articulaţiile sunt asemuite cu suprafeţe de sprijin şi

articulaţii, muşchii identificaţi cu motoare şi arcuri, nervii cu feedback-ul

mecanismelor de control, organele ca surse de alimentare, tendoanele cu frânghii,

ţesuturile cu arcuri, iar cavităţile corpului cu baloane.

Ergonomia şi bioergonomia conlucrează în scopul de a reduce apariţia

leziunilor repetative precum sindromul tunelului carpian, tendinita sau durerile de

spate. Repercursiunile negative a unui loc de muncă neorganizat pe principii

ergonomice se traduc prin senzaţia de discomfort şi durere, întindere musculară,

probleme articulare, durere de spate şi instalarea senzaţiei de oboseală (Darby

Frank , 1998).


Îmbunătăţirea proceselor de muncă implică investiţii care nu întotdeauna

sunt disponibile datorită multitudinii de motive, argumente de natură tehnologică

dintre care organizarea locului de muncă şi calificarea angajaţilor constituie cauze

principale. Problemele de ordin tehnologic constau în folosirea unei tehnologii

insuficient de performante pentru a preveni riscul îmbolnăvirilor sau a

accidentelor, tehnologii neadecvate sau extrem de complexe (Ulich E. şi

col.1998).

Există o serie de variabile ergonomice legate de sarcina musculo-scheletică

care trebuiesc luate în considerare ca factor prioritar în procesul muncii pentru a

elimina riscul dintre munca depusă şi instalarea acestor tulburări. Variabilele

esenţiale luate în considerare după Corlett (1988) sunt: cerinţele faţă de forţa

musculară, postura adoptată şi timpul alocat desfăşurării unei activităţi.

Fiecare dintre cerinţe are la bază cercetări şi prelucrări ale datelor pentru a

se ajunge la un numitor comun. Referitor la forţa musculară se iau în considerare

criterii combinate, rezultat a factorilor biomecanici, fiziologici şi psihologici.

Manipularea unor obiecte a căror greutate este mai mică de 1 Kg sunt considerate

ca aparţinând activităţilor cu grad de dificultate redus, iar manipularea unui obiect

a cărui greutate este mai mare de 3 Kg face parte din categoria de activităţi cu

grad mare de dificultate.

Cerinţele faţă de poziţia adoptată în timpul desfăşurării activităţilor sunt

26

evaluate prin cartografierea situaţiilor în care: articulaţiile sunt alungite dincolo de

aria de extindere naturală a mişcărilor sau situaţii deosebit de incomode: răsucire,

aplecare, desfăşurare a unor activităţi unde mâinile sunt plasate deasupra nivelului

umerilor sau poziţia îngenunchiată.

Poziţia ortostatică corespunzătoare (verticală) sau cea şezândă în care

mâinile sunt plasate în zona optimă de lucru necesită cel mai mic efort. Din punct

de vedere a ergonomiei, la variabilele de bază sunt luate în considerare o serie de

alte variabile şi factori de mediu specifici dependent de condiţiile locului de

muncă: zgomot, iluminare, ventilaţie; factori climatici; expunere la vibraţii, şi

uşurinţa cu care se menţine productivitatea şi calitatea muncii la standarde

ridicate.


Ergonomia nu poate să rămână în afara ştiinţelor juridice. Implicaţiile juridice

se pot grupa dependent de punctul de vedere din care ergonomia este privită:

(Drăghici A., 2009)

După scop:

adaptarea muncii la om (asigurarea condiţiilor de muncă). Etapa adaptării

omului la munca sa. In această etapă rolul principal revine managementului

resurselor umane, personalul fiind angajat pe bază de selecţie, orientare şi

formare profesională.

adaptarea omului la muncă. Etapa adaptării muncii la om este apanajul

ştiinţelor inginereşti prin excelenţă, prin care are loc transformarea locului de

muncă dependent de nevoile şi posibilităţile factorului uman.

microclimatul vicios în care angajatul este obligat să lucreze duce la

suprasolicitare, litigii, fluctuaţii de personal.

In acest sens angajatul este protejat prin: Constituţia României, Codul

Muncii.

După fază:

Ergonomia de concepţie, constă în adaptarea mijloacelor de muncă la

capacităţile umane, adaptarea condiţiilor de muncă pentru obţinerea

randamentului maxim cu efort minim din partea angajaţilor

Ergonomia de corecţie vine în sprijinul ergonomiei de concepţie prin

remedierea unor lipsuri care se constată pe parcursul desfăşurării procesului de

muncă.Cadrul legislativ: Norme republicane şi departamentale de protecţie a

27

muncii.

După obiectivul preocupărilor:

ergonomia de producţie

ergonomia produsului

După conţinutul preponderent al preocupărilor

Ergonomia activităţilor, studiază munca din punct de vedere antropologic,

cu referire la constituţia fizică şi fiziologică a angajatului în vederea adaptării la

efort, microclimat, iluminat, factori nocivi.

Topoergonomia- studiază componentele locului de muncă

Ergonomia euristică constă în analizarea proceselor mentale în cursul

dezvoltării sarcinilor de muncă

Cadrul legislativ: Codul Muncii, Norme departamentale de protecţia muncii.

În ergonomia informaţională intervine psihologia muncii care ajută la

stabilirea puterii de percepere, gândire, decizie, luate de angajat; informaţii care

sunt obţinute pe baza unor teste, studii, statistici şi care reprezintă fundamentul în

alegerea meseriei pentru care o persoană este sau nu compatibilă, dependent de

aptitudinile pe care le deţine. Cadrul legislativ: Codul muncii; Norme tehnice de

securitate a muncii, Codul penal


Activitatea organismului în timpul muncii este extrem de complexă, ea

înglobând activitatea musculară, circulatorie, respiratorie, digestivă, de excreţie şi

o anumită stare funcţională a sistemului nervos central, sub al cărui control se

desfăşoară toate procesele fiziologice.

În urma solicitărilor la care organismul uman este supus apare starea de

oboseală care se manifestă datorită consumului de energie cheltuit în timpul

desfăşurării unei activităţi, urmând ca aceasta stare să fie compensată prin

alimentaţie şi odihnă. Starea de oboseală îndeplineşte funcţie protectivă

semnalând atingerea limitelor de solicitare pe care organismul nu le poate depăşi.

Formele oboselii sunt multiple: musculară, senzorială, vizuală, auditivă,

oboseala generală, nervoasă, mintală, cronică. Oboseala denotă condiţii foarte

diferite dar care indiferent de tip: musculară sau generală are ca rezultat final

reducerea capacităţii de muncă şi a rezistenţei organismului.In oboseala musculară

durerea acută localizată la nivel de muşchi reprezintă primul semn, iar cea

generală se manifestă prin sentimentul şi dorinţă de reducere sau încetare a

28

activităţii prestate. Oboseala generală poate fi definită ca oboseală psihică sau

nervoasă (Étienne Grandjean, 1998). Aşadar, indiferent de activitate sunt

solicitate două sisteme: muscular şi nervos în proporţii diferite, de unde oboseala

se reduce la 2 forme: musculară şi nervoasă.


Fiecarea manifestare exterioară a omului (deplasarea, menţinerea corpului

într-o anumită poziţie, aplecarea, ridicarea, apropierea sau îndepărtarea de corp

a anumitor obiecte) sunt asigurate prin funcţia musculară. Manifestările

activităţii musculare pot fi statice fie dinamice. La baza activităţii musculare

stă contracţia, care are loc datorită configuraţiei, compoziţiei chimice şi

proprietăţilor specifice miofibrilelor.

In corpul uman există trei tipuri de muşchi: muşchiul cardiac, muşchii netezi

(de la nivelul vaselor de sânge ) şi muşchii scheletici sau striaţi, ataşati oaselor.

Febra musculară afectează doar muşchii scheletici şi rezultă în urma unei activităţi

dinamice sau statice repetative ale aceleaşi mişcări.

In munca dinamică, musculatura scheletică activă se contractă şi relaxează

ritmic, cu creşterea concomitentă a fluxului sangvin la nivel de muşchi în paralel

cu descreştea fluxului la nivelul zonelor inactive: rinichi, ficat. Bătăile inimii,

presiunea sangvină şi consumul de oxigen din muşchi creşte proporţional cu

intensitatea muncii. Intensificarea ventilaţiei pulmonare se datorează profunzimii

respiraţiei şi a frecvenţei respiratorii mai crescute. Activarea întregului sistem

cardio-respirator are ca scop, sporirea necesarului de oxigen către muşchi. Nivelul

consumului de oxigen măsurat în timpul desfăşurării muncilor grele dinamice

indică intensitatea muncii prestate. Valoarea consumului de oxigen se exprimă

prin consum de energie (1 litru oxigen/minut care corespunde la aproximativ 5

Kcal/minut sau 21 Kj/minut).

Recomandările pentru frecvenţa cardiacă maxim admisă dependent de volumul

de lucru, corelat cu greutatea dinamică a activităţii musculare poate fi exprimată în

valori absolute sau, cu ale ritmului cardiac din perioada de repaus. Valorile absolute la

bărbaţi şi femei sunt cuprinse între 90-112 bătăi pe minut la manipularea manuală

continuă a obiectelor, creşterea frecvenţei cardiace fiind cu 30-35 bătăi pe minut mai

mare decât al nivelului în repaus.

Prevenirea suprasolicitărilor musculare constă în efectuarea unor exerciţii

graduale, desfăşurate în cadrul antrenamentelor a căror menire este de a

29

îmbunătăţii abilităţile de lucru, reducerea solicitărilor musculare concomitent cu

creşterea capacităţii musculare şi cardio-respiratorii.

Pe parcursul unei zile efortul fizic corelat cu micşorarea forţei şi rezistenţei

musculare are dinamică descrescătoare dependent de activitatea prestată.

Activităţile se pot împărţi în funcţie de greutatea muncii prestate în 4 categorii (I-

IV). Pentru fiecare dintre aceste categorii forţa şi rezistenţa musculară la finele

zile faţă de nivelul de început scade cu: 1-9%, caz în care gradul de oboseală este

nesemnificativ. Cu cât procentul creşte, organismul se resimte prin oboseala acută

acumulată:10-17% (oboseală medie); 18-39% (oboseală evidentă); > 40%

(oboseală pronunţată) (Mesina V., 2013).

In munca statică, nu se pot observa mişcări vizibile a contracţiei

musculare (ca de exemplu în picioare). Munca statică creşte presiunea în

interiorul muşchiului care împreună cu compresia mecanică împiedică

circulaţia sangvină total sau parţial. Furnizarea de substanţe nutritive şi oxigen

la nivel de muşchi şi eliminarea produşilor metabolici finali de la nivelul

acestora sunt împiedicate. In acest fel, în munca statică, muşchii devin obosiţi

mult mai rapid decât în cazul prestării unei activităţi dinamice.


In munca intelectuală predomină activitatea centrilor nervoşi superiori care

trebuie adaptată la posibilităţile fiziologice ale organismului. In acest fel se evită

suprasolicitările intelectuale, faţă de care encefalul nu se poate adapta. Rezultatele

muncii obţinute pot fi pozitive prin învăţare, motivare; sau negative. Oboseala

mentală este consecinţă a îndeplinirii unor îndatoriri cu grad ridicat de dificultate

care implică procesarea informaţiilor o lungă perioadă de timp. Aceleaşi

repercursiuni sunt manifestate atunci când: monotonia, insatisfacţia, saturaţia se

instalează faţă de activitatea pe care un individ o desfăşoară (Richter P., 2011). O

situaţie poate deveni stresantă în urma unor solicitări numeroase, când subiectul se

simte ameninţat, izolat sau împiedicat să-şi desfăşoare activitatea. In contrast cu

monotonia unde, după îmbunătăţirea condiţiilor se constată revenirea la

performanţele iniţiale, recuperarea în cazul oboselii mentale se face în timp şi nu

dispare imediat după schimbarea condiţiilor de lucru. Componentele procesului

care stau la baza relaţiei efort-consecinţe cu efecte asupra performanţelor muncii

constau în: mediul de la locul de muncă şi condiţiile de îndeplinire a îndatoririlor,

condiţiile de mediu;resursele puse la dispoziţie pentru îndeplinirea îndatoririlor. În

30

îndeplinirea sarcinilor: dorinţa individuală de performanţă, perceperea

problemelor şi conştientizarea efortului necesar în vederea finalizării

obiectivului,constituie condiţii prioritare. Indeplinirea sarcinilor sunt dependente

de rezultatul impus.

Microclimatul, iluminatul, mediul sonor, vibraţii, condiţiile de design

industrial şi aspectul estetic, sunt principalele condiţii de mediu care participă la

instalarea şi acutizarea senzaţiei de oboseală.

Forţarea organismului peste limitele fiziologice, induce senzaţia de oboseală

alarmantă şi în final copleşitoare. Oboseala acumulată zi după zi poate conduce la

oboseală accentuată, cronică, senzaţie care durează permanent.

O stare generală rea însoţeşte oboseala cronică.Persoanele care suferă de

oboseală sunt mai emotive, au psihic labil tradus prin comportament antisocial,

tendinţă de depresie (anxietate nemotivată), lipsă de energie şi imposibilitate de a

lua decizii coerente sau prompte (Gerry Lisa M., 2013). Aceste efecte psihice de

multe ori sunt însoţite de simptome psihosomatice: durere de cap, ameţeli,

tulburări cardiace şi respiratorii, pierderea apetitului, tulburări digestive, insomnii.

Scăderea performanţelor productive, creşterea erorilor sau variabilitate mare

a performanţelor sunt simptome comportamentale de exteriorizare a oboselii.

Consecinţele solicitărilor psihice şi psiho-fiziologice a efortului mental

depus în orice tip de activitate a muncii se va urmări încă din stadiu incipient

luând în considerare toţi factorii: profesionali, individuali, extraprofesionali şi

interacţiunea dintre ei (art. 172/NGPM, 2002).

Cercetările fiziologice au condus la cunoaşterea interacţiunilor complexe

dintre organism şi munca profesională. S-au determinat limitele efortului energetic

în condiţiile echilibrului biologic, toleranţă, deficitul metabolic, posibilităţile de

efort, limitele în apariţia oboselii şi a surmenajului fizic şi nervos. S-a cercetat

starea funcţională a SNC şi endocrin la efectuarea diferitelor categorii de munci,

aducându-se date importante în privinţa raţionalizării muncii. Pe aceste date de

fiziologie se bazează normele de igienă şi protecţie a muncii în toate sectoarele de

activitate.

Strategiile de prevenire şi control sunt îndreptate în direcţia reducerii

supraîncărcării psihice şi a stresului prin: alocarea sarcinilor de serviciu adecvate

fiecărui angajat, îmbunătăţirea mediului la locul de muncă, intercalarea

perioadelor de repaus din timpul muncii în funcţie de gradul de dificultate a

activităţilor prestate şi alocarea orelor de somn necesare organismului pentru

31

recuperare, organizarea muncii, a muncii în echipă, instruire şi educaţie,

introducerea unor metode de management a stresului la persoanele cu risc şi

sprijin psihologic din partea colegilor, dreptul şi acordarea serviciilor medicale de

specialitate.

Îmbinarea armonioasă a factorului uman cu factorii tehnologici se realizează

prin: orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman, reorientarea profesională;

proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane; crearea unei

ambianţe care să asigure securitate şi confort; repartizarea raţională a

sarcinilor;economia energetică a organismului uman.


Directiva 93/104/EC, completată cu Directiva 2003/88/EC transpusă în

Normele generale de protecţia muncii prevăd timpul alocat desfăşurării

activităţilor şi organizării timpului la locul de muncă, în vederea asigurării şi

protejării sănătăţii şi siguranţei angajaţilor.

Condiţiile de muncă fac referire la: durata zilei de muncă. In acest sens

standardele minime aplicate la nivelul ţărilor europeane vizează timpul alocat

desfăşurării activităţilor la locul de muncă. Acesta nu va depăşi 8 ore/zi (40

ore/săptămână) sau 48 de ore/săptămână cu tot cu orele suplimentare. Asigurarea

unei pauze de odihnă de cel puţin 11 ore consecutive pe perioada unei zile (24

ore) şi alocare a cel puţin unei pauze în timpul orelor de serviciu în cazul în care

timpul de muncă depăşeşte 6 ore, dependent de intensitatea, regimul, gradul de

dificultate a muncii. O pauză de 24 de ore neîntreruptă se va acorda angajaţilor

pentru fiecare 7 zile lucrătoare.

Asigurarea concediului de odihnă plătit de cel puţin 4 săptămâni pe

parcursul anului. Se vor acorda îngrijiri suplimentare angajaţilor care lucrează în

turele de noapte. Aceştia nu ar trebui să desfăşoare munci grele sau periculoase o

perioadă mai lungă de 8 ore din cele 24 de ore. In urma evaluărilor de sănătate,

personalul de noapte poate cere transferul pentru desfăşurarea unei activităţi de zi.

Regimul de muncă presupune organizarea activităţilor în mai multe

schimburi, dacă activitatea într-un anumit domeniu se desfăşoară neîntrerupt 24

din 24 de ore; gradul de intensificare a muncii se reglementează în funcţie de

normele de producţie sau timp şi vor corespunde nivelului organizatoric, tipului

de producţie, etc. Experienţa în muncă şi cerinţele tehnice precum şi nivelul

organizatoric sunt alte condiţii majore care au ca menire: prevenirea oboselii.

32

Rezumat

Managementul vizual funcţionează pe modelul celor 5 S: Seiri (sortare),

Seiton (stabilizare, ordine), Seiso (strălucire), Seiketsu (standardizare), Shitsuke

(susţinerea schimbării), la care se adaugă un al şaselea S-Siguranţa şi securitatea

la locul de muncă.

Rolul principal al managementului vizual îl constituie menţinerea ordinii,

curăţeniei şi disciplinei la locul de muncă în vederea evitării oricăror accidente în

care dezordinea joacă rol esenţial în producerea evenimentelor cu caracter nedorit.

Locul de muncă trebuie să ofere angajatului condiţii optime necesare desfăşurării

normale a activităţii productive.

Igiena muncii are ca obiectiv principal prevenirea oboselii fizice şi a

supraîncordării nervoase bazată pe studierea relaţiei dintre om şi propria sa

activitate în vederea stabilirii regimului optim de muncă şi odihnă, optimizarea

efortului fizic sau intelectual; dar şi studierea sistemului propriu zis al locului de

muncă, în cadrul căruia se studiază relaţia dintre om şi obiectele înconjurătoare.

In cadrul ergonomiei se studiază antropometria, bioergonomia,

topoergonomia.

Indiferent de munca prestată: fizică sau intelectuală, ergonomia joacă rol

esenţial în prevenirea tulburărilor musculo-scheletice, având ca punct de pornire

trei variabile esenţiale: cerinţele faţă de forţa musculară, postura adoptată şi

timpul alocat desfăşurării unei activităţi.

Şi pentru că ergonomia este o ştiinţă care are obiect de studiu,scop,

obiective, metode de cercetare nu poate să rămână în afara ştiinţelor juridice. In

apărarea angajaţilor există legi, norme, hotărâri integrate în: Legea 319/2006 a

securităţii şi sănătăţii în muncă,Constituţia României, Codul Muncii, Norme

republicane şi departamentale de protecţie a muncii, Norme speciale (tabel 1).

Tabel 1

Directive Europene legate de sănătatea securitatea şi siguranţa în muncă transpuse pe plan Naţional în Legi, Hotărâri Guvernamentale

Directiva Act normativ

transpus în România Directiva 89/391/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 12 iunie 1989 pentru promovarea îmbunătăţirii sănătăţii şi securităţii lucrătorilor la locul de muncă – Directiva-cadru.

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă

nr.319/2006

Directiva 89/654/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate pentru locul de muncă (prima directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)

H.G.nr.1091/2006

Loc de muncă

33

Continuare tabel 1 Directiva 89/655/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă (a doua directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)

H.G.nr.1146/2006 Echipamente de muncă

Directiva 95/63/CE a Consiliului din 5 decembrie 1995 de modificare a Directivei 89/655/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă (a doua directivă individuală în sensul articolului 16 paragraful 1 din Directiva 89/391/CEE). Directiva 2001/45/CE a Consiliului din 27 Iunie 2001 care amendează directiva Consiliului nr. 89/655/CEE cu privire la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor de lucru la locul de muncă. Directiva 89/656/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă (a treia directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)

H.G.nr.1048/2006 Echipamente

individuale de protecţie (E.I.P.)

Directiva 90/269/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 29 mai 1990 privind condiţiile minime de sănătate şi securitate pentru manipularea manuală a încărcăturilor în situaţiile în care există un risc pentru lucrători, în special de afecţiuni ale spatelui (a patra directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)

H.G.nr.1051/2006

Manipularea manuală a încărcăturilor

Directiva 90/270/CEE a Consiliului Comunităţii Europene 29 mai privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare (a cincea directivă în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)

H.G.nr.1028/2006

Ecrane de vizualizare

Directiva 91/322/CEE a Comisiei din 29 mai 1991 asupra stabilirii valorilor limită indicative prin implementarea directivei Consiliului 80/1107/CEE asupra protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici, fizici şi biologici la locul de muncă

H.G.nr.1218/2006 Agenţi chimici

sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţii chimici la locul de muncă (a 14-a directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE) (a paisprezecea directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)

Directiva 2000/39/CE a Comisiei din 8 iunie 2000 pentru stabilirea primei liste a valorilor limită indicative de expunere la locul de muncă pentru implementarea directivei 98/24/CE privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţi chimici la locul de muncă.

Directiva 2006/15/CE a Comisiei din 7 februarie 2006 pentru stabilirea celei de a doua liste a valorilor limită indicative de expunere la locul de muncă, în aplicarea directivei 98/24/CE a Consiliului şi pentru amendarea directivelor 91/322/CEE şi 2000/39/CE

Directiva 92/58/CEE a C.C.E nr. 58 din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă (a noua directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al Directivei 89/391/CEE).

H.G.nr.971/2006

Semnalizare

34

Continuare tabel 1 Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecţia lucrătorilor contra riscurilor legate de expunerea la agenţi biologi la locul de muncă (a şaptea directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE).

H.G.nr.1092/2006 Agenţi biologici

Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (a şasea directivă individuală în sensul articolului 16 paragraful 1 din directiva 89/391/CEE)

H.G.nr.1093/2006

Agenţi cancerigeni şi mutageni

Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot) (a şaptesprezecea directivă individuală în sensul art. 16 paragraful 1 din directiva 89/391/CEE)

H.G.nr.493/2006

- Zgomot

Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la riscurile ce decurg din expunerea lucrătorilor la agenţi fizici (vibraţii) (a şaisprezecea directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE).

H.G.nr.1876/2005

- Vibraţii

Studiul principalelor modificări morfo- fiziologice ale organismului

care au loc în procesul muncii este necesar, întrucât pe baza cunoaşterii se

fundamentează ştiinţific şi se elaborează măsuri a cărui rezultat final îl

constituie menţinerea capacităţii de muncă optima şi prevenire a

surmenajului. Activitatea organismului în timpul muncii este extrem de

complexă, ea înglobând activitatea musculată, activitatea circulaţiei,

respiraţiei, digestiei, excreţiei şi o anumită stare funcţională a sistemului

nervos central, sub al cărui control se desfăşoară toate procesele fiziologice.

Activitatea musculară. Fiecarea manifestare exterioară a omului (deplasarea,

menţinerea corpului într-o anumită poziţie, aplecarea ridicarea, apropierea sau

îndepărtarea de corp a anumitor obiecte sunt asigurate prin funcţia musculară;

manifestările activităţii musculare fiind fie statice fie dinamice). La baza activităţii

musculare stă contracţia. Forţa şi rezistenţa musculară dependent de gradul de

dificultate a muncii prestate scade de la ‹ 1% până la › 40%, moment în care

organismul se resimte printr-o oboseală pronunţată. Munca statică induce oboseala

musculară mult mai rapid decât în cazul unei activităţi dinamice prestate.

In munca intelectuală predomină activitatea centrilor nervoşi superiori,

suprasolicitarea intelectuală trebuind adaptată la posibilităţile fiziologice ale

organismului. Efortul intens şi de lungă durată, dăunează sănătăţii, scade

capacitatea de muncă, duce la oboseală nervoasă. Suprasolicitarea de orice natură

35

a organismului determină oboseala. Oboseala musculară este rezultatul muncilor

fizice depuse având ca rezultat instalarea febrei musculare iar oboseala mentală se

însumează cronic generând surmenajul cu implicaţii a căror consecinţe se măsoară

în pierderea de durată sau temporară a capacităţii de muncă, instalarea

monotoniei, scăderea productivităţii şi inhibiţie nervoasă.


1.Ce rol joacă igiena muncii în cadrul ergonomiei...............................

..............................................................................................................

2. De ce se acordă importanţă organizării muncii şi cu ce se ocupă

antropometria, topoergonomia, bioergonomia

..............................................................................................................

3. Care sunt principalele modificări care se produc în cadrul

desfăşurării unei activităţi fizice sau intelectuale?............

..............................................................................................................

..............................................................................................................

4. Care sunt consecinţele desfăşurării unei activităţi fizice intense şi

cum se manifestă

..............................................................................................................

5.Care sunt consecinţele desfăşurării unei activităţi intelectuale

susţinute şi cum se manifestă

..............................................................................................................

..............................................................................................................

6. Cum se pot evita neplăcerile cauzate de oboseală?................

..............................................................................................................

..............................................................................................................

7.Care sunt principalele norme, Legi, hotărâri, norme departamentale

care vin în sprijinul angajatului?

..............................................................................................................

..............................................................................................................

8. Definiţi noţiunea de muncă

..............................................................................................................

..............................................................................................................

36

1.Semnele de obligativitate sunt încadrate în chenar a cărui formă este:

a. Triunghiulară

b. Rotundă

c. Dreptunghiulară

d. Pătrată

2.Fondul semnelor de obligativitate este:

a. Verde

b. Roşu

c. Albastru

d. Galben

3.Semnele de avertizare sunt încadrate în chenar a cărui formă este:

a. Triunghiulară

b. Dreptunghiulară

c. Pătrată

d. Rotundă

4.Fondul caracteristic semnelor de avertizare este:

a. Roşu

b. Albastru

c. Verde

d. Galben

5. Semnele de interzicere sunt încadrate în chenar a cărui formă este:

a. Pătrată

b. Triunghiulară

c. Rotundă

d. Dreptunghiulară

6. Care sunt caracteristicile semnelor de salvare sau prim ajutor din punct de

vedere a încadrării în chenar şi fond?

7. Care sunt principalele modificări morfo – fiziologice principale care apar în

activitatea fizică?

a. Modificarea aparatului digestiv şi excretor

b. Adaptarea aparatului respirator la efort;

c. Dezvoltarea musculaturii în volum şi putere de contracţie;

Autoevaluare

37

d. Modificări ale sistemului nervos central şi sistemului endocrin

e. Dezvoltarea sistemului cardio – circulator;

8.Care sunt principalele modificări morfo-fiziologice care apar în desfăşurarea

unei munci intelectuale?

a. Modificări ale sistemului nervos central şi sistemului endocrin

b. Dezvoltarea musculaturii în volum şi putere de contracţie;

c. Dezvoltarea sistemului cardio – circulator;

d. Modificarea aparatului digestiv şi excretor

e. Adaptarea aparatului respirator la efort;

9.O activitate este considerate a avea grad redus de dificultate când?

a. Obiectul manipulat are o greutate de peste 1 Kg

b. Obiectul de manipulat are o greutate de 3 Kg

c. Obiectul de manipulat are o greutate sub 3 Kg

d. Obiectul de manipulat are o greutate sub 1 Kg

10.In munca dinamică musculatura scheletică activă influenţează şi activitatea

altor sisteme ale organismului?

a. Da

b. Nu

11.Ce alte modificări survin în activitatea dinamică musculară?

a. Creşte presiunea sangvină

b. Scade presiunea sangvină

c. Creşte consumul de oxigen din muşchi

d. Scade fluxul sangvin la nivelul zonelor inactive

e. Creşte frecvenţa bătăilor inimii

f. Se intensifică profunzimea respiraţiei

g. Scade frecvenţa respiratorie

h. Creşte frecvenţa respiratorie

12. Care sunt consecinţele în cazul depunerii unui efort fizic de lungă durată,

suprasolicitant?

a.oboseala mentală

b.Febra musculară

13.Care sunt repercursiunile în cazul suprasolicitării activităţii intelectuale?

a. Oboseala mentală

b. febra musculară

c. Oboseala cronică

38

Bibliografie

1. MESINA VICTOR (2013)- Metode de cercetare şi evaluare a stării funcţionale

a organismului uman în timpul lucrului cu efort fizic. Universitatea de Stat de

Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu, Chisinău, pag. 1-23

2. X X X Directiva cadru 93/104 (1993) - Working Conditions - Working Time

Directive http://eur- lex.europa.eu

3. X X X Directiva Cadru 88/2003/EC (2003)- Working Time Directive.

http://ec.europa.eu

4. CHANESKI WAYNE (2001)- Organizing Your Workplace With The

"Five S" Process.www.mmsonline.com

5. CORLETT N. (1988) - The investigation and evaluation of work and

workplaces. Ergonomics vol. 31, pag. 727-734Darby Frank, 1998

6. DRĂGHICI ANCA (2009)- Ergonomie. Editura Politehnica, Timişoara,

www.biblioteca.regielive.ro

7. MAN C. (2000)-Ergonomia şi protecţia muncii. Curs lito

8. MASALI MELCHIORRE (1998) – Anthropometry. 3rd edition of the

Encyclopaedia of Occupational Health and Safety

9. POPESCU MIHAELA (2010)-A welding ergomics-elements.Annal of daam

&Procedings Publisher

10. ULICH EBERHARD, GUDELA GROTE (1998)- Encyclopaedia of

occupational health and safety. Four Edition Chaptel 29.Ergonomics. Postures

at work Work organization

11. X X X HG 971/2006 .Semne de obligativitate - Cerinţe minime pentru

semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă sau prim ajutor

-www.protectiamuncii.ro.

http://ec.europa.eu/

http://www.biblioteca.regielive.ro/

39

Cuprins

3.1. Tulburări ale sistemului musculo-scheletic, cauze, modalităţi de prevenire


3.1.4. Poziţia adoptată în timpul muncii. Poziţii vicioase. Poziţia ortostatică




3.1.7.1.Temperatura





3.1.7.3. Zgomotul




3.1.7.5.1.Gazele nocive


3.1.7.6. Radiaţiile ionizante



Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie

Număr ore alocate: 2 ore


- explici de ce noxele sunt considerate ca avînd acţiune adversă faţă de

integritatatea morfofuncţională a organismului

- redai care sunt principalele cauze ale producerii noxelor la locul de

muncă

- recunoşti simptomele, măsurile de prevenire şi prevederile

legislative cu referire la acţiunea factorilor de mediu pe care o pot

exercita la nivelul organismului

- înţelegi rolul măsurilor de prevenire în lupta cu zgomotul, vibraţiile,

electricitatea şi măsurile de acordare a primului ajutor

40

Noxe şi boli profesionale

Prin noxe profesionale, se înţeleg acei factori legaţi de procesele de muncă

care au influenţă negativă asupra stării de sănătate, manifestate prin fenomene

patologice, oboseală, reducerea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală. Întrucât

munca în sine nu numai că nu este nocivă, ci constituie condiţie a dezvoltării

armonioase a organismului, rezultă că nocivităţile profesionale pot fi generate

numai de condiţiile de muncă.

Noxele profesionale reprezinta acei factori legaţi de procesele de muncă

care influenţeză negativ starea de sănătate manifestate prin stări patologice,

oboseală, determinând sau favorizând starea de boală sau scăderea capacităţii de

muncă fizică ori intelectuală.

După Cadariu Gh. (1967) citat de Man C. (2000), noxele profesionale pot

să apară ca urmare a trei categorii de factori :

1. Noxe datorate organizării neraţionale a proceselor de muncă raportat la

conţinutul solicitărilor locului de muncă, manifestate prin intensificarea proceselor

de muncă peste limitele fiziologice sunt resimţite în special la nivelul sistemului

musculo-osteo-articular (efortul fizic - munca fizică grea, ridicarea şi manevrarea

de greutăţi) sau celui neuro-psiho-senzorial (intelectual). Ritmul prea intens de

desfăşurare a unei activităţi pe o perioadă lungă de timp, poziţiile nefiziologice în

timpul muncii (poziţii vicioase sau forţate prelungite), efortul static prelungit al

anumitor grupe musculare, suprasolicitarea unor organe şi sisteme şi mai ales a

analizatorilor şi S.N.C, folosirea neraţională a timpului de muncă şi de odihnă;

munca monotonă, sunt cauze care fac parte din această categorie de noxe.

2. Nocivităţi reprezentând factori dăunători din mediul de muncă:

factori fizici: temperatura prea scăzută sau prea ridicată, curenţi de aer,

presiune atmosferică, zgomot, radiaţii, ultrasunete;

factori chimici: substanţe toxice sub formă de gaze, vapori sau pulberi;

factori biologici: bacterii, virusuri patogene, ciuperci, paraziţi, hormoni.

3. Nocivităţi datorate unor deficienţe de construcţie şi amenajare a locului

de muncă: zone de lucru subdimensionate, deficienţe de microclimat (deficienţe

ale sistemului de ventilaţie, de încălzire, iluminat, insuficienţa volumului de aer),

condiţii neigienice la locul de muncă.

Bolile profesionale sunt cauzate de: factori fizici, chimici, biologici,

caracteristici exercitării unei profesii sau meserii precum şi cele cauzate de

suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme în timpul procesului de muncă.

41

Aceste boli se clasifică după factorul cauzal.

Deteriorarea stării de sănătate cu implicaţii asupra sistemului cardiovascular,

musculo-scheletic şi leziunile traumatice pot fi consecinţă a suprasolicitărilor.

Mulţi dintre factorii care acţionează negativ asupra sănătăţii pot fi eliminaţi

prin proiectarea unor maşini şi instrumente adecvate; automatizare a lucrărilor;

mecanizare; îmbunătăţire ergonomică a locului de muncă, a maşinilor,

dispozitivelor, uneltelor; buna organizare a muncii; instruire adecvată în cadrul

practicilor de pregătire.

Incidenţa cea mai mare a unor boli profesionale precum: astmul şi plămânul

fermierului, febra morarilor produse de inhalarea prafului biologic rezultat din

manipularea fânului mucegăit sau măcinarea cerealelor administrate în hrana

animalelor precum şi bolile de piele (dermatita) se înregistrează în rândul

angajaţilor implicaţi în activităţile desfăşurate în sectorul zootehnic (Mónica

Águila Martínez-Casariego şi col. 2010). Efectele nefavorabile sunt cauzate de

multitudinea mare a variabilelor cu caracter nosogen: peste 100.000 de substanţe

chimice, peste 50 de factori fizici, 200 factori biologici şi peste 20 de condiţii

ergonomice necorespunzătoare, la care se adaugă suprasolicitarea unor organe şi

sisteme în activităţile fizice prestate.

Personalul poate fi expus la acţiunea substanţelor chimice, precum

pesticidele utilizate în agricultură, zootehnie, medicamente de uz veterinar,

solvenţi, oleiuri care pe termen lung produc astm, boli ale pielii, afectează

sistemul nervos sau sunt precursori ai cancerului.

Personalul poate suferi de boli şi infecţii de natură bacteriană, virotică, boli

parazitare rezultat a unei igiene precare şi grad de curăţenie redus. Alte cauze:

malnutriţie, problemele de ordin psihologic sau social cu care se confruntă

angajaţii. Interacţiunea acestor factori generează condiţii bune pentru creşterea

riscului de producere a accidentelor sau creerea unor condiţii de disconfort la

locul de muncă.

Condiţiile de lucru, tipul de muncă depus, vocaţia şi statutul profesional

precum şi locaţia geografică a locului de muncă, cerinţele angajatorului, sunt

factori care pot avea impact profund negativ asupra statutului social şi a bunăstării

sociale a persoanelor implicate în diverse activităţi.

Poziţiile obositoare sau dureroase, transportul sau deplasarea unor obiecte

grele, poziţia ortostatică adoptată sau mersul timp îndelungat şi mişcările

repetative ale mâinilor sau braţelor crează o multitudine de probleme de natură

42

musculo-sheletică şi apariţie a bolilor profesionale, boli cu o răspândire foarte

largă.Orele de muncă prelungite, fără aplicarea unor metode de lucru standardizate

mai ales în perioada campaniilor agricole, întreprinderea unor acţiuni în cadrul

fermelor de: populare-depopulare a halelor de păsări sau porci, popularea-

depopularea unor bazine piscicole, sunt probleme tipice cu care persoanele din

sectorul zootehnic, piscicultură se confruntă, în special când aceştia desfăşoară

activităţi independente. Cu toate că multitudinea cauzelor expuse succint este

covârşitoare angajaţii sunt expuşi de cele mai multe ori pericolelor de ordin

ergonomic.

3.1. Tulburări ale sistemului musculo-scheletic, cauze,

modalităţi de prevenire

Cele mai frecvente cauze de instalare a unor afecţiuni cu precădere la nivel

de spate constau în solicitări fizice care presupun: ridicare, încărcare sau

descărcare a unor obiecte grele, posturi incomode adoptate şi mişcări repetative.

Anumite tipuri de tulburări sunt asociate în principal cu sarcina obiectelor

manipulate sau ocupaţia.

Prin manipulare manuală se înţeleg acele activităţi efectuate de către angajaţi

care implică ridicare, susţinere, aşezare, împingere, tragere, purtare sau deplasare

a unui obiect care poate fi animat (animal sau altă persoană implicată) sau ne-

animat. Manipularea manuală presupune în multe cazuri instalarea unor tulburări

care afectează sistemul musculo-scheletic prin activitatea cumulativă, repetată a

unor mişcări (European Agency for Safety and Health at Work, 2007).

Dintre activităţile care participă la apariţia leziunilor la nivel de spate

amintim:

- cauzele fizice: manipulare manuală, încărcare, posturi incomode şi mişcări

stângace, mişcări repetative, acţiunea presiunii mecanice directe asupra

ţesuturilor, vibraţia şi temperatura scăzută

- cauze determinate de organizarea muncii: ritmul de muncă, munca repetativă,

munca monotonă, factori de natură psiho-socială, şi chiar remunerarea.

Munca prea intensă sau manipularea repetativă ori de lungă durată a unor

obiecte a căror greutate este mare, precum şi adoptarea unor poziţii sau mişcările

incomode (trunchi aplecat, şi/sau răsucit), braţe ridicate, încheieturi îndoite sunt

alţi factori implicaţi în apariţia bolilor la nivel de spate.

Alte cauze care ar putea conduce la creşterea accidentelor şi în special a

43

leziunilor la nivel de spate sunt dependente de dimensionarea locului de muncă,

deficienţele de microclimat în care angajatul trebuie să îşi desfăşoare activitatea.

Spaţiul subdimensionat pentru manipularea manuală a obiectelor duce la

adoptarea unor posturi incomode, ceea ce face nesigură deplasarea; pardoseaua

instabilă, neuniformă, alunecoasă induce creşterea posibilităţilor de accidentare;

căldura excesivă la locul de muncă afectează mecanismul de termoliză cu

creşterea activităţii glandelor sudoripare, astfel încât cel implicat necesită o forţă

mult mai mare în manipularea uneltelor sau dispozitivelor folosite pentru a nu le

scăpa din mâna transpirată; temperaturile prea scăzute se materializează prin

senzaţia de amorţire a mâinilor şi nesiguranţă în manipularea obiectelor.

Iluminatul necorespunzător forţează angajaţii să adopte poziţii incomode pentru o

vizibilitate mai bună în timpul activităţii desfăşurate.

La aceste cauze se vor adăuga şi câteva particulare, în care categorie se

încadrează: lipsa de experienţă, antrenament şi ne-familiarizarea cu munca

prestată.Leziunile se instalează odată cu înaintarea în vârstă şi vechime la locul de

muncă, la care se adaugă antecedentele anterioare angajării cu referire la bolile de

spate de care cel angajat a suferit în trecut.


Măsurile de prevenire constau în eliminarea cauzelor prin mecanizarea

lucrărilor, folosirea echipamentelor de manipulare cu motor sau mecanice cum ar

fi transportoarele sau motostivuitoare. Măsurile tehnice constau în echiparea cu

cărucioare, dispozitive de ridicare în cazul locurilor de muncă unde manipularea

manuală nu poate fi evitată sau mobilier adecvat în cazul muncii de birou. Rotaţia

locurilor de muncă, acordarea unor pauze suficient de lungi, fac parte din măsurile

organizatorice care au menirea de reduce incidenţa bolilor de spate. Şi nu în

ultimul rând, ca şi metodă preventivă, furnizarea tuturor informaţiilor privind

riscurile şi efectele negative asupra sănătăţii la manipularea unor obiecte grele,

instruirea şi conştientizarea angajaţilor cu privire la importanţa utilizării

echipamentelor de lucru şi a tehnicilor corecte de manipulare. Persoanele cu

vârsta de peste 45 ani vor depune efort fizic ridicat numai cu avizul medicului (art

166, din NGPM 2002). Pentru celălalte categorii de vârstă greutatea manipulată

prin ridicare, împingere, tragere, variază: 20-35 Kg dependent de intensitatea

efortului depus la categoria 16-19 ani; 25-55 Kg -19-45 ani şi 20-50 Kg (peste 45

ani) dacă obiectele sunt ridicate. Pentru obiectele purtate greutatea manipulată:15-

44

30 Kg pentru categoria 16-19 ani, 20 Kg (foarte frecvent)-50 Kg (rar) şi 15-40 Kg

pentru cei cu vârste de peste 45 Kg. In cazul obiectelor trase greutatea admisă este

de 10-15 Kg dependent de frecvenţa cu care se desfăşoară activitatea în cazul

bărbaţilor şi 7 kg (frecvent)-10 Kg (rar) la categoria femei. Valori destul de

apropiate sunt normate şi pentru situaţia în care manipularea obiectelor se face

prin împingere: 11-16 Kg bărbaţi şi 7,5- 11 Kg femei.(art. 168, alin.1).

3.1.4. Poziţia adoptată în timpul muncii.Poziţii vicioase. Poziţia ortostatică

In agricultură, zootehnie, piscicultură, poziţia ortostatică impune

suprasolicitarea unor grupe de muşchi în raport cu munca efectuată (coasă, sapă,

secerat manual, plivit, recoltarea peştilor, transvazarea puietului sau a peştelui din

bazine în bazinele de iernat, mulsul în condiţii necorespunzătoare).

Neconcordanţa între activitatea desfăşurată în poziţie ortostatică şi perioada

de repaus duce la debutul şi instalarea tulburărilor osteo-articulare (picior plat,

deformarea membrelor, devieri ale coloanei vertebrale), hernii abdominale, varice,

disfuncţii ovariene şi metroragii la femei (Man C., 2000).

Alte efecte cu acţiune nefavorabilă, implică modificări la nivelul:

sistemului circulator prin îngreunarea circulaţiei sanguine în întreg organismul

şi în special la nivelul membrelor inferioare; sistemului nervos datorită

efortului cerebral amplificat în vederea menţinerii echilibrului întregului

organism în poziţie verticală. Baza de susţinere a organismului este redusă iar

greutatea corpului este repartizată pe o suprafaţă mică, caz în care menţinerea

echilibrului este dificilă (Anca Draghici, 2009). Instalarea oboselii, scăderea

capacităţii de muncă au ca rezultat final scăderea preciziei şi încetinirii

mişcărilor mai cu seamă a membrelor superioare.


Pentru persoanele a căror activitate este mai mult statică, poziţia sezândă

deşi pare confortabilă şi prezintă avantaje nu este benefică. Prin poziţia adoptată

se menţine stabilitatea şi echilibrul corpului, oferă posibilitatea membrelor

inferioare de a acţiona simultan şi/sau succesiv în vederea executării anumitor

comenzi iar membrelor superioare precizie în coordonarea mişcărilor.Pe de altă

parte, timpul îndelungat petrecut în această poziţie provoacă afecţiuni şi declin

asupra statusului de sănătate. Măreşte riscul afecţiunilor cardio-vasculare, a

perturbărilor şi afecţiunilor musculo-scheletice.

45

Aplecarea corpului în faţă opus situaţiei în care spatele este sprijinit de

spătarul scaunului comprimă coloana vertebrală ceea atrage după sine senzaţia de

durerea de spate. Poziţia capului este dezechilibrată ceea ce contribuie la apariţia

problemelor la nivel de gât şi umeri. Poziţia şezândă adoptată în timpul orelor de

serviciu sau chiar în timpul liber prin staţionarea timp îndelungat în faţa

televizorului are ca rezultat oprirea activităţii electrice a muşchilor de la picioare,

scade nivelul caloriilor pierdute la o calorie/minut, enzimele care participă la

arderea grăsimilor îşi reduc activitatea în proporţie de 90%, iar colesterolul bun,

cel care distruge depozitele de grăsimi de pe vasele de sânge se reduce cu

aproximativ 20%, eficienţa insulinei se diminuează cu 24% (Meze D., 2012).

Incetinirea circulaţiei venoase la nivelul membrelor inferioare crează

disfuncţionalităţi circulatorii: umflarea picioarelor, furnicături, varice (Drăghici

A., 2009), creşte incidenţa bolilor cardiovasculare, afecţiunilor musculare de la

nivelul umărului, membrelor superioare (atrofiere), slăbirea muşchilor

abdomenului.

Alte repercursiuni negative se traduc prin: afecţiuni şi deformări ale

coloanei vertebrale: cifoză (provine de la cuvântul grecesc cyfos – curbat, sinonim

cu spinare de crap adică încovoierea dorsală a coloanei vertebrale), scolioza

(provine de la grecescul skolios- strâmb, care nu este altceva decât încovoierea

laterală a coloanei vertebrale), tulburări digestive, creştere a riscului de obezitate,

apariţia hemoroizilor (Man C., 2000) . Persoanele la care incidenţa problemelor de

ordin medical sus amintite este ridicată sunt cele care prin natura activităţilor

desfăşurate îşi petrec cea mai mare parte a timpului în faţa calculatorului.

Recomandări: menţinerea unei poziţii corecte, spatele drept, umerii căzuţi şi

braţele pe lânga corp. Înălţimea planului de lucru trebuie să fie apropiat de nivelul

coatelor, indiferent dacă este vorba de activităţi efectuate în picioare sau poziţie

şezândă.

Orice tip de activitate manuală trebuie alternată cu pauze sau alte munci

mai puţin solicitante pentru ca muşchii şi încheieturile să-şi poată recăpăta forţa.

Poziţii bizare. In desfăşurarea unor activităţi precum: plivitul, diferite

reparaţii în locuri strâmte, duce la adoptarea unor poziţii bizare, incomode care

produc leziuni ale articulaţiilor şi oaselor, mialgii şi nevralgii.

46


De regulă în agricultură acest tip de noxe este rar întâlnit, dar pot să se

instaleze la începutul campaniilor în cazul persoanelor lipsite de antrenament mai

cu seamă în rândul tinerilor şi femei. In această situaţie se remarcă prezenţa

bătăturilor în palme sau a bursitelor. In alte cazuri se poate instala nevroza

profesională, suprasolicitarea analizatorului vizual sau a celui acustic.

Ca şi profilaxie de combatere a acestor noxe, organizarea raţională a muncii

joacă un rol extrem de important, alături de modernizarea şi mecanizarea unor

lucrări dificile. O altă măsură de prevenire constă în interzicerea desfăşurării unor

activităţi cu grad de dificultate ridicat la femei şi tineri. In munca de birou însă,

suprasolicitarea acustică şi/sau vizuală reprezintă una din noxele de care se va ţine

cont la proiectarea şi menţinerea unui microclimat optim de confort.


Prin macroclimat se înţelege ansamblul factorilor fizici, chimici şi biologici

a unei regiuni, a căror acţiune exercitată poate fi benefică sau nosogenă asupra

organismului, iar prin microclimat totalitatea factorilor fizici,chimici, biologici de

la locul de muncă (spaţii închise).

Un microclimat necorespunzător duce la scăderea capacităţii de muncă,

contribuie la sporirea riscului de îmbolnăvire având ca rezultat final reducerea

productivităţii muncii.

3.1.7.1.Temperatura


In cazul activităţilor în care majoritatea timpului lucrat se desfăşoară

sub directa influenţă a parametrilor fizici a aerului, se va ţine seama de

valorile de temperatură pentru a evita suprasolicitarea mecanismului de

termoreglare. In condiţii extreme: valorile scăzute de temperatură exercită o

acţiune locală, manifestată prin tulburări vasculare urmate de degerături

(Drăghici C., 1996), iar acţiunea generală se traduce prin periclitarea

sănătăţii, contactarea bolilor afrigore iar în cazuri mai grave instalarea

hipotermiei.

47


La extemitatea opusă, valorile ridicate de temperatură, duce la ridicarea

temperaturii corporale şi cutanate, suprasolicitarea procesului de termoliză,

instalarea sincopei de căldură, edemului caloric, şocului caloric, deshidratării

organismului concomitent cu apariţia unui dezechilibru mineral.

O acţiune prelungită a temperaturilor ridicate asupra angajaţilor duce la

instalarea şocului caloric, cea mai gravă consecinţă a supraîncălzirii care

evoluează cu intensitate şi brutal.

Acţiunea simultană a mai multor factori dintre care: depunerea unui efort

fizic mărit, temperatura şi umiditatea mediului crescută, lipsa curenţilor de aer,

sunt principalele cauze de apariţie a şocului termic, care practic dereglează

mecanismul de termoreglare, oboseşte activitatea glandelor sudoripare datorită

imposibilităţii de evaporare a transpiraţiei şi eliminare a surplusului de căldură din

organism.

Angajaţii expuşi la condiţii de umiditate şi valori de temperatură excesivă

prezintă un risc mare de îmbolnăvire mai ales dacă depun o muncă grea sau

folosesc echipamente de protecţie neadecvate. Noii angajaţi prezintă un risc mult

mai mare decât cei experimentaţi deoarece nu sunt adaptaţi şi nu manifestă

toleranţă faţă de aceste condiţii. Prevenirea acestor neplăceri constă în aplicarea

"A.O.U" (apă, odihnă, umbră). Se va consuma apă la fiecare 15 minute chiar dacă

nu se instalează senzaţia de sete. O altă condiţie necesară prevenirii şocului

caloric: acoperirea capului iar hainele vor fi de culoare deschisă, deoarece reflectă

căldura pe când cele de culoare închisă absorb căldura. Odihna la umbră constituie

o altă modalitate de prevenţie.

Insolaţia. Agentul etiologic preponderent incriminat în manifestarea

insolaţiei (acţiune locală-cap) sunt radiaţiile infraroşii care se manifestă cu:

cefalee, senzaţie de greaţă, vomă, tulburări de vedere, iritabilitate, nelinişte

(datorate congestiei locale), hiperpirexie, pierderea cunoştinţei, hipotensiune

(colaps) şi chiar moarte în forme mai grave.

Efectul caloric a radiaţiilor infraroşii se manifestă şi prin arsură la nivel de

piele (combustio).Afectează epidermul unde se remarcă o zonă eritematoasă,

sensibilă, dureroasă uşor edemaţiată, care este inclusă în arsură de gradul 1.

48


Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 99/2000 legate de drepturile

angajaţilor care îşi desfăşoară activitatea de muncă în aer liber, la temperaturi

extreme (scăzute), acestora li va asigura până la un litru de ceai

fierbinte/schimb.In acelaş timp se vor acorda pauze pentru refacerea capacităţii

de termoreglare şi se vor distribui echipamentele de protecţie individuale,

impuse de condiţiile meteorologice. La valori de temperatură sub -200C sau

timp nefavorabil, (temperaturi scăzute corelate cu vânt puternic), angajatorii

trebuie să asigure personalului aceleaşi condiţii minimale pentru menţinerea

integrităţii stării de sănătate. Se vor acorda pauze şi caza personalul în spaţii

fixe sau mobile în care se va menţine microclimatul de confort. In cazul în care

nu se dispune de aceste condiţii minimale, iar temperaturile extreme se menţin

pe o perioada de cel puţin două zile consecutiv, angajatorul va lua decizia

reducerii duratei de lucru sau chiar întreruperea acestuia cu asigurarea

continuităţii activităţilor în punctele cheie unde lucrul nu poate fi întrerupt

potrivit prevederilor legale. Inspecţia muncii va fi informată de reducerea

duratei de lucru, până în ultima zi a săptămânii lucrătoare (vineri).

In NGPM/2002 sunt stipulate condiţii speciale în cazul angajaţilor care îşi

desfăşoară activitatea o perioadă prelungită la valori mai mari de 300C şi efort

fizic ridicat, dintre care: administrare obligatorie de apă carbogazoasă salină cu

un conţinut de 1-2 g/l NaCl (2-4 litri/schimb) şi temperatură de 16-180C necesară

pentru menţinerea regimului hidrosalin a organismului. La stres termic moderat se

recomandă a fi consumată apă potabilă a cărei valoare de temperatură este

cuprinsă între 14-160C (250 ml/repriză) şi 4-6 litri apă în cazul stresului ridicat.

Din punct de vedere a regimului alimentar se recomandă suplinirea

vitaminelor şi mineralelor prin consum de fructe, legume, sucuri nefermentate.

Pentru categoria de angajaţi care îşi desfăşoară activitatea la valori de

temperatură ridicată educaţia sanitară va pune accent pe regimul de muncă şi

odihnă, regimul hidrosalin şi alimentaţie. Şocul, colapsul caloric, crampele

calorice fac parte din categoria bolilor profesionale declarabile iar hipertensiunea

arterială provocată de temperatura crescută şi acţiunea radiaţiilor calorice,

afecţiunile digestive a căror agent etiologic este temperatura ridicată sunt

considerate boli legate de profesie care vor fi în permanenţă monitorizate.

Prin Ordinul MMSSF nr.706/26.09.2006 sunt fixate valori pentru

radiaţiile optice, ultraviolete, radiaţiile luminoase (vizibil), radiaţii infraroşii

49

apropiate, radiaţii laser în acord cu cerinţele minime de securitate şi sănătate în

muncă (Popa Ghe., 2012).


Presiunea atmosferică nu influenţează personale care lucrează în instituţii, în

locuri închise cu microclimat controlat, dar poate deveni un factor nociv pentru

persoanele care se deplasează cu animalele la altitudini mari, pe păşunile alpine,

fără acomodare treptată, care duce la instalarea anoxemiei, boala fiind denumită

generic "boală de munte". Debutul manifestărilor constă în: cefalee, vertij, nosee,

emeză, edem periferic, oboseală, apatie.

In cazuri grave se instalează edemul pulmonar de altitudine sau edemul

cerebral (Chirilă Andreea, 2013). Ambele situaţii pot fi cauză a decesului în cazul

în care se întârzie în acordarea primului ajutor.

O primă condiţie în evitarea accidentelor neplăcute constă în selecţia

personalului şi a controlului medical riguros efectuat. Se vor elimina persoanele

suferinde de boli cardiace sau pulmonare severe (www.sfatulmedicului.ro, 2010).

3.1.7.3. Zgomotul

Acţiunea locală a zgomotului se manifestă asupra analizatorului auditiv,

producând acoperirea sau mascarea sunetelor, oboseala auditivă, traumatismul de

zgomot, hipoacuzie surditate profesională, stresul psihic care are ca şi consecinţă

mărirea cheltuielii de energie concomitent cu instalarea nevrozelor şi a oboselii

rapide, reducerea capacităţii de muncă, tulburarea somnului şi instalarea

tulburărilor cardiovasculare.

Dependent de intensitatea sunetelor, acestea pot cauza leziuni la nivelul

urechii medii, interne, timpanului, provoacă hemoragii labirintice, cofoză, iar

efectele cele mai resimţite se traduc prin tensiune arterială mărită, diminuare

atenţiei şi afectarea funcţiilor circulatorii care sunt rezultat a prezenţei unui

zgomot prelungit şi permanent ( Şchiopu Niculina, Bardac D.I, 2012). Nocivitatea

zgomotelor depinde de spectrul acestora (infrasunete – sub 20 Hz, sunete şi

ultrasunete- peste 20 000 Hz). Infrasunetele nu sunt percepute de urechea umană,

iar ultrasunetele depăşesc nivelul de percepţie a urechii umane. Dar şi în aceste

condiţii, aceste sunete se răsfrâng negativ asupra organismului prin provocarea

unei senzaţii de agitaţie, frică, stare de greaţă, deranjament gastric, dezorientare.

Infrasunetele se răsfrâng şi asupra capacităţii de menţinere a echilibrului, prin

http://www.sfatulmedicului.ro/

50

afectarea urechii medii şi pot induce aritmia cardiacă. Alte manifestări:

accelerarea pulsului, epistaxis, senzaţie de ameţeală, stare de vomă, tulburări de

vedere, dereglarea coordonării musculaturii, hipersalivaţie, cefalee, hiperemie

cutanată, furnicături, anxietate, oboseală accentuată, tuse, dureri abdominale, fals

efect de euforie (www.referate.com). Infrasunetele cu intensitate medie dereglează

statusul de sănătate a persoanelor afectate iar cele cu intensitate mare provoacă

moartea. Ultrasunetele folosite ca mijloc de combatere a microorganismelor sau

insectelor, dependent de locul de pătrundere, duce la deteriorarea stării de sănătate

manifestate prin încălzirea, deteriorarea epidermei şi chiar afectarea oaselor dacă

poarta de intrare o constituie pielea iar timpul de expunere este prelungit. Astenia,

senzaţia de greaţă, emeză, efecte psihologice sunt manifestări ale ultrasunetelor a

căror poartă de intrare o constituie aparatul respirator. Alte modificări patologice

survenite asupra organismului se răsfrânge la nivelul tabloului hematologic prin

scăderea numărului de eritrocite şi a unui disconfort resimţit prin migrene, greaţă,

şi chiar pierderea echilibrului, ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv şi chiar

ruperea timpanului; - scăderi in greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale

somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor; surditate la perceperea sunetelor

de înaltă frecvenţă ( http://www.sanatatesiviata.ro).

Urechea umană are sensibilitate diferită faţă de frecvenţele zgomotului. Nu

doar intensitatea zgomotului este aceea care face din acest parametru un factor

periculos ci: durata expunerii reprezintă un alt factor implicat, dependent de care

se calculează intensitatea zgomotului la 8 ore/zi.

Zgomotele foarte puternice a căror nivel de intensitate depăşesc pragul de

audibilitate (85-90 dB), pe lângă faptul că pot reduce la zero inteligibilitatea

vorbirii, cauzează o pierdere treptată, până la surditate, a sensibilităţii auditive.

Surditatea permanentă poate să apară după numai 4-5 ani de activitate în mediu cu

zgomot deosebit de intens. Intensităţi mai mari de 110 dB situează zgomotele

dincolo de limitele suportabile (http://www.newparts.info, 2012).

Expunerea îndelungată la intensitate mai mare de 80 dB duce la

deteriorarea auzului.

Dintre persoanele angajate în diversele sectoare de activitate, personalul

care trăieşte şi lucrează într-o fermă au cea mai mare rată de pierdere a auzului

(Ehlers J.J şi col. 2011). După Sliwinska-Kowalska M şi col. (2012) agricultura

este domeniul în care riscul de pierdere a auzului este cel mai ridicat în rândul

personalului. Tractoarele, combinele, suflantele de însilozare, fierăstraiele cu lanţ,

http://www.sanatatesiviata.ro/

http://www.newparts.info/

51

motostivuitoarele, uscătoarele de cereale, zgomotele produse de animale mai ales

într-o fermă de porci sunt surse tipice de zgomot într-o fermă. Zgomotul dintr-o

fermă de porci atinge valori de 115 dB.


Conform NGPM/2002 evaluarea zgomotului ia în calcul toate variabilele:

intensitatea, durata, expunerea zilnică a angajaţilor la sursele de zgomot, media

săptămânală calculată pe baza valorilor zilnice.

Verificarea auzului începe încă din fază incipientă, adică înainte sau

începutul expunerii la zgomot şi mai apoi prin examen regulat în funcţie de gradul

de risc pe care zgomotul îl poate avea asupra personalului angajat.

Examinarea iniţială constă în anamneză, otoscopie şi testul audiometric

după SR ISO 6198. Condiţiile de lucru impun perioada la care exemenul va fi

efectuat. Pentru angajaţii care îşi desfăşoară activitatea într-un mediu unde nivelul

fonic este sub 85 dB, examinarea regulată se va efectua la cel puţin la 5 ani.

Angajatorii au datoria legală de a proteja sănătatea şi siguranţa angajaţilor la

locul de muncă prin evaluarea riscului realizat pe baza măsurării nivelului de

zgomot luând în considerare toate riscurile potenţiale în care zgomotul este

implicat. Pe baza evaluării riscului se vor întreprinde activităţi de eliminare a

surselor de zgomot acolo unde este posibil, controlul surselor de zgomot,

reducerea expunerii angajaţilor prin organizarea munci, măsuri de prevenire,

marcarea şi restricţionarea accesului în zonele în care angajaţii sunt expuşi la

nivele de zgomot care depăşesc 85 dB. Alte măsuri protective constau în:

furnizarea echipamentului individual de protecţie, informarea, consultarea şi

instruirea angajaţilor cu privire la riscurile la care sunt supuşi precum şi modul de

utilizare a echipamentelelor de protecţie împotriva zgomotelor, monitorizarea

riscurilor, revizuirea măsurilor de prevenire, supravegherea stării de sănătate. La

nivel european legislaţia vine în sprijinul angajaţilor. In acest sens Directiva

98/37/EC impune reglementări de proiectare şi construcţie a maşinilor, utilajelor,

dispozitivelor cu nivel fonic scăzut, iar în Directiva 2003/10/ EU s-au adoptat

cerinţele minime de sănătate şi siguranţă a angajaţilor expuşi la diferite nivele de

zgomot care mai apoi au fost transpuse în Legea 319/2006.

Art. 5 (1) a Directivei face referire la minimizarea nivelului de expunere a

angajaţilor la zgomot prin introducerea unor tehnologii moderne; măsurarea şi

controlul surselor de risc. Directiva stabileşte o valoare limită a expunerii de 87

52

dB (A). Măsurile care pot fi luate pentru a preveni expunerea la zgomot se referă

la utilizarea echipamentelor individuale de protecţie auditivă. In funcţie de

intensitatea zgomotelor angajatul este sau nu obligat să utilizeze echipamentul

aflat în dotarea fiecăruia după cum urmează (art.608, 609 NGPM/2002):

Dacă expunerea la zgomot depăşeşte intensitatea de 80 dB, considerată limita

inferioară, angajatorul este obligat să pună la dispoziţia angajatului mijloace

individuale de protecţie auditivă, fără ca aceştia să fie obligaţi să le poarte.

Dacă expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte limita superioară a

intensităţii zgomotelor de 85 dB(A), nu numai că se vor pune la dispoziţia

mijloace individuale de protecţie auditivă de către angajatori, iar angajaţii vor

avea obligaţia de a le purta.

Principalele măsuri de protecţie colectivă în lupta cu zgomotul se traduc

prin: implementarea unor programe de lucru prin care se ţine sub control

expunerea la zgomot, îmbunătăţirea procesului tehnologic, regim de lucru

specific, izolarea fonică; selecţionarea, supravegherea medicală şi protecţia

muncitorilor, dotarea cu echipament de protecţie individual corespunzător

dependent de durata, intensitatea, frecvenţa zgomotului; căşti de protecţie sau

cabine antifonice (tractor).

Legislaţia României prevede hotărâri, STAS-uri, SR-uri şi măsuri de

prevenire a zgomotelor în domeniile cele mai supuse acestui factor nociv

(http://apmbt.anpm.ro).

"H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului

ambiental";

"Ordinul nr. 536/97 al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de

igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei";

"H.G. nr.1756/2006 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în

mediu produs de echipamente destinate utilizarii în exteriorul clădirilor".

"STAS 6156 - 86 Protectia impotriva zgomotului în construcţii civile şi

social-culturale. Limite admisibile şi parametrii de izolare acustică";

"SR ISO 1996/1,2,3:1995 Acustica. Caracterizarea si masurarea

zgomotului din mediul înconjurator";

"SR ISO 9613/2:2006 Acustica. Atenuarea sunetului propagat în aer liber.

Metoda generală de calcul";

"SR ISO 8297 - 1999 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere

acustică ale instalaţiilor cu multe surse pentru evaluarea nivelurilor de

http://apmbt.anpm.ro/

53

presiune acustică din mediul inconjurător. Metoda tehnică";

STAS 12025-1:81 Acustica în construcţii. Efectele vibraţiilor produse de

traficul rutier asupra clădirilor sau părţilor de clădiri. Metode de măsurare;

"SR 12025-2:94 Acustica în constructii. Efectele vibraţiilor asupra

clădirilor sau părţilor de clădiri. Limite admisibile".


Definiţia vibraţiilor: orice factor cu acţiune externă sau internă resimţit de

corp prin trepidare. După Platon S.N (2013), vibraţiile constituie factor de

agresiune biologică asupra organismului uman cu efect nefavorabil asupra

capacităţii de muncă şi a performanţelor obţinute.

Frecvenţa vibraţiilor este percepută ca numărul de oscilaţii complete

efectuate într-o secundă de un corp provocate de diferitele maşini, utilaje,

instalaţii, aparate.

Persoanele angrenate în activităţi în care vibraţiile de frecvenţă joasă (1-20

Hz) produse de maşini, instalaţii sau cele produse de mijloace de deplasare sunt

resimţite de întreg organismul provoacă lombagii, hernii de disc, degenerare

precoce a coloanei vertebrale. Aceste simptome sunt resimţite în timp. Vibraţiile

de foarte joasă frecvenţă (sub 1 Hz) provoacă dezechilibrare a organismului şi

stare de emeză, datorită acţiunii predominante asupra labirintului urechii interne.

Dar cele mai intense acţiuni nefavorabile sunt provocate de vibraţiile de frecvenţă

apropiată cu cea a organismului uman: 6-9 Hz.

Organismal contaatacă prin mijloacele proprii reducând sau din contră

intensificând acţiunea vibraţiilor. In acest sens articulaţiile membrelor amortizează

acţiunea vibraţiilor mai cu seamă a celor cu o frecvenţă sub 40 Hz, pe când,

poziţia rigidă adoptată sau antrenarea musculaturii prin încordare favorizează

propagarea lor în organism, acestea fiind resimţite mai ales la nivel de ţesut

muscular şi osos.

Vibraţiile au acţiune negativă care se reflectă diferit. Gradul de percepere a

vibraţiilor poate fi de trei tipuri: percepere, neplăcere sau intoleranţă. La nivelul

psihicului scade rezistenţa organismului şi se instalează starea de oboseală

precoce. Acţiunea mecanică este preponderentă vibraţiilor a căror acceleraţie este

mare şi constă în fracturi ale oaselor, deteriorarea plămânilor, leziuni ale peretelui

interior a intestinului, leziuni ale craniului sau deteriorări mecanice. Efectele

subiective sunt exteriorizate prin discomfortul pe care persoanele angrenate îl

54

resimt, manifestate prin durere în regiunea abdominală, coşul pieptului. S-au

semnalat chiar dureri testiculare, de cap, respiraţie îngreunată. Boala vibraţiilor

are formă evolutivă în cadrul căreia se constată trei stadii: primul stadiu în care se

instalează tulburările vasomotorii şi creşte sensibilitatea zonelor afectate, în cea de

a două treaptă alături de tulburări vasomotorii sunt implicate şi tulburări trofice la

nivelul degetelor. In final se constată tulburări care afectează muşchii şi oasele.

Cum ajung vibraţiile să constituie cauză de discomfort şi degradare a

statusului de sănătate? Omul percepe vibraţiile a căror frecvenţă este cuprinsă

între 1-1500 Hz însă reacţionează subiectiv prin receptori localizaţi la

suprafaţa pielii a părţii din organism care i-a contact cu suprafaţa vibrantă (40-

60Hz), sisteme şi centri receptori din diferite ţesuturi care implică resimţirea

vibraţiilor în interiorul corpului. Receptorii din profunzime sunt sensibili la

frecvenţe de până la 250 Hz.

Aparatul auditiv poate fi afectat când vibraţiile acţionează asupra

întregului corp, iar ochiul, fereastra către lume poate fi afectat de către vibraţii

prin degradarea acuităţii vizuale manifestate prin mişcări mici ale unei

imagini pe retina ochiului.

Factorii cu acţiune nefavorabilă exercitate de vibraţii cu localizare la nivelul

sistemului mână-braţ sunt multiplii, dintre care: timpul de lucru alocat, frecvenţa

şi intercalarea pauzelor de lucru direcţia vibraţiei, mărimea şi direcţia forţei

aplicate de angajat, suprafaţa şi partea mâinilor/braţelor expuse la vibraţii, starea

tehnică a utilajelor folosite, gradul de calificare.

Diminuarea acţiunii negative a vibraţiilor cu acţiune generală se axează pe

reducerea acestora prin aplicarea măsurilor direct pe căile de transmisie a

acestora: scaune speciale, platforme vibroizolante sau mijloace de protecţie

individuală (art.626 NGPM, 2002). Menţinerea securităţii şi sănătăţii sunt condiţii

impuse prin măsurarea vibraţiilor, integrate în SR EN ISO 2631:2001.

Măsurile concrete întreprinse în cazul acţiunii locale a vibraţiilor au caracter

preventiv, tehnic, medical incluse în SR EN ISO 5349:2003. In HG 1876/2005 se

stipulează ca şi valori limită a vibraţiilor în cazul celor angrenaţi în activităţi care

presupune acţiunea vibraţiilor asupra sistemului brat-mână pe parcursul a 8 ore de

muncă de 5 m/s2 cu specificarea că:2.5 m/s2. este valoarea de declanşare a acţiunii

nosogene. Când acţiunea se răsfrânge asupra întregului organism, acţiunea

nosogenă poate fi declanşată la 0.5 m/s2, iar valoarea limită calculată pentru o

perioadă de 8 ore lucrătoare de 1.15m/s2

55

Profilaxia nocivităţilor produse de oscilaţiile mecanice (vibraţii, trepidaţii)

vizează măsuri specifice: utilajele care produc vibraţii puternice vor fi instalate la

parter sau la subsol, îmbunătăţirea procesului tehnologic şi instalarea unor

amortizoare elastice speciale, regim de lucru specific,selecţionarea, supravegherea

medicală şi protecţia muncitorilor, echipament de protecţie.


Pericolele frecvent întâlnite se adresează persoanelor implicate în activităţile

desfăşurate în interiorul adăposturilor,cei care manipulează gunoiul, desfăşoară

activităţi în prezenţa unor utilaje sau în silozuri, unde aerul este viciat şi care

induce detresa respiratorie. Cele mai frecvente pericole sunt puse pe seama

bioaerosolilor precum: praful organic, microorganisme, endotoxine şi substanţele

chimice folosite în activităţile integrate în complexul de măsuri D.D.D.

3.1.7.5.1. Gazele nocive. In industrie, prezenţa gazelor nocive este asociată cu o

variată patologie profesională. In agricultură, muncitorii lucrează în aer curat,

sănătos, beneficiază de mişcare şi efectul benefic al radiaţiilor solare. Cu toate

acestea, în sectorul zootehnic specialiştii şi îngrijitorii de animale îşi petrec o

mare parte din timp în adăposturi.

Aici, în funcţie de gradul de curăţenie, tipul de pardosea şi modul de

colectare, evacuare a dejecţiilor, aerul este mai viciat.

Când tehnologia de creştere a animalelor se axează pe creşterea pe pardosea

tip grătar şi evacuare a dejecţiile semilichide, pe pernă de apă, pericolele pot să

apară în urma agitării, evacuării dejecţiilor,cu eliberare de hidrogen sulfurat, gaz

extrem de toxic, care poate provoca inconştienţă chiar şi numai după o singură

inspiraţie.

Pentru evaluarea pericolelor rezultate în urma întreprinderii unor acţiuni în

interiorul camerelor de vizitare se iau în considerare următoarele aspect: gazele

care se pot acumula în spaţiile închise, condiţiile în care aceste gaze pot rezulta,

factorii adiacenţi din afara spaţiului închis care pot participa şi afecta sănătatea

personalului care desfăşoară o activitate în aceste spaţii. Este de preferat, ca în

prealabil să se efectueze o "anamneză" a spaţiului de lucru pe baza cunoştinţelor

cumulate. Intrebările la care se aşteaptă un răspuns fac referire la pericole la care

personalul ar fi expus, datele de proiectare, concentraţia oxigenului, calitatea

aerului în spaţiile respective, temperatura, umiditatea, vizibilitatea, tipul gazelor

care se acumulează şi dacă prezenţa lor sunt asociate în vreun fel sau altul cu

56

vreun pericol ce ar putea atenta la integritatea sănătăţii. Gazele eliberate, rezultat

al descompunerilor chimice sau biologice, exemplu: metanul sau hidrogenul

sulfurat obţinut din descompunerea materiei organice, dioxidul de carbon obţinut

din fermentarea materiei, pot provoca incidente neplăcute uneori soldate cu deces

(http://www.hsa.ie, 2010). Aceleaşi efecte o au şi gazele intermediare (captan,

metan, mercaptan, scatol, indol, acizi graşi volatili) (Man C., 1985, 2000).


Praful constituie o noxă frecventă în mediul industrial cât şi în agricultură.

Praful şi sporii sunt surse ale unor îmbolnăviri grave. Sursele principale de

producere a prafului şi sporilor: manipularea paielor, fânului sau cerealelor

infestate cu ciuperci, compostul folosit în cultivarea ciupercilor, pene, excremente

şi praf prezent în adăposturile de creştere intensivă a animalelor. Cantităţi mari de

praf sunt produse în timpul muncilor agricole: arat, semănat, săpat, transportul

furajelor, igienizarea corporală a animalelor, introducerea aşternutului.

Expunerea la aceşti factori pot cauza efecte pe termen scurt (iritaţii, bronşite,

dispnee) şi termen lung (astm bronşic, bronşită cronică, dificultăţi în respiraţie,

pierdere în greutate, plămânul fermierului şi sensibilizarea).

Calea principală de pătrundere a pulberilor în organism este cea respiratorie,

urmată de calea orală, însă o importantă cantitate se depune pe piele, ochi, fose

nazale, urechi.

Acţiunea specifică a pulberilor se numeşte conioză, care împrumută

denumirea organului afectat: pneumoconioză la nivelul pulmonilor, rinoconioze la

nivelul foselor nazale, dermatoconioze (la nivel de piele) (Man C., 1986).

La muncitorii în agricultură se cunosc câteva pneumoconioze produse de

pulberi organice de natură vegetală precum: plămânul fermierului, boală produsă

de ciperci termofile (Termoactynomicetes vulgaris şi alte mucegaiuri) cu afinitate

mare de dezvoltare în fânul umed. Boala poate fi însă prezentă şi în cadrul unui

microclimat controlat unde parametrii şi în special umiditatea creşte astfel că

prezenţa aerului umed din încăperi asociate cu aparatele de aer condiţionat precar

întreţinute conduc la dezvoltarea microorganismelor: ciperci şi mucegaiuri,

bacterii sau alge. Simptomele caracteristice bolii se traduc prin apariţia reacţiilor

bronho-pulmonare în decurs de 4-10 ore de la expunere, manifestate prin

probleme de respiraţie, tuse.

Organismul se resimte şi manifestă simptomatologie similară gripei, tradusă

http://www.hsa.ie/

57

prin: febră, transpiraţie, dureri articulare.

Febra morarului este o boală produsă nu numai în condiţiile expunerii

permanente la praf ci şi în cazul expunerii accidentale a unei persoane o singură

dată la cantităţi mari de praf. Această denumire este doar sugestivă căci

implicaţiile şi bolile sunt mult mai multe şi mai complexe. Dintre acestea: febra

cerealelor, micotoxicoza pulmonară, sindromul lucrătorului în siloz, febra

inhalării, febra morii, au o frecvenţă de apariţie ridicată în rîndul angajaţilor.

Simptomatologia este similară cu cea a gripei manifestată prin stare generală

precară, creşterea temperaturii corporale, dureri de cap, frisoane, tuse. Alte

pneumoconioze recunoscute ca boli profesionale: bissinoza, astmul cerealelor,

febra de: in, cânepă, paprică,etc. Dintre pulberile cu efect alergizant, menţionăm:

alergia la polen, pene, păr de iepure, sericină.

In afară de pulmoni în care pătrund numai pulberile cu diametrul mai mic de

5 microni, restul pulberilor cu diametre mai mari afectează alte organe precum:

ochii (blefarite, conjunctivite), nasul (rinite), urechea (obstruarea urechii medii),

pielea.

Praful reprezintă unul dintre componentele prezente în halele de creştere a

păsărilor unde riscul de apariţie a diverselor boli respiratorii este crescut. Praful

provine din mucegaiuri, excretă uscată, pene, fiind considerat biologic activ

deoarece are un conţinut mare în microorganisme. Expunerea la praf provoacă o

varietate de răspunsuri clinice: astm, bronşită cronică, obstrucţionarea cronică a

căilor respiratorii, alveolita alergică şi sindromul toxic a prafului organic. Viegas

V.M şi col (2013) citează rezultatele obţinute de Comisia de sănătate Europenă în

anchetele de sănătate desfăşurate în fermele de păsări. S-a constatat faptul că

prevalenţa bolilor respiratorii şi a simptomelor clinice asociate cu astmul şi bolile

alergice este mai mare în cadrul personalului care îşi desfăşoară activitatea în

acest sector precum şi rata tulburărilor pulmonare indiferent de categoria de

personal:fumător sau ne-fumător.

Profilaxia bolilor produse de pulberi se face prin luarea unor măsuri: de

ordin tehnic (prevenirea formării prafului, îmbunătăţirea procesului tehnologic,

zone verzi pentru autopurificarea atmosferei, ventilaţia spaţiilor de lucru);

medical: selecţionarea atentă a persoanelor care vor lucra în mediu cu mult praf,

examen medical periodic, limitarea duratei de lucru şi prin mijloace colective şi

individuale de protecţie. Praful anorganic rezultat în urma desfăşurării

activităţilor: arat, recoltat, este foarte răspândit dar mai puţin semnificativ ca

58

acţiune nefavorabilă asupra organismului (Kirkhorn S.R şi col. 2000). Metodele

de prevenire a acestor neplăceri constau în ventilaţia activă din interiorul cabinei

(tractor), aplicarea unei mici cantităţi de apă pe materialele friabile şi purtarea

măştilor respiratorii.

Sensibilizarea reprezintă o problemă foarte serioasă deoarece orice

expunere a angajaţiilor pe viitor pot produce perturbări cu mult mai grave

asupra sănătăţii.

Aceste aspecte au ca şi concluzie finală: obligativitatea purtării

echipamentelor de protecţie adecvate dependent de munca prestată. Limita admisă

pentru diferite categorii de pulberi la locul de muncă fac parte integrantă din

măsurile de prevenire a îmbolnăvirilor şi incluse în NGPM/2002 (extras anexa 32-

Valori limită admisibile pentru pulberi).

3.1.7.6. Radiaţiile ionizante. Principalele radiaţii ionizante sunt cele de tip:

ά, β, γ, neutronii şi razele Röngen, iar sursele de iradiere pot fi naturale (radiaţia

solară, cosmică, ultraviolete, fondul natural al unei zone) sau artificiale (folosirea

radiaţiilor în medicină, uzine termo nucleare). Efectul biologic al radiaţiilor

ionizante se manifestă la nivel molecular, celular, tisular, organe, organism şi

populaţii de organisme, interesând în mod special efectul biologic asupra

întregului organism: efect genetic (mutaţii, malformaţii) şi efect somatic

(manifestat prin boala de iradiere şi scurtarea duratei de viaţă).

Protecţia împotriva radiaţiilor ionizante se bazează pe luarea unor măsuri

protective severe, dintre care: izolarea şi ecranizarea totală a surselor radioactive,

reducerea la minimum a timpului de expunere, dozimetria raţională a persoanelor

expuse profesional la radiaţii, nedepăşirea dozei maxime admise (50-60

Röngen/an), reducerea iradierii prin mărirea distanţei dintre operator şi sursă,

utilizarea ecranelor de protecţie, echipament individual de protecţie.


Curentul electric poate produce accidente uşoare sau foarte grave, atunci

când utilizarea instalaţiilor electrice se face necorespunzător sau dacă acestea sunt

defecte.Trecerea unui curent prin organismul uman poartă numele de electrocutare

şi aceasta se poate produce la o tensiune mai mare de 24 V

(http://www.electrician-bucuresti.com.ro/). Curentul electric cu intensitate sub

1mA provoacă uşoare senzaţii de furnicătură, la 10 – 16 mA contactul cu curentul

nu poate fi întrerupt voluntar; la 18 - 20 mA are loc oprirea respiraţiei prin

http://www.electrician-bucuresti.com.ro/

59

paralizia musculaturii toracelui; la peste 50 - 60 mA apar tulburări grave de ritm

cardiac (fibrilaţie), iar la peste 100 mA este letal.

Cele mai periculoase căi de traversare a organismului sunt: de la un membru

anterior la celălalt şi de la membrul anterior stâng către oricare din membrele

posterioare (partea stângă afectată este periculoasă deoarece include pe traiectul

de deplasare cordul şi alte organe vitale).

Trecerea curentului maxim admis prin organismul uman considerat

nepericulos este de 10 mA pentru curentul alternativ şi 50 mA pentru curentul

continuu. Curenţii peste 100 mA la frecvenţa de 50 Hz sunt letali. Curenţii cu

frecvenţa cuprinsă între 40-60 Hz sunt cei mai periculoşi, la o durată a trecerii

curentului de peste 0,2 secunde prin organism. Traseul curentului vizează în

ordine: inima, cap, baza toracelui, abdomen. In cazuri grave, electrocutarea se

soldează cu deces.Pericolul de electrocutare este mai mare în cazul persoanelor a

căror stare psiho-fiziologică este redusă: obosite, nervoase, deprimate, bolnave

sau care au consumat băuturi alcoolice (rezistenţa lor electrică este mai mică) ori

în cazul persoanelor aflate în medii umede.

Gradul de periculozitate a mediului în care personalul îşi desfăşoară

activitatea impune măsuri de protecţie împotriva electrocutării, ţinându-se seama

de valorile parametrilor fizici ai aerului: umiditate relativă şi temperatura la care

se desfăşoară activităţile precum şi condiţiile speciale de la locul de muncă

(http://www.scrigroup.com).

Locurile de muncă prevăzute cu pardosea izolatoare unde nu există elemente

conductoare în contact electric cu pământul UR% max. 70%, temperatura

cuprinsă între 15-300C, sunt considerate a fi medii de muncă cu periculozitate

minimă.

Locurile de muncă unde valoarea de umiditate oscilează între 75-95%,

temperatura variază între 30-350C şi existenţa obiectelor conductoare în

legătură cu pământul sau a pulberilor conductoare sunt considerate medii de

muncă periculoase.

Locurile de muncă în care umiditatea depăşeşte 97%, temperatura este mai

mare de 350C sunt considerate medii de muncă cu periculozitate maximă.

60


Trecând prin corp, curentul electric poate determina oprirea funcţionării inimii sau

a respiraţiei; persoana electrocutată poate fi aruncată violent, ceea ce duce la

fracturi sau luxaţii. Prima măsură vizează întreruperea imediată a circuitului sau a

instalaţiei electrice care a produs accidentul. Se scoate victima de sub acţiunea

curentului electric într-un spaţiu aerisit (se vor folosi mănuşi, pânză uscată, ziare,

pătură pentru izolarea salvatorului);se controlează respiraţia şi se aplică manevre

de resuscitare prin respiraţie artificială sau resuscitare cardio-respiratorie dacă

pulsul nu este sesizabil (caz în care vor interveni persoane instruite, cu cunoştinţe

de specialitate în vederea reanimării, fig.3).

In caz de asfixie gravă se recomandă venisecţie abundentă (600-700 ml

sânge), urmată de administrarea serului glucozat.După ce marile funcţii:respiraţia

şi circulaţia sunt reluate, se acordă atenţie şi prim ajutor arsurilor produse de

curentul electric care pot fi mai serioase decât par la prima vedere. Se acoperă cu

un pansament curat şi uscat zonele afectate, se imobilizează fracturile şi luxaţiile.

Un fenomen natural cu consecinţe din cele mai grave asupra organismului îl

constituie trăsnetul. In trecerea lui spre pământ trăznetul este atras de

îmbrăcămintea umedă sau transpiraţia celor mai ne-norocoşi, ori a celor care au

asupra lor unelte metalice. In cazul în care nu survine decesul, efectele resimţite se

traduc prin: arsuri de diferite grade, pareze, paralizii,cofoză. Acordarea primului

ajutor este similară electrocutării.Măsurile de prevenire constau în: adăpostirea la

lizieră de pădure sau văi adânci, niciodată sub copaci singuratici chiar dacă au

coroană bogată şi instalarea paratrăsnetelor.Toate aceste norme igienice şi de

protecţie trebuiesc însuşite şi respectate.Cunoaşterea cauzelor, efectelor, acordarea

primului ajutor sunt obligatoriu de cunoscut la locul de muncă pentru a veni în

Fig. 3 Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare www.glogster.com, www.consultatii-medicale.ro, www.sfatulmedicului.ro

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=gX5-Xk9BlEclJM&tbnid=-VOrRlCMjt6NRM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.glogster.com%2Fanno96%2Felectrocution%2Fg-6ld6c8i2a78a5lhgk1ofoa0&ei=Su19U6u6AqWL7AaQzYDoCQ&psig=AFQjCNE8lkvl-FrWd5cP6x--6Ap8DUYo_g&ust=1400846830132934

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=gX5-Xk9BlEclJM&tbnid=-VOrRlCMjt6NRM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.glogster.com%2Fanno96%2Felectrocution%2Fg-6ld6c8i2a78a5lhgk1ofoa0&ei=Su19U6u6AqWL7AaQzYDoCQ&psig=AFQjCNE8lkvl-FrWd5cP6x--6Ap8DUYo_g&ust=1400846830132934

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=TNkYcFDhYD1ldM&tbnid=Lk2B1PhziFzetM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.consultatii-medicale.ro%2Fprim-ajutor%2F126-prim-ajutor-in-caz-de-electrocutare-soc-electric.html&ei=ZO19U7yRGeqw7AaCzoBo&psig=AFQjCNEq2bF6ZFPLVhcCIR1j8CKNEB8QYg&ust=1400846449006789

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&docid=TNkYcFDhYD1ldM&tbnid=Lk2B1PhziFzetM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.sfatulmedicului.ro%2Fgalerii-foto%2Fresuscitarea-asistarea-cardiorespiratorie-rcr_163&ei=de19U5ThBfLG7AbFi4DQBA&psig=AFQjCNEq2bF6ZFPLVhcCIR1j8CKNEB8QYg&ust=1400846449006789

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&docid=TNkYcFDhYD1ldM&tbnid=Lk2B1PhziFzetM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.sfatulmedicului.ro%2Fgalerii-foto%2Fresuscitarea-asistarea-cardiorespiratorie-rcr_163&ei=de19U5ThBfLG7AbFi4DQBA&psig=AFQjCNEq2bF6ZFPLVhcCIR1j8CKNEB8QYg&ust=1400846449006789

61

preîntâmpinarea şi evitarea accidentelor, îmbolnăvirilor (noxe) de natură

profesională.

Rezumat

Studiul principalelor modificări morfo- fiziologice ale organismului care au

loc în procesul muncii este necesar, întrucât pe baza cunoaşterii se fundamentează

ştiinţific şi se elaborează măsuri a cărui rezultat final îl constituie menţinerea

capacităţii de muncă optima şi prevenire a surmenajului. Activitatea organismului

în timpul muncii este extrem de complexă, ea înglobând activitatea musculată,

activitatea circulaţiei, respiraţiei, digestiei, excreţiei şi o anumită stare funcţională

a sistemului nervos central, sub al cărui control se desfăşoară toate procesele

fiziologice.

Activitatea musculară. Fiecarea manifestare exterioară a omului (deplasarea,

menţinerea corpului într-o anumită poziţie, aplecarea ridicarea, apropierea sau

îndepărtarea de corp a anumitor obiecte sunt asigurate prin funcţia musculară;

manifestările activităţii musculare fiind fie statice fie dinamice). La baza activităţii

musculare stă contracţia. Forţa şi rezistenţa musculară dependent de gradul de

dificultate a muncii prestate scade de la ‹ 1% până la › 40%, moment în care

organismul se resimte printr-o oboseală pronunţată. Munca statică induce oboseala

musculară mult mai rapid decât în cazul unei activităţi dinamice prestate.

In munca intelectuală predomină activitatea centrilor nervoşi superiori,

suprasolicitarea intelectuală trebuind adaptată la posibilităţile fiziologice ale

organismului. Efortul intens şi de lungă durată, dăunează sănătăţii, scade

capacitatea de muncă, duce la oboseală nervoasă. Suprasolicitarea de orice natură

a organismului determină oboseala. Oboseala musculară este rezultatul muncilor

fizice depuse având ca rezultat instalarea febrei musculare iar oboseala mentală se

însumează cronic generând surmenajul cu implicaţii a căror consecinţe se măsoară

în pierderea de durată sau temporară a capacităţii de muncă, instalarea

monotoniei, scăderea productivităţii şi inhibiţie nervoasă.

Prin noxe profesionale se înţeleg acei factori legaţi de procesele de muncă

care au influenţă negativă asupra stării de sănătate, manifestate prin fenomene

patologice, oboseală, reducerea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală.

Noxele profesionale sunt rezultatul organizării nefiziologice, neraţionale a

muncii şi exteriorizate din cauza: intensificării efortului musculo-osteo-articular

sau a celui neuro-psiho-senzorial; durata exagerată a muncii peste cea normală a

62

zilei de lucru; ritm de muncă nefiziologic, prea rapid; regim de muncă

necorespunzător; efort static prelungit al anumitor grupe musculare; alternanţa

necorespunzătoare din punct de vedere fiziologic a celor trei schimburi de muncă;

poziţii vicioase sau forţate prelungite; munca monotonă. Toţi aceşti factori induc

fenomenul de oboseală.

Solicitările fizice care presupun: ridicare, încărcare sau descărcare a

unor obiecte grele, posturi incomode adoptate şi mişcările repetative au ca

repercursiuni deteriorarea statusului de sănătate şi instalarea leziunilor

musculo-scheletice. Cauzele implicate în apariţia acestor tulburări sunt

multiple dintre care: cele fizice şi cele determinate de organizarea muncii

sunt predominante. Starea de sănătate poate fi afectată şi de desfăşurarea

activităţilor într-un spaţiu subdimensionat. Dintre cauzele particulare care

acţionează nosogen amintim: vârsta, vechimea, lipsa de experienţă a celor

implicaţi în acţiunile de manipulare a obiectelor.

Poziţia ortostatică impune suprasolicitarea unor grupe de muşchi în

raport cu munca efectuată (coasă, sapă, secerat manual, plivit, recoltarea

peştilor, transvazarea puietului sau a peştelui din bazinele de creştere în

bazinele de iernat, mulsul în condiţii necorespunzătoare),concomitent cu

instalarea tulburărilor osteo-articulare (picior plat, deformarea

membrelor,devieri ale coloanei vertebrale), hernii abdominale, varice,

disfuncţii ovariene şi metroragii la femei.

Repercursiunile negative în cazul adoptării poziţiei şezânde timp

îndelungat se traduc prin: afecţiuni şi deformări ale coloanei vertebrale:

cifoză, tulburări digestive, creşterea riscului de obezitate, apariţia

hemoroizilor.

Activităţile în aer liber sub acţiunea directă a factorilor de mediu pot

fi consideraţi duşmani ai organismului şi a stării de sănătate, datorită acţiunii

nosogene pe care o exercită, motiv pentru care; şocul, colapsul caloric,

crampele calorice fac parte din categoria bolilor profesionale declarabile iar

hipertensiunea arterială provocată de temperatura crescută şi acţiunea

radiaţiilor calorice, afecţiunile digestive a căror agent etiologic este

temperatura ridicată sunt considerate boli legate de profesie care vor fi în

permanenţă monitorizate.

Presiunea atmosferică este incriminată în apariţia aşa-zisei "boală de

munte sau boală de altitudine" care în cazuri mai grave duce la instalarea

63

edemului pulmonar de altitudine sau a edemului cerebral, care poate avea

efect letal .

Expunerea îndelungată la zgomot cu o intensitate mai mare de 80 dB

duce în timp la deteriorarea auzului. Chiar şi valori mai scăzute însă a căror

durată este de lungă şi permanentă afectează organismul, mai întâi prin

instalarea fenomenelor de oboseală, tulburări ale somnului, care în final duc

la instalarea oboselii cronice cu tot cortegiul de acţiuni negative.

Vibraţiile constituie factor de agresiune biologică asupra organismului

uman, a căror acţiune poate fi generală sau locală preponderent la nivelul

sistemului mână-braţ. Factorii: zgomot, vibraţii, trepidaţii sunt normate prin

lege.

Sursele principale de producere a prafului şi sporilor: manipularea

paielor, fânului sau cerealelor infestate cu ciuperci, compostul folosit în

cultivarea ciupercilor, pene, excremente şi praf prezent în adăposturile de

creştere intensivă a animalelor. Calea principală de pătrundere a pulberilor în

organism este cea respiratore iar acţiunea specifică a pulberilor se numeşte

conioză.

Principalele pneumoconioze produse de pulberi organice de natură

vegetală: plămânul fermierului, febra morarului, bissinoza, astmul

cerealelor, febra de: in, cânepă, paprică. Efectul pulberilor poate fi însă şi

alergizant (alergii la polen, pene, păr de iepure, sericină). Măsurile de

prevenire constau în măsurile de ordin tehnic pentru reducerea cantităţii de

praf şi obligativitatea purtării echipamentelor de protecţie adecvate

dependent de munca prestată

In cazuri de electrocutare se întreprind următoarele măsuri de prim

ajutor: scoaterea din funcţiune a surselor de curent, scoaterea victimei de sub

incidenţa curentului, manevre de resuscitare în cazul în care funcţiile vitale

nu sunt sesizate, acordarea primului ajutor în cazul arsurilor, venisecţie în

cazuri mai grave, administrarea serului glucozat. Trăsnetul, fenomen natural,

este atras în principal în cazul persoanelor transpirate, a căror îmbrăcăminte

este umedă sau poartă asupra lor unelte din metal. Acordarea primului ajutor

este similar cu acţiunile întreprinse în caz de electrocutare.

64


1.Ce înţelegeţi prin poziţii vicioase şi care sunt repercursiunile poziţiei

ortostatice prelungite în timpul desfăşurării activităţilor din cadrul

muncii ?

……………………..……………………..……………………..………

2. Care sunt repercursiunile poziţiei şezânde adoptate în timpul

desfăşurării activităţilor în cadrul procesului muncii ?

……………………..……………………..……………………..………

3.Care sunt principalii parametrii de micro sau macroclimat care

afectează starea de sănătate a angajaţilor ?

……………………..……………………..……………………..………

……………………..……………………..……………………..………

4.Care sunt principalele măsuri legislative care vin în apărarea

angajatului în condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea la temperaturi

extreme (ridicate sau joase)

……………………..……………………..……………………..………

5.Afectează zgomotul starea de sănătate a angajaţilor ? In ce fel ?

……………………..……………………..……………………..………

6.Care sunt măsurile protective pentru a nu fi deteriorată starea de

sănătate, performanţele productive şi capacitatea de muncă a angajaţilor

care lucrează într-un mediu zgomotos ?

……………………..……………………..……………………..………

7.Cum afectează vibraţiile organismul şi care sunt măsurile legislative

care se impun ?

……………………..……………………..……………………..………

8. Cum acţionează curentul electric asupra organismului şi care sunt

măsurile de prin ajutor acordate accidentatului ?

……………………..……………………..……………………..………

9..Care sunt principalele surse de producere a prafului şi sporilor în

agricultură şi zootehnie?

……………………..……………………..……………………..………

10. Care sunt principalele pneumoconioze întîlnite în agricultură?

……………………..……………………..……………………..………

11.Ce alte efecte ale pulberilor cunoaşteţi?

……………………..……………………..……………………..………

12. Ce înţelegi prin noţiunea de boală profesională?

65

1.In munca dinamică musculatura scheletică activă influenţează şi activitatea altor

sisteme ale organismului?

c. Da

d. Nu


i. Creşte presiunea sangvină

j. Scade presiunea sangvină

k. Creşte consumul de oxigen din muşchi

l. Scade fluxul sangvin la nivelul zonelor inactive

m. Creşte frecvenţa bătăilor inimii

n. Se intensifică profunzimea respiraţiei

o. Scade frecvenţa respiratorie

p. Creşte frecvenţa respiratorie

3.Care sunt consecinţele în cazul depunerii unui efort fizic de lungă durată,

suprasolicitant?

a. febra musculară

b. oboseala mentală


a. febra musculară

b. oboseala mentală

c. oboseala cronică

5. Ce înţelegeţi prin noxe profesionale ?

a. Desfăşurarea în bune condiţiuni a procesului muncii

b. Factori legaţi de procesele de muncă care au influenţă negativă asupra stării

de sănătate

c. Factorii de microclimat de la locul de muncă

6.Care sunt principalele cauze fizice de instalare a leziunilor musculo-scheletice în

activităţi ce presupun manipularea manuală?

a. posturi incomode şi mişcări stângace manipulare manuală, încărcare, vibraţia şi

temperatura scăzută, mişcări repetative, acţiunea presiunii mecanice directe

asupra ţesuturilor

b. manipulare manuală, încărcare, posturi incomode şi mişcări stângace, mişcări

Autoevaluare

66

repetative, munca repetativă, munca monotonă,vibraţia şi temperatura scăzută

c. ritmul de muncă, munca repetativă, munca monotonă, factori de natură psiho-

socială, remunerare

7.Acţiunea locală a temperaturii scăzute asupra organismului se traduce prin:

a. cofoză

b. boli afrigore

c. sincopă de căldură

d. degerături

8. Acţiunea generală a temperaturii ridicate asupra organismului se traduce prin:

a. insolaţie

b. hipotermie

c. hipertermie

d. şoc caloric

9.Care dintre efectele provocate de presiunea atmosferică poate provoca

sucombarea organismului?

a. nosee

b. boala de munte

c. edemul pulmonar

d. cefalee

e. boala de altitudine

f. edem cerebral

10.Care este limita zgomotului la care angajaţii sunt obligaţi să poarte căştile de

protecţie fonică din dotare?

a. peste 115 db

b. peste 85 db

c. sub 50 db

d. peste 60 db

11. Dintre categoriile de sunete care nu sunt percepute de urechea umană care pot

produce disfuncţii la nivel de organism

a. ultrasunetele

b. sunetele

c. intrasunetele

12.In care dintre următoarele domenii de activitate auzul poate fi afectat în timp?

a. silvicultura

b. munca de birou

67

c. agricultura

d. pescuitul

13. Vibraţiile de joasă frecvenţă provoacă:

a. lombagii

b. hernii de disc

c. dezechilibrare a organismului

d. degenerare precoce a coloanei vertebrale

e. afectarea labirintului urechii interne

14.Valorile limită ale vibraţiilor asupra sistemului braţ-umăr prevăzută în HG

1876/2005 este de:

a. 1.15 m/s2

b. 2.5 m/s2

c. 0.5 m/s2

d. 5 m/s2

15. Repercursiunile nosogene ale pulberilor pe termen scurt se reflectă prin:

a. bronşite, dispnee, pierdere în greutate

b. iritaţii, pierdere în greutate, pulmonul fermierului,

c. iritaţii, bronşite, dispnee

d. pulmonul fermierului, sensibilizare, bronşite,

e. astm bronşic, bronşită cronică, dificultăţi în respiraţie

16. Praful din halele de păsări:

a. Afectează sănătatea doar a personalului fumător

b. Afectează sănătatea tuturor categoriilor de personal: fumător sau nefumător

c. Provoacă: astm, bronşită cronică, alveolita alergică

d. Provoacă: obstrucţionarea cronică a căilor respiratorii, se instalează

sindromul toxic a prafului organic

17. Trecerea unui curent prin organismul uman poartă denumirea de:

a. boală de iradiere

b. electrocutare

c. intoxicaţie

18. In care dintre situaţii efectul trecerii curentului prin organism provoacă

fibrilaţie?

a. curentul electric are o intensitate de 10 – 16 mA

b. curentul electric are o intensitate de 50 - 60 mA

c. curentul electric are o intensitate de 8 - 20 mA

68

d. curentul electric are o intensitate de 100 mA

e. curentul electric are o intensitate sub 1mA

19. Locurile de muncă considerate cu risc scăzut din punct de vedere a electrocutării

au ca valori de temperatură şi umiditate a aerului:

a. UR% max.70%, - 30-350C

b. UR% max.70%, - 15-300C

c. UR% 75-95% - 30-350C

d. UR% max.70%, - 30-350C

Bibliografie

1.MAN C. (1985) – Curs de igienă, Legislaţia şi protecţia muncii. Ediţia a II-a.

Ed. Tipo Agronomia, Cluj – Napoca

2.MAN C. (2000)-Ergonomia şi protecţia muncii. Curs lito

3.MESINA VICTOR (2013)- Metode de cercetare şi evaluare a stării funcţionale

a organismului uman în timpul lucrului cu efort fizic. Universitatea de Stat

de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu, Chisinău, pag. 1-23

4.X X X Codul muncii (2014)

5.X X X Normele generale de protecţia muncii (2002)

6. X X X H.G 1876/2005 privind normele minime de securitate şi sănătate

referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii.

7. X X X Directiva 98/37/EC impune reglementări de proiectare şi

construcţie a maşinilor, utilajelor, dispozitivelor cu nivel fonic scăzut

8.X X X Directiva Cadru 88/2003/EC (2003)- Working Time Directive.

http://ec.europa.eu

9.X X X Directiva cadru 93/104 (1993) - Working Conditions - Working Time


10. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2007) - Facts 73.

Hazards and risks associated with manual handling of loads in the

workplace http://osha.eu.int

11.X X X H.G. nr. 1048/2006, publicată în M.Of. nr. 722, din 23.08.2006. privind

cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către

lucrători a echipamentelor individuale de protective la locul de muncă

12. X X X HG nr. 955/ 08.10.2010 pentru modificarea si completarea

Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si

sanatatii in munca nr. 319/2006

13.X X X HG nr.1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate


http://osha.eu.int/

69

pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de

protective la locul de muncă;

14. X X X Hotărâre nr. 1425 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006

publicată în MO nr. 713 din 21/08/2006.

15. X X X Legea 319/2006 (Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă).

16. X X X Norme Generale De Protecţie a Muncii, NGPM/2002

17. X X X Ordonanţa de urgenţă nr.99/2000 legate de drepturile angajaţilor

care îşi desfăşoară activitatea de muncă în aer liber, la temperaturi extreme

18. X X X SR EN ISO 2631:2001. Vibraţii şi şocuri mecanice. Evaluarea

expunerii umane la vibraţii globale.

19. X X X SR EN ISO 5349:2003, Partea 1 şi 2. Vibraţii mecanice. Măsurarea

şi evaluarea expunerii umane la vibraţii transmise prin mână.

Noxe chimice şi biologice

70

Cuprins

4..Noxe chimice












4.2.3. Primele măsuri care trebuiesc luate în cazul accidentelor rezultate din

desfăşurarea activităţilor D.D.D?

4.3 Bolile profesionale



4.4.1. Bolile profesionale de natură infecto - contagioasă şi parazitară (zoonoze

profesionale )

4.4.2. Zoonoze

4.4.2.1.Bacterioze


4.4.2.3.Parazitoze

4.4.2.4. Micoze

4.4.3. Măsuri de prevenire a zoonozelor. Măsuri de prevenire angajatori, angajaţi


Dicţionar

Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie


71

Număr ore alocat: 3 ore

4 Noxe chimice

Prin toxice se înţeleg acele substanţe, care pătrunse în organism chiar şi în

cantităţi mici produc disfuncţii organice şi funcţionale grave, numite intoxicaţii.

Acţiunea generală a toxicelor asupra organismului. Majoritatea substanţelor

chimice acţionează la nivel molecular şi la nivelul întregului organism, iar

modificările funcţionale se adresează sistemului nervos care controlează nervii şi

muşchii, aparatului respirator, circulator, digestiv, renal.

Trei categorii de efecte pot fi evidenţiate la expunerea persoanelor angrenate în

activităţile integrate în complexul de măsuri D.D.D (Dezinfecţie, Dezinsecţie,

Deratizare): efect alergic, acut şi întârziat (http://www.aapcc.org/ 1996 ).

Pătrunderea toxicelor în organism. Toxicele pătrund în organism pe toate căile

naturale: respiratorie (toxicele gazoase, lichide sau solide sub formă de aerosoli);

cutanată accesibilă toxicelor liposolubile (benzen, toluen, xilen, eter de carbon,

hidrocarburi clorurate, fenoli, etc.); digestivă; oculară (mucoase oculare, căi

lăcrimale), dependent de mai mulţi factori: starea fizică a substanţei, concentraţia ei

în mediu, timpul de expunere, măsurile de igienă generală şi specială.

Care este calea de pătrundere cea mai frecventă a substanţelor în organism?

După WHO (2001) calea de pătrundere a pesticidelor cea mai frecventă este

prin piele, datorită echipamentului de protecţie neadecvat şi a regiunilor mai puţin

protejate sau neacoperite precum: faţa ori mâinile. Cel mai mare risc de


- prezinţi principalele grupe de substanţe folosite în cadrul măsurilor

D.D.D

- conştientizezi importanţa acordată normelor de protecţie a muncii în

raport cu substanţele utilizate în cadrul desfăşurării acţiunilor D.D.D

întreprinse în fermă şi în afara acesteia.

- recunoşti principalele zoonoze şi modul de prevenire a îmbolnăvirilor

- explici rolul pe care obligaţiile angajaţilor şi angajatorului îl au în

raport cu activitatea prestată.


72

intoxicaţie prin inhalare apare când acţiunile întreprinse se desfăşoară în interior

în absenţa unei ventilaţii active. Pesticidele pot pătrunde în organism şi prin

ingestie dar sunt cazuri mai rar întâlnite, considerată fiind cale de pătrundere

accidentală rezultat a consumului de alimente contaminate.

Transformările în organism. Compuşii toxici pătrunşi în organism se

comportă diferit în funcţie de structura lor: unii sunt eliminaţi fără a suferi

modificări, alţii suportă complexe transformări în care ficatul are rol primordial

(oxidare, reducere, hidroliză, reacţii de conjugare, neutralizarea toxicelor prin

sistemele tampon).

Eliminarea toxicelor. Substanţele chimice nemodificate sau produsele lor de

biotransfomare sunt eliminate din organism prin următoarele căi: respiratorie (cea

mai rapidă); renală, digestivă, fecale, produse animaliere: lapte şi alte produse de

origine animală.

Profilaxia intoxicaţiilor profesionale. Intoxicaţiile pot fi prevenite prin

aplicarea unui complex de măsuri:

măsuri tehnice de igienă a muncii: utilizarea pe cât posibil a substanţelor cu

toxicitate mai scăzută, automatizarea şi mecanizarea proceselor tehnologice,

ventilaţia locului de muncă, semnalizarea automată a pericolului de intoxicare;

igiena locului de muncă: îndepărtarea toxicelor, revizuirea periodică a

instalaţiilor şi utilajelor;

standardizarea concentraţiilor maxim admise pentru fiecare substanţă toxică;

măsuri medicale: examen periodic, selecţie profesională;

igiena individuală severă;

echipament individual de protecţie;

educaţie sanitară

Prin HG 92/2003 (art. 16 – 18), completată şi modificate în H.G 597/2007

la nivel naţional sunt introduse normele metodologice privind clasificarea,

etichetarea şi ambalarea produselor chimice periculoase, iar prin L. 349/2007 sunt

adoptate măsurile de reorganizare a cadrului institutional în domeniul

managementului substanţelor chimice (http://www.mmediu.ro). Regulamentul

E.U 1272/2008 introduce noi condiţii şi termeni cu referire la clasificarea şi

etichetarea substanţelor periculoase care se aplică la nivelul tuturor ţărilor membre

ale Comunităţii Europene şi care întotdeauna sunt însoţite de "fraze de risc" (R) şi

"fraze de precauţie" (S) (tabel 2).


73

Tabel 2

Fraze de risc şi fraze de precauţie [(Directiva 67/548/EEC, anexa III şi IV, https://osha.europa.eu/en/sector/agriculture (2000)]

Directiva 67/548/EEC, anexa III, fraze de risc (R)

1. R 20 Nociv prin inhalare 17. R 40 Posibil risc de efecte ireversibile

2. R 21 Nociv în contact cu pielea 18. R 41 Risc serios de vătămare a ochilor

3. R 22 Nociv dacă este înghiţit 19. R 42 Poate cauzua sensibilitate prin inhalare

4. R 23 Toxic prin inhalare 20. R 43 Poate provoca sensibilizare în contact cu pielea

5. R 24 Toxic în contact cu pielea 21. R44 Risc de explozie dacă este încălzit în spaţii

închise

6. R 25 Toxic dacă este înghiţit 22. R 45 Poate provoca cancer

7. R 26 Foarte toxic dacă este

inhalat

23. R 46 Poate provoca anomalii genetice ereditare

8. R 27 Foarte toxic în contact cu

pielea

24. R 47 Poate cauza malformaţii congenitale

9. R 28 Foarte toxic dacă este

înghiţit

25. R 48

Pericol de efecte grave asupra sănătăţii la

expunerea prelungită

10. R 33 Pericol de efecte

cumulate

26. R 49 Poate cauza cancer prin inhalare

11. R 34 Cauzează arsuri 27. R 60 Poate afecta fertilitatea

12. R 35 Cauzează arsuri severe 28. R 61 Poate cauza efecte adverse asupra copilului în

timpul sarcinii

13. R 36 Iritant pentru ochi 29. R 62 Risc posibil de afectare a fertilităţii

14. R37 Iritant pentru sistemul

respirator

30. R 63 Posibil risc de efecte adverse asupra copilului

în timpul sarcinii

15. R 38 Iritant pentru piele 31. R 64 Poate fi dăunător copiilor alăptaţi

16. R 39 Pericol de efecte

ireversibile foarte grave

32. R 65 Nociv. Poate provoca afecţiuni pulmonare în caz

de înghiţire

Directiva 67/548/EEC Anexa 4. http://ec.europa.eu , fraze de precauţie (S)

1. S1 Ţineţi sub cheie 12. S24 Evitaţi contactul cu pielea

2. S2 Tineţi departe de copii 13. S25 Evitaţi contactul cu ochii

3. S3 Tineţi la rece 14. S26 În cazul contactului cu ochii, clătiţi imediat cu

multă apă şi consultaţi medicul

4. S7 Tineţi recipientul bine

închis (etanş)

15. S27 Îndepărtaţi imediat toate hainele contaminate

5. S13 ţineţi recipientul departe

de mâncare, apa sau locul

de administrare a

furajelor pentru animale

16. S28 În cazul contactului cu pielea, clătiţi imediat cu

multă apă şi consultaţi medicul

6. S15 Tineţi departe de căldură 17. S38 In cazul unei ventilaţii insuficiente purtaţi

echipament de protecţie adecvat

7. S16 A se păstra departe de

sursele de aprindere. Nu

fumaţi

18. S39 Purtaţi echipament pentru protecţia ochilor şi a

feţei

8. S20 Când folosiţi produsul nu

consumaţi alimente sau

nu beţi

19. S42 In timpul fumigaţiilor/ pulverizărilor purtaţi

echipament de protecţie adecvat

9. S21 Când folosiţi produsul nu

fumaţi

20. S46 Dacă inghiţiţi din produs, cereţi sfatul medicului

imediat şi arătaţi recipientul sau eticheta

produsului

10. S22 A nu se imspira praful 21. S47 Păstraţi la temperaturi care nu depăşesc (vedeţi

specificaţia de de etichetă)

11. S23 A nu se inspira gazul /

fumul / vaporii / aerosolii

22. S62 Dacă produsul este ingerat nu induceţi starea de

vomă ci cereţi sfatul medicului imediat şi arătaţi

recipientul sau eticheta produsului

Chiar şi produsele folosite în gospodărie, mai ales cele de dezinfecţie au pe

etichetă inscripţionat obligatoriu cerinţele amintite anterior. Pictogramele de pe

etichete vor suferi modificări. Până cel târziu la începutul anului 2015 în Europa vor



74

intra în vigoare noile pictograme aliniate sistemului Global de Clasificare şi

Etichetare a substanţelor chimice (GHS) conceput de Statele Unite pentru

identificarea substanţelor periculoase cu risc mare de toxicitate (tabel 3).

Tabel 3 Clasificarea şi etichetarea substanţelor în acord cu G.H.S

( http://eur-lex.europa.eu, 2013 )

H 200, H 201, H 202, H 203, H 204,H 205,H 240, H 241 (bombă explozivă) - instabil-exploziv (peroxizi organici tip A şi B)

H 220, H 221,H 222, H 223,H 224,H 225,H 226,H 228,H 241, H 242, H 250, H 251, H 252, H 260, H261 (flacără) - gaz inflamabil, produse sub formă de aerosoli, lichide, solide inflamabile

H 270, H 271, H 272 (flacără deasupra unui cerc)- gaze, produse lichide solide oxidante

H 280, H 281 (cilindru cu gaz)-gaze sub presiune, gaze comprimate, gaze lichefiate, gaze lichefiate refrigerate,gaze dizolvate

H 290,H 314,H 318, iritant, (coroziv)-coroziv pentru metale, piele, vătămare serioasă a ochilor

H 301, H 300, H 310, H 330 H 311, H 332, H (craniu şi oase încrucişate)- toxicitate acută (oral, piele, inhalare)

înlocuieşte

înlocuieşte

H 302, H 313, H 315, H 317, H 319, H 332, H 335 (semnul exclamării)- toxicitate acută( oral, derm, inhalare). Produce iritaţii la nivel de piele şi ochi sensibilizează pielea.Irită tractul respirator, efect narcotic. Toxicitate specifică asupra unui organ ţintă, expunere singulară

H 304, H 334, H 340, H 341, H 350, H351,H 360, H 361, H 362, H 370, H371, H 373, H 372, (pericol la adresa sănătăţii)- sensibilitate respiratorie, efect mutagen asupra celulelor embrionare, şi cancerigen, toxic pentru sfera reproductivă, pericol prin aspirare. Toxicitate specifică asupra unui organ ţintă prin expunere singulară, sau repetată

H 400, H 410,H411, H 412, H413 (mediu) – periculos pentru mediu acvatic, acut şi cronic


75


Substanţele chimice organice sau anorganice utilizate în scopul prevenirii,

îndepărtării sau reducerii dăunătorilor de orice fel (microorganisme, paraziţi

insecte, rozătoare) poartă denumirea generică de pesticide (pest=dăunător).

Dependent de substanţa activă pesticidele se împart în 4 mari clase fiecare

având incluse alte subclase împărţite după acelş criteriu (substanţa activă, s.a).

Clasele de pesticide în acord cu criteriile de împărţire după WHO (2001) sunt:

clasa insecticide: organofosforice, carbamaţi, organoclorurare, piretrine şi

piretroide, compuşi ai arsenicului;

clasa fungicide care cuprind substanţe pe bază de substituienţi benzoici,

tricarbamaţi, etilen bisditiocarbamaţi, tioftalimide, compuşi, organo-metalici;

clasa rodenticide sau raticide: anorganice, cumarin/indandionă, convulsanţi,

colecalciferol;

clasa ierbicide: compuşi clorofenoxici; pentaclorofen; compuşi nitrofenolici

/crezolici, Paraquat, Diquat; compuşi ai arsenului.

Intoxicaţia pe bază de pesticide are la baza producerii trei mari categorii de

factori şi anume:

Factori etologici principali dependenţi de produs şi substanţa activă,

Factori etologici favorizanţi dependenţi de organismul uman şi mediul de

la locul de muncă. Factorii corelaţi cu organismul uman fac referire la afecţiunile

de care angajatul suferă: cutanate, neurologice, hepatice, renale, pulmonare,

subnutriţie sau alcoolism. Temperatura ridicată, ventilaţia insuficientă, prezenţa

curenţilor de aer sau a vântului fac parte tot din categoria factorilor favorizanţi

dar, dependenţi de mediu

Nu trebuie exclusă nici cea de a treia categorie de factori care face referire

la timpul de expunere până la apariţia intoxicaţiei: minute, ore, zile


Sărurile de cupru (CuSO4 – piatra vânătă): efect bactericid, germicid,

fungicid, foarte frecvent utilizat în agricultură, viticultură, zootehnie (dezinfecţia

roţilor utilajelor ce intră şi ies din fermă, a copitelor şi ongloanelor la animale).

Poate constitui factor de intoxicaţie la om si animale în cazul neglijenţelor în

utilizare. Are acţiune astringentă şi iritativă, ceea ce poate conduce la tulburări

gastro-intestinale grave.In doze moderate simptomatologia cauzată de intoxicaţia


76

cu CuSO4 se manifestă cu: vărsături, arsuri pe traiectul digestiv, crampe, diaree,

cefalee, transpiraţie rece. In cazul dozelor mari se instalează ciroza hepatică

însoţită de icter, deoarece ficatul constituie principalul punct de acumulare şi

concentrare. Mai sensibile sunt animalele, la care intoxicaţiile acute se traduc prin

pierderi însemnate (mortalităţi sau tăieri de necesitate).

Carnea provenită din tăierile de necesitate nu poate fi valorificată în consum

uman, dacă depăşeşte limitele maximale stabilite de norme: 3 mg Cu/Kg pentru

carne şi 5 mg Cu/Kg pentru organe.

Acordarea primului ajutor constă în administare de apă sau lapte amestecat

cu 1-2 albuşuri de ouă.


Categoriile de insecticide dependent de substanţa activă se împart în:

insecticide anorganice şi organice. Cele organice dependent de substanţa activă se

divid în: organofosforice, organoclorganoclorurate, carbamaţi, piretrine şi

piretroide, DEET - N,N-dietiltoluamide.


Deoarece, organofosforicele au un timp de descompunere relativ scurt mai

ales în prezenţa aerului şi a luminii au fost considerate ca fiind pesticide relativ

sigure pentru consumatori. După Vohra R.(2012), reziduri ale insecticidelor

organofosforice pot persista în fructe şi vegetale, motiv pentru care unele dintre

aceste produse sunt interzise în anumite culturi.

Intoxicaţia cu organofosforice poate avea ca şi cale de pătrundere: inhalare,

ingestie sau contact direct cu pielea, iar ca efect asupra organismului,

organofosforicele leagă acetilcolinesteraza cu acumulare de acetilcolină. Unele

dintre substanţe sunt supuse biotransformării (ex: Parathion în Paraoxon).Toate

semnele şi simptomele provocate în intoxicaţia cu organofosforice sunt

colinergice afectând receptorii muscarinici, nicotinici şi sistemul nervos central.

Debutul efectului toxic este de obicei rapid, de la câteva minute la ore.

Puţine dintre substanţe sunt puternic liposolubile.

Suprastimularea receptorilor muscarinici cauzat de excesul de acetilcolină se

manifestă prin hiperexcitabilitate şi paralizie urmate de manifestări ale

simptomelor nicotinice: salivaţie abundentă, emeză, tulburări de vedere,

lăcrimare, mioză care reprezintă un important semn în intoxicaţia cu

organofosforice, midriază, senzaţie de apăsare în piept, respiraţie şuierătoare,


77

bronhoconstricţie, bronhoree, spasm bronşic, edem pulmonar, dispnee, tahicardie,

hipertensiune, diaforeză, dureri în mâini şi în picioare, diaree, urinare frecventă

[Leibson T. şi col. (2008), Eskenazi B. şi col. (1999), Moore C. (2009)].

Acumularea acetilcolinei la nivelul nervilor motori, suprastimulează

receptorii nicotinici, cu manifestări de: slăbiciune musculară, oboseală, crampe

musculare, paralizii.

Alte simptome asociate cu intoxicaţia pe bază de organofosforice:

hipertensiune şi hipoglicemie.

Sindromul colinergic în intoxicaţia acută cu organofosforice este direct

legată de activitatea nivelului de acetilcolinesterază. Simptomele includ: mioză,

transpiraţie, lăcrimare, simptome gastrointestinale, deficienţă respiratorie, dispnee,

bradicardie, cianoză, stare de vomă, diaree, insuficienţă respiratorie, convulsii,

comă. Persoanele care supravieţuiesc primei zile de intoxicare vor manifesta un

comportament schimbat prin inducerea stărilor de agresivitate, psihoză, tulburări

şi deficienţe de memorie şi atenţie. Moartea survine datorită deficienţei

respiratorii, paralizia muşchilor respiratori dată de depresia centrului respirator.

Persoanelor afectate de sindromul colinergic li se va administra sulfatul de

atropină combinat cu oxonime pentru a combate efectul acut al intoxicaţiei (Vohra

R. 2012).Diazepam-ul este uneori administrat în combinaţie cu atropina şi

oxonimele (Jokanovic M. şi col., 2010).

Antidoturi:

Administrare de 2- PAM (iodura N-metil-piridin-2- aldoxima). Efectele nu

pot fi combătute cu atropină în primă fază deoarece este inhibitor competitiv de

acetilcolină la nivelul receptorilor muscarinici şi sistem nervos central (Walker C.,

2001).

Alte antidoturi: Pralidoxima, Obidoxima si alte Oxime

Pralidoxima: are rol în regenererea acetilcolinesterazei, reversează efectele

blocajului receptorilor muscarinici şi nicotinici, dar afectează negativ SNC.

Eficacitatea sporită se constată în administrarea precoce. Tratamentul şi

administrarea antidotului va dura cel puţin 24-48 ore după debutul şi începerea

tratamentului.

Oximele. Autori precum Rahimi R. şi col (2006), Peter J.V. şi col., (2006)

sugerează faptul că oximele s-au dovedit a nu aduce îmbunătăţiri asupra stării de

sănătate şi au efect posibil nociv.

In caz de convulsii se vor administra benzodiazepine Dacă trusa de prim


78

ajutor este incompletă la primele simptome de intoxicaţie se administrează

bicarbonat de sodiu 10% pentru neutralizarea toxicului.

Este de reţinut faptul că: deşi aceste antidoturi sunt eficiente şi previn

moartea, tratamentele curente nu dispun de capacitatea de a preveni manifestările

post-expunere a persoanelor traduse prin performanţe scăzute sau leziuni

permanente ale creierului (Doctor B, şi col., 2005).



Piretroidele sunt insecticide sintetice obţinute pe cale industrială a căror

întrebuinţare este extrem de variată.Cele mai comune preparate conţin: ciflutrin,

cipermertrină sau permertrină; forma de prezentare a produselor: pulbere, spray

soluţii. Piretroidele sunt considerate insecticide relativ sigure din cauza toxicităţii

selective asupra sistemului nervos a insectelor, toxicitate redusă la mamifere,

absorţie cutanată minimă şi metabolizare rapidă cu acumulare redusă în ţesuturi.

Prin inhalare sau în contact cu pielea toxicitatea acestor substanţe este

redusă deoarece piretroidele sunt cu promptitudine eliminate prin urină.

Expunerea pielii la aceste substanţe se traduce de obicei prin reacţii de tip

inflamatoriu şi apar în decurs de 1-2 ore.

Simtomatologia intoxicaţiei: salivaţie, transpiraţie, bradicardie, emeză, stare

de greaţă, dureri abdominale, incontineţă urinară, tulburări de vedere, mioză,

anxietate, tremor, fasciculaţii, hiperreflexie, comă.

Acordarea primului ajutor: decontaminare tegumentară, inducerea emezei,

decontaminare internă prin spălături gastrice urmat de administrare intravenoasă

de atropină şi prolidoximă (Eddleston M. şi col. 2002). In cazuri de intoxicaţie

severă tratamentul este suplimentat cu Diazepan injectabil, Ceftriaxonă 2 g

(Thunga G. şi col, 2008).

Produsele pe bază de carbamaţi (derivaţi alchilici ai acidului carbamic) sunt

utilizate ca insecticide sau ascaricide, cu o răspândire largă: acasă, în grădini sau

în agricultură în scopul de a distruge insectele invazionale, dăunătoare culturilor.

Exemple comune de carbamaţi: aldicarb, carbaryl, carbofuran, propoxur

(Baygon), şi bendiocarb (Ficam). Sunt inhibitori reversibili ai acetilcolinesterazei

şi ca urmare efectele şi simptomele sunt similare intoxicaţiei cu organofosforice

(Fishel F. şi col., 2002). Tratamentul se bazează pe administrare de atropină cu

efect antagonist asupra receptorilor muscarinici. Folosirea Pralidoximei în

intoxicaţiile cu carbamaţi este controversată. In general nu este necesară, deşi, de


79

regulă este administrată în combinaţie cu atropina.


Din categoria insecticidelor organoclorurate fac parte: D.D.T. (diclor-difenil-

tricloretan), H.C.H (hexaclorciclohexan) şi clasa ciclodiene: Clordan, Heptaclor,

Endrin, Aldrin, Dieldrin, Toxafen, care la rândul lor, în funcţie de gradul se

toxicitate se împart în:

- toxicitate înaltă : Endrin, Dieldrin, Aldrin, Endosulfan

- toxicitate moderată:Clordecon, Heptaclor, Toxafen, DDT, Hexaclorobenzen

(Lindan)

- toxicitate scăzută: Metoxiclor, Pertan, Keltan, Clorobenzilat, Mirex

Absorţia organocloruratelor la nivel de piele este variabilă: HCH (Lindanul)

şi produsele din clasa ciclodiene penetrează pielea excelent în procent de 100% în

special zonele cu piele fină (scrot, perineu), în timp ce D.D.T şi Toxafen-ul sunt

produse foarte slab absorbite prin piele.

Simptomele în intoxicaţia cu organoclorurate pot varia de la: parestezii la

convulsii. In intoxicaţiile severe viaţa pacientului va fi periclitată, moartea

survenind din cauza crizelor epileptice şi insuficienţei respiratorii. In plus starea

generală a pacientului este precară, constatându-se simptome nervoase non-

specifice precum: greaţă, vărsături, dureri de cap şi ameţeli.

Alteori, intoxicaţia, dependent de produs se manifestă prin convulsii bruşte

care apar la 1-6 ore de la expunere fără alte simptome, iar durata lor se va extinde

pe parcursul a câtorva zile în şir. În această categorie intră: HCH

(hexaclorciclohexan), produsele din clasa ciclodiene şi Toxafen-ul.

Tratament. O atenţie deosebită se acordă pacienţilor care invocă dureri

localizate la nivelul căilor respiratorii şi respiraţiei. Când intoxicaţia are loc prin

penetrare transdermică (la nivel de piele fără ca aceasta să fie lezată) este necesar

îndepărtarea echipamentului şi introducerea în pungi bine închise. După expunere,

pielea victimei trebuie supusă decontaminării prin spălare cu apă şi săpun din

abundenţă.

Decontaminarea internă şi eliminarea organo-cloruratelor sistemice constă

în utilizare de răşini sau compuşi lipofilici care pot izola toxina la nivelul tractului

gastro-intestinal. Colestiramina şi Olestra (non-absorbant substituent a grăsimii)

pot fi utilizate ca decontaminatori interni (Vohra R. 2010).

Administrarea Colestiraminei duce la înjumătăţirea timpului de toxicitate a


80

Clordeconului. Utilizarea produsului Olestra la animale acţionează ca adjuvant

pentru eliminarea toxicelor. Eficienţa utilizării celor două produse s-a constatat în

tratarea intoxicaţiilor cronice dar nu şi a celor acute.

Administrarea anticonvulsivelor (benzodiazepine) vor fi utilizate când

victima manifestă criză epileptică. Fenotioina utilizată în cazuri de convulsii

produse de alte toxine, în cazul organocloruratelor este ineficientă.

Nu se va administra lapte ca antidot, decât total degresat. Datorită

conţinutului în grăsime şi caracterului liposolubil al organocloruratelor, laptele

administrat ca atare va accentua absorţia organocloruratelor în organism.


Ierbicidele sunt utilizate în scopul stârpirii buruienilor. Agenţii cei mai

comuni: Paraquat, Diquat, 2,4D, 2,4,5T, glifosat (Roundup), cloraţi, atrazine.

Formele de prezentare a Paraquat-ului 20-40% s.a.: lichid, gel, granule,

comercializat sub denumirea de: Gramoxone, Cyclone, Surefire, Prelude.

Intoxicaţiile cu bipiridii (Gramoxone, Reglone).Produsele nu pătrund prin

piele aşadar nu prezintă toxicitatea dermică, însă acţiunea asupra organismului

este de cele mai multe ori letală în cazul inhalării. In prima fază a intoxicaţiei se

instalează edemul pulmonar.Inhalarea unor cantităţi mai mari de 40 mg/Kg induc

manifestări clinice vizibile, de cele mai multe ori cu sfârşit letal la câteva ore sau

zile de la expunere. In scurta perioadă de timp se constată multi-insuficienţă

organică asociată cu detresa respiratorie de tip adult, edem cerebral, necroză

miocardică, insuficienţă renală, insuficienţă hepatică, hemoragii gastrointestinale.

Paraquat-ul şi Diaquat -ul nu provoacă apariţia tumorilor sau a mutaţiilor

genetice, în schimb, studiile dovedesc că sunt factori incriminatori în apariţia bolii

Parkinson.

Factorii de prognostic: se pun pe baza nomogramei şi a prezenţei ulceraţiilor

la nivel de esofag şi stomac în primele 24 de ore, manifestările amplificându-se cu

insuficienţa renală.Ingestia ierbicidelor bipiridinice este periculoasă, deşi resorbţia

intestinală este slabă.

Acordarea primului ajutor: decontaminare gastrointestinală precoce:

administrare de pământ Fuller, carbune activat sau bentonită cu rol de fixare a

ierbicidului, care împiedică pătrunderea lui în circulaţia sangvină şi sânge;

decontaminare tegumentară, oxigenare minimă. Tratamentul medical de urgenţă,

constă în efectuarea spălăturilor gastrice, administrarea de arginină şi odihnă. Se


81

recomandă hemoperfuzia precoce.

Periodic, la interval de 5-10 zile se va efectua radioscopie pulmonară şi în

cazul primelor semne de edem se va administra medicamentaţia necesară.


Rodenticidele sau raticidele fac parte din categoria pesticidelor cu rol de a

reduce numărul de rozătoare, însă, afectează în aceeaşi măsură animalele şi

oamenii. Cele mai periculoase rodenticide fac parte din categoria raticidelor

anorganice: thallium, 1080, 1081, fosfiţii de zinc si aluminiu, fosfor elementar,

arsenic, bariu, Vacor, urmate de raticidele organice de sinteză : organoclorurate de

tipul: alfa-naftil thiourea (ANTU), anticoagulante sau cele organice naturale:

stricnina. Anticoagulantele de sinteză (Warfarina) necesită 3-15 ingestii înainte de

a atinge doza letală şi acţionează prin inhibarea protrombinei (sinteză hepatică)

răspunzătoare de coagularea sângelui (Cristina Hegedűs, 2006).

La ora actuală există compuşi similari Warfarinei dar cu acţiune mult mai

rapidă: brodifanacum (Ratak, Talon, Havoc, Klerat), bromodiolone (Boot Hill,

Maki, Super-Caid, Just One Bite brand, Bromone, Contrac), difetidialone

(Hombre, Generation, D- Cease) (Baker R. O. şi col 2006).

Eficienţa‗‘Superwarfarinelor‘‘brodifacoum, difenacoum, bromadiolone,

diphacinone, Valone, este mult sporită, necesitând doar o singură ingerare pentru a

avea efectul scontat. Simptomele clinice manifestate în intoxicaţia cu

raticide:sângerări, echimoze, gingivoragii, epistaxis, hematurie, hemoragie

pulmonară şi uneori hemoragie cerebrală. Prima măsură de prim ajutor acordată

constă în administrarea cărbunelui activ, iar în cazuri severe de sângerare

administrare de plasmă şi suplimentarea vitaminei K1 (fitomenadiona): 2-5 mg/kg

corp/zi administrată în mai multe reprize.


Substanţele fumigante, trebuiesc mânuite cu mare băgare de seamă datorită

riscului ridicat pe care îl exercită asupra organismului. Fumigenele difuzează

rapid, unele dintre ele pot pătrunde prin echipamentul de protecţie chiar dacă sunt

din cauciuc sau neopren, şi prin piele. Chiar dacă se introduc absorbante speciale

în masca respiratorie acestea nu furnizează protecţie completă când concentraţia

fumigaţiei din aer este mare.

Acordarea primului ajutor constă în scoaterea victimei la aer curat care se va

menţine într-o poziţie semi-înclinată.Persoanele salvatoare vor purta echipament


82

de protecţie inclusiv aparat de respirat autonom. Se vor minimiza activităţii fizice

ale accidentatului pentru a limita riscul de instalare a edemului pulmonar. Pielea

contaminată se va spăla cu apă timp de cel puţin 15 minute şi se va cere

intervenţia medicală de specialitate.


1.Măsuri organizatorice generale.Echipamentul individual de protecţie este

obligatoriu, dependent de: gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc,

performanţele echipamentului individual de protecţie.

2. Igiena personală este foarte importantă în cazul persoanelor care lucrează în

acest domeniu.

3.Intreţinerea aparaturii: personalul trebuie să cunoască perfect aparatura cu

care lucrează, să o menţină în condiţii tehnice de funcţionare, să ştie să verifice şi

să repare aparatele.Aparatele care lucrează sub presiune vor fi dotate cu

manometru.

4.Depozitarea pesticidelor.

Este de preferat ca aceste substanţe să fie menţinute în recipientul iniţial în

condiţii de maximă siguranţă dependent de indicaţiile de pe etichetă.

Culorile de pe etichete sunt diferite nu pentru design ci pentru a indica

vizual gradul de toxicitate a substanţelor din recipient. Etichetele de culoare roşie

desemnează grupa substanţelor extrem de toxice (grupa I de toxicitate); cele

marcate cu etichete de culoare verde semnalează acţiunea puternic toxică a

substanţelor (grupa a II-a de toxicitate). Culoare albastră a etichetelor indică

substanţe a căror toxicitate este moderată (grupa a III-a de toxicitate), iar grupa a

IV-a de toxicitate, redusă, sunt marcate prin etichete de culoare neagră (Bolcu C.,

2012).

Pesticidele vor fi depozitate în încăperi speciale prevăzute cu cântar, maşini

de dozare, pâlnii şi vase, pichet contra incendiilor. Încăperile vor fi bine ventilate,

aerisite, reci şi întunecate evitându-se temperaturile prea ridicate (pot distruge

recipientul şi degrada pesticidul); îngheţul, sau acţiunea directă a radiaţiilor solare;

iar produsele vor fi aşezate pe rafuri rezistente.Pe uşa de la intrare se va lipi un

semn de avertizare asupra produselor depozitate, nu se va permite intrarea

personalului neautorizat. Este interzisă depozitarea hranei, apei potabile, furajelor,

uneltelor sau a harnaşamentelor alături de pesticide (WHO, 2001).

5. Manipularea pesticidelor se va face numai de către personal autorizat şi după

un prealabil training (instruire) a acestora.


83

6. Transportul pesticidelor

Transportului de pesticide se acordă o maximă atenţie. Vehiculele ar trebui

adaptate acestui tip de transport. In cazul unui accident rutier în care vehiculul

este implicat se va anunţa poliţia, se vor da relaţiile necesare despre produs

poliţiei sau organizaţiilor de sănătate şi se va încerca pe cât posibil a menţine

ceilalţi participanţi la trafic departe de accident (Fait Antonella şi col.2001). In

multe dintre ţări transportul pesticidelor este reglementat prin lege.

Recipientele goale rezultate după folosirea produsului se vor distruge,

returna sau se va cere sfatul autorităţile locale competente. Inainte de a fi

depozitate într-un loc sigur se vor spăla dar niciodată nu se vor re-utiliza deoarece,

chiar şi goale şi spălate pot conţine urme de pesticid.

Recipientele nu se vor arde deoarece o mare parte din pesticide sunt

foarte inflamabile. In multe ţări recipientele sunt considerate a avea grad de

toxicitate foarte mare sau mare şi periculozitate ridicată, motiv pentru care

există spaţii special amenajate pentru colectarea şi depozitarea deşeurilor

periculoase (WHO, 2001).

7. Angajarea muncitorilor. Angajarea muncitorilor care fac parte din

echipele de lucru cu pesticide, se va face pe baza respectării condiţiilor prevăzute

de lege: examen medical sever în urma căruia se exclud persoanele care nu

corespund locului de muncă: tineri sub 18 ani, femeile gravide sau care alăptează,

bătrâni sau suferinzi de boli cronice; instruire individuală asupra riscurilor de

intoxicaţie, norme de tehnică a securităţii muncii, măsuri de protecţie individuală;

asigurarea echipamentului de protecţie, folosirea angajaţilor permanenţi şi nu

zilieri, controlul medical periodic.

4.2.3. Primele măsuri care trebuiesc luate în cazul accidentelor

rezultate din desfăşurarea activităţilor D.D.D?

Cunoaşterea substanţelor şi acţiunea pe care o poate induce este extrem de

importantă. Angajatorii şi toţi cei implicaţi în acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie,

deratizare trebuiesc să înveţe a recunoaşte simptomele intoxicaţiei pentru a acorda

primul ajutor în caz de necesitate. Disponibilitatea duşurilor, spălarea ochilor,

săpunul, apa şi trusa de prim ajutor care să conţină antidotul dependent de

substanţele folosite sunt obligatorii în orice unitate.

Este de preferat ca cei implicaţi în acţiunile integrate în complexul D.D.D

să participe la activităţi de instruire în acordarea primului ajutor şi cunoaşterea


84

locaţiilor cele mai apropiate pentru acordarea asistenţei medicale de specialitate.

Monitorizarea continuă a stării de sănătate a accidentatului. Indepărtarea

accidentatului de lânga sursa de expune. In cazul în care victima nu respiră se va

acorda primul ajutor care constă în efectuarea respiraţiei artificiale. Foarte multe

pesticide se absorb prin piele, inclusiv buze şi gură, aşadar atenţie se va acorda şi

protejării salvatorului.

Protecţia salvatorului constă în purtarea echipamentului de protecţie

adecvat: haine sau echipamente de protecţie: mănuşi în cazul în care muncitorul a

căzut victimă unui pesticid care se absorbe prin piele.

Contactul pesticidelor cu ochii. Este important a se spăla ochii, cât mai

rapid şi delicat. Pleopele se vor menţine deschise şi se vor spăla ochii cu un flux

continuu de apă a cărei temperatură este de preferat a fi foarte apropiată de

temperatura corpului. Spălarea continuă durează circa 15 minute şi chiar mai mult.

Nu se vor utiliza substanţe chimice sau medicamente în apa de spălat, deoarece

există posibilitatea de interacţiune a substanţelor care va creşte potenţialul de

apariţie a unor leziuni. Este important ca: în apropierea zonelor în care se

amestecă pesticidele să se înfiinţeze o staţie pentru spălarea ochilor prevăzută cu

apă curată sau lucrătorii vor avea acces la cel puţin o sticlă de apă curată în trusa

de prim ajutor.

Primul ajutor acordat în cazul în care pesticidele vin în contact cu pielea.

Decontaminarea pielii. Mâinile şi fruntea sunt de regulă mai expuse la pesticide,

expunere rezultată din stropirea sau împrăştierea pesticidului în timpul

operaţiunilor de amestecare a lui. Măsurile luate în cazul persoanelor afectate

constau în îndepărtarea hainelor sau a echipamentului contaminat şi spălarea cu

cantităţi generoase de apă şi săpun a zonelor afectate, timp de 15-20 minute.Dacă

o mare parte din suprafaţa corpului a fost expusă victima va fi introdusă sub jet de

apă (duş 15-20 minute).In cazul unor pesticide a căror efect este coroziv spălarea

sau clătirea va dura cel puţin 30 minute.

Persoanele care au participat la acordarea primului ajutor vor evita contactul direct

cu îmbrăcămintea contaminată a victimei şi vor purta mănuşi rezistente la acţiunea

substanţelor chimice în timp ce spală victima.

În cazul arsurilor pielii de natură chimică decontaminarea pielii se va face cu

apă rece din abundenţă. Se vor evita utilizarea unguentelor, grăsimilor, pulberilor

sau a altor medicamente ca tratament.

Ingestia de pesticide necesită intervenţie imediată: clătirea cavităţii bucale cu


85

cantităţi mari de apă şi citirea prospectului şi a avertismentelor de pe eticheta

produsului, verificarea posibilităţilor de inducere a stării de vomă, aşezarea

victimei în genunchi pentru a preveni sufocarea. Se va administra siropul de ipeca

(rizomii şi rădăcinile uscate ale plantei Ipecacuanha- otravă) cu efect vomitiv, sau

se va induce emeza forţată prin introducerea degetelor în gura victimei şi

atingerea părţii din spate a gâtului.Nu se va utiliza apa sărată pentru a provoca

emeza şi nu se va induce starea de vomă dacă victima este inconştientă, din cauza

posibilităţii de sufocare a victimei.

Primul ajutor acordat: administrarea cărbunelui activ după ce s-a produs

golirea tubului digestiv. Acest material are capacitatea de a absorbi multe

substanţe chimice şi este disponibil fără reţetă.Se găseşte sub forma unui praf care

va fi amestecat cu apă şi oferit victimei pentru a-l bea.Este recomandat a nu se

administra în acelaş timp cu siropul de ipeca deoarece cărbunele absoarbe siropul

anulând efectele benefice ale acestuia. Este de preferat menţinerea stării de calm a

victimei şi contactarea serviciului medical sau transportarea victimei la spital

împreună cu eticheta produsului.

Expunerea respiratorie. Victima va fi mutată într-un areal cu aer proaspăt.

Dacă victima prezintă convulsii, se va monitoriza respiraţia şi proteja persoana să

nu cadă. Căderile ar putea produce eventuale leziuni la nivelul capului. Se trage

bărbia victimei în faţă pentru ca limba să nu blocheze circulaţia aerului. Posibilele

afecţiuni neurologice necesită suplimentarea de oxigen. Dacă funcţia respiratorie a

încetat, se va proceda la măsurile de resuscitare a funcţiei până la reluarea acesteia

sau până când se ajunge la cel mai apropiat centru medical.

După decontaminarea completă victima va fi transportată la cel mai apropiat

spital sau centru de urgenţe dacă simptomele persistă, însoţiţi fiind de eticheta

produsului care a cauzat accidentul.

Nu se vor refolosi echipamentele contaminate doar după ce ele au fost

spălate, iar cei implicaţi în această activitate vor fi avertizaţi asupra pericolelor.

Dependent de recomandările oferite de furnizorul de echipamente acestea vor fi

aruncate sau nu.


86

4.3.Bolile profesionale

Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului, dobândite ca urmare a

participării la acţiuni integrate în desfăşurarea unui proces legat de locul muncă.

In Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006, prin „boala

profesională‖ este descrisă afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei

meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi (fizici, chimici sau biologici),

caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitare a diferitelor organe

sau sisteme ale organismului în procesul de muncă (Popa Ghe.2012.)

Pentru ca o boală să fie declarată de profesională trebuiesc îndeplinite nişte

condiţii: boala să apară ca urmare a exercitării unei profesii; să fie provocată de

factori dependenţi de locul de muncă (fizici, chimici, biologici, suprasolicitări), iar

acţiunea factorilor să fie de lungă durată.

Prevederile legislative care fac referire la bolile profesionale sunt

transpuse în: Norme metodologice pentru aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în

muncă aprobate prin HG nr. 1425/ 11.10.2006 actualizată în 2010, modificată şi

completată cu HG nr. 955/ 08.10.2010 si HG nr. 1242/ 14.12.2011, care stabileşte

şi nominalizează bolile profesionale dependent de natura factorului, timpul de

expunere şi mod de acţiune a factorului incriminat.

Pe baza acestor normative, bolile declanşate în urma desfăşurării unei

activităţi se împart în (http://www.avocatnet.ro, 2012):

boli profesionale cu declarare obligatorie care se cercetează şi se i-a în

evidenţă (anexa 22),

bolile legate de profesie, au cauze multifactoriale, parte din factorii implicaţi

fiind determinanţi, dependent de natura profesională. Bolile nu se vor declara dar

se urmăreşte evoluţia în permanenţă (anexa 23).

După natura factorului nociv care generează bolile profesionale se clasifică

în: intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu

substanţe toxice; pneumoconioze provocate de inhalarea pulberilor minerale

netoxice; boli prin expunere la: energie radiantă, temperaturi înalte sau scăzute,

zgomote şi vibraţii, presiune ridicată sau scăzută; alergii profesionale; dermatoze

profesionale; cancer profesional; boli infecţioase şi boli parazitare, boli rezultate

în urma suprasolicitării unor organe sau sisteme, etc

(http://muncaprotejata.wordpress.com, 2012). Dependent de acţiunea asupra

organismului bolile pot afecta întregul organism (boli cu acţiune generală) sau o

http://www.avocatnet.ro/

http://muncaprotejata.wordpress.com/


87

parte a organismului (boli cu acţiune locală).

Un rol deosebit de important se va acorda examenului medical la angajare şi

mai ales la componentele sistemului musculo-scheletic (muşchi, articulaţii, oase)

implicate în profesiunile exercitate, prin ulterioara lor suprasolicitare.

Dependent de natura noxelor sau a solicitărilor conform NGPM/2002

examenul medical la angajare se axează pe: examinarea clinică a aparatelor şi

sistemelor organismului (respirator, cardio-vascular, digestiv, renal, ORL,

oftalmologic, dermatologic, osteoarticular, neuropsihic), examinare radiologică

pulmonară (MRF sau RPS), examen de laborator al sângelui (examen serologic

pentru lues), examen IDR pentru tuberculină la tinerii în vârstă de până la 24 de

ani, precizarea stării fiziologice a femeii (graviditate, alaptare).

Examenul periodic efectuat alături de cele clinice şi de laborator vin în

sprijinul prevenirii apariţiei bolilor de natură profesională, dar indică şi

periodicitatea cu care se vor efectua examinările.


Măsurile tehnico-organizatorice întreprinse de angajator sau de către

personalul cu funcţii de conducere implicat în organizarea, securitatea şi

păstrarea sănătăţii angajaţilor în muncă constituie factor decisiv în profilaxia

bolilor. Aceste măsuri constau în: eliminarea sau reducerea factorilor de risc

prin înlocuirea tehnologiilor cu unele mai puţin nocive sau inofensive,

reducerea sau chiar îndepărtarea surselor de zgomot (automatizare, cabine

speciale, fonoizolare); utilizarea unor substanţe mai puţin dăunătoare

organismului; diminuarea efortului fizic prin reducerea efortului, a duratei de

muncă, regim de muncă corespunzător, condiţii adecvate de odihnă în timpul

pauzelor, folosirea echipamentului de protecţie adecvat.

Cerinţele minime de securitate a muncii şi păstrare a stării de sănătate a

persoanelor implicate în activităţi din cadrul procesului muncii care necesită

echipamente de protecţie individuale la locul de muncă au fost stabilite prin H.G.

nr. 1 048/2006, publicată în M.Of. nr. 722, din 23.08.2006 (www.lege5.ro).

http://www.lege5.ro/


88


Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO, 1959) citată de Dhup V. (2011)

defineşte zoonoza ca fiind "boala sau infecţia care se transmite pe cale naturală

între animalele vertebrate şi om".

Personalul cel mai expus riscului de contaminare biologică sunt cei care vin

în contact cu: materiale organice naturale precum: sol, argilă, fân, paie, bumbac;

materiale de origine animală: lână, păr; furaje, praf organic: făină, praf de

animale, deşeuri; ape reziduale, sânge şi alte fluide biologice. Ocupaţiile şi

personalul expus unui grad mare de îmbolnăvire sunt cei din industria alimentară

(procesare brânză, iaurt, salam); producere de aditivi alimentari, brutari. In aceste

situaţii, mucegaiurile, drojdiile, bacteriile şi acarienii pot produce alergii. Alţi

factori predispozanţi:praful organic din cereale, laptele praf, condimente sau făina

contaminată cu agenţi biologici; toxine precum: toxina botulinică şi aflatoxina,

întregesc tabloul riscurilor la care personalul este expus.

Alte sectoare cu grad ridicat de risc: agricultura, silvicultura, horticultura,

zootehnia şi sectorul de producere a nutreţului. Bacteriile, acarienii, fungiile şi

virusurile sunt transmise de animale, de asemenea paraziţii şi căpuşele.

Transmiterea agenţilor biologici se poate efectua în mod direct de la

lucrătorii infectaţi, animalele bolnave din fermele zootehnice, animale de

laborator, sau indirect prin obiectele contaminate cu produse biologice (sânge,

urină, materii fecale) sau patologice (ex. pustule cu puroi) provenite de la

animale bolnave.

De asemenea, sunt consideraţi agenţi biologici,substanţele sau produsele

biologice, care prin manipulare pot produce efecte nefavorabile asupra sănătăţii

organismului uman, precum: hormonii sau toxinele produse de animale şi păsări.

Studii efectuate în cadrul Comisiei de Securitate şi Sănătate din cadrul Uniunii

Europene (2003) au identificat substanţe biologice non-infecţioase care prezintă

totuşi un real pericol la adresa sănătăţii: endotoxine, mucegaiuri, fungi, bacterii,

drojdii, enzime şi praful organic.

Agenţii organici de natură biologică sunt reprezentaţi de aproximativ 3000

de substanţe alergene şi peste 200 de specii de viruşi, bacterii, miceţi şi paraziţi

care afectează sănătatea (Ionac Nicoleta., 2003).


89

4.4.1. Bolile profesionale de natură infecto - contagioasă şi parazitară

(zoonoze profesionale )

Căile de pătrunde a microorganismelor în organismul uman şi animal sunt

multiple, însă pielea lezată şi mucoasele constituie o poartă de intrare prielnică a

acestora. De asemenea pot fi inhalaţi sau înghiţiţi, caz în care provoacă infecţii la

nivelul tractului respirator superior sau a tubului digestiv. Expunerea poate fi şi

accidentală prin muşcătura provocată de un animal sau prin înţepare cu acul

(HPA, 2009). Bolile produse de aceşti agenţi patogeni au, de obicei, evoluţii

subclinice ceea ce le face greu de depistat şi izolat, dar cum acestea afectează

numai anumite specii de animale, în aceste situaţii, angajatorii pot preveni

producerea acestor boli, prin măsuri ferme de securitate şi sănătate în muncă. Cu

toate că sunt întreprinse măsuri de securitate şi sănătate în muncă, acest lucru este

însă mai greu de realizat în cazul unor ocupaţii specifice (măcelar) în care

frecvenţa foarte mare a contactelor cu animalele potenţial infestate nu poate anula

şansele de contaminare, motiv pentru care boli precum antraxul, bruceloza şi febra

Q specifice bovinelor şi ovinelor, morva cabalinelor şi trichineloza obişnuită în

rândul porcilor dobândesc automat şi caracter de boli profesionale. În H.G

nr.1092/16.08.2006 sunt nominalizaţi agenţii biologici şi grupa de periculozitate

în scopul protejării angajaţilor (Popa Ghe., 2012).

4.4.2. Zoonoze

4.4.2.1.Bacterioze

Antraxul, dalacul sau cărbunele negru produs de Bacillus anthracis (bacil

aerob, sporulat) este o bacterioză cunoscută din cele mai vechi timpuri.

Boala se întâlneşte îndeosebi la bovine, cabaline, porci, iar răspândirea în

mediu se face prin cadavre neîngropate, piei, lână. Dintre animale, foarte sensibile

la antrax sunt rumegătoarele mici (oi, capre). Animale la care infecţia rămâne

localizată şi care nu este urmată de septicemie: porcii şi carnivorele. Se cunosc

mai multe forme de antrax dependent de localizare: cutanat, pulmonar şi digestiv.

Sporii bacilului rezistă la uscăciune, însă atât formele sporulate cât şi cele

vegetative sunt distruse sub acţiunea sublimatului coroziv 1%0, acid fenolic 5%,

soda caustică 2-4% soluţie fierbinte, lapte de var 10% (bălegar, adăposturi).

Pasteureloza are ca agenţi etiologici bacterii din genul Pasteurella: P.

multocida, P.haemolitic; Yersinia:Y .pestis,Y. pseudotuberculosis; Francisella: F.

tularensis. Toate animalele domestice pot contacta boala, dar preponderent:


90

păsările (găini, raţe, curci gâşte, pasteureloza păsărilor sau holera aviară), bovinele

(pasteurela bovină similară cu septicemia hemoragică a bovinelor, guşter sau

barbone), bubalinele, suinele, ovine (pneumometrita ovină similară cu septicemia

hemoragică), iepurii (septicemie) câinele şi pisica.

Infecţia poate avea ca şi cale de pătrundere: poarta respiratorie sau digestivă.

Dezinfecţia constă în folosirea sodei caustice 1%, formol 2%, fenol 5%.

Tuberculoaza are ca agent etiologic Mycobacterium tuberculosis sau bacilul

Koch. Se cunosc mai multe tipuri ale bacilului tuberculozei: bovin, aviar, uman,

peşti. De obicei tipul bovin transmite boala, dar tuberculoza umană poate avea şi

origine porcină, ovină, caprină, canină, felină şi foarte rar aviară. Calea de

pătrundere în organismul animal este multiplă: digestivă, respiratorie, cutanată,

sexuală transplacentară iar la păsări chiar şi prin ouă.

Carnivorele se pot infecta prin consumul de organe provenite de la bovine

sau alte specii bolnave (Chiurciu V., 2010).

Transmiterea bolii de la animal la om se datorează consumului de lapte

crud sau insuficient fiert provenit de la vaci bolnave de tuberculoză care

reprezintă principala sursă de infecţie. Alte surse de infecţie: zer, apă furaj,

aşternut, alte obiecte contaminate. Supravieţuieşte circa 4 săptămâni în unt, brânză

fermentată 4-5 luni, sub acţiunea radiaţiilor solare, uscăciune, temperaturi de 15-

200C sau frig (Ghiţescu N., 1966).

TBC are localizare preponderent pulmonară (75% din cazuri), dar poate

afecta şi alte părţi ale organismului (pleură, uger, ganglionii limfatici toracici,

cervicali, organele cavităţii abdominale, în special ficatul). In acest caz

tuberculoza poate fi ganglionară, osoasă, nervoasă (meningită tuberculoasă) sau

generalizată (Man C., 1985).

Dezinfecţia sputelor şi a produselor patologice cu crezol 5% poate avea

acţiune distructivă asupra bacilului. Obiectele fără valoare pot fi incinerate.

Bruceloza are ca agent etiologic bacterii din genul Brucella. Cele mai

cunoscute dependent de specia afectată: B. abortus (bovine), B. melitensis

(rumegătoarele de talie mică); B.ovis (oi), B. suis (porcii) şi B. canis ( câini).

Această boală prezintă simptomele unei gripe, manifestată după o perioada

de incubaţie de 8-21 de zile, cu febră şi dureri. Boala afectează orice organ a

lucrătorului din fermele zootehnice (inimă, plămâni, articulaţii, etc.). O altă formă

a bolii (cronică), debutează fără febră şi se manifestă prin oboseală pronunţată şi

dureri osteo-articulare.


91

Bruceloza denumită şi febra ondulantă sau febra de Malta la oameni

(B.mellitensis), este o boală extrem de contagioasă răspândită prin contactul cu

animale infectate (cale digestivă, cutanată- tegument lezat, cale respiratorie sub

formă de aerosoli rezultaţi în urma igienizării adăposturilor, prelucrare a lânii şi

pielicelelor, îngrijire şi igienizare a animalelor) şi consumul de carne crudă,

brânză nepasteurizată, iaurt, sau lapte infectat mai ales cu B.abortus sau

B.melitensis (Gălăţanu D., 2014). Poate supravieţui timp de 40 de zile în lapte,

brânză proaspătă, unt păstrat la + 80C, 15-40 zile, carne congelată, 30 zile-3 luni,

în cea sărată 30 zile. Brânza provenită din lapte colectat de la animale bolnave

poate fi consumată după o prealabilă saramurare timp de cel puţin 2 luni într-o

soluţie de saramură cu 20% sare. La fel se va proceda cu carnea.

Leptospiroza este boală produsă de bacterii din genul Leptospira, cu formă

ondulată, spiralată,la ora actuală cunoscându-se pe glob peste 100 de tulpini.

Leptospirele pătrund în organismul uman prin diverse leziuni tegumentare sau

prin mucoasele nazale, bucale şi conjunctivale, având o afinitate deosebită pentru

ţesutul hepatic şi renal, unde se localizează şi multiplică, sau pentru sistemul

nervos central, căruia îi provoacă congestie meningiană. În produsele animaliere

infectate leptospirele au timp de supravieţuire aproximativ identic: 3 zile în lapte,

72 ore în carne (Niţescu N. şi col., 1966). Principalul rezervor de infecţie pentru

om îl constituie: şobolanii, pisicile, câinii, bovinele, suinele, cabalinele, vulpile şi

aricii. Leptospirele sunt sensibile la antibiotice (Ghiţescu N. şi col, 1966).

Terenurile infestate sunt supuse dezinfecţiei cu: fenol 3%, var 10-20%s.a, sodă

caustică 2%. Folosirea echipamentului de protecţie constituie o condiţii mai mult

decât necesară; la fel şi deratizarea sistematică (Andreescu N., 2014).

Metodele de prevenire constau în: controlul animalelor, igienizare,

imunizare, reducerea contactului cu animalele infectate, evitarea contactului cu

apa, solul, vegetaţia a zonelor cu potenţial infectant, evitarea înotului sau a

îmbăierilor în ape care pot fi contaminate cu urină animală (CDC, 2012).

Carnea şi produsele lactate se sterilizează prin fierbere. Bălegarul va fi supus

biosterilizării termice (compostare aerobă).

Salmoneloza. Are ca agent etiologic Salmonella sp..Perioada de

supravieţuire a Salmonellei este de: 2 luni în laptele păstrat la rece sau la

temperatura camerei, 20-30 zile pe metale (Ghiţescu N., 1966). Bacteriile

patogene se transmit la om fie prin contact direct cu sursa: animal bolnav sau


92

purtător de salmonele, fie prin contact indirect consumând alimente contaminate

(carne, lapte, ouă, mezeluri, conserve, apă, etc.); evoluţia şi gravitatea bolii fiind

condiţionate de cantitatea de germeni ingeraţi şi rezistenţa organismului.

Principalele specii de animale care pot transmite boala la om: suine, bovine,

cabaline, feline, rozătoare sălbatice, iar dintre păsări: raţele şi gâştele.

Simptomatologia bolii se traduce prin: hipertermie, inapetenţă, abatere,

tahicardie, tahipnee, tulburări digestive, constipaţie urmată de diaree fluidă cu

miros fetid de culoare galbenă consistenţă spumoasă amestecată cu fibrină şi strii

sangvine, tulburări pulmonare, simptome care apar la 8-24 de ore de la ingestia de

alimente infectate. Uneori boala este însoţită de manifestări de artrită acută

exudativă la nivelul articulaţiei: genunchi, jaret. Se observă mişcări necoordonate,

rigiditatea membrelor, gât, cap, mişcări convulsive. In cazul animalelor acestea

suferă de un grad mare de deshidratare, musculatura se emaciază.

Rujetul (brânca porcului) produs de Erysipelothrix rhusiopathiae are ca

principală sursă de infecţie solul (Hasegan N.). La nivelul organismului, se

localizează şi trăieşte în amigdale sau ţesutul limfatic din tubul intestinal al

porcilor aparent sănătoşi. Prin excreta lichidă sau solidă aceştia pot contamina

solul. Insectele hematofage pot transmite boala în rândul populaţiei de suine.

Sursele de contaminare la om: contact direct cu animalele infectate (îndeosebi

porci), consum de carne provenită de la animale bolnave. Oaia şi curca pot

reprezenta surse de infecţie (Chiurciu V. 2008). Prin marinare, saramurare

congelare, uscare a cărnii bacilul rămâne viabil perioade îndelungate (câteva luni),

dar este sensibil la tratament termic. Temperatura de 550C distruge germenul în 5

minute.Agenţii chimici precum: fenolul 1% sau formolul 0.5-1‰ omoară bacilul

în 4-7.5 ore de la tratament.

Boala se manifestă prin leziuni cutanate, articulare sau de tip septicemic.

La om se manifestă cu precădere forma cutanată a rujetului (erizipeloidul lui

Rosenbach), forma articulară şi cea generalizată fiind mai puţin frecvente.

Tratamentul constă în administrarea antibioticelor.


93


Turbarea cunoscută sub denumirea populară de rabie, este o zoonoză

periculoasă şi chiar letală. Rezervorul principal de virus: animalele sălbatice:

vulpile, pisicile sălbatice, dihorii, bursucii, jderii, lupii, liliecii, sconcşii, ratonii,

coioţii. Dintre animalele domestice, pisica şi mai apoi câinele, vacile, caprele,

suinele şi mai rar cabalinele pot manifesta boala dacă au fost muşcate. Nu sunt

expuse îmbolnăvirii: păsările, peştii reptilele, amfibienii.

Deşi există metode de prevenire multe persoane care nu apelează la ajutor de

specialitate îşi găsesc sfârşitul. La om perioada de incubaţie este de 16-60 zile iar

evoluţia durează 3-4 zile.

Fiind stat membru a U.E, România a emis prin Hotărârea Guvernamentală

55/2008 programul strategic pentru supravegherea, controlul şi eradicarea turbării la

vulpe, pe o perioadă de 10 ani.

Febra aftoasă, boală virotică contagioasă specifică paracopitatelor care se

manifestă prin febră şi erupţii veziculare la nivelul mucoaselor, pielii, ugerului şi

extremităţile membrelor. Modul de transmitere a bolii la om prin contact direct,

consum de lapte nefiert sau indirect prin materialele patologice. Sursele principale de

transmitere a bolii: bovine, ovine, suine.

Ornitoza (Psittacoza) este o boală infecţioasă şi contagioasă, determinată de

un microorganism care face trecerea de la virusuri la bacterii din grupul

Chlamydia (Chlamidya Psittaci) şi care are ca principală sursă de transmitere la

om, păsările. De cele mai multe ori purtătoare sunt raţele, curcile (în proporţie de

40-80%), găinile, păsările sălbatice (vrăbiile, piţigoii, porumbeii), păsările exotice

(papagalii, canarii) dar, chiar şi simpla manipulare a cuştilor infectate poate

provoca boala. Dintre animale: pisicile, oile, viţeii, caprele şi porcii pot reprezenta

sursă de infecţie cu transmitere la om.Manifestările bolii la om sunt similare

gripei, însă în cazuri mai grave apar complicaţii: pneumonie şi în cazuri mai

severe endocardită, hepatită şi moarte.

Ornitoza are un pronunţat caracter de zoonoză profesională deoarece

procentul de infecţii este mult mai mare în rândul persoanelor din sectorul

zootehnic (fermele de păsări).Păsările trecute prin boală sunt purtătoare şi

eliminatoare de Chlamydia timp îndelungat. Măsurile de prevenire constau în

respectarea normelor de biosecuritate prin menţinerea păsărilor nou introduse în

ferme indemne timp de 3 luni în carantină. Ouăle provenite de la păsări bolnave se


94

pot incuba sau da către consum numai după o prealabilă dezinfecţie a cojii cu

formol gazos.

Febra Q (tifosul pulmonar) este o zoonoză cu areal larg de răspândire

produsă de Coxiella burnetti.. Personalul cel mai expus riscului de

contaminare şi contactare a bolii sunt cei care lucrează în măcelării şi abatoare.

Febra Q, produsă de specia Coxiella burnetti produce următoarele simptome:

gripă (febră şi tuse), risc de avort pentru femeile însărcinate, iar în cazul

formelor cronice apar complicaţii cardiace ale persoanelor care prezintă leziuni

la nivel valvular. Purtătoare sunt: păsările de apartament, iar dintre animale ca

surse de infecţie: bovine, ovine, caprine mai rar cabalinele şi porcii (Man C.,

1985). (Kazar J., 2005).

Se transmite prin: contactul direct cu animalele şi produsele lor, lapte crud,

inhalarea prafului contaminat cu urină, bălegar sau placentă. In natură infecţia este

menţinută şi transmisă de căpuşe care reprezintă vectorul şi rezervorul principal.

Coxiella burnetti este rezistentă la acţiunea dezinfectantelor. Mijloacele

de prevenire în apariţia şi răspândirea bolii sunt de natură profilactică care

constau în distrugerea căpuşelor şi a altor insecte cu rol în transmiterea febrei

Q, curăţarea păşunilor şi aplicarea insecticidelor, distrugerea membranelor

fetale şi dezinfecţia riguroasă.

4.4.2.3.Parazitoze

Trichineloza are ca agent etiologic Trichinella spiralis, parazit a cărui

localizare preponderentă se întâlneşte la nivelul muşchilor puternic vascularizaţi:

diafragmă, psoaşi, musculatura ochiului, a cefei şi la nivelul muşchilor

intercostali. Rezervorul natural de infecţie în rândul animalelor: şobolani, şoareci,

vulpi, lupi, jderi, câini,pisici, iar omul se îmbolnăveşte consumând carne de porc,

porc mistreţ, urs, infestată cu Trichinella spiralis. Evoluţia bolii la om este gravă,

iar miocardita trichinelazică este letală (Man C., 1985). Măsurile de prevenire

generală a infestaţiei cu Trichinella constau în: distrugerea rozătoarelor

principalul rezervor în transmiterea şi întreţinerea infestaţiei la suine, circulaţia

limitată a porcilor pentru a evita contactul cu diverse cadavre infestate, evitarea

tăierilor clandestine şi consumul de carne fără efectuarea în prealabil a unui

examen trichineloscopic, consumul de carne parţial fiartă sau prăjită. Examenul

trichineloscopic este obligatoriu şi pentru carnea de vânat.


95

Echinococcoza (Hidatidoza) boală parazitară produsă de Echinococcus

granulosum cu localizare la nivelul ficatului, pulmonului sau alte organe. In formă

adultă parazitul se întâlneşte la câine, lup, pisică, iar ovinele, bovinele, suinele

constituie gazde intermediare şi surse de infestaţie a omului (Man C., 1985).

Hidatidoza şi cisticercoza sunt boli parazitare ale suinelor ale căror

manifestări clinice în timpul vieţii sunt şterse, aproape invizibile, deşi sunt boli

parazitare deosebit de grave.

Modalităţi de infestare: consumul de fructe, legume nespălate, igienizarea

necorespunzătoare a mâinilor care se vor duce la gură după efectuarea diverselor

lucrări ale solului sau prin mângâierea unui căţel, sol, apă contaminată, fecale

câine. Simptomele generale ale bolii la om se manifestă prin: prurit, urticarie,

edeme, greţuri,vărsături, tendinţe de astm, agitaţie. Localizarea chistului hidatic şi

forma clinică se evidenţiază prin examen radiologic.

Măsurile de prevenire constau în: acţiuni de dehelmintizare a câinilor,

sacrificările animalelor în abator vor fi supravegheate iar organele afectate (ficat,

splină,etc) vor fi denaturate, îndepărtate, sterilizate prin fierbere.

Igiena personală constituie cea mai bună măsură de prevenire. Spălarea pe

mîini, spălarea fructelor şi a zarzavaturilor înainte de a fi consumate constituie

măsuri profilactice esenţiale.

Toxoplasmoza. Agentul etiologic: Toxoplasma gondii, protozoar de origine

coccidiană care are ca şi gazdă definitivă pisica. Calea de infecţie la om este

directă şi indirectă (excretă lichidă, solidă, salivă, lapte) sau insecte hematofage

(acarieni). De regulă toxoplasmoza nu este periculoasă la om şi se vindecă de la

sine, indivizii care au suferit de această boală odată şi vindecaţi nu se mai pot

infecta ulterior datorită anticorpilor produşi capabili să distrugă parazitul în cazul

unei noi infestaţii. Consumul de carne care nu a fost congelată sau tratată termic

corespunzător provenită de animale bolnave poate induce boala, dar şi consumul

de fructe, legume, apă contaminată, igienizare necorespunzătoare a mâinilor după

defăşurarea unor activităţi precum grădinăritul, inspiraţia prafului provenit de la

nisipul din cutia pisicii.

Parazitul poate supravieţui câteva luni în sol.

Boala este periculoasă în cazul femeilor însărcinate care au contactat boala

în această perioadă, deşi procentul femeilor infectate este mic.


96

4.4.2.4. Micoze

Tricofiţia, dermatomicoză produsă de ciuperci din grupul Trichophiton pe

care omul le contactează de la bovine, cabaline, câini şi rozătoare, îmbolnăvind

pielea şi firul de păr (cădere). Este considerată o boală provocată de condiţiile de

igienă necorespunzătoare din adăposturi, umede, murdare, prost ventilate.

Tratamentul: produse pe bază de iod, unguente antitricofitice, tablete cu

griscofulvină. Un tratament necorespunzător poate duce la alopecie sau poate

evolua cronic cu apariţia unor puncte negre pe feţele laterale şi dosale ale

membrelor inferioare, gambe, palme, antebraţ, faţă, sub forma unor pete roşii.

4.4.3. Măsuri de prevenire a zoonozelor. Măsuri de prevenire angajatori, angajaţi

In Directiva 2000/54/EU transpuse în H.G.nr.1092/2006 sunt stipulate

cerinţele minime în cazul expunerii personalului la agenţii biologici,

microorganisme, culturi de celule.

Pentru personalul din agricultură, zootehnie, măsurile de prevenire constau

în reducerea prafului şi aerosolilor, evitarea contactului cu animale şi echipamente

contaminate, protecţia împotriva muşcăturilor şi înţepăturilor, conservarea

furajelor, menţinerea şi întreţinerea curăţeniei, separarea zonelor de lucru

contaminate, aplicarea unor măsuri de igienă adecvată (European Agency for

Safety and Health at Work, 2003).

O primă măsură generală în profilaxia zoonozelor constă în amplasarea

corespunzătoare a fermelor atât în ceea ce priveşte locaţia dar şi cele care ţin se

separarea în spaţiu a sectoarelor de activitate din incinta fermei.

Distanţele dintre ferme şi zonele locuibile au menirea de a evita influenţele

nocive prin împiedecarea difuzării zoonozelor.

Intreţinerea igienică a adăposturilor este esenţială şi se acordă o

importanţă deosebită celor care îşi desfăşoară activitatea zilnică în interiorul

adăposturilor şi mai ales în perioada fătărilor când, se elimină o cantitate

mare de germeni patogeni proveniţi de la bovine, suine şi alte animale

infectate de bruceloză sau febra Q.

Gunoiul de grajd, resturile de nutreţ, placenta, membranele fetale, avortonii

sunt îndepărtaţi din adăpost imediat după fătare. Dezinfecţia boxei de fătare sau a

întregului adăpost unde au avut loc fătări cu probleme este obligatorie, folosindu-

se în acest scop dezinfectantele: cloramină 5%, clorură de var, soluţie 2%,

sublimat coroziv 1‰, permanganat de potasiu soluţie 2%.


97

Multe dintre zoonoze sunt transmise în perioada de igienizare zilnică a

adăposturilor prin intermediul sputei, picăturilor de salivă sau praf rezultat din

uscarea salivei (bruceloza,ornitoza, febra Q).

Praful din fermele zootehnice este de cele mai multe ori infectant.

Prin tunsul oilor, prelucrarea blănurilor murdărite cu bălegar provenit de la

animale bolnave de antrax se poate inhala bacilul.

Măsurile de prevenire generală a apariţiei zoonozelor constau în

îndepărtarea regulată a deşeurilor şi reziduurilor provenită din fermă, lupta

împotriva generării de praf prin ventilaţie activă, utilizare de uleiuri fixatoare care

împiedică formarea prafului, măturatul umed.

Descoperirea şi izolarea animalelor bolnave constituie alte măsuri venite

în sprijinul evitării zoonozelor. Animalele bolnave vor fi izolate imediat de

restul efectivului, se vor adăposti separat. Sursele de adăpare se vor diferenţia

de cele ale animalelor sănătoase, la fel şi suprafeţele de păşune. Controlul

regulat a efectivului de animale vine în preîntâmpinarea problemelor de ordin

sanitar veterinar. Animalele nou introduse într-o exploataţie indiferent de

mărime vor fi menţinute în carantină profilactică cel puţin 30 de zile. Mişcarea

efectivelor de animale dintr-o fermă în alta se efectueazaă numai după un

prealabil control sanitar-veterinar.

In perioada fătărilor pentru prevenirea leptospirozei şi mai ales a febrei Q şi

brucelozei se va limita deplasarea turmelor contaminate.

Acţiuni care includ protecţia personală: igiena mâinilor şi folosirea

echipamentului de protecţie: mănuşi, protecţie facială şi respiratorie. Controlul

mediului prin curăţarea şi dezinfecţia suprafeţelor şi a echipamentelor,

vaccinarea animalelor sănătoase şi izolarea celor bolnave, eliminarea

ţesuturilor infectate sau a animalelor moarte în mod corespunzător pentru a

evita răspândirea microorganismelor, controlul infestaţiei cu dăunători care pot

duce la răspândirea bolilor. Persoanalul angrenat în activităţi care necesită

apropierea, tratarea animalelor vor fi vaccinaţi şi se va asigura instruirea

corespunzătoare (Langley R. şi col. 2010).

evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală

necontrolate sanitar veterinar sau nepreparate termic,

igiena corporală pentru animalele de companie şi mediului acestora, în

special al locului unde acestea îsi fac nevoile,

deparazitările periodice interne şi externe, vaccinările anuale, dezinfecţiile


98

periodice si deratizările,

Măsurile de control trebuiesc adaptate la activitatea muncii prestate, iar

personalul trebuie bine instruit pentru a urma protocoalele de lucru în condiţii de

siguranţă. Paşii urmăriţi în eliminarea sau reducerea riscului este strict legat de

pericolul biologic la care aceştia sunt expuşi, dar există un număr de acţiuni

comune care pot fi aplicate:

Mulţi dintre agenţii patogeni se răspândesc pe calea aerului: bacteriile sau

toxinele produse de cerealele mucegăite. Se recomandă evitarea formării de

aerosoli sau praf chiar şi în cazul etapelor de igienizare întreprinse;

Limitarea personalului şi a timpului de expunere

Menţinerea unei igiene corespunzătoare, folosirea unor proceduri de lucru

igienice, utilizarea unor semne de avertizare relevante, sunt modalităţi de

menţinere a condiţiilor de sănătate.

Multe dintre microorganisme dezvoltă mecanisme de adaptare şi supravieţuire

sau devin rezistente la căldură, deshidratare sau radiaţii, prin producerea de spori

de exemplu, caz în care se vor introduce măsuri de decontaminare a deşeurilor,

echipamentelor şi îmbrăcăminţii şi se vor adopta măsuri de igienă

corespunzătoare angajaţilor. Vor fi introduse instrucţiuni stricte legate la

modalităţile de îndepărtare în siguranţă a deşeurilor, se vor impune proceduri de

urgenţă şi măsuri de prim ajutor (H.P.A. 2009)

In unele cazuri se vor lua măsuri preventive prin vaccinarea personalului.


Pentru îndeplinirea acestor deziderate, obligaţiile nu aparţin doar

angajatorului ci şi angajatului. Obligaţiile angajaţilor din sectorul zootehnic

constau în însuşirea şi respectarea prevederilor din domeniul securităţii şi sănătăţii

în muncă, să aplice cunoştinţele dobândite pentru a asigura siguranţă în

desfăşurarea activităţilor fără a implica riscuri. Insuşirea teoretică este completată

de punerea în practică a cunoştinţelor prin folosirea echipamentului individual de

protecţie a muncii sau înapoierea, aşezarea în spaţiile stabilite, utilizarea corectă a

maşinilor, dispozitivelor uneltelor, substanţelor periculoase. Nu vor întreprinde

măsuri de înlocuire, schimbare, modificare sau înlăturare arbitrară a unor

componente care fac parte integrantă dintr-o maşină, aparat, dispozitiv, instalaţii

tehnice. La cel mai mic semnal cum că, o activitate implică un posibil pericol la

adresa securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatul sesizează angajatorul sau


99

angajaţii desemnaţi şi aduce la cunoştinţă accidentele de muncă în care a fost

implicat (art.23 Protecţia Muncii, Norme specifice de securitate a muncii pentru

sectorul creşterii animalelor, 2002).

Dicţionar (www.dexx.ro, dexonline.ro, dictionar.romedic.ro,

www.sfatulmedicului.ro, www.webdex.ro, www.dictionarmedicalonline.ro, www.dictio.ro, www.dexro.ro/, www.studymode.com, www.medilexicon.com,

www.dictionar.1web.ro, www.dexonline.news20.ro, www.exploremedicinetv.ro, www.csid.ro, ro.wikipedia.org)

acut = evoluţie rapidă, cu caracter de criză

anamneza = cuprinde informaţii cu privire la sursa de infecţie,contactul

infectant, starea de receptivitate, precum şi la eventualii factori epidemiologici

secundari favorabili îmbolnăvirii.

artrită (artron greacă-articulaţie, sufixul ită afecţiune manifestată prin

inflamaţie = afecţiuni inflamatorii acute sau cronice ale articulaţiilor acompaniate

în mod vizibil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacţie, temperature locală

crescută, înroşirea tegumentelor periarticulare şi limitarea funcţiei articulaţiei

implicate

bissinoza = boală profesională care apare consecutiv inhalarii scamelor de

bumbac, in sau cânepă

blefarită = inflamaţie a pleoapelor

bronşite = afecţiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei

bronhiilor şi care se manifestă prin tuse

cronică = evoluţie lentă cu caracter de durată care nu poate fi îndepărtat uşor

deshidratare = pierdere anormală a apei din ţesuturile organice prin

transpiraţie, vărsături repetate sau scaune diareice

detresa respiratorie de tip adult = insuficieţă respiratorie acută, determinată de

alterarea microcirculaţiei pulmonare (membranei alveolo-capilară) indusă de o

agresiune directă sau sistemică, având ca rezultat apariţia hipoxemei cu consecinţe

grave asupra întregului organism.

detresa respiratorie de tip adult = insuficieţă respiratorie acută, determinată de

alterarea microcirculaţiei pulmonare (membranei alveolo-capilară) indusă de o

agresiune directă sau sistemică, având ca rezultat apariţia hipoxemei cu consecinţe

grave asupra întregului organism.

diaforeză = hipertranspiraţie

dispnee = înecăciune; stare patologică constând în tulburări respiratorii

cauzate de insuficienţă cardiacă sau de stări nervoase; năduf

http://www.dexx.ro/


http://www.webdex.ro/

http://www.dexro.ro/

http://www.studymode.com/

http://www.medilexicon.com/

http://www.dictionar.1web.ro/

http://www.dexonline.news20.ro/

http://www.csid.ro/


100

echimoză = pată de culoare roşi-vineţie, evoluând până la galben, apărută pe

piele prin ieşirea sângelui la suprafaţă în urma unui traumatism; vânătaie

edem pulmonar = acumulare de lichid seros în spaţiile intercelulare ale

organelor şi ţesuturilor, în acest caz afecţiunea este dată de trecerea plasmei

sangvine în alveolele pulmonare

emeză = vărsătură, vomă

endocardita = boală care constă în inflamarea endocardului datorită unor

agenţi virotici sau microbieni.

fasciculaţie = contracţii foarte scurte ale fasciculelor care constituie muşchii,

manifestâdu-se prin mişcări uşoare ale suprafeţei pielii în regiunile respective.

gingivoragie = sângerare a gingiilor.

hiperemie = aflux de sânge într-un organ sau într-o regiune a corpului;

congestie.

hiperpirexie = hipertermie exagerată

hiperreflexie (hiperreflectivitate) = exagerare a reflexelor;

hipertensiune = creştere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în

sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale,

cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie

hipertermie = temperatura corpului peste cea normal

hipoacuzie = diminuare mai mult sau mai puţin accentuată a acuităţii auditive.

hipoglicemie = scădere sub valorile normale a concentraţiei de glucoză din

sânge.

hipotensiune = scădere anormală a tensiunii arteriale (hipotonie)

icter = piele de culoare galbenă, a scleroticii (albul ochiului) şi mucoaselor,

din cauza acumulării, în sânge, a bilirubinei (pigment derivat din hemoglobină).

incontinenţa urinară= eliminare involuntară de urină.

liposolubil = solubil în grăsimi sau în uleiuri

metroragie = hemoragie uterină survenită în afara menstruaţiei

mialgie = dureri musculare ( provine din cuvintele greceşti: myos= muşchi,

algos=durere)

midriază = dilataţie a pupilei

mioză = contracţie permanentă a pupilei care apare în timpul expunerii la

lumină, la efortul de acomodare

necroză = distrugere a unor ţesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale

animalelor, provocată de întreruperea circulaţiei sangvine, de infecţii, arsuri etc


101

nevralgie= durere pe traiactul unui nerv (provine din cuvintele greceşti: nerv=

neuron, algos-durere)

nevroza = este o afecţiune psihogenă unde simptomele sunt expresia simbolică

a unui conflict psihic ce-şi are rădăcinile în istoria infantilă a subiectului şi

constituie compromisuri între dorinţă şi apărare-Laplanche

pneumonie = inflamaţie a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în

mod obişnuit de pneumococ sau de virusuri şi manifestată prin febră, tuse,

junghiuri, frisoane, expectoraţii

prurit = mâncărime

psihoză = boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului,

gândirii sau afectivităţii bolnavului şi de care acesta nu este conştient

receptori muscarinici = prezenţi la nivelul terminaţiilor nervoase, sinapsele

colinergice din SNC, muşchi netezi şi glande. AntagonistuI acestor receptori este

atropina. Efectele se traduc prin acţiuni depolarizante: contracţia muşchilor netezi,

efectele secretorii la nivelul unor glande, stări de hiperexcitaţie şi acţiune

hiperpolarizantă inhibitoare (muşchi cardiac, muşchi neted vascular, sfincterele

digestive şi urinare)

rinită = inflamaţie acută sau cronică a mucoasei nasului; coriză, guturai

sincopă = încetare subită (momentană sau definitivă) a funcţiei inimii, cu

întreruperea respiraţie şi pierderea sensibilităţii şi a mişcărilor voluntare.

tahicardie = accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei

emoţii, afecţiuni cardiace etc.

tahipnee = accelerare a ritmului de respira ie datorată unor boli ale aparatului

respirator, cardiac, în nevroze etc

tremor (tremur, tremurare) = mişcare uşoară involuntară, rapidă, repetată a

corpului sau a unei părţi a acestuia;

urticarie = boală care se manifestă prin apariţia pe piele a unor băşicuţe de

culoare roşie, însoţite de mâncărime

vertij = senzaţie de lipsă de echilibru în spaţiu, ameţeală


102

Rezumat

Intoxicaţiile sunt produse de către substanţele toxice care ajung pe diferite

căi în organism: cutanată, cale respiratorie, digestivă, mucoase, unde, suferă sau

nu transformări, sunt eliminate prin excreta solidă sau lichidă sau se

cumulează la nivelul diverselor organe, substanţele având afinitate diferită pentru

un organ sau altul. In intoxicaţii grave întârzierea în acordarea primului ajutor

poate cauza decesul personalului implicat.

Dependent de acţiunea pe care pesticidele o exercită acestea se împart

în: fungicide, insecticide, raticide, ierbicide. Metodele de prevenire constau în

asigurarea şi obligativitatea purtării echipamentului de protecţie adecvat şi

asigurarea trusei de prim ajutor care să conţină antidoturile necesare dependent

de substanţa activă cu care se lucrează: administare de apă sau lapte amestecat

cu 1-2 albuşuri de ouă în cazul intoxicaţiei cu CuSO4; Pralidoximă, Oxime,

benzodiazepine, atropine (organofosforice); atropine, pralidoxima, Diazepan

injectabil, Ceftriaxonă 2 g (Piretroide), atropină când produsele folosite au ca

substanţă activă carbamaţi; utilizare de răşini sau compuşi lipofilici,

Colestiramina,Olestra, benzodiazepine în cazul intoxicaţiei cu organo-

clorurate; decontaminare gastrointestinală precoce: administrare de pământ

Fuller, carbune activat sau bentonită cu rol de fixare a ierbicidului când

intoxicaţia este provocată ierbicide. Nici o trusă nu va fi lipsită de cărbune

activ sau vitamina K1 în acţiunile de deratizare.

In munca cu pesticidele se va ţine cont de toate normele de igienă şi

protecţia muncii pentru prevenirea intoxicaţiilor în care sunt incluse: măsuri

organizatorice generale, igiena personalului, întreţinerea aparaturii, depozitarea

pesticidelor, manipulare, transportul şi cerinţele minime obligatorii la angajarea

muncitorilor care fac parte din echipele de lucru.

Este important de cunoscut şi însuşit normele de protecţie a muncii, modul

de acordare a primului ajutor dependent de zona afectată: ochi, decontaminarea

pielii, expunere respiratorie.

Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului, dobândite ca urmare a

participării la realizarea unui proces de muncă. Legea 319/2006 şi NTPG/2002

stipulează categoriile de boli: profesionale cu declarare obligatorie; bolile legate de

profesie. În categoria bolilor profesionale sunt incluse: intoxicaţiile, bolile prin

expunere la energie radiantă, temperaturi înalte sau scăzute, zgomote şi vibraţii,

presiune ridicată sau scăzută; alergii profesionale; dermatoze profesionale; cancer


103

profesional; boli infecţioase şi boli parazitare, boli rezultate în urma

suprasolicitării unor organe sau sisteme (tabel 4).

Un rol esenţial în menţinerea stării de sănătate a angajaţilor îl constituie

examenul medical la angajare şi cel periodic, a cărui periodicitate care se va hotărî

dependent de locul de muncă.

Tabel 4 Bolile profesionale declarate obligatoriu şi cele legate de profesie

(reproducere anexa 22-23 HG nr. 955/ 08.10.2010 si HG nr. 1242/ 14.12.2011) Boli produse la nivelul ochiului Factorii favorizanţi

Nistagmus iluminat inadecvat

Cataractă microunde:radiaţii infraroşii; radiaţii ionizante

Conjuctvita alergeni şi iritanţi profesionali

Astenopatie acomodativă, agravarea miopiei preexistente suprasolicitări vizuale

Boli produse la nivel de ureche

Hipoacuzie, surditate Zgomote peste limita maximă admisă

Boli ale sistemului circulator

Sindromul Raynaud vibraţii cu acţiune la nivelul membrelor superioare

Varice ale membrelor inferioare poziţie ortostatică prelungită

Boli ale sistemului respirator

Fibroză pulmonară Gaze şi vapori iritanţi

Pneumoconioze Pulberi de natură anorganică

Rinite alergice Alergeni profesionali

Astm bronşic alergic şi astm bronşic non alergic Alergeni şi iritanţi respiratorii profesionali

Bissinoză Bumbac, in, cânepă

Bronhoalveolită alergică extrinsecă Fân mucegăit, dejecţii de animale, maţ, ciuperci

Pneumonia cauzată de sistemele de aer

condiţionat şi umidifiere a aerului

Agenţi vehiculanţi prin sistemele de aer

condiţionat şi de umidifiere a aerului

Inflamaţia acută şi cronică a căilor respiratorii

superioare, bronşita acută, pneumonia

chimică,edemul pulmonar acut, emfizem

pulmonar, bronhiolită, fibroză pulmonară

substanţe chimice (gaze, vapori, fum)

Boli ale pielii şi ţesutului subcutanat FACTORI FAVORIZANŢ I

Dermită alergică

de contact

antibiotice, conservanţi, antiseptice, arbori şi plante, cauciuc, vopsele,

cosmetice

Urticarie Produse alimentare (făină, fructe, legume), epitelii animale, temperaturi

extreme.

Boli ale sistemului osteo-musculo-articular şi a sistemului conjunctiv

Sinovite,

tenosinovite, bursite,

epicondilite

Mişcări repetative; poziţii extreme, forţate ale articulaţiilor;

suprasolicitarea şi presiuni prelungite asupra articulaţiilor;

supraîncordarea şi traumatizarea articiulaţiilor

Artroze

cronice,

periartrite

Mişcări repetative; poziţii extreme, forţate ale articulaţiilor; suprasolicitarea şi

presiuni prelungite asupra articulaţiilor; supraîncorarea şi traumatizarea

articiulaţiilor; vibraţii, microclimat necorespunzător

Intoxicaţii FACTORI FAVORIZANŢ I

Intoxicaţii acute, subacute, cronice profesionale Expunerea profesională la agenţi chimici

Boli cauzate la expunerea factorilor fizici ai aerului şi vibraţii

Şoc caloric, colaps caloric, crampe calorice Macro şi microclimat cald

Hipotermie, degerături Macro şi microclimat rece

Imbolnăviri cauzate de compresia şi decompresia

aerului

Presiune atmosferică scăzută sau ridicată

Sindrom osteo-musculo-articular; sindrom digestiv,

sindrom Raynauld, sindrom nervos

Vibraţii

Boala de iradiere (acută, cronică) Radiaţii ionizante

Boli legate de profesie FACTORI FAVORIZANŢ I

Hipertensiune arterială zgomot, vibraţii, temperatura şi radiaţiile calorice ridicate, distres

Cardiopatia ischemică Solicitări fizice şi psihice crescute

Afecţiuni respiratorii cronice nespecifice Pulberi, gaze iritante


104

Continuare Tabel 4

Afecţiuni digestive Temperatură ridicată, zgomote, noxe chimice

Afecţiuni osteo-musculo-articulare

(lombalgii, cervico-scapulalgie)

Microclimat nefavorabil, vibraţii, efort fizic mărit, poziţii

incomode, efect traumatic mecanic

Nevroze şi alte afecţiuni neuropsihice Zgomot, vibraţii, distres, noxe chimice

Activitatea cu animalele nu este lipsită de pericolele de îmbolnăvire cu agenţi

biotici patogeni. Zoonozele sunt boli transmisibile de la animale la om si invers.

Principalele zoonoze împărţite din punct de vedere a agentului etiologic

incriminat în declanşarea bolii se împart în:

Zoonoze bacteriene: antrax, tuberculoza, salmoneloza, bruceloza,

leptospiroza, brânca porcului (rujetul), pasterureloza, morva,

campilobacterioza, infecţii colibacilare, stafilococi, clostridii

Zoonoze virale în categoria cărora intră: gripa, turbarea, variola, febra

aftoasă

Zoonoze produse de prioni care au ca şi rezultat manifestarea

encefalopatiilor spongiforme transmisibile;

Zoonoze produse de ricketsii şi chlamydii (febra Q, febra butunoasă)

Zoonoze parazitare: giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza,

cisticercoza, hidatidoza, toxoplasmoza, toxocaroza, fascioloza,

sarcocistoza, cenurozele

In funcţie de specie principalele boli cu caracter zoonotic sunt :

Bruceloza, leptospiroza, tuberculoza, antraxul, salmoneloza, febra aftoasă,

febra Q, tricofiţia ; boli transmise de la bovine.

Personalul care îşi desfăşoară activitatea în sectorul suin este expus bolilor

precum: rujet, boala lui Aujeszky, leptospiroza, trichineloza, toxoplasmoza.

De la ovine se pot transmite : antraxul, listerioza, rickettsioza.

Prietenul de nădejde a omului, calul, poate transmite : morva, antraxul.

De la păsări : tuberculoza, salmoneloza, rickettsioza, psitacoza, ornitoza,

etc.Tuberculoza, febra Q, leptospiroza, leismanioza, toxoplasmoza,

echinococoza sunt boli cu caracter transmisibil de la carnasierele bolnave la om


105


1.Ce înţelegeţi prin intoxicaţie şi care sunt modificările survenite la

nivelul organismului ?

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

2.Care dintre substanţele folosite sunt folosite ca raticide ?

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

3.Care substanţe fac parte din categoria ierbicidelor şi cum acţionează

organocloruratele asupra organismului în caz de intoxicaţie ?

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

4.Cum acţionează organofosforicele asupra organismului în caz de

intoxicaţie ?

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

5.Enumeraţi principalele măsuri de prevenire a intoxicaţiei

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

6.Ce înţelegeţi prin boală profesională ? Detailaţi !

…………………………………………………………………………

7.Enumeraţi grupele de microorganisme care pot produce îmbolnăvirea

organismului uman (zoonoze)

…………………………………………………………………………

8.Care sunt principalele bacterioze ? Dar viroze ?

…………………………………………………………………………

9. Ricketsiozele au acţiune nosogenă asupra organismului? Care dintre

grupurile de muncitori sunt mai frecvent afectaţi ?

…………………………………………………………………………

10. Dintre viroze, turbarea poate fi considerată o zoonoză ? Detailaţi

…………………………………………………………………………


106

1. Intoxicaţiile sunt produse de:

a. pulberi toxice

b. substanţe toxice

c. radiaţii ionizante

2.Toxicele pătrunse în organism sunt eliminate pe cale:

a. digestivă

b. ficat

c. renală respiratorie

d. excretă solidă

e. excretă lichidă

3.Insecticidele organofosforice, indiferent de substanţa activă sunt sau nu toxice

pentru organism?

a. da

b. nu

c. uneori

4.Antidotul folosit pentru contracarea sindromului colinergic în intoxicaţia cu

organofosforice:

a. Atropină

b. P.A.M

c. Ulei de ipeca

d. Oxonime

e. Diazepam

5.Convulsiile provocate de intoxicaţia cu organofosforice vor fi combătute cu:

a. Oxime

b. Pralidoximă

c. Benzodiazepine

d. Atropina

6.Carbamaţii sunt folosiţi pentru:

a. Distrugerea puricilor

b. Distrugerea dăunătorilor din cultura mare

c. Combaterea hipodermozei la ovine

d. Distrugerea insectelor dăunătoare

Autoevaluare


107

7.Care dintre următoarele organoclorate au grad de absorţie redus prin piele?

a. Keltan

b.Toxafen

c. H.C.H

d.Mirex

e. D.D.T

f. Organoclorurate din clasa ciclodiene

8.Crizele epileptice apărute în intoxicaţiile severe cu organoclorurate se tratează

cu:

a. colestiramina şi olestra

b. benzodiazepine

c. fenotioina

d. lapte

9.Intoxicaţiile cu ierbicide provoacă:

a. detresa respiratorie de tip adult ,midriază, greaţă, vărsături, edemul

pulmonar, deficienţă respiratorie, dispnee, insuficienţă hepatică

b. detresa respiratorie de tip adult ,bradicardie, cianoză, stare de vomă,

diaree, insuficienţă respiratorie, convulsii, insuficienţă renală, comă

c. detresa respiratorie de tip adult, hemoragii gastrointestinale,necroză

miocardică, insuficienţă renală, edem cerebral insuficienţă hepatică

10. Primul ajutor acordat în intoxicaţia cu raticide constă în

a. suplimentarea vitaminei K1

b. administrarea cărbunelui activ

c. administrare de plasmă

11.Măsurile organizatorice generale în folosirea pesticidelor se fac în funcţie de:

a. modul de depozitare a pesticidelor

b. gravitatea riscului

c. modul de transport a pesticidelor

d. frecvenţa expunerii la risc

e. performanţele echipamentului individual de protecţie

f. vârsta angajaţilor

12.Depozitarea pesticidelor se face:

a. aleatoriu

b. încăperi destinate depozitării lor

c. indiferent de locaţie chiar şi în prezenţa uneltelor sau a harnaşamentelor


108

13.Transportul pesticidelor se face cu:

a. vehicole speciale

b. indiferent de vehicol

c. nu există nici o restricţie cu referire la transportl acestor substanţe

14.Există obligativitatea existenţei duşurilor, dispozitivelor de spălare a ochilor,

săpunul, apa şi trusa de prim ajutor în unităţile în care se practică activităţi

integrate în complexul de măsuri D.D.D?

a. da

b. nu

c. depinde de substanţele folosite

15.In acordarea primului ajutor accidentatului se iau măsuri de:

a. îndepărtarea celui implicat de lângă sursa care a provocat incidentul

b. monitorizare continuă a stării de sănătate a accidentatului

c. repunerea în funcţiune a principalelor funcţii (respiraţia)

16.Etichetele de pe recipientele de pesticide a căror culoare este roşie indică:

a. acţiunea puternic toxică a substanţelor

b. substanţe extrem de toxic

c. toxicitate redusă

d. toxicitate moderată

17.Etichetele de pe recipientele de pesticide a căror culoare este neagră indică

a. acţiune puternic toxică a substanţelor

b. substanţe extrem de toxic

c. toxicitate redusă

d. toxicitate moderată

18.Primele măsuri de prim ajutor acordate accidentatului în intoxicaţia cu

pesticide sunt întreprinse de către:

a. angajator

b. personal specializat

c. seful unităţii

d. personalul care face parte din echipele de lucru care trebuie să recunoască

simptomele şi să acorde primul ajutor

19.Acordarea primului ajutor în caz de ingerare a pesticidelor constă în:

a. administrarea siropului de ipeca

b. administrarea cărbunelui concomitent cu siropul de ipeca

c. administrare de apă sărată


109

d. administrarea cărbunelui activ

e. îndepărtarea hainelor sau a echipamentului contaminat

20.Condiţiile pentru ca o boală să fie considerată de natură profesională sunt:

a. factorii implicaţi să fie dependenţi de locul de muncă

b. factorii implicaţi să se lege de orice activitate a unei persoane pe parcursul

a 24 de ore

c. boala să apară ca urmare a exercitării unei profesii

d. boala instalată să apară datorită exercitării unei profesii dar şi în timpul

liber

e. acţiunea factorilor să fie de lungă durată

f. acţiunea factorilor să fie de scurtă durată

21.Boala declarată de natură profesională

a. se i-a în evidenţă

b. nu se va declara dar se urmăreşte evoluţia în permanenţă

22.Examenul medical la angajare

a. este obligatoriu

b. este opţional

23.Care sunt principalele căi de pătrundere a microorganismelor în organismal

uman?

a. muşcare

b. pielea lezată

c. mucoase

d. inhalare

e. înţepare cu acul

f. înghiţire

24.La care dintre speciile de animale de fermă antraxul se localizează dar boala nu

este urmată de septicemie?

a. bovine

b. cabaline

c. porci

d. oi

25.Pasteureloza afectează în principal:

a. iepurii

b. bovinele

c. păsări


110

d. câinele

e. pisica

f. suinele

g. ovinele

26.Principala cale de transmitere a tuberculozei de la animal la om este:

a. apa

b. aşternutul

c. consumul de lapte crud

d. furajul

e. lapte insuficient fiert

27.Brucella sp. poate supravieţii în produse de origine animală?

a. Da, indiferent de condiţii

b. Nu. Este distrusă chiar şi printr-o procesare minimală

c. Da.Dependent de condiţiile de păstrare

d. Nu. Dependent de concentraţia sării din saramură

e. Da. Dependent de concentraţia sării din saramură

28.Odată pătrunsă în organism Leptospira sp. are afinitate pentru:

a. ţesutul muscular

b.ţesutul hepatic

c. ţesutul nervos

d. ţesutul renal

29.Salmoneloza este o bacterioză care:

a. afectează integritatea statusul de sănătate a personalui

b. nu afectează integritatea statusul de sănătate a personalui

c. se tratează prin odihnă

d. nu este o boală periculoasă

e. nu se manifestă evident

30.Agentul etiologic al rujetului Erysipelothrix rhusiopathiae este distrus prin:

a. marinare

b. tratament termic

c. uscare

d. saramurare

e. diverse substanţe chimice

f. congelare

31.Forma cea mai frecventă a rujetului la om este:


111

a. articulară

b. cutanată

c. de tip septicemic

32.Turbarea este o viroză

a. fără grad ridicat de periculozitate

b. periculoasă

c. în anumite situaţii letală

33.Febra aftoasă se transmite la om:

a. pe cale aerogenă

b. consum de lapte nefiert

c. tuşit

d. intrare în contact cu materiale patologice

34.Principala sursă de transmitere a Chlamidyei Psittaci sunt:

a. oile

b. porcii

c. păsările

d. bovinele

35.Ornitoza, este considerată zoonoză profesioală cu precădere în fermele de:

a. suine

b. bubaline

c. ovine

d. păsări

e. ovine

f. animale de blană

36.Căpuşele reprezintă vectorul şi rezervorul principal pentru:

a. Turbare

b. Ornitoză

c. Febra aftoasă

d. Febra Q

37.Trichineloza este boală specifică:

a. bubalinelor

b. păsărilor

c. bovinelor

d. ovinelor

e. nici uneia dintre specii


112

38.Echinococcus granulosum are localizare preponderentă la nivelul:

a. rinichilor

b. ficatului

c. pulmonului

d. sistemului nervos

e. splinei

39.Tricofiţia este considerată boală provocată de:

a. igiena necorespunzătoare din adăposturi

b. ventilaţia precară a adăposturilor

c. luminozitatea insuficientă a adăposturilor

Bibliografie

1. DHUP VARUM (2011)- Review of Public Health Importance of

Zoonotic Diseases. http://drvarundhup.wordpress.com

2. IONAC NICOLETA (2003) – Mic tratat de geografie medicală.

http://ebooks.unibuc.ro

3. KAZAR J. (2005)- Coxiella burnetii infection. Ann.N.Y Acad. Sci.,

vol 1063, pag.105-114

4. LANGLEY R., MORGAN W.E. (2010) - Livestock Handling-

Minimizing Worker Injuries.Journal of Agromedicine, vol. 15(3),

pag.226-235.

5. X X X - Guidelines for the Investigation of Zoonotic Disease (2009),

http://www.hpa.org.uk

6. X X X H.G 1876/2005 privind normele minime de securitate şi

sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de

vibraţii.

7. X X X HG nr. 1092/ 16.08.2006 - Cerinţele minime de securitate si

sanatate in munca privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor

legate de expunerea la agenti biologici in munca

8. X X X Directiva 98/37/EC impune reglementări de proiectare şi

construcţie a maşinilor, utilajelor, dispozitivelor cu nivel fonic scăzut

9. X X X Directive 54/2000EC (2000) – Protecţia angajaţilor faţă de

riscurile expunerii la agenţi biologici la locul de muncă- Biological

agents at work (agenţii biologici la locul de muncă

http://www.hpa.org.uk/


113

10. X X X Guidelines for the Investigation of Zoonotic Disease (2009),

http://www.hpa.org.uk

11. X X X H.G. 55/2008 programul strategic pentru supravegherea,

controlul şi eradicarea turbării la vulpe

12. X X X H.G.nr.1218/2006 Hotărârea Guvernului nr. 1.218/2006 privind

stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru

asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa

agenţilor chimici,

13. X X X HG nr.1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi

sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor

individuale de protective la locul de muncă;


15. X X X Norme Generale De Protecţie a Muncii, NGPM/2002

16. X X X Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi

al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi

ambalarea substanţelor şi a amestecurilor

http://www.hpa.org.uk/

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32008R1272:RO:NOT

Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă

şi instructajul de protecţie a muncii

114

Cuprins

5.Accidentele de muncă şi instructajul de protecţie a muncii





5.5 Instructajul de protectie a muncii




Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie


5.Accidentele de muncă

În Legea.319/2006 (art.5,lit.g) accidentul de muncă se defineşte ca:"vătămarea

violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care are loc în

timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent

de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea, şi care

provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile calendaristice,

confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale,

potrivit prevederilor legale, invaliditate sau deces" (www.osha.europa.eu,

Obiective: la terminarea studiului acestui capitol vei fi capabil să:

- prezinţi principale cauze, factori şi clasificare a accidentelor de

muncă

- explici rolul măsurilor de prevenire în lupta accidentele care pot

surveni în activităţi din sectorul agricol şi zootehnic

- identifici eventualele pericole cu care se pot confrunta angajaţii

- conştientizezi importanţa acordată instruirii

- explici rolul fiecărei etape a instructajului

http://www.osha.europa.eu/



115

http://www.iprotectiamuncii.ro).

Pentru ca un accident să fie considerat accident de muncă trebuiesc întrunite mai

multe condiţii (factori determinaţi): vătămarea violentă a organismului,timpul şi locul

producerii accidentului; calitatea celui accidentat.

In raport cu acest criteriu se consideră accident de muncă vătămarea corporală a

angajatului/angajaţilor petrecută în timpul participării la activităţile specifice locului de

muncă. Există însă şi excepţii (http://www.itmarges.ro, 2014).

Accidentul este considerat de muncă şi în cazul în care: persoane din afara

unei instituţii/întreprinderi vizitează locaţiile cu acordul angajatorului; persoanele

care îndeplinesc "sarcini de stat sau de interes public, inclusiv cele desfăşurate în

cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării în

timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini"; (art. 5 lit b); persoanele care

desfăşoară activităţi cultural-sportive (art.5.lit c). Alte categorii: orice persoană

fizică care din proprie iniţiativă participă la salvarea altei persoane (art.5.lit d); sau

care din proprie iniţiativă participă la prevenirea sau înlăturarea unui pericol care

ameninţă avutul public sau privat (art.5.lit.e).

De asemenea sunt considerate accidente de muncă: "accidentul petrecut pe

traseu, dacă deplasarea persoanei s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la

domiciliu la locul de muncă organizat de angajator şi invers (art.5.lit g);

"deplasarea personalului în diferite locaţii pentru îndeplinirea unor sarcini de

serviciu, în timpul orelor de program. Pentru conducătorii mijloacelor de transport

şi mecanicii agricoli, locul de muncă desemnează locaţia unde s-a petrecut

accidentul chiar dacă acesta nu a avut loc în incinta unităţii la care sunt încadraţi,

incluzând şi mijlocul de transport pe care lucrează (Darabonţ A.şi col, 1996).

"Accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua

sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă îşi

schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice

alt echipament pus la dispoziţie de angajator; dacă se afla în baie ori în spălător

sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi

invers (art.5.lit j); accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare,

recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza

efectuării activităţilor aferente stagiului de practică" (art.5.lit n); accidentul

determinat de fenomene sau calamităţi naturale: furtună, viscol, cutremur,

inundaţii, alunecări de teren, trăznet (electrocutare), dacă victima a fost surprinsă

http://www.itmarges.ro/



116

în timpul desfăşurării procesului de muncă sau în timpul îndeplinirii îndatoririlor

de serviciu (art.5.lit o); "dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de

muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia (art.5.lit

p); accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca

urmare a unei agresiuni (art.5.lit q)".

Efectele accidentului de muncă asupra victimei. Accidentul de muncă poate

provoca victimei: incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces.

Prin incapacitate temporară de muncă se înţelege imposibilitatea

temporară a victimei de a-şi desfăşura activitatea ca urmare a tulburării unei stări

funcţionale (de cel puţin trei zile calendaristice). Dependent de gravitatea

accidentului incapacitatea de muncă se împarte în (legislatiamuncii.manager.ro,

2011):

Incapacitate de muncă cu o durată de 3-45 zile a căror efecte sunt

reversibile, perioadă în care victima necesită tratament medical;

Incapacitate de muncă cu o durată de 45-180 zile în cadrul cărora sunt

incluse accidente cu consecinţe medii, dar efecte reversibile asupra organismului;

victima necesitând tratament medical şi spitalizare.

Prin invaliditate se înţelege accidentul care are ca urmare pierderea unui

simţ, a unui organ, încetarea funcţionalităţii acestuia sau infirmitate permanentă,

fizică sau psihică, care implică pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă

(confirmată prin decizie de încadrare temporară sau permanentă într-un grad de

invaliditate emisă de organele medicale în drept).

Conform criteriilor de clasificare accidentele de muncă urmate de

invaliditate se apreciază ca având consecinţe negative mari (gradul III), grave

(gradul II) şi foarte grave (gradul I).

gradul I: persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă şi nu are

posibilitatea de a se autoserviri;

gradul II:persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă, dar se poate

autoservi;

gradul III: persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă, dar

îşi poate continua activitatea la acelaşi loc de muncă în condiţiile unui

program redus.

Decesul. Spre deosebire de primele două situaţii, în cazul decesului este afectată

nu numai integritatea organismului şi capacitatea de muncă, ci însăşi viaţa.



117

Prin accident mortal se înţelege accidentul care cauzează decesul imediat

sau după un interval de timp, dacă acesta a fost confirmat în baza unui act medico-

legal, ca urmare a accidentului de muncă suferit.


Cauzele se pot împărţi în determinante, favorizante, declanşante sau:

imediate ori contributive. Cauzele imediate sunt dependente de acţiunile nesigure

întreprinse de angajat sau de condiţiile nesigure de muncă. Cauzele care

contribuie la apariţia accidentelor sunt legate de: management, mediu, starea

fizică şi mentală a lucrătorului. Combinaţia de factori converg spre accident

(Raouf A., 2011).Cele mai multe cauze ale accidentelor sunt de natură tehnico-

organizatorică rezultatul unor proiectări defectuoase 40-60%, urmate de erori de

fabricaţie a căror pondere în apariţia accidentelor este de 25-30%. Alte cauze:

defecte de material (10-15%) şi întreţinere defectuoasă a aparaturii (5-

10%)(Ciobanu O., 2011).

Cu toate acestea factorul uman reprezintă o componentă majoră a cauzelor

de producere a accidentelor la locul de muncă.

De cele mai multe ori accidentul este pus pe seama erorii operatorului

fiind ca singur factor participant la accident. Faţă de modelele tradiţionale care

indiferent de cauză avea ca scuză "victima este de vină" la ora actuală

investigarea accidentelor se concentrează asupra tuturor factorilor implicaţi:

eroare de operare, proiectare defectuoasă a sistemului, eşec mecanic, eşec de

procedură, instruire neadecvată, mediu (inclusiv organizarea managerială).

(Feyer Anne-Marie şi col. 2011).


Elementele de evaluare a riscurilor oferă indicaţii asupra pericolului la care

angajatul poate fi expus la locul de muncă, dar analizează şi alţi factori cu caracter

potenţial negativ care ar putea fi implicaţi şi pot reprezenta cauză de accidentare

(Jørgensen Kristen, 2011).

De exemplu: munca desfăşurată la înălţime va implica un risc de cădere prin

alunecare, împiedecare; riscurile de tăiere sunt crescute în activităţile care

presupun folosirea unor instrumente ascuţite, sau deteriorare a auzului în cazul



118

angajaţilor care lucrează într-un mediu zgomotos. Toate aceste cauze aduc

prejudiciu grav asupra sănătăţii.

Multe dintre riscuri sunt însă trecute cu vederea, motiv pentru care

personalul ar trebui informat cu privire la cele potenţiale (zgomotul poate

deteriora auzul, unii solvenţi chimici pot provoca leziuni ale creierului iar unele

substanţe inhalate pot provoca intoxicaţii acute prin inhalare).

Factorii implicaţi în producerea unor întâmplări nedorite:lezarea sau

accidentarea personalului sunt de obicei legate de diferitele forme de energie,

dependent de activitate:

- energetice: implică tăierea, rindeluirea, de obicei legate de tipurile de unelte,

dipozitive: cuţite, fierăstraie, unelte tăioase; presare şi comprimare (prese,

instrumente de fixare folosite ca mijloace de modelare); conversie a energiei

cinetice în energie potenţială (angajatul este lovit de un obiect în cădere);

transformarea conversiei cinetice într-una potenţială (căderea unui individ de la un

etaj la altul), căldura sau frigul, electricitatea, luminozitatea, radiaţiile şi vibraţia;

substanţele toxice sau corozive, expunerea organismului unui consum de energie

crescut prin manipularea, ridicare a unor obiecte grele sau răsucire a corpului;

solicitările mentale şi psihologice.


După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi:

individuale, când este afectată o singură persoană;

colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane;

După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi împărţite în:

accidente a căror urmări induc incapacitatea temporară de muncă a celui

implicat;

accidente a căror urmări se traduc prin invaliditate;

accidente a căror urmări sunt mortale (H.G 955/2010, www.avocatnet.ro).

După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de

muncă se împart în: insolaţie, contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri,

entorse, fracturi, amputări, leziuni ale organelor interne, intoxicaţii acute,

asfixiere, electrocutare, leziuni multiple

( www.muncaprotejată.wordpress.com).

După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea (www.upm.ro):

http://www.munca/



119

accidente mecanice;

accidente electrice;

accidente chimice;

accidente termice;

accidente prin iradiere;

accidente complexe (datorate unor cauze directe combinate).

După locul leziunii: cap, trunchi, membre superioare, membre interioare, sau

localizări multiple (ca urmare a intoxicaţiei, electrocutării, asfixiei, etc.).

După momentul în care se resimt efectele, accidentele de muncă se împart în:

accidente cu efect imediat; accidente cu efect ulterior (Darabonţ A.şi col., 1996).


Agricultura, silvicultura şi pescuitul reprezintă sectoare în care pericolele

sunt nenumărate, din cauza multitudinii de activităţi pe care angajaţii le prestează.

Munca desfăşurată în aceste domenii implică: utilizarea unei game variate de

maşini, dispozitive, agregate, vehicule periculoase; manipulare a substanţelor

chimice, ori implicare directă în activitatea cu animalele (O‘Brien Brenda, 2012).

Din cauza numărului mare de sarcini pe care personalul le desfăşoară pericolele

sunt extrem de variate: termice, mecanice, electrice, chimice, incendii sau

explozii, pericole biologice.

Pericolele produse de autovehicule (tractor)

Incidentele în care sunt implicate autovehicolele au repercursiuni grave şi

întrerup şirul activităţilor dintr-o fermă.

Este de preferat ca înainte de începerea lucrului personalul angrenat în

muncile desfăşurate cu tractorul să inspecteze suprafeţele pentru a se familiariza

cu terenul prin urcarea într-o plimbare până în vârf. Vor fi folosite tractoare cu

tracţiune integrată, se va alege viteza de derulare şi se va evita trecerea dintr-o

viteză în alta pe pantă, se va folosi frâna de motor. Se vor evita întoarcerile rapide

sau în unghi drept (ascuţite) (Shengli Niu, şi col., 2014). Se va evita săritura din

tractor când acesta este pe cale de a se răsturna. Indicat ar fi rămânerea în cabină

şi ţinerea strânsă a volanului (http://www.hsa.ie, 2010).

Echipamente şi utilaje periculoase.

Angajaţii în agricultură folosesc o gamă largă de unelte. De la cuţite, sape şi

alte instrumente de tăiere, scări pentru accesul la înălţimi sau diverse alte utilaje.

http://www.hsa.ie/



120

Deşi am spune că sunt doar simple instrumente, pot fi deosebit de periculoase iar

riscul de a provoca leziuni grave în condiţiile în care nu sunt întreţinute

corespunzător este extrem de mare, motiv pentru care este necesar ca toate

utilajele, instrumentele, aparatele, dispozitivele să fie menţinute în bună stare de

funcţionare şi folosite după instrucţiunile date de către producător. Echipamentele

electrice trebuiesc prevăzute cu împământare sau dublu izolate, iar echipamentele

şi ecranele de protecţie se vor aşeza în ordine şi la locul lor. Fiecare angajat va

avea propriul echipament de protecţie, adecvat activităţilor prestate.

Ehipamentele vor fi integre, fără a prezenta părţi descusute sau rupte care ar

putea fi o cauză de prindere a acestora la maşini. Cei a căror podoabă capilară este

lungă îşi vor prinde părul în coamă pe parcursul desfăşurării activităţii în incinta

unităţii pentru a preveni incidentele cu caracter nedorit.

Magaziile şi clădirile în care se lucrează trebuiesc bine luminate iar

trotuarele curăţate şi cu aderenţă pentru a nu permite alunecările, împiedecările

sau căderile.

Evaluarea riscurilor este necesară pentru a preîntâmpina pericolele care ar

putea rezulta în urma folosirii unor echipamente, dispozitive, aparate sau utilaje în

activitatea muncii prestate. Riscurile inacceptate sunt cele care rezultă în urma

nerespectării normelor de protecţie, a condiţiilor la locul de muncă; organizării

defectuoase a procesului de muncă.

Spaţiile din incinta fermei şi clădirile aferente pot reprezenta un potenţial

factor de risc în producerea accidentelor dependent de activităţile desfăşurate în

aceste locaţii.

Menţinerea unui spaţiu adecvat între clădiri permite deplasarea şi

întoarcerea maşinilor cu uşurinţă; punctele oarbe sau colţurile care pot constitui

posibile zone cu risc vor fi identificate şi aplicate măsuri de siguranţă şi securitate.

Zonele folosite pentru parcarea autovehicolelor sau echipamentelor mobile

vor fi nivelate şi drepte, deoarece deplasarea acestora fără şofer reprezintă unul

dintre cauzele majore ale accidentelor petrecute în curtea fermei. Asigurarea

ordinii şi disciplinei precum şi asigurarea unor suprafeţe ne-alunecoase sunt

deziderate majore în prevenirea accidentelor. Camerele de vizitare se vor acoperi

şi se vor elimina suprafeţele denivelate. Asigurarea porţilor mobile de acces în

fermă cu deschidere largă. Montarea balustradelor şi barierelor în zonele

neprotejate sunt alte măsuri întreprinse pentru a se evita producerea de accidente.



121

Bazinele deschise de depozitate a dejecţiilor semilichide şi rezervoarele de apă

trebuiesc securizate prin împrejmuirea lor cu gard a căror înălţime să fie de cel

puţin 1,8 m., iar punctul de acces la rezervoare va fi prevăzut cu grătare.

Deplasarea animalelor se va face pe căi de acces destinate doar circulaţiei

animalelor.

In proiectarea sau amenajarea interioară a unei ferme se va ţine seama de

specificitatea animalelor cazate, suprafaţa de cazare, luminozitate, ventilaţie.

Balotarea, stivuirea la înălţime. Căderea baloţilor din stive sau încărcarea

acestora reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de producere a

accidentelor. Prevenirea constă în construirea unor stive sigure, legarea şi

încărcarea lor.

O atenţie deosebită se acordă la mutarea baloţilor din stivă, când mai multe

persoane participă la eliberarea baloţilor blocaţi, situaţie în care baloţii de pe

margininea stivei sau chiar de pe stivă cad, imobilizând şi accidentând persoanele

aflate sub ele.

Regula de aur pentru prevenirea accidentelor: se vor manipula, îndepărta

mai întâi baloţii din vârful stivei niciodată pe cei aflaţi la baza acesteia deoarece

lasă sarcina supraîncărcată fără suport.

Desfăşurarea activităţii la înălţime. Pentru munca desfăşurată pe acoperiş

se va asigura zona prin aşezarea unor plăci sub forma unei scări întreţinute

corespunzător, amplaste în unchi drept şi legate pentru siguranţă. Acoperişurile

pot fi fragile de aceea se acordă o atenţie deosebită acestui aspect, folosindu-se

scări adecvate. Marginea acoperişului v-a fi prevăzută cu o barieră pentru a evita

alunecarea şi prevenii căderile. Dacă este necesar se vor consulta specialişti şi vor

fi angrenaţi oameni competenţi pentru lucrul la înălţime.

Accesul la înălţimi

Condiţiile care se impun:

Scările nu vor avea unghi excesiv şi fiecare treaptă este construită identic

având aceeaşi înălţime şi lăţime. Părţile laterale ale scărilor vor fi protejate de un

perete sau parapet rezistent.

Tancurile de colectare a dejecţiilor semilichide, buncărele de cereale sau

făină trebuiesc prevăzute cu platformă de lucru sigură protejată cu bariere de

protecţie, căi sigure de acces precum o scară înconjurată de bare de protecţie de



122

sus până jos. Suprafaţa scărilor şi cea a platformelor trebuiesc bine prinse iar

suprafeţele nu trebuiesc să fie alunecoase.

In muncile de scurtă durată şi înălţimi nu foarte mari care nu necesită schele

se vor utiliza scările. Dar chiar şi în aceste situaţii este necesar a se securiza scara.

Baza scării trebuie plasată ferm pe sol pe suprafaţă nivelată şi sigură. Scările

folosite trebuiesc să fie solide şi bine întreţinute, nu deteriorate sau improvizate.

Scările proptite de partea laterală a clădirii vor avea un unghi de 75 de grade faţă

de suprafaţa orizontală (câte un metru pentru fiecare 4 m.).

Schelele şi platforma

Munca la înălţime necesită folosirea unei schele sau platforme proiectată

corespunzător. Schelele ar trebui să fie ridicate numai de persoane cu instruire şi

experienţă în acest sens. Deşi sunt uşoare, ele reprezintă un potenţial de risc în

apariţia accidentelor motiv pentru care se va lucra cu grijă. Există riscul ca cei

care lucrează pe schele, scări, rampe mobile să fie accidentaţi de alţi angajaţi care

îşi desfăşoară activitatea la nivelele superioare, prin căderea unor obiecte.

De cele mai multe ori problemele de securitate din jurul grânarelor,

buncărelor sau silozurilor sunt omise, deşi lucrătorii sunt expuşi la numeroase

riscuri dintre care sufocarea sau "înghiţirea" de masele imense de grâne antrenate

sunt cele mai importante. Intrarea într-un buncăr de cereale în timpul evacuării,

este extrem de periculoasă deoarece, prinde angajatul în masa de cereale care pur

şi simplu îl înghite.

Potrivit documentaţiei efectuate de Gardisser D. (2010), timpul de răspuns a

persoanei aflate în siloz după începerea funcţionării dispozitivului de evacuare a

cerealelor este de circa 2-3 secunde. Perioada de staţionare cuprinsă între 4-5

secunde este fatală, deoarece persoana este antrenată de tonele de cereale în

mişcarea lor iar după 11 secunde este înghiţită de masa de cereale. Scările

interioare, exterioare şi lucrul în echipă constituie principalele mijloace de

prevenire a accidentelor. Persoana care coboară în buncăr va fi asigurată cu

centură şi frânghie susţinută de o a doua persoană aflată în afara buncărului

(fig.5).



123

Nici o fermă nu poate funcţiona fără reţea de electricitate care reprezintă

centrul de comandă a tuturor activităţilor desfăşurate.

Condiţiile neigienice se referă la: lipsa apei potabile, facilităţi sanitare

inadecvate, imposibilitatea de spălare a mâinilor, care pot duce la o multitudine

de acţiuni nefavorabile cu repercursiuni asupra deteriorării stării de sănătate a

angajaţilor. Din această categorie fac parte: persoanele care suferă de insolaţie sau

epuizare de căldură din cauza lipsei de apă, persoane care reclamă afecţiuni şi

infecţii ale tractului urinar datorită retenţiei urinare rezultat a disponibilităţii

precare a toaletelor, intoxicaţia cu pesticide rezultat a lipsei facilităţilor sanitare

care să permită spălarea mâinilor, bolile infecţioase transmisibile cauzate de

expunerea la microorganisme patogene sau paraziţi.

Detresa respiratorie. Pericolele frecvent întâlnite se adresează

persoanelor implicate în activităţi desfăşurate în interiorul adăposturilor, în

preajma unor utilaje sau în interiorul silozurilor, celor care manipulează

gunoiul, unde aerul este contaminat. Bioaerosolii precum: praful organic,

microorganisme, endotoxine şi substanţele chimice folosite în activităţile

integrate ale complexului de măsuri D.D.D, sunt cauze de producere a

îmbolnăvirilor. Praful anorganic rezultat în urma desfăşurării activităţilor de

arat, recoltat, este foarte răspândit dar mai puţin inofensiv asupra organismului

(Kirkhorn S.R şi col. 2000). Metodele de prevenire a acestor neplăceri constau

în ventilaţia activă din interiorul cabinei (tractor), aplicarea unor mici cantităţi

de apă pe materialele friabile şi purtarea măştilor respiratorii.

Fig.5 Timpul de la punere în funcţiune a evacuării cerealelor

şi înghiţirea angajatului de masa de cereale. Prelucrare după

ruralcommunitybuilding.fb.org

Fig.5 Prevenirea

accidentelor în buncăre

www.extension.purdue.edu

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=C-QrUcxxn3VysM&tbnid=6LlTeMwTJFZShM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fruralcommunitybuilding.fb.org%2F&ei=IcFDU6XsGcfPsgaUoIHADg&psig=AFQjCNHhWpFFrQz8x1RWer_uV4Pvw-xCfw&ust=1397035343784141

https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&docid=Zu-DsISMOZpZSM&tbnid=US0NsecpWCTikM:&ved=0CAQQjB0&url=https%3A%2F%2Fwww.extension.purdue.edu%2Fextmedia%2FS%2FS-77.html&ei=ZcdDU96aLIXAtQar0IDYAg&psig=AFQjCNFOGzdDiTYy1OYl38ENI5ZKsw5hDQ&ust=1397037226118466



124

Zoonoze

Acţiunile de prevenire includ protecţia personală: igiena mâinilor şi folosirea

echipamentului de protecţie: mănuşi, protecţie facială şi respiratorie.

Controlul mediului prin curăţarea şi dezinfecţia suprafeţelor şi a

echipamentelor, vaccinarea animalelor sănătoase şi izolarea celor bolnave,

eliminarea ţesuturilor infectate sau a animalelor moarte în mod corespunzător

pentru a evita răspândirea microorganismelor, controlul infestaţiei cu dăunători

care pot duce la răspândirea bolilor. Angajaţii cu vârste de peste 65 de ani

reprezintă un factor de risc într-o fermă, motiv pentru care se vor identifica

pericolele care includ activităţi în care sunt angrenate maşini şi utiliaje, animale

sau lucrul la înălţime. De asemenea se va ţine seama de tipul de activităţi pe care

persoanele le pot desfăşura dependent de vârstă şi capacitatea fizică.O altă

categorie de risc sunt femeile şi tinerii cu vârste sub 18 ani.

5.5.Instructajul de protectie a muncii

Instructajul face parte integrantă din ansamblul de măsuri de protective cu

rol în menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă adresată tuturor participanţilor

implicaţi în şirul de activităţi care fac parte integrantă din procesul muncii şi a

cărui scop principal vizează formarea deprinderilor şi desfăşurare în siguranţă a

muncii prestate. Pregătirea şi instruirea sunt părţi componente ale pregătirii

profesionale care constau în expunerea pericolelor şi mai ales a mijloacelor de

prevenţie care se obţin prin însuşirea temeinică a cunoştinţelor expuse în cadrul

instructajelor şi formare a deprinderilor necesare în scopul evitării accidentelor.

Rezultatul final rezidă din reducerea numărului de accidente, cel al îmbolnăvirilor

şi menţinerea capacităţii optime la locul de muncă.

Instructajul este conceput pe tematici dependent de activitate şi se

adresează: managerilor (conducători de întreprinderi, instituţii, organizaţii,

ateliere, laboratoare, secţii, sectoare, etc.) şi specialiştilor (agronomi,

energeticieni, mecanici, tehnologi) care se va prelucra în decurs de 90 de zile

de la numirea în funcţie (instructajul introductiv general), urmând ca cel

periodic să se efectueze cel puţin o dată la 3 ani. Instruirea este efectuată de

persoane competente (inspectori, instructori), specialişti în securitate şi

sănătate în muncă (cap. VII,art.88, NGPM/2002).Aceloraşi categorii de

personal vor fi expuse cursuri tematice în materie de protecţie a muncii care



125

vor include teme teoretice şi practice desfăşurate pe parcursul a cel puţin 16

ore, iar pentru tematica periodică, se vor aloca cel puţin 8 ore. Pentru

specialiştii în protecţia muncii, la numirea în funcţie, perioada de desfăşurare

a temelor practice şi teoretice vor avea o durată de cel puţin 80 de ore, iar

pentru cele periodice minimum 40 de ore (www.siguranţamuncii.ro).

Angajatorul are obligaţia: de a organiza sesiuni de instruire a

personalului angajat pe baza unor tematici cu conţinut specific unităţii;

desemnează persoanele responsabile în desfăşurarea instructajului şi a

cursurilor cu condiţia ca acestea să fie abilitate şi instruite în domeniul de

activitate desfăşurat în unitate şi stabileşte forma de verificare.

Angajatorul are obligaţia de a asigura baza materială corespunzătoare

instruirii (mijloace audio-video, materiale de instruire şi testare). Vor fi

folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire (expunere, demonstraţie,

studiu de caz, diapozitive, instruire asistată pe calculator, etc). Informarea şi

educarea personalului angajat reprezintă un punct forte în bunul mers a

activităţilor desfăşurate într-o unitate. Incă înainte de angajare, angajatorul

are obligaţia să informeze fiecare persoană care aplică pentru un anumit job

asupra riscurilor la care aceasta va fi expusă.

Obligativitatea angajatorilor de a organiza activitate permanentă de

propagandă în protecţia muncii folosind toate metodele şi mijloacele de care

dispune: afişe, filme, pliante, cataloage, broşuri, cărţi, informări, cursuri,

simpozioane, sunt stipulate în Normele generale de protecţie a muncii/2002,

art. 123. Instructajul de protecţie a muncii se va efectua după disponibilitatea

unităţii: în incinta acesteia sau în afara ei, în timpul programului de lucru, iar

în învăţământul de toate gradele programa analitică va dispune de cursuri

speciale care să cuprindă în tematica abordată teme cu caractere general de

protecţie a muncii cât şi specifice profilului de învăţământ.

Angajatorul are de asemenea obligaţia de a asigura pe cheltuiala

unităţii, instruirea, perfecţionarea profesională, testarea persoanelor cu

atribuţii în domeniul protecţiei muncii. Instructajul de protecţie a muncii este

structurat pe trei faze: instructajul introductiv general, la locul de muncă şi

periodic fiecare având integrate componente specifice tipului de instructaj,

iar timpul de efectuare dependent de fază.



126


Se adresează următoarelor categorii de personal: noilor încadraţi în

muncă, angajaţi cu contracte de muncă indiferent de forma acestora; celor

transferaţi de la o unitate la alta; celor veniţi în unitate ca detşsaţi; elevilor

şcolilor profesionale, liceelor industriale şi studenţilor în vederea desfăşurării

practicii profesionale; persoanelor aflate în unitate pentru perioada de probă

în vederea angajării; persoanelor angajate ca sezonieri, temporari sau zilieri;

persoanelor delegate în interes de serviciu; a celor care vizitează diferite

sectoare de activitate şi în special a celor de producţie (art.92, secţiunea 2,

cap.VII NGPM/2002).

Scopul instructajului este acela de a familiariza personalul cu activităţile

specifice unităţii şi principalele măsuri de protecţie a muncii care trebuiesc

respectate în timpul muncii. Conţinutul şi programul de desfăşurarea a

instructajului vor fi întocmite de persoane cu atribuţii în domeniu şi aprobate de

angajator. Numărul persoanelor participante poate să fie de maxim 20 dar se poate

efectua şi instructaj individual. Instruirea se va desfăşura pe parcursul a cel puţin 8

ore, perioadă în care dependent de specificul unităţii, de complexitatea proceselor

tehnologice, gradul de mecanizare şi automatizare dar şi a nivelului de pregătire a

participanţilor vor fi expuse probleme legate de: riscurile de accidentare şi

îmbolnăvire profesională în unitate, consecinţele posibile ale necunoaşterii şi

nerespectării normelor de protecţie a muncii, măsurile tehnico-organizatorice de

prevenire, alarmare, intervenţie şi acordare a primului ajutor, cunoaşterea

conţinutului legislaţiei de protecţie a muncii (art.99, pct 1, secţ.II NGPM/2002).

Prima parte a cursului cuprinde expunerea regulilor de protecţie a

muncii şi rolul pe care îl joacă cunoaşterea acestora; îndatoririle angajaţilor

în prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor profesionale, a drepturilor de

care beneficiază pe baza prevederilor Codului muncii şi a Regulamentelor de

ordine interioară.

Partea a doua a cursului cuprinde expuneri cu privire la regulile tehnice de

protecţie specifice activităţilor prestate în unitate, acordându-se importanţă

cunoaşterii zonelor de acces din incinta unităţii, modului de circulaţie în interiorul

unităţii, zonelor cu restricţie şi posibilitatea de trecere în aceste zone, cunoaşterea

şi respectarea semnelor de securitate: obligativitate, interzicere, avertizare,



127

salvare, respectarea normelor de pază şi stingere a incendiilor, reguli în

manipularea materialelor grele sau periculoase, respectarea curăţeniei la locul de

muncă, reguli de igienă a muncii şi igienă personală. Pe baza acestui instructaj

participanţii se angajează că vor respecta normele de protecţie a muncii şi nu îşi

vor pune în pericol propria viaţă sau pe a celorlaţi participanţi. Finalizarea

cursului va fi însoţită de verificare a cunoştinţelor pe bază de teste care vor fi

consemnate în fişa de instructaj.

Persoanele care nu şi-au însuşit cunoştinţele referitoare la protecţia

muncii nu vor putea fi angajate.


Are ca scop prezentarea riscurilor şi măsurilor de prevenire a

accidentelor specifice locului de muncă şi se adresează tuturor categoriilor de

personal enunţate anterior, plus, persoanelor care, deşi nu schimbă unitatea

îşi schimbă sectorul de activitate. Instructajul se desfăşoară pe baza normelor

de securitate şi sănătate a muncii dar şi a instrucţiunilor proprii elaborate

pentru un anumit loc de muncă.

Pe parcursul instructajului se vor efectua exerciţii practice privind:

activitatea pe care angajatul o va desfăşura, utilizarea echipamentului de protecţie,

a mijloacelor de alarmare, evacuare şi de prim ajutor (art.103, secţ.III NGPM).

Cei instruiţi vor fi informaţi asupra riscurilor de accidentare şi instalare

a bolilor profesionale specific locului de muncă. De asemenea se vor aduce la

cunoştinţa participanţilor prevederile normelor specifice de securitate a

muncii şi ale instrucţiunilor proprii, măsurile de prim ajutor în caz de

accidentare. Numărul maxim de participanţi este de 30, iar durata

instructajului depinde de complexitatea echipamentului tehnic, procesului

tehnologic sau a locului de muncă (minim 8 ore). Desfăşurarea instructajului

se va efectua în timpul programului de lucru (perioada de probă), timpul de

desfăşurare fiind stabilit de şeful de compartiment (ateliere, secţie, sector) şi

şeful compartimentului de protecţie a muncii.

Instruirea la locul de muncă se va face pe baza tematicilor întocmite de

către: angajator, care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă sau a lucrătorului desemnat, serviciul intern de prevenire

şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către



128

angajator; tematici care vor fi păstrate de persoana care efectuează instruirea.

Instructajul la locul de muncă se finalizează cu verificarea cunoştinţelor

tuturor participanţilor de către cel care a condus instructajul, supervizat fiind

de o persoană cu funcţie ierarhică superioară.

Dependent de rezultatul obţinut în urma evaluării, cursanţii vor fi sau

nu admişi ca viitori angajaţi.


Are menirea de a reîmprospăta şi actualiza cunoştinţele din domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă la anumite intervale regulate de timp.

Perioada de timp la care instructajul este repetat depinde de condiţiile

locului de muncă dar, nu va depăşi 6 luni în nici un domeniu, cu excepţia

personalului tehnico-administrativ unde, perioada dintre două instructaje poate fi

de 12 luni.

Instructajul periodic se organizează suplimentar în cazuri excepţionale: când

persoana angajată a absentat mai mult de 30 de zile lucrătoare din unitate, la

reluarea activităţii după un accident de muncă; efectuarea unor lucrări ocazionale

sau speciale care nu fac parte din activitatea de muncă obişnuită a salariatului; în

urma încălcării de către salariaţi a instrucţiunilor de protecţie a muncii care au

condus sau ar fi putut conduce la producerea unui accident de muncă, avarie,

explozie etc.; în urma lichidării urmărilor avariilor, calamităţilor naturale etc., sau

când au survenit modificări în procesul tehnologic ori s-au produs schimbări la

echipamentele deja existente.

Modificări în normele de protecţia muncii, instrucţiunilor proprii de

securitate a muncii sau în cazul apariţiei unor noi riscuri în unitate presupune

efectuarea instructajului periodic (art. 108,secţ IV NGPM).

Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic a celui care

efectuează instruirea şi prin sondaj de către cel care a susţinut cursul şi consemnat

în: registrul de instructaj, fişe colective sau individuale de instructaj, semnate de

toate părţile implicate în desfăşurarea instructajului, confirmând în acest fel

efectuarea instruirii.

Angajaţii, indiferent de domeniu de activitate sunt protejaţi prin norme care

reglementează modul de aplicare a măsurilor de protecţie a muncii pe

baza:Constituţiei României, Codului muncii, Legea securităţii şi sănătăţii în

muncă 319/2006, Normelor generale de protecţie a muncii, Normelor specifice de



129

protecţie a muncii şi a celor departamentale.

Pentru a pre-întâmpina evenimentele cu caracter nedorit la locul de muncă

toţi factorii implicaţi: uman, tehnici, economici, organizatorici trebuie să

conlucreze favorabil, în caz contrar incidentele şi accidentele vor lua locul

productivităţii, bunăstării, sănătăţii angajaţilor.

Pericol/Risc + Împrejurări favorizante = Accident/Incident (Rad S., 2008)

Instructajul asigură: protecţie împotriva pericolelor şi riscurilor, îmbunătăţeşte

calitatea vieţii pe parcursul întregii activităţi profesionale a angajaţilor, iar pentru

angajator însuşirea problemelor expuse în cadrul instructajelor şi aplicarea corectă a

regulilor de către angajaţi se traduce prin : diminuare a cheltuielilor generate de

accidente de muncă şi a bolilor profesionale, reducere a absenteismului, menţinera

stabilităţii forţei de muncă, creştere a productivităţii şi eficienţei economice, sporirea

competitivităţii în Uniunea Europeană.

Rezumat

In ţara noastră, accidentul de muncă este definit ca fiind: :"vătămarea

violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care are loc

în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu,

indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară

activitatea, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei

zile calendaristice, confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte

documente medicale, potrivit prevederilor legale invaliditate sau deces"

Elementele accidentului de muncă. Din definiţie, rezultă că: pentru ca

un accident oarecare să poată fi calificat accident de muncă, trebuie să fie

întrunite mai multe condiţii,: vătămarea violentă a organismului, timpul şi

locul producerii accidentului şi calitatea celui accidentat.

In funcţie de natura factorilor care le provoacă, vătămările organismului

pot fi: mecanice, termice, electrice, prin iradiere sau combinate.

Timpul în care se produce este al doilea element caracteristic

accidentului de muncă.Locul în care se produce este al treilea element

determinant al accidentului de muncă. Pentru ca un accident oarecare să fie

accident de muncă, acesta trebuie sa se producă la locul de muncă.

Efectele accidentului de muncă asupra victimei. Accidentul de muncă

poate provoca victimei incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau



130

deces. Acestea pot surveni imediat după eveniment sau la un anumit interval

de timp.

Principalele cauze ale accidentelor în agricultură sunt: transportul

(călcat de maşină din neatenţie sau răsturnare a maşinii); cădere de la înălţime;

lovire cu obiecte în mişcare sau în cadere; prindere sub obiectele care se

dărâmă sau se rostogolesc; accidente produse de animale; asfixiere / înec.

Accidentele de muncă se clasifică după: numărul persoanelor afectate,

urmările (efectele) asupra victimei, natura leziunilor provocate asupra

organismului, locul leziunii, după momentul în care efectele sunt resimţite.

Activitatea de protecţie a muncii în România urmăreşte elaborarea şi

aplicarea unui ansamblu de măsuri menite să asigure, în toate domeniile

activitate, îndeplinirea sarcinilor în condiţii normale de muncă şi evitarea

accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.

Instructajul de protecţie a muncii, în raport cu caracterul şi timpul efectuării,

cuprinde următoarele faze:

a) instructajul introductiv general;

b) instructajul la locul de muncă;

c) instructajul periodic.

In prezent, în ţara noastră, din categoria normelor care reglementează

direct modul de aplicare a măsurilor de protecţia muncii fac parte în principal:

Constituţia României;

Codul muncii;

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006;

Normele generale de protecţia muncii;

Normele specifice de protecţia muncii etc.

Măsurile comune de protecţie a muncii în zootehnie indiferent de

sectorul de activitate, specie sau categorie de animale, constau în:

respectarea distanţelor de protecţie sanitară recomandate faţă de: locuinţe,

cantine, birouri, în scopul de a preveni transmiterea bolilor şi a evita

impurificarea odorantă a aerului (mirosurile neplăcute) rezultate din

descompunerea dejecţiilor;

adăposturile pentru animale vor fi construite pe fundaţii solide, prevăzute

cu sisteme de canalizare şi ventilaţie activă corespunzătoare, pentru a se evita

poluarea aerului cu gaze nocive, a umidităţii excesive, producerea unor

antităţi mari de pulberi şi antrenare de microorganisme;



131

uşile adăposturilor vor avea deschiderea spre exterior; adăposturile vor fi

prevăzute cu pichet de incendiu şi unde este cazul, cu paratrăsnet pentru a

preveni incendiile;

adăparea animalelor se face numai din surse corespunzătoare din punct de

vedere igienic, plasate în locuri neaccidentate; iar zona din preajma fântânilor

se menţine curată şi uscată;

uneltele din grajd se vor folosi cu atenţie, iar după întrebuinţare se vor

depozita în locuri special amenajate, pentru a nu constitui pericol de

accidentare;

sistemul de legare a animalelor va fi simplu şi uniform, pentru a permite

dezlegarea şi evacuarea rapidă a animalelor în caz de pericol;

apropierea de animale se face cu atenţie şi blândeţe, iar în dreptul

animalelor cu deprinderi rele, este obligatorie afişarea sau ataşarea unei tăbliţe

de avertizare („atenţie muşcă‖) sau („atenţie loveşte‖). Nu se admite accesul

persoanelor străine şi în special a copiilor în grajduri, padocuri sau în

apropierea animalelor;

se vor efectua instructaje de protecţie a muncii şi se vor expune

problemele referitoare la abordarea şi contenţia animalelor, a modului de

transmitere a bolilor infecţioase, virotice şi parazitare de la animale la om;

conştientizarea importanţei şi necesitatea purtării echipamentelor de

protecţie adecvate activităţii desfăşurate: halate sau echipamente speciale;

asigurarea unui microclimat corespunzător (umiditate, temperatură,

concentraţie gaze, praf), funcţionarea corespunzătoare a instalaţiilor dintr-o

fermă, evacuarea permanentă a dejecţiilor şi a animalelor moarte, repararea

uşilor şi a ferestrelor;

interzicere a personalului aflat în stare de ebrietate să îşi înceapă

activitatea, interzicerea consumului de băuturi alcoolice şi alimente în timpul

desfăşurării activităţilor sau dormitul în interiorul adăposturilor;

asigurarea unui iluminat corespunzator a spaţiului de lucru;

se vor impune măsuri de securitate sporită în vederea diminuării pericolelor

de accidentare în cazul desfăşurării unor activităţi în care sunt angrenate

mijloacele mecanice;

existenţa, organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a camerelor- filtru;



132

orice unitate zootehnică va fi dotată cu cameră-filtru (vestiare) componentă

obligatorie. Aici personalul îşi va îmbrăca echipamentul de protecţie adecvat

sarcinilor care îi revin în atribuţie iar la plecare echipamentul rămâne în

incinta fermei (vestiar).

camerele filtru vor fi dotate cu baie sau duş. Aceste condiţii sunt impuse

pentru a împiedica transmiterea zoonozelor;

asigurarea unui program de lucru zilnic în concordanţă cu aplicarea

corespunzătoare a tehnologiei de creştere a animalelor, asigurarea pauzelor de

masă şi odihnă;

utilizarea în mod judicios a pauzelor şi a orelor de odihnă;

amenajarea unor locuri speciale pentru odihna şi servirea meselor,

prevăzute cu: instalaţii de spălare a mâinilor, recipiente cu soluţii

dezinfectante, trusă medicală de prim ajutor;

efectuarea controlului medical periodic şi respectarea vaccinărilor;

folosirea echipamentului de protecţie corespunzător în vederea executării

acţiunilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare în adăposturi;

stabilirea unor norme a căror intensitate şi ritm vor fi dependente de efortul

fizic depus şi vârsta executantului;

dezinfectoarele pentru picioare sunt obligatorii la intrarea în fiecare

adăpost, iar la intrarea în fermă existenţa unui dezinfector fix cu lungime de

cel puţin 7 m şi 0.3-0.4 m adâncime umplut cu soluţie dezinfectantă. Are ca

scop curăţarea roţilor fiecărui mijloc de transport care intră sau iese din

unitate, modalitate prin care se evită introducerea sau răspândirea agenţilor

biootici patogeni în sau din unitate.



133

1.Principalele criterii care se iau în considerare pentru ca un accident să fie considerat

de muncă sunt:

a. vătămare violentă a organismului

b. timpul producerii accidentului

c. vătămare violentă şi conştientă a organismului

d. locul producerii accidentului

e. activităţile petrecute în timpul orelor de odihnă


1.Definiţi noţiunea de accident de muncă şi categoriilor de personal

căruia I se adresează…………………………………............

…………………………………………………………………………

2.Faceţi o succintă clasificare a accidentelor de muncă dependent de

cauze, factorii care pot produce accidente……………………………

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

4. Care sunt cele mai frecvente accidente care se pot întâmpla în

activităţile secorului agricol şi zootehnic. Detailaţi…………………

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

5.Explicate etapele intructajului de protectie a muncii şi

etapele…………….......………………………………………………

…………………………………………………………………………

6.In ce constă instructajul introductiv general şi căror categorii de

personal I se adresează?...........................................................................

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

7.In ce constă instructajul la locul de muncă şi căror categorii de

personal I se adresează? ……………………………………………….

..................................................................................................................

…………………………………………………………………………

8.In ce constă instructajul periodic şi căror categorii de personal I se

adresează?.... …………………………………………………………

…………………………………………………………………………

Autoevaluare



134

f. calitatea celui accidentat

2.După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se

împart în:

a. contuzii, plăgi; înţepături; tăieturi; striviri; arsuri; entorse; fracturi;

b. accidente mecanice; accidente electrice; accidente chimice; accidente

termice;

c. accidente cu efect imediat; accidente cu efect ulterior

3.Cauzele imediate de producere a accidentelor fac referire la:

a. acţiunile nesigure întreprinse de angajat

b. managementul defectuos al unităţii

c. condiţiile nesigure de muncă

d. starea fizică şi mentală a angajatului

4.Condiţii pentru desfăşurarea în siguranţă a muncilor care presupune mânuirea

tractorului:

a. se foloseşte frâna de mână

b. se foloseşte frâna de motor

c. se schimbă viteza în pantă

d. se evită întoarcerile rapide sau în unghi drept

e. se părăseşte cabina tractorului în caz de răsturnare

f. se evită săritura din tractor în caz de răsturnare

5.Care sunt condiţiile pentru a evita accidentele în cadrul spaţiilor din incinta fermei şi

a clădirilor aferente?

a. menţinerea unui spaţiu adecvat între clădiri

b. zonele folosite pentru parcarea autovehicolelor sau echipamentelor mobile

vor fi nivelate şi drepte

c. asigurarea unor suprafeţe ne-alunecoase

d. camerele de vizitare se vor acoperi

e. porţile mobile de acces în fermă vor avea deschidere largă

f. deplasarea animalelor se va face pe căi de acces destinate doar circulaţiei

animalelor.

g. bazinele deschise de depozitate a dejecţiilor semilichide şi rezervoarele sunt

securizate şi împrejmuite cu gard de cel puţin 1,8 m. înălţime

h. punctul de acces la rezervoare va fi prevăzut cu grătare

i. montarea balustradelor şi barierelor în zonele neprotejate



135

6.Baloţii din stivă se mută în siguranţă când are loc:

a. îndepărtarea baloţilor de pe marginea stivei

b. îndepărtarea baloţilor din vârful stivei

c. îndepărtarea baloţilor de la baza stivei

7. Desfăşurarea activităţilor la înălţime

a. nu prezintă pericol de accidentare

b. ţine seama de fragilitatea acoperişului

c. marginea acoperişului este prevăzută cu barieră de protecţie

d. nu necesită barieră de protecţie

e. scara folosită este încercată în prealabil

8.In activitatea din jurul grânarelor, buncărelor, silozurilor accidentele pot fi :

a. grave

b. uşoare

c. letale

9.In cât timp un om este înghiţit de masa de cereale antrenate spre evacuare dintr-

un siloz ?

a. 11 secunde

b. 2-3 secunde

c. 4-5 secunde

10.Detresa respiratorie este întâlnită la personalul care desfăşoară activităţi:

a. în interiorul adăposturilor

b. în interiorul silozurilor

c. în cazul celor care manipulează gunoiul

d. integrate ale complexului de măsuri D.D.D

11.Instructajul are ca scop:

a. reducerea numărului de accidente

b. menţinerea capacităţii optime la locul de muncă

c. formarea deprinderilor

d. desfăşurare în siguranţă a muncii prestate

e. reducerea numărului de îmbolnăviri

12.Care este obligaţia angajatorului pentru instruirea corespunzătoare a

angajaţilor?

a. de a organiza sesiuni de instruire a personalului angajat;

b. desemnează persoanele responsabile în desfăşurarea instructajului



136

c. stabileşte forma de verificare,

d. asigură baza materială corespunzătoare instruirii,

e. instruirea, perfecţionarea profesională, testarea persoanelor cu atribuţii în

domeniul protecţiei muncii.

13.Instructajul introductiv general constă în:

a. expunerea regulilor de protecţie a muncii

b. efectuarea unor exerciţii practice la locul de muncă

c. îndatoririle angajaţilor în prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor

profesionale

d. drepturilore angajaţilor

e. informarea asupra riscurilor de accidentare şi instalare a bolilor profesionale

specific locului de muncă

f. expunerea regulamentelor de ordine interioară

g. expunerea regulilor tehnice de protecţie specifice activităţilor prestate în

unitate

h. reîmprospăta şi actualiza cunoştinţele din domeniul securităţii şi sănătăţii

în muncă la anumite intervale regulate de timp

14.Instructajul la locul de muncă constă în:

a. expunerea regulilor de igienă a muncii şi igienă personală.

b. informare asupra riscurilor de accidentare şi instalare a bolilor profesionale


c. expunerea regulilor de protecţie a muncii

d. expunerea prevederilor, normelor specifice de securitate a muncii şi ale

instrucţiunilor proprii,

e. prezentarea regulilor în manipularea materialelor grele sau periculoase

f. expunerea şi însuşirea măsurilor de prim ajutor în caz de accidentare

g. respectarea normelor de pază şi stingere a incendiilor

15.Instructajul periodic se efectuează:

a. la interval de 6 luni

b. la reluarea activităţii după un accident de muncă

c. la interval de 1-3 luni

d. în momentul în care apar modificări în normele de protecţia muncii,

e. în cazul apariţiei unor noi riscuri în unitate presupune efectuarea

instructajului periodic



137

Bibliografie

1. DARABONŢ ALEXANDRU., ŞTEFAN PECE (1996)-Protecţia Muncii.

Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A, Bucureşti

2. GARDISSER DENNIS (2010) – Suffocation Hazard in grain bins

3. JØRGENSEN KRISTEN (2011)- Concepts of Accident Analysis.

Encyclopedia of Occupational Healthy and safe, vol. 56 http://www.ilo.org

4. X X X legislatiamuncii.manager.ro, 2011

5. O‘BRIEN BRENDA (2012)- Musculoskeletal disorders in agriculture

Geopa-Copa seminar on Maastricht. The European Agency for Safety and

Health at Work, pag.1-32

6. RAD SILVIU (2008)-Evaluarea Riscurilor din perspectiva managementului

securităţii şi sănătăţii în muncă- Simpozionul tehnico Ştiinţific:Evaluarea

riscurilor,locuri de muncă sigure şi sănătoase, pg.407-414

7. SHENGLI NIU, KAZUTAKA KOGI (2014)- Ergonomic checkpointsin

agriculture. Practical and easy-to-implement solutions for improving

safety, health and working conditions in agriculture. International Labour

Office, Geneva

8. X X X H.G 955/2010, www.avocatnet.ro

9. X X X Normele generale de protecţie a muncii/2002

https://www.osha.europa.eu

http://www.ilo.org/


https://www.osha.europa.eu/

138

Cuprins

6. Norme specifice de securitate a muncii pentru sectorul creşterii animalelor

6.1.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de cabaline (art.266-316

NSSM 50)

6.2.Norme specifice de securitate a muncii în încărcarea, descărcarea şi transportul

cailor (art.328-352 NSSM 50

6.3. Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de taurine

(art.205-256 NSSM 50)



6.3.3.Incărcarea, descărcarea şi transportul taurinelor (art.317- 327 NSSM 50)

6.4.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de porcine

(art.257-262 NSSM 50)

6.5.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de ovine (art.197-204 NSSM 50)

6.6.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi combinatele avicole

(art.166-196 NSSM 50)

6.7. Norme specifice de securitate a muncii în apicultură (art.420-423 NTS)

6.8.Norme specifice de securitate a muncii în sericicultură (art.424-435 NSSM 50)



(art.397-407 NSSM 50)

6.11.Norme specifice de securitate a muncii în abatoare (art.551-568 NSSM 50)

6.12.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul sanitar-veterinar (art.436-

464 NSSM 50)



6.14.Norme specifice de securitate a muncii în vederea amonizării paielor în şiră

(art.69-art.87 NSSM 50)

6.15.Norme specifice de securitate a muncii în vederea folosirii utilajelor sau

agregatelor criogenice (art.238-256 NSSM 50)

6.16.Prevenirea zoonozelor în timpul manipulării germenilor patogeni, materialelor

patologice şi a animalelor inoculate experimetal (art.465-480 NSSM 50)

Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie

139


6.Norme specifice de securitate a muncii

pentru sectorul creşterii animalelor

Aceste norme sunt transpuse în practică prin Ord.149/1997 privind

"Aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru activitatea de

crestere a animalelor", în care se stipulează reglementările cu aplicabilitate

practică şi care cuprind prevederile minimal obligatorii pentru desfăşurarea

principalelor activităţi din domeniul agricultură, preponderent sectorul zootehnic

în condiţii de securitate a muncii. Normele specifice de securitate a muncii fac

parte dintr-un sistem unitar de reglementări privind asigurarea sănătăţii şi

securităţii în muncă, sistem compus din:

Norme generale de protecţia muncii - general valabile indiferent de activitate;

Norme specifice de securitate a muncii – adresate activităţii de creştere a

animalelor


- dezvolţi aptitudini corecte în munca desfăşurată alături de animalele

de fermă

- explici în ce constau normele specifice în fermele de bovine, ovine,

păsări

- descri normele specifice de securitate în muncă în apicultură,

sericicultură, piscicultură

- prezinţi normele specifice de securitate a muncii în abatoarw,

sectorul sanitar veterinar

- rezumi normele specifice de securitate a muncii la prepararea

furajelor, amonizarea paielor

140

6.1.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de cabaline

(art.266-316 NSSM 50)

Siguranţa în munca desfăşurată alături de cai depinde de practica,

experienţa, instruirea şi calificarea personalului. Facilităţile funcţionale precum şi

întreţinerea corespunzătoare a echipamentelor sunt esenţiale pentru a minimiza

pericolele. Deşi prieteni de nădejde a omului, caii sunt animale imprevizibile,

aşadar se va acorda precauţie maximă în abordarea şi apropierea de ei. Prinderea

unui cal se face numai după ce în prealabil s-a făcut remarcată prezenţa persoanei.

Niciodată nu se surprinde un cal. Apropierea de cal se face din faţă abordând o

mimă încrezătoare. Este recomandat purtarea echipamentulului personal de protecţie

(şapcă şi mănuşi de protecţie).

Abordarea cailor se face cu atenţie şi blândeţe, intrând în boxă lateral pe

partea stângă numai după o prealabilă atenţionare cu voce pentru ca angajaţii să îşi

facă simţită prezenţa rostind cuvântul

"PRIMEŞTE" şi mai apoi se mângâie crupa,

spinarea, regiunea spetei şi a capului.

Abordarea, contenţia, mângâiatul, legarea cu

căpăstrul, ridicarea piciorului, pansajul, sunt

operaţii efectuate încă de la vârsta de 3-4 luni a

mânzului pentru a se obişnui cu diversele activităţi

şi operaţii desfăşurate în preajma sa (fig.6).

Dangalizarea mânzului se efectuează în

prezenţa a doi îngrijitori pentru a-l contenţiona iar

la nevoie se aplică iavaşaua (art.279).

Caii nărăvaşi se vor izola la capătul grajdului sau în boxe speciale, fiind bine

asiguraţi contra dezlegărilor accidentale.

Pansajul sau curăţenia în boxă se execută doar după ce în prealabil calul este

legat la jgheab, iesle sau belciuge. Se evită exteriorizarea oricărui comportament

brutal: voce ridicată, lovituri venite din partea îngrijitorilor. În adăposturile cu

cai, aleea centrală va fi largă pentru a se asigura siguranţa muncitorilor. Cailor

care au tendinţa de a muşca li se vor aplica botniţe, celor sperioşi, căpăstru cu

ochelari. Personalul nu va sta în spatele cailor în timpul adăpării sau a consumului

de furaje.Orice intervenţie se va face numai după o perfectă contenţionare a

Fig.6. Contenţia cailor

(prelucare www.google.com )

http://www.google.com/

141

animalelor. Contenţia se aplică doar în cazuri extreme, intervenţii speciale,

chirurgicale, caz în care se aplică iavaşaua. Examinarea membrelor se va

efectua prin ridicarea membrului din partea opusă celui examinat pentru a evita

loviturile.

Potcovitul presupune prezenţa a două persoane. Atribuţiile acestora sunt

diferite.Unul va ţine calul, celălalt va efectua potcovitul prin ţinerea piciorului

lateral, cu mâinile bine fixate pe chişiţă. Potcovitul va fi efectuat doar de

personal calificat.

Depistarea iepelor în călduri se efectuează la bara de încercare. Atât

îngrijitorii iepei cât şi ai armăsarului vor sta plasaţi lateral pentru a evita

accidentarea prin lovire. In vederea efectuării unei monte fără pericol de

accidentare, iapa se va contenţiona cu harnaşamentele de contenţie aflate în

dotare, frânghii sau chiostecuri plasate la nivelul chişiţelor posterioare, iar

frânghiile se trec cruciş printre membrele anterioare şi mai apoi peste gât apoi

se răsucesc sub gât şi vor fi ţinute în permanenţă cu mâna.

O atenţie deosebită se acordă iepei înainte de fătare. Nu se va intra în

boxa acesteia ci se va amenaja un spaţiu "zonă de scăpare" pentru a da

posibilitatea celor care supraveghează fătarea de a avea acces la boxă dar şi de

a evita eventualele accidentări. Echipamentul de protecţie compus din: mănuşi,

şapcă, cizme cu capete metalice nu trebuie să lipsească nici unui angajat

implicat în supravegherea fătării.

Urcarea pe cal se efectuează după ce acesta a fost obişnuit cu şaua bine

întreţinută pentru a evita rănirea regiunii greabănului, a spetei şi după ce chinga a

fost bine strânsă.

Pentru înhămarea calului la un vehicul de tracţiune primele lecţii constau în

înhămarea calului la butuc. La primele lecţii de ham, calul începător va fi înhămat

lângă unul mai vârstnic, blând şi puternic. Conducătorul vehiculului cu tracţiune

hipo va ţine hăţurile cu ambele mâini, va sta pe scaun cu privirea înainte. Se evită

conducerea din poziţii incomode: aşezare laterală, cu picioarele atârnând în afară

sau plasarea acestuia pe încărcătură. Scaunul conducătorului vehiculului de

tracţiune hipo va fi prevăzut cu spătar, pernă, platformă pentru picioare, bară de

protecţie, trepte de urcare şi frână de mână. Vehiculul va fi prevăzut obligatoriu cu

sistem de oprire-frânare care să poată fi acţionat chiar de pe locul conducătorului.

Când sunt angrenate mai multe vehicule hipo în deplasare, distanţa dintre ele

142

va fi de 1, ½ din lungimea acestora. In circulaţia pe drumurile publice a

vehiculelor hipo şi pentru menţinerea siguranţei în trafic a tuturor participanţilor

acestea vor fi prevăzute cu două felinare (unul cu lumină de culoare albă şi altul

cu lumină de culoare roşie sau portocalie).

Personalul care antrenează caii tineri ar trebui să deţină abilităţi de călărie şi

instruire de specialitate, iar cei care participă la împerecheri trebuiesc să fie

experimentaţi şi foarte atenţi la detalii.

Indiferent de recompensa pe care calul o primeşte: zahăr, morcov sau pâine,

acestea se vor oferi cu palma întinsă pentru a nu fi apucat de degete.

Dacă pentru îmbăierea cailor se folosesc surse de apă stătătoare sau

curgătoare, persoanele care însoţesc caii trebuie să ştie să înoate şi nu vor sta

călare pe cal. La păşunatul în grup, se interzice muncitorilor să se culce pe iarbă

sau la umbra tufelor, existând pericolul de a fi călcaţi de animale.Purtarea

echipamentului de protecţie şi luarea de măsuri pentru prevenirea contactării

bolilor profesionale sunt obligatorii.

6.1.1.Norme specifice de securitate a muncii în încărcarea, descărcarea şi

transportul cailor (art.328-352 NSSM 50)

Incărcarea şi descărcarea cailor necesită prezenţa a cel puţin două persoane.

Tineretul cabalin va fi antrenat prin încărcarea şi descărcarea de câteva ori.

Animalele vor fi hrănite după încărcare. Caii trebuiesc conduşi drept de la rampă

până în boxă, astfel încât să nu păşească în afara rampei ceea ce ar putea constitui

pericol de accidentare şi pentru ei dar şi pentru persoanele aflate de faţă. Partea

frontală a rampei trebuie lăsată jos asfel încât calul să vadă peste ea.

Regulile de care se ţine seama la transportul cailor pe cale ferată sunt legate

în primul rând de vagoanele care trebuiesc să ofere condiţii sigure de transport,

adică să se prezinte în stare bună de funcţionare, fără defecţiuni tehnice, verificate,

dezinfectate şi avizate de medicul veterinar.

Imbarcarea se realizează numai în condiţii de luminozitate bună şi în ordinea

stabilită. Pe cât posibil este recomandat încărcarea în vagoane a cailor de acelaşi

sex evitându-se amestecul. După îmbarcare uşa se fixează cu bară de lemn dacă

nu există bară de metal. Caii se leagă individual pe părţile laterale ale vagonului,

fixaţi de inele, iar cei mai retivi vor fi despărţiţi prin stănoage.

In timpul transportului îngrijitorul nu va intra la cai pentru a nu fi strivit sau

143

accidentat prin lovire. Este de preferat ca transportul să fie însoţit de îngrijitori cu

experienţă sau chiar îngrijitorii cailor.

La transportul cailor cu mijloace auto se va avea în vedere înălţimea

oblonului situat pe pereţii laterali. Pentru a se evita accidentările la pornirea,

oprirea bruscă sau viraje, caii vor fi legaţi cu lanţuri bine prinse în inelele fixate pe

obloanele laterale. In caz de opriri, staţionări, îndeosebi pe timp de noapte,

vehiculele vor fi parcate numai în locuri special amenajate, departe de drumul

principal cu luminile de poziţie aprinse sau amplasarea tringhiului reflectorizant.

Transportul cailor pe jos se face doar de către personal cu experienţă. Pe

drumurile publice nu se vor transporta grupuri de cai indiferent de categoria de

vârstă. Numărul de îngrijitori depinde de stadiul de învăţare a calului la ham.

Caii tineri vor necesita atenţie sporită din care cauză se repartizează 1

îngrijitor la 1-2 cai. De regulă îngrijitorul ţine căpăstrul sau pana cu mâna dreaptă

şi se deplasează pe marginea dreaptă a carosabilului alături de cal care va merge

pe partea necarosată.

Grupul de cai se încolonează câte unul sau în perechi, dar ca regulă, în faţă

la mijloc şi spatele grupului vor fi plasaţi caii mai liniştiţi. În faţa grupului este

plasat un călăreţ cu un cal obişnuit cu circulaţia autovehiculelor care să nu se

sperie. In alte cazuri se amplasează o căruţă înainte şi una în urma grupului de cai

care va fi încărcată cu harnaşamente, furaje, ustensile şi oameni de rezervă.

Călăreţul din fruntea grupului va purta un steguleţ regulamentar prevăzut în legea

circulaţiei avertizând pe toţi participanţii la trafic asupra reducerii vitezei.

Aceleaşi reguli se aplică şi celor care se află în spatele coloanei. La trecerea

peste calea ferată conducătorul se va asigura că drumul este liber.

6.3. Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de

taurine (art.205-256 NSSM 50)

Normele de protecţie a muncii în

fermele de taurine se referă la: abordarea

animalelor (bovinele lovesc lateral, deci se

vor aborda din spate), contenţia acestora

(mucarniţa, inel nazal cu baston) (fig.7),

exploatarea utilajelor pentru mulsul mecanic

şi acelora de evacuare a dejecţii lor.

Fig. 7. Contenţia bovinelor şi caprinelor (www.fao.org)

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=iTfGUQRdvKP2mM&tbnid=Y6DruKfUwd_vEM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.fao.org%2Fdocrep%2Ft0690e%2Ft0690e05.htm&ei=kHaAU87PA4GyPM3ZgfAK&psig=AFQjCNERkxbcgN9GRm1M_JH8w4h5YfNmQw&ust=1401013819807888

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=iTfGUQRdvKP2mM&tbnid=Y6DruKfUwd_vEM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.fao.org%2Fdocrep%2Ft0690e%2Ft0690e05.htm&ei=kHaAU87PA4GyPM3ZgfAK&psig=AFQjCNERkxbcgN9GRm1M_JH8w4h5YfNmQw&ust=1401013819807888

144

Abordarea şi contenţia bovinelor se va face prin apropierea personalului

din spatele animalului, cu aşezare în dreptul spetei stângi,îndreptat cu faţa spre

capul animalului şi cu mâna stângă se apucă vârful cornului, acoperindu-l cu

degetul mare. Mâna dreapta va coborî uşor printre coarne apucând între

degetul mare şi arătător peretele despărţitor a nărilor (septumul nazal),

strângând şi ridicând capul animalului.

Curăţarea ongloanelor necesită contenţia animalelor folosindu-se în acest

sens, travaliul. In cazul în care lipseşte din unitate, curăţarea ongloanelor

anterioare presupune prezenţa a două persoane. Unul dintre operatori va fixa

capul, ţinând cu o mână de nări şi cu cealaLtă de vârful cornului. Pentru curăţarea

ongloanelor posterioare se va aplica mucarniţa. Un angajat va ţine mucarniţa iar

celălalt va prinde cu o mână tendonul de deasupra jaretului şi cu cealaltă mână

buletul, introducând un genunchi sub piciorul animalului.

Deoarece bovinele lovesc lateral în timpul musului manual, mulgătorul va

sta pe scaunul de muls, în partea dreaptă, înaintea ugerului.

Datorită pericolului de electrocutare în perioada de muls, este interzis ca

personalul să întreprindă măsuri de reparare a instalaţiei electrice sau să efectueze

operaţii de verificare a pompei de vacuum. Generatorul de vacuum şi tabloul de

distribuţie pentru curentul electric, vor fi montate într-o cameră specială, unde au

acces numai persoanele calificate şi instruite.

Nu se permite ca la spălarea conductei de vacuum racordată instalaţiei de

muls să se folosească o cantitate de soluţie mai mare de 70% din capacitatea

rezervorului în vederea eliminării apei de condensaţie.

Exploatarea instalaţiei de muls se efectuează numai de către personal

instruit, care va respecta regulile de igienă personală şi condiţiile de igienă a

mulsului, condiţiile de igienă impuse locului de muncă, a aparatelor şi instalaţiilor

de muls.Se interzice păstrarea altor substanţe în aceeaşi încăpere cu instalaţia de

muls. Dezinfecţia instalaţiei de muls cu substanţă alcalină sau acidă presupune

purtarea echipamentului de protecţie, iar personalul care deserveşte instalaţia va fi

supus periodic controlului medical pentru prevenirea răspândirii unor boli

contagioase.

Repararea defecţiunilor apărute la sistemul de evacuare mecanică a

dejecţiilor (racleţi) se vor întreprinde numai după oprirea instalaţiei. Cuplajele

vor fi prevăzute cu apărători.

145

Când adăposturile sunt prevăzute cu pardosea tip grătar, la evacuarea

dejecţiilor din fose, canale sau bazine de colectare, personalul trebuie să fie dotat

cu echipament de protecţie, mască contra gazelor şi centură de siguranţă.

Se acordă atenţie deosebită purtării echipamentului de protecţie mai ales în

cazul în care sunt vizate activităţi care se vor desfăşura în camerele de vizitare,

fose sau camera grătarelor; operaţiuni care vor fi direct supravegheate de şeful de

staţie sau şeful de echipă. Datorită acumulării noxelor precum dioxid de carbon,

hidrogen sulfurat, amoniac, purtarea măştii respiratorii este obligatorie iar munca

în echipă o necesitate. Angajaţii amplasaţi la gura de acces a camerei, echipaţi

corespunzător vor supraveghea atent persoana intrată, pentru acordarea primului

ajutor în caz de necesitate. Targa şi aparatul de respiraţie artificială nu vor lipsi de

lângă aceştia. Pesonalul staţiei este obligat a fi vaccinat împotriva T.A.B:

tuberculoză, antrax, bruceloză, fişele medicale ţinute la zi. In primele 3 luni de la

angajare, este obligatoriu ca personalul angajat să urmeze un curs sanitar. Se

interzice fumatul în sala pompelor, camera grătarelor sau în apropierea bazinelor

de recepţie.

Nu se permite prezenţa altor persoane decât a celor angrenate în activităţile

specifice acestui sector, existând în acest sens averizarea ACCESUL

PERSOANELOR STRĂINE INTERZISĂ; zona va fi luminată în permanenţă.

Bazinele de decantare şi fermentare vor fi împrejmuite şi se vor plasa

inscripţii de avertizare "pericol de înec".

La evacuarea dejecţiilor prin pompare la distanţă sau aspersare, personalul

va fi echipat cu pelerină de protecţie, cizme şi mănuşi de cauciuc.

În fermele de taurine se vor respecta normele de protecţie a muncii pentru

prevenirea transmiterii bolilor profesionale de natură infecţioasă, parazitară sau

micotică.


A evita accidentele este mai la îndemână decât a suferi în urma

repercursiunilor rezultate în urma contactului violent cu taurii.Manipularea

corespunzătoare a animalelor de fermă este esenţială şi joacă un rol extrem de

important în reducea riscului de rănire a persoanelor implicate în munca cu

animalele şi mai ales cu această categorie.

Taurii trebuie priviţi întotdeauna cu respect şi trataţi cu prudenţă. Chiar dacă

146

un taur este aparent liniştit, sunt imprevizibili, aşadar precauţia în jurul unui taur

este permanentă.

Toţi taurii sunt consideraţi a fi potenţial periculoşi, motiv pentru care vor

avea inel nazal iar pentru deplasarea lor se foloseşte bastonul rigid. Cel care este

desemnat cu deplasarea, mişcarea taurului, îl conduce plasat fiind întotdeauna

lateral faţă de animal şi nu în faţa acestuia. La introducerea inelului nazal pentru a

reduce suferinţa animalului acesta va fi tranchilizat şi se va evita rupea septumului

nazal care duce la reformarea şi sacrificarea animalului.

La intrare în incinta unui teren sau într-o turmă de tauri se vor folosi

întotdeauna tractorul sau un autovehicul adecvat. Animalele reacţionează

imprevizibil când sunt manipulate sau în prezenţa unor persoane necunoscute;

când se află într-un mediu necunoscut sau când sunt separaţi. De regulă animalele

răspund în felul lor la modul în care sunt tratate sau în urma experienţelor pe care

le-au trăit anterior (www.hsa.ie,).

Nu se permite intrarea personalului în zona în care animalele stau îmbulzite,

accidentele fiind grave sau soldate cu deces prin zdrobirea pieptului. Ca şi

echipament de protecţie care nu poate lipsi din dotarea nici unui angajat din acest

sector: cizmele cu vârful de oţel. Purtarea acestor încălţări previn leziunile la

nivelul picioarelor şi mai cu seamă a degetelor cauzate de contactul direct prin

călcare de către animale.

De regulă persoanele care se ocupă de această categorie trebuie să aibă

vârste cuprinse între 18-65 de ani, să fie în formă, agili şi instruiţi în munca cu

taurii.

Pentru o bună desfăşurare a activităţilor cu această categorie de animale se

recomandă:

Asocierea persoanelor cu lucruri plăcute pentru tauri, precum hrana, exerciţiile

sau îngrijirea acordată. Incă de mici tăuraşii vor fi obişnuiţi cu aceste deprinderi;

Toţi tăuraşii cu vârste de peste 10 luni ar trebui să poarte inel nazal inspectat cu

regularitate;

Se va evita contactul taurilor cu alte persoane prin amplasarea locurilor de

păşunat departe de ochii curioşi ai trecătorilor;

Orice suprafaţă destinată taurilor ar trebui împrejmuită iar porţile securizate şi

întreţinute în condiţii de siguranţă;

http://www.hsa.ie/

147

Nu se vor efectua mişcări bruşte în prezenţa taurilor căci sunt receptivi la

mişcare nu la culoarea roşie;

Nu se va permite accesul copiilor în preajma zonelor în care sunt plasaţi tauri;

Este necesară amplasarea unor semne de avertizare în zonele adiacente faţă de

amplasamentul taurilor pentru a evita posibilele întâlniri a acestora cu diverse

persoane;

În proiectarea construcţiei se va ţine seama de protecţia îngrijitorului căruia nu

i se permite intrarea efectivă alături de tauri în momentul în care asigură furajarea

sau introduce aşternutul;

Ţarcurile pentru tauri ar trebui să permită şi vizualizarea altor animale.In

fermele de vaci, ţarcurile sunt amplasate în aşa fel încât taurul să poate vedea cum

vacile se deplasează spre sau dinspre sălile de muls sau padoc.


Vacile şi în special junincile pot fi foarte imprevizibile în timpul sau după

fătare. După fătare orice persoană care intră în arealul vacii poate fi considerat un

intrus. Există incidente care arată cum fermierii au fost ucişi de vaci.

Anumite practici precum: luarea viţelului de lângă mamă, introducerea

unui alt viţel, pot provoca modificări în comportamentul vacii. In general, dar

nu întotdeauna apar semne de avertizare pre-fătare care se manifestă prin

nervozitate, de aceea prudenţa personalului care asistă la fătare va fi maximă.

Zona de fătare trebuie să deţină o suprafaţă adecvată, acoperită cu aşternut

bogat din paie, bine luminată şi îndepărtate orice obstacole. Mulţi dintre

angajaţi suferă accidentări în urma ajutorului acordat vacii la fătare prin

ridicare şi tragere a viţelului. Leziunile la nivel de spate pot fi prevenite prin

instalarea unui sistem mecanic de ridicare gen scripete.Viţelul după fătare va fi

ţinut între angajat şi juninca sau vaca nou fătată pentru a asigura calea de acces

spre ieşire sau de "scăpare planificată " mai facilă.

Copii vor fi ţinuţi departe de zona de fătare. Orice animal prezent în

apropierea vacii are efect perturbator.

Pentru a intra la viţei, uşile vor fi accesibile doar acestei categorii şi a

personalului care lucrează în acel sector.

148

6.3.3.Incărcarea, descărcarea şi transportul taurinelor (art.317- 327 NSSM 50)

Multe accidente se petrec în timpul îmbarcării sau debarcării animalelor,

motiv pentru care se vor crea facilităţi adecvate pentru încărcarea şi descărcarea

lor. Manipularea animalelor în timpul încărcării sau descărcării prezintă factori de

stress, motiv pentru care acestea reacţionează uneori imprevizibil şi pot aduce

injurii la adresa sănătăţii celor prezenţi. Principala condiţie în desfăşurarea fără

pericol a acestor activităţi, o constituie asamblarea zonelor şi asigurarea

facilităţilor de încărcare şi descărcare care au ca rezultat final eficientizarea

muncii. Rampele de îmbarcare vor fi prevăzute cu parapeţi laterali, confecţionaţi

din bare groase, metalice şi înalte, iar podeaua confecţionată din calupi groşi din

scândură peste care din 20 în 20 cm se vor prinde şipci în vederea evitării

alunecării (art.319). Este de preferat asamblarea unei uşi sau a unei porţi care să se

potrivească cu lăţimea remorcilor.

Instructajul de protecţie a muncii se efectuează dependent de mijlocul de

transport (auto, feroviar, maritim, calea aerului). Pe timpul transportului, animalele

retive vor fi despărţite prin stănoage, iar celor care provin din exploataţii diferite li se

va acorda atenţie sporită până la obişnuirea lor cu colectivul.

Pe parcursul transportului taurii vor fi legaţi de inele rezistente prinse de

părţile laterale ale vehiculului. In transportul cu mijloace auto, camioane sau

remorci pereţii vor fi mai înalţi cu cel puţin 15 cm faţă de înălţimea animalului

aflat în poziţie patrupodală.

In activităţile de încărcare-descărcare a taurilor retivi şi prevenirea

accidentelor provocate persoanelor participante dar şi pentru a evita rănirea

animalelor se administrează tranchilizante (combelan).

Indiferent de mijlocul de transport, animalele se încarcă unul câte unul.

Mai întâi animalele blânde şi mai apoi cele sperioase. Un rol important

revine însoţitorilor, care au obligaţia de a semnala orice caz suspect de

îmbolnăvire. Însoţitorii vor beneficia de un loc special de odihnă. Ca regulă

generală, interiorul vehiculelor va fi bine luminat.

In transportul pe cale ferate îngrijitorii vor fi instruiţi asupra pericolelor de

electrocutare din cauza neatenţiei, urcare neautorizată pe vagoane sau deschiderea

domelor de aerisire.

149

Transportul animalelor pe jos se efectuează după fixarea categoriei, efectivului,

întocmirea unei organigrame riguroase care prevede locurile pentru popas, de

preferat din 3 în 3 ore.

6.4.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de

porcine (art.257-262 NSSM 50)

In vederea efectuării unor intervenţii, contenţia porcilor de talie mare

necesită utilizarea harnaşamentelor de contenţie (iavaşaua), formată dintr-o

frânghie cu ochi de lanţ aplicată pe maxilarul superior înapoia colţilor.

Pentru a închide lanţul de falca superioară se va trage de frânghie

(fig.8). La scoaterea lanţului,

lărgirea frânghiei se va face cu

ambele mâini.

La intrarea în boxelor

vierilor sau a scroafelor cu

purcei prezenţa personalului se

face remarcată printr-un strigăt,

iar pentru tratamentul efectuat

purceilor (tăierea colţilor, cozii,

administrarea fierului sub diferite forme), aceştia se vor apuca de bot şi de

picioarele posterioare pentru a nu guiţa, modalitate prin care se evită atacul

scroafelor. În fermele de porcine, se acordă atenţie deosebită exploatării

corecte a instalaţiilor de încălzire, ventilaţie, evacuare a dejecţiilor, iluminat

şi mai ales în bucătăria de preparare a furajelor. Aleile de circulaţie şi cele

dintre boxe vor fi în permanenţă menţinute curate şi se vor aşterne materiale

antiderapante. Se evită contactul aşternutului (rumeguş) introdus în boxele de

fătare cu becurile infraroşii sau stropirea acestora, acestea reprezentând cauze

ale electrocutării. Becurile infraroşii se vor monta numai după ce instalaţia

este scoasă din funcţiune. Gurile de canal vor fi acoperite pentru prevenirea

căderilor.Se vor respecta normele de protecţie a muncii în vederea prevenirii

zoonozelor profesionale.

Fig.8 Contenţia porcilor (www.fao.org)

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&docid=v9IpE2_XWW2heM&tbnid=AhOKJozE7cjoOM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.fao.org%2Fdocrep%2Ft0690e%2Ft0690e06.htm&ei=y3eAU-uxN4PjPJ3agfgK&psig=AFQjCNERkxbcgN9GRm1M_JH8w4h5YfNmQw&ust=1401013819807888

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&docid=v9IpE2_XWW2heM&tbnid=AhOKJozE7cjoOM:&ved=0CAQQjB0&url=http%3A%2F%2Fwww.fao.org%2Fdocrep%2Ft0690e%2Ft0690e06.htm&ei=y3eAU-uxN4PjPJ3agfgK&psig=AFQjCNERkxbcgN9GRm1M_JH8w4h5YfNmQw&ust=1401013819807888

150

6.5.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de ovine

(art.197-204 NSSM 50)

Atenţie deosebită se acordă respectării normelor de protecţie a muncii

referitoare la abordarea berbecilor retivi, exploatării corecte a instalaţiilor

electrice pentru tuns, prevenirii incendiilor şi instalării zoonozelor.

Condiţiile pentru manipularea în siguranţă a aparatelor de tuns:reţea

electrică izolată şi în perfectă stare de funcţionare. Distanţa minimă de amplasare

a grupului electrogen faţă de locul de muncă este de cel puţin 15 m.

In vecinătatea centrelor de tuns obligatoriu va exista amplasat un pichet de

incendiu dotat cu lăzi de nisip, rezervoare cu apă, stingătoare portabile şi utilaj

necesar pentru stingerea incendiilor. Nu se vor acumula în centrele de tuns

cantităţi prea mari de lână. Condiţii obligatorii în centrele de tuns: spaţii

amenajate dotate cu: platforme termoizolante, centură de împământare,

transformatori separaţi, şi echipament electroizolant complet pentru personalul

care se ocupă de tunderea oilor. Foarfecele de tuns vor fi prevăzute cu mânere

îmbrăcate cu un material moale pentru a evita rănirea.

Abordarea berbecilor se face prin apucarea membrului posterior sau a

ambelor coarne. Nu se vor provoca berbecii la luptă. Câinii din incintă vor fi

vaccinaţi contra rabiei, supuşi tratamentelor antiparazitare în special împotriva

viermilor intestinali.

6.6.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi combinatele avicole

(art.166-196 NSSM 50)

Măsurile de securitate a muncii specifice în sectorul avicol se referă în

special la exploatarea în bune condiţiuni a instalaţiilor electrice de ventilaţie,

încălzit, iluminat, apoi a transportoarelor şi distribuitoarelor de furaje, prevenirea

accidentelor şi a bolilor profesionale.

La încălzirea halelor de păsări cu ajutorul aerotermelor se ţine seama de

următoarele aspecte: interzicerea funcţionării acestora dacă se constată scurgere

de combustibil la nivel de racorduri.Personalul care supraveghează buna

funcţionare a aerotermelor trebuie să fie instruit şi nu se permite accesul altor

persoane pentru punerea în funcţiune, verificarea sau remedierea defecţiunilor. Nu

151

se permit reparaţii la aerotermenele care au ca agent de căldură apa caldă numai

după răcirea acesteia deoarece aburul care circulă se află sub presiune.

Sălile de incubaţie, puierniţele şi halele cu păsări adulte, vor fi încălzite şi

ventilate după norme igienice. Instalaţiile electrice vor fi bine izolate, protejate şi

supravegheate de către personal instruit.

In staţia de sortat ouă se interzice intrarea personalului neautorizat, iar cel

care deserveşte staţia îşi are însuşite cunoştinţele de protecţie a muncii specifice

activităţii. Pornirea sau oprirea maşinilor de sortat, a benzilor de transportat ouă şi

a maşinilor de ambalat se fac cu atenţionarea celor care îşi desfăşoară activitatea

în acele sectoare.

Echipamentul de protecţie încheiat, boneta, basmaua de protecţie fac parte

din condiţiile obligatorii impuse salariaţilor care lucrează la maşinile de sortat

pentru a evita accidentele rezultate din prinderea părului sau altor părţi ale

echipamentului desfăcut la organele în mişcare ale maşinii. Nu se permite

staţionarea autovehiculelor cu motorul pornit, iar cărucioarele cu ouă vor fi

deplasate prin împingere de mânerele cu care sunt prevăzute.

Benzile de transport vor fi permanent supravegheate, acestea reprezentând

un pericol real de accidentare. Accesul în depozitul de ouă este interzis

personalului. Există personal nominalizat cu acces. Depozitele sunt dotate cu

buton de semnalizare: OM ÎNCHIS.

Manipularea substanţelor necesare pentru fumigarea ouălor în staţiile de

incubaţie se realizează de către personal instruit, echipat corespunzător iar

existenţa antidotului adecvat în unitate este obligatoriu. Fumigarea are loc în

spaţii special amenajate prevăzute cu sistem de încălzire, instalaţie de ventilaţie

forţată. Aceste instalaţii sunt comandate obligatoriu din exterior iar utilajele

acţionate electric vor fi supuse unor verificări zilnice.

Incubatoarele electrice se vor dezinfecta numai prin gazări cu formol, pentru

a preveni producerea de scurtcircuite sau electrocutări.

În halele cu păsări şi sălile de incubaţie, se vor lua măsurile necesare pentru

combaterea gazelor nocive şi a pulberilor, personalul va purta echipament de

protecţie.

152

6.7. Norme specifice de securitate a muncii în apicultură (art.420-423 NTS)

Stupinile se amplasează cât mai departe de drumurile circulate, se

împrejmuiesc şi se asigură paza acestora. Personalul trebuie să fie instruit,

prevăzut cu echipament de protecţie. Absenţa oricărui miros care ar irita albinele

(transpiraţie, alcool, etc) este o condiţie obligatorie. În cazul transportului

stupilor cu mijloace hipo, animalele vor fi înhămate astfel încât să poată fi

deshămate rapid, în caz de accident neprevăzut. Pe calea ferată, vagoanele vor fi

perfect închise, ventilaţia va fi asigurată prin site metalice, iar pe vagoane se va

afişa o tăbliţă indicatoare: "Atenţie, albine". În stupină este interzisă intrarea

persoanelor străine, copiilor şi animalelor.

6.8.Norme specifice de securitate a muncii în sericicultură

(art.424-435 NSSM 50)

Angajarea muncitorilor în sectorul sericicol se face după un prealabil

examen medical, prin care se exclud persoanele alergice la sericină, pulberea de

pe corpul şi aripile flurilor de mătase.

Atenţie deosebită se acordă în perioada de recoltare a frunzelor de dud.

Pentru culesul frunzelor de dud nu se vor folosi scări improvizate, iar

înainte de a se urca pe scară angajatul trebuie să controleze stabilitatea acesteia.

Nici desfăşurarea activităţilor în halele cu viermi de mătase nu este lipsită

de pericole. La împrospătarea hranei se foloseşte hârtie perforată şi nu se vor

prinde viermii cu mâna. La dezinfecţia cu formol a încăperilor şi a utilajului

folosit în creşterea viermilor de mătase, personalul va purta echipamentul de

protecţie individual necesar (art.427-431). Controlul periodic medical se

efectuează obligatoriu de două ori pe an şi obligatoriu înainte de înfluturare

pentru depistarea personalului cu probleme alergice la pulberea de pe corpul

flururilor. Este obligatoriu menţinerea curăţeniei permanentă a halelor şi se evită

producerea şi răspândirea prafului.


Nici o ambarcaţiune nu va părăsi malul fără a fi însoţită de fişă indicatoare

cu menţionarea tonajului, numărului de persoane, felul transportului şi

inventarul întocmit asupra echipamentelor de salvare.

153

Scufundătorii nu vor intra în apă fără jalon de ghidaj şi echipă de

supraveghere. Toate malurile drepte sau cu niveluri înalte, frecventate de

muncitori în timpul serviciului, vor fi prevăzute cu table indicatoare, pentru a

evita alunecările în apă şi înecul.

Pescuitul cu orice fel de unelte va fi practicat numai de către personal

calificat, şi instruit.


(art.397-407 NSSM 50)

Este interzis accesul persoanelor străine în fermele de animale de blană. În

cazul unor vizite organizate, accesul în fermă este permis numai după efectuarea

unui prealabil instructaj, în care se evidenţiază pericolul cu care cei prezenţi se pot

confrunta. Vizitatorii vor fi însoţiţi obligatoriu de către şeful de fermă sau

locţiitorul acestuia şi de îngrijitorul lotului de animale vizitate.

Persoanele în stare de oboseală sau de ebrietate a căror reflexe sunt

diminuate, nu vor fi admise la lucru. Animalele şi uneltele de îngrijire se vor da în

primire pe îngrijitori, evitându-se fluctuaţia personalului. Activităţile de pe întreg

flux tehnologic din fermele de animale de blană se vor desfăşura în linişte şi se

interzice cu desăvârşire producerea de zgomote puternice sau neobişnuite.

Abordarea, contenţia, comportamentul vizavi de animale se face cu calm,

blândeţe şi răbdare, pentru a preîntâmpina dezvoltarea unor deprinderi rele la

aceste animale; este strict interzis iritarea intenţionată a animalelor.

Contenţia animalelor de blană se efectuează numai de către personalul

fermei, care este special instruit în acest scop şi care va purta mănuşi din piele

lungi până la cot şi cizme rezistente la muşcăturile animalelor.

Nurci (art.397-401 NSSM 50). Pentru contenţia nurcilor se folosesc mănuşi

de piele groasă şi cuşti speciale utilizate şi la transportul nurcilor în interiorul

fermei. Prinderea nurcii cu mănuşa se face în momentul ieşirii animalului din cuib

în cuşcă. In vederea intervenţiilor zoo-veterinare, nurca se ţine la nivelul cefei cu

o mână şi cu cealaltă de corp. Atât cuşca de transport cât şi cuibul nurcii sunt

prevăzute cu uşiţe prevăzute cu şiber. Pentru prinderea nurcii cu cuşca, animalul

se închide în prealabil în cuib, se aşează cuşca cu uşiţa deschisă în dreptul uşiţei

cuibului, se deschide cuibul, apoi nurca se goneşte în cuşcă şi se încuie şiberul

cuştii. Prinderea nurcilor evadate se face cu ajutorul unui minciog prevăzut cu

154

inel metalic.

Animalele capturate se transportă până la locul de cazare în minciog; la

introducerea în cuşcă se folosesc mănuşile de piele.

Pentru examinare sau intervenţii veterinare în masă la nurci, se utilizează

cuşti, asemănătoare cu cele de transport, însă a căror podea este dublă şi care

poate fi ridicată presându-se animalele la partea superioară a cuştii, asigurându -se

astfel imobilizarea lor.

Vulpi (art.402-407 NSSM 50). Prinderea vulpilor se face de gât cu cleşte

special de contenţie, iar după prinderea în cleşte, este scoasă în afară şi o a doua

persoană o apucă de coadă, apoi îi imobilizează membrele posterioare. La

prinderea labelor, îngrijitorul va purta mănuşi de protecţie speciale pentru

preîntâmpinarea zgârieturilor. Pe distanţe mici, vulpile se transportă în cleşte,

ţinând în tot acest timp cu o mână coada. Mâna de pe cleşte va fi ţinută la o

distanţă suficient de mare de botul animalului pentru a nu-i da posibilitatea să

muşte. Prinderea şi contenţia tineretului de vulpe cu vârsta de până la 2-3 luni se

poate face cu mănuşi din piele groasă, ţinându-se animalul de ceafă şi coadă.

Nutrii (art.408-410 NSSM 50). Pentru contenţie, nutria închisă în cuibar sau

mânată într-un colţ al cuştii, se prinde cu atenţie de mijlocul cozii, se ridică în aer,

apoi se aşează cu labele pe un suport plan, menţinându-se în sprijin în această

poziţie. La transportul pe distanţe mici, nutriile sunt ţinute de coadă. În vederea

examinării, nutria este prinsă cu o mână de coadă şi de labele posterioare, iar

cealaltă mână se introduce pe sub abdomen până la nivelul membrelor anterioare,

prinzând pieptul. Pentru distanţe mai mari în interiorul fermei, nutriile se

transportă în lădiţe sau cuşti de transport.

6.11.Norme specifice de securitate a muncii în abatoare (art.551-568 NSSM 50)

În abatoarele pentru animale mari vor fi selecţionaţi muncitori robuşti, bine

pregătiţi profesional şi perfect instruiţi în privinţa evitării accidentelor de muncă

şi contractării de boli profesionale. Animalele retive (tauri, bivoli etc) vor fi

contenţionate şi abordate cu atenţie. În timpul sacrificării se vor evita zgomotele,

ţipetele, convorbirile care pot sustrage atenţia muncitorilor.

Pavajul halelor va fi impermeabil, nealunecos, rezistent, deoarece necesită

curăţare şi dezinfectare după terminarea fiecărei zile de lucru. Instalaţiile de frig

vor fi dotate cu dispozitive de protecţie. Muncitorii vor purta în mod obligatoriu

155

echipament de protecţie. Pentru toate operaţiile care necesită întrebuinţarea

cuţitului, se va acorda o mare atenţie din partea celui care execută aceste operaţii

în scopul înlăturării accidentelor provocate prin tăiere, din cauza mânuirii greşite

a cuţitului. Nu se admite ca mâna stângă să fie amplasată înaintea cuţitului. Pentru

prevenirea accidentelor prin tăiere, se va purta obligatoriu burtieră şi mănuşi

speciale din zale.Abatoarele sunt prevăzute cu dezinfectoare fixe pentru oameni şi

vehicule.

6.12.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul sanitar-veterinar

(art.436-464 NSSM 50)

Persoanele care lucrează în sectorul sanitar-veterinar şi mediu infecţios, vor

fi instruite asupra pericolelor posibile la care sunt expuse (infecţii, intoxicaţii, boli

profesionale, răniri) şi asupra măsurilor care trebuiesc întreprinse pentru a evita

orice posibilitate de accidentare.

În locurile unde există pericol de infecţie, se vor pune la dispoziţie

dispozitivele necesare pentru pentru spălatul mâinilor, săpun, prosoape şi soluţii

antiseptice. In aceste locuri nu se permite consumul de alimente , nu se bea apă şi

nici nu se fumează. Intervenţiile pe animale, autopsiile şi recoltările de diferite

materiale, trebuie făcute numai de către personal calificat şi instruit, cu luarea

măsurilor de contenţie şi având echipament de protecţie adecvat.

Aparatele pentru dezinfecţie şi dezinsecţie, vor fi în prealabil verificare şi

respectată presiunea de lucru; substanţele toxice şi stupefiantele vor fi păstrate,

manipulate şi ţinute în evidenţă, conform instrucţiunilor în vigoare.



Tocătorile pentru grosiere vor fi bine fixate şi întreţinute, nu se vor folosi

şuruburi şi piuliţe uzate la strîngerea cuţitelor. Personalul va fi echipat cu haine

strînse pe corp iar antrenarea rădăcinoaselor şi împingerea tulpinilor se vor efectua

cu mare atenţie fără ca mâinile să se apropie de angrenajul pus în funcţiune.

Personalul desemnat cu tocarea nutreţurilor va avea grijă ca eventualele

impurităţi: pietre, obiecte metalice să nu pătrundă odată cu nutreţul la tocat pentru

a evita deteriorarea cuţitelor, apariţia fisurilor şi desprinderea unor bucăţi din ele

în timpul lucrului. Muncitorii nu vor efectua servicii de reparaţii şi nici nu vor

efectua lucrări de reglare, ungere, montare sau demontare de piese în timpul

156

funcţionării utilajului. Blocarea tocătorii de rădăcinoase se desfundă doar după o

prealabilă oprire a utilajului. Zona cazanelor de opărit va fi prevăzută cu

balustrade de sprijin amplasate la o distanţă de 10-15 cm, iar pe pardosea se vor

fixa grătare de lemn pentru a preveni alunecările sau căderile în cazan. Cazanele

cu aburi vor fi prevăzute cu hote sau alte instalaţii de ventilaţie.

Pregătirea furajelor destinate hrănirii animalelor vor fi întreprinse de

personal pregătit şi instruit în domeniu şi mai ales în folosirea morilor cu ciocan.

Pentru a preveni accidentele rezultate din pătrunderea unor corpuri metalice care

ar putea desprinde articulaţiile din moară şi să spargă carcasa morii, furajul se

controlează iar în caz de pătrundere accidentală se opreşte utilajul înainte de

îndepărtarea corpurilor străine. Nu se vor depozita în spaţiile destinate acestui

proces de tocare, mărunţire combustibili şi lubrifianţi şi nici nu se vor bloca căile

de acces cu saci sau alte materiale. Se interzice fumatul şi folosirea focului

deschis în incinta încăperilor destinate acestei activităţi. Clădirea în care sunt

amplasate tocătorile, morile este prevăzută cu ferestre rabatabile pentru a permite

antrenarea aerului proaspăt în interior.

6.14.Norme specifice de securitate a muncii în vederea

amonizării paielor în şiră (art.69-art.87 NSSM 50)

Deşi paiele constituie mai mult aşternut decât furaj, prin amonizarea lor se

ridică valoarea nutritivă astfel încât pot fi administrate ca nutreţ în hrana

rumegătoarelor. In fermele de taurine care practică acest tip de furajare, o atenţie

deosebită trebuie acordată amoniacului anhidru. Acesta este transportat numai în

autocisterne şi remorci cisterne autorizate de I.S.C.I.R (art.69).

Amoniacul anhidru îmbuteliat poate provoca accidente prin contact sau

explozie.Cei implicaţi în manipularea substanţei trebuie să cunoască implicaţiile

pe care amoniacul anhidru le exercită asupra organismului: acţiune iritantă şi de

distrugere a ţesuturilor căilor respiratorii, mucoasei oculare, nasului şi a gâtului.

Concentraţii mai ridicate afectează sistemul nervos central. Personalul

implicat în umplerea cisternelor trebuie să cunoască faptul că, odată cu atingerea

nivelului maxim, la capătul ţevii de verificare apar particule de amoniac sub formă

de ceaţă, motiv pentru care masca respiratorie este obligatorie.

Transvazarea amoniacului din autoscisterne se face în locuri îndepărtate de

depozitele de alimente, sursa de apă potabilă şi căi publice de acces. In apropierea

157

locului va exista vas cu apă curată, soluţie de acid acetic 1% şi tifon steril pentru

acordarea primului ajutor în caz accidentare uşoară (leziuni).

Personalul implicat în procesul de amonizare este numit de către deţinătorul

şirelor de paie după ce în prealabil se efectuează instructajul de protecţie a muncii

consemnat în fişa de instructaj. Nu se permite pornirea motoarelor termice,

electrice, comutatoarelor, întrerupătoarelor sau folosirea focului deschis în zona

de lucru.Aceeaşi interdicţie cu referire la aprinderea focului este valabilă şi pentru

zonele de umplere sau golire a cisternei din cauza posibilităţii de producere a unui

incendiu, prin reacţia dintre amoniacul anhidru cu concentraţie de 16-25% şi

aerul cu care vine în contact. Se interzice consumul de alimente, apă sau fumat în

timpul desfăşurării acestei activităţi (art.72-73).

In timpul lucrului se acordă atenţie tuturor elementelor componente:

furtunului care trebuie păstrat cu grijă şi ferit de lovituri sau zgârieturi,

racordurilor, locurilor de etanşare, indicaţiilor de pe manometru. In activitatea de

amonizare sunt implicaţi cel puţin doi oameni astfel încât în caz de accident,

celălalt să îi poată lua locul, să întreprindă primele măsuri în acordarea primului

ajutor şi să apeleze la asistenţă de specialitate. Echipamentul de amonizare în

vederea introducerii amoniacului anhidru în şira de paie se montează la remorca

cisternă format fiind dintr-un racord de legătură constituit din conductă, robinet,

manometru; furtun şi sondă. Furtunul este dintr-un cauciuc special prevăzut cu

capete de prindere necesare pentru racordul de legătură la sondă. Sonda cu o

lungime de 3 m are un vârf ascuţit pentru a uşura pătrunderea în şira de paie.

Presiunea de lucru 3 bar/s.

Injectarea şirelor de paie se face în puncte amplasate în zig-zag în cazul

şirelor formate din baloţi de paie ,sonda de injectare introducându-se pe cât posibil

în spaţiul dintre baloţi (art.83). In toată această activitate echipamentul de

protecţie individual este obligatoriu, la fel şi spălarea mâinilor şi a feţei imediat

după terminarea operaţiunii. Masca de gaze se îndepărtează de pe faţă numai după

ce robinetul de la recipientul cisternei a fost închis. Scoaterea măştilor se face pe

rând începând cu şeful de echipă. Nici un alt personal din unitate nu va avea acces

în zona de amonizare.

Acordarea primului ajutor în caz de accidente soldate cu leziuni ale pielii

produse de contactul cu amoniacul anhidru constă în îndepărtarea îmbrăcăminţii şi

spălarea zonei cu acid acetic 1% şi apoi cu apă curată. Segmentele pielii vătămate

158

nu se vor acoperi cu bandaj şi nici nu se vor folosi substanţe uleioase. In contactul

amoniacului anhidru cu ochii, se deschid pleoapele şi se spală cu cantităţi de apă

din abundenţă.

Ca măsură de prim ajutor în intoxicaţia rezultată din expunerea angajatului

la amoniac anhidru, acesta se scoate din atmosfera gazoasă la aer curat pentru a se

linişti administrându-i-se o cantitate mare de apă în care s-a adăugat oţet sau

zeamă de lămâie ori se administrează lapte sau albuş de ou. In cazuri mai grave se

administrează cofeina, iar în situaţii de stop cardio-respirator se administrează

oxigen printr-un vas barbotor cu acid acetic 1%. (art.87 NSSM 50).

6.15.Norme specifice de securitate a muncii în vederea folosirii utilajelor

Sau agregatelor criogenice (art.238-256 NSSM 50)

Câteva reguli de cunoaştere şi conduită se aplică şi în cazul utilajelor sau

agregatelor criogenetice. Materialul seminal poate fi congelat cu ajutorul azotului

lichid. Manipularea azotului nu se efectuează în spaţii închise fără ventilaţie căci

în aceste condiţii personalul este expus fenomenelor de asfexiere. Masca de gaze

este obligatorie când personalul petrece timp îndelungat în atmosferă în care

vaporii de azot sunt prezenţi.

Mănuşile de piele căptuşite lungi până deasupra cotului constituie unul

dintre echipamentele care nu trebuie să lipsească din dotarea nici unui angajat

pentru a evita leziunile la nivel de mâini.

Şoferii sau personalul care execută conectarea sau deconectarea furtunurilor

de la sursele de aprovizionare sau tancuri vor purta mănuşi de doc îmblănite. In

orice operaţiune în care este prezent azotul lichid: umplerea containerelor,

tancurilor, vasului, transvazarea materialului seminal dintr-un container într-altul,

personalul îmbracă veste căptuşire şi cizme-pâslari.

Echipamentul individual a personalului de deservire a tancurilor constă în:

halat alb, combinezon şi ochelari de protecţie. Aceleaşi măsuri de protecţie vor fi

luate la verificarea nivelului de azot lichid din containere, în plus înălţimea

azotului se verifică numai cu ajutorul unei tije gradate.

Se vor lua precauţiile necesare la umplerea sau golirea vaselor de presiune

prin interzicerea curbării în exces a furtunurilor.

Este interzisă staţionarea în faţa furtunurilor sau a gurilor de umplere,

evacuare a tancurilor.

159

Primul ajutor la venirea în contact accidental cu azotul lichid constă în

spălarea regiunii afectate cu apă rece din abundenţă şi aplicarea unei pomezi

(jecolan, jecozinc).

6.16.Prevenirea zoonozelor în timpul manipulării germenilor patogeni,

materialelor patologice şi a animalelor inoculate experimetal

(art.465-480 NSSM 50)

Toate unităţile zoo-veterinare cu sarcini de producţie, cercetare şi diagnostic,

vor limita dreptul de manipulare a germenilor patogeni la un personal restrâns,

pentru reducerea posibilităţilor de contaminare. Conducătorii instituţiilor,

împreună cu şefii laboratoarelor sau serviciilor respective, au obligaţia de a dota

locul de muncă cu instrumentar, instalaţii pentru prevenirea infecţiilor şi uşurarea

efortului fizic al salariaţilor. Locurile de muncă unde se manipulează germeni

patogeni şi produse periculoase, sau unde sunt adăpostite animale inoculate

experimental, vor avea uşile încuiate în permanenţă şi vor fi semnalate prin afişe

vizibile: „INTRAREA OPRITĂ‖ sau „PERICOL DE INFECŢIE‖. Culturile

microbiene şi materialele patologice vor fi sterilizate în găleţi speciale, de către

personalul calificat şi sub strictă supraveghere. Animalele de experienţă inoculate,

vor fi cazate în camere speciale sau boxe prevăzute cu instalaţii de dezinfectare a

suprafeţelor, aerului şi dejecţiilor.

Circulaţia persoanelor în aceste locuri de muncă este redusă la minimum

necesar. Purtarea echipamentului de protecţie adecvat şi dezinfecţia lui periodică

prin autoclavare este obligatorie.

Rezumat

Normele de protecţia muncii în fermele de taurine se referă la abordarea

animalelor (taurinele lovesc lateral, deci se vor aborda din spate), contenţia

acestora (mucarniţa, inel nazal cu baston), exploatarea utilajelor pentru mulsul

mecanic şi evacuarea dejecţiilor.

În fermele de taurine se vor respecta normele de protecţia muncii pentru

prevenirea transmiterii bolilor profesionale de natură infecţioasă, parazitară şi micotică.

În fermele de porcine, se va acorda atenţie deosebită abordării vierilor retivi,

contenţionării animalelor la intervenţiile de orice fel, exploatarea corectă a

instalaţiilor de încălzire, ventilaţie, evacuarea dejecţiilor, iluminat şi mai ales în

160

bucătăria de preparare a furajelor. Se vor respecta normele de protecţia muncii

priovind prevenirea zoonozelor profesionale.

Se va acorda atenţie deosebită respectării normelor de protecţia muncii

privind abordarea berbecilor retivi, exploatării corecte a instalaţiilor electrice

pentru tuns, prevenirii incendiilor şi a zoonozelor.

Maşinile electrice de tuns vor fi izolate; se interzice acumularea unor

cantităţi mari de lână în centrele de tuns.

Se va utiliza echipamentul de protecţie prevăzut prin normative, iar câinii

ciobăneşti şi de pază vor fi vaccinaţi contra turbării şi trataţi împotriva

parazitozelor intestinale.

Măsurile de tehinca securităţii muncii în sectorul avicol se referă în special

la exploatarea în bune condiţiuni a utilajelor electrice de ventilaţie, încălzit,

iluminat, apoi a transportoarelor şi distribuitoarelor de furaje, prevenirea

accidentelor şi a bolilor profesionale.

Sălile de incubaţie, puierniţele şi halele cu păsări adulte, vor fi încălzite şi

ventilate după normele igienice.Instalaţiile electrice vor fi bine izolate, protejate şi

supravegheate de către personal instruit.

Incubatoarele electrice se vor dezinfecta numai prin gazări cu formol, pentru

a se preveni producerea de scurtcircuite sau electrocutări.

În halele cu păsări şi sălile de incubaţie, se vor combate gazele nocive şi

pulberile, personalul va purta echipament de protecţie.

Este interzis accesul persoanelor străine în fermele de animale de blană. În

cazul unor vizite organizate, accesul în fermă este permis numai după efectuarea unui

instructaj pentru protecţia muncii. Vizitatorii vor fi însoţiţi obligatoriu de către şeful

de fermă sau locţiitorul acestuia şi de îngrijitorul lotului respectiv de animale.

În abatoarele pentru animale mari vor fi selecţionaţi muncitori robuşti,

pregătiţi profesional şi perfect instruiţi în privinţa evitării accidentelor de muncă şi

contractării de boli profesionale.

Animalele retive (tauri, bivoli etc) vor fi contenţionate şi abordate cu

atenţie. În timpul sacrificării se vor evita zgomotele, ţipetele, convorbirile care pot

sustrage atenţia muncitorilor.

Pavajul halelor va fi impermeabil, rezistent şi nealunecos, el se va curăţa şi

dezinfecta după terminarea fiecărei zile de lucru. Instalaţiile de frig vor fi dotate

eu dispozitive de protecţie.

161

Muncitorii vor purta în mod obligatoriu echipament de protecţie. Pentru

toate operaţiile care necesită întrebuinţarea cuţitului, se va acorda o mare atenţie

din partea celui care execută aceaste operaţii, pentru a se înlătura accidentele prin

tăiere, datorită mânuirii greşite a cuţitului; nu se admite ca mâna stângă să fie

înaintea cuţitului. Pentru prevenirea accidentelor prin tăiere, se va purta

obligatoriu burtieră şi mănuşi speciale din zale.

Persoanele care lucrează în sectorul sanitar-veterinar şi mediu infecţios, vor

fi instruire asupra pericolelor posibile la care sunt expuse (infecţii, intoxicaţii, boli

profesionale, răniri) şi asupra măsurilor pentru evitarea acestor pericole.


1.Care este modalitatea corectă de manipulare a taurilor şi ce măsuri

se iau în perioadele de fătare, înţărcare?

…………………………………………………………………………

2. Descrieţi conduit corectă adoptată în activităţile desfăşurate cu caii

…………………………………………………………………………

3. Care sunt normele de securitate în muncă ce trebuiesc aplicate în

fermele de ovine?

…………………………………………………………………………

4. Intr-o fermă de păsări care sunt principalele norme de securitate a

muncii dependent de sectorul în care un angajat îşi desfăşoară

activitatea?

…………………………………………………………………………

5. Care sunt măsurile de prevenire a accidentelor în momemtul

preparării raţiilor bazate pe furaje grosiere şi suculente?

…………………………………………………………………………

6. Dar în cazul amonizării şirelor de paie?

…………………………………………………………………………

7. Activităţile din apicultură nu sunt lipsite de pericole. Care sunt

acestea şi ce măsuri de prevenire se aplică?

…………………………………………………………………………

162

1.Abordarea cailor se face

a. din partea laterală dreaptă

b. din faţă

c. din partea laterală stângă

d. din spate

2.Echipamenetul de protecţie necesar a personalului care supraveghează fătarea la

iepe este compus din:

a. mănuşi

b. mască

c. şapcă

d. cizme cu capete metalice

3.Condiţiile la îmbarcarea cailor indiferent de mijlocul de transport se referă la:

a. asigurarea unei luminozităţi corespunzătoare

b. îmbarcare în ordinea stabilită

c. îmbarcarea animalelor indiferent de sex (amestec)

d. îmbarcarea animalor de acelaş sex

4.Abordarea şi contenţia bovinelor se face din:

a. lateral

b. faţa animalului

c. spatele animalului

5.Personalul care deserveşte staţia de muls:

a. trebuie să poarte echipament de protecţie obligatoriu

b. nu trebuie să poarte obligatoriu echipament de protecţie

c. echipamentul este dotat cu mască contra gazelor centură de siguranţă

d. echipamentul este dotat cu centură de siguranţă

e. va fi supus unui control medical periodic

f. nu necesită control medical

6.In cadrul activităţilor desfăşurate în camerele de vizitare, fose sau camera

grătarelor este necesar:

a. lucrul în echipă

Autoevaluare A

163

b. purtarea echipamentului de protecţie

c. purtarea obligatorie a măştii de gaze

d. prezenţa tărgii

e. prezenţa aparatului de respiraţie artificială

7.In zonele de decantare, fermentare regulile impuse fac referire la:

a. vaccinare obligatorie împotriva t.a.b a apersonalului

b. urmarea unui curs sanitar de personalul desemnat în acest sector

c. fumatul interzis în sala pompelor, apropierea bazinelor de recepţie

d. amplasarea unor inscripţii de avertizare

8.In deplasarea taurilor personalul:

a. se va situa în faţa animalului

b. se va situa lateral cu acesta

c. se va situa în spatele taurului

9.Care dintre următoarele componente ale achipamentului de protecţie nu trebuie

să lipsească din dotarea personalului care îşi desfăşoară activitatea alături de tauri:

a. cizme

b. mănuşi

c. cizme cu vârful de oţel

d. şapcă

10.Ajutorul acordat vacii la fătare poate produce leziuni la nivel de:

a. cap

b. spate

c. membre superioare

d. membre inferioare

11.Instructajul de protecţie a muncii efectuat în încărcarea, descărcarea şi

transportul taurinelor depinde de:

a. categoria de vârstă a animalelor

b. mijlocul de transport

c. sex

12.Pentru a evita atacul scroafelor purceii

a. se vor apuca de bot şi de picioarele anterioare

b. se vor apuca de bot şi picioarele posterioare

c. nu există condiţii

13.Becurile infraroşii se vor monta

164

a. după ce scroafa a fătat

b. după ce instalaţia a fost scoasă din funcţiune

c. în timpul fătării

14.Pichetul de incendiu în vecinătatea centrelor de muls este o condiţie:

a. obligatorie

b. facultativă

c. nu există pichete de incendiu

15.Abordarea berbecilor se face:

a. prin apucarea membrului posterior şi a ambelor coarne

b. prin apucarea membrului posterior sau a ambelor coarne

c. apucarea membrului anterior şi a cornelor

16.Care sunt condiţiile impuse în cazul încălzirii halelor de păsări cu ajutorul

aerotermelor?

a. interzicerea funcţionării dacă se constată scurgere de combustibil la nivel de

racorduri

b. efectuarea reparaţiilor în timpul funcţionării aerotetrmelor care au ca agent de

încălzire apa caldă

c. punerea în funcţiune, verificarea sau remedierea anumitor defecţiuni la

aeroterme se poate efectua de orice categorie de personal

d. punerea în funcţiune, verificarea sau remedierea anumitor defecţiuni la

aeroterme se face doar de personal autorizat

17.Care sunt factorii care ar putea irita albinele în prezenţa apicultorilor

a. starea de ebrietate

b. căldura excesivă a aerului

c. mirosul de transpiraţie

18.Condiţiile esenţiale la angajarea personalului în sericicultură se referă la:

a. examen medical la angajare

b. excluderea persoanelor alergice la sericină

c. excluderea personalului cu probleme alergice la pulberea de pe corpul

flururilor

19.Care dintre componentele echipamentului de protecţie a personalului care

deserveşte sectorul animale de blană nu trebuie să lipsească:

a. cleşte special de contenţie

b. mănuşile de piele groasă

165

c. minciog prevăzut cu inel metalic

20.In vederea amonizării paielor personalul va fi echipat cu:

a. racord de legătură constituit din conductă, robinet, manometru; furtun şi

sondă

b. masca de gaze

c. echipament de protecţie individual obligatoriu

1.Care dintre cei trei

muncitori din imaginea

alăturată poate lucra fără

pericol de accidentare la

desfacerea ambalajului de

sodă caustică?

1. 3.

2.

2. Se lucrează la operaţiunea de

dezinsectizare cu o soluţie toxică. Care dintre cei trei

muncitori poate executa această lucrare fără riscul intoxicaţiei?

3. 2.

1.

4. Cum trebuie folosit laptele în

alimentaţie în mod igienic? 2. crud, dar fără găleată

3. crud, dar din bidon 1.fiert

Autoevaluare B

166

5. Care dintre cei trei muncitori

este echipat corect înainte de a intra în grajdul cu animale bolnave? 2.

1. 3.

6. Abordarea cailor se face într-un anumit fel. Care dintre cei trei muncitori abordează

corect? 3.

2. 1.

7. Care dintre cei doi operatori respectă regulile de igienă a

muncii la autopsie? 1.

2.

Amândoi 8. Pentru servitul mesei de către lucrători, în mod

igienic, care dintre locurile prezentate este

corespunzător? 2. 1.

9. Care din cei doi operatori respectă normele de protecţie a

muncii la pregătirea desfăşurării acţiunilor de

deratizare? 2.

1.

Niciunul

167

10.In care dintre cele două imagini prezentate nu se

respectă normele legale de protecţie a muncii? 1.

2. Nici una

11. In care dintre cele două imagini prezentate se procedează corect la

deschiderea fiolelor de medicamente? 1.

2. 3

12. Care dintre cei trei muncitori este echipat corect pentru a lucra în

depozitul de furaje concentrate? 1. 2.

3.

13. In care dintre cele două

imagini prezentate se procedează corect la distrugerea cadavrelor de

animale? 1

2 Amândouă Nici una

14. Care dintre cei doi îngrijitori respectă

regulile de protecţia muncii la plimbarea

taurilor 1. 2.

Nici unul

168

15.Care dintre cei doi operatori este echipat corect pentru exploraţia

rectală sau vaginală la o vacă?

1. 2. Nici unul

Bibliografie

1. X X X NSSM 50- Norme specifice de securitate a muncii pentru sectorul

cresterii animalelor- http://www.iprotectiamuncii.ro/

2. X X X Normele generale de protecţie a muncii/2002

https://www.osha.europa.eu

3. X X X NSPM 64- Norme de protectie a muncii pentru piscicultura si

pescuit- www.iprotectiamuncii.ro

4. www.siguranţamuncii.ro

http://www.iprotectiamuncii.ro/

https://www.osha.europa.eu/


169

Cuprins

7. Norme generale de P.S.I.

Instructajul introductiv general

Instructajul periodic

Instructajul specific locului de muncă

Categorii de incendiu


7.2 Clasificarea incendiilor după natura surselor de aprindere şi evaluarea riscului

de apariţie a unui incendiu

7.3.Cauze ale incendiului în ferme de creştere a animalelor şi depozitelor de furaje

Rezumat


Autoevaluare

Bibliografie

Număr ore alocate: 1 oră


- descri conţinutul instructajului introductiv general

- rezumi conţinutul instructajului periodic şi cel specific locului de

muncă

- prezinţi în ce constă evaluarea riscului de apariţie a unui incendiu

- recunoaşte incendiile după natura surselor de aprindere

- identifici tipurile de stingătoare şi pentru ce clasă de incendiu se pot

aplica

- explici cauzele de apariţie a incendiilor în fermele de creştere a

animalelor şi a depozitelor de furaje

170

7. Norme generale de P.S.I.

˝Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi

specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar

şi de informare publică, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a

incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea

incendiilor în situaţii de urgenţă care constau în evacuarea, salvarea şi asiguarea

protecţiei persoanelor aflate în dificultate, protejarea bunurilor şi mediului

împotriva efectelor produse de incendii̋ (L.nr.307/2006,

http://www.rasfoiesc.com).

Legislaţia legată de riscurile, evitarea şi apărarea contra incendiilor este

stipulată în: Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor; Legea

nr.481/2004 privind protecţia civilă, cu modificările şi completările ulterioare

(Legea 212/2006); O.M.A.I. nr.163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de

apărare împotriva incendiilor.

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă,

prevăzută la art. 5 lit. d, are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită

salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care

le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor,

evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale,

precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate de incendii, explozii

sau accidente tehnice.

Pe baza art.4, instruirea angajaţilor reprezintă parte integrantă din pregătirea

profesională şi are ca obiectiv: însuşirea cunoştinţelor şi a deprinderilor necesare

în vederea preîntâmpinării unui incendiu şi a reducerii efectelor negative în urma

apariţiei unui focar de incendiu la locul de muncă, din incinta instituţiilor sau zona

de desfăşurare a activităţilor aplicat tuturor operatorilor economici. Participarea la

cursuri, aplicaţii, exerciţii practice şi antrenamente în funcţie de tipurile de risc

specifice unităţii fac parte integrantă din instructaj (O.712/2005,art.6), a căror

periodicitate este stabilită şi aprobată prin ordin de către M.A.I şi prevăzute în

cadrul instrucţiunilor privind organizarea şi desfăşurarea pregătirii în domeniul de

prevenire şi stingere a incendiilor şi instruire în domeniul protecţiei civile.

Instructajul introductiv general are ca principal scop expunerea şi

asimilarea de către cei implicaţi, a principalelor acte incluse în normative

referitoare la modul de preîntâmpinare sau luare a deciziilor corecte în situaţii de

http://www.rasfoiesc.com/

171

urgenţă şi activitatea de apărare împotriva incendiilor în care managementul

adoptat în situaţii de criză indiferent de profilul economic sau instituţie trebuie

asigurat prin toate mijloacele: tehnice în scopul prevenirii dezastrelor şi care face

referire la dotarea construcţiilor, instalaţiilor, cu dispozitive specific activităţii,

amenajările şi locul de amplasare a acestora precum şi expunere a modului de

utilizare, planificarea resurselor pentru asigurarea măsurilor de protecţie civilă.

Expunerea formelor şi "metodelor specifice de prevenire şi stingere a

incendiilor" dar şi a modului de acţiune care trebuiesc întreprinse în cazul apariţiei

unui focar de incendiu, modalităţile de limitare şi înlăturare a urmărilor rezultate

în urma unui incendiu fac parte tot din instruirea personalului, integrat în această

parte a instructajului (art.10 din Ordinul 712/2005 şi a celui care modifică sau

completează Ordinul iniţial 786/2005, (http://bpc981.3x.ro).

Instructajul periodic se stabileşte în funcţie de specificul condiţiilor de

muncă de către conducerea instituţiei sau a operatorului economic. Cu toate

acestea, intervalul dintre două instructaje nu trebuie să depăşească 30 zile pentru

˝persoanele cu funcţii de răspundere executivă sau operativă în cazul în care s-a

produs un incident în cadrul unităţii̋ ; ˝1-3 luni pentru tehnicieni, maiştri, ingineri

care lucrează cu aparate, maşini, utilaje, instalaţii tehnologice, sau pentru analişti,

cercetători şi personalul din laboratoare˝ (art. 21). La un interval de 3-6 luni se vor

reaminti principalele reguli de conduită legate de situaţiile de urgenţă şi activitate

de apărare împotriva incendiilor în cazul ˝personalului auxiliar şi a celor care îşi

desfăşoară activitatea în secţii de producţie, control tehnic, cercetare, proiectare,

întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi a celor care lucrează în instituţii

publice˝. Intervalul 1-6 luni este perioada desemnată pentru instruirea periodică a

˝personalului auxilar care are funcţii de organizare, conducere şi control,

managerilor de instituţii, operatori economici, administraţie publică centrală şi a

instituţiilor statului˝.

Instructajul specific locului de muncă implică cunoaşterea riscului specific

locului de muncă şi se execută individual (art.16), efectuat fiind de către şeful

locului de muncă.

Categoriile de incendiu sunt clasificate conform normelor interne şi

internaţionale în clasele A,B,C,D şi instalaţii electrice, fiecărei clase atribuindu-se

materiale care pot provoca un incendiu (www.igsu.ro).

Clasa A: materiale combustibile solide (lemn, hârtie, haine, gunoi, plastic,

172

etc.);

Clasa B: lichide inflamabile (benzină, petrol, gaz, vopsele, etc.) ;

Clasa C: gaze inflamabile (gaz metan, propan, butan, hidrogen, etc.);

Clasa D: metale inflamabile (potasiu, sodiu, aluminiu, magneziu, etc.);

Instalaţii electrice: (întrerupătoare, motoare, transformatoare etc.).

Dependent de clasa de incendiu modalităţile de stingere a incendiilor diferă:

pentru clasa A: se vor folosi ca dispozitive de stingere a incendiului: stingătorul cu

pulbere, stingătorul cu spumă, clasa B: stingător cu pulbere, stingător cu CO2,

stingător cu spumă; clasa C: stingător cu CO2, stingător cu pulbere;clasa D:

stingător cu pulbere; instalaţii electrice:- stingător cu CO2, stingător cu pulbere. La

stingerea incendiilor se lucrează cu mijloace adecvate sursei de foc şi condiţiilor

locale; astfel, pentru stingerea incendiilor care au cuprins aparatele sub tensiune

electrică, se vor utiliza numai substanţe rău conducătoare de electricitate (bioxid

de carbon, tretraclorură de carbon etc).


Corpul stingătorului este de culoare roşie, "iar etichetele autoadezive vor

avea culoarea de fond corespunzătoare substanţei de stingere" (albastru: apă –AP;

galben: spumă chimică-SC, spumă mecanică SM; neagră – gaz inert CO2-G; albă

pulbere normală pentru clasa B,C de incendiu, pulbere polivalentă pentru clasele

A,B,C de incendiu şi pulbere specială pentru clasa D; verde-hidrocarburi

halogenate-H (http://ssmsu.blogspot.ro/2011). Există 4 tipuri de agenţi de stingere

care sunt încărcaţi în stingătoare de diverse capacităţi

(http://www.stingatoare.org/)

Stingătoarele cu CO2 - foarte eficiente în cazul incendiilor cu flacără

deschisă; timp de descărcare: 10…20s . Mod de întrebuinţare:

Se scoate piedica de siguranţă, se îndreaptă furtunul la baza focului, se apasă

mânerul pentru a permite eliberarea agentului de stingere.

Stingătoarele cu pulbere -rapid şi eficient în cazul incendiilor cu flacără deschisă,

limitează vizibilitatea.

Stingătoare cu spumă mecanică (agent de stingere+apă): eficient în cazul

incendiilor cu flacară deschisă, timp de descărcare: 30….60s. Folosirea acestor

stingătoare produc pagube minime după stingerea incendiului.

Apa (furtun cu apă): eficient în cazul incendiilor de anvergură cu flacără deschisă

sau mocnită, timp de descărcare: nelimitat. Precauţii:pagube colaterale, pericol în

http://ssmsu.blogspot.ro/2011

http://www.stingatoare.org/

173

cazul lichidelor inflamabile,pericol de electrocutare.

Dependent de presiunea produsă în interiorul recipientului pentru refularea

substanţei se disting mai multe tipuri de stingătoare: cu autoevacuare în care

energia de refulare este "asigurată de presiunea vaporilor substanţei la temperatura

normală de funcţionare (http://ssmsu.blogspot.ro/2011), ex: stingător cu CO2; cu

autogenerare în care substanţa va fi refulată în urma unor reacţii chimice care au

loc în momentul punerii în contact a două substanţe chimice aflate în corpul

stingătorului, ex: stingătorul cu spumă chimică; CO2 se află într-o butelie, iar la

punerea în funcţiune va fi eliberat în corpul stingătorului, ex: apa pulverizată,

pulberi stingătoare; cu presiune permanentă, azotul folosit ca şi gaz aflat sub

presiune în corpul stingătorului se află în contact direct cu substanţa de stingere,

ex: "stingătoare cu pulberi sau haloni" (http://ssmsu.blogspot.ro/2011).

Panourile de incendiu (pichetul, dulapuri metalice închise), complet echipate,

"sunt folosite pentru dotarea unităţilor şi punctelor de lucru cu mijloace de prima

intervenţie" necesare pentru a stinge un incendiu din fază incipientă

(http://ssmsu.blogspot.ro/2011).

Acestea vor fi echipate cu: ladă de nisip a cărei capacitate variază: 0,5 m3 - 1 m3,

două lopeţi cu coadă de lemn, două topoare târnăcop, două răngi cu coadă de

lemn, două găleţi a 10 litri fiecare,două stingătoare cu pulbere presurizate

permanent (P6) folosite pentru categoriile de incendiu A,B,C şi instalaţii şi

echipamente electrice sub tensiune cu condiţia ca intensitatea să nu depăşească

1000 V (http://www.psi-stingator.ro/) .

Stingătoarele de incendiu vor fi plasate în locuri vizibile şi uşor accesibile,

inspectate periodic şi a căror instrucţiuni de funcţionare trebuiesc să fie eligibile.

Stingătoarele se vor menţine în stare bună, fără urme de rugină sau coroziune,

indicatorul de presiune funcţional, care să indice presiunea corectă.

7.2.Clasificarea incendiilor după natura surselor de aprindere şi evaluarea

riscului de apariţie a unui incendiu

După natura surselor de aprindere incendiul se clasifică în 7 categorii

(art.671): ˝cu flacără (provocate de flacăra de chibrit, lumânare, aparat de sudură

- http://www.portalssm.ro), de natură termică (materiale sau obiecte

incandescente, căldură degajată de aparate termice); electrică (arcuri şi scântei

electrice, electricitate statică, efecte datorate electricităţii), mecanică (scântei,

frecări), atmosferică (trăsnet, radiaţii solare), autoaprindere (de natură chimică,



174

fizico-chimică, biologică), indirecte (radiaţie, incendiu, flama exploziei)˝

(http://www.psc.ro, 2012). Incendiul poate fi generat, favorizat, propagat datorită

instalaţiilor şi echipamentelor electrice defecte sau improvizate, receptori electrici

lăsaţi sub tensiune nesupravegheaţi, sisteme de încălzire defecte, improvizate şi

nesupravegheate, contactul materialelor cu deşeuri rezultate din ardere: cenuşă,

jar; scântei provenite de la sistemele de încălzire, lucrări efectuate cu "foc deschis

fără respectarea regulilor şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a

incendiilor, reacţii chimice necontrolate urmate de incendiu", folosirea unor

dispozitive, utilaje de lucru neadecvate, defecţiuni tehnice, explozii urmate de

incendiu (http://www.psc.ro, 2012).

Pentru a evalua riscul de apariţie a unui incendiu se cuantifică fiecare

activitate din procesul muncii. Estimarea consecinţelor se bazează pe stabilirea

efectelor negative asupra construcţiilor, instalaţiilor, personalului aferent din

unitate dependent de cumulul agenţilor fizici, chimici, electromagnetici existenţi

şi a consecinţelor rezultate în funcţie de: "valoarea şi/sau natura pierderilor care

pot fi provocate de incendiu (pierderi materiale, persoane rănite sau decedate)"(

http://www.scribd.com); cantităţilor de produse implicate în incendiu; numărul

forţelor şi mijloacelor necesare "în vederea desfăşurării operaţiilor de intervenţie

pentru evacuarea şi salvarea persoanelor, protejarea bunurilor, limitarea şi

stingerea incendiilor" (http://www.psc.ro, 2012). In funcţie de aceste criterii se

stabileşte nivelul de gravitate a consecinţelor.

Există 5 nivele (art.681) ˝0 – fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 –

consecinţe semnificative, 3 – consecinţe grave, 4 – consecinţe foarte grave

(incendiu în masă), 5 – consecinţe catastrofale˝.

Prin cuantificarea cunoştinţelor adunate, evaluatorul poate estima calitativ

probabilitate de izbucnire a unui incendiu şi ierarhizarea pe ˝5 nivele (1-5):1 –

improbabil,2 – extrem de rar, 3 – rar, 4 – probabil dar nu frecvent,5 – frecvent˝.

http://www.psc.ro/

http://www.psc.ro/

http://www.psc.ro/

175

7.3.Cauze ale incendiului în ferme de creştere a animalelor

şi depozitelor de furaje

Ordinul nr. 121/10/07/2000 face referire la normele de prevenire şi stingere

a incendiilor specific sectoarelor din domeniul de competenţă a Ministerului

Agriculturii şi Alimentaţiei din categoria cărora face parte şi sectorul de creştere a

animalelor (art.194-719).

Intr-o fermă, pericolele de izbucnire a unui incendiu sunt multiple, motiv

pentru care menţinerea igienei în incinta fermei va fi bine înţeleasă de fiecare

dintre angajaţi. Curăţirea zilnică a canalelor, rigolelor pentru a împiedica

acumularea de gaze care pot avea caracter exploziv este obligatorie.

Adăposturile pentru animale, căile de acces, vor fi permanent curăţate de

paie, bălegar, material sau deşeuri combustibile, iar mijloacele de stingere a

incendiilor vor fi amplasate la îndemână. Pentru a preîntâmpina orice eveniment

neplăcut este interzis a se folosi sobe sau coşuri de evacuare a fumului defecte,

sobe cu uşile de alimentare poziţionate în interiorul adăposturilor, încălzirea

adăposturilor fără strictă supraveghere. Lipsa curentului şi folosirea felinarelor în

adăposturi se face sub strictă supraveghere.Amplasarea acestora în zone uşor

accesibile de unde pot fi răsturnate reprezintă un pericol real de incendiu, motiv

pentru regulile de prevenire constau în: amplasarea acestora la circa 70 cm

depărtare de pereţii combustibili care, vor fi căptuşiţi preventiv cu tablă de fier

montată pe un strat de vată de sticlă, azbest sau alte material necombustibile şi la

o distanţă de 1.5 m faţă de furaje. Se interzice folosirea focului deschis sau

fumatul în interiorul adăposturilor. In adăposturile care necesită încălzire

suplimentară este obligatorie verificarea periodică a legăturilor electrice şi

înlăturarea eventualelor defecţiuni.

Adăposturile pentru animale vor fi prevăzute obligatoriu cu

paratrăsnete, iar adăposturile cu peste 50 capete bovine vor beneficia de

sistem de dezlegare concomitentă a întregului efectiv. In bucătăriile furajere

se interzice fumatul în timpul desfăşurării activităţilor, folosirea focului

deschis sau a dispozitivelor, utilajelor a căror stare tehnică este precară,

depozitarea unor cantităţi mai mari de furaje decât cele necesare pentru un

schimb sau accesul persoanelor străine ori copii.

Depozitele de furaje fibroase sau grosiere vor fi amplasate cât mai departe

de adăposturile de animale. Acestea se vor împrejmui alocându-se o distanţă

176

minimă între gard şi baza şirelor de cel puţin 5 m, suprafaţă care este arată şi

curăţată în permanenţă de mărăcini, tufişuri, uscături. Arderea acestor deşeuri se

face sub supraveghere strictă la o distanţă de cel puţin 100 de m faţă de

amplasarea depozitului. Zonele de depozitare a şirelor de paie, fân se vor amplasa

în locuri sigure şi ferite de efectele trăsnetului, prevăzute fiind cu paratrăsnete.

Mijloacele de transport vor fi prevăzute cu parascântei la toba de eşapament

şi vor staţiona la cel puţin 5 m faţă de şirele de paie. In incinta depozitelor nu se

foloseşte iluminatul cu flacără deschisă şi nici nu se fumează. Restricţia se extinde

pe o distanţă de 100 m în jurul amplasamentului şi se vor afişa inscripţii vizibile.

Pentru a preveni autoaprinderea şirelor de paie sau fân se vor respecta

următoarele reguli:

Dacă în timpul construirii şirelor de paie sau fân, fibroasele sunt surprinse

de ploaie, stratul umed se va îndepărta şi se va introduce în şiră numai după o

prealabilă uscare a lui. Se controlează cu periodicitate temperatura din interiorul

şirelor cu ajutorul unui termometru prevăzut cu sondă. Dacă valoarea de

temperatură se ridică la 45-550C şi se observă fumegare mai ales în cursul

dimineţii, şirele vor fi desfăcute, fânul lăsat să se răcească şi să se usuce după care

se trece la reclădirea lor. Depozitele pentru cereale vor fi inscripţionate cu

"DEPOZIT DE CEREALE"; PERICOL DE INCENDIU"; FUMATUL ŞI

FOCUL DESCHIS INTERZIS"

Câteva reguli de bază trebuiesc cunoscute la depozitarea cerealelor.

Depozitarea cerealelor se va face în straturi a căror grosime este dependentă

de gradul de umiditate a fiecărui produs. Nu se vor depozita produse a căror

umiditate depăşeşte STAS-ul, deoarece valorile umidităţii peste limitele de

toleranţă pot duce la fenomenul de autoaprindere a cerealelor.

Verificarea cu regularitate a umidităţii şi temperaturii, are ca scop evitarea

autoaprinderii şi luarea măsurilor imediate în vederea prevenirii unui posibil

incendiu: uscare, aerisire în vederea răcirii lor.

Rezumat

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi

specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar

şi de informare publică, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a

incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea

incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate,

177

protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă

determinate de incendii.

Legislaţia cu privire la riscurile, evitarea şi apărarea contra incendiilor sunt

stipulate în: Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor; Legea

nr.481/2004 privind protecţia civilă, cu modificările şi completările ulterioare

(Legea 212/2006); O.M.A.I. nr.163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de

apărare împotriva incendiilor.

Categoriile de incendiu divizate în 4 clase: A,B,C,D şi instalaţii electrice,

fiecărei clase atribuindu-se materiale care pot provoca un incendiu. Dependent de

clasa de incendiu modalităţile de stingere a incendiilor diferă.

Tipurile de stingătoare folosite sunt: cu CO2, cu pulbere, cu spumă

mecanică, apă (furtun cu apă), dependent de categoria de incendiu.

Panourile (pichetele de incendiu) vor fi echipate cu: panou incendiu, ladă

nisip 0,5 m3 sau 1 m3, două lopeţi cu coadă de lemn, două topoare târnăcop, două

răngi, două găleţi a 10 litri fiecare, două stingătoare cu pulbere presurizate

permanent (P6).

După natura surselor de aprindere incendile se împart în:cu flacără,de

natură: termică, electrică, mecanică, autoaprindere, indirecte.

Pentru a evalua riscul de apariţie a unui incendiu se cuantifică fiecare

activitate din cadrul organizării muncii, pe baza căruia evaluatorul poate estima

calitativ probabilitate de izbucnire a unui incendiu şi ierarhizarea pe 5 nivele.

Cauzele incendiului în ferme de creştere a animalelor şi a depozitelor de

furaje sunt stipulate în Ordinul nr. 121/10-07.2000 care se referă la normele de

prevenire şi stingere a incendiilor specific sectoarelor din domeniul de competenţă

a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei din categoria cărora face parte şi

prevenirea incendiilor din fermelor de creştere a animalelor.

178


1.Legislaţia legată de riscurile, evitarea şi apărarea contra incendiilor este

stipulată în:

a. Legea nr.481/2004

b. O.M.A.I. nr.163/2007

c. Legea 212/2006

d. L.nr.307/2006

2.Materialele care pot provoca incendiu incluse în clasa A:

a. gaz metan, propan, butan, hidrogen

b. lemn, hârtie, haine, gunoi, plastic

c. benzină, petrol, gaz, vopsele

d. potasiu, sodiu, aluminiu, magneziu

3.Stingătoarele folosite în stingerea unui incendiu din clasa A:

a. stingător cu CO2,

Autoevaluare

1. In ce constă legislaţia legată de riscurile, evitarea şi apărarea contra

incendiilor?.................................................... .......... ..........

..........................................................................................................

2. Care sunt etapele instructajului în vederea prevenirii incendiilor?

..........................................................................................................

3. Detailaţi fiecare etapă a instructajului.......... ..................................

..........................................................................................................

4. Care sunt principalele categorii de incendiu?.................................

..........................................................................................................

5. Care sunt principalele tipuri de stingătoare şi pentru ce clasă de

incendiu sunt folosite.................. ............... ............... ...............

..........................................................................................................

6. Clasificaţi incendiile după natura surselor de aprindere................

..........................................................................................................

7. Care sunt principalele cauze ale incendiului într-o fermă de creştere

a animalelor? Dar în depozitele de furaje?............ .............

..........................................................................................................

179

b. stingătorul cu pulbere,

c. stingătorul cu spumă

4.Stingătoarele cu CO2 sunt eficiente în cazul incendiilor

a. de natură termică

b. cu flacără deschisă

c. de natură mecanică

d. de natură electrică

e. indirecte

f. atmosferică

5.Cu ce sunt echipate pichetele de incendiu?

6.Dependent de consecinţelor rezultate în urma unui incendiu şi de "valoarea şi/sau

natura pierderilor care pot fi provocate de incendiu acestea se împart în:

a. 5– fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 – consecinţe semnificative,4 –

consecinţe grave,3 – consecinţe foarte grave (incendiu în masă),0 –

consecinţe catastrofale

b. 0 – fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 – consecinţe semnificative, 3

– consecinţe grave, 4 – consecinţe foarte grave, 5 – consecinţe catastrofale

c. 5– fără consecinţe, 4 – consecinţe minore,3 – consecinţe semnificative, 2 –

consecinţe grave, 41 – consecinţe foarte grave (incendiu în masă),0 –

consecinţe catastrofale

7.Probabilitatea de izbucnire evaluat cu 3 înseamnă:

a. rar

b. improbabil

c. probabil dar nu frecvent

d. extrem de rar,

e. frecvent

8.Pentru prevenirea incendiilor adăposturile acestea vor fi:

a. prevăzute facultativ cu paratrăznete

b. prevăzute obligatoriu cu paratrăznete

9.Depozitele de furaje fibroase vor fi amplasate:

a. cât mai aproape de adăpostul de animale pentru a avea acces permanent la

furaje indifferent de vreme sau calamităţi

b. cât mai departe de adăpostul de animale

c. nu există cerinţe speciale faţă de amplasarea depozitelor de furaje fibroase

10.Stratul umed de la suprafaţa şirelor de paie sau fân:

180

a. nu necesită atenţie deosebită

b. se îndepărtează şi se introduc în şiră numai după uscare

11.Care sunt regulile de bază în cazul depozitării cerealelor?

Bibliografie

1. X X X Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

2. X X X Legea 212/2006; pentru modificarea şi completarea Legii nr.

481/2004 privind protecţia civilă

3. X X X Legea nr.481/2004 privind protecţia civilă, republicată în 2008

4. X X X O. nr. 121/10/07/2000 - normele de prevenire şi stingere a

incendiilor specific sectoarelor din domeniul de competenţă a Ministerului

Agriculturii şi Alimentaţiei

5. X X X O.M.A.I. nr.163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de

apărare împotriva incendiilor

181

Unitate de învăţare I.

1. Ergonomia este o ştiinţă singulară?

b.Nu

2. Care sunt ştiinţele implicate?

a. medicale

b. b. sociale

c. tehnice

d. psihologice

3.. Prin ergonomie se înţelege ştiinţa care se ocupă cu studiul:

b. om – maşină-mediu

4. De unde provine denumirea de ergonomie?

a. greacă

5. Ce înţelegeţi prin capacitate de muncă şi care sunt factorii implicaţi?

a. uman

b. Tehnici

c. Sociali

d. economici

6. După teoria celor 3 opturi calculaţi cheltuiala de energie necesară pentru o

persoană cu o greutate de 60 Kg (60 Kcal/h) care desfăşoară muncă de birou în

poziţie şezândă (2 Kcal/min)

a) 2400 kcal/zi

Unitate de învăţare II

1.Semnele de obligativitate sunt încadrate în chenar a cărui formă este:

b.Rotundă

2.Fondul semnelor de obligativitate este:

cAlbastru

3.Semnele de avertizare sunt încadrate în chenar a cărui formă este:

a.Triunghiulară

4.Fondul caracteristic semnelor de avertizare este:

d.Galben

5. Semnele de interzicere sunt încadrate în chenar a cărui formă este:

c.Rotundă

6. Care sunt caracteristicile semnelor de salvare sau prim ajutor din punct de

182

vedere a încadrării în chenar şi fond?

Chenar dreptunghiular, fond verde

7. Care sunt principalele modificări morfo – fiziologice principale care apar în

activitatea fizică?

b.Adaptarea aparatului respirator la efort;

c.Dezvoltarea musculaturii în volum şi putere de contracţie; e.Dezvoltarea

sistemului cardio – circulator;

8.Care sunt principalele modificări morfo-fiziologice care apar în desfăşurarea

unei munci intelectuale?

a.Modificări ale sistemului nervos central şi sistemului endocrin

d.Modificarea aparatului digestiv şi excretor

9.O activitate este considerate a avea grad redus de dificultate când?

d.Obiectul de manipulat are o greutate sub 1 Kg

10.In munca dinamică musculatura scheletică activă influenţează şi activitatea

altor sisteme ale organismului?

a.Da


a. Creşte presiunea sangvină

c.Creşte consumul de oxigen din muşchi

d.Scade fluxul sangvin la nivelul zonelor inactive

f.Se intensifică profunzimea respiraţiei

h.Creşte frecvenţa respiratorie


suprasolicitant?

b.Febra musculară


c.Oboseala cronică

Unitate de invătare III

1.In munca dinamică musculatura scheletică activă influenţează şi activitatea altor

sisteme ale organismului?

a.Da


b. Creşte presiunea sangvină

c.Creşte consumul de oxigen din muşchi

183

d.Scade fluxul sangvin la nivelul zonelor inactive

f.Se intensifică profunzimea respiraţiei

h.Creşte frecvenţa respiratorie


suprasolicitant?

a. Febra musculară


c.Oboseala cronică

5. Ce înţelegeţi prin noxe profesionale ?

b.Factori legaţi de procesele de muncă care au influenţă negativă asupra

stării de sănătate

6.Care sunt principalele cauze fizice de instalare a leziunilor musculo-scheletice

în activităţi ce presupun manipularea manuală

a. posturi incomode şi mişcări stângace manipulare manuală, încărcare,

vibraţia şi temperatura scăzută, mişcări repetative, acţiunea presiunii

mecanice directe asupra ţesuturilor,

7.Acţiunea locală a temperaturii scăzute asupra organismului se traduce prin:

d.degerături

8. Acţiunea generală a temperaturii ridicate asupra organismului se traduce prin:

c.hipertermie

d.şoc caloric

9.Care dintre efectele provocate de presiunea atmosferică poate produce

sucombarea organismului?

c.edemul pulmonar

f.edem cerebral

10.Care este limita zgomotului la care angajaţii sunt obligaţi să poarte căştile de

protecţie fonică din dotare?

b.peste 85 db

11. Dintre categoriile de sunete care nu sunt percepute de urechea umană care pot

produce disfuncţii la nivel de organism

a. ultrasunetele

c.intrasunetele

12.In care dintre următoarele domenii de activitate auzul poate fi afectat în timp?

c.agricultura

13. Vibraţiile de joasă frecvenţă provoacă:

184

c.dezechilibrare a organismului

e.afectează labirintul urechii interne

14.Valorile limită ale vibraţiilor asupra sistemului braţ-umăr prevăzută în HG.

1876/2005 este de:

d.5 m/s2

15. Repercursiunile nosogene ale pulberilor pe termen scurt se reflectă prin:

c.iritaţii, bronşite, dispnee

16. Praful din halele de păsări:

b.Afectează sănătatea tuturor categoriilor de personal: fumător sau

nefumător

c.Provoacă: astm, bronşită cronică, alveolita alergică

d.Provoacă: obstrucţionarea cronică a căilor respiratorii, se instalează

sindromul toxic a prafului organic

17. Trecerea unui curent prin organismul uman poartă denumirea de:

b.electrocutare

18. In care dintre situaţii efectul trecerii curentului prin organism provoacă

fibrilaţie?

b.curentul electric are o intensitate de 50 - 60 mA

19. Locurile de muncă considerate cu risc scăzut din punct de vedere a electrocutării

au ca valori de temperatură şi umiditate a aerului:

b.UR% max.70%, - 15-300C

Unitate de învăţare IV

1. Intoxicaţiile sunt produse de:

b.substanţe toxice

2.Toxicele pătrunse în organism sunt eliminate pe cale:

a.digestivă

c.renală respiratorie

d.excretă solidă

e.excretă lichidă

3.Insecticidele organofosforice, indiferent de substanţa activă sunt sau nu toxice

pentru organism?

a.da

4.Antidotul folosit pentru contracarea sindromului colinergic în intoxicaţia cu

organofosforice:

185

a.Atropină

b.P.A.M

c.Oxonime

d.Diazepam

5.Convulsiile provocate de intoxicaţia cu organofosforice vor fi combătute cu:

d.Benzodiazepine

6.Carbamaţii sunt folosiţi pentru:

b.Distrugerea dăunătorilor din cultura mare

d.Distrugerea insectelor dăunătoare

7.Care dintre următoarele organoclorate au grad de absorţie redus prin piele?

b.Toxafen

e.D.D.T

8.Crizele epileptice apărute în intoxicaţiile severe cu organoclorurate se tratează

cu:

b.benzodiazepine

9.Intoxicaţiile cu ierbicide provoacă:

c.detresa respiratorie de tip adult, hemoragii gastrointestinale necroză

miocardică, insuficienţă renală, edem cerebral insuficienţă hepatică

10. Primul ajutor acordat în intoxicaţia cu raticide constă în

b.administrarea cărbunelui activ

11.Măsurile organizatorice generale în folosirea pesticidelor se iau în funcţie de:

b.gravitatea riscului

d.frecvenţa expunerii la risc

e.performanţele echipamentului individual de protecţie

12.Depozitarea pesticidelor se face

b.încăperi destinate depozitării lor

13.Transportul pesticidelor se face cu

a.vehicole speciale

14.Există obligativitatea existenţei duşurilor, dispozitivelor de spălare a ochilor,

săpunul, apa şi trusa de prim ajutor în unităţile în care se practică activităţi

integrate în complexul de măsuri D.D.D?

a.da

15.In acordarea primului ajutor accidentatului se iau măsuri de:

a.îndepărtarea accidentatului de lângă sursa care a provocat incidentul

b.monitorizare continuă a stării de sănătate a accidentatului

186

c.repunerea în funcţiune a principalelor funcţii (respiraţia)

16.Etichetele de pe recipientele de pesticide a căror culoare este roşie indică:

b.substanţelor extrem de toxic

17.Etichetele de pe recipientele de pesticide a căror culoare este neagră indică

c.toxicitate redusă

18.Primele măsuri de prim ajutor acordate accidentatului în intoxicaţia cu

pesticide sunt întreprinse de către:

a.angajator

d.personalul care face parte din echipele de lucru care trebuie să

recunoască simptomele şi să acorde primul ajutor

19.Acordarea primului ajutor în caz de ingerare a pesticidelor constă în:

a.administrarea siropului de ipeca

d.administrarea cărbunelui activ

20.Condiţiile pentru ca o boală să fie considerată de natură profesională sunt:

a.ca factorii implicaţi să fie dependenţi de locul de muncă

c.boala să apară ca urmare a exercitării unei profesii

e.acţiunea factorilor să fie de lungă durată

21.Boala declarată de natură profesională

a. se i-a în evidenţă

22.Examenul medical la angajare

a. este obligatoriu

23.Care sunt principalele căi de pătrundere a microorganismelor în organismal

uman?

a.muşcare

b.pielea lezată

c.mucoasele

d.inhalare

e.înţepare cu acul

f.înghiţire

24.La care dintre speciile de animale de fermă antraxul se localizează dar boala nu

este urmată de septicemie?

c.porci

25.Pasteureloza afectează:

a. iepurii

b.bovinele

187

c.păsările

d.câinele

e.pisica

f.suinele

g.ovinele

26.Principala cale de transmitere a tuberculozei de la animal la om este:

c.consumul de lapte crud

e.lapte insuficient fiert

27.Brucella sp. poate supravieţii în produse de origine animală?

c.Da.Dependent de condiţiile de păstrare

e.Da. Dependent de concentraţia sării din saramură

28.Odată pătrunsăîn organism Leptospira sp. are afinitate pentru:

b.ţesutul hepatic

c.ţesutul nervos

d.ţesutul renal

29.Salmoneloza este o bacterioză care:

a.afectează integritatea statusul de sănătate a personalui

30.Agentul etiologic al rujetului Erysipelothrix rhusiopathiae este distrus prin:

b.tratament termic

e.diverse substanţe chimice

31.Forma cea mai frecventă a rujetului la om este:

b.cutanată

32.Turbarea este o viroză

b.periculoasă

c. în anumite situaţii letală

33.Febra aftoasă se transmite la om:

b.consum de lapte nefiert

d.intrare în contact cu materiale patologice

34.Principala sursă de transmitere a Chlamidyei Psittaci sunt:

c.păsările

35.Ornitoza, considerată este considerată zoonoză profesioală cu precădere în

fermele de:

d.păsări

36.Căpuşele reprezintă vectorul şi rezervorul principal pentru:

d.Febra Q

188

37.Trichineloza este boală specifică:

e.nici uneia dintre specii

38.Echinococcus granulosum are localizare preponderentă la nivelul:

b.ficatului

c.pulmonului

39.Tricofiţia este considerată boală provocată de:

a.igiena necorespunzătoare din adăposturi

b.ventilaţia precară a adăposturilor

Unitate de învăţare V

1.Principalele criterii care se iau în considerare pentru ca un accident să fie considerat

de muncă sunt:

a.vătămarea violentă a organismului

b.timpul producerii accidentului

d.locul producerii accidentului

f.calitatea celui accidentat

2.După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se

împart în:

a.contuzii, plăgi; înţepături; tăieturi; striviri; arsuri; entorse; fracturi

3.Cauzele imediate de producere a accidentelor fac referire la:

a.acţiunile nesigure întreprinse de angajat

c.condiţiile nesigure de muncă

4.Condiţii pentru desfăşurarea în siguranţă a muncilor care presupune mânuirea

tractorului:

b.se foloseşte frâna de motor

d.se evită întoarcerile rapide sau în unghi drept

f.se evită săritura din tractor în caz de răsturnare

5.Care sunt condiţiile pentru a evita accidentele în cadrul spaţiilor din incinta fermei şi

a clădirilor aferente?

a. menţinerea unui spaţiu adecvat între clădiri

b. zonele folosite pentru parcarea autovehicolelor sau echipamentelor mobile

vor fi nivelate şi drepte

c. asigurarea unor suprafeţe ne-alunecoase

d. camerele de vizitare se vor acoperi

e. porţile mobile de acces în fermă vor avea deschidere largă

189

f. deplasarea animalelor se va face pe căi de acces destinate doar circulaţiei

animalelor.

g. bazinele deschise de depozitate a dejecţiilor semilichide şi rezervoarele sunt

securizate şi împrejmuite cu gard de cel puţin 1,8 m. înălţime

h. punctul de acces la rezervoare va fi prevăzut cu grătare

i. montarea balustradelor şi barierelor în zonele neprotejate

6.Baloţii din stivă se mută în siguranţă când are loc:

b.îndepărtarea baloţilor din vârful stivei

7. Desfăşurarea activităţilor la înălţime

b.se ţine seama de fragilitatea acoperişului

c.marginea acoperişului este prevăzută cu barieră de protecţie

e.scara folosită este încercată în prealabil

8.In activitatea din jurul grânarelor, buncărelor, silozurilor accidentele pot fi :

c.letale

9.In cât timp un om este înghiţit de masa de cereale antrenate spre evacuare dintr-

un siloz ?

a.11 secunde

10.Detresa respiratorie este întâlnită la personalul care desfăşoară activităţi:

a. în interiorul adăposturilor

b. în interiorul silozurilor

c. în cazul celor care manipulează gunoiul

d. integrate ale complexului de măsuri D.D.D

11.Instructajul are ca scop:

a. reducerea numărului de accidente

b. menţinerea capacităţii optime la locul de muncă

c. formarea deprinderilor

d. desfăşurare în siguranţă a muncii prestate

e. reducerea numărului de îmbolnăviri

12.Care este obligaţia angajatorului pentru instruirea corespunzătoare a

angajaţilor?

a. de a organiza sesiuni de instruire a personalului angajat;

b. desemnează persoanele responsabile în desfăşurarea instructajului

c. stabileşte forma de verificare,

d. asigură baza materială corespunzătoare instruirii,

e. instruirea, perfecţionarea profesională, testarea persoanelor cu atribuţii în

190

domeniul protecţiei muncii.

13.Instructajul introductiv general constă în:

a. expunerea regulilor de protecţie a muncii

c.îndatoririle angajaţilor în prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor

profesionale

d.drepturilore angajaţilor

f.expunerea regulamentelor de ordine interioară

g.expunerea regulilor tehnice de protecţie specifice activităţilor prestate în

unitate

14.Instructajul la locul de muncă constă în:

a.informare asupra riscurilor de accidentare şi instalare a bolilor profesionale


b expunerea prevederilor, normelor specifice de securitate a muncii şi ale

instrucţiunilor proprii,

c.expunerea şi însuşirea măsurilor de prim ajutor în caz de accidentare

15.Instructajul periodic se efectuează:

a.la interval de 6 luni

d.în momentul în care apar modificări în normele de protecţia muncii,

e.în cazul apariţiei unor noi riscuri în unitate presupune efectuarea

instructajului periodic

Unitate de învăţare VI. A

1.Abordarea cailor se face

c.din partea laterală stângă

2.Echipamenetul de protecţie necesar a personalului care supraveghează fătarea la

iepe este compus din:

a.mănuşi

c.şapcă

d.cizme cu capete metalice

3.Condiţiile la îmbarcarea cailor indiferent de mijlocul de transport se referă la:

a.asigurarea unei luminozităţi corespunzătoare

b.îmbarcare în ordinea stabilită

d.îmbarcarea animalor de acelaş sex

4.Abordarea şi contenţia bovinelor se face din:

191

c.spatele animalului

5.Personalul care deserveşte staţia de muls:

a.trebuie să poarte echipament de protecţie obligatoriu

e.va fi supus unui control medical periodic

6.In cadrul activităţilor desfăşurate în camerele de vizitare, fose sau camera

grătarelor este necesar:

a. lucrul în echipă

b. purtarea echipamentului de protecţie

c. purtarea obligatorie a măştii de gaze

d. prezenţa tărgii

e. prezenţa aparatului de respiraţie artificială

7.In zonele de decantare, fermentare regulile impuse fac referire la:

a. vaccinare obligatorie împotriva t.a.b a apersonalului

b. urmarea unui curs sanitar de personalul desemnat în acest sector

c. fumatul interzis în sala pompelor, apropierea bazinelor de recepţie

d. amplasarea unor inscripţii de avertizare

8.In deplasarea taurilor personalul:

b.se va situa lateral cu acesta

9.Care dintre următoarele componente ale achipamentului de protecţie nu trebuie

să lipsească din dotarea personalului care îşi desfăşoară activitatea alături de tauri:

c.cizme cu vârful de oţel

10.Ajutorul acordat vacii la fătare poate produce leziuni la nivel de:

b.spate

11.Instructajul de protecţie a muncii efectuat în încărcarea, descărcarea şi

transportul taurinelor depinde de:

b.mijlocul de transport

12.Pentru a evita atacul scroafelor purceii

b.se vor apuca de bot şi picioarele posterioare

13.Becurile infraroşii se vor monta

b.după ce instalaţia a fost scoasă din funcţiune

14.Pichetul de incendiu în vecinătatea centrelor de muls este o condiţie:

a.obligatorie

15.Abordarea berbecilor se face:

b.prin apucarea membrului posterior sau a ambelor coarne

192

17.Care sunt condiţiile impuse în cazul încălzirii halelor de păsări cu ajutorul

aerotermelor?

a.interzicerea funcţionării dacă se constată scurgere de combustibil la nivel de

racorduri

d.punerea în funcţiune, verificarea sau remedierea anumitor defecţiuni la

aeroterme se face doar de personal autorizat

19.Care sunt factorii care ar putea irita albinele în prezenţa apicultorilor

a.starea de ebrietate

c.mirosul de transpiraţie

20.Condiţiile esenţiale la angajarea personalului în sericicultură se referă la:

a. examen medical la angajare

b. excluderea persoanelor alergice la sericină

c. excluderea personalului cu probleme alergice la pulberea de pe corpul

fluturilor

21.Care dintre componentele echipamentului de protecţie a personalului care

deserveşte sectorul animale de blană nu trebuie să lipsească:

b.mănuşile de piele groasă

22.In vederea amonizării paielor personalul va fi echipat cu:

b.masca de gaze

c.echipament de protecţie individual obligatoriu

Unitate de învăţate VI.B

1.Care dintre cei trei muncitori din imaginea alăturată poate lucra fără pericol de

accidentare la desfacerea ambalajului de sodă caustică?

3.

2. Se lucrează la operaţiunea de dezinsectizare cu o soluţie toxică. Care dintre cei

trei muncitori poate executa această lucrare fără riscul intoxicaţiei?

2.

4. Cum trebuie folosit laptele în alimentaţie în mod igienic?

1. fiert

5. Care dintre cei trei muncitori este echipat corect înainte de a intra în grajdul cu

animale bolnave?

2.

6. Abordarea cailor se face într-un anumit fel. Care dintre cei trei muncitori

abordează corect?

193

3.

7. Care dintre cei doi operatori respectă regulile de igienă a muncii la autopsie?

1.

8. Pentru servitul mesei de către lucrători, în mod igienic, care dintre locurile

prezentate este corespunzător?

2.

9. Care din cei doi operatori respectă normele de protecţie a muncii la pregătirea

desfăşurării acţiunilor de deratizare?

Niciunul

10.In care dintre cele două imagini prezentate nu se respectă normele legale de

protecţie a muncii?

Nici una


deschiderea fiolelor de medicamente?

1.

12. Care dintre cei trei muncitori este echipat corect pentru a lucra în depozitul de

furaje concentrate?

2.


distrugerea cadavrelor de animale?

2

14. Care dintre cei doi îngrijitori respectă regulile de protecţia muncii la plimbarea

taurilor

Nici unul

15.Care dintre cei doi operatori este echipat corect pentru exploraţia rectală sau

vaginală la o vacă?

1.

Unitate de invatare VII

1.Legislaţia legată de riscurile, evitarea şi apărarea contra incendiilor este

stipulată în:

a. Legea nr.481/2004

b. O.M.A.I. nr.163/2007

c. Legea 212/2006

d. L.nr.307/2006

194

2.Materialele care pot provoca incendiu incluse în clasa A:

b.lemn, hârtie, haine, gunoi, plastic

3.Stingătoarele folosite în stingerea unui incendiu din clasa A:

b.stingătorul cu pulbere,

c.stingătorul cu spumă

4.Stingătoarele cu CO2 sunt eficiente în cazul incendiilor

b.cu flacără deschisă

5.Cu ce sunt echipate pichetele de incendiu?

ladă de nisip: 0,5 m3 - 1 m3, două lopeţi cu coadă de lemn, două topoare

târnăcop, două răngi cu coadă de lemn, două găleţi a 10 litri fiecare,două

stingătoare cu pulbere presurizate permanent (P6)

6.Dependent de consecinţelor rezultate în funcţie de: "valoarea şi/sau natura pierderilor

care pot fi provocate de incendiu acestea se împart în:

b.0 – fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 – consecinţe semnificative,

3 – consecinţe grave, 4 – consecinţe foarte grave, 5 – consecinţe

catastrofale

7.Probabilitatea de izbucnire evaluat cu 3 înseamnă:

a.rar

8.Pentru prevenirea incendiilor adăposturile acestea vor fi:

b.prevăzute obligatoriu cu paratrăznete

9.Depozitele de furaje fibroase vor fi amplasate:

b.cât mai departe de adăpostul de animale

10.Stratul umed de la suprafaţa şirelor de paie sau fân:

b. se îndepărtează şi se introduce în şiră numai după uscare

11.Care sunt regulile de bază în cazul depozitării cerealelor?

Depozitarea cerealelor se va face în straturi a căror grosime este dependentă de

gradul de umiditate a fiecărui produs. Nu se vor depozita produse a căror umiditate

depăşeşte STAS-ul, deoarece valorile umidităţii peste limitele de toleranţă pot duce la

fenomenul de autoaprindere a cerealelor. Verificarea cu regularitate a umidităţii şi

temperaturii, are ca scop evitarea autoaprinderii şi luarea măsurilor imediate în vederea

prevenirii unui posibil incendiu: uscare, aerisire în vederea răcirii lor.

195

1. ÁGUILA MARTÍNEZ-CASARIEGO MÓNICA, KIRSTY ORMEROD,

MARK LIDDLE, GEDIMINAS VILKEVICIUS, ELLEN SCHMITZ-FELTEN,

KOOP, (2010) - Maintenance in Agriculture - A Safety and Health Guide EU-

OSHA – European Agency for Safety and Health at Work Richter P., 2011

2. ANDREESCU NICOLETA. (2014)- Boli transmise de la animale la om –

Leptospiroza. www.fermierul.ro

3. CHIRILĂ ANDREEA (2013)- Ai rău de altitudine? Există soluţii - Ce se

întâmplă Doctore? www.csid.ro

4. CHIURCIU VIORICA (2010)- Tuberculoza, – o boală infecţioasă care se poate

transmite de la animale la om şi invers. Revista Lumea Satului nr. 22

5. CHIURCIU VIORICA (2010)-Rujetul (Brânca)- Revista Lumea Satului nr. 22

6. CIOBANU OCTAVIAN (2011)- De la proiectarea ergonomică la investigarea

criminalistică, Revista de criminologie, criminalistică şi penologie, Nr.2, pag. 103-

105

7. DOCTOR B, SAXENA A (2005).- "Bioscavengers for the protection of humans

against organophosphate toxicity". Chemico-Biological Interactions, vol 157-158,

pag. 167–171. doi:10.1016/j.cbi.2005.10.024.

8. DRĂGHICI ANCA (2009)- Ergonomie. Editura Politehnica, Timişoara,

www.biblioteca.regielive.ro

9. EHLERS J.J, GRAYDON P.S (2011)- Noise-induced hearing loss in agriculture:

Creating partnerships to overcome barriers and educate the community on

prevention." Noise & Health, vol 13 (51) pad. 142-46.

10. EL MAHDY CRISTINA (2014)-Ergonomia şi protecţia muncii ˝Norme

generale şi speciale de protecţie a muncii în sectorul zootehnic.Principii de bază

ale ergonomiei în activitatea desfăşurată de studenţi̋ Ed.Napoca Star

11. ESKENAZI B. , BRADMAN A., CASTORINA R. (1999)- "Exposures of

Children to Organophosphate Pesticides and Their Potential Adverse Health

Effects". J Environmental Health Perspectives, vol. 107, pag. 409–419.

12. ÉTIENNE GRANDJEAN (1998) - 3rd edition of the Encyclopaedia of

Occupational Health and Safety. General fatigue

13. FAIT ANTONELLA, BENT IVERSEN, MANUELA TIRAMANI, SARA

VISENTIN, MARCO MARONI (2001) – Preventing Health risk from the use od

pesticides in agriculture.Protecting worker s health. Series 1. pag 1-35

http://www.fermierul.ro/www.fermierul.ro

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&cad=rja&uact=8&ved=0CEIQFjAE&url=http%3A%2F%2Fwww.csid.ro%2Fhealth%2Fsanatate%2Fai-rau-de-altitudine-exista-solutii-8748155%2F&ei=PQxuVPboO4XlywP17YK4Dw&usg=AFQjCNECEriQ7bPY5osICOYrjAf612CYqQ&bvm=bv.80120444,bs.1,d.cWc

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&cad=rja&uact=8&ved=0CEIQFjAE&url=http%3A%2F%2Fwww.csid.ro%2Fhealth%2Fsanatate%2Fai-rau-de-altitudine-exista-solutii-8748155%2F&ei=PQxuVPboO4XlywP17YK4Dw&usg=AFQjCNECEriQ7bPY5osICOYrjAf612CYqQ&bvm=bv.80120444,bs.1,d.cWc

http://en.wikipedia.org/wiki/Digital_object_identifier

http://dx.doi.org/10.1016%2Fj.cbi.2005.10.024

http://www.biblioteca.regielive.ro/

196

14. FEYER ANNE-MARIE, WILLIAMSON ANN M. (2011)- Human Factors in

Accident Modelling Concepts of Accident Analysis. Encyclopedia of

Occupational Healthy and safe http://www.ilo.org

15. GĂLĂŢANU DIANA (2014)- Bruceloza bovină http://www.gazetadeagricultura

16. GERRY LISA M. (2013)- 10 Signs you're burning out and what to do about

it. http://www.forbes.com

17. GHIŢESCU N., P.RĂDULESCU (1966 )- Prevenirea bolilor profesionale la

lucrătorii din sectorul zootehnic.Redacţia revistelor agricole, Bucureşti

18. GRIFFIN PATRICK J., JAMES JOYCE STREET (2013 )-Safety and Health

in Agriculture ―Farming - a hazardous occupation – how to improve health &

safety?‖

19. HASEGAN N.- Boli la porci: Rujetul sau branca- http://www.zooland.ro

20. IONAC NICOLETA (2003) – Mic tratat de geografie medicală. books.unibuc.ro

21. JOKANOVIC M., KOSANOVIC M. (2010)- "Neurotoxic effects in patients

poisoned with organophosphate pesticides". Environmental Toxicology and

Pharmacology, vol. 29, pag . 195–201. doi:10.1016/j/etap.2010.01.006

22. JOVICA JOVANOVI Š, MIRJANA ARANDELOVI Š, MILAN

JOVANOVIŠ (2004)-Multidisciplinar aspects of occupational accidents and

injuries.Facta Universitis, series Working and living environmental protection,

vol.2, nr.4 pag.325-333

23. KIRKHORN S.R., GARRY V.F.(2000) - Agricultural Lung Diseases.

Environmental Health Perspectives, vol. 108(4), pag.705-712

24. LEIBSON T., LIFSHITZ M. (2008)- "Organophosphate and Carbamate

Poisoning: Review of the Current Literature and Summary of Clinical and

Laboratory Experience in Southern Israel". J Toxicology, vol.10, pag. 767–770.

25. LOUHEVAARA VEIKKO, SMOLANDER JUHANI (2011)- Muscular work.

Encyclopedia of Occupational Health and Safety, Jeanne Mager Stellman, Editor-

in-Chief. International Labor Organization

26. MAN C. (1985) – Curs de igienă, Legislaţia şi protecţia muncii. Ediţia a II-a.

Ed. Tipo Agronomia, Cluj – Napoca

27. MAN C. (2000)-Ergonomia şi protecţia muncii. Curs lito

28. MEZE DANIEL (2012)- Poziţia şezândă prelungită dăunează sănătăţii.

http://bihor.citynews.ro

29. MIDDLESWORTH MARK (2014) -A Step-by-Step Guide to Using the

NIOSH Lifting Equation for Single Tasks, http://ergo-plus.com

http://www.ilo.org/

http://www.gazetadeagricultura/

http://www.forbes.com/

http://www.zooland.ro/


http://dx.doi.org/10.1016%2Fj%2Fetap.2010.01.006

http://ergo-plus.com/

197

30. MILCZAREK MALGORZATA, ELKE SCHNEIDER, EUSEBIO RIAL

GONZALEZ (2009)- OSH in figures:stress at work — facts and figures.

European Agency for Safety at Work. European risk observatory report. ISBN

978-92-9191-224-7

31. MOLDE C.(1997)- About health and safety in agriculture

http://www.hse.gov.uk

32. MOORE C. (2009)- Children and Pollution: Why Scientists Disagree. Oxford

University Press. pap. 109–112. ISBN 978-0-19-538666-0.

33. NACHREINER FRIEDHELM (1998)- Encyclopaedia of Occupational Health

and Safety: Chapter 29 Ergonomics and standardization. International Labour

Organization

34. NONNENMANN M.W., ANTON D.C., GERR F., YACK H.J. (2010) - "Dairy

Farm Worker Exposure to Awkward Knee Posture During Milking and Feeding

Tasks." Journal of Occupational and Environmental Hygiene, vol. 7, pag. 483-489

35. O‘BRIEN BRENDA (2012)- Musculoskeletal disorders in agriculture Geopa-

Copa seminar on Maastricht. The European Agency for Safety and Health at

Work, pag.1-32

36. PETER J.V., MORAN J.L., GRAHAM P. (2006). "Oxime therapy and

outcomes in human organophosphate poisoning: an evaluation using meta-

analytic techniques". Crit. Care Med.vol. 34 (2): pag.502–510.

37. PINDER ANDREW D.J, FROST GILLIAN A. (2011) – Prospective

evaluation of the 1991 NIOSH Lifting Ecuation. HSE Books, pag. 1-204

38. POPA GHEORGHE (2012)- Cand devine o afectiune medicala o "boala

profesionala"?,

39. PULAT B. MUSTAFA (1997)- Fundamentals of Industrial Ergonomics.Ed.

Waveland PressInc ISBN 0881339490

40. RAHIMI R., NIKFAR S., ABDOLLAHI M. (2006)- "Increased morbidity and

mortality in acute human organophosphate-poisoned patients treated by oximes: a

meta-analysis of clinical trials". Hum Exp Toxicol, vol.25 (3), pag. 157–162.

doi:10.1191/0960327106ht602oa. PMID 16634335.

41. RAOUF A. (2011)- Theory of Accident Causes, Encyclopedia of Occupational

Healthy and safe, Part VIII. Accident Causes vol.56 Part VIII. http://www.ilo.org

42. ŞCHIOPU NICULINA, BARDAC D.I (2012)- Zgomotul şi efectele sale.

http://www.amtsibiu.ro

http://en.wikipedia.org/wiki/International_Standard_Book_Number

http://en.wikipedia.org/wiki/Special:BookSources/978-0-19-538666-0

http://meta.wkhealth.com/pt/pt-core/template-journal/lwwgateway/media/landingpage.htm?issn=0090-3493&volume=34&issue=2&spage=502



http://openurl.ingenta.com/content/nlm?genre=article&issn=0960-3271&volume=25&issue=3&spage=157&aulast=Rahimi




http://dx.doi.org/10.1191%2F0960327106ht602oa

http://en.wikipedia.org/wiki/PubMed_Identifier

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16634335

http://www.ilo.org/

198

43. SCHNALL K. BELKIŠ P.LANDSBERGIS, BAKER. D. (2000)- The

workplace and cardiovascular disease. Occupational Medicine, vol. 15 (1) pag.

24-46.

44. SHENGLI NIU, KAZUTAKA KOGI (2014)- Ergonomic checkpointsin

agriculture. Practical and easy-to-implement solutions for improving safety, health

and working conditions in agriculture. International Labour Office, Geneva

45. SINGLETON WILLIAM T. (1998)- Encyclopaedia of occupational health and

safety. Four Edition Chaptel 29.Ergonomics. The nature and aims of ergonomics

46. SLIWINSKA - KOWALSKA M, DAVIS A. (2012) "Noise-induced hearing

loss." Noise Health [serial online], vol. 14 pag. 274-280

47. THUNGA G, K. SAM, V. XAVIER, M. VERMA, S. VIDYASAGAR, S.

PANDEy (2008)- Effectiveness of Combination of Atropine and Glycopyyrolate

in the Treatment of Mixed Organophosphorus Poisoning. The Internet Journal of

Anesthesiology,Vol. 20 no. 2.

48. VIEGAS S, FAÍSCA VM, DIAS H, CLÉRIGO A, CAROLINO E, VIEGAS

C. (2013) - Occupational exposure to poultry dust and effects on the respiratory

system in workers. J. Toxicol Environ Health A; vol. 76(4-5), pag 230-239. doi:

10.1080/15287394.2013.757199.

49. WATERS T., PUTZ-ANDERSON, V.,GARG A., FINE, L. (1993)- Revised

NIOSH equation for the design and evaluation of manual lifting tasks.

Ergonomics, vol.36, pag.749–776.

50. WATERS T.R (2006)- Revised NIOSH lifting equation. Fundamentals and

assessment tools for occupational ergonomics. Ed. Marras WS, Karwowski W,

vol.46, pag.1-28.

51. WATERS T.R, LU ML, OCCHIPINTI E. (2007)- New procedure for assessing

sequential manual lifting jobs using the revised NIOSH lifting equation.

Ergonomics. vol.50(11), pag.1761-1770

52. WATERS THOMAS R., VERN PULTZ ANDERSON, GARG ARUN (1994)-

Application manual for the revised NIOSH lifting ecuation. NIOSH pulblication

no.94-110, pag 1-164

53. WATERS TR. (1999)-Revised NIOSH equation for the design and evaluation

of manual lifting tasks.Ergonomics. vol.36(7), pag.749-776

54. WOLFGANG LAURIG, JOACHIM VEDDER (1998)- Encyclopaedia of

occupational health and safety. Four Edition Chaptel 29.Ergonomics

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Viegas%20S%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23514065

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Fa%C3%ADsca%20VM%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23514065

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Dias%20H%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23514065

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Cl%C3%A9rigo%20A%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23514065

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Carolino%20E%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23514065

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Viegas%20C%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23514065

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Viegas%20C%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=23514065

199

55. www. avocatnet.ro

56. www.aapcc.org/ 1996

57. www.avocatnet.ro, 2012

58. www.electrician-bucuresti.com.ro/

59. www.hsa.ie, 2010

60. www.hsa.ie, 2010, Essential Tractor Safety Checks

61. www.hsa.ie/eng/Publications_and_Forms/Publications/Agriculture_and_Forestry

/Safe_Handling_of_Cattle_on_Farms.pdf

62. www.igsu.ro - categoriile de incendiu

63. www.itmarges.ro, 2014

64. www.lege5.ro

65. www.muncaprotejată.wordpress.com

66. www.muncaprotejata.wordpress.com, 2012

67. www.newparts.info/2012/09/efectele-zgomotelor-si-vibratiilor.html

68. www.osha.europa.eu

69. www.portalssm.ro- Clasificarea incendiilor după natura surselor de aprindere

70. www.psc.ro, 2012

71. www.psi-stingator.ro- Panourile de incendiu

72. www.referatele.com/referate/fizica/online8/Sunetul-frecventa-Infrasunetele-

Ultrasunetele-Zgomotul-referatele-com.php

73. www.sanatatesiviata.ro/stiati-ca/620-poluarea-sonora-poluarea-fonica-

declanseaza-afectiunile-reducerea-atentiei-a-capacitatii-de-munca-ameteala-

dureri-nervozitate-tahicardie-tulburari-ale-somnului-distruge-globulele-rosii-din-

sange-etc-afla-ca-ai-dreptul- la-un-mediu-sanatos

74. www.scrigroup.com/tehnologie/electronica-electricitate/EFECTE-ALE-

CURENTULUI-ALTERNAT91249.php

75. www.sfatulmedicului.ro, 2010

76. www.ssmsu.blogspot.ro/2011- Tipuri de stingătoare

77. www.stingatoare.org/- Tipuri de stingătoare şi evaluarea riscului de apariţie a

unui incendiu

78. www.who.int, 2001

79. X X X Codul muncii (2014)

80. X X X H.G. 92/2003- Ghid pentru întocmirea fişelor tehnice de securitate

(Anexa 5)


http://www.electrician-bucuresti.com.ro/

http://www.hsa.ie/

http://www.hsa.ie/

http://www.hsa.ie/eng/Publications_and_Forms/Publications/Agriculture_and_Forestry/Safe_Handling_of_Cattle_on_Farms.pdf

http://www.hsa.ie/eng/Publications_and_Forms/Publications/Agriculture_and_Forestry/Safe_Handling_of_Cattle_on_Farms.pdf

http://www.igsu.ro/

http://www.itmarges.ro/

http://www.munca/

http://www.muncaprotejata.wordpress.com/

http://www.osha.europa.eu/

http://www.psc.ro/

http://www.referatele.com/referate/fizica/online8/Sunetul-frecventa-Infrasunetele-Ultrasunetele-Zgomotul-referatele-com.php

http://www.referatele.com/referate/fizica/online8/Sunetul-frecventa-Infrasunetele-Ultrasunetele-Zgomotul-referatele-com.php

http://www.sanatatesiviata.ro/stiati-ca/620-poluarea-sonora-poluarea-fonica-declanseaza-afectiunile-reducerea-atentiei-a-capacitatii-de-munca-ameteala-dureri-nervozitate-tahicardie-tulburari-ale-somnului-distruge-globulele-rosii-din-sange-etc-afla-ca-ai-dreptul-la-un-mediu-sanatos




http://www.scrigroup.com/tehnologie/electronica-electricitate/EFECTE-ALE-CURENTULUI-ALTERNAT91249.php

http://www.scrigroup.com/tehnologie/electronica-electricitate/EFECTE-ALE-CURENTULUI-ALTERNAT91249.php



http://www.stingatoare.org/

http://www.who.int/

200

81. X X X HG 971/2006 .Semne de obligativitate - Cerinţe minime pentru

semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă sau prim ajutor -

www.protectiamuncii.ro

82. X X X HG nr. 1092/ 16.08.2006 - Cerinţele minime de securitate si sanatate

in munca privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la

agenti biologici in munca

83. X X X CCOSH (Canadian Centre for Occupational Health & Safety 2010)

Horizontal Distance Multiplier Factor http://www.ccohs.ca PROBLEMA

84. X X X CCOSH (Canadian Centre for Occupational Health & Safety 2002)-

Assessing Relevant Handling Factors http://www.ccohs.ca

85. X X X Code of Practice For Working inConfined Spaces.www.hsa.ie,2010

86. X X X Convention concerning Safety and Health in Agriculture C184 (2003) -

Safety and Health in Agriculture Convention.

87. X X X Decizia nr. 311/2009 de autorizare a statelor membre să prelungească

autorizaţiile provizorii acordate pentru noile substanţe active topramezon, fluorură

de sulfuril şi virusul mozaicului galben al dovlecelului tulpină cu virulenţă mică

88. X X X DIRECTIVA 38/2010/CEE, modificare a Directivei 91/414/CEE a

Consiliului în vederea includerii substanţei active fluorură de sulfuril

89. X X X Directiva 89/391/EEC, art.5 General principles for prevention of risks

associated

90. X X X Directiva Cadru 88/2003/EC (2003)- Working Time Directive.

http://ec.europa.eu

91. X X X Directiva cadru 93/104 (1993) - Working Conditions - Working Time


92. X X X Directorate General Employment, Industrial, Relation and Social

Affair.European Commision (1996) - Guidance on risk assessement at work.

Health and safety, pag.1-57

93. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2002)- Work-related

stress, Factsheet 22. https://osha.europa.eu

94. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2000)- Biological

Agents and Agriculture https://osha.europa.eu

95. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2003)-FactSheet 41.

Biological Agent. https://osha.europa.eu

http://www.ccohs.ca/


http://eur-lex.europa.eu/

https://osha.europa.eu/



201

96. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2007) - Facts 73.

Hazards and risks associated with manual handling of loads in the workplace

http://osha.eu.int.

97. X X X European Agency for Safety and Health at Work. (2000)- Facts 3.

Work Work related musculoskeletal disorders in Europe. http://osha.eu.int.

98. X X X European Commission, Directorate-General for Employment, Social

Affairs and Inclusion (2013)- Chemicals at work –a new labelling

system.Guidance to help employers and workers to manage the transition to the

new classification, labelling and packaging system

99. X X X H.G 1876/2005 privind normele minime de securitate şi sănătate

referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii.

100. X X X Health and Safety Executive HSE (2002)- Introduction to the

Manual Handling Assessment Charts (MAC) https://osha.europa.eu

101. X X X HG 803/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea

Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 793/93 din 23 martie 1993 privind

evaluarea şi controlul riscurilor substanţelor existente şi a Regulamentului

Comisiei (CE) nr. 1.488/94 din 28 iunie 1994 privind stabilirea principiilor de

evaluare a riscurilor pentru om şi mediu a substanţelor existente în conformitate

cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 793/93

102. X X X Hotărârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerinţele minime de

securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri

pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare, publicată in Monitorul

Oficial, nr. 713 din 21/08/2006, Partea I.

103. X X X L.349/2007 privind reorganizarea cadrului instituţional în domeniul

managementului substanţelor chimice

104. X X X Legea 212/2006; pentru modificarea şi completarea Legii nr.

481/2004 privind protecţia civilă


106. X X X NIOSH (1981) - Work practice quide for manual lifting.

http://www.hazardcontrol.com

107. X X X NIOSH (2009)-Lifting Equation. http://www.ttl.fi

108. X X X Norme Generale de Protecţie a Muncii/2002

109. X X X NSPM 64- Norme de protectie a muncii pentru piscicultura si

pescuit- www.iprotectiamuncii.ro

http://osha.eu.int/

http://osha.eu.int/


http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/substante_periculoase/evaluare_risc/HG_803_2007.doc

http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/substante_periculoase/reach/legea_349-2007-anspcp-anpm.doc

http://www.ttl.fi/


202

110. X X X NSSM 50- Norme specifice de securitate a muncii pentru sectorul

cresterii animalelor- http://www.iprotectiamuncii.ro/

111. X X X O. nr. 121/10/07/2000 - normele de prevenire şi stingere a incendiilor

specific sectoarelor din domeniul de competenţă a Ministerului Agriculturii şi

Alimentaţiei

112. X X X O.M.A.I. nr.163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de

apărare împotriva incendiilor

113. X X X Ordin 1001/552/2005 privind procedurile de raportare, de către agenţii

economici, a datelor şi informaţiilor referitoare la substanţele şi preparatele

chimice

114. X X X Ordin 149/1997 privind Norme specifice de securitate a muncii

pentru creştere a animalelor

115. X X X Ordin nr. 712 din 23 iunie 2005 (*actualizat*) pentru aprobarea

Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul prevenirii si

stingerii incendiilor si instruirea in domeniul protectiei civile**), cu modificările

şi completări Ordinul nr. 786 din 2 septembrie 2005.

116. X X X World Health Organisation (WHO 1994)- Global strategy on

occupational health for all: The way to health at work www.who.int

117. X X X World Health Organisation (WHO1997)- Prevention of noise-

induced hearing loss www.who.int


http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/substante_periculoase/evaluare_risc/Ordin_1001-2005.pdf

http://www.who.int/

http://www.who.int/

203

EAP

e-ISBN 978-973-744-448-6

el mahdy cristina - usamv cluj

Documents