opere complete

Opere Complete

Al. Odobescu

Opere Complete

VolurnulEditia 1I-a

Minerva", Bucure*ti1915

EDITURA. INSTITUTULUE DE ARTE GRAFICE

SI EDITURA <<MINERVA>>, BUCURESTI-

PREFATA

La 10 Noemvrie s'a implinit un deceniu dela moartealui Alecsandru Odobescu. Rude le ci un numeir foarte micde scriitori s'au adunat in o bisericufd din Capita lei, pen-tru ca in rugilciuni $i in pioasa ascultare a cantecelor bi-sericegi sd-i inchine ceitevd clipe de amintire. Vreo cloudziare i-au consacrat articolag comemorative. Incolo nici omanifestafie. Dovadd c Odobescu otnul e aproape uitat,cu toatd vraja ce o reispandth odinioard in juru-i, prin cu-veintul salt ci prin nobila-i infaf4sare.

Scriitorul insa e viu, caci operele lui au popularitateade mai nainte. i asteizi Inca, cu toad evolufla prozeinoastre, Odobescu are aderenfi entusia$ti. Critica zilnicacontinua a-i men fine un loc de cdpetenie printre principaliiscriitori ci alceituitori al limbei romilne. El farmecd prinbogdfia neintrecuta ci mladioia frazei, prin spiritul cel pro-fund si vasta culturei, atat de rard mai cu seamei la pro-zatorii venifi in urma lui.

Cuvcintul din urma asupra intinsei lui activital4 dela1855 /kind la 1895, nu s'a scris insd. Opera mi necesiteazdun studiu amdtzunfit, prin care sd se fixeze pentru tot-deautza meritul ei. Datoria viitorului critic fi biograf vafi sa ardte dacd valoarea esteticti a prozei ml Odobescueste sau nu inegald, cum s'a afirmat de adversarii literariai lui. Acela$ critic va aveet sd stabileascd intrucdt Odo-bescu a exagerat in intrebuinfarea cronicilor pentru tin-

6 PREFATA

bogatirea limbei $i a formelor ,care este partea lu/lizalcluirea limbei literare de astazi. Vrednica de discutatva fi apoi cestiunea daca in lucrii rile sale a fost mai multpoet sau om de $tiinici, clan& i-a preponderat fantazia, salt

realitatii.Mai ales punctul din urmi ni se prezinta denzn de cer-

cetare, ccici multe din lucrarile lui, in frunte cu Pseudoky-negeticos, sunt an amestec de poezie $i de $tlinta arida, incat in intreaga noastra literatura stau unice, cu forma bor.Odobescu, care nici $coala malt& oficiala n'a facut, cacia ramas pururea autodidact de cea mai eleganta expresie,estet $i savant deopotriva n'a tras niciodata linii clarede demarcare intre cele cloud calnpuri ale manifestarei spi-

omenesc.Cine va elucida aceste catevei directii de gandire :in opera

va ca$tiga un merit pentru literatura.Nol de data asta ne-am propus a-i pregati terenul prin

o editie popular& a operelor scrlitorului nostru, din cariprezentdm ad intaiul volum, intocmit acum, ca un semnde amintire cu prilejul implinirei a 10 ani dela moarteaautorului.

C'redem ca era nevoie de o nouit editie din cloud motiveprincipale. Mai 'media pentruca cea tiparita la 1887 estevanduta $i, spre paguba tuturor, evita din circulatie. Aldoilea, pentruca aceea$ editie a$a cum este, nu e nici corn-

nici cu totul constiincioasit.Iii editia noastra am tinut cu cale a face o grupare noud

a materialului, nu in ordine cronologica, dupa cum o fa-case Odobescu, ci dupa inruditea de gen a lucrdrilor. Esteaceasta mai rational, caci scute$te pe cititor a gasi laun loc proza literara cu articole de $tiinta, salt cu rapoartefacute in chestia reformei invatamantului.

Volumul nostru prim nu cuprinde decat partea artisticaa activitatii lui. Incepe cu cele cloud poezii, fericitele cisingurele lui incercari de verstficare, apdrute in primii luiani de mined, cand poezia romanticd a lui Bolintineatut

simita

hzi, ii

pieta,

$i

PREF ATA 7

stciptiniit spiritele. Urrneazd navelele istorice, scrise in tonulpopular cronicdresc, cari alciltuesc titlul lui principal deprozator-navelist ; Pseudokynegeticos, cel elegant, spiritual$i bogat in excursii giintifice; basmele lui originale $i celetraduse i, la sffirsit, cele doud marl povestiri istorice des-pre Moti $i Curcani, prin cari ridicd cloud frumoase mow-mente vitejiei romeine$ti de aici $i de dincolo.

In volumul al doilea vor aveti deci sei intre studiile lite-rare, cele de archeologie $i de istorie si o parte din ar-ticolele de interes economic $i social, apdrute in ziare. Maiexistei apoi an $ir de alte studii tot atelt de importante, pecari Odobescu a uitat sit le primeascd in colectia sa. Levom aclauga $i pe aceste. lar dacd onorata familie a rd-posatului scriitor ne va pune la indemcind manuscrisele luiinedite, de cari s'a fdcut amintire prin ziare, credem a-iputeet completet opera definitiv, feicand-o intreagd accesibildpublicului.

30 Nov. 1905. IL. CHENDI §i a CARCALECHI.

LiteraturdI. Poezie. II. Proza.

ODA ROMANIEI

0 tara mea iubità! o! rnandrA RornAnie!Pämânt cu rauri d'aur sub boltà azurie !Tu, mumA iubitoare a fii nesimtitori

Ce-adânca ta durere nu poate sA re.'nvie !Trecut-au fericirea-ti §'a tale stitbdtori,Cum trec l'al toamnei crivAt plApiinde dalbe flori !

CAnd fiii tdi s'adapA cu laptele-ti rel dulce,Si când cosesc ei spicul ce shnul tau aduce,Se mai gandesc ei oare la sfAntul legArnantCe ti-au jurat odatd, in timpuri mai ferice :«SA apere cu bratul strAbunul lor pAmAnt,«PAnA §i cel din urmd va zace in mormánt?»

Nu,... a patriei iubire a stins a sa fAclie !De vechi fagAduinte nu va nimeni sA §tie ;

1 Romdnia Literard, 18i)5, p. 247.

12 A L. 0 DOBESCU

Dac'a jurat strAmoul, nepotul a uitat.Nu,... nu mai e Romanul acel ce 'n bdtAlieURA cd copila§ii, sArmanii! zac in sat,Lipsiti de hrana zilei,... cAnd tara-i de scapat!

Era. vremea p'atuncea de n'aveA pAs sAteanulCAnd cete mu i sute, cand Ungurul §'OsmanulZdrobiau a lui altare §i pustiau cumplit!CAnd se sculau Rornanii, pe loc pereA du§manul!Vai! DunArea spumata §'Ardealul ingrozitAu fost adesea marturi Val lor mAceldrit!

RomAnii d'acum mush' trAesc cu umilinta!Aci lanturi d'aramA injugA con§tiinta,Colo pulbere d'aur ascunde outregai.StrAina uneltire revarsA ne§tiintaS'a tArii neatArnare e numai ca un pai,LuptAndu-se in viscol cu crivete de plai.

Dar tara-i tot aceea, frumoasA, roditoare ;Tot limpede e cerul, cAmpia zambitoare,Si muntii cu pArae, cu piscuri, cu zApezi ;Si noptile de varA tot sunt incAntAtoare.Cu fata-ti argintie, tu, luna! schnteieziSi prin desi§, in cranguri, ca flacAri vapdiezi !

E mutA insA firea, când omul n'o invie,and el nu varsd 'ntr'insa suflarea lui cea vie,CAnd duhul libertAtii e stins §i nimicit.Ah ! vai de acea tarA, cat de bogata fie,Ai cArii fii duc jugul cu cuget umilit...D'asupra ei ru§inea 'ntinde-un vAl cumplit!

S'a stins, la noi, s'a stins virtutea strAmo§eascd;Trecut-au vremi de trudA, de luptà vitejeascA,De asprA voinicie pe cAmpuri de omor.

--

ODA ROMANIEI 13

In sanul României acum va sá 'nfloreascA0 floare care varsä miros incântAtor,A pacii dulce floare, al artelor isvor.

SA' vind cantdreful al gloriei trecute,SA verse focul viefii in strofele-i plAcute,Serb And §i ve§tezi lauri, §i dafini viitori,S'atunci vor suna iarA§i acordurile mute ;hi vinele române vor fulgera. fioriSi orizontul fArii nu va mai fi cu nori ?

Sosi-vei, timp ferice, când trista RomAnie,StergAnd a sa plânsoare, cu mAndrA bucurie,Ii va vedeA feciorii slavifi intre popoare,NAlfând semefi o frunte ce'n oarba lor mânieVrAjma§ii fàrii noastre cAtau sã o doboare,Dar care-o vor incinge cununi isbAnditoare!

Atuncea vor rena§te virtufile strAbune;RomAnul va fi Inca vestit prin fapte bune.Dar geniul pe dânsul atunci Ii va mana.Si vorba-i mai puternic atunci o sA Msune,Acela este felul ! Acolo vei cdtA,0! patrie romAnd, o ! scumpa fara mea!

SA furi ca Prometeu, scânteia ce nu pere,S'apuci glorioasa cale spre lurninoase sfereSi, despicAnd tAria in zboru-fi prelungit,Sa cânfi cu glas d'aramA mareafa-fi renviere,Si limpedea-fi cAtare, in ve§nicul zenit,La steaua nemuririi s'afinte neclintit!

Paris, 1852.

10 MON STIRILE INCHINATE

ruré pe strMni, i mai cu semA pe supu§il oto-mani, fie el Turd set Raiale, de a stepani pro-prienti pe pamêntul romanesc. Nu ne lipsesctiacte spre a dovedi cum acest drept al tërei a fostrestatornicit de cate ori s'a internplat ca el sa secalce ; adese off chiar, divanurile OmentesciDomnil tëreI aü oprit cif totul pe Greci s albaproprietate, fie mkar §i de zestre, pe teritoriulnostru; ba une ori '1 au i gonit peste granita.,ca Omeni vAtArnatori t6rel, cari se avqase acinumal din ingHuint6, §i in nesocotinta legilora stipu1atiuni1or.1)

1) Far a. de a maT reaminti aci, intro sprijinirea acestorfapte, t6te dispos4iunile admise, atat in obiceTele parnentuluTcat si in dreptul positiv al e'rilor romane, spre a regula totmereti, si adica din timpurile cele mai vechi ;Atte' la Regula-mentul Organic din 1834, cestiunea drepturilor de naturalisaresi de improprietarire ale strainilor, ne va fi de ajuns a insemnavre o cate Ira din actele care ail pus stavila la preteOunile sila inriuririle, din ce in ce maT puternice, ale Grecilor. Astfel sepotti cita chris6vele luT Michaiu Vitézul (28 august, 1699), LeonStefan Voda (23 iulie, 1631), Radu Leon (9 deeemv. 1638);acelea ale luT Stefan Racovila (1763), Alexandru Ghica (1767)$i Michalo Sutu (1784), care intaresca un act de acelas fel alluT Ipsilanti ; apoY And . actul sinodal al cleruluT din Moldova

ianuarie, 1752) intarit prin Firman Imperatesc, la 1781, pre-cum $i actele Obstetilor AdunärT din Tera Romanesca (9 martie,1823) si din Moldova (22 martie, 1826), intarite prin chrisOveleDomnitorilor de pe atuncT, Gr. Ghica (1823) si S. Sturdza(1826) si prin Firman special (1829).

Abié déca mai este trebuinca a se adauge pe lOngit aceste

(i

14 AL. ODOBESCU

INTOARCEREA IN TARA PE DUNARE 1

Ce nu-mi cla Dumnezeu mieUn glas tare, sunator,

Ca sa cant, o, Romanie,Al tau falnic viitor!

Ce nu-mi d, printr'o suflare,Versuri pline de dulceti,Ca s'arat intr'o cantare,Ale tale frumuseti!

Cu ce dulce multurnireM'a§ cercà a le descri!In ce farrnec, ce uimire,A§ §ti poate-a le 'nveli!

A§ culege flori §i steleP'al tau cer, pe ai taiSi a§i impleti cu eleCummi pentru-a tale nunti.

Vieata rnea cu bucurieMi a§ zdrobi-o 'n fala ta,$'apoi rnoartea las' sa. vie!Nemurire-ar fi a ta.

Te-a§i urca, mandra.§i tare,Pe un tron scanteetor;Te-a§ face eu mai mare;Asta-i singurul meu dor 1

Ronninia Literard. 1855, p. 523.

munti,

INTOARCEREA iN TARA PE DUNARE 15

o spun plin de mândrie,Te iubesc, tkm phrintesc,Cu o dragoste mai vieDeck toate ce iubesc.

Te iubesc färá de pregetCu acel resLins arnor,Ce une§te-al nostru sufletDe pknântul trecAtor.

Te iubesc numai pe tineP'acest larg, intins pamânt,Si nici cerul pentru mineNu se pare-a fi mai sfânt.

Dacá toti cati nasc in tineA§a dragoste-ar simti;Poate-ai fi §i tu mai bine,Poate-atAt n'ai suferi.

Ins& vai! multi te apash,Multi din sangele-ti triiiescSi de doru-ti nu le visa',Cad chiar ei te asupresc.

Dar fugiti, gandiri nouroaseCe fericea'mi ofiliti !and vdd malurile'mi frumoase,Macar un minut fugiti!

in a' Dunkii talazuriCe s'afundà in senin,Voi s'arunc orice necazuri,Voi sa." 'nnec oriee suspin.

Caci,

...... ..

16 AL. ODOBESCU

Sunt ferice CA 'mi vAd tara,VAd curgand Dundrea lin ;Sub cer neted vad cum searaMalul e de taine plin.

Sus ,in deal, peste cAmpie,In pustiul BaraganEste scumpa mea mosieCu movila-i de Roman ;

Acolo, in nepAsare,Treceau veseli ani.Au trecut! i m 'ntreb : «OareCei ce vin fi-vor dusmani?»

insa inima-mi tresareCand gandesc a revedeaPe paimânt, cAmpia mareSi pe ceruri, a mea stea,

Steaua ceea favoritä,Ce gandu'mi copilAresc0 inchipuià unitdDe parnântul românesc.

Printr'o coardd auritäUna d'alta le legam,lar la tam mea iubitA,Privind cerul, ii sopteam:

«Precum acea stea 1uce0eoPrintre stelele ceresti,oAsa inima-mi doresteoPrintre tari, tu sà domnesti!

oPrecum vesnic ea colindàoPrin eterul luminos,

juni'mi

INTOARCEREA IN TARA PE DUNARE 1,7

oTot asemeni, triumfanda,«Voi s'apuci un drum glorios!»

Deci, prin tainica-armonie,Fii legatá d'acea stea,Caci a mea copilarieVedea. fericirea 'n ea.

Orice vis de norocire,Ale slavei ma"guliri,'Mi-aruncau cate-o zambire

.Prin ginga§e licuriri.

Acea stea atat iubitäimi vádeà un rai ceresc;Iar cand raza-i aurithSea' Ida thrmul pArintesc,

Eu vedeam soarta-i duioasa.Nálucita'n viitor,S'a mea inima voioasäSalta vesel §i u§or!

Pe Dumire, Septemvrie 1855.

AL. ODOIMSCM - Opere complete. Vol. I.

IOANA DARC, . FECIOARA DIN ORLEANS

In veacul al patrusprezecelea dupA Christos, Franta avirun rdzboiu foarte trudnic cu Englezii. Craiul acestora, caredobAndise printr'o mo§tenire oarecare drept la tronul Fran-

fei, cerit coroana §i sceptrul acestei tari.Mai mul te finuturi de cdtre miazà-noapte, spre pildd Nor-

mandia, se supuserrt de bund voie sau de frica stfainului ceamenintà de a cotropi regatul intreg. Dar fiindca.' celelalte pro-vincii nu primeau acelea§i conditiuni umilitoare, armata engleza.intrà pe parnântul Frantei. Putin dupa aceasta muri 0 regelefrancei Carol al VI-lea, 15.sand un fiu june, slab de minte i

de caracter, nedestoinic de a-§i sca'pa tara printr'o vointa pu-ternica §i vitejeascd. Englezii nu läsarã sa le scape aceastaocazie, ce le era a§a de favorabila.

Archiepiscopul din Winthester, cel mai inverpnat vrajmaal Frantei, mijloci a se tramite impotriva acestei tari armate

1 Calendarul popular pe anul 1852, Bucure$ti (Rosetti i Winterhalter)p. 15. NeiscAlit.

'

IOANA DARC, FECIOARA DIN ORLEANS 19

numeroase, comandate de vestitii generali Bedford, Talbot§i Suffolk. Wile engleze§ti inaintard slobod pe taramul Fran-tel. Tanarul rege, in loc de a imbrati§a cu foc apararea ti-nuturilor sale, fugi cu desfranata sa curte dinaintea vrajma-§iIor, cari, rie mai gasind in tara alta impotrivire deck slabaaparare a cetatenilor nedisciplinati ai ora§elor, lipsiti de oriceajutor al stapanirei, ca§tigara pe loc §i Lira multä nevoiecele mai insemnate cetati.

Carol al VII-lea (caci acesta era numele mo§tenitorulutregesc) se trase in castelul micului ora§el Chillion, pe malulfrumosului rau Loara, §i acolo inconjurat de curteni desfra-nati §i prin urmare vanduti strainilor, petrecea chiar dinainteaochilor sotiei sale, o viata moale §i nepilsatoare in brateleunei tiitori, numita Agnes Sorel. Muma lui, o crunta bavareza,II parasise spre a incheia alianta cu Englezii, §i gasise mijloculde a atrage in partea ei mai multi din cei mai marl ai curtii,intre care §i pe puternicul duce de Burgonia, carele avea o§timai numeroase §i mai bine intocmite deck insu§i regele.Curtea, in moleciunea sa, de§i mai avea aparatori vestiti caDunois, Xaintrailles §i altii, nu se mai socotea a le tramiteajutoare, i astfel, se sstingea depe fata Frantei orice scanteiede impotrivire cotropirei straine.

Pozitia devenea din zi in zi mai grea ; Englezii amenintaude a supune ora§ul Reims, in cari se incoronau regii Frantei,§i de a unge pe tanarul lor rege Henric al II-lea, carele sepregMea a trece in tara supusä. Atunci coroana era perdutapentru Carol, §i Franta devenea d provincie engleza, caci tronultrebuià sä riimand celui dinthiu incununat. Carol *eh a finepaskor chiar de interesul sau §i rasa vralma§ii sa inaintezemereu pe taramul Frantei, fall de a intelege ca, vrajmapilfiind la portile oraplui Orleans, aproape de Chillion, el insu§i§i curtea lui se aflau in cel mai mare pericol. 0 astfel denepasare pasta a-§i uita chiar interesul personal, e greu deinteles ! Insa, fiindca pe atunci poporul vedea in rege perso-nificarea patriei, ii respecta, ii iubea, II credea frumos, bland

20 AL. ODOBESCU

da toate virtutile pe care nu le avea, i vrea cutot dinadinsul sa-1 scape, chiar fall de vointa sa.

0 voi, i indatä o i facitCatre apusul Frantei, la poalele muntilor Vosgii, se des-

tinde provincia Lorenei, acoperita cu paduri stufoase, in raris-tele carora se vad putine catune, compuse abia de vreo catevacolibe ; mai incolo sunt pasuni verzi, bogate i adapostite demuntii mdreti ce le stau in preajma. Locuitorii acestei taxilinitite gasesc in acele campii hrana frumoaselor turme cesunt singura lor avutie. Domremy era unul din aceste midsate ; el erA supus mandstirii din Remiremont. inteuna dincolibele sale se nascit, pe la anul 1410, o copila care eraursita a scapa tan. ei. Ea erA al treilea copil al unui plugarIacob Darc si a Isabelei Rome ; parintii 4 puserd numele

Pe cand fralii ei mergeau cu tatal lor sa munceasca la campsati sa pasca vitele, Ioana ramaneh acasa langa muma ei, careo purled sa coasa sau sA toarca. Nu stia nici sa scrie, nicisa citeasca ; dar maica-sa o invalà tot ce stia dansa, desprecele 'sfinte, si astfel sufletul Ioanei se umpla de un simtimantreligios, simplu i adanc ; sorbi credinta deodata cu !aptelemumei sale, si totdeauna lucrurile care le primim in noi astfelprin sange i prin laptei sunt pline de viafa, sunt viata chiar IEa avit o prietena din copilarie, Haumeta, ce era cu treisan patru ani mai tanärd decal clansa.

Din fire era blanda, simpla i burial ; cauta bolnavii din satmangaia pe saraci; ea merged bucuros la biserica, se spo-

vedea foarte des; iar cand laranii ii ziceau ea prea e cuvioasä,ea se rosea si nu raspundeA nimic. Tofi o iubeau, toti ziceaucA este cea mai buna fata din sat. Dar pe langa toate daru-rile, ea Mai avea i pe acela de a fi frumoasA si plind deputere.

Aproape de casa ei cea parinteasca se afla un codru marece se numea Dumbrava cu stejarii ; se zicea. ca Ursitele aveauobicei de a colindA printr'acea padure i ca ele se opreaUmai ales ;ub un carpin vechiu, ce erA langA o fantana, undeveneau si cante copiii cei mid si atarnau cununi de cracile

!

loana

1 bin ii

o

si


lui. Ioana auzi toate aceste basme, pline de poezie ; insd taraei era plind de o altfel de poezie mai sdlbatica, mai cruda,mai viforoasa si mai adevdrata, adica razboiul. Ioana afla ranacea grozava a Orli sale ; ea vazii viind fugari sArmaniajuta, biata fatA, pe cat putii. Parintii ei insfarsit furd siliti safuga, si la urma, dupace se risipira talharii, ei se intoarseraindarat, gasira satul pradat, casa jefuita, biserica arsd, i astfelafia Ioana ce vrea sa zica. razboiul. Ea intelese cat de putincrestinesc, este acel lucru, se spaimantd de, acea domnie adiavolului si vra sh afle dad. Dumnezeu va ierta ca acest felsA fie in totdeauna, daca el nu se va indura a pune sfarsitacestor tâlhãrii, daca nu va trimite un mantuitor, precummisese de atatea ori norodului lui Israel, cand pe un Gedeon,cand pe o Iudita. Ea stia cà adesea o femeie scapase poporullui Dumnezeu i ca femeea era menita a strivi cu piciorul eipe sarpe, precum vazuse in biserica, pe sfanta Margarita cusfantul Mihail, calcand sub picioare un balaur.

0 zi de vara, zi de post, pela amiazi, loana fiind in gra.-dina tatalui sau, aproape de biserica, vazu o lumina mare siauzi un glas zicandu-i oIoano, sa fii buna i cuminte, i samergi des la biserica!» Sarmana copila fu foarte spaiman-tata. Altddata auzi iarasi un glas si vaza o lumina, in carei se arAta un batran intelept si mandru, cu aripi in spate,zicandu-i oloano, mergi de scapa pe regele Frantei datara inapoi!» Ea raspunse tremurand: oDoamne, EU sunt obiata fat& si nu voi §ti nici sd ma lupt, nici sa man oasteala razboiu!» Glasul ii raspunse «Te vei duce dire domnulI3audricourt, cdpitanul din Vaucouleurs, care te va tramitecatre rege. Sfanta Ecaterina i sfanta Margarita iti vor daajutor !» Ioana ramase plina de mirare i incepu a plange,liestiind care ii va fi soarta in viitor.

Acel intelept fusese chiar sfantul Mihail, groaznicul Arhan-ghel al judecatilor si al bataliilor. El mai veni, i, spre dainima, Ii povesti jalea cea mare de care era cuprinsa tamFrantei. In urma lui venira umbrele albe ale sfintelor, incon-jurate cu Mclii, impodobite cu cununi, plAngand cu tin glas

§i-i

§i-i

tri-

22 AL. ODOBESCU

dulce i patrunzator. Ioana plangea i dansa, iar cand sfinteleingerii o paraseau, ea zicea. suspinand : «Cum a5 fi vrut

sA ma fi luat ingerii cu dan5ii !>>Pana atunci ea nu auzise deck scumpul glas al maicii sale !

Acum ea auzeà glasurile puternice ale ingerilor, care-i cereausa paraseasca casa parinteasca 5i pe muma ei, sa lase gra.-dinita ce stà la poalele bisericii, de unde pasarile veneau samanance din mem. ei ark de mare era blandetea aceleisfinte fete, hick pasarile cerului veneau catre (lama !sd mearga sa vorbeascd oamenilor i sa comande osta5ilor.

Cinci ani petrecU astfel loana, intr'o lupta groaznica i ne-contenitd. Doua autoritati ii porunceau lucruri deosebite. 'fatalei o oprea in coliba lui, iar ingerul ii ziceà sa piece, sa punamana pe arme i sali scape tara. Tatal ei, Oran cam gro-solan dar cinstit, jura ca, daca fiica-sa se va duce cu oastea,el cu mainele lui o va strange de gat. Ce sa facà ea dar ?caci in mice chip trebuia sa fie neascultatoare unei puteri.Aceasta fu o lupta groaznica.

Parintii ei impotrivindu-se cu totul la intreprinderea sa,voira sa o marite. Un flacau din acela5 sat pretinse ca, fiind

fagaduise sal ia de sot. Ioana se apara cu puteredinaintea judecatii ; dar 'Ms.& ca sa scape din maim parintilor,ea trebuia sd atraga in parte-i vreo ruda ; ceeace era foartegreu. Un unchiu al ei primi insfar5it sa vorbeascd despredansa cu capitanul din Vaucouleurs ; acesta ii raspunse sa oduca inddrat la tatal ei, bine palmuita. Insa loana, In loc de

pierde curagiul, vol sa mearga singura la domnul Bau-dricourt. Minutul hotaritor sosi ; imbrati5A pe toate prieteneleei i le Msä sub paza Domnului ; numai pe Haumeta, ade-varata ei prietenä i tovara5d, nu voi s'o vaza ; despartireaar fi fost prea crudd. Astfel pardsi satul 5i familia ei pentrutotdeauna.

Ajunse in ora5ul Vaucouleurs, imbracata cu haine de fa-ranca, ro5ii i groase, i trase cu unchiul ei, la nevasta unuiferar care o primi cu prietenie ;. se duse la Baudricourtzise cu un ton hotarit ca Dumnezeu 6 trimite catre rege,

§i

§i...

capita Ii

a-§i

§-i-i

10ANA DARC, FECIOARA DIN ORLEANS 23

spre a-i spune sA nu se lupte va veni ajutor din partealui ; sä astepte pAnd in postul cel mare §i atunci Dumnezeuse va milostivi cu tara Frantei i o va ajuta, càci aceastdtarA nu este numai a regelui, ci e chiar a lui Dumnezeu.

CApitanul se mirA mult '§i, temandu-se a nu fie vreo is-pita a diavolului, se sfatui cu preotul, carele povAlui pe loanasA se Intoara la pdrintii ei. Dar poporul nu se mai indoiadespre sfintenia fecioarei ; el alerga din toate pArtile ca s'ovan'. Un cavaler intreba dacd En1ezii vor fi goniti din tail ;ea rdspunse cd. «trebuie sà meargd atre rege inainteatilor, chiar de i s'ar toci pe drum picioarele 'Ana la genunchi,§i Ca nimeni pe tunic nu va putea s cotropeasa tara ei».Atunci toti orAsenii din Vaucouleurs detera bani spre a i seface o imbrAcAminte de rAzboiu, §i loana plea catre Chillion.

Calea era grea i primejdioasa ; tara era plinA de talhari ;nu mai erau nici drumuri nici poduri, si a alAtori astfel cuvreo cinci sau sease ostasi numai, era primejdios pentru ofatA. Ea 'Irish.' nu se spAimântà ; prea era curatA ca s'A seteamA de ceva, i cu toate cA era §i tat-1AM i frumoasA, im-prejuru-i se revarsh ca un cerc luminos i religios, care im-punea respect celor ce o inconjurau. Trecn dar cu o lini§tevitejeasa printr'acea tara pustiith i plinA de holt ; iar andtovarAsii ei descurajati voiau sa o parAseasa, ea le zicea :«Nu vA temeti de nirnic ; Dumnezeu imi pregAteste calea. Deaceea m'am nAscut !>>

Cdnd ajunse in Chillion, era impotriva ei o asa mare opu-nere, hick a trebuit ca sfatul A. se adune spre a discutadad/ se cuvine sau nu ca ea sd vadA pe rege. In sfar§it re-gele o primi cu cel mai mare alai. Era searA ; cincizeci deMclii luminau sala, unde stau imbolditi peste trei sute decavaleri, nerabdAtori s5 vadd p'acea fermeatoare, ce fAcuseatata sgomot.

Fermeatoarea era o biatd fatd de optsprezece ani, frumoasa,inalth §i bine fAcutA. Ea infra simplA ca o pAstorita, cern sAvadd pe rege, cdruia, sdrutAndu-i genunchii, ii zise : «Doamne,

pana-i

Pas-

i

24 AL. ODOBESCU

eu sunt Ioana Fecioara, §i viu din -partea lui Dumnezeu, cash scap tara i pe tine insuti!»

Dupd Dumnezeu, Franta era totul pentru &Ansa, sau, §imai bine, ea amesteca aceste douà iubiri intr'una §i aceia§.«A duce rdzboiu impotriva sfintei tari a Frantei, zicea ea, estea rdzboi impotriva Domnului Iisus»,

Dar vrdjma§ii ei cercard a dovedi ca ea este o vrhjitoare,§i numirä un sfat de vreo cinci episcopi ca sh o cerceteze.Ioana rhspunse la intrebdiile acestora cu simplitatea ei obi-cinuith, i judecatorii, vdzand-o a§a de nevinovatd, o decla-rard de adevarath tramish a lui Dumnezeu. Atunci nimeni numai satà la indoialh §i regele, dandu-i pe seama ei o roathde osta§i, ea plecä chlare pe un armhsar negru, imbrdcath cuve§tminte barbäte§ti i cu arme albe, tinand in mand o micasedire §i in cealalth un palo strAlucitor. Steagul ei era alb§i semánat cu flori de crin ; pe dansul erau scrise sfintelecuvinte «Iisus §i Maria».

Astfel ajunse loana in orasul Orleans, la opt ceasuri seara,in ziva de 29 Aprilie. Ea nu putea sh inainteze de multime ;toti voiau sh se atingh cel putin de calul ei. Orh§enii se uitaula dansa, precum s'ar fi uitat la Dumnezeu. Ioana, vorbindmereu poporului cu o mare bland*, ajunse pana la catedralacetatii, unde deschlich spre a face o rugaciune.

Orasul Orleans se afla inconjurat de mai multe cetAtui pecare le stápaneau Englezii. Fecioara dete ocolul zidurilor ce-thtii, spre a le vizita §i inainth chiar pánd chtre meterezele.engleze0. Tot poporul, adich bhrbati, femei §i copii, imbdtatide religiune §i de rdzboiu, papa fárá temere in urma ei. Eavenea seara la denie in biserica Sfintei cruci, §i acolo toathjumea Idcrhma de bucurie impreu rid cu &Ansa.

Pánd ad ea nu fusese niciodata in batalie. inteo noaptese scoald deodath «Doamne ! strigh ea, sangele oamenilorno§tri curge ! Dati-mi curand armele §i calul !» Pe urmh plecäin goana mare ; pe drum, intalnind räniti pe cari-i aduceauin ora§, ea zice : «Niciodath n'am vhzut curgand sange deFrancez, fard ca sh mi se ridice pärul de groazd !»


In noaptea aceea Francezii atacase o cetatuie engleza, fArdsA dea de stire Ioanei ; dar incercarea lor nu izbuti ; ei sethrburar i ugird cu neoranduiald. Irish, cat se ivi chipulmaret al Fecioarei pe campul de bAtaie, fugarii se intoarserd,inima le veni la loc ; peste putin invinserd cetatuia si dinEnglezi abia scApara cativa ascunsi sub vestminte de cAlugAr.Aceasta fu cea dintaiu isbandà a Ioanei, i cu toate acestea,.ea planse mult vdzand atatia oameni, atati frati morti pe.campul de luptà.

Mai rAmanea Englezilor o cetAtuie insemnatd. Ioana se porniasupra-i, cu o multime de ostasi i cetAteni, strejile orasuluinu voirA sd-i deschida portile, poporul le sparse si eI. Soa-rele rAsare a. pe deasupra Loarei cand toti se aruncarA inluntri ca s treacA pe celalt mal unde se afla cetAtuia ; ajun-serA pAnd la poalele ei i simtird lipsa de artilerie. Englezii seapArau vitejeste. Fecioara, vazand CA luptAtorii incepeau aslAbi, se asvarli inteun sant, lua o scard, o puse pe zid, dar,cand incercd a se sui, o sageatA i se infipse in umar si eacazit ; durerea o supuse un minut ; dar pe loc se scuba iardsi

strigA plinA de vitejie : «and yeti zAri steagul meu sus pezid, atunci sA intrati !» Cei din oras care priveau dupd me-tereze aceastA luptA crancenA, nu puturA sd se mai opreascA ;deschiserd portile i deterh navalA pe pod. Gloata veneh cao mare impotriva Englezilor ; acestia spAimantati, fugird, pA-rdsind cetAtuia in mana biruitorilor. Intr'acest chip fu scApatdcetatea Orleans. Englezii se retraserA cAtre miaza-nOapte, inorasele Jargeau i Bogency ; iar loana, intorcandu-se la Carolal VII-lea, 11 rugA sA meargA la Reims, spre a fi incoronat.Dar, de vreme ce multe din orasele ce se aflau pe caleaReimsului erau inch' stApanite de vrajmas, hotAri sA curetemai inainte toatA calea aceea de orice oaste dusmanA;

Francezii intalnirA pe Englezi laugh cetatea Patay ; acestiastau la indoiald dacA trebue sou nu sd se bath' ; insfarsit luptaincepU ; generalul Talbot fu prins si douA mii de Engleziacoperird campia cu trupurile lor. Fecioara plangea vAzand

si

AL. ODOBESCU

atâtia morti i dojeneà cruzimea cu care ostasii biruitori lo-veau i vindeau pe cei robiti.

Drip& aceastä izbire insemnatd, care smulse din mana En-glezilor o mare parte din tArOmurile isbAndite de dfinsii, loanacera ca regele sà vind negresit la Reims. Mai multi curtezanise irnpotriveau acestui plan, dar staruinta Fecioarei fu atAt demare Inca vointa i se Mei!. Molesitul print, urmand dorinteipoporului intreg, pleca cu curtea sa. Insd pe drum el intAm-pind impotrivire din partea orasului Troyes, care nu voià sA-ilase trecerea slobodà. Atunci sfatul se adund i chibzui den'ar fi mai bine sà se intoarcd la Chillion. loana plind deinimä, lAsandu-i sd-si urzeascA planurile sub cort, puse mAna_pe arme, incepfi atacul orasului, Ii supuse, deschise portileregelui i, infruntAnd toate pedicile, duse pe Carol al VII-leapAnA in orasul Reims.

Acolo se Mei' incoronarea lui cu cea mai mare pompa..Franta, dobandind un rege pamOnteari, dovedi ca mai are-

inteinsa puterea de a-si sustine neatarnarea. Ioana, care pre-gatise cu atâtea trude aceastA mare sArbdtoare ce umpleâ tamde bucurie, simtindu-si aci:j misiunea sfarsitd, ingenuchiadinaintea lui Carol zise : «Inalte Doamne, eu am avut datoriesd scap Orleansul, sã te ung rege i sà-ti pun pe cap co-roana Frantei. Multumesc lui Dumnezeu cà m'a ajutat intrutoate acestea! Irma aGum voie s. ma intorc in satla minep.

Nimeni nu voi s'o lase sd piece ; asa i dânsa, supunan-du-se rugamintelor regelui si poporului, rAmase la curtea.lui Carol.

Prin ajutorul ei Ftanta ii redobAndise adevAratu-i rege ;dar acestuia, intronat de putin timp, Ii lipseA o capitald, cAciParisul era 'Inca ocujiat de vrAjmas. Deci toate armele se por-nird inspre dânsul pentru a-I scapd. loana incepn atacul ; dar,dupa ce luA cu asalt un rand de metereze, cAzit rdnità rduin piept. De atunci puterea ei incepir sà scadA ; ea sirntehschimbarea ce se fAcuse intr'insa i zicea adeseori duhovni-cului ei : «De vol muri peste putin, sA spui regelui sa zi-

21;

cla-mi

ti-i


deascä biserici in cari se vor face rugAciuni pentru cei ce aumurit intru apdrarea Orli». De mult ea zisese : «Intrebuin-lati-ma cAci n'am sa' mai fiu cu voi mai mult de un am*.Toti o priveau ca o sfAnta, dar ea dimpotrivA le ardta can'are nicio putere de a face minuni. Astfel, odatk o doamnirugAnd-o sä punA mAna pe niste crud si pe niste mAtaniispre a le sfinti, ea ii rdspunse zAmbind : «Pune si dumneatamAna si tot una va fi».

Dela Paris, ea se duse cu oastea ca sã scape targul Com-piegne. Aici avea sà se sfarseascA viata ei cea rAzboinick casa inceapd pentru &Ansa o viata de suferinte arnare. EsindodatA din oras cu o ceatk se väzii in mijlocul vràsmasilor,.pArAsitA. de ostasii ei, care se retrAsese in cetate. Aputh&Ansa inapoi, dar gdsi portile inchise i cAzit in mainile unuicavaler din Burgonia, numit loan de Ligny, care oEnglezilor pe zece mii de franci. Acestia, pregAtindu-se a oucide, o inchiserA intr'un turn, de unde ea incercA sä scape,sArind pe fereastrA. Strejile ce phzeau imprejur, o prinserkInima ei era in Compiegne i, de Cate on ii veneà in endcá strAinii vor putd. Ind acea cetate i vor intrà iarAsi inmiezul Frantei, plangea cu desnAdAjduire i cadea in ge-nunchi, rugand pe Dumnezeu sA o strAmute intr'o clipA intabdra francezA.

Inchizitorii ei, bAgAnd de seamk dupà mai multe ale eiincercdri, ch va putea sá fugA din turnul uncle .era inchisA,o duserA in orasul Rouen, ca sa. i se fad' acolo si judecata..

Omul insárcinat cu acest proces era un episcop numitCauchon, vândut Englezilor i dusman inversunat al Ioanei.El, cu tovarásii lui, incercä prin toate mijloacele a dovedi Caloana este ereticA si vrAjitoare ; dar credincioasa copil4 rAs-punse cu a-rata simplitate i cu atAta hotdrire, in cat adeseainmärmuria pe iscusitii ei judechtori. La orice intrebAri i se-

fAceau asupra legii §i a bisericii, ea rAspundea cu acea cre-dintá fierbinte a unei inimi curate si MCà de patä ; iar cândIi ziceau cA nu e crestinA si c5. trebue arsd pe piatA, ea leraspundek arAtAndu-le cerul : «Aduceti-va arninte cd este

§i

vand6

28 AL. ODOBESCU

colo sus un jude i pentru voi !» $i judecAtorii turburati, serisipeau Msand pe a doua zi judecata ; astfel se petrecii untimp destul de lung. Englezii erau foarte suparati de aceastáintarziere ; ei cereau ca loana sä fie arsh pe loc. In zadar se,sileau bietii carturari sä le dovedeascA cum ca trebue caaceastA fapta sd aiba cel putin un vat, o umbra de dreptate;neputAnd a mai rAbdà nici un fel de prelungire a judecAtii,poruncira lui Cauchon sà grabeasca cu cat se va puted maimult sfArsitul acestei grozave istorii, amenintandu-1 ca-I vorspAnzurà pe dânsul Insui, clack' nu le va ascultà strasnicaporuncd.

In timpul acesta, Ioana sufereA chinuri grele in temnita ei;expusA la batjocura unor soldati mojici, cari dormeau chiarin chilia ei, legatà cu fiare intr'un colt pe un mAnunchi depaie, fárá sh se poatà miscA, ea nu aveà altA aparare deckhainele ei bárbdtesti. Noaptea i ziva ea veghia desteaptA.spre pästrà cinstea, impunAnd mai mult paznicilor prinputerea morald a inf satisarii ei. InteaceastA tristä pozitiunepetrecii ea, sArmana, sArbatorile Pastilor. Ce durere puteA fimai adAncA pentru dAnsa, care en a. invdtatà cu dragAlaselemAnga.eri ale mumei sale, deck aceea de a petrece acestesArbatori, in care toti oamenii suferA si se bucurd impreunA,singurà si parAsità in fundul unei inchisori intunecoase? Paz-nicii ei furd asa de crunti, muck nici voie nu-i deterA sAmearga la bisericA. Poarta ce se deschide pentru toti innoaptea Invierii, ramase inchisä pentru &Ansa!

Dupd sArbatori, judecata mncepñ iarAsi. Cu toatAnea in care cAzuse, ea rosti aceste cuvinte pline de tärieATot ceeace am facut, bine am facut. Stiu cä Englezii mavor ucide, crezand cá dupd moartea mea vor dobandi taraFrantei ; dar chiar de'ar fi dânsii de o sutA. de mii de orimai multi de cum sunt acuma, nu vor puteà dobandi aceastA-tat% !» Judecatorii, intarAtati si mai mult impotriva ei prinaceste cuvinte, de alta parte speriati de amenintarile Engle-zilor i desnadAjduiti de a gdsi in apararea din grai a Ioanei,vreun cuvAnt prin care ar fi putut s'o invinovAteasca de

slabiciu-

a-ai


erezie, incepurd a-i gAsi vind in imbrAcdmintea ei. 0 intre-bard de ce steagul ei fusese cel dintai la incoronarea rege=lui; ea rdspunse: «De oarece a fost cel dintai la muncd,trebuia sd fie §i cel dintai la cinste». Pe urmd o invinovh-tird eà a purtat ve§trninte bArbdtesti, ceeace nu se cuveniasexului ei. Atunci ea nu Oft negre§it cum sd se apere ; oru§ine fecioreascd o oprea sh spund care fusese adevdratapricind a acestui port. Judeatorii nu Idsard sh le scapeaceastd intamplare, §i, numind-o in obste vrAjitoare si Med-toare de farmece, hothrird sà o arzà.

Pe acea -vreme, Carol al VII-lea nici nu se gandia la Ioana ;acea fecioard. ce-I scosese din ticdloasa si molesita lui viald,spre a-I aseza pe tronul unei natiuni care numai prin pute-rea ei devenise biruitoare, acea simplA si eroicd fatd, delacamp, era cu totul uitatd de dansul ; nici chiar un simtimantde recunostintd nu-1 impinse a cerca sá o rdpeascd din mai-nile gazilor ei. Curtezanii lui, oameni corupti si plini de utAsi de pizmd impotriva Ioanei, se siliau mai mult sd o steargape deplin din aducerea aminte a slabului rege.

De §i ea ar fi avut drept a se plange de aceastd uitare,Irish loana nu rosti un cuvant impotriva lui Carol ; ea vedeaintr'insul tara intreagd, unsul lui Dumnezeu ; ar fi crezut cdface un pacat mare, dacd ar fi invinovdtit o fiinta ce i sepAreà vrednicd de cel mai cuvios respect.

Dar minutul hotdritor sosi. Ioana, legatd pe o cdrutd des-velitd, fu adusd in mijlocul poporului pe piata mare dinRouen. Acolo, mai multi preoti, vanduti Englezilor, decla-mard cuvinte prin care infiorau pe sArmana fatá, vestindu-imoartea sa chiar in acel boc, si dovedind poporului cd eaeste nelegiuita si ereticd.

Locul de moarte era pregdtit ; o multime de soldati en-glezi inconjurau piata, bAtandu-si joc de biata fecioard. Popii,voind prelungeascd suferintele, incepurd a-i face deose-bite intrebdri despre legea si faptele sale ; dar ostasii nerdb-&Mori o smulserd de dinaintea lor si o legard pe rugul undeera sd fie arsd. VAzandu-si atunci moartea de aproape, ea

80 AL. ODOBESCU

cern o cruce; un cavaler englez facn cu douà surcele o cru-i-o dete, razand. Ea o shruth cuvios si o puse pe

san. Preotii o afurisira in numele bisericii. Gadele puse focIemnelor dela rug. loana II A/kit de sus si nu putn sa opreascdun strigät plin de fiori. La urma calugarul ce era langd 'Musase cobori jos, si flacara incepn a se incinge...

In minutul cand o atinse, nenorocita fata tresdri si cernaiazrnh ; dar indata capul ii cazn pe san, si mai strigaodata : disuse !...» Valvoarea de flacari o inconjura de toatepartile.

Doua mii de oameni plangeau la aceasta trista priveliste;unii Englezi numai se sileau a ranji; dar dupa ce vazuratrupul Ioanei schimbat in scrum si cenusa, ei fura patrunside o mustrare de cuget adânca i alergarä in toate partilecu un fel de spaima groaznica, strigand in gura mare: 0Amotnorat o sfantd!»

Aceste cuvinte, esite din gura unui vrajmas, erau foarteadevarate; ele vor ramanea, i viitorimea le va crede; in-teadevar sfanta a fost loana Darc, Fecioara din Orleans, inprivinta religiei si a iubirei cdtre tam so.

Paris, 1851.

riulita, i

MIHNEA-VODA CEL RAU 1

1508 1510

MANET1.Sd n'aibi mild l>

a cloud ceasuri cale 'n jos de Ploe§ti curge apaCricovului, care, cu mii de paraie ce se resfirii. §i seimpreund, impestriteazä matca sa rás1àfat i näsi-

poasa ; d'a stânga, câmpia §easä se lungqte pa'nd in poa-lele muntilor ; d'a dreapta, malul se'naltä rapos §i acoperitcu paduri vechi §i stufoase. Pe o culme mai semeat5. a acelei

Publicat mai intzli in Románul, 1857, No. 16 22, reprodusa apoiimpreund cu Doamna Chiajna in volumul: .Scene istorice din

cronicele Rottu4nWi. Mihnea Vocia. (cel rau) Doamna Chiajna de A.1. Odobescu, BucurWi, 1860. Libr. Danielopol. 1 vol. 115 pp. 80 mic.

Cu urmatoarea prefata : 4(Dupa titlul i dupa coprinderea acestui micvolurn, fieKine va veded c'am avut drept model, frumoasa nuvelä isto-rica a D-lui C. Negruzzi asupra lui Alesandru Liipupeanu. Ca oriceimitatie, incercarile mele sunt negrqit cu mult mai prejos de acel

ra

1

mic

C

32 AL. ODOBESCU

coaste stà, pe la leatul 1508, cetatuia lui Dracea ArmasuIdin Mänesti ; din .zidurile ei inegrite, vederea coprindea toatalunca, cu bordeiele si cosarele tardnesti risipite prin tufise

; mai departe turnurile bisericei din Thrsor, pe care ozidise cu vreo cativa ani mai inainte, Vladislav-Vodk ce chiarintr'inSa zice Cronica 1, qau perit de sabie» i in fund detot, plaiurile aburoase ale ampinei si ale Breazei.

Intr'o zi noroasä de primávard, putin in urma Pastilor,crivatul sufla. iute i 'nghetat din fundul vàilor, iar jalnicelesale gemete aduceau de departe, impreunà cu freamdtul bai-trânilor stejari, chiotele de vândtoare ale bdtaiasilor si lAträ-tura chelaTait'd a copoilor : càci departe, tocmai in valea Co-manacului, Mihnea, fiul Armasului, se desratà vânând fiarelesalbatice, dupa obiceiul boeresc de pe atunci, când stApanulpentru a sa multumire, tidied de prin sate toti vecinii 2 cugloata, de rdmaneau tarinele nearate i ogoarele pustii.3

Un glas de bucium s'auzi d'odat'd sunând tare din cetatue,vân'atorii, desteptati din zgomotoasa i srdbatica lor belie,

printr'acea grea si pasnica chemare, se intoarsera' cu larmdspre cash', unii purtând pe umeri dobitoacele ucise, atarnatepe barne, altii ducând cainii de zgarde i curuii in lAntuse.In fruntea lor mergeau cAlàri, cu fraul begat de oblânc, Mih-

cap d'operil; in lipsa talentului, m'am silit cel putin sii. Vastrez precAts'a putut, formele i limba Letopisetelor nationale cu care, in dreptate.se poale Mudd mai vartos tara Moldovei : sä adun datine, numiri §i cu-vinte bAtrânesti, spre a colora aceste douã episoduri culese din croni-cile vechi.

Faptele istorice ale unei tan sau ale unei epoce au totdeauna un in-teres mai viu cand traiul si ideile, obiceiele si graiul de acolo sau deatunci ne sunt cunoscute. Scopul romantelor istorice este, in parte d'ani le arAta. ; asta este si folosul lor instructiv.

Cei ce pot mutt, isbutesc a caracterizA, intr'asemenea scrieri usoare,o epohà sau o natie ; cei cu bunavointa, dar mai cu slabe mijloace,fac ea mine incercAri !)

Constandin Cdpitanul.2 2kd se chemau sätenii robi pe vechime.3 Vezi in Descrierea Moldovei de Ditnitrie Cantendr.

;

1

si

si

MIHNEA-VODA CEL RAu 3:3

nea i feciorul sau, Mircea Ciobanul ; tatal, om maturvartos, avea. scrise pe fata sa paroasa i posomorata si inochit sai arzoi si incruntati, strasnicia caracterului salt : bà-

iatul abia esit din copildrie, vadea o fire si mai salbatica,care-i si meritase porecla de «Cioban».

Arnandoi purtau cioboate de piele groasa pana la genunchi,poturi de dimie alba, cojoc scurt' de oaie neagra cu glugàla spate, si chimir cu otele ; la gat aveau grumajer rotundde zale de fer si in cap o lurch' flocoasd, adusa la o parte ;la brat', satar i jungher. Unii din vanatorii pedestri purtausanete 1, ceilalti arcuri i sageti. Astfel papa ceata inainteinoptase bine cand ajunse in curtea cetatii.

eDescaleca mai in graba i sui:te 'ncoa ;» striga luiMihnea, din capul scarii i cu glasul nabusit de lacrimi, ofemee cam trupesa ce nu-i puteai zice nici tandra, nici fru-moasa, «boierul socru, biet, trage ca sa-si ded sufletulmereu cere de domnia-ta».

«Iata-ma Mihnea descalicase, urcase in-gusta si dreapta scara de piatra, i, prin tinde intunecoase,mergeà la odaia tatalui sau.

Cand deschise mica usa de brad, el zari pe batranul Ar-mas uscat i galben, cu fruntea plesuva, cu barba alba, za-cand lungit pe spate pe o velinta alba, in cdpataiul unui patce tinea d'o parte toata intinderea oclaii. Alaturi ardea o fa-die de ceard galbena, i un biet calugar bogoniseA pe slove-neste, dar cu glas slab, rugele agoniei ; in parete o micacandela lumina o vechie troita de lemn si mai incolo pe zi-duri stau randuite, peste un zablau vargat, arme de tot felul,coifuri, zale de fer, tuiuri, iatagane trunchiete i dispuieriluate de pe la dusmanii invinsi. 0 singura arma, o ghioaca2de fer tintuita, mare si grea, buzduganul insusit slujbei dearmas-mare, sta asezata pe velinta flocoasa d'a dreapta bol-

vechi ; did pu§le se chemau mai 'nainte tunurile.2 Maciuca de fer cu tinte, frant. massue.

AL 011011E8cl'. Opere complete. Vol. I. 3

'ndatd...», i

1 Puti1e

pi

pi

pi

34 AL. ODOBESCIT

navului i mana-i osoasa dar slabita, printr'o miscare spas-modica a nervilor, cath Inca s'o ridice.

and Mihnea intra in odaie, ochii unchiasului, afundatisub cercul albit al sprâncenelor, clipira ca o candela ce moare

buzele-i vinelite soptirà tremurand aceste cuvinte :«Fatul meu !... fa inima viteaza !... nu te lasa !...

«fli stalp teapan casei noastre si nu ingadui sa cada biata«mosie parinteasca pe mana Oltenilor, p'a Basarabestilor« (trasni-iar Domnul din senin !) c'asà avem noi lasat«cu blestem dela mosi stramosi : pace si ragaz sa n'avern«cu neamul lor cel urgisit . . . va da Domnul Dum-onezeu putere i tarie, sà nu cruti, sa n'aibi mili, ea nici«de tine nimeni nu va aveà milà, cand te vor vedea infrant«si ticait... Marra mea s'a muiat... nu mai poate riclica buz-«duganul asta, vechiul meu tovaras, bunul meu prietin ;...«ia-1 acum .tu in mainele tale si proasca sa faci, cand vei«izbi cu dansul in dusmanii nostri... Sà n'aibi milal...»

Glasul i se curma ; ca un fior i se strecura prin tot tru-pul i ramase Atunci in mijlocul acelei taceri despaima, prin care treceà suflarea mortii, in loc de sunetulclopotelor, se auzi o zanganitura infundata de catuse si delanturi. Erau bietii vecini robiti i pusi in flare de raposatularmas, care zaceau aruncati in fundul pivnitelor cetatuiisale si acurn, in mijlocul noptii, isi scuturau dureroasele lorlanturi.

Apoi totul intra in tacere ; prin odai abea se auzea cevasuspinuri de femei i p'afara vdetarea viforoasd a crivatului.lntunericul domnea peste tot.

Deodata insa incepura a se deosebi tropote de cai i cu-rand dupã aceia cativa calareti bateau tare cu palosele inpoartd. Stoica, om vechiu al casei, deschise oblonul, scoasecapul pe o ingusta ferestruie i intreba : «Cine e ?»

«Oameni buni» raspunsera. d'afara.«Ce cautati asà inoptat pe la casele crestinilor

1 Tara, patria.

si

1

t inclestat...

8


«Suntem dela Domnie, noi, boieri ai thrii §1 venim sa.«ne inchinAm noului Domn ales de ob§te, lui Mihnea-Vodhp.La aceste cuvinte neWeptate, Stoica deschise poarta §i

boerii deschlicand, merserd pand la Mihnea, ii shrutara mfinacu smerenie, iar cel mai bh.trAn dintre dAn§ii grhi intr'astfel :

«Ani multi intru noroc §i fericire urdm Mhrii Tale ! afla-« tu-vei din svonul §i jalea obOi cà s'au pristdvit fericitul* Domn §i bun cre§tin Radu-Vodh, iar norodul cerand cu o«glhsuire ca sh-i fii Mhria Ta sprijin i phrinte, boerii thrii te-au«ales ca sà urmezi raposatului in Domnie, i pe noi, supusele«Mdriei Tale slugi, ne-au trämis ca sä te rughm din partea tu-«turor in de ob§te, sh prime§ti volnic §i bucuros aceasth sar-«cinh. Deci fie-ti Doamne, mild de mo§ie §i nu o rash in«prada rhpitorilor care de toate phrtile poftesc la (Musa ca«sh o strice i sà o jefuiasch. La Mhria Ta aleargh toti cu«nhdejdea, ca puii la clogh. Nu-i lephdh ; indurd-te, Doamne,*de phmAntenii Mdriei Tale §i le deschide ariph de aphrare».

Mihnea stdpAni in sine-§i bucuria, multumi cu sAnge receboerilor i indat porunci sà i se ghteasch caii de plecare.

La revhrsatul zorilor, Mihnea cu fiul shu §i cu Stoica, boeriitrimi0 in solie §i chti-va chlära§i se pornird pe drurnul Curtiide Arge§.

Buna jupanith Smaranda, acum Doamnd a Thrii RomAne§ti,rhmase cu slujitorii §i ferneile sale ca sit ingroape adouazi pebatritnul Dracea, armaul din Mane§ti, la mândstirea Thr§orul.

CURTEA DE ARGES.

<Na-i as e'avutiileis ameigitoare?..

Sh aflam acum prin care imprejurari, aceastA cinste nevi-salt se dete lui Mihnea.

Radu-Vodh, chzhnd sub grea afurisanie §i urgie a patriar-hului Nifon, se rhpusese de o groaznich §i cumplith board,§i cu toata cinstea Voevozilor, se ingropase la mAnAstirea sa

IL

36 AL. ODOBESCU

din Deal. Fratele lui, Vlddutd, era inch' prea tandr ca sd iacarma tarii ; boierii de toate partile umblau cu zavistii carede care s'apuce domnia ; Basarabii cari mai erau si banimosteni ai Craiovii, voiau sa aseze pentru vecie neamul lorpe scaunul domnesc ; dar ei erau Olteni §i boerilor de din-coace nu le placed a fi mai prejos. Insä sila d'a tine tara invràjbi indelungate si mai ales temerea d'a veded viind Dorrindela Vladislav, Craiul Ungariei, care, prin solul s5u Emericde Joborg, fagaduid neincetat boerilor cd le va trimite peDanciul, fiul lui Tepes-Vodd, carele &did in Ungaria, la grafulZapolia, §i care negresit ar fi inchinat tara protectorului sdu,in sfdr§it §i frica Turcilor ce amenintau necontenit d'a ndvdlipeste Romani, facurd pe boieri ca s'aleaga dintre ansii pecel care, prin firea sa mai semeata, se pdred cà va fi cel maiviteaz apardtor al acesta fu boierul Mihnea, fiul Dracii,arma§ul din Mäne§ti 1.

led dar pricina pentru care-1 vom gasi cateva zile dupamoartea tatdlui säti, in curtea -domneasca dela Arges ; insanu va mai fi ad asprul %/dilator cu cojoc de oaie. Azi Mihneaa imbrdcat chepeneag de catifea rosie cu ceaprazuri i cubumbi de aur, cioareci albi tiviti cu gaitane de fir, cisme cupinteni poleiti si-un gugiuman de samur cu surguciu de pietrescumpe. Asfel se coboard el cu alaiu din curtile domnesti,pAnd'n vale la biserica pe care Radu-Negru-Vodd o lucrasecu mare mestesug, impestritand cdrdmizile si scobind flori inpiatrà.

La usa bisericei intdmpina mitropolitul Maxim cu maimulti archierei, purtând Crucea si Evanghelia pe care Domnutle sdrutd cu multà cucernicie ; la urm5 merse de ingenunchiedrept la u§a din mijloc a altarului, i§i rezima capul gol desfântul preastol, iar mitropolitul, puindu-i ornoforul pe cap,ii citi cu glas m5ret rugaciunile de incoronare ale imparatilorbizanfini unse fruntea cu sfantul.

Sculându-se, Mihnea shrutà preastolul i icoana Adormirei

1 Constantin Cdpitanul, Fotino, &ncai, Engel.

tarii:

ii

§i-i mir.

M1HNEA-VODA CEL RAU 37

Maicei Domnului ce sta pe iconostasul din dreapta, ca hrammândstirii i, viind in mijlocul bisericii, mitropolitul ii puse

pe cap coroana Voivozilor dete in mând spada si buz-duganul domnesc, ce le duced pe o perind rosie, marelespdtar. Atunci prea-sfântul phrinte, impreund cu marele po-stelnic II duserd de subtiori pAnd la strana poleitä ce se inhltape trei trepte la dreapta in bisericd, purtând pajerea tdrii sd-patà in lemn. Cand se urea noul Domn p'acel scaun bogat,chnthretii glAsuird rugd.ciunea: «Tebe Boga hvalim» 1 sioastea de afard slobozi pustile i sanetele cu chiote de bu-curie si incepurd a sund din tobe, din pauce, din trâmbite sidin surle.

Toti boerii stau rânduiti i ascultau liturgia. Child se sfhrsidumnezeiasca slujbd, Mihnea iesi din bisericd, imbrAcd in Endacaftanul alb cu guler de samur, incinse palosul i incálecäpe un armdsar cu harsh de fir si cu zAbale suflate cu aur.Atunci se porni alaiul indhrht la curtile domnesti.

In cap mergeau, ca sa." deschidd drumul, Dorobantii cu gâr-bace i Vdndtorii de plai si de Olt cu lungi sänete ; in urmalor veneau Rosiorii si Verzisorii add, despartiti in cdpitAnii,fiecare cu steagul ei, purtând mintene rosii i verzi ; apoi caiidomnesti, acoperiti cu grele harsale de fir si de matasuri ;indath dupd. acestia, Mihnea insotit de patru viteji Ferentaricu lancile poleite in \Tad si la mânere, i urmat de boieriide taind, cu Vátasii, Aprozii, Armdseii i Lipcanii lor. Apoiurniau Copiii din cash, toti feciori de boieri, imbracati cusavanele si cu cabanite de felurite stofe scumpe, având maripodoabe i fotaze la cai 2; ei i cu Aprozii purtau sangeaculsau steagul cel mare si cloud tuiuri turcesti date dela Impd-rdtie. Dupd dânsii veneau Lefegii cu haine galbene, Simenii

Scutelnicii pedestrii ; apoi gloata boierilor mazili si boier-nasilor, iar la sffirsitul tuturor cetelor, o gramadire ameste-catä de slugi boeresti, de ordseni, de negutatori si de sdteni.

Te-deurn laudamus.2 Miron Costin.

!..

1

alsi-i

3i

38 AL. ODOBESCU

Alaiul se opri in curtile domne§ti ; Mihnea descalica, trecüprintre boierii randuiti in indoit §ireag, intra in sala mare aspatariei §i se urea pe tronul domnesc, scotand coroana dincap, drept semn de jale pentru tatana-sau ce murise.

Marele postelnic sta in picioare la dreapta lui.Mai intaiu veni mitropolitul Maxim ca sa-i sarute mari

§i-i rosti cateva cuvinte de urare in limba sarbeasca. Calu-garul Maxim fusese tramis de Craiul Ungariei ca sa impa-ciuiasca pe Radu-Vocla cu Bogdan, Domnul Moldovii, §i deatunci, de§i era sarb de neam, ramasese ca mitropolit in Ora 1 ;Mihnea raspunse pe scurt ca-i pare rdu unde nu se pot in-telege d'a dreptul, i parintele, intorcandu-se spre norod, Iidete obicinuita binecuvantare.

Dupa dansul inainta un boer bdtran ; postelnicul, vorbindcare Domn, Ii spuse :

«Sluga Märiei Tale, Parvu vornicul Basarab saruta poalaMariei Tale».

«Te afli zdravan, jupan Parvule ?» intreba Mihnea cuun zambet de bunatate prefäcut §i arnagitor.

«Slava domnului, Maria Ta ; ne tinem i noi cum putem».«Dar neica Barbu, cum trae§te ? Nu-1 \Tad p'aci».«E §ezator la dregatorie, Maria Ta, in Craiova».«Bine face. Ei, mare boieri, domnia voastra», zise el

aruncanduli ochii asupra «sa fie in Tara Roma-«neasca multi barbati de treaba. §i cu temei, precum sunt«ace§tia (vrand sa insemneze pe Basarabe0), in frica lui Dum-«nezeu va. zic c'ar fi blagoslovenie cereasca Spune-mi,«jupan Parvule, paremi-se c'aveai mai multi prunci».

«Cu adevarat, am trei feciori Maria Ta, §i-au crescut«flacai mari».

«Apoi sa le facem de capataiu ; sa-i insuram. Ce nu-i«arati i nouà sa-i cunoa§tem ?»

«Nu §tiu cum sa dovedesc Mariei Tale multumitä pentru«atata mild §i cinste ce dai casei mele».

1 51ncai, Engel. Acest mitropolit era din neamul Brancovici.

ghatei,

I,.

MU-INEA-VODA CEL RAU 39

«La boeri vrednici toate se cad, jupan vornice!Atunci trei tineri, intre 15 si 25 de ani, cu mAndre i drA-

gAlase chipuri venirA sà sArute mAna domneascA.«Acesta e flu!. meu Ilie, pe care am hotArit peste

«putin sa.-1 cAsátoresc», zise bAtrAnul boer, in ochii cdruiase citeh bucuria unui pArinte.

«SA fie comis mare in zilele mele si voiu sà-i fiu nun».«AcestA-Ialt adaose PArvul, e fiul meu Neagu, care

«a invAtat multa carte dela fericitul patriarh Nifon».«SA-mi fie mie logorat de aproape».

TAnArul, inchinandu-se adAnc la Mihnea, ii rugd, drept har,sA-i lase vAtAsia de VAnAtori.

«M'am deprins cu dAnsii i ei cu mine, ca trup cu su-«flet, Maria Ta», zise el cu glas neted i hotArit.

xFie1i pe plac», rAspunse Mihnea in nemArginita samilostivire.

«Acesta e cel mai mic al meu fecior, Dragomir».«Voiu chiar de azi sA-I numAr printre Copiii mei din

«casA».toti trei feciori se inchinarA lui VodA i postelnicul

incepn a numi pe ceilalti boeri.Ceremonia se sfArsi i toatA boerimea rAmase incAntatA de

noul stApAnitor ; fiecdruia ii dase sau ii fAgaduise un o's de ros.«Dumnezeu sh-i deA ani multi de viatA si de Domnie !»

ziceau fiecare esind din pragul domnesc.

Nu treat rnult timp i sosi vremea sd se facd nunta luifeciorul vornicului PArvu Basarab cu Ilinca, fiica lui Radu,

spAtarul din Albesti.In ziva aceea curtea domneascA se impodobi ca de o sdr-

batoare, i inteadevAr vrednici erau amAndoi logodnicii deasemenea podoabh. AmAndoi tineri, frumosi si bogati, se pA-reau meniti pentru o desAvArsith norocire. and tanAra fe-cioarA se arAtA cu conciul semAnat cu diamanturi, cu abu-rosy! zovon de filaliu, cu auritul v6I (12 hetealA rAsfirat pe

--

Tatdl i

llie,

40 AL. ODOBESCLJ

un bini§ de suvaiu alb, cu grumazul acoperit cu siruri de mar-gdritare §i cu cununia de flori pe frunte, ar fi zis oricineeh' vede icoana cea mai blanda §i cea mai srnerita a Pururei-Fecioare.

Acea frumusete patrunse pe toti, iar mai cu seamd peMihnea, in a cArui inimd de§teptä patima cea mai feroasamai nerusinatd.

Nunta se facia insd cu veselie ; covorul pe care stau miriila cununie era semAnat cu galbeni venetici ; de toate partileprin oddi ploau, pentru boieri, zaharicale, iar in curte, pentrunorod, bani mArunti de argint si de amnia cu marcile ba-nului Barbu Basarab si lui Mihnea-Voevod. La masa, ginerelesezu la dreapta lui Voda, §i purtà in cap gugiuman domnesc;dupd cinA boeri §i jupanite se prinseth in horA, §i cand.veniceasul de a se sparge cheful, un slujitor de sub masa.' incepftsa cante ca coco§ul ca sa vesteasca CA se apropie ziva.

TO se intoarseth pe la casele lor cu Mclii si cu masalale,toti veseli, multumiti, dar nimeni mai mult de cat tinerii in-surati.

Insd abia intrase ginerele in odaia fagaduintii, cumparandcu cai si cu arme aceastA doritA placere dela fratii §i delarudele miresei, ce stau la up §i-1 opreau d'a infra, abia avusevreme, in dulcea lor grAbire, sd stingA candela, cAnd nistetalhari, patrunzAnd pe furis intr'acel cuib de fericire, sugru-math in pat pe Ilie §i luard cu sine trupul mortului, pe mi-reasA lesinath §i toate sculele ce erau risipite prin odae.

A doua zi spaima si jalea era scrisa pe toate fetele; nimeninu §tia ce sA zicà, ce sà gandeasca; Mihnea singur simteain sine§i, nu mustrarea unui cuget de om, ci multumireaunei inimi de fiarà salbaticA ce si-a indestulat patima uri-cioasA.

Unii boieri sopteau inteadevAr, dar pe ascuns si numaiacasA la vornicul Parvu, cum s'ar fi zArit intr'acea noapteoameni d'ai lui Stoica, credinciosul lui VodA, ce acum ajun-sese logofot mare, strecurandu-se pe sub curnpat in caselerdposatului Ilie comisul, c'acest omor nu s'ar fi facut numai

§i

.

MIFINEA-VODA CEL RAu 41

ca sä prade bogAtiile lui, in sfAr§it cA ar fi gAsit a douazicamdrA§eii boabe de margAritar risipite chiar prin odaia deculcare a lui Vodk de unde un om tiptil scosese, cAnd secrApd de ziuk un trup de femeie invelit intr'o rask

Aceste vorbe ajunserà pAnã la urechile lui Mihnea §i putindupà aceea el pofti la masa pe cAti auzise c'ar fi grAit a§A.

La ospAt, Mihnea se arAth foarte mAhnit pentru pierdereaunui a§A. bun §i anar slujba§ ca Ilie. and cuparul -adusepotirul de aur din care beau Domnii §i cAnd pAhArniceii dre-serit pe la toti prin pahare, Mihnea se sculk inchinA dreptmultumita pentru darul §i mila Dumnezeiascit §i rosti cu glasintristat, un cuvAnt in care arAtà cum cd «toate sunt treed-«toare pe pAmânt ; tinerete, pricopseaM, sAndtate, frumusete«§i slavk toate daruri ale Proniei ; cum cà se scuturd ca frun-«zele toate bunurile cate ni le dAruie§te, pentru o zi, milos-«tivirea cereascA ; dar mai vartos cum n'or sh fie zadarnice«§i amAgitoare, averile §i bogatiile care le agonisim noi mu-«ritorii §i care ne yin dela zadarnica omenire ?»

Auzind aceste intelepte §i tAnguioase cugetAri, bAtrAnul PArvulAcrimd, iar ceilalti boieri stau pe ganduri, obiditi §i cAteodatàziceau, and din cap : «Adevdrat c'a§a este !»

AceastA acere fu intreruptà de medelnicerii ce aduserà pemask in sabane de argint, un smorman de pilaf alb §i fu-megos.

«Poftiti, luati boieri !» le zise Domnul §i fiecare perand turnä cu lingura din sahan ; insä abia apucaserà sA iain gurA §i s!ainestece cAnd toll, strAmbAndu-se ca de durerede mAsele, aluserà mAna la gurA §i-§i scuiparA pe tipsii dintiilor impreurià cu boabe de margaritar. Unii de durere umblausit se scoale dela mask

AStati pe la locuri, boieri !» strigh atunci Mihnea cuglas tare. «Ci nu va zAticniti din gustare ! Fie-vd aceastaAnumai pildd la zisele mele de adineaori ce le-ati incuviintat«cu &Wu] §i cu graiul ; fie-vA drept invAtaturA, ca nu doard«cumva sä pohtiti la bogAtie ca la vreun bine mare. Ispitele«lumii sunt multe §i de tot felul, dar nu sunt spre folosul

--

42 AL. ODOBESCU

«omului ; averea adimeneste pe om s'apoi II scarbeste ; asa«si bobul de márgaritar e mai mare §i mai cu pret deck bobul:«de orez, dar sparge dintii. Astfel cuget eu in mine si drept«aceea am vrut sä aibd si bbierii mei dovadd plasmuitd, ca<inu doard cumva vreodata, sá spund vreun barfitor, lumea«e plind de oameni ! cd am pohtit eu la dobanzi... Ei t«spuneti acuma, boieri domnia-voastrd, nu-i a§ã cd. avutiile«is amdgitoare ?»

Si la aceste din urmd cuvinte, un zambet batjocoritor i sejuca pe buze, iar logofdtul Stoica, razand inghesuit de stram-bat-He bietilor stirbiti, se mira in gura mare cum de nu i s'aintamplat si lui sa." dea peste un bob de márgdritar in pilaf,si cu o slugarnicd viclenie fdceà mare haz de gluma inrdu-fatita a stdpanului sdu 1.

Cu a-Ma se sfarsi ospdtul, dar Mihnea pricepit cä sfiialaintrase in inimile boierilor si cd prepusurile se schimbase insigurante, la ochii Parvulestilor ! Deci, inainte chiar d'a fiochit, el trebuia sd dea lovirea cea grea. Hotararea o luase,dar ii lipseau mijloacele ; Basarabii erau imprdstiati prin toatatam ; ei ii inconjurau panã si in palat ; de aceea, in casa sarse temea tiranul de a cere sfat chiar dela credintiosul sdu,Stoica, ca nu cumva auzindu-se vorbele lor, sd prevesteascacineva pe Banoveti. .1i trebuia insd neapdrat un om ca sà in-timid laturile §i sd pund cursele in lucrare.

Inteo zi stand cu logordtul in odaie, deodatá el chemd. uufusta§ dela perdea :

«Sd. ceard Doamnei», zise, «cheile dela pivnita«si sd-mi deschidd».

Fustasul plecd sal implineascd.porunca, si Domnul cu Stoicase coborard in beciurile boltite ale palatului

Dupd ce intrd, Mihnea porunci pivnicerilor sd iasd si sd-1.

1 Gluma cu märgáritarii in pilaf e o traditiune pa' strath prin graiu, despreun boier lacom Ia avutii. (Notele lui Odobescu).

* ti.

ii

rdi


lase singur cu logofatul ; insa din mtamplare Dragomir, fiutParvului, ce de curand intrase printre Copiii din casa ai curtiisi de curiozitate copilareascä se coborase cu chelarii in piv-nit& fiindu-i teama de dojana lui Vodd, se ascunse incetpe furis in fundul unei buti goale, i deacolo, tremurand degroazd, el putit deosebi urmatoarea vorbire : 1

«Stii, StOico, de ce te-am adus aici ?»«Ascult, Maria Ta».«Pe sus in case nu-ti cla nimeni pas s vorbesti cevasi

«in taina ; pare cá stan paretii i trag cu urechia».«Asa, Maria Ta ; ma mir cine a putut bariul adevarul

«despre moartea lui Ilie i despre cele ce s'au petrecut aici«Cu mireasa lui, care Dumnezeu s'o ierte ! a si murit«acum pe manile maicilorD.

«Neat de dansa, ca era gingasa i voinica muiere ; cao balauroaica mi se sumetia impotriva...»

«Ei ! vezi, Doamne, toate acelea le spune acuma lumea«intocmai precum s'au petrecut ; de aceea bine faci sa te fe-«resti»,

«Apoi doara cd nu o Fi blestem ca i d'aicea de suiy<Taman( sa iasa zvon de ceeace vom chibzui. Asculta-ma tu«bine; vezi ca nu mai e de dus mutt cu Craiovenii ; au prins«de veste de toate, i ca copoii, adultneca orice miscare a dom-oniei. Ei! pana aci ! am obosit tot inghitandu-rni amarul ; sunt«satul de atata fatarie ! Voiu in sfarsit sa-mi ridic piatra de«pe inima, sa mi mantui cu totul de clansii».

«Maria Ta esti Domn i ai toata puterea ; poruncesterce sa facern ?»

«SA' gasim, Stoico, un mijloc de-ai pune pe toti deodata«la mana i atunci nici pruncul din muma sa nu scape«Aoleu, neam blästämat de Basarabi ! cad nu te ivesti acuni«colea sub palma mea ca sà te strivesc ca p'aceasta jiganie !> .

mana lui turti cu furie pe fundul unui butoiu unianjen ce-si urzea in ticna itele sale.

I Cronicarul anonim in Magazinul istoric pentru Dacia, torn. IV.

si pa-

44 AL. 0D0DESCL1

«Banul Barbu n'a mai venit la curte ;» adause Stoicadus pe ganduri, «se vede cà se teme de ceva... Neagu a-«trecut cu vanatorii sai peste Olt; nici asta nu e semn bun.«Stii ce !.. Maria Ta sa le scrii pohtindu-i cu politica la«scaunul Domniei, iar cärfile sà le dam in maini de oameni.Azdraveni cari sa nu-i slabeasca din vedere. D'or veni de buna«voie, ii prindem cu tot nemetul lor aici ; iar dad. vor.sirnti«ceva §'or vred sa pribegeasca, atunci rnesitii Mariei Tale ii«vor aduce ferecati. Cat despre Parvu §i copilul sãu, ii avem«mai aproape §i se pot lesne priveghia».

«Bine le-ai gandit tu ; maine sa-mi faci carte cdtre Barbu«§i porunca de invartejire Neagului ; sa randuie§ti oameni ca«sa nu scape din ochi pe Parvu. Toate sa He puse päna maine«la cale §i Doamne ajutrl ! and m'oi vedea scapat §i de«odrasla asta de Olteni blastemati, o sà mi se mai veseleasca«inima in mine. Acum chiama pe pivniceri §i sa le bern al-Adarna§ul... Noroc bun, mare badita!»

«Sa-ti fie de bine, Mariei Tale !»Pivnicerii §i butarii se coborara sub bona.

«Ei ! fetii mei» le zise Mihnea, sa traiti ! buna treabaArni-ati lucrat voi aicea ; toate's trainice §i curate ; paretii spoili,Ape jos e a§ternut nasip neted §i marunt ; butile stau bine«intepenite pe cheza§ii lor, tocitorile sunt a§ezate frumos pe«capataie. Acum sa \TA vedem §i vinurile ! la trageti-mi incoa«cateo cinzeaca dela cep».

$i Mihnea merged §i gustit din bute in bute, vinurile delaDealul-Mare, dela Draga§ani, dela Sacuieni, dela Greaca, pelinurile stifoase §i profire, tuica de prune §i de drojdii, rachiu-rile de sacaz §i de anason, din Chipru §i din Anadol. andajunse spre fundul intunecos al boltii, intreaba

«Dar colo'n fund ce e ?»«Ia! sunt ni§te buti goale, sa traie§ti Maria Ta! dar iaca

«mai incoace un butoia§ de yin de Draga§ani, tocmai de andAcu Laiota Basarab. Ce mai vin I sa traie§ti Maria Ta, pared«bei miere §i ti s'aprinde foc la inima».

Ado'ncoace, pune palnia mare §i toarna cu vedrita,

MIHNEA-VODA CEL RM.) 45

oca sh bem norocul lui Laiota §i-al neamului shu de Basa--orabi §i azvarlind pe gat un pahar de vin chihlibariu, ranjica cainele cand vede ch i se gAte§te prada.

Logofhtul Stoica nu apucase Inca s. toarne pe hartie iero-glificele sale pisanii, cand copilul Dragomir, spAimantat decele ce auzise din fundul butii, alergh la casa tAtane-shu §idestAinui planurile tiranului. Phranserat Parvu i§i ridicasecasa ca sá pribegeasca §i doi lipcani de olac se trimiserh cuaceasth veste banului §i vätafului Neagu. Tot neamul Basa-rabilor, pänd sh nu prinza Domnul de veste, trecuse DunArea§i ducea jAluirile sale la Poarta Sultanului.

Mihnea, vAzand eh acei boieri au intarnpinat rhsbunarea sa,i§i inmuie turbarea in fel de fel de cruzimi ; porunci sä seprade, sh se arza §i sh se sfärame 'Ana la pArnant toate ca-sele §i toate bisericile lor, pe unde se vor fi afland, in Curteade Arge§, in Targovi§te, in Craiova, in Brancoveni ; pe slu-jitorii §i pe preotii lor ii cazni §i la urma, inchizandu-i pe totiin manhstirea Bistritii, ce era clhdith chiar de banul Barbu Ba-sarab, ii dete foc de arsera toti intr'insa.

De atunci inainte tiranul, lepadand orice val de fathrie, in-cepn a face rhutatile pe fata. Pe boieri ii ornora ; avutiile be-

luâ; sotiile §i fiicele le necinstea ; clAjdii multe punea asupratarii. Pe Mitropolitul Maxim ce sta impotriv5 la nelegiuirilesale, necutezand a-1 ucide, 11 departh, dandu-i solie la curtealui Vladislav, Craiul Ungariei 1

in urma plecarei Mitropolitului, el silui o nepoath a lui, §ifratele acesteia, un sarb anume Dumitru lac§dg, i§i schpà zi-iele fugind in Ardeal, unde a§tepth ceasul rhsbunhrii 2

Se vede dar cS. Mihnea urma vieata sa de desfranare atat cujupanitele boierilor curteni, cat §i cu femeile dupa afarA, §1toate acestea se petreceau sub ochii Doamnei Smaranda, care,sthruind toath ziva la hired §i la rhzboiu, la Camara §i la jic-

pazind praznicele §i posturile, spovedindu-se §i facand

1 Constantin Ciipitanul, Chronicarul anonim.2 Engel.

nita,

le

46 AL. ODOBESCU

mereu la matanii, treceà toate cu vederea i traià o vieata degazdoaie harnica si de bund crestina.

In anii dornniei lui Mihnea-Vodã se casátori i fiul säuMircea i luã de sotie pe fata lui Rares-Voda. dela Moldova,.anurne Domnita Chiajna.

Astfel traia la culmea puterii si a maririi, familia raposa-tului Dracea armasul si nu prevedea groapa ce sta cascatadinainte-i ; astFel i lupul, cu puii säi pustieaza codrii fdra d'abanui latul ce-i va instruna intr'o zi pe toti.

COTMEANA.<Fulla e raqinoasci...

<Dar e sanatoasa.d,

n an si jumAtate trecuse de cand Mihnea tined carmatarii i boierii pribegi, Basarabii i altii cati putuse sà

scape din mainile tiranului, dupa multe i anevoioase ru-gAminte, dobandise in sfarsit ajutor dela Imparatia turceasca.Sultanul Baiazit dase porunca pasii dela Dundre ea sa intrecu ostire in Tara Româneasc i sa aseze in scaunul Dom-niei pe Vlad cel tanAr sau Vladuta, fratele rAposatului Radu-Voda.

Deci, in toamna anului 1509, trei palcuri de oaste turceascásta gata sa treacA Dunarea, din care unul, sub poruncile luiNeagoe Basarab, razbi mai inainte de celelalte in Oltenia siacolo se adaose cu Pandurii i cu vanatorii ce veneau cu bu-curie sa se inchine la vechia lor capetenie.

Toate acestea se auzise, dar nu lamurite, la curtea luiMihnea i Domnul socoti de folos a trimite in cercetare pesteOlt pe fiul sau Mircea cu vreo cativa Aprozi credinciosi,

pe logolMul Stoica ca sa-1 insoteasca.Mircea, temandu-se a merge d'a dreptul in Ramnicul-Valceinevoind a trage nici chiar tiptil la gazdA in oras, mai ina-

inte de a fi aflat ce se petrece pe acolo, se opri la mica md-

dandu-i si

$i

MIHNEA-VODA CEL RAu 47

nästire Cotmeana, putin mai in jos de frumoasa vale ape Topolog. Sfintise soarele din dosul piscurilor Coziei,

and el poposi in pasnica valcea unde stà pitita manastirea,ca un cuib intre munti. La poartá era un turn ce acum s'adaramat ; ograda, incinsa cu ziduri, infatisa pe dinauntru patru§iruri de chilioare cti tinde lungi i arcuite ; in mijloc se afla

bisericutaAprozii asezara vreo cloud trei corturi in curte iar feciorul

de Domn i credinciosul Stoica, dupa o cina de sehastru maimult deck cumpâtata, mersera sa se odihneasca in chilia sta-retului ce slujea de arhontdrie.

«Parinte, cand va toca de noapte, sä treaca cu toacape la usa noastra, ca sa mergem i noi la bisericd;» ziseMircea calugarului ce-i insotise cu felinarul dela trapezeriepanA la sdlasul lor.

Calugarul se gatea sà se duca «Blagosloveste, parinte»ii spusera calatorii. «Domnul sa vd blagosloveasca, fetiimei !» si tragand usa chiliei, o inchise cu clanta.

Abia .apucase insa stt-i fure somnul, cand de-odata o sume-denie de calugári cu rasele neincinse, cu pletele i Whilesbarlite, detera navala in chilie desteptara cu aceste vorbespuse pe sarite

«Fugi, Maria Ta, scapa-ti zilele... Ne-au calcat hotii !...«sunt la poarta o mie si mai bine de haramini levinti, cuosanetele gata de foc i cu palosele goale... Zic ea sunt ai-olui Neagoe Basarab i cer sa te dam pe Maria Ta... Fa-ti«pomana cu noi ; là ce-i face si esi de aid, cà e vai i jale«de Maria Ta i de- biata manastire!»

Aceste cuvinte spuse pe nerasuflate si de multi d'odata,faceau o larma care sperie si ameti pe ticnitii si somnorosiialatori.

«Ce ziceti ? Cum ? ce e ?» intrebau ei uluiti.Dar pricina era netecla ; Neagoe afland in Ramnic ca Mircea,

1 Aceastd inânâstire, ce tine. de Cozia, a fost zidità de Mircea cel b'atrAndreasa de Alexandru Ipsilant.

Lu-minilor,

1.o;

si-i

ti

48 AL. ODOBESCU

fin! lui Voda, ar fi mas de conac noaptea pe ascuns la schitla Cotmeana, se rapezise cu vanatorii sai i napadise pe lamiezul noptii, cerand sa-i deschida portile ; calugarii s'au temutsa nu le faca vreo stricaciune de va gasi pe vräjmas in zi-durile lor ; de aceea, plini de spaima, indemnau pe Mirceasa fuga.

oDar pe uncle ? intrebd acesta, de vreme ce zicetica lotrii stau la poarta».

<data, p'aceasta. fereastra» ii raspunsera, aratându-i ocrapaturd ingusta ce da in partea pddurei.

«Fuga e rusinoasal...» cugeta printul zaticnindu-se Ia.ideia de a fugi fdra. de impotrivire.

«Dar e sanatoasa ! adaose inteleptul Stoica.In minutul acesta, strigatul : «Foc ! dam foc la manastire !...»-

repetat de mai multe sute de glasuri, MCÜ pe calugari sa-sipiarda cu totul mintile ; ei impinsera pe bietul Mircea descult,fara caciuld, numai in càma i cu braul taraind pan& lafereastra imbrancirà jos. Stoica sari dupa dansul.

'amandoi, in intunericul noptii, o luara d'a fuga prin paduri.Calugarii, mantuiti de primejdiosii lor oaspeti, deschisera,

portile pandurilor inviersunati. In furia intrarii, unii dintea-cestia apucase pe nevinovatii calugari de barbd, dar Neagoese repezi incruntat cu palosul la dansii «Sa nu stricati penimeni !» striga el in gura mare si curtea se umpin de oaste.

Aprozii lui Mircea, vazandu-se irnpresurati d'atata gloata,unii se predara de build voie, altii cazura sub numeroaseleloviri ale dusmanului.

Neagu puse sa cerceteze prin chilii, pri'n pivnite, i neaflandpe nimeni, crezn c'a fost amagit. Vanatorii lui aprinsera focuriin curtea manastirii si p'afara, i dupa vesnicul obiceiu depopas al Romanilor, pusera caldarea de fiertura in cracanincepurd sa povesteasca basme i zicatori glum*.

and toch de otarnie la schit, Neagoe infra in biserica, seinchina cu smerenia unui Fat de Domn cuvios i, la esire,

1 Cronica anonitnd in Magaz, istor. pentru Dacia, tom. IV.

si

MIHNEA-VODA CEL Rku 49

varsd in mana staretului un pumn de bani de aur, ca sd-ifie spre pomenire «Sa-ti dea Domnul slava §i marire !»zise calugarul cu fata luminata de o cucernica läcomie, siceilalti §optira : «Amin !»

Din zi de dimineata Basarabul isi ridica tabara §i se in-toarse in Râmnic.

Pe cand la Cotmeana se petreceau acestea, Mircea §i Stoicaurmau prin paduri calea lor cea ratacita ; plini de groazd §itemandu-se Inca sd-i fi urmarit, ei fugeau inainte speriindu-sede orice sgomot, de odce §oapta, de frunzele ce fa§iau pecrach, de vantul diminetii ce mdtura uscaturile, de broasca cesalta in mlastind, de vdtuiul ce sbughia din iarba. La fie§cesunet ei se ascundeau in tufe s'apoi frigul urned al noptiide toamnd ii faced sk porneasca de isnoavd, desculti §i des-puiati. Multä vreme ei ratacira pe poteci §i pe cdrari perdute'Ana. ce deterd inte-un drum mare.

Atunci, de mai multe ori se intalnira cu cete de ostasi cemergeau §uerand din frunza cdtre Olt ; dar frica ii fAcea sase piteasca intre bolovanii drumului §i sa-§i opreasch suflareapana ii vedeau depart*

Astfel petrecura toatä noaptea, Insà mana dumnezeiascA iipuse pe calea dorita. ; cand se revarsa de zori, drumetii pri-cepura cA sunt aproape de Curtea de Arge§.

Se risipise pada diminetii §i soarele se inaltase vesel caceun stat de om pe cer, cand ticaitii calátori ajunserd in cetate,doboriti cu totul de osteneald si de feluritele incercari aleacestei groaznice nopti.

Sosirea lor §i vestea ce aduceau, pricinuira o nota jale inpalatul domnesc. De cu noapte incepuse de prin toate partitesa vina §tiri cum ca Turcii ar fi trecut Dundrea la Giurgiu,§i la urmä, cà Basarabii ar fi intrat cu oaste si cu domn noudela Imparatie in Bucure§ti ; insfar§it cä un nor de Turciinainta cu mers grabnic ca ldcustele spre curtile Domnesti.

Auzind toate acestea, Mihnea trimise sá adune in graMboierii la sfat ; dar pe unde se duceau Aprozii sa-i cheme,veneau indärat cu rdspuns, care cd pribegise peste noapte,

AL. ODOBESCU. - Opere complete. Vol. I. 4

50 AL. ODOBESCU

care ca de cu seara plecase sa intampine pe Turci la Bucu-resti. Trimise atunci sh stranga in curtea palatului putina ostirece se afla sezatoare la Arges; dar toatá se risipise sau apucasesa tread. peste Olt la Neagu Basarab.

Copiii din casa se raspandise fiecare pe la parintiiastfel incat Mihnea se vazit de odata nhpustit de toata curteasi cu toata ostirea sa, singur cu ai sai cu cateva batraneslugi parintesti.

Atunci sangele se aprinse intr'insul i turbarea. ii coprinsesufletul, in minutul acela cand oricare altul s'ar fi desnadajduit.In zadar se oterea impotriva rastristii i cata in capul sauinfierbantat un mijloc de impotrivire,. Toate erau mute la alsau glas, toate in preajma ii stau marmurite i red ca ghiata ;nici o fiinta nu se aprindea la focul ce ardeh inteinsul. Inzadar umbla cu pas repede prin odai stergandu-si sudoareade pe frunte i isbea cu pumnul in pareti racnindnu se poate st caza intr'astfel Mihnea! Sariti la mine, copii!...»Dar nimeni nu venea, si numai boltile raspundeau cu urletla ragusita sa chemare.

Mircea i Stoica inca nu esise din a lor amorteala ; spaimaobosirea sleise cu totul sangele intr'insii. Ei sedeau Mere;

meniti pe lavite, cu capetele pe mat* cu ochii turburiholbati ; semanau a fi pierdut orice simtire.

Domnita Chiajna, care peste vreo câfiva ani avea sa fieeroina dela Serbanesti. sta langa dânsii cercand a-i imbarbata,si ii suduia cu aspre cuvinte, aratandu-le ca. datoria lor estesa alerge prin cetate, sa adune de pe uncle vor puteh lupta-tori si sä vanza cu al lor sange, cinstea tronului si a nea-rnului lor.

Zadarnice povete 1 cand erau parasiti de toata boierimea,de toata oastea si de tot norodul, unde erau ei sa mai ga-seasca apáratori?

In imprejurari ca acestea Romanul e mai intelept ; el nu-siprimejdueste zilele 'Ana cand nu vede catusi de putina nä-dejde de isbanda.; atunci, mai bine se trage inapoi, ca laurrna sA poata sari mai departe.

sai,

§i

«Nu ;

§i

§i

1


Asa dar, potolindu-se i vdzand insfarsit cA nu e prin pu-tinfA a stà cu arrnele in potriva cotropitorilor, Mihnea poruncisA se &eased de plecare. Atunci ai fi vAzut pe tofi, slugi

stApani, cu fefele palide, cu ochii sticlifi, alergand prin odAi,ridicand avufiile domnesti in lAzi si in boccele ca sA le in-carce, imbrancindu-se, impedecandu-se si mai rAu, intr'aceapripä desnAdAjduità.

and se sfarsirà pregAtirile, doamna Smaranda i domnifaChiajna se urcard jalnice in radvan, una umilith ca un voinicce s'ar vedea silit sà fugA dinaintea krAjrnasului, fArA d'a selupta ; cealaltd oftand dupd casa ei asa frumos dereticatA,dupà cArnara-i plinA cu merinde, dupa trAmbele de borangicnefesute i duprt bogatele cusAturi rAmase pe gherghefuri.

Mihnea, tanArul Mircea, Stoica i cafiva credinciosi slujitoriumblau cAlAri pe delaturile rAdvanului, tristi si ofilifi ca osan-difii ce au apucat calea ocnii. In urmA-le venea un chervanmare mocAnesc plin pAnd in coviltir de sipeturi, care clueeàpe drumul bajeneriei bogàfile lui Mihnea-VodA.

Ei apucard spre munfi i trecurA granifa in Ardeal.

IV.

SIBII U.«Sd Oie tot ontal eei ant

qomorit pe Mihnea-Voda,

Cat ajunse in Ardeal, intr'acea fard unde atatea neamurirAsboinice, Unguri, Sasi, Romani i Secui, stau inghesuite

si in veci gata de vrajbd, gandul cel dintaiu al Domnuluiinazilit fu sA strAngà o adundturà de oameni cu simbrii, incapur cArora sä meargd sA-si ia Domnia inapoi.

Planul sAu nu isbuti; ostirile lui VlAduf ii risipirdsi el atunci se duse s'A se aseze cu toatà familia in

Sibiiu ; dar inima lui Inca nu era infrantà i capul Jui semuncea mereu cu ideia d'a redobandi tronul. De aceea tri-mige pe Stoica cu bogate daruri in Visegrad, la Craiul Vla-

§i

sim-bria5ii,

52 AL. ODOBESCU

dislav al Ungariei, ca arate plangerile sale impotriva bo-ierilor Orli ceara tot d'odata ajutor Si ocrotire.

Vladislav, lingusit d'a vedea atata supunere din partea unuiDomn roman, ii raspunse printr'o carte magulitoare, in careII numea «bunul sdu frate» ii fagaduia ch-1 va sprijini cuoaste in primhvara viitoare, indatorindu-1 insa sä primeasca_legea catolica i s5.4 inchine Tara-Romaneasca, unind-o prinlege si tractaturi de supunere cu crãia Ung.ariei. Zambitoareanadejde a puterii fad' pe Mihnea sá primeasca toate acesteinvoeli umilitoare. Lege, familie, avutie ! ce n'ar fi jertfit eloare acum pentru o sangeroasa rdsbunare ?

Ah ! ce salbatich veselie ii umplea sufletul, cand printrevisele viitoarei sale mariri, zarea capetele Basarabilor insiratein tepe la portile-i domnesti !

Vremea d'acum insa cerea ca s'ascunda asprele aplecariale inimei sale si sh stea cu zambetul multumirii in veci gatape buze, pentru orice semn de compatimire sau de cinste,pentru orice fagaduinta de ajutor.

Craiul Vladislav scrise totdeodata orAsenilor din Sibiiuporuncindu-le ca pe «Mihnea-Voevod, pe ai sal, i toath casa«si nearnul lor, nebantuiti, siguri i farh impedicare, sh-i tinh«acolo in mijlocul lor, si in cinste sh-i aiba ; peste acestea«pe toti sh-i apere i sa-i ajute i sà fie datori in tot timpul«a le prinde parte, nici sa cuteze altmintrelea a lucra».

Aceasta el-Masa. carte fusese citita in mijlocul pietii maride catre magistrul orasului i toti luhtori de seamh

credinciosi ai craiului iubiti» Sibieni, se fagaduise sh im-plineasch cu credinta, luare de seama i intelepciune porun-cile iubitului lor Craiu.

De atunci inainte Mihnea, pus sub credinta de obste sibotezat in legea catolica cu mare pompa, dinaintea Sibienilorpapistasi, fit privit ca cea mai insemnata persoana din cetate.Norodul ii cinstea, II iubea si se inchina la dansul ; adeväre cà nimeni nu putea fi mai milostiv decal Domnul roman_

1 S'incat.

sa-ii sa-i

1

«inteleptii,ei


In toate zilele, magistrul orasului, loan Agota i judetii si ju-ratii veneau sà cerceteze de trebuintele Printului. In casa luicomitele de Temisoara, Ioja de om, trimis acum in partileI3arsei, nobilul loan Horvat de Vingart i toti grofii i ne-mesii din Sibiiu si de prinprejur alcdtuiau o curte care se bu-cura de belsugul si de traiul domnesc al Voevodului mazil.La mese si seara in adundri, Mihnea le povestea jafurileprdddrile boerilor, dusmanii lui si lesne-crezdtorii sat ascul-tatori se mirau, in simplitatea lor sdseascd, ce oarbd tard eaceea ce se dá in mana unor astfel de talhari si leapdda unDomn, care, strain si pribeag, in cateva luni numai, umpluseSibiiul de bundtalile sale.

Un biet poet latin, loan Salius, ce se bucura si el de cinsteade a fi printre numerosii oaspeti ai Printului, incepuse a punepe versuri laudele sale, ardtand vechea slavd. <<a neamului4<sdu domnesc, intinsa lui stdpanire, dreapta-i strdsnicie im-Apotriva praddtorilor s'a furilor, ravna lui d'a uni crestind-«tatea subt o singurd cruce, dorinta-i d'a scdpa Bizantul de4pagani, uricioasa viclenie ce-i rápise tronul, tocmai and era

mijlocul tdriei si-a gramezilor de aur» 'Ansa atunci candera poetul sd-si porneascd Pegazul pe chile zambitoare si in-florate ale viitorului, cand era sd cante glorioasa redobandirea tronului ce se apropia si sd-si ia plata cuvenità inspira-telor sale strddänii, o imprejurare cruntd curma deodata strd-lucitoarele nadejdi ale Domnului si ale lingusitorilor sdi.

Sederea lui Mihnea in Sibiiu stransese acolo mai multi oa-meni ce purtau cu clansii Cate o veche rdsbunare si cad plinide jalnica aducere aminte a trecutului, urmäreau ca piazaTea, pe imblanzitul tiran.

Nemilostiva ursità sau pronia rasplatitoare fácuse ca acestioameni sá se intalneascd, sd-si destdinuiasca unul altuia aceea§lard i impreund sd chibzuiascá a lor rdsbunare.

*

In casa lui Danciu Tepelus stau adunati intr'o seard trei

1 Vezi Epitaful latin al lui Mihnea, in Engel.

«in

si

54 AL. ODOBESCU

oameni. Unul de varsta mezie, purtand imbracaminte ungu-re§ti, are un obraz pe care se citeste o prostatica ravnire lamarimi ; acesta e stdpanul casei, fecior de Domn si neimpa,cat dusman al lui Mihnea, carele se suise pe tronul hotaritlui de Vladislav si acum Inca ii rapise sprijinul ocrotitoruluisdu. Al doilea e un boier batran de Tara Romaneasca, cubarba albA si cu fruntea inoratd de o yeche mahnire ; acelae Radul, spAtarul din AIbesti, a cdrui fiica Ilinca fusese jert-fita cu atata cruzime de catre fostul Domn, chiar in noapteaei de cununie.

In sfarsit un tândr purtand zeghia sarbeasca fine 'liana pehangerul dela brat], pare c'ar fi gata sa spele in sangele ti-ranului necinstea unei surori siluità de dansul ; II cheama.Dumitru Iacsag si e nepotul mitropolitului Maxim.

Ei se par a fi dupa o lungh sfatuire ; iar batranul boier,intinzand cu incetul mama inteun vas de aur ce sta pe masa,scoase dintr'insul o hartie indoitA si citi cuvantul «Hangerul !»

Iac§ag sältd de bucurie, strigand : «E al men!» Cei-lalti doi rdspunsera : «Dumnezeu sa te ajute !»

Radu posoniorit aruncä in foc o altA fasie pe care scriE«treanguI» §i Danciul rupse cu necaz, una care zicea«Otrava !»

Fara de a mai spune o vorba, ei se despartird.A doua zi era 12 Martie 1510 si praznic mare al sfantului

Papa Grigore. ToatA obstea cuvioasa, muieri si barbati, as-cullà cantarile latinesti ale baratului i rasunetul maret al or-ganului. Pe piata mare, dinaintea bisericii nu "e nimeni ; d'oparte se vede numai un zid boltit ; de cealalta un tufi§ depomi indesati.

Acum slujba s'a sfar§it ; crestinii imbracati ca de sarbatoareries din toate partile, facandu-si cu aiasma semnul crucii pefrunte si se raspandesc pe la casele la. Mai in urma de totisi umbland cu pas greu, se coboarä pe treptele de piatrA alecatedralei, Mihnea-Voda insolit de nedeslipitul sdu Stoicade,loan Horvat de Vingart 1; contosul Domnului, sur si lung,

1 Nicolae Olahul.

:

5i


cu ceaprazuri de fir, e deschis la piept i lash sa.' se vadho seunlph bland de sarnur, la fel cu chciula de pe cap. Ni-meni dintr'insii nu poarth arme intr'o zi mare ca aceea.

«Frumoash i mare*. slujba. !» zise Domnul chtreHorvat.

«In curand se vor bucura. de &Ansa i phmântenii Ma-riei Tale, Child cuvioasa-ti rhyrià Ii va adaph la izvorul ade-

«vdratei credinte».«Ash e negresit. tiu bine ch voiu intampinh oaresicare

«anevointe, piedici si zavistii ; dar lasati-va pe mine» ;zise el zâmbind in sila «voi purth crucea in mana de fier.«In zadar vor incerch boierii si mai ales blestematif de Ba-osarabesti»...

Atunci, shrind ca un tráznet din tufis, un om se-repezi lael cu hangerul in mând si in iuteala izbirii II pironi cu fieruldrept in pietrele boltii de pe piata. Abia ayn vreme Mihneash-i zich cu o mirare plina de dispret «Tu cine esti ?»

"pierzhnd orice simtire, cazn mort pe brânci. Hangerul isbin-du-se de lespezi, Ii pdtrunse coastele i esi sangerat prin spate.

Tovarhsii lui Mihnea rhmaser'd incremeniti de spaimaucigasul se fãcii nevAzut ; dar peste chteva minute un outstrigh in gura mare din clopotnita bisericii : «Sd §tie tot omul«di am omorit pe Mihnea-Voda» Acela era Iacsag.

La acea semeata i groaznich strigare ce se rhspandiseca o furtund prin tot orasul, norodul intreg se turburd ; in-cepurd a trage clopotele i cetatenii prin case, imbrdcau zeaoade shrmA i coiful de fier si se inarmau ca la o mare pri-mejdie. Adunati toti davalrna i cu sgomot pe piata mare,ei priveau cu jale la stralucitul räposat, chnd strigarile tur-bate ale lui Iacsag i vaietele familiei domnesti ce sosise ingraba pe locul de omor, inthrhtard mania norodului. Un ce-tatean mai aprir2s si mai indr'aznet dibui pe ucigas in turnulcel inalt I cu o impuscatura II lovi drept in cap 2. Trupullui Iacst cazii sfáramat pe pietre.

1 Constantin Cdpitanul.2 Constantin Cdpitanul.

: si

11

56 AL. ODOBESCU

Acesta fu semnul isbucnirii «Sariti pe ucigasi !...» sbieraudin toate pArtile.

«Danciu i Albescu au fost intelesi cu tAlharul acesta»strigh Stoica de pe treptele bisericii, presupuind acum

tainica lor infratire.«Pe dAnsii copii !... Ei au ucis pe bunul Domn ! pe

milostivul Mihnea !... pe tatAl sArmanilor ! !... pe fala Sibiiului !!...Pe dânsii, copii ! dati, dati nAvala !...» Aceste strighte, repe-lite de mii de glasuri, pornird gloata cu volburä dupd Oathsi toti se repezird la lAcasele banuitilor omorâtori.

Acolo se petrecurh groaznice macelhrii ; 1 pe toti din cash,stApAni i slugi, Ii sfAsiã norodul inversunat, si trupurile lortrunchiate i tArAte prin tardna ulitii, le asvArli, ca stArvuri,afard din cetate. Astfel uneori soarta ineacA in acelas potoppe vinovat i pe rAzbutatori !

Abia noaptea aduse ceva liniste in oras, dar cetAtenii TA-maserà armati ca sä ducá a doua zi cu cinste trupul luiMihnea-Vodd pana la cel din urmd al sAu salas, in bisericaSfintei Crud dela Dominecani 2.

Sibiiul amAgit planse multà vreme pe crudul tiran cAruiadincolo de Carpati ii ziced «Mihnea cel Mu». JudecAtorii curtiicrAiesti facurd cercetare asupra acestor nenorocite imprejurhrisi familia Domnului ran-lase cinstità i apdratá in Sibiiu, panacand soarta armelor, iaräi protivnicA, o sili sd treacA la Ta-rigrad.

Mircea Ciobanul a fost Domn al tArii multi ani dupd acestea,si mai multi Domni din neamul Dracii armasului din MA-nesti au stat, la deosebite vremuri, pe tronul tdrilor noastre.

Bucureti, 1857.

1

2 Sigler.,Fincai.

DOAMNA CHIAJNA1560 1568

MORMANTUL.

Clopotele bisericii domne§ti din targuletul Bucure§tilorbateau cu glas jalnic §i treptat ; iar de sus, de pecolnicea dealului de'rnpotriva le faspundea cu rasunet

tanguios §i departat, mica turla rotunjità a bisericutii luiBucur.

Era pe la sfar§itul lui Fevruarie, anul 1560, §i de curandse adusese in ora§ trupul Mircii-Voda, cel poreclit Ciobanul,

1 Publican innia data in Revista Carpatilor 1860, I. p. 9, 265 0 II,p. 97, tiparin apoi in volum Impreuna cu (Mihnea-Voclb. (v. p. 23). 0a treia editie a ap5rut in 1886 : Din ale lui Al. I. Odobescu, Mihnea-Vodci cel rdu. Doamna Chiajna, LibrAr. Samitca. Craiova 1886 ; br. 70pp. cu portretul autorului i prefata urmStoare : (Curând se vor implinitreizeci de ani de când am dat mai inniu la tipar aceste dou'a mid in-cercAri de restituire a vechilor datine stranlomti, scrise intr'o limbá careera Inca intrebuintata §i pretuità pe vremea copilariei mele.

1

58 AL. ODOBESCU

care, la 25 ale lunii, murise pe drum, când se intorceh dliiArdeal, 2 orica boierii pribegiti acolo pe cari el se'ncercasecu fagadueli mincinoase §i cu "viclene juraminte a-i inapoidin Ora, Ii urziserd cu otrAvuri peirea, mica Dumnezeul milostivse'ndurase in sfar§it de nevoile biefilor cre§tini impilati deacest crunt stapAnitor §i hotarise acum ceasul asprei salejudecati.

De patru ori 3 Mircea fusese a§ezat domn cu sila in fara_de Poarta turceascd, §i numai hula §i ura. i§i ridicase asu-pra-§i prin nApAstuirile sale ; iar mai ales pe boieri ii bAntuià.§i-i munceA cu rautate, ca doar sa le plAteascA cu amarcu chinuri, omorul tatâne-sau Mihnea Voevodul, §i lung&

Abia m'as fi gandit sA le desgrop azi eu insumi din uitare, dacã nu m'arfi indemnat cu tot dinadinsul la aceasta fapta cativa tineri din Craiova,.iubitori de literatura romand, printre care in primul rand d-nii : N. P.Romanescu, M. Sdulescu §i N. P. Guran, precum i meritosul editorCraiovean al Bibliotecii literare.

Domnialor si nu eu au judecat aceste prime aie mele scrieri demnede a figurA in acea culegere nationala.

Totusi, dacd generatiimea cititorilor de astAzi ar gasi cumva cA D-lornu s'au inselat pe deplin, atunci poate mi-as luA i eu seama si la varsta .inaintatA la care am ajuns, m'as cercd chiar de acum inainte, sd dauflint& la mai multe alte studii i pidsmuiri de aceeasi natura, pe carenepAsarea putin imbietoare a publicului nostru m'a fAcut sA le las demari de ani in stare de schite, de note, de protecte, de visari.

In 1860 insa, atunci cand Inca credeam ierte-mi-se o zicAtoare po-porand CA itot ce poate sburd se si poate mAncA, iatA cu ce preen-vantare am dat sbor in lume modestelor mele incercAri tineresti : (Ur-rneazA prefata reprodusd in nota lui Mihnea-Voda.) v. p. 123 (Apoi :)Mihnea-VodA cel rAu a fost publicat mai intAi in foita ziarului Romdnur

din 1857 si tras atunci in brosura osebitA. (N'am gAsit acea brosurA.Nota Ed.) ; Doamna Chiajna s'a tipArit pentru prima oara in RevistaCarpatilor din 1860 ; in acest din drmA an am lot:mat din ambele unuric volum tipArit cu litere cirilice, sub titlul general : Scene istorice dincronicele romdnegi. Bune sau rele, Biblioteca literarA mi le retipAresteacum tot cum au fost dela inceput. Abia se vor ivi vreo trei, patru ne-insemnate indreptAri de fapte.

Paris, 1886.2 Constantin Clipitanul, Cronicarul anonim si Engel.3 Engel.

hi

DOAMNA CHIAJNA

isgonire a nearnului sari §i pizma lor cea neimblanzitä. Dreptrazbunare, multi dinteinsii cazuserd sub sabia Besliilor, multiiar, fugariti in Ardeal, asteptau acolo sa le vina i lor randulpe roata schtmbdtoare a soartei romane§ti.

Se intelege dar ca cu moartea Domnului, trebuiau acumsd le renascä nadejdile si sd se asmutd ale lor nalte ravniri.

Insa Mircea Ii dase obstescul sfarsit pe scaunul domniei,in mijlocul thriei sale ; deci toata -mareafa pompA a uneidomnesti inmormantdri umplir targul, la a sa pristavire, deo jale adancd si ingrijatA.

Noua curte domneasca din Bucuresti, cladità printre sal-dile de pe malul stang al Dambovitei i inconjurata de tepeneziduri Cu creste inalte si cu inguste ferestrui de meterez, eraplind de o gloata posomorita pe care abia o tinea in strunaun sireag indesat de Dorobanti si de Aprozi. Sus in caseledomnesti, al cdror lat acoperis de sindrila se intindea jurimprejur cu stresine largi si revarsate, stau adunati, cucucernica smerenie, imprejurul trupului impodobit al rilposa-tului, toate cApeteniile

Preotii se cobordrd mai intAiu pe scard si incepurd cu obi--nuitul viers a lene, cantecele de ingropaciune ; de doua laturese intindea oastea pedestra cu prapurele plecate, cu sanetilein jos. In mijlocul ei mergeau cerniti, boierii de taina, urnipurtand p'ai lor umeri sicriul luminatului mort, altii tinandpe mani plioapa pe care stau incrucisate sabia §i.buzduganutdomnesc ; indatA apoi, calcand cu pas sigur §i apasat, veneavaduva rAposatului, Doamna Chiajna, pe al carei chip inveci incruntat, nirneni nu putea dovedi pasurile inimei sale ;parul ei incepuse a carunti, dar trupul säu era inalt, portulei drept i falnic, ochirea-i strasnica i hotarita ; capu-i cat&mandru in sus, fall grij i fait' sfiald. Pentru cea din urrnaoard ea imbracase albele podoabe i valul de beteala alemiresei, ca sa duca pe sotul ei la vesnicu-i locas, cad dupäziva aceea vaduva nu mai scoteà vesmintele cernite. Asa era_obiceiul vechimei.

La dreapta ei umblau doi coconi tineri, ca de 14 si 15

39

Iambi.

o

60 AL. ODOBESCU

ani, cu haine negre si cu fete obidite. Acestia erau mo§te-nitorii, acum sarmani, ai lui Mircea. Cel mai mare de ani,Petru, beteag si maruntel la boiu, inainth cu greu sprijinin-du-se intr'o carje ; fratele sau Alexandru Ii insotea ; si amandoi,plansi si tdcuti, semanau dusi pe jalnice ganduri.

De-a stanga Chiajnei, douà copile, ceva poate mai in varstadeck fratii lor, dar imbrobodite in marame negre, ce le as-cundea cu totul obrazele, dovedeau numai prin suspine siprin plansuri nabusite, adanca lor durere.

Dupa tanguioasa familie, alaiul se prelungea cu toti oa-menii casei, amestecand cu sunetul jalnic i slabanogit altobelor, vaietarile lor, cu calarasii domnesti ce se ingriji-sera a face la caii lor, lacrimarea ochilor cu praf de pusca

si in sfarsit cu tot norodul orasului ce umbla cu capetelegoale pentru jelire.

Alaiul colinda ulitile povarnite ale micului ora§el ce abiaatunci incepuse, numai pe malul stang al garlei 2, a se im-plini ici cu gardul unei colibe de vecin, mai colo cu uluceleunei cascioare de bresla§ ori de scutelnic, mai dincolO cu zi-durile unei case de boier sau de boerna§ ajuns ; trecu si prinpiata mare unde setrele precupetilor, scaunele macelarilor sitarabele gelepilor 3 turci, arm eni sau greci, erau inchise inziva aceea, si se intoarse iarasi in curtea domneasca, underasunau clopotele bisericii, pe care o zidise chiar Mircea-Voda Ciobanul 4 si in care, dintre toti Domnii, el mai intaius'a ingropat.

Toti pe rand intrara in sfantul locas ; nasalia fu asezatajos chiar langa strana domneasca ; se zise prohodul si slujbase urmà toatà dupa randuiala sa ; dar cand pe la sfarsit in-

1'Cantemir, Descrierea Moldovei.2 Constantin Cdpitanul, vorbind despre clAdirea manástirfi Radu-Vociá,

de dtre Alexandru-Voda, fiul Mircii, zice : 4din jos de Bucuresti,, adichafar-a din oras.

8 Negutatorii straini.4 Engel numeste aceasta biserica Ghiced, ceeace insemneath, mi se

pare, pe turceste : Sentineld.

1,

DOAMNA CHIAJNA 61

cepurA arhiereii, apoi slujbasii cei man i cei mici sa seapropie de mort i sA-i sarute mana dreapta §i crucea din-tr'insa, cativa boieri, mai mult tineri i noi popositi in bise-rich*, ai caror cai i arme se aulise tropotand i zornaindp'afara in vremea slujbei, inaintard cu semetie i, puindu-sedrept in Mfa sicriului, incepura sa strige in gura mare dareobstea spaimantata din biserica.

«Fie-va rusine, mai fratilor, sá va spurcati buzele pe«asa maini pangarite ! ScarbA sá vA fie a pleca capul la trupul«unui om care a fost urgia oamenilor i biciul Satanii !«Oare nu vä e destul ca, pe cat a fost talharul acesta cu«zile, el a haladuit in doinnie atatil mari de ani ; ba Inca«v'ati colacit, ca taratoarele, la poalele lui i i-ati lins laba«cea mohorita, pe care nu cutezati a o musca ? Acum,«incaile, prindeti la inima! lepadati-va jositoarea slugarie !«Vedeti cä ochii i s'au stins ; coardele puterii sale s'au rupt ;«acum cel putin indrazniti i voi a face ca mine, Badea

ca tovardsii mei, toti boieri ai farii, pe cari na-«prasnica silnicie a Ciobanului ne-a finut alungati pe la straini.«Veniti i vä plecati crucei mantuitoare ce cu drept o smulg«din manile nelegiuitului ; iar starvul lui scuipati-1 ca mine«§i asvarliti cu pietre intr'insul !»

La aceste vorbe indraznete, insofite cu fapta, toti ramaseraincremeniti de ciuda. Chiajna singurA se repezi catre cuteza.-torii tineri, i cu ochirea-i fulgeratoare ii opri in loc :

«In laturi marsavilor !» striga ea cu glas puternic.«Asta vá e, biet, vitejia, nerusinati pagani ce necinstiti un«mormant? Spuneti, ce stiti mai mult a face, miseilor, unel-«titori de rele, iscoditori de desbinari, ce priviti de subt obiala«pasul farii i alergati, ca dulaii, la prada? Ce ! oare so-«cotit-ati voi ca, unde a raposat Ciobanul, o sa ramana turma«in ghiarele voastre ca sä o jefuiti dupa cum va place ? Hei!«mare baeti, mai vA panA atunci ! Mircea s'a dus, dar fiul«Om a lamas i Chiajna ii e muma i va sti sa-1 apere«de voi».

Ochii pribegilor se intoarsera catre Petru pe care Doamna

clu-«ciarul, i

62 A L. ODOBESCU

ardtà cu degetul, zicAnd aceasta ; dar cAnd vAzurd trupulmic si gdrbovit al tandrului, un zâmbet de dispret le inflorlpe fatd i Badea cluciarul addogi rdzAnd

«Aoleu! vai de biatt. mosie dac'o fi meargd toatA«seama, soldds, ca Fht-frumos Al ghebos ! Dar tacd-ti gura,«nu vorbi de pomanA, jupanitä, cA doar nu vom rdmAne,«sArac de noi, rAsul lumei, cä adica nu s'a mai aflat dintre«noi altul mai vrednic de Domnie, deck dst pitic slut si

schiop !»RaserA boerii cu hohote ; dar Chiajna, turbatà de mAnie,

smulse c'o mAnA vârtoasd de pe plioapa sicriului buzduganulsabia domneascd i dAndu-le in rnAnile fiu-sdu : «De e

*schiop i mArunt», zise ea, giatA cdrja ce-i va sprijini«hetegia i iatd palosul ce-1 va inAllã cu capul mai pre sus«de toate capetele voastre. Dar nu plAtiti vorba ce o pierd«cu voi. Pe ei, copii !» strigä indreptAndu-se cAtre Le-fegii i intorcAndu-se la preoti «Sfinfile voastre, urmati-vAclatoriao.

Atunci zdngdnitura ostasilor ce dau nAvalA, larma gloateiturbate ce se imbrânceA, cAntArile preotilor zorind a sfassislujba, sunetul clopotelor, izbucnirile tunurilor fAceau toatela un loc un vuet incurcat, un fel de lupta amestecatd, dincare fiescine cAtà sA-si scape zilele, astfel 'hick in putinavreme se strecurard toti i biserica rAmase desartà.

* *

In mijlocul Iinitei ce urmase acelui sgomot neobisnuit, untAndr la chip mAndru i pldcut, esi dintr'o strand afundatA,unde el se ascunsese cu inima pdtrunsd de o cucernicA }ale.Un mintean negru cu gAitane de fir, cioarici la fel, cu pajeripe genunchi, o rnantie scurtA pe umeri, cisme inalte in pi-cioare, cu pinteni de argint ; la oap sà, un palos scurt

,drept iIn mAnA o turcd de samur cu surguciu : iatd imbrA-cAmintea sa.

El umbla sä- iasA din bisericA când, pe tdrdna Inca grAmd-ditd a noului mormânt, zdri o femeie zdcdnd infd§uratd intr'o

il

:

sa-i

si

di

DOAMNA CHIAJNA 63

lunga marama de zabranic negru : se apropie, pipai o manamica i rece, ridica marama dupd obraz i, pentru intataoara, inima-i simti, la vederea unei necunoscute, fiorii ce dAprirnejdia unei fiinte iubite. Niciodata pana atunci el nu vd-zuse asa fragede i dulci tras.uri, in lupta cu suferinta ; nici-odatä sufletu-i nu se urnpluse de o mai vie si mai indoioasaingrijare pentru o viata scumpa si dorità. Stà ingenunchiat

coprins ca de un farmec dinaintea acelei zane aromite sivinele-i bateau cu iuteala si suflarea-i se revarsa din sanulski, pare c'ar fi vrut sa imparta cu clansa viata ce in peptu-ise indoise.

Cu incetul tanara copild ii veni in simtiri ; ochii ei albastridipirà sub lungile-i gene balae si vezi cat e puterea tai-niC i neprevazuta a iubirei ! tanara domnita ce cazuselesinata la vederea cumplitelor fapte ale pribegilor, nu sespaimanta zhrind acum dinainte-i un om ce invederat trebuesa fie de seama lor ; dar pe chipul acestuia domnea intr'acelminut, atata senina marinimie, atata smerità supunere, incatsufletul ei nu presupuse vreun rau, i buzeIei, rumenindu-seusurel, soptirä incetisor : «Iti multumesc c'ai fost milos«m'ai scapat d'acei oameni fail de lege !» apoi pricepan-du-se singura cu un barbat neCunoscut, se scula binisorcu pasul Inca sovaind, se indrepta chtre casele domnesti.

Radu (cdci ash il chemh pe tanar) ramase uimit in loc ;el urrnari cu ochii pe Wanda fecioara ce curand se pierditca o umbra i, strangand pe peptu-i marama ce-i ramasese

mani, jura ca. viata-i intreaga va fi inchinata ingeruluiacestui vis incantator. Din minutul acela, el ce se hränise culaptele dusmaniei, el ce visase numai crunte razbunari, -elcare, auzind moartea lui Mircea, se grabise, cu cativa pri-begi, sa cake hotarul tarii cu ura in inima, cu dispretulisbandei pe buze, cu hotararile cele mai sangeroase, simtiacum intr'o chi* toate aceste aspre dorinte risipindu-se sipatimile-i, ca si traiul salt, din minutul acela se schimbardcu totul.

Radu era fiul vornicului Socol, boer odinioara mare si tare

i

In

si

$i

64 AL ODOBESCU

in tara ; pe acest Socol, ii trimisese Pätrascu-Voda ca sol laet-Masa Ungariei, Isabela, cand aceasta intrase isbanditoare inClus (22 Octomvrie 1556) 1 si solul se intorsese cu bogatedaruri si cu inalte nazuiri ; ravnitor chiar la domnie, vor-nicul otravi intr'ascuns pe bunul Petru ; dar ()stile lui Su-leiman, ce aduceau in locu-i pe Mircea, 11 gonirà din tara_

§i-I silira sä-si caute scdparea in Ardeal. Socol incredinta atuncistarea §i familia sa grafului Francisc Kendi si pled!. la Ta-rigrad ca sa-§i castige favor la Poarta ; dar Mircea ii prein-tampinase si, sapandu-i din vreme groapa, nenorocitul petitorfu aruncat in mare din liorunca Sultanului. In zadar mai peurma ii ceruse nevasta i pruncii lui, averea dela Kendi ;ungurul tagadui §i pastra pe seama-i visteria §i turmele §i

stogurile de bucate ale boierului roman 2.Deci acum fiul acestuia venea redobandeasca drepturile

parinte§ti ; el se unise cu vreo cativa din boierii., pribegiticari, nerabdatori de a-§i vedea vetrile, sosise cilári chiar inziva pogribaniei Domnului, cugetand, ca nesocotitt, sa smulga'carma tarii din mainele vaduvei ; insa Mirceoaia era in starede a le sta. impotriva ; unii dar din acei cutezatori fura prinsi

ferecati, altii scapara in invalma§eald si se pregatira a venide isnoava cu oaste din Ardeal.

Oblicind din nou despre sosirea boierilor pribegiti, cu oaste,Chiajna, care asezase acum in fluid pe fiul ei Petru chioputpe scaunul domniei, nu se turbura prea mult cu gandul caindarjitii boieri vor fi strans in Ardeal vreun stol de aduna-tura pe care lesne o va risipi o§tirea ei ; trimise dar impo-triva-Ie pe marele serdar cu ceva calarime.

Amandoua partile se lovira la satul Romanesti din Dam-bovita dar vitejia pribegilor infranse pe oamenii domniei,§i biruitorii alergara spre Bucuresti.

Tot neamul domnesc, cu ce boieri mai avea pe imprejuru-i,

1 Engel, Analele Secuilor, Forgaci, Verantie, Sincai.2 Sigler, Forgaci.3 Constantin Clipitanul, Cronicarul anonini.

sA-§i

DOAMNA CHIAJNA 65

fugi la Giurgiu si de acolo insdsi Doamna treat Dun Areaca sä ceard ajutor dela pasa din Rusciuc. AdunAndu-si apoitoate puterile pAmAntene, i Rosiorii i Ferentarii i Lefegiii

toate crucile de pedestrasi, sprijinitä pe de altA parte deSpahii turcesti, Chiajna in fruntea ostirii sale, apucA drumulinapoi cAtre Bucuresti, risipind groazA inainte-i numai pringloata riApraznicei sale ordii. Boierii, prinzAnd de veste des-pre aceasta, se traserä inapoi pe drumul Craiovei, asteptandajutoare de dincolo de Olt; dar oastea donmeascA ii nimeripe priporul satului erbAnestii

Un rAulet ce serpueste sub o coastA, desparteA amAndouAtaberile. Cluciarul Badea, cApetenia pribegilor, se vAzit stram-torat la poalele dealului i fdrä leac de scApare ; iar Chiajna,incalecatA bArbAteste i purtAnd zale pe piept i un hangerin mAnd, strAbAteA randurile, fmbArbAtA pe Români cu vorbelingusitoare, pe Turd cu bogate fAgaduieli si le insufld tu-turor aspra sa voinicie. Ostasii, minunati i imbiati de inver-sunata vitejie a acelei zdravene mueri Ce le strigà si le clA

pildA ca sä loveascA pe vrAjmasi, deterà nAvald, trecurA intr'oclipà micul pArAu, i printr'o crâncenA macelArie, sdrobirA cudesAvArsire mica oaste boiereascA. Acolo perith luptAndu-sevitejeste, Badea cluciarul si multi alti oameni dintre pribegi 2

lnteaceasta nenorocitA bAtAlie, boierii Ii Aduceau cu durereaminte de atatia voinici tovardsi ce se dase d'a gata prada

fusese robiti si ucisi in ziva nesocotitei lor semetii in bi-serica din Bucuresti ; printre acei ei socotiau i pe tAnArulRadu Socol, in care îi pusese mari nAdejdi, si care acum,nestiut de nimeni, trAid retras i ascuns pe malul Motrului,

' in dArAmAturile cetAtuiei dela Socolesti, muncindu-si sufletulindoios intre urA i iubire.

l Constantin Cdpitanal, Cronicarul anonim.2 Constantin Capitanul, Cronicarul anonim.

AT,. 000ItESOCT. - Opere complete. Vol. I.

§i

66 AL. ODOBESCIJ

11.

NUNT A.

printre oamenii pe cari firea i-a lipsit de ale trupului desk-vAr0ri, sunt unii cari, pretuind Inca din varsta copildriei

starea lor neasemuita cu a celorlalti oameni 0 de toti bat-jocorita, se hrdnesc cu o nepregetatA ciudd, c'o adancd za-caie care in veci le tine mintea veghiatA §i le porne0e su-fletul la viclenii 0 la rAufati ; alfii iar, mai zdbavnici poatein agerimea duhului, sunt de tineri cuprin0 d'o tainica me-lancolie, d'o indoioasd sfiald, care rnai adesea se cumpdnesccu o minte-dreaptd §i sdndtoasd, cu un suflet compdtimitor,Cu o inimd miloasd.

Din felul acesta era junele mo0enitor al lui Mircea, PetruSchiopul ; anii sAi tineri, mintea-i inddrätnicd cu greu i-arfi pdstrat scaunul dornniei, de n'ar fi stat la mijloc murnd-sa,Doamna Chiajna, muiere cape§d i dAunoasd, care §tia sadoboare cu armele impotrivirea Romanilor §i sd cumpere cubani bunavointa Portii. Inteadevar, drept rdspuns la trirni-terea unor bogate daruri, insotite cu fAgaduinta de a marl[land la patruzeci de mii galbeni, haraciul farli 1 care, din3.000 de aspri ce fusese la inceput, sub Mircea BdtrAnul(1383), se urcase, sub Laiotd Basarab, la 10.000 galbeni 2,--Stefan, vel portarul impArAtiei, aduse hat*riful ce intareaDomn pe fiul ei Petru 3.

Uneltirile Doamnei Chiajna isbutise toate ; ea era stdpandtare 0 mare ; in zadar se mai cercard unii din boerii pri-begi, precum Stanciu Benga, Matei Marga, Radu logofdtul, .

VAlsan i altii sd-i dirapene cu armele domnia : la Boieni eifurd invin0 i risipiti 4. Nu dandsese aka' nAdejde deck o

1 Raportul ambasadorului Wysz, dela Maiu 1568, citat de Hammer inIstorla 'impàratiei Otomane,

2 lstoria Tarn Românqti, tipArità grece§te de fratii Tunuzlii.3 Cronicarul anonim in Magazinul pentru Dada, IV.4 Constantin Cdpitanul i Cronicarul anonim.

DOAMNA CHIAJNA . 67

tacuta supunere ; cei mai multi dintre boieri se invartejirdp'aceastd inteleaptA cale. Printre dansii veni sd se inchinestatornicitei domnii si tandrul Radu Socol, pe care un interestainic si mult deosebit de naslirile celorlalti, ii ademenise lacurtile domnesti.

Un vis mult dorit de fericire, invrajbit cu mustrdrile uneiconstiinte ranite prin uciderea tatalui sdu, o dragoste curatd,adancA, ingereasca ce-i legase inima de un neam urgisit,cainta d'a fi calcat un legarnant de urà si lupta cu acelnestavilit farmec ce-1 fAcuse sd-si urasca jurata razbunare siturburare menirea vietii sale : iatd clàdirile sufletesti ce sfa-ramau sanul Radului. Cu ce scop oare, cu ce hotArire i§i

pardsise el pustia casa parinteasca dela Motru si venise inBucuresti ? Insusi el nu puted sti ; dar o resariturd a inimeiii avantase spre locul unde ochii sal puteau sa zareasca pezana inflacdratelor sale visdri.

Cu ce duke incantare, cu ce uimire cereasca privea el latandra domnitd cand, cu pas lin si usor, cu chip bland sismerit, ea papa in acea biserica unde pentru intaia oara ease arAtase privirei lui I El cAta la &Ansa in tAcere si uneoriochii lor se intalneau, iar ea inchina atunci capul si un norde rosala i se lAsa pe fafA. Cand apoi Radu ramanea singurin bisericA, inima-i inmuiatA cAutd locul unde mai infaiu isiVazuse visul fericirei sale ; dar genunchii lui rdmaneau lucre-meniti dinaintea mormantului in care zdced ucigasul pdrin-telui salt, i, ingrozit de mustrare, el se smulged din aceledulci curse ale ispitei.

Acestea se petreceau prin anii o mie cinci sute seaizeci sicativa, chiar in mijlocul veacului al seaisprezecelea.

Incepuse dar acea epoca, cand Turcii, atat pentru obla-duirea tinuturilor crestine coprinse de dansii, cat si pentruInclindrile de pace si de prietenie ce legase Padisahul cuunele puteri apusene, simtise trebuinta a se sluji cu oamenicari sA vorbeascA limbile europene si sa fie mai dedati deckOsmanlii, cu obiceiurile ghiaurilor. Crestinii turciti aveau daradesea, pe vremea aceea, mai bunA primire la Poarta si mai

68 AL. ODOBESCU

lesne inaintau ca cei nascuti i crescuti in legea lui Mahomet ;inteadevdr curtea lui Suleiman se umpluse de straini venetici,careli lepadase vechea credinta i ajunsese la inalte drega-torii atat in divan cat si la ordie ; marele vizir Mahomet-Socoli era pamantean din Bosna ca i viteazul apArdtor algranitelor Hozrev-Pasa ; alti viziri, precum Sinan-Pasa, Daud-Pasa erau arnduti i croati ; Ali cel gros era din Hertegovina ;capudanul-pasa Piale era ungur, eunucul Ceafar-Pasa, rus,cordbierul Ohiali, calabrez ; iar serascherul cel favorit Ibrahim,vizirul eunuh Suleiman si viteazul corsar Hairedin Barba-rosie, spaima marii Mediterane, erau toti din vita greceasca 1.

Se intelege insa ea rnai ales acest din urma neam se fo-losi de asemenea aplecari ale cotropitorilor sài. Grecii, caridupa luarea Tarigradului, se dase afund, fugind, cari printarile Apusului, cari prin tinuturi mai departate ale Impdratiei,alungati, prigoniti, silniciti pe unde-i nimereau biruitorii, cucate putin si treptat prinserd la suflet ; cu cat mai multscadea insernnatatea i puterea Venetienilor i Genovezi-lor, carora Sultanii de mai inainte le dase voie a locuia tine cantoare in mahalalele Pera si Galata, dincolo deportul Stambulului 2, cu atat mai mult indemanatica mdiestriea Grecilor ii facea vant si se dovedeh prin negutatorii is-tete si bine nimerite, prin bogatii adunate de prin toate farilevecine in hasnaoa Patriarhiei si ale mandstirilor grecesti, prinslujbe dibace i folositoare implinite Turcilor la vremi priin-cioase. Pand intr'atat isbutirà ei a-si face mana bunh Ia Turei,incat imparatia le arata a sa bundvointa si a sa incredere,dandu-le mansupuri i intrebuintandu-i ca slujbasi ai bisericei,ca soli, ca vamesi, ca dragomani si chiar uneori ca carmui-tori de tinuturi.

Grecii au avut pururea acel dar de-a full inima i de-acarmui pe nesimtite vointa sapanului lor ; firea le este a sestrecura pe la cei cu puterea si a le amdgi mintele printeun

1 Hammer, Cantu.2 Scherer: Istoria negotului.

DOAMNA CH IAJNA 69

farmec, care ar fi o nettäduità predominire morald, de n'aravea mai adesea Q fdtarnicd slugdrie, drept mijloc, i o mar-sava ldcomie, drept tel.

Astfel, din vechile neamuri ale impdrAtiei Räsáritului, dinPaleologi, din Comneni, din Rali, din Cantacuzeni, din Duci,cari de mult se risipise ori &Mau tupilati prin särdcácioaseleinfundäturi ale Fanarului, incepurd a se ivi lästari scdpdtate,care, uitand vechea faM a strdmosilor i ravnind, prin slu-gdrie, la ocrotirea vizirilor, castigard, cu acest chip, bog5tiiinsemnate, dobandird inraurire in divanul turcesc, i cdpdtardchiar cinstiri dela trufasii lor stdpani. Prin mijlocirea acestoroameni puternici, cu cari se amestecase, in favoarea putincumpAnità a Turcilor si multi alti Greci mai de rand, toatejeluirile, toate cererile crestinilor raiale sau inclinati cu Os-manlii, luau un sfarsit mai repede, i, de nu mai putincostdtor, totusi mai putin primejdios.

Doamna Chiajna in prevdzatoarea-i ingrijire, cugetà a'sipath. reazimul unor mai puternici dintre acei Greci i inchi-puind mijlocul unei incuscriri, cerA prin carte patriarhuluilosaf, ca sd-i caute doui juni din Fanar pe cari sa-i facagineri la cloud ale sale cocoane. Patriarhul era din neamulPaleologilor i avea un nepot de frate, june placut, mandrusi bine invdtat, anume Stamatie. Frá indoiald cd lui ii ho-tdri unchiul de sofie, pe una din domnitele romance, iarpentru cealaltd, ca sd-si faca tot cu acest prilej i mand bungpe langit primejdiosul Mihail Cantacuzenul, patriarhul alesepe fratele acestuia, batranul i uratul Andronic 1.

Mihail Cantacuzenul, 'nand dreaptd a vizirului Socoli, eravames mare al sarei i trdia in Anhial, pe Marea Neagra,unde ii Maltase un palat ce nu-1 fineà mai putin de doud-zeci mii galbeni ; nimeni dintre Greci n'avea putere ca dansul,nimeni nu era mai temut, mai ddruit ; nu se Meeà patriarh,nici arhiereu in biserica Räsdritului, care sd nu-i dea lui,mild ; toti ii cinsteau cu numele de Arhonta, iar Turcii, mi-

1 Henricus Hilarius in Crusius : Turco-Grwcia, citati de incai.

ca-

ii

70 AL. ODOBESCU

nunati d'a sa dibacie, II poreclise §i (fiul dracu-lui), §i cu toate cä el obicinuia sa alai-eased prin ora§ pe omu§coaie sau catarca, en vesminte nu prea falnice, opt Cio-hodari §i Ianiceri imparate§ti ii insoteau pretutindeni 1.

Fratele acestui om insemnat, Andronic Cantacuzenul, caretinea casa in Pera, §i Stamatie Paleologul, nepotul Patriar-

hului din Tarigrad, se sculara sa piece in tam Romaneasca,ca petitori ai fetelor lui Mircea.

Stirea sosirii lor raspandi o adancd turburare in sanul luiRadu Socol. Pe cata vreme domnita Ancuta, pe care el oiubeã cu dragoste tainuitä, se aratase inchipuirii sale, singu-ratica §i impresurata de neintinatul Aral al nevinovatiei, o ne-biruita sfiala, poate ,§i o urma de mustrare oprise d'apune un fel hotdrit dorintelor sale §i d'a desthinui indelun-gata sa iubire ; dar and i se infipse in inima temerea d'avedea spulberate de un necunoscut, visele atator nopti fdrade odihnii, and pricepn ce dor fierbinte, ce chinuri adânciar lash in sufletu-i patirna§, rapirea iubitei sale de catre unaltul, el nu mai stath un minut la indoialà, ci auta indatàprilejul d'a intalni pe domnita, d'ai vorbi §i d'a primi dingura ei, sau un cuvânt de mangaiere, o licurire de nadejde,sau osanda vietii sale viitoare. Cateva zile umbla el ratacindprin curtile domne§ti, pandind minutul and sa nirnereasasingura §i fard de marturi, pe domnita Ancuta.

Casele domne§ti din Bucure§ti se inaltau pe povarni§ulmalului stang al Dambovitei, printre batrane tulpine de salcii,inchise intr'un larg patrat de inalte §i tepene ziduri, care pedeoparte se afundau in api, proptite cu largi caprioreli depiatra, iar de celelalte trei pärfi, inconjurate cu §anturi a-danci, i§i aratau pe dinafara riumai intinsa lor fata neten-culla. §i cladita cu straturi de caramizi §i de bolovani depiatra ; la mijlocul peretului din fata casei se afla poarta cugang boltit, pe deasupra careia se inalta un turn pdtrat cuferestrui de meterez ; iar dinaintea portii era o podi§ca §i care,

1 $incai, Hammer, N. Bake= : Postelnicul C. Cantacuzino.

ii

aitan-Ogli

II

DOAMNA CHIAJNA 71

prin mijlocul unui scripete, se lAsa pe d'asupra santuluise ridica la vremi de prirnejdie ; alte patru foisoare cu te-melii inthrite apArau colturile intinsei imprejmuiri. Pe din-lAuntru curtii, niste lungi siruri de clAdiri cu tinde arcuitestau rezimate de acei inalti pereti si slujiau de locuinte sauoddi, Copiilor din cask strejilor i slujitorilor dornnesti ; apoitot in rand cu acestea veneau grajdurile, ambarele i soa-prele cu toate tacamurile de drum, sub ingrijirea Comisilorsi a .a.trarilor ; mai in laturile caselor domnesti, in care rAs-pundeau printr'o tinda de scanduri, erau beceriile sau cui-niile si cuptoarele pitAriei ; in sus, mai pe deal din dosul bi-sericii, jicnita cu toata zahareaua si in sfarsit d'a lungul zi-dului ce se intindeh pe malul garlei, se adAposteau saielilecu vite i zalhanaoa curtii domnesti ; cAci toate trebuincioa-sele vietii cAutau a fi prevAzute intfaceastA cetAtuie, asezatApe un lOc ses ce era apropiat de Dunäre si de primejdiosiimarginasi i lipsit de orice apArare fireascA.

Drept in mijlocul ogrAzii, d'a stanga bisericii lui Mircea, seaflau casele domnesti, clAdire 'Wrath', mare, ardicatA, cu zi-duri late in poale i fAra tencuialà, purtand pe d'asupra lorun coviltir cu cerdac inalt si intins, un adevArat munte desindrild. Catul de jos al caselor abia avea pe ici pe coleaCate o crestAturà pe unde sd intre aerul in beciurile-i boltite ;de o parte numai, in fundul unei tinde intunecoase, se ye-dea garliciul povarnit al pivnitei cu portile-i de zabrele ; cutoate acestea, ferestrele catului de sus, mititele, lunguieteintArite cu vergele de fer si cu obloane ce se trageau inchepeng, erau cu mult inaltate dela pArnant, astfel incatpAretele rAmanea gol i neted mai Wand sub streasinA. In drep-tul portii i d'asupra catorva trepte de piatrA, se afla usa cudouA, canaturi de stejar, cAptusite cu tinichele si legate cudruguri de fer ; acea use se deschidea pe o scarA de piatrAinchisA intre doi pereti i dreapta, care ducea intr'un pridvoral cArui acoperis sta rezimat pe stalpi ciopliti din bardàd'alungul cAruia se intindea o lavità invelità cu rogojinicu zAblaie. Pe urmä venea o tindA intunecoasA in care da,

§i

§i

§i

§i

79 AL. ODOBESCU

de toate partile usile deosebitelor incaperi, din care unelelungi si inguste, cu o mica ferastruie in fund, locas de o-dihna pentru noapte, purtau numele de chilli, altele mai in-tinse si mai luminate erau sdlile de adunare, thmdrile fe-luritelor dregatorii i oddile locuite de camarasi si de obsteacurtenilor. Apoi, dincolo de tinda se deschidea o larga saM,al carei tavan de grinzi inegrite se sprijinea pe dOuà siruride stalpi scobiti cu glafuri i cu flori, si al carei fund esitmai afara din paretele casei, ca un pridvor rotund cu par-maclaC, era cu totul deschis ; aceasta saM, pardosita cu les-pezi, loc de ospete si de dant in zilele calduroase ale verii,se numea hord §i slujea intotdeauna ca loc de adastare pen-tru cei ce voiau sa." intre la chiliile neamului domnesc, sauin sala spatariei unde era Scaunul lui Voda, sau in sacnasiulcu geamlac inaintat pe grinzi, care era obicinuita sedere aDoamnei si a femeilor sale. Toate aceste incaperi, precum sideosebitele basci sau camari boltite, purtand o culd rotunjitape d'asupra, in care se aflau, d'arandul paraclisul, haznaoa saucomoara i patul domnesc, ,raspundeau toate in hora, prinniste usi cu tocuri de piatra inalte i inguste, aduse sus inindoit perghel i d'asupra carora se vedea sapat, inteo firida,vulturul tarii. Printr'acea saM se faced toata slujba din intrua familiei domnesti; p'acolo putea cineva intalni, trecand din-tr'o odaie intr'alta, pe Domn sau pe oricare altul dintr'ai sai.

Radu Socol ispitise mai de mult cum ca. fiicele Chiajnei,in fiece dimineata, esind din chilia lor, treceau printr'aceahora ca sa mearga in odaia cu sacnasiu, unde se adunau lalticru toate femeile Doamnei ; el se socoti ca minutul cel maipriincios spre a face Anculei destainuirea sa, va fi acela ;inteadevar, intr'una din zilele pana sà nu soseasca in Bu-curesti petitorii jarigradeni, el se folosi de singuratatea salii,prin care se strecura incetisor Canal-a fata i, inand strans peal sau piept ce svacnea cu infocare, marama cea neagra,singurul martor al indelungatei sale iubiri, el pasi dinainteadomnitei si cu buzele tremurande ii zise

«Domnita ! am cutezat inteo zi ingrozitoare sa rapesc

si

DOAMNA CHIAJNA 73

ode pe capu-ti acest jalnic val. De atuncea l-am pdstrat, ne-«socotitul de mine, ca un zdlog de scumpe, de dulci, de in-«cAntAtoare nddejdi ! Acum simt, vai ! cà visu-mi a fost«o ndlucd ; raza ce a lucit eativa ani asuprd-mi se stinge«trebuie sà intru iardsi in negura vieti-mi trecute. Primesteodar inapoi acest drag chezas al amdgirei si al desarteloromele dorinte>.

.Cu aceste cuvinte el intinse tinerei fecioare marama ceaneagrd ; iar &Ansa, al cdrei fraged obraz se rosise ca pelitaunei piersici dogorite de soare, tidied senini, drdgálasii eiochi albastri, muiati intr'o roud de lacrimi i cu glas obiditsi gales, ii rAspunse :

«Jupan Radule ! Dacd cu adevdr Ili este atAt de scumpd,«de ce vrei oare sd-mi inapoiezi acum o jalnicA podoabd ce«imi aduce aminte plAnsori trezite vesteste poate res-« tristi viitoare ?De mi-i crede, pdstrd-vei neagra-mi maramA« pdnA ce vei simti ca ti-a perit in inimd orice scAnteie de«nddejde).

indata, pare cd s'ar fi temut de-o nesocotitd mai-tun-sire, ea pripi pasul spre usa sacnasiului, lAsdnd pe Radu ui-mit de vesele ganduri, de o fericire lui Inca necunoscutA.

Apoi domnita, intrAnd in cercul jupanitelOr adunate, cu a-nevoie ii puth ascunde turburarea ; in zadar se incercdurmà zilnicele-i lucrAri, cad mAnile-i reci i tremurAnde parecA pierduse indemAnatica lor agerime; nici fusul de sidef nui se mai intorced intre degete, nici undrelele nu mai stiaus'apuce itele Impleticite, nici firul de mdtase nu mai nimeredansire margariiarele vArsate in poald-i ; ci ochii ei cdutauaiurea, la malurile inverzite ale Dâmbovitei, la norii flutu-rateci de pe cer, pare c'ar fi vrut sA increazd acelor man-gdiosi si tacuti prieteni, taina ce umpluse inima ei de feri-ciri si de temeri.

Muierile bAgard in seamd aceasth neobicinuitd turburare aAncutei i incepurd sa-si dea coate, privind-o cu coada o-chiului, sd se cerceteze una pe alta, prin semne de pricinaacestui neastampar, sd-si sopteascd la ureche, zâmbind pe

§i

si-mi

a-si

74 AL. ODOBESCU

tAcute ; dar o femee a Doamnei Chiajna care veni sä pof-teaseã pe amandoud domnitele din partea mumei lor, pre,curmA acele glum* i clevetitoare banueli.

Ancuta tresdri ca din visare ; apoi indatd se sculard aman-pline de ingrijare cu fata smerità i supusd, intrard

in baga rotunda cu peretii i pardoseala de piatra, unde leastepta Chiajna, sezand pe un jet inalt de stejar sapat, cutreaptd sub picioare i aldturi cti o mask pe a chrei inveli-toare de hrarnA, stà asezata, printre hrisoave pe membrand,

printre felurite pitace domnesti, pecetia, cu care Doamna,nestiind, ca toate femeile romance de pe atunci, a scrie, in-semna numele sAu. Tot inteacea odaie era i patul Chiajneiacoperit cu un macat de piei de urs, iar intr'o scoabd, inperete, ardea o candela de argint dinaintea sfintelor icoane.

Domnitele se plecarä in fata inumei lor i ridicandu-si manadela pAmant, ii sdrutard dreapta i o aduserA la 'frunte,dupd vechiul obiceiu al tArii ; apoi se rânduird dinaintea eiin picioare cu capul plecat la ascultare. Chiajna rece, poso-morith ca in totdeauna, le spuse :

«Fiicele mele ! s'aveti in stire c'arn gasit sd vA casato-cresc pe amandoud ; astept acum curand sa soseasca ginerii«vostri din Tarigrad, unde voi trebueste ca in scurtd vreme«sd-i urmati. Nu md indoesc ca yeti sti pururea sd vd pur-«tali cdtre sotii vostrii ca cloud domnesti cocoane ce sunteti.«Atata vA spui !»

Sora cea mare sArutà de iznoavA cu supunere mana Doam-nei si se gAfi sà iasa ; iar Ancuta, in vinele cAreia tot san-gele se sleise, se incercA mAcar sä scoatd un suspin, dar ochiiei intalnird cAutarea strasnicA a Chiajnei, in care stà tit*.ritd o nestrAmutatA hotArire i ii fu i ei nevoie d'a se su-pune in tAcere. InsA o jale adancA ii cuprinse toate simtirile.De ce voise soarta sA-i arate, ca intr'o fulgerare, o viatd fe-ricitd, s'apoi asa groaznic s'o amAgeascd ? De ce, dintretoate mumele, pe &Ansa, fiintd blandd i dragAstoasd, sA odea ursita pe mainile unei rnume neimblanzite ? Cu ash mall-nicioase cugetAri ii petrecea Ancuta zilele i noptile,

cloud, i

oi

DOAMNA CHIAJNA 75

inima-i obidità mereu suspina §i ochii sai intristati se topeauin lacrimi de foc.

Sosird in sfar§it in Bucure§ti ginerii greci. Unul, copilandrutanar, frumos, sprâncenat, cu mustata mica §i neagra, cuochi de femee, cu parul incretit, nalt, spatos §i tras ca prininel, ca unul din acei palicari muieratici, purtand fustanela_Mlfainda §i stransa la mijloc, cama§a de filaliu, larga in ma-neci §i cusuta cu bibiluri, colciaci §i cepchen' de filendre§stacojiu numai in fir §i margaritare, fesul la o parte, imineimici §i ro§ii, §i-apoi la brat' cloud lungi pistoale ghintuite, lu-crate in Venetia numai cu sarma de argint §i cu sidefuri, §io pia de Taban cu apele negre pe tai§ §i cu maner de pietrescumpe. Acela era Stamatie Paleologul ; el infra. in curtiledomne§ti in saltaturile §i in desghinurile unui armasaru§.arabesc ager §i sglobiu, cu parul liana rotat §i cu o §irà destele ro§cate pe piept §i pe spinare. Alaturi cu dansul inaintape un cal mai ticnit, dar incarcat cii grele podoabe, Andro-nic Cantacuzenul. Trupul acestuia, mdrunt, nepiitincios §i

garbovit, pare ca d'abia purth capul sau mare, ple§uv §i cà-runt, cu obraji spani, smezi §i slabi ; dar buzele-i subtiri §iincretite, ochii sdi mici, vioi §i patrunzatori, largi §ineastamparate dovedeau acel duh sprinten §i istet, acea minteiscusita. §i dedata cu intrigile §i cu batjocura, care sunt ca oinsu§ire a neamului grecesc. Ve§mintele sale il arátau ca estetmul din inaltii dregatori ai bisericii bizantine ; in cap puriànaltul calpac de har§ie fumurie cu fund de serasir ; pe dan-sul avea o Ilamida de sevai ro§u cusuta cu palme de fir pepoale §i incinsd d'acurmezi§ul, pe sub subtiori, cu un latbrau sau omofor, semdnat cu matostaturi in §atrange ; iard'asupra, o larga mantie de buhur alb cu ceaprazuri de aur§i imblanità cu jder, caci d'atunci incepuse Cazakliii sa aducain TarigrO scumpele blani de MOSC 2.

Imprejurul lor stau gramaditi optzeci de 615.1.0 turci

1 Ducange.2 Hammer': Istoria Imphratiei Otomane.a Crusius in incai.

narile-i

76 AL. ODOBESCU

Ianiceri, Spahii §i Ciohodari impArAte§ti, Uflil cu inalta cueddin vArful cAreia atArnA, pe §alele calului, o latA pang verde,altii cu coif poleit §i impodobit cu cloud aripi de curui, saucu o coadd invoaltd de pAun ; purtAnd pe dAn§ii ni§te ca-poate de filendrq, de ghermesuturi §i de felurite stofe, careimblAnite, care cusute cu fir ; inarmati cu sulite de trestiedin Hind, cu arcuri incordate, cu tolbe de sAgeti veninoase,cu iatagane de Horasan §i cu sAnefe frAnce§ti.

Tot norodul românesc, incA heinvAtat cu falnicile podoabeale curtii §i ale ordiei lui Suleiman, priveA cu mirare acestmAret alaiu. Dar §i mai mare fu mirarea cAnd slujitorii des-cArcarA de pe catAri, bogatele odoare sau dafuri de nuntAale petitorilor greci ; ici se vedeau sipeturi de sidef pline cughiordane, cu cercei, cu lefturi de smaragduri, de balapri,de rubini, de zamfiri ; pline cu paftale de aur §i de matostat,cu colane §i cu sponciuri de mArgean §i de mArgAritare, cusurguciuri de briliant ; mai colo boccealAcuri de stofA cuaVernuturi de agabaniu, cu primenele de borangic §i de fi-laliu, cusute CU bibiluri, cu gevrele §i cu brani§oare de be-tealA, cu feregele §i bini§uri de buhur, de cAnAval §i de sevai,cu blAnuri de §der, de rAs O. de samur, cu gearuri §i cutaclituri turce§ti ; mai dincolo lAzi cu covoare de Ispahan,.cu oglinzi de Venetia, cu buhurdaruri pline de scumpe mi-resme din Hegias, cu apArAtori de pene, cu felegene desmalt, cu zarfuri de sArmA, Cu tipsii, lighene, i ibrice deargint, cu cohale de cle§tar de munte, cu linguri de filde§sApat l cu felurite alte bogatii, care, de prin toate fArile leaducea Venetienii, Armenii i Ebreii, in Tarigrad

Toate aceste minunate daruri, precum §i chipul .plAcut allui Stamatie, lesne fermecard minfile domnitei celei mari ;dar Ancuta, sArmana, stA nesimtitoare sau mai bine vedeAcu groazd apropiindu-se minutul logodnei sale cu Andronic,ce-i insuflase numai urA §i filch% Cu toate acestea, ceasulcel groaznic sosi. In biserica donineascd se gatise, pentru

1 Scherer: Istoria negotului.

1

DOAMNA CH1AJNA 77

aceeasi zi, serbarea amandoror nuntile ; patru cununii erauasezate pe sfinfita masa i nunii cu patru Mclii, inconjurard,d'o parte o pereche veseld i potrività, de cealalta, clouafiinte ce semanau una cu alta cum seamand cruntul jun-ghietor cu jertfa-i.nevinovata. Slujba se incepuse i Ancuta,galben i plansa, abia se fined pe picioare, cand din gloataadunata in biserica, un tdriar, impins ca de furia desnaddj-duirii se repezi in cercul nuntasilor i, ridicând pe d'asupraunei Mclii, un val de zabranic negru, ii dete foc, strigandqPiei, amagita mea nadejde I* 0 valvoare de foc se inaltain bolta bisericei s'apoi o usoara cenusa cazii pe masa cu-nuntilor.

Ancuta cunoscuse inteacel tdnar pe Radu i, scotand dinpieptu-i sMramat un strigat de durere, ea cazu jos lesinatd.

Aceasta imprejurare ramase de toti neinteleasa ; pe Ancutao ridicara pe brate i slujba se urma cu graba. Amandouddomnitele erau maritate 0 mai inainte ca sa-si ridice casele

sa se porneasca cu sofii la Tarigrad, cateva zile veseliilesarbatorile se urmara in popor. Turcii Ii aratau maiestria

lor in jocul geridului, nimerind felul cu sulita asvarlita infuga cailor ; apoi Romanii 10 incercau puterile la trântala lupta dreapta, apucandu-se, cu brate vartoase de mijlocyopintindu-se, smucindu-se, invartindu-se si'n sus si'n jos,

dreapta stanga, 'Ana ce unul doveded i izbind pe.,protivnic la clamant, ii puned in genunchi dinainte-i 1 Pehli-vanii arapi i hindii, ce-i adusese din taxa turceasca, facurd

ei feluri de nasdrdvanii si de jocuri minunate i nevazutelocurilor noastre ; unii sareau in vazduh, cu capetele in jos,peste opt bivoli pusi in rand ; aliii calcau cu iuteala pe ofasie de tulpan intinsa, fàrá d'a se cufunda 2, iar unul maiales schimbd in tot chipul o caciula, care cand o arunch pepamant, pe loc se prefaced in feluri de caciuli deosebite. Deacolo a si esit vorba româneasca: Alta caciula child vred

1 Balada lui Mihu Copilu.2 Constantin Cdpitanul, povestind nunta fiului lui Radu-Voda cu.

domnita lui Duca-Vodh.

§i

§i'n

:

si

si

tin

I

78 AL. ODOBESCU

omul sd zicà cd s'a schimbat starea de mai inainte a unuilucru 1.

Apoi seara se aprindeau Orin piete focuri mari de paieziceA mereu tubalhanaua turceascd de juch norodul ; i une-ori slujitorii slobozeau Iii mijlocul gloatei ale o vulpe cucoada muiatd in piicurà aprinsd, de fuged lumea incotroputeâ i muerile speriate se imbrAnceau i alergau tipAnd ;iar bdrbatii. slobozind mereu pistoale i desfundAnd la buticu vin, chiuiau i benchetuiau si se veseleau cu chnthrilecimpoaielor i cobuzelor muntenesti l cu diblele Idutdresti.

In scurt, astfel se petrecurd aici la noi cununiile cocoa-nelor doamnei Chiajna cu Stamatie Paleologul i cu An-dronic Cantacuzenul, amAndoui coconi tarigrAdeni.

FUGA

CAte-va zile dupd nuntile domnitelor lui Mircea VodA,Stamatie Paleologul purcese in grabd la Tarigrad cu sotia

sa ; iar noul lui cumnat, Andronic Cantacuzenul, fu silit sAmai zAboveascA, cad chiar din seara cununiilor, tAndra samireasd Inca nu-si venise in simtiri ; dar presupunAnd cdvremea va potoli necunoscuta ei patima, mai bine decAtleacurile vracilor, Grecul bAnuitor i intArAtat zmulse pe biataAncuta din zadarnicile ingrijiri ale jupanitelor curtence, i cutot alaiul, cu toed zestrea ei, purtatA in zece care 2, el trecnla Rusciuc.

In seara cAnd rdmaserd sa male intr'acea cetate, domnitaisbuti ca bArbatul ei sd-i lase, drept locuinta, un chiosc in-vecinat cu casele unde ei conAcise. Acel chiosc de lemnArie,lucrat numai in cafasuri i in sApAturi de chiparos si de ia-somiu, pardosit cu lespezi de marmorA sangerie i impodobit

1 Traditiuni dela o nuntA sub Constantin VodA Ipsilant.2 Henricus Hilarius, citat in Crusius, Turco-Grwcia.

si

s

DOAMNA CHIAJNA 79

cu toate trebuincioasele zmaltuite cu sidefuri, era asezat peO coasta surpata, dar nu prea inalta a Dundrii ; prin ver-gelele incrucisate ale ferestrelor vederea se intindea pestetoata latimea raului. Acolo domnita Ancuta, singura si co-prinsa de o jale adanca, cu inima sfasiata, cu fata ofilità,plarmea amar cruzimea soartei sale ; noaptea era inaintatasi lacrimile-i curgeau MIA de incetare, caci de mult somnulfugise, dintr'ai sal ochi ; dar cu incetul fruntea-i obosita caziipe a sa poala, trupu-i slabit d'atatea suferinte, parca secufunda de sinesi ; o piroteala a rnintii, o impaejinare aochilor incepura a o coprinde, and deodata i se Ora caaude, ca intr'un vis mangaietor, un glas departat ce cantacu viers tanguios aceste duioase cuvinte :

dFrunza-i verde, apa-imeu suflet turburat ;

Luna' vars'a saDar mi-e gandul innorat.

Wnde rnerg, in orice parte,N'am nimica de dorit :Visele-mi au fost de§arte ;Ce-am iubit m'a amagit

Ancuta se trezi din aromeala ; glasul parea ca se apropie ;ea sari la ferea,tra. Printre zabrele vazii luni plina colindandrapede fata senina i albastra a cerului ; pe Dunare scanteiaurazele ei rasfrante in mii de talazuri ; departe incolo unpescar turc tragea la edec in tacere caicul sau incarcat ; lapoalele chioscului, codobaturile, acele randunele de apa culungi pene albe iii coada, se asterneau, in sborul lor lute, pefafa apii i apoi iarási se ascundeau in cuiburile lor gduriteca niste urloaie intr'acea coasta rapoasa. lii repaosul not:4Hse auzea, numai clatirea undelor ce se izbeau incetisor de malsi susurul alene al vantulefului de %fail. Peste putin ochiiAncutei zarirá o luntricica ce inainta, despicand valurile; unbarbat, cu vesminte negre, sedea intr'insa. El incepii din nousa cante cantarea de adineauri :

lira,S'al

lumina,

1}

80 AL. ODOBESCU

«De-mi luce§te luna'n cale,De mi-e vântul cu noroc,Ea n'alin a. a mea jale,El nu stinge al meu foc.

«Dar iubita' mea &à vie,opteasa Te iubesc I

'atunci inima-mi re'nvie,Inteun rai dumnezeesc I»

Nu mai era ! Acel vasla§ cutezator era Radu ; acelglas plin de mahnire era al lui

Fericirea in culmea sa, e nesocotita adesea ca §i desna-dajduirea. Ancuta gasi in slabele-i mani destula putere ca sasfärame zabrelele de lemn ale chio§cului. «Radule» ! !

striga ea cu glas patrunzator §i sari pe fereastra. Din noro-cire cativa stanjeni numai erau pana jos ; Ancuta cu cositele-iplavite rasfirate, invelità numai intr'o ie subtire §i intr'o fustade alba matase, caza pe nisipul jilav §i moale al prundului.

Radu sari intr'o clipa pe mal, trase capul luntrii c'o manavartoasa pe uscat, ridica cu un brat puternic, mladiosul mijlocal tinerii femei, §i, cu scumpa lui sarcina pe brate, salta iute

_in luntre ; apoi, imbrancind tare tarmul cu vasla, cateva voi-nice§ti lovituri de lopata, avantara micul vas departe de coasta..Ancuta, turburata, uimita de atatea vii §i felurite simtiri, ra-masese pitulata, in fundul luntrii, cu capul razimat de peptulRadului ; trupul ei tremura ca frunza ; bratele-i sta incruciptepe al sau san ce svacnea cu iuteala, sub u§oara-i ie de bo-rangic ; glasul i se curmase §i, uneori numai cu o zambireingereasca pe buze, un suspin intrerupt se revarsa din adanculinimii sale pline, §i lacrimi, ca margaritarele, picurau dintr'aisai ochi inundati de atata fericire.

Luntrea ajunsese in albia mare a Dunärii §i, cu Radu lacarma, se strecura u§or, furata de undele repezi ce se go-neau §i se imboldeau cu vuiet amortit o suflare rácoroasasbarlea fata apei §i legana inceti§or inaltele catarturi ale §ai-cilor ce se vedeau albind in departare cu panzele lor 1.1111-flate ; razele lunii se resfrangeau, cu vii licuriri pe culmea_

indoiald

Sa-mi

78 GIMNASIE SCOLE REALE

junimea, prin felurite studie 'speciale i solide,de a exercita drepturile ce ea va fi chiAman a in-deplini, de a practica datoriile ce interesul comun§i comunal II volt impune 1).

Bucuresd, 1865. Din Monitorta Oficial 0 din Buleii.nul Instructiunei publice pe anul 1865.

1) Se suprim g. aci partea a doua a acestuY raport, de ore-ccea tractézi subiecte de interes cu totul momentan.

VI

89 AL. ODOBESCU

«furn cuvios de fAmdie, pretutindeni sa se inalte la dânsa«Ancuto ! tu ai prefdcut acel nor in soare de lumind ! Tu ai«desteptat in sufletu-mi o viata necunoscuta. ! Tu ai reinviat«inima-mi ofilitd ! Tu e§ti ingerul mAntuirii mele !»

«Radule», rdspunse Ancuta cu glasul inecat de la-«crimi de bucurie, «din tot sufletul eu te iubesc ! Mai«mult d'atAta eu nu §tiu sd-ti spun ; dar un viers tainic §op-«teste de mult in mine si-mi zice cà viata cu tine imi va fi«dulce, cà numai cu tine a§ voi sd mor !»

In vremea acestor drAgAstoase vorbiri, prin care fericifiitineri i§i impArtdsau pdsurile §i dorurile inimii lor, cursulrdului furase luntrea §i o impinsese cu rApeziciune pAnd lagura acelei strAmtori, prin care apele albiei celei mari se re-varsA cu bolburd in matca mai ingustd a fArmului romAnesc,tocmai la capul ostrovului Mocanu. Intr'acel loc, unde apelese invrAjbesc §i se sfredelesc in adanci vArtejuri, vasul incepita §ovdi, clAtinat pe inalte talazuri care se izbesc si se afundãcu un urlet intdrAtat. Acea §uierAturd spdimAntatoare a va-lurilor, acele mi§cdri furtunoase ale luntrii, infricosard peAncuta ; stdpAnitd de o nespusd groazd, ea d'odatà i§i aruncdbratele dupã gatul lui Radu §i, strdngandu-se de peptul lui, Indiraochii cdtre cer §i rosti cuceritd aceastd rugA : «Doamne !<Doamne I fii cu indurare ! scapA-ne zilele, fie-ti mild si nu«voi sä perim in ceasul cel mai norocit al viefil noastreRadu puse in grab& mAna pe vdsle si, spdrgand cu putere silatalazurilor, el se luptd voiniceste pänd ce mica sa luntre, oco-bind prApdstiile, sAltAnd usurel pe d'asupra valurilor, scApAnd,ca prin minune, din mii de nevoi, isbuti sA iasd din primej-dioasa strAmtoare. Atunci ea incepit iardsi sà pluteascd maibin pe albia stAngd a DunArii. De acolo se zdred, in susulapei zidurile cetdfii Sdn-Giorgiu, care din ostrovul salt indltatapdrit orasul Giurgiului ; iar inainte, pe limanul sat al Smdrdei,licurd un foc de paie. Radu cunoscit intr'aceea semnele bd-trAnului sAu slujitor BAnicd, pe care-I ldsase la mal. El cArtniintr'acolo §i, grabind lopAtarea cu ale sale brate vdnjoase,cdrora §i dragostea le dase o noud tdrie, trecuse toatd intinsa

Is

DOAMNA CHIAJNA 83

Dunarea decindea, sosi in sfarsit la malul dorit, tocmai candluna scdpata, gonad de luceafarul albicios al diminetii.

Banica, care de mult duced grija stapanului sdu, alerga cuveselie ca sa-1 in tampine ; cloud siroaie .de lacrimi curgeaupe obrajii lui, cand vazit pe Radu, sarind sprinten pe uscat.Sarmana bdtrAna si credincioasa sluga, care il crescuse dina sa pruncie, ii imbrati§h, ii saruta mainile, rdclea, plangea,isi faceA semnul crucii, nu stià cum sa-si mai arate bucuria,cum sa mai multumeasca lui Dumnezeu.

«Ba.nica», ii zise Radu, «de ma vezi tu acum cuviata, Domnitei Ancutei sh-i aibi multumire ; ("Ansa mi-a fostmantuirea. Sa-ti fie de ad inainte, ca i mie, stapana!»

Banica saruta cu recunosIinta mainile Ancutei, si apoi, cumirare, incepu sä intrebe: «Dar cum ! ce fel s'a intam-Oat._ ?»

curma vorba «Nu e acum vorba pentru cerce-Vorba. multA, sardcia omului! Sã ne grabim sh fugim

«caci zorile se revarsa si ar putea sa ne deà in urma».«Dar, vai de mine ! stapane !» §opti batrana sluga,

iii mintea cdruia bucuria se prefacuse acum in zmeritã in-grijare dinaintea unei fiici de Voevod, «cum o sa poataumbla domnita ca.lare ? Noi avem numai doi bieti calusei...

incotro sd ne ducem?...»«lncotro ? Mai intrebi? La noi acasa, la Motru», ras-

punse Raclu.«Ce gaud ai, stapane» ; addogi Bänicd, «apoi e

-«biata casa a noastra dela Motru, dupd potriva unei fete de-«Domn ?»

«Ancuta, mo§ Barna nu pune pret la zaddrniciile falei.«D'acum inainte averea ei, ca si a mea, stá numai in initna..-«Ne iubim ; ce ne tia§a noua de saracie ? Asa e, draga«Arfcuto?»

«Uncle voiu fi cu tine, Radule, acolo voi fi i fericita!»Tanarul Socol saruta dulce pe a sa iubitd i incalecand

voiniceste calul sAu unguresc, el asternit bunda sa pe oblancul_selei, ridica in brate pe Ancuta si o aseza de-a curmezisul

«tAri.RadM it

84 AL. ODOBESCU

rezimand-o de al sau piept. Bietul Banica, neputandu-se incabine domiri, ridica cu mirare spranceana, dete din umasmormai oVezi Doamne ! ce-s tineretele la om !» Inca-leca si dansul pe maruntelu-i bidiviu si se lua in fuga mare,dupa fericitii tineri ce se departase in treapatul calului.

Calatoria fu lunga si ostenitoare. Dar cine nu stie catepoate junetea si iubirea adunate la un loc! Ei umblau maimult noaptea pe racoare, tot prin cal pustii i laturalnice,ferindu-se a destepta bagarea de searna a drumetilor si a lo-cuitorilor ; dar hi cale, precum si in conacele lor, alese totsub veselul frunzis al padurilor, cate dulci i dragastoase vor-biri ! ate visuri de fericire plazmuite ! cate nepretuite si in-cantatoare desmierdari.

Astfel, dupa. mai multe zile de calatorie, sosira ei in valeaMotrului. Raul cu apele sale galbene, curge pe o match' delut näcleios, ocolita cu un desis de verde* ; acolo salciapletoasa, socul mirositor, alunii mlädioi, artarii cu pojghite

carpenii stufosi, salba moale i teii cresc cu falnici ju-gastri, cu plopi inalti si subtiri, cu anini usurei, cu ulmi al-

cu sangeri pestriti, cu corni suciti i vartosi. Prin-tt'acel hatis felurit de arbori ce se indeasa si se impleticesc,mierlele si pitigoii suerd i ciripesc, sdltand din ramura inramura, iar pe varful copacilor turturele sure si porumbeisillbatici se ingana, in vreme ce prigorii cu pene albastrechiuesc mereu in zborul lor neastamparat.

Un drum ingust i mlastinos strabate acea lunca'si duce panà la vadul Motrului, dincolo de care se vede

curtea lui Socol. Acea locuintä, odinioara imbelsugata si zgo-motoasä, era acum pustie cu totul salbatacità ; pe zidulde imprejtnuire, acum muced i invechit, se intinsese lungiramuri de iedera stufoasa ; streasina portii invelita cu blaniputrezite de stejar se acoperise cu muschiu. In intru curtiiburuiana crescuse innalta.' abid- se mai zarea in fund ogroapa adanca si mare, astupattilpe alocurea cu surpaturi dezid, printre care rásarise boziile i Marine ; atata mai ra-masese din falnicele case ale vornicului Socol, pe care Mircea

rosii,

biciosi,

invese-IRA

si

si

si

DOAMNA CHIAJNA

Vodd poruncise sà le doboare la pamAnt ! Mai in lAturi erao colibA invelità Cu ovar, in care trdia doi, trei romani scapà-tati, singurii slujitori rAma§i la curtea boiereascA ; in preajma,sub ni§te vechi tulpine de nuci, cu crAcile pe jumAtate arse§i uscate, erau aruncate obezi de roate, juguri de car, ghiz-duri, doage i alte unelte de joagdr, cu cari i§i cd§tigau paineaacei sarmani muncitori. De altd parte, cateva inguste brazdede fasole, de praz §i de leguma ; mai ici, un co5ar in carese adAposteau seara putine vite de hranA ce pribegeau zivape malul garlei, mai dincolo, o §irA de paie i ni§te cApite defan. Prin iarba inalta i deasA alergau §i se jucau câtiva co-poi §i o potecA strimtA, cat trece omul cu piciorul, strAbAteadela poartd panA in bAtAtura stapAnului. Aceea era singuraclAdire de zid rAmasA In curte ; era un turn innalt §i ingustcu ferestre rnici §i nepotrivite, avand jos o portild boltitA,cAreia ii slujea. de prag o piatrA de moard crestatd in douA.e din intru o lunga scarã invArtitA, cu trepte mici de piatrA,da intrare, la deosebite caturi, in ni§te chilii pardosite cu ca.-rAmizi, din care abia douA mai erau de locuit. Inteuna, sus,§ezuse Radu §i in cealaltA, mai aprobpe de u§a intrarii, cre-dinciosul sau BAnica. Acel turn, a§ezat in vecinAtatea portii,purta numele de Chindie, cAci fusese odinioarA, pe chid seinnaltau mArete casele vornicului Socol-, locul de streaje, deunde, ca §i in curtile domne§ti, se vestea. cu tobe §i cu surle,ceasul inserat al chindiei, cAnd toti oamenii casei .se adunaula cinA §i portile ogrAzii se inchideau.

Ajungand in acele locuri sAlbatice §i despuiete, Ancuta nusimti cAtu§i de putin acea compAtimitoare miihnire ce maiadesea sArAcia insufla chiar §i inimilor rniloase trAite in bel-§ug ; ea incil se bucurA de liniVea acelor pa§nice tArmuri §iindata. i§i insu§i inteinsele toate visele sale de norocire. Deciviola ei ca i a Radului, se strecurd de atunci ca intr'un §irde dulci §i neturburate pIAcri. Zilele treceau ca un zAmbet,noptile ca un farmec ! Era o fericire de acelea pe care soartadu§manA nu le dArue§te pentru multA vreme unor inimi demuritori!

86 AL. ODOBESCU

SA ne intoarcem iard§i in cercul viforos al luptelor §i aIintrigelor politice.

Andronic Cantacuzenul, amdrat §i infuriat de fuga fArdveste a sofa sale 1, alergase drept in Anhial, la fratele satMihail, ca in§tiinteze despre crunta necinste ce i se fa-cuse in Tara Romaneascd. In pisma§a sa manie, fericirea luiStamatie i se parea o batjocoritoare umilire, pe care sufletulski trufa§ nu o putea mistui. El insufld puternicului sAu fratezavistiosu-i necaz si-1 fAcu pArta§ cAlduros la a sa rázbunare 2Mihail Cantacuzenul nu era om in mintea cdruia sd se §tearga.lesne o infruntare ; deci el se sculd in grabd, se repezi tur-bat in Tarigrad, unelti mii de tainice intrigi, iscodi mii depari mincinoase §i apoi dete in genunchi la vizirul Socoli,cerand mazilirea neamului domnesc din Tara Romaneasca s§idepartarea din scaunul pAstoresc a patriarhului Iosaf 2. Bietulacest bdtran, parat pe nedreptate §1 tras in judecatd dinain teasoborului, pentru ni§te vini Para' temeiu, fu gonit cu necinstedin patriarhie §i rnuri ascuns inteuna din manAstirile mun-telui Atos 4 .

Din partea insd a familiei domne§ti, Cantacuzenul intampinAo mult mai vie impotrivire. Chiajna i§i ca§tigase apArMori chiarin sanul seraiului impAratesc ; solul ei cercase mai din vremePortile §i mituise pe mai multi din inaltii dregAtori. De aceea§i noul Sultan Selim, nevoind sa strice voia niciunuia dintreputernicii viziri, hArdzi lui Mohamet Socoli carte de Maziliepentru Petru-Vodd chiopul §i totdeodatA, lui Sinan §i luiMustafa, apdrAtorii vanduti neamului Mirceoaiei, le ddrui

1 PAnA la aceasfa fugA am urmat, mai mult sau mai putin, intAmpla-rile istorice. Dar despre fuga sotiei lui Andronic, Henricus Hilarius nespune cã chiar doamna Chiajna a trimis sä o ia inapoi dela bärbatulsAu, Inca de pe drum.

2 Henricus Hilarius in Crusius, Turco-Grwcia.2 Henricus Hilarius ; Lequien. Oriens Christianus ; Hammer ; Meletie,

lstoria bisericeascA.4 EpistolA trimisä de cAtre Crusius, care cuprindea povestirea lui Hen-

ricus Hilarius ; Charriere, Négociations de la France dans le Levant, 111,p. 741 et 'sq. nota 1.

sä-1

DOAMNA CHIAJNA 87

firman de domnie pentru Alexandru , al doilea fecior al

Chiajnei.Tot Chiajna era mai tare ! Ingamfatà de aceastd noud bi-

ruinta, ea socoti vremea numai build pentru o noua §i de-savar§ita lovire asupra boerilor rasvratiti, urmand dar pildade curand data de catre Domnul Moldovei, Alexandru La-pupeanu 1, ea adunä la un ospat pe Radu, logofatul dinDr5goe§ti, pe Mihnea din Badeni, Jeciorul lui Udri§te Vis-tierul, pe Toader dela Bucov, pe Vladul Caplei, pe Patra§cu,pe Calotd, pe Stan, feciorul Draguletului, pe Radu, stolniculdin Bolde§ti §i le taie capetele 2. Indatà apoi porunci se tri-misera. la banul din Craiova, la ispravnici §i la vata§ii deplaiuri ca sa prinza, ori morti ori cu zile, pe multi alti bo-ierimi de price, printre can era socotit i Radu, feciorul vor-nicului. Socol de peste Olt.

Cu aceste imprejurari se petrecuse catava vreme ; lunilevesele ale iernei fugise, luand cu sine jocurile pe verdeata§i plimbarile noaptea pe lurid §i acea multumire sufleteascäce na§te din razele mai cdlduroase ale soarelui, din mirosulbalsamit al paji§tei inflorite, din miile de nepretuite daruriale rodirei.

Omul, ca firea, zambe§te cu soarele, se intuneca cu norii,se alina cu seninul, se turbura cu furtuna ; fiece schimbare anaturei are un rasunet in inima sa ; fiece frunzd ce cadeingalbenita toamna, lasa un dor in sufletu-i intristat.

A§a §i Radu cu Ancuta, instrainati de lume, d'ale ei ve-selii, dar nu §i d'a sa Mutate, &Mau acum intea lor cetä-tuie pustie, purtand dorul frumoaselor zile trecute §i man-gaindu-se cu nadejdea primaverilor viitoare.

E trista §i urata iarna la tart cand crivatul viforos urlapeste campii, cand norii sau ceata intuneca cerul, candplOile red desfundd pamantul, cand tarina-i goala i na-

1 Omorirea boierilor de catre Alexandru Lapusneanu, asá frumos po-vestit'a de d-nul C. Negruzi, s'a petrecut pe la 1565 : iar acestea sepetrec la 1568.

2 Constantin Cdpitanui, Croricarul anonitn.

88 AL. ODOBESCU

pustità, dumbrava uscatA §i plugul trAndav. Apoi, in lungilenopti de iarnA, ce intunecime plind de groaza ! ce de soaptefioroase ! VAntul vAjie si geme ca ni§te jalnice glasuri ceprang din depArtare ; ploaia isbeste cu o intArAtatA stAruirein peretii §i in ferestrele casei ; oblonul se clatinA si scArtdepe tAtânele-i ruginite ; focul bulrue si trozneste in cAmin §1uneori o pasAre de noapte, gonitA din adApostul ei de osuflare mai viscoloasA a crivAtului, ii ia zborul, scotand untipAt sfA§ietor §i tAnguios.'

Intr'acele vdietAri ale firei, mintea de sine§i se pornestepe cugetari rnAhnicioase ; inchipuirea Ii plazmueste vedeniicobitoare §i tot ce e mai trist in viatA, toate restristele tte-cute, toate temerile. viitorului, se rasfrAng, ca umbre stinge-rate, in oglinda intunecatä a inimii.

intr'una din acele seri furtunoase, Radu §edeA. cu Ancuta,amAndoi tAcuti, i du§i pe ganduri ; un foc de surcele va-pAià pe vatrA, revArsand o lumina ro§iaticd in chilie ; d'alungul zidului se intindea un pat acoperit cu velinte vArgatede tara ; d'asupra era o mescioarA albA, rotundA, §i alAturio lavita ingustA de lemn pe care ei sedeau ; dar in peretestrAluceA o bogata icoand imbrAcath cu argint. Pe dansa erainfAtisat, cu asprul condei al zugravilor stramose§ti, chipulMaici Domnului, tinAnd sfAntul sAu prunc pe bratul celslang. Luciul inegrit al vdpselilor, trAsurile uria§e si nemld-diite ale obrazelor, fetele lor ingAlbenite, ochii lor mari §iintunecati, in sfAr§it acel cerc de lumina' ce le irnpresurA, laun ceas a§a inoptat, fAced sA nascd in inima o sfiatA §i cu-vioasA ingrijare. Privirea Ancutei se atintise cu smerenied'asupra icoanei, iar tAnArul Socol, in sufletul cAruia sedesteptau acum, una dupA alta, toate nenorocirile vietei saletrecute, tresAri ca de un fior, ki lAsA fruntea pe mAnd si, cuglas obidit, intrerupse tAcerea:

0Dragd Ancuto, zise el, vezi tu aceasta. sfAntA

icoanA ? Ea in veci a fost marturà la restrktile casei noastre ;cu dAnsa am impArtit toate mahnirile mele. OdinioarA, ni§teciobani, ce pAsteau turmele noastre de oi departe, in muntii

DOAMNA CH1AJNA

Valcei, au gAsit-o, zice intr'o vechie tulpind de *tejar, §i-auadus-o la tatal meu. El, sarmanul, o primi ca o veste bunA,ca un semn de noroc ; dar chiar in ziva aceea, silit de du-mani sa-§i lase casa pe o groaznica furtuna, el apuca dru-mul pribegiei §i muri pe tarmuri depArtate... Tarana sa-i fietiv)arà ! Ramasesem cu mama, doi copii, o surioara §i

eu hraniti la masa strdinilor ; crezandu-i sunt prieteni,indata ce veni tirea despre moartea lui, ne oprira multputind stare cata mai aveam §i ne gonira de pe pragul lor,saraci §i despuieti. Din toate averile noastre, ei ne lAsarànumai aceasta icoana ce, in nelegiuita lor credinta, n'avednici un pret... Ce poate face o biata muiere singurA, departede tam, de rudele ei, cu doi copii pe brate ? Eram Incatandr de ani, p'atuncea... dar varsta nu mi-a crutat nici oamaraciune ! Pe biatA mama o vazui zacand, in lupta cuboala §i mai vartos cu frica d'a ne lasa fAra sprijin pe lume ;in sfar§it, biruita d'atatea suferinte, intr'o noapte ingrozitoareca aceasta, Ii dete, sArmana maicA, sufletul. Eram in ge-nunchi la patul ei de rnoarte §i in fala-mi lucea tot icoanaaceasta...!>, -

0 viforoasä §ueratura a vantului, ce cletinA cu vuet in-velitoarea i u§ile turriului, ii curmA povestirea. Ancuta sestranse mai aproape de dansul ; arnândoi i§i facura semnulcrucei si Radu urma :

«Apoi mai trecit vreme i sora-mea ajunse in floarea ti--oneretei ; blând i ginga§a copilA ! incepusem sa aflu in-«tr'insa o inima ce imparta§ea i mangaid a mea jale din--«vremi adunata... Dar intr'o zi, vezi cat imi era ursita«de du§mana! ma dusesem cu alti tineri sa ne incercArn,«in campie, la jocuri de arme ; eram in Ardeal §i tovard§ii«ce ma chemase la acea sarbatoare, erau cei mai multi,«feciori de neme§i unguri... Unul dintrIn§ii (iadul sal mun-«ceasca "sufletul trAdator !) rapi in lipsa'mi pe scumpa mea«surioara §i fugi cu dansa. Cand ma intorsei seara acasa,-«pretutindeni era intuneric ; furtuna urla cu turbare. Chemal!

89

ca-i

90 AL. ODOBESCU

«dar nu-mi raspunse nimeni. La lumina unui fulger, vazui«odaia pustie §i in fata'mi lucea tot icoana aceasta...»

U§a chiliei se deschise cu sgomot §i Banica intra repede§i speriat.

«Stapane» ; zise el «o ceata de oameni ne-a in-«conjurat toatä curtea. Nu '§tiu, hoti fi-vor, sau alti facatoriode rele ? dar, dupa numarul §i armele lor, nu s'aratA sa«fie cu vreun cuget curat».

Un -glas strigand d'afara «Deschideti poarta la«oamenii domniei !»

BanicA se pleca pe fereastra §i raspunse : «PAsati-vd in«cale ! N'avem aci loc de gazduit !» Insa Radu vrii sa-1«opreasca ? «Ci tad, mo§ Bänica ; or fi calatori §i i-a«apucat noaptea pe drum. Nu voiu, cat ii de saracd, sd-mi«fie casa inchisà a cei nevoia§i. Mergi de le deschide».

El Inca bine nu sfar§ise §i un glont de saneafa retezaperetele de langa fereastrd. Atunci s'auzi o larma de oamenice spargeau portile §i navaleau cu gramada in curte. Raduscoase al salt palo§ §i sluga puse mana pe o pu§ca :

«Acum, fatul meu, or cu viata or cu moartea ! Dom-«nul sA ne ajute spuse batranul Banicd.

Talharii inteaceasta vreme, ca sa-§i facá lumina in curte,dedese foc la §ira de paie ce sbura cu flacari spulberate devdnt ; ei sparsera portita chindiei §i se urcau unul dupaaltul pe scara invartita. Bänica trase cu pu§ca §i rasturna'pe cel din fru nte, dar o multime de panduri bane§ti, cal-cand peste trupul tovara§ului mort, se repezird cu sabiilegoafe asupra lui i batranul slujitor cazu injunghiat pepragul u§ei.

Ancuta stà ingenunchiata dinaintea icoanei. Osta§ii navalird inchilie, sbierand cu ttirbare : «Pe dansul copii ! dati de tot !»

Palo§ul Radului sburd un minut, facand roata imprejuru-i,dar sAbiile i lancile ii inconjurau. StrApuns de toate partitearma ii pica din mana §i el cazii mort la pamânt. Groaznic

tipatul Ancutei, cand ea se arunca preste trupul sfa§iatal iubitului ei !fü

s'auzi

In

DOAMNA CHIAJNA 91

Un nor de fum umplft chilia ; valvori de foc e§eau pe guravetrii i grinzile trozneau, scApAtind tAndAri infracArate. Atunciicoana cea mare cAzit din perete cu un rAsunet lung §i tan-guios !

VAntul aruncase paie aprinse pe invelitoare §i focul incin-sese de toate partile turnul. Pandurii se imbranceau §i se .rostogoleau pe scat* cu tipete §i cu zgomot, cAtAnd s5. scapedin primejdia pojarului ; ei fugeau care incotro gAsea locde fugA.

Toed noaptea arse chindia lui Socol ; in murgul zorilor o§ird de scAnteie incununA a sa creastA, care §i ele se stinserauna dup5. alta. CAteva zile insA mai in urmA, clAdirea sur-pata 'Inca fumega.

IV.

PUSTNICA.

pupa ce Poarta 'turceascá mazili din domnia Tarii Roma-ne§ti pe Petru Schiopul, acest domnesc cocon, adus in

Tarigrad, fuse pus in lanturi §i trimis surghiun la cetateaConia din Anadol ; dar maicA-sa;ingrijatä alergase curand inurma lui §i, cu rnainile pline de aur, ceruse inapoi pe fiuei cel robit. Patruzeci mii galbeni, afarA de tot atatia ce adu-sese drept haraciu al tärii, impartiti pe la vizirii §i pe lacurtenii de toatA mAna, scAparà zilele amenintate ale lui Petru ;dar 'un lucru mai ales intoarse spre dansul voia veghiata aSultanului, adicã mArinimoasa predare a unei comori de osutA treizeci mii galbeni, care se dovedise adunati §i pu§ila pAstrare de neamul domnesc al Tarii Române§ti. ImpAratulse milostivi §i hArAzi zece mii dintein§ii bdtrAnei doamne ;iar pe coconul ei il:opri in Tarigrad cu leafA din haznaoaimparateasch 1, §i peste cateva luni Ii mai adAogi §i dottheciaspri tain pe zi 2

1 Din raportul solului nerntesc Wysz, dela Maiu 1468, Hammer.2 Din raportul bailului venetian Barbaro, dela 8 lunie 1569, Hammer

92 AL. iDDOBEsCu

Cu atAta nu se multumia Chiajna; avAnd un fiu pe scaun,ea sArgui sà-i agoniseascd i celuilalt domnia vecind a Mol-dovei, de care se foloseã pe acele vremi un Ioan-VodA, ve-netic armean 1, pururea invrAjbit cu Turcii ; drept aceea, nuputin lucra dAnsa la para si la osanda lui Joan Vocra. InsfArsit, la anul 1754, ea isbuti, prin uneltirile sale, sä scoatacarte de mazilie, Domnului moldovenesc si in locu-i sal seorAnduiascd fiul ei Petru 2, care si purcese din Tarigrad in-sotit de oaste turceascd.

Din partea sa, Ioan-Vodd nu primi voios ca sd se lepedede domnie, ci adunAndu-si boerii i ara, le cern jurAmantstatornic ca sd se lupte i sA moará impreunA cu dânsulincepAnd atunci gAtirile de bdtdlie, trimise sà pofteasca culeafd pe Cazaci ca vind intru ajutor ; iar acestia cum isrAsboinici si in veci gata a se amesteca in tot felul de vrajbisi de sfddiri, se adunará o mie douA sute de oameni si ye-nird la dansul 2.

Dincoace de Milcov, afland de neprieteneasca primire ceau sa.. -Ned. Moldovenii frAtind-san, Alexandru-VodA isi strânsesi el ostirea si se gAti a purcede spre Moldova, in intAm-pinarea lui Petru 4. Pe de aka' parte, doamna Chiajna, te-mAndu-se inteasa priincioase imprejurAri, de vre-o isbucnireprotivnicá in tara Oltului, unde in veci clocotea o dusmAnieascunsrt asupra neamului domnesc, hotari sA dert insäsi oraitd prin orasele oltenesti, ca sà ingrozeascA pe cutezdtori

s'arnageascA cu mAguliri pe cei cu bundvoie.Ea trecn repede prin Slatina, prin Caracal, prin Craiovagäsi mai pretutindeni casele boeresti pustiite; cart nu perise

de sabia slujitorilor domnesti, fugise in pribegie 5 ; rnosneniice rnai ramAsese, impreund cu opinca, rAbdau pasul tArii si

Vornical Ureche.2 Cronicele rornâne§ti, Hammer.3 Vornicul Ureche.4 Constantin aipitanal, Dacia I, IV.5 Pe atunci se af1ã fugit tocmai in Spania un Nicolae Basarab, cum

se vede in Mag. Ung.

§i,

§i

§i

DOAMNA CHIAJNA 93'

nici macar adusera jeluiri Doamnei. Ce-i bund Romanuluijeluirea, cand urechea ce-1 asculta e tot una cu mana ce-1apasd? .Tace 'Ana ce Dumnezeu prinde intr'o zi mild dedansul, ori pand ce insu§i se ineaca cu rabdarea s'atunci isiii face singur dreptate!

Chiajna li urmd dar in ticna calea spre Cerneti f spreRupva. Ea calatorià intr'un radvan, care pe atunci era olarga cutie de lemn vapsit, scobita rotund si asezatd, fitraarcuri, pe un dric cu patru roate ferecate. Opt telegari inha-mati ungureste, d'a lungul, cu sleauri de curea, subtiri siintinse, purtau trasura mai usor ca vantul. Erau tot caluseirotunzi de Dobrogea i bahmeti 1, zbarliti de Bugiac, alesitot patrarei i cincarei 2, negri la par ca pana corbului cucoadele lungi, cu coamele rasfirate, cu nara in vant, fugarineobositi ,ce abia atingeau, in- buiestru, cu copita de tarana.Doi surugii flacdianari, cu mintene numai gaitane, cu caciulamotata de oaie p'o ureche, cu maneci albe, largi §i suflecate,ii manau din calarie, saltand usor pe sele, chiuind vesel dingura i pleznind din bicele lor ce se impleticeau pe d'asupracapetelor, ca mii de serpi incovoiosi.

Astfel zbura in cale doamna Chiajna, prin codrii din apusulCraiovii si incepuse a inopta cand trasura-i scobori intr'olunca unde, printre carpenii stufosi, printre des alunis, sestrecurau apele galbinatice ale unui rau; naintasii trecuse apaprin vad cand deodatd, opintindu-se in loc, incepurd a sforaiceilalti cai le urmara pilda i intr'un minut toate hamurile seincurcase; bahmetii se rasfirau in desghinuri, sareau in cloudpicioare, nechiezand speriati, cu urechia dreapta, cu coamazbarlita, nesupusi fraului, neascultatori glasului, stau incordatisi nu voiau sA ia de loc.

.Dar, ce mare, sä mai fie si asta ?) strigau unii dindrumeti, neincercati la seama cailor. «Or ca.' strechia a dat

Caii de Bugiac se nutnesc astfel in balade.2 Cuvinte intrebuintate in baladele poporane, publicate de V. Alecsandri.

;

1)4 AL. ODOBESCU

«Ba asa's bahmetii dela noi»; raspunse cu mAndrieun batrAn lipcan Mtar din Bugiac, «au sämanta de Misir,§1 calul dela Misir miroase de departe unde-i vreun zidrdsit i sforde a pustiu, nechiaza ca de groaza mortii.»

Inteadevar, pe malul invecinat, printre desisul marunt almrui zavoiu de copdcei, se inalta pe albAstreala intunecataa cerului, un pärete ingust i negru, cu muchea surpatd, culaturile crapate, fioros si cobitor ca urma unui pdcat in amur-gul constiintei. Zgomotul alaiului domnesc desteptase bufnitelesi Mica, cari, din crestaturile vechei zidiri, sburau falfaindin toate partile, cu tipete ascutite.

«Cruce ajutä!» soptird slujitorii intre sine, catand sa.-descurce hamurile cailor. «Ce darAmaturi sa fie astea?lar vre-o manästire pangarita de pagani, arde-i-ar focul !...Ce

«Ba-i, pare-mi-se, chiar chindia lui Socol» care au ars-o,«mai anii trecuti, pandurii, cand au ucis si pe Radu, feciorul-«lui... A§a-i; vorba e ? ia, tocmai act era, in lunca Motrului.«Ci-ca, mare, c'a treia zi dupd ce a dat cladirea pojarului,«a esit noaptea din pimniti adanci, 9 stafie c'o icoanA mare«sapata in piept si a apucat tipand in patru parti, de unde«sufla patru vanturi, si la rasarit, si la miezul-zilei; si la soare«apune s'apoi si-a ales cale spre steaua noptei, si s'a dus,'«mare, s'a dus tot in colo, in fundul iernii, unde's troenii«de ninsoare ca muntii...»

«Vezi d'aia nu s'a mai pomenit d'atunci sd fie oamenioat sederea pe locurile acestea! Au bajenarit toti romAniide spaima !>>

cAuzi, mare badita!0 adaogird cu mirare ascultatoriifiindca in vremea povestirii hamurile se asezase in buna

orAnduiala, slujitorii apucard caii de darlog, Ii trecura, facan-du-si cruce pe d'inaintea daramaturilor, s'apoi surugii, plez-nind din bice, strigara cu glas ascutit : «I ! hai sA mearga ! !

toatd ceata in goana mare porni inainte.De auzise Chiajna de ceeace se vorbise, cine poate sti?

pa-

§i,

1)*i

Atii?...s

DOAMNA CHIAJNA 96

Destul e ea' chipu-i rdmase neclintit, fruntea-i tot incretitd,ochirea-i tot strasnica, dinti-i tot inclestati.

La Cerneti, la Rusava s'apoi la Targu-Jiului, cercetdrile saleavurd acela§ sfarsit ; pretutindeni ea gdsi o aromire nepdsd-toare din acelea ce zic : «Sd n'aibi teamd !D si adesea ascundun jdratec. Se indreptà apoi spre Valcea, ca de acolo sä seintoared, pe sub muscele, la locul unde se adunase in tahdràfiii sdi.

Drumul ce merge prin munti, din Gorj spre Ramnicul-Valcei, ia departare cu vreo cloud ceasuri de acest oras,apued d'alungul printr'o vale largd, prin care curge, pe oingustä mated asternutd cu petri§ gros, paraul numit OtdsdulAi zice cd apele sale limpezi se joacã cu veselie in rasfdtateincovoeturi, uneori strecurandu-se binisor prin iarba deasd§i máruntd a luncei, alteori alergand cu pripd d'acurmezisulviii, dela un mal pAnd la altul, ca suveica pe itele rdzboiului.D'a stanga raului sunt dealuri pe care cresc amestecati, brazisi paltini, frasini si mesteacdni ; de cealaltd parte munti cuinalte piscuri Ii arath coastele lor aprigi, rapoase si surpatece se destind ca un vechiu pdrete de urias, mancat de urne-zeald si de putregai.

Inteo seard luna, inaintand linistit pe din dosul acelor ne-gre varfuri sfdramate, intuneca cu umbrele lor prelungiteadanca vale si-apoi iar, uneori scApand printre surpdturi, ra-zele ei sticleau, ca pietre scumpe, pe valurile pripite si col-cotoase ale micului parati:

Era liniste pretutindeni când incepü a rásuna, cu un vuetdepdrtat, treapdtul cailor ce purtau i insotiau rddvanulDoam nei Chiajna.

Un lipcan alerga inainte ca sa' cerce drumul si st deschizdcalea ; calul sdu, ce in goana mare se asternea drurnului casuflarea de vant pe iarba de pe camp, fugea scaparand dincopita si, pe tot minutul, muindu-si gleznele in valuri, strá-

1 Acolo s'a zidit mai pe urmit in vale, Mdndstirea dintr'un lemn ssus pe munti Schitul Surpatele.

96 AL. ODOBESCU

bAteä matca serpuitä a OtAsAului. DeodatA, la un mal, ageruldobitoc se opri sforAind ; iar cAldretul, auzind in preajmA-iun gemAt slab §i sfAr§it, zdri sub o raid trecAtoare a lunei,chipul sau mai bine umbra unei fiinte albe si uscate ce zAceâ .

asvArlitá pe malul verde al rAuletului. Trupul ei despuiat ceabia II inveleau ni§te toale sfasiate, pArea zdrobit ; manile sioicioarele-i slabe si lAncede, cAutAnd poate in rAcoarea rAuluiceva inviere, pluteau pe deasupra apei ca frunze ingalbinitede toamnA ; capu-i obosit cdzuse pe pietrisul din mated sipletele-i resfirate se scAldau, furate de valuri.

Aprodul gonaciu se opri d'inaintea acelei iesme ce semAramai mult cu un morman de oase, si indatd in urmd-i sositot alaiul domnesc. Toatä gloata drumetilor, pAnA chiar siDoamna, se coborArA din rAdvan si de pe cai si se apropiarAde locul unde se aflA nenorocita fiintA ; toti, fAcAndu-§i cruce,priveau cu o miloasA spaimA acel trup, sfArAmat, in care su-flarea semAnA cu cea din urmä vApAiere a candelei ce sestinge. Jar ea d'inaintea unei a§à zgomotoase adunári des-chise incetinel pleoapele sale afundate: ochii ei mari §i hol-bati se sticlirA, cu o nespusA durere, cAtre malul dreptvAlcelei §i trupu-i intreg, prin niste ware tresArituri ale ner-vilor, pArea c'ar vred, c'ar cere sA se traga spre un loc dorit.

Acel loc erA o mAgurà verde cu muchia lata. §i rotundApe care crescuse din veacuri depArtate, un bAtran stejar, subal cArui lat frunzi§ se umbreA tot dealul ; nu departe de dart-sul, un plop strAbun isi inaltase spre nori cre§tetul semet.AmAndoi, ca doi 'frati sArmani §i nApustiti crescuse singuraticip'acel costi§; arnAndoi de mari de veacuri se luptase impreundcu crivetele §i cu vijeliile; amAndoi in sute de rAnduri scu-turase impreund cAnd vesela frunzA, când trista zApadd !amAndoi se unise ca sA fie in pustiu, locas milostivit al pA-sArilor cerului, umbrar rAcoritor al turmelor zApusite, adapostbinecuvAntat al cAlAtorului obosit !

Spre dan§ii acum se indreptA stAruita dorintd, suspinul celdin urmA al neputincioasei acele fiinte.

Un om o luA dar in brate, §i ceilalti toti 11 urmarà, suind

al

DOAMNA CHIAJNA 97

dealul in fata vechiului stejar; dar cu cat mai mult se apro-piau, o zare de lumina' neobi§nuitd, care sub razele luneicrested ca un luciafAr albicios, ca o pail de foc luminoasd,pared ca." iese din sdnul bdtrdnei tulpine. 0 sfant'd groazà cu-prinsese toate inimile; dar impinsi ca de o putere cdreia nu-iputeau stà in potrivA, ei inaintau uimiti de raza lucioasti ce-iträged spre sine si le sorbed vederile. and ajunserd pemuchia mAgurei, drept in fata stejarului, toate in preajmäerau scaldate in lumina, toate strdluceau ca intr'o senind val-voare; lar in tulpina gAunoasd a copacului, impresuratà deraze argintii, domned, ca intr'un cerc de slava cereascd, chipulMaicii Domnului, tindnd in bratu-i stAng pe MAntuitorul sAu

'Prunc.«MaicA Preacurata! strigA atunci pustnica ce'n fata

icoanei -Orea cA-si dobândise un viers ce sund mai tare, maidulce deck glasurile omene§ti, Maicd Prea curatd! maid.«färd. patd! Tu, care ai incercat numai durerile inimilor lu-«me§ti §i care pAnd acum nu te-ai indurat a-mi ierta. cateva«zile rdpite in desmierclArile vietii! Tu, care ai privit fárá jale«sfd§ierile inimei mele, cand singuru-mi p'aceasta lurne §i mult«iubitu-mi sprijin a cdzut jerta sub maim mohoratd a uci-«ga§ilor! Tu, care m'ai cAlAuzit prin poteci spinoase, pe slo-«iuri de ghiatd, cAnd cu sfanta-ti icoand in brate, am colindat«aiurand plaiurile §i cdmpiile! Tu, care m'ai adus sub aceastA«sfintitd tulpina, intr'acest s'albatic sdla§ de pustriicie, in care«sufletu-mi dAulat §i zdrobit de rdstriste, in zadar catd. odihna«§i pururea, ca o milostenie, iti cere scurtarea ticditelor melezile! Tu, deci, care §i de am pAcAtuit, si de am fost culpe§d

«tie, m'ai osAndit dupd multimea vinelor mele. Acum cereasca«stApanA, inima imi spune cA induratu-te-ai insfArsit de mine«§i ai apropiat ceasul dorului meu!.. Acum dar mA inchin«la poalele tale cu jeluiri, cu rugAminte, cu lacrAmi, nu doard«ca sa.-mi ceiu vre'o cereascA rdsplatd, cAci. ce va fi partea«mea, dincolo de sburd'aceastd lume, e in sdnul tAu §'al Dom-«nului §i cu voioasd. bucurie ii voiu primi !... ci Maicd. mi-«lostivd, tu care ai fost mama' §'ai pAtimit de pasul fiului

AL. OnonFSOIL Opere complete. Vol. I. 7

98 AL. ODOBESCU

«tau, fie-ti milA i imblanzeste, alinA i spalti orice duh de«manie, in inima mumei ce m'a purtat pre mine, nevrednica,«in sAnul ei i la picioarele cdreia mA plec acum, ca i dAnsa«cu milostivire la tine, sa uite gresalele nesocotitei sale fiice !...«In ceasul acesta, care e al meu cel din urma, iartA-mA,«maicA, desi mult ti-am gresit eu tie in viatal. iartA-mA, cAci«cu amarnice dureri am ispasit, vai! i eu, pAcAtoasa-mi rA-

cire »

Rostind cu o cuceritA i infocatA cäintA aceste din urma cu-vinte, sArmana pustnicA se pravalise cu fruntea in tardna. dina-intea doamnei Chiajne.

Acea vedenie strAlucitoare a unei sfinte icoane in mijloculnoptii si al pustietatii, acea dureroasd destainuire a unei asasoarte, acel glas proorocesc ce vestea moartea vecinA a fiiceisale, fAcurA sA sclipeasca sub geana incruntata a Chiajnei oumbra de indurare ; dar freamAtul milei nu se coborise Incapapa in inima'i *lit& cAnd deodatA un nor repede i negrutrecit cobitor preste fata lunei. Lumina icoanei d'o data' sestinse i intunericul se raspandi jur imprejur.

Cumplita muma se intoarse atunci cu o feroasA iutealagrAbind pasul spre vAlcea, strigh cu'n glas aspru : «Naintecopii !» Vinovatul impetrit in rele fuge chiar i de umbramustrArii. Inteo clipA Chiajna se suise'n rAdvan i tovarAsiiei, infiorati de sunetul ot 'it al glasului ei, ajunsese departegonind in urma rAdvanului, cAnd incepurA sd simtA mustrareain cugetcle lor, biruite de neimblAnzita lor stApAnA. . . . .

In valea OtAsAului cateva slabe suspine, pierdute printresuerAtura frunzelor ce se leganau in adierea diminetii, dove-died suferintele cele din urmA ale nenorocitei pustnice. Muri-toarele despuieri ale.domnitei Ancute, cAzute chiar la poalelesfintei icoane, in sAlbatica chilie ce-si gAsise ea, in scorburastrabunului stejar, furA acoperite de frunzele ce le spulberAcrivatul de toamnA.

Multi ani in urmil ciobanii gAsirA tot acolo icoana MaiciiDomnului, ce se zice a fi una din cele sapte de Luca Evan-

ai

DOAMNA CHIAJNA 99

ghelistul zugravite, i chiar in tulpina bAtrauului copaciu eiscobirà bisericuta cea veche a manastirii zisa" «dintr'un lemn»

Pe când doamna Chiajna i§i urma ispititoarea colindà presteOlt si prin tara de sus, tinerii ei feciori domnesti, insotitiunul de oaste pämânteana si de ajutorinte ungure§ti, altulde Turcii ce i se dase ca sA-1 aseze pe scaunul nazuit al Mol-dovii, se intampinase in ocolul Focsanilor si se l'asase cu ta-berile lor amestecate la satul Sdpäteni pe lunca infratitoarea Milcovului 2 Doamna mumä ii ajunse acolo, purtand insufletu-i zmacinat o ingrijatd presimtire care, sub aspra-i fal-nicie, se vddeà printr'un neastampar fioros. Ea cAtà in zadarsà-si potoleasca neodihna cu nAdejdea ispravilor viitoare; os-tirile irnprejuru-i, multe §i veghiate, i se pAreau molatice '§inevoioase. Un neincetat susur de tainicd trädare ii optea laauz ; mintea-i se muncea cu tot felul de banueli. Ziva ea co-

fdrA repaos tabdra, vrând sà incerce credinta ostasilor,sd invie, ca odinioard, barbalia in inimile lor ; dar iazma ne-increderii o urm'areà pretutindeni si viersul imbolditor ii pereApe buza ; apoi iar in facerea noptii, in veci desteapta §imântatd de griji, ea traged cu urechea la striggrile prelungiteale strejilor depártate i adesea, coprinsti de o nedumeritätemere, aler0 sã pandeascd la perdeaua corturilor, unde seodihneau, in visuri de izbanda., fiii sài, uneltele nesätioasei salemândrii.

Din potrivA acesti dortineri, bizuindu-se cu incredere pereazimul lor ostä§esc, pe partinirea soartei si pe toate voioa-sele inchipuiri ale junetei lor, petreceau zilele in vesele os-pete, benchetuind cu boierii si purtdtorii ostii lor i gata apurcede asupra lui Ioan-Vodä, dacá nu i-ar fi amanat din ziin zi ingrijatele presimtiri ale Doamnei mumei lor.

Traditiunea zice ca icoana cea mare dela Manastirea dintr'un lenina fost de mai =lie ori mutafa i s'a intors singurã la locul unde eracláditA mândstirea.

2 Constantin Cdpitanul.

linda

frA-

s

100 AL. ODOBESCU

inteastfel de felurite aplechri se afla tabära frAteasch a fiilorlui Mircea, and sosi §tirea cum CA boerii moldoveni, tenth-tori a se vedea pe viitor instrAinati dela mila noului Dornn,ar fi hothrit sä parhseasch relei sale soarte pe vechiul lorstapanitor §i au sh vinh, manati de Dumbravd vornicul, casä se inchine lui Petru-Voevod Aceasth veste umplit tabArade bucurie ; cu nAdejdea viitoarei Impàciuiri, strhjile se ridi-carh, vegherea se desfiinth, caii se slobozirh la pa'§une, ar-mele se a§ezarh in znopi ; toate se preghteau pentru o ob-§teasch infrAfire. Doamna Chiajna insh, care nu privise cusuflet IinitiI acea nesocotitA rhsipire a tuturor mijloacelor deo grabnich aphrare, cu cat se apropiau Moldovenii, mai cudinadinsul stAruià ca tinerii Domni O. se find in lAturi cubunh §i zdravAnh pazh.

Norocul lor voi ca, induplecati de nepregetata rughciune amamei lor, dorinta ace§tia sh fie indeplinith §i ca dAn§ii aman-doi sà lipseascA din cortul lor, in ceasul cand Moldovenii seivied dinaintea taberei muntene§ti.

Inteadevár Dumbravd vornicul deschlich in fata §atrei dorn-ne§ti, insotit d'o gloata nApraznich de boieri §i de slujitori,purtand nu vestminte de sArbAtoare, nici zambetul smerit alsupunerii, ci podoaba otelith a unei zile de harp.' §i semeatachuthturh a unei biruinte lesnicioase.

Osebit de acea se zArea in depArtare o§tiri numeroase care,dupä caii lor mhruntei §i phro§i, duph largii lor §alvari ro§ii,dupã chiverele lor tuguiete, dupd cAnthrile lor prelungite §iduph inaltele lor sulite ce luceau la soare ca spicurile pe holdA,lesne se cuno§teau cä sunt palcurile de Cazaci, venite subpovatuirea lui Sfirsld, in ajutorul lui Ion-Vodd 2

Chiajna, care inteaceasth grea prilejire, §tiuse a intipAri pechipu-i Mtarnic o seninh §i rece mandrie, addstA pe boieriimoldoveni intr'un falnic cort rotat de covor alb, cusut cu fir§i legat jur imprejur cu thru§i .poleiti.

Cronicele romilne0i.Vornicul Ureche.

DOAMNA CHIAJNA 101

Dumbrava vornicul intrà in fruntea tovarasilor sal ; el eraun voinic inalt i spdtos, purtand o turca de bland flocoasace ascundea capu-i ras, din crestetul caruia o singura suvità.de par atarna in jos pe ceafa-i latá i vanoash ; era imbracatcu Ufl mintean de urs latos i incins cu o curea, de care staaninatA o ghioacA nestrujita cu dinti de fer, adevArat baltagde urias

«Uncle's puii de naparca ?..» striga el cu glas rägusit,intrand in cort cu mana in sold, «Le-a sosit ceasul pieirei!halal di ei, fartati !»

«Pare-mi-se ca'n belie ti-ai pierdut cumpatul vorbii, jupanvornice» ; rosti doamna instrunandu-si mania, «ori pesemne c'ai mintea ca de prunc inteatata trupesie?»

«Taci, muiere ; nu barfi !» rdspunse Dumbravd, «nudoara c'ati socoti voi ca-i Moldova tail di jac, sa." ni joace«ca pi urs o misa pripasita pela Munteni si doi feciori de«lele fermecati, doi IMO natangi ce le pute botu a lapte ?...«N'avem noi nevoie de domn muntean. Munteanul ii om vi-«clean ; nu-i ca moldoveanu ortoman, i damps la mand si la«suflet falos 1 Hai ! voinici, dragutii mei, dati navala de mi-i«prindeti si mi-i legati colea cot la cot sa-i ducem plocon lui«Ionita Voda, ca doui berbecei di Armindean!» 2

«Caini nerusinati, liftä real..» striga Chiajna, spume-gand de turbare ; dar Dumbravd nu-i dete vreme sa urmezezadarnicele-i suclalmi, ci, desprinzand ghioaca dela brau, o in-varti de cateva ori cu bratu-i vartos glasuind i ungroasnic blestem, o asvâIli drept in capul infuriatei doamne.

Chiajna cazit rasturnata pe spate s'atunci indatd, cu ochiisangerati cu falcile caseate, incerca sa se ridice in genunchi,sa se sprijine in palme, sa rosteasca un cuvant ; dar abiaputU sa-i iasd din gatleju-i nabusit, vorbele : «Domnii! fe-ciorii mei !» ineca sangele ce curgea siroae din tot capu'igaurit de tinte.» Trupu-i se svarcoll cu scrasniri de dinti, salth

1 Din balada Gruie Grozovanu.2 S'arlAtoarea dela 1 Maiu.

:

102 AL. ODOBESCU

Inca de ateva od, se rostogoli cu crestetul in prank sesgarci si se intinse in chte-va incordäturi dureroase, s'apoicazit intepenit inteo balta de sdnge.

In vremea aceasta Moldovenii j Kazacii detera jaf taberiiromânesti ; fugeau Muntenii care unde putea. Alexandru-Vodänimeri sA scape la cetatea de Floci ; Petru se opri in fugala BrAila. lon-VocIA intrá in Tara Româneascä si fäcn Domnpe un ; dar peste cate-va luni, soarta se schimbá. IonVodd muri robit la Turci; Alexandru Ii dobandi iaräsi tronulsi Petru Schiopul domni la Moldova Idudat i iubit de toatáobstea 1.

Bueuresti, 1860.

1 Constantin Capitanul, incai, Engel §i altii.

WEYAO- K H FET1KOE

EPISTOLA SCRISA CU GAND SA FIE PRECUVANTARE LA CARTEAqMANUALUL VANATORULUD>

Domnului C. C. -Cornescu.

Amice,

Celnd 'mi ai dat mai int& sd citesc manuscriptul Mu,intitulat oManualul VdnAtorului», ai ardtat dorinta cafac eu o precuvantare. Mai apoi luat seama ,si m'aismut de aceastei mdgulitoare sarcind.

In cazul din urind, rdu nu te-ai gandit, cdd eu, dupei ceam reisfoil cartea ta, m'am luat in adevdr cti pleicere depe urmele tale de veineitor ; dar, pe cdnd Eu te ocupai cu gra-vitate a-ti alege cea mai bund pu,scei, a o 'Mama cu ceamai potrività Indsurd, a o ind,epta dupd cea mai nimeritd

1 Aparute intr'un volum de 260 pagini (in 80) la Bucure§ti 1874. 4Ma-nualul vanatorului* de C. C. Cornescu a aparut in acelq an 1 vol. 80192 pp. (Imprimeria Statului). Editia ll-a 14 1895.

ti-aisd-i

104 AL. ODOBESCU

linie ; pe cand tu dresai, de mic ci cu o ininunatd rdbdate,pe prepelicaral tau, ca sci asculte la semnalele consacrate :Pst ! Pil ! i Aport! ; pe ciind tu in fine studiai cu Inureamitzle caracterele fizice si etice ale celor mai obisnuite su-biecte insufletite de viindtoare, eu, ca in nevdndtor ce sant,m'am apucat s& colind rdstimpii si spatiele, cduteind cuoctal, cu auzul si cu ininza, privelisti, rdsunete ci emotiuniviindtoresti.

Colincldnd m'am rdtdcit, i iatd-md abia acum ajuns dinfantaslica-mi cdldtorie, cu un sac asa ingreuiat de tot felulde petice si de surcele, adunate de pretutindeni, *Meat numai cutez, Doamne fereste ! nici chiar eu insa-mi szY-1 aruncIn spinarea Manualului tdu.

Am luat dar pretentioasa hotardre a le desertd intr'unvolum ,osebit, ce'l voi tipari numai pe seama lor, si care,subt un titlu pedantesc si archaic, spundnd vdruitorilor nu-mai lucruri ce sunt cu total de prisos artei br, va intocmiun fel de Fals Tractat de Winiitorie, qrso8o-mvlystt-46g, in opo-zitiune PAO cu Manualul tau, care, desi mai scurt, esteins& Ord indoiald cu mult mai folositor celor cari vor sainvete ceva cu temeiu.

Dar mai Inainte de a pane sub tipar, rn'anz simtit, amice,ca si dator sifti trimit tie, prinosul acestui vraft de pa-gine manuscrise, pe ,care, bane sau rele, le datorez numaiprimulti tdu indemn amical.

Pritneste-le precum iti vor place ; dar crede totusi, cd,desi 41 vin admit cam ca fuiorul popii, ele pureed dintr'oafectuoasei pornire a celui care de mutt este

Bucure,sti, 7 Maiu 1874. al Mu bun prieten,A. I. ODOBESCU.

CU.PRINSULmA incurc oare §i eu in calea vAnAtorilor ? Cartea ta §i Pre-

cuvantarea mea. Utile dulci sau Sosii i d-1 Socec. Ce zice Nimroddespre podagra mea. Arcadia pe cAmpul Bdraganului. Dela mo§

I. Sa

-

T.5.060-Kuvriya7.0c4; 105

Doru, drept in pustii. La conac ! Vai de bietul Gogoli, ce era sapata I

II. Tiganii de zestre. Grives en caisse. Dizertatiune filoiogica, im-bacsita cu eruditinne. 1000 galbeni venit pe an. Graurii stiu fran-tuzeste mai bine decat d-1 Litre ! Din fabulele lui Lafontaine pana inpadurile Rusiei. 4Amarata turturea, of ! sarrnana vai de ea!»

III. Pentru ce poetul Lucretiu stie mai bine seama carmuirii decal sta-panirea noastra. Clziatt I (Watt! prin padure. Unde ne acatam decoada canelui. Brasoave i palavre vânatoresti. De ce vulpea arecoada lungh i ursul n'are,de loc.

IV. D'as sti si eu carte cata stia raposatul Lessing ! Ditiramba inonoarea Artemidei. Bine &aid Diana la curtea lui Henric de Valois.Cuvioasä gravura nemteasca. Ituvriyzny:oc, salata eleno-latineasca. Sfar-sim tot la coada.

V. Iata-ne acum si in Roma ! Mai mare rusine pentru cotgogeami-teImparat ! Sculptura istorica pe arcul de triunif al lui Traian. Platon

Xenofon ne poftesc la vanatoare. Tren de placere prin epoca gla-ciara. Faraoni vanatori. Pdcat ca Guilom Tell vorbea nemteste.Dvla capra-neagra la iubita si vice-versa. Poema campulungeanä.

VI. Cum se pricepeau sa ante la vanatoare Rossini si Haydn, Mehulsi Weber. Tonton, tonton, tontaine, tonton!! Dusmania literara sauefecte intuitive si anacronistice ale Chambertinului dela CufeLAnglais,asupra poeziei romane. Trecem dincolo de Bagdad. Concert sirnfonicpe apa i pe uscat, dat mistretilor i cerbilor de- .ahul Persiei KhosruAnusirvan.

VII. Zwyp20 privita din punctul de vedere al teoriilor lui Darwin.Amor si vanatoare ! Cum se ingropau la Roma urmasli bietului Ovid,raposat ca vai de dansul, cam pe la Kiustengè. Pustia de oglinda,multe rele face ! Rubens n'a fost vânator, dar Horace Vernet fall in-doiala. Filozofia absolutii a esteticei vanatoresti. Italia ne-a cam datde rusine.

VIII. Bibliografie cinegetica a secolului de mijloc. Insira-te margariteartistic si vanatoresc. Mistretul de Snyders. Wouwerman i calulbalan. Vazut-ai la Luvru pe Bonne, Nonne i Ponne, sau pe Mitte §iTartu, adica pe Desportes i pe Oudry ? Printisorii nemti de multvisau a Versallia. Ridinger i babite. Tot Ridinger i marchizul de

sI

--

106 AL. ODOBESCU

Carabas. Tot Ridinger 0 Sir Edwin Landseer. Cum te dau de gofbaietii dela noi. Cum umblu eu sa te aduc pe tine a deveni un sport-man fashionabil.

IX. gLa Carpati mi-am adus jalea!D Poezia prelinsa, i dichisita.Prepelicarul in geanta i bicatina in vant. Literatura cinagetica a Mus-calilor. Tirolezd fárã acompaniament de muzica. Steeplechasse sis-tematic d'a curmezisul artelor vanatoresti. Uf ! sa rAsuflam un mo-ment sub umbrarul lui Kyr Ionith Buzdruna.

X. Inca un hop I Sus pe plaiul Buzdului. Studiu antropologic,lexicografic si moral asupra .locuitorilor din comuna Bisoca. Basmulcu Fata de piatra si cu Feciorul de imparat, cel cu noroc la vAnat.Vultur, dihor i ras, sau zafir, smarald.0 rubin. Cate se pot intamplaunui neamt daca nu pricepe romAneste.

Xl. La cotul muntilor. Tot basmul cel cu Fata din piatra C. I.

Porumbita i mArgaritarul. Ce au spus desPre muntii Naculele delaobarsia Ramnicului, Caiu Valeriu Catul, Francois Villon, autorul anonimal Romancerului del Cid Campeador si multi altii. Iepurii din Codicelecivil 0 cei din Dictionnariulu Academicu. Ne luam ziva buna in tindad-lui Sterie, arendasul dela Bisoca. Post-scriptum unde se spune ceeace n'a stiut sa spuna raposatul C. Negruzzi, in statistica ce a fAcut lp-pilor din Moldova.

XII. Capitolul cel mai placut pentru cititor.

-

s.

Diffieiles nugae.

I.

Ai voit, amice, ca mai inainte de a o tipari, sã citesceu in manuscript, cartea româneasca ce tu ai corn-pus sub titlul de oManualul vilditorului» §i, dupa

citire, sá-mi §i dau parerea asupra-i.Pentru atAta incredere, nu am cum sa-fi mulfumesc ; dar,

teamd mi-e ca, acordandu-mi mie o a§a amicala §i lingu§i-toare precadere, n'ai nimerit tocmai bine, o iscusite vandtorule !

Oare nu §tiai sau ca ai uitat cum cd la vanatorie, ca §ila multe altele, eu ma pricep cam tot atata precat se pricepeàvestitul ageamiu, carele, Vazandu-se luat in Caspar de babelesatului, pentru izbAnzile ce fäcuse cu pu§ca dimineala, in ba-th-tura, se aparà in dulcea limbh a poeziei §i tinea una ca. :

De e cured,Ce se 'ncurca,

La revarsatul zorilor,In calea vanAtorilor ?

Istoria nu adaoga mai departe dacd paguba§ele s'au mul-fumit numai cu aceasta armonioasä desdaunare, precum in

108 AL. ODOBESCU

kaltd imprejurare, fusese silit sä facd simigiul cel cu tocmealA,care, pentru plAciptele mâncate, rämase bun plAtit numai cucAnticelul dascalului Caracange :

Deschide-te pungulitä,sa plâtesti placintelele ;

cAnticel care, färd indoiaki, este, in privinta regulelor prozo-dice, cu rnult mai prejos de ingenioasa improvizatiune a vd-nätorului de curci.

Vezi sh nu pati §i tu ca simigiul §i de unde, cu drept cu-vAnt, te a§teptai sä fii rdsplAtit, chiar dela inceput, prin laudemeritate, pentru toate cercetArile serioase, pentru toate ob-servatiunile adânci, pentru toate ostenelile ce ai depus inopera ta, sä nu capeti dela mine decAt un encomion fluturatic§i fard temeiu, psalmodiat §i acela pe drAng sau cAntat dinfrunz.

Dreptul lui Dumnezeu, in asemenea caz §i adica. daca cri-tica mea va fi, precum este §i lesne de prevAzut, ne-demnd i nepotrivita pentru scrierea ce a provocat-o, ru§ineava rAmâneft numai pe seama mea, cAci este drept ca fiecaresA poarte ponosul faptelor §i ziselor sale, §i nu numai va-nAtorii §tiu curn cA «toatä pasArea pe lume dupà limba eipiere».

Fie acestea zise din capul locului, ca nu cumva sd se in-tâmple, ca, uvreunui cititor, scArbit indatà de uratul precu-vAntdrii, sA-i vind rAul gAnd de a lepAdA cartea ta din mAnA,mai inainte chiar de a fi intrat in materia ei, tratatA cu se-riozitate §i cu §tiinta-de-cauze, de catre congiinciosul autor.

Ma grAbesc a declard cá acel cititor va fi adeváratul pa-guba§, cAci dacd nu §tie regulele vAnAtoriei mai bine decittmine §i voe§te cu ioate acestea sd le invete, el pierde ceamai bund ocaziune de a se instrui, citind o carte plAcutA, incare formulele costelive ale mecanicei §i retetele greloase alemedicinei-veterinarii, sunt mai peste tot locul foarte bini5orfuripte printre o multime de notiuni istorice, de povAtuiri

TEIJ60-1{ U1011.yEITZ0f, 109

intelepte §i de fapte interesante care pot sa placid i sd folo-seasca oricarui cititor.

Ca sa fiu drept §i sa te pun indata la adapost despre oriceneajunsuri ar puted sa-ti vina dupà urma cuvintelor mele,recunosc, iubite autorule, ca, de0 tu n'ai avut de gand, caliricul nostru strabun Oratiu, sa arati poetilor din viitorirnepoteca cea bunk insd tot ai §tiut, chiar in materie de vana-torie, sd urmezi parinte§tile lui povete, luand drept devizatdcuta a scrierei tale, faimoasele lui versuri din Arta Poeticd.

Omne tulit punctum qui miscuit utile dulci,Lectorem delectando, pariterque monendol.

iti urez ca sd se poata aplicd cartii tale §i exametrii urma-tori, in care sper ca d. Socec, carele in asemenea caz arprimi de sigur sd-ti fie editor, nu va fi suparat a se vededinlocuind, chiar cu prejuditiul regulelor prozodiei latine, peanticii dornniei-sale quasi-omonimi §i colegi in librarie, fratiiSosii din Roma :

Hic meret mra liber Socects: hic et mare transitEt longum noto scriptori prorogat wvum 2

Dar de vreme ce, pornindu-ma a-ti vorbi despre vanatoare,vaz fárt veste pribegind pe razoarele literaturei, multu-

mqte-te, te rog, amice, ca, in loc de o analiza scrupuloasha Manualulmi tau, in lot de o apreciere a meritelor ce el va§ti neaparat si cu mai btin succes sä destdinuiasca la ochiioamenilor de §tiintd §i de specialitate, intr'un cuvant, in locde ceeace mi-ai cerut, multume§te-te, zic, sa-ti spui aci numaiin ce chip, cum §i ce fel, imaginatiunea, sufletul i mintea

1 Horallf Ars poetica, v. 343-44 :oToata' aprobarea o capdra acela care intruneste folosul cu placerea,.DesfaTand pe cititor i instruindu-1 totdeodata».

Idem, v. 345-46 :4(Acea carte produce bani lui Socec ; ea trece l peste marl*1 prelungeste in secoli indelungati, numele vestit al scriitorulub>.

mA

2

110 AL. ODOBESCU

mea au putut aevea insupasca placerile §i farmecul arteipe care tu, cel dintaiu o predai astazi cititorilor romani, injghe-bata in regule mai mult sau mai putin riguroase.

Dad chiar in anii tineretei, pe cand trupul, la bête (vita),cum zice Xavier de Maistre, s'avanta mai lesne dupa zbur-därile inimei, dad.' pe atunci chiar, gusturile-mi statatoare §itrandava-mi fire nu m'au iertat sa deviu vAnator, apoi dea-cum inainte ce speranta sA-mi mai ramang? mai ales cAnd,pe toata ziva, junghiurile in picioare §i podagra imi cheza-§uesc pentru restul vietei, cea mai nerevocabila patenta deincapacitate in deprinderile sprintene §i obositoare ale vana-toriei.

Vorba curata niciun al doilea Nimrod, vAnatorul biblic,niciun al doilea Sfant-Hubert, vanatorul minunat al cre§tinilor,eu n'am s ma' fac. Trebuie sa renunt cu totul la a§Afalnice nazuiri, §i chiar dad. deasa citire a carpi tale ar aprindein mine un asemenea dor sernet, nevoia ar cere ca sa-1 po-tolesc indata §i sa ma hotarasc a ramAnea. §i in viitor, dinceata acelora cari, cand vad clo§ca pascAnd bobocii de ratape malul baltei, se mira zicAnd :

Sa fie rata ? Ma-sa &Ana!Sa fie gaina ? Botul lataret !

Dar insa, §i eu am crescut pe campul Baraganului I (Et inArcadia ego !) i eu am vazut cArdurile de dropii, cutrierAndcu masurat §i cu capul atintit la paza, acele §esuri faramargine, prin care aerul, rasfirat in unde diafane sub ar§itasoarelui de yard, oglinde§te ierburile §i balariile din departare§i le preface, dinaintea vederii fermecate, in cetati cu mii deminarele, in palate cu mii de incântari.

Din copilarie §i eu am trait cu Tamadaienii, vanatori dedropii din ba§tina, care neam de neamul lor au ratilcit prinBaragan, pitulati in carutele lor acoperite cu covergi de ro-gojinA §i, mAnAnd in pas alene gloabele lor de calu§ei, au datroata, ore, zile §i luni intregi, imprejurul falnicilor dropioi,

until

st-ai

I

p,

TEuOo-Kurryrertac 111

cdrora ei le zic Mitropoliti, sau child toamna, ei ducturmele de pui sA pascd tarinele intelenite.

Eu n'am uitat nici pe raposatul Caraiman, veselul §i pri-ceputul Staroste al vAnAtorilor TAmAddieni, care puteA sä in-ghith in largile sale pantece atAtea vedre cat §i o butie delaDealul-Mare, nici pe iscusitul mo§ Vlad, In cAruta cAruia aiadormit tu adesea, pe când el, cu ochii de vulpe, zAreh cre§-tetul delicat al dropiei mi§cand printre fulgii coliliei, nici pebietul Gheorghe GiantA, cel care, cu o ruginA de pu§cA pecare orice vandtor ar fi asvarlit-o in gunoi, nimereA rnai binedecat altul cu o carabinA ghintuita, §i care pe mine, nemer-nicul, m'a adus de multe ori cu vanat, la conacul de amiazi.

in cartea-ti plinA de regule technice §i de invAtaturi doc-trinarii, tu vorbe§ti, amice, cu un dispret superb despre toateacele petreceri cinegetice, in care vAnAtorul n'are nevoie shumble pe jos, s5. ,caute vanatul ajutat de allele sdu §i sA lo-veascA fiara sau pasdrea in fuga ori in zbor. Nu tagaduiesc ;in principiu trebuie sà aibi dreptate. Dar ce-i fad firei ? cAcimie unuia, dach cumva mi-a plAcut vreo vAnatoare, apoi afost tocmai din Acelea in care picioarele §i mAnile au maiputin de lucrat.

adevdr, sA §edem strAmb §i sA judecAm drept : oare cedesfAtare vAnAtoreascA mai deplind, mai netArmuita, mai se-nind §i mai leganatd in dulci §i duioase visAri, poate fi pelume decAt acea care o gustA. cineva cAnd, prin pustiile BA-rAganului, cdruta in care stä culcat abia inainteazd pe cAl MCA.de urme ? Dinainte-i e spatiul nemarginit ; dar valurile de

cAnd inviate de-o spornicA verdeata, cAnd ofilite subpArlitura soarelui, nu-i insufid ingrijarea nestatornicului ocean.In 'depArtare, pe linia netedA a orizontului, se profileaza, camo§oroaie de cArtite uria§e, movilele, a caror urzeald e tainatrecutului. §i podoaba pustietAtii. Dela movila Neac§ului de pemalul lalomitii, Wand la movila Vulturului din preajma Borcei,ele stau semAnate in prelargul carnpjei, ca sentinele mute §igArbovite sub ale lor bAtrAneti. La poalele lor cuibeazd vul-turii cei falnici cu late pene negre, precum §i cei suri al cAror

iarba,

Si'n

ROMANIA LA EXPOSITIIINEA MN 1867 109

In alte tëri, unde negogul este mai respan-dit industria mai desvoltata, fie ce om a in-teles cat folos póte trage din ducerea producte-lor sale la expositiune ; producOtorii se intrectcare de care sa capete un loc intr'o mare expo-sitiune, cöci toti sciu c, deca productele lor vorildobéndi acolo lauda, printre producte de acela§ felale altora, negocul lor se va intinde, cumparatoriise vorii imbulcli. la dinii, renumele dobendit inexpositiune se va pastra i afara, i se va in-tinde pote preste mai multe t6r1. De aceia, deate oil se vestesce vre-o expositiune, produce-torii din Wile civilisate alerga indata ca sa do-bêndesca locuri pentru productele lor, astfel in-cat guvernele sunt silite a numi judicatori serijuriuri, care sa, alega numai pre cele mai perfecte,nefiiind nici un local de expositiune destul deincapëtor spre a cuprinde pe ale tuturor celorcari volescb. sa, expuna intr'insul.

La noi o astfel de concurenta, o astfel deintrecere nu póte exista ancö, de vreme ce in-dustria se marginesce la pucine producte, ce nusant de ajuns nici chiar pentru pamênteni, *farnegogul se tine mai ales cu marfuri aduse In VIAdin strainatate set cu cate-va articole de export,pe care negugatoril sträini le duel de la noi inalte törl. Dintr'acesta nasce nepasarea ce allpamentenil nqtri, produc'etori de tot felul, despreexposipne. Nimeni nu se gêndesce c 'Ate do-

§i

(Ytto;31)-Ktririy6:tx6.; 113

Cand soarele se pleaca spre apus, când murgul serei in-cepe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al sin-guratetii creste si mai mult in sufletul calatorului. Un susurnoptatic se inaltA. de .pe -rata pamântului, din adierea vântuluipria ierburi, din tathitul greerilor, din mii de sunete ware

nedeslusite se naste ca o slaba suspinare esità din sAnulobosit al naturii. Atunci, prin InAimile väzduhului, zboardcantand ale lor doine, lungi sire de cocori, brâne serpuind deacele paseri calátoare, in care divinul Dante a intreviliut gra-tioasa imagine a stolului de suflete duioase, de unde se des-prinde, spre deplange restristea, gingasa lui Francescá :

E come i gru van cantando lor lai,Facendo in aer di se lunga riga ;Cosi vid'io venir traendo guai,Ombre portate dalla detta briga 1.

Dar cate una, una, carutele sosesc la Carla sau la stânaunde vânAtorii au sA petread. noaptea ; un bordeiu acoperit cupaie, trestia §i sovarul sunt scumpe in Báragan, atevasaiele §i olumuri pentru vite, o ceatd de dulAi tepeni látrand cuinversunare si in toatà imprejmuirea un miros greu de oaie,de ceapA §i de rad-flu, WA' adApostul §i streaja ce le poateoferi baciul dela RAdana sau cel dela Renciu. Din acestea catàvanAtorii sà-§i intocmeascd culcu§ §i cina", dacd cumva n'auavut grijà a-§i aduce a§ternut §i merinde in carute. Pe cândinsá, pe sub sure §i la vatra bordeiului, ospatul i paturile segatesc, dupd cum pe fiecare II taie capul, limbele se desmor-tesc i prin glume, prin rasuri cu hohote, ele rAscumpara lun-gile ore de tacere ale zilei.

Spune tu ce vei voi despre superioritatea vânAtoarei cuprepelicarul §i despre placerile inteligente si alese ce resimte

1 Dante, Divina Comedia ; L'Inferno, cant. V :

precum cocorii merg cantand ale lor doine,Hand prin aer din sine lungi sire,Asa vazui viind, trägand vaiete,Umbre purtate de pomenita suflarei>.

AL. OMIBIOCU. Opere complete. Vol. I. 8

§i

a-si

Sl

114 AL. ODOBESCU

omul in unica societate a unui cane dresat dupà regulele ar-tei ; cat despre mine, eu rdmai tot bine incredintat cã celemai dulci multumiri ale vanatoarei sunt acelea in care trupulnu se afla osandit la pedeapsa jidovului rdtdcitor, §i apoi incaacele care izbucnesc cu veselie printre ni§te buni tovara§i,intruniti la un loc dupd o zi petrecutd in emotiuni izolate.

Dar chiar si in cdrutd, vdnatul oboseste-Si dup'o dna scurtA i somnul a sosit

Vanatori §i caruta§i, martoage §i dulài, culcati toti la pa-mant, dorm acum du§i, la Carla !.. «Singure, stelele noptii se<mita de pe cer la dan§ii; ei aud cu urechile toata acea ne-«numäratd lume de insecte ce se strecoard prin ierburi, tiuind,«scartiind, fluerand, §uerand §i toate acele mii de glasuri se<dnaltä cu räsunet potolit in taria noptii, se limpezesc in aerul«ei racoros §i leagand in somnie ,auzul lor aromit. Cand insA«vreunul sa de§teapta §i clipe§te ochii, campia i se infati§eaza«luminata de scanteiele stralucitoare ale licuricilor ! uneori cerul«se incinge alocurea in depArtare, de o valvoare rosiatica, pro-«venitd din parjol, §i un stol intunecos de pasdri se strecoard«prin noapte...»

opresc, cdci mi se pare ca, fara §tirea lui Dumnezeu§i a cititorilor, am inceput sa traduc descrierea stepei ma-lorosiene, una din paginile cele mai minunate din minunatulromant istoric Taras Bulba, de N. Gogol, scriitor rus, ea;rele de nu ma in§el, a scris, mai in-Wu pe ruse§te, comediaRevizorul general. A§ transcrie aci cu placere toed acea in-cantatoare descriptiune ; ca §i Gogol, intr'o pornire de drd-gastos necaz, a§ sfar§i §i eu zicand : «Dracul sd vd ia cam-piilor cà mult sunteti frumoase !» 2 Dar atunci ce s'ar mai

1 Eliad zice in «SburAtorul) sAu :

4Dar cAmpul i argeaua sAteanul obose§tedup'o cinA scurtA i soinnul a sosib.

2 ,Dracul sA vA ia campii, ce frumoase sunteti Romantul TarasBulba este o adrnirabilA descriere a vietii Cazacilor Zaporojeni, cari au

Ma

t.

uvr,yraz;;; 115

alege din descrierea Baraganului, pe care rn!am incercat a oface eu româneste?

Las dar pe Gogol inteale sale, cà mi-e teama sa nu maprea deA de rusine...

Dar ce facui, vai de mine ! Am uitat cu totul ca.' este acumadrnis in radicalele principii de suprem i absolut patriotismroman, ca de vreme ce muscalii trebuesc in genere privii cainimici i rau voitori ai nationalitatii noastre, sa ne dispensamcu totul de a numi, ba chiar sh ne i impunem datoria dea desfigura pe autorii lor, de cAte ori binevoim a-i traduce,a-i imita, sau a-i localizà. Prin aceasta chiar le facem preamultd onoare !

Vous leur fites, seigneur,En les croquant, beaucoup d'honneur !I

Eram bdiat de vreo treisprezece ani cAnd am invatat- sadau cu pusca ; rnarturisesc insa cd de atunci n'am mai

facut nici un progres in aceasta arta ; ba chiar as puted zicedin contra! Insofisem pe tata-meu la bdile dela Balta-Albd,unde se adunase in acel an, sarea 5i marea, precum a sipovestit-o cu atAta spirit, d. V. Alecsandri 2, pe carele atunci,

pentru prima oara I-am zArit, domnia-lui tanar, veselsi 'Inca de atunci cunoscut prin farmecul neaos-românesc almuzei ce ib inspirA, eu copilul, crezAnd ca tot ce sboarA semanAnca.

Locuiam intr'un sat de pe malul stAng al Buzaului, la Gra-distea, tot intr'o casA cu batrAnul colonel Enghel, acela carele,

jucat un .asa mare rol in istoria tArilor romAne sub domniile stralucite-a lui Matei Basarab in Tara RomfmeascA si a lui Vasile Lupu in Moldova.

1 La Fontaine, les animaux malades de la peste :ePapAndu-i, le-ai fAcut, stApAne, mull& onoare

4(24 de ceasuri la Balta-AlbS, 1874*, in Romdnia literard, foaie pe-riodicA. Ia§i 1855.

acblo,

IL

I.

116 *AL. ODOBESCU

prin buna sa inim, prin vioiciunea glumeatA a caracteruluiski §i prin pocita socatie a vorbirii sale romAnesti, a lasatplacute si vesele suvenire printre subordonatii lui, acum totiveterani ai ostirii : polcovnicul Enghel, care, luand de sotie-pe o cocoand romancA a cArei bogata' zestre coprindea o laiede robi tigani, zicea nevestei de cAte ori se intampla sA moarAvreunul din acesti nenorociti : «Plinci, Anicuta'l men ! a muritla dine un sestre !»

Colonelul Enghel imi därui o pusca cu cloud teve, scurtasi usoarA, croità si cumpanità chiar dupA trupul i dupä pu-terile mele; el ma si Inv* cum s'o umplu, cum sà ochescsi cum sä trag. De aci inainte, vai si arnar de bietele vrAbiide -pe garduri ! Pe toatA ziva stricam intr'insele eke un cornde praf si Cate o punga de alice ; dar apoi si ce pilafuri negAtea la rnasA mesterul-buckar, sestre al cocoanei Anicute.

Mi se pare c'à intru atAta se cam mArginesc foile de dafince am putut culege in cariera mea cinegetica. Vezi bine cacu dansele nu s'ar putea gáti nici mAcar iahnia de rnistret,pe care tu o descrii in cartea ta.

D'as fi mai lauclaros din fire, si nefiind astfel, iata oputernict dovadri ca.' nu sunt si nu pot sA fiu bun vanAtor,nici mAcar ca amicul Budurof ! d'as fi, zic, mai lAudAros,a§ putea sA adaog CA, tot pe malurile BAltei-Albe, m'am in-cercat a da i in ciovlice de cele motate, care se tot cletinrtin aer §i pe uscat, strigand ca puii de jidan de pe ulite :«kibrit ! kibrit l» ; am ochit adesea si in

Ciocarlia cea voioasa ce n vazduh se legana ;1

ba unde pui cà am cutezat a trage cu pusca si in cArdurilede gAste skbatice ce trec mereu cu grAmada de-alungul Bu-zAului !

De nu m'ar fi oprit vacarul satului, a§ fi nimerit desigursi ate un graure din cei cari sboard printre vitele din cireadAsi, impreunA cu ciorile, se cocoteazA jucand pe spinarea boilor,

1 C. Negruzzi, in 4Aprodul Purice).

TzuOo-Kuv7yE:v4O: 117

cari, cu o filozoficá nepasare, rabda asa batjocura. Oare cevor fi zicand boii in mintea lor, despre acele obraznice pa-sdruice ? Si ce ganduri vor fi rumegand ei, cand se simt in-tr'astfel calcati sub picioare? Mare e limba boului, pleat canu poate grai !

Nu stiu insa cum si ce fel ne aduse vorba a pomeni despregrauri si ad, iarta-ma, amice autorule, sa te tiu de ram fiindca,in cartea ta, n'ai spus nimic despre acest vanat si mai cuseama despre o alta pasdre pe care multi la noi o confundacu graurele, din cauza ca ea poarta pe frantuzeste, un numece s'ar crede ca corespunde cu al acestuia.

Du-te intr'o dimineata la Capsa i spune-i sd-ti facd pentrudejun, un pastet din cele ce se chiamd Pâte de grives ; apoia doua zi la masä, cere la Hugues sa-ti gateasca o mancare,ce ti se va prezenta intr'o gingasa cutioara de hartie velinaalba, sub nurnirea de Grives en caisse.

Dupa ce vei manca, o sa simti -Fara indoiald o mustrarede cuget pentruca ai trecut cu vederea i ai nesocotit va-natul numit grives, iar, dupà cum se crede, pe româneste,sturzi i cocopri(?).

Aci vrand nevrand trebuie sa ma urmezi, i aceasta itiva fi pedeapsa, intr'o lunga controversä, in care filologiaare sa se amestece cu istoria naturala, i sa faca un talmes-balmes precat se va putea mai doct si mai erudit. Baga deseama ea ai aface cu un membru al Academiei!

Romanii, poi stranepotii lui Traian, incepem totdeaunadela Romani, Romanii cunosteau, printre altele multeaceste doua specii de pasarele si le pretuiau dupa dreaptalor valoare ; unora le zicea turdus §i altora sturnus.

Turdi erau un soiu de pasari foarte Pdudat de gastronomiinostri strabuni. Poetul Martial, pe care insa Traian nu-1prea faced haz, zice cd, dupa parerea lui, dintre pasari, cemai buna de mancare este turdus, iar dintre patrupede, ie-purele.

118 AL. ODOBESCU

Inter ayes turdus, si quis me judice certet,Inter quadrupedes, mattea prima lepus. 1

Fie cum zice Martial in privinta pasArii! Dar cat despreiepure, sd ma ierte domnia-lui ; eu tiu cu tata Traian §i nuaprob zisele poetului. Ba incA, de nu mi-ar fi rusine sA vor-besc romane§te cam in felul Frantozitelor raposatului Cos-tache Faca, cele cu «mantela amour-sans-fin», a§ potrivi aci,

§i nu MrA oarecare iscusinta, vorba Romanului Departegriva (adicA grive) de iepure !2

Oratiu insA se aratd §i mai entuziast in privinta turdilor§i, zAu, nu se mird cA Ufifi i§i mAnanch averea dumicand laturdi grasi, cad nimic, zice el, nu este mai bun :

Non, hercule, mirorAiebat, si qui cornedunt bona, cum sit obesoNil melius turdo. 3

Terentiu Varrone, in cartea sa despre agronomie, ne vor-be§te pe larg despre cre§terea §i ingrA§area acestui soiu depAsari, in case inadins cradite pentru sburatoare, ornithon,pe care le descrie cu deamAnuntul §i mai adauga cum omAtu§A a lui aveA la vila sa de pe via Salaria, in Ora SabinA,la 24 mile de Roma, un asemenea ornithon, din care vindeape tot anul cinci mii de turdi Cate trei dinari unul ; ceeaceii produceA un venit anual de 60.000 sestertii, adica, pe banide acum, 12.000 lei noui 4.

1 Martialis Epigram. XIII. 92 : tDintre pasari sturzul, dad. cinevam'ar alege drept judecator, iar dintre patrupede cea mai dintaiu deli-cateta, este iepurele

2 Eliad a publicat in vol. V. (pag. 287-311), al Bibliotecei portative(Bucuregi, 1860), puiinele fragniente de scrieri ramase dela ConstantinFaca, carele a murit la 1845.

3 floratd Epistol. I, XV. v. 39 :

« . . . ...... Zàu, nu ma mir,ZiceS, daca unii isi manancil averea, de oarece, deck un sturz grasNimic nu este mai bun».

4 Ter. Varronis De re Rustica. II. 5.

TEU60-K :Any(ETI.X0.; 119

Ce stdm de ne mai gandim, amice? Hai sd cdutdm a prindeturdi i sA ne asigurdm dintein01 o mie de galbeni pe an,ca mdtu§a lui Terentiu Varrone.

Dar unde sd-i gasim ? Iatá dificultatea.Adevdrul ecà naturalistul latin Pliniu ne spune Ca turdi,

precum i meruke (mierlele) §i sturni (graurii) Mil de a-§ischimbà penele, se duc prin tdri vecine §i cà iarna sunt foartemulti turdi in Germania

Naturali§tii moderni, §i in capul lor vestitul Buffon, dupáce constatd cd pasdrea numitä de latini turdus, poarta inlimba francezd, numirea generica de grive §i cá ea se asea-mdnd cu mierla, de care insd diferd la pene prin ni§te peteregulate ce ea are in totdeauna pe pept, irnparte acest soiude volatile in patru specii, numite frantuze§te : grive, propriuzisd, draine care este mai mare la trup decdt toate, litorne§i mauvis. Aceste cloud din urrnd sunt cele mai preferabilela mancare.

Diferitele specii, precum §i varietAtile lor, se disting prinmdrime, prin coloritul penelor §i chiar prin unele ndravuri ;dar in genere aceste pdsdri sunt sdlbatice, putin jucdtoare,mai mult triste ; ele vietuesc izolate; cuibdrile lor sunt foartecurat clädite i ouparele lor frumos colorate, albastru sauverde. Ele trdesc in Odle despre nord §i yin mai cu seamdcdtre toamnd in pdrtile rneridionale. Sunt foarte mâncdcioase:insu§i Oratiu ne-o atestd :

Amite leVi rara tentit retea,Turdis ebacibus dolos, 2

§i le place cu deosebire strugurii, cauzd pentru care Fran-cezii au i creat zictitoarea : sot2l comme une grive, ce seaplica celor cari la noi au furat luleaua neamtului.

In cetatea Dantzig din Prusia se consumd pe an ca la

1 Plinii Secundi Histor. natural. IX. 25.2 Horatii Epod. II. v. 33-34:«Aeatil de nuiele laturi dtscate, momeli pentru sturzii rmincáciosi).

1

120 AL. ODOBESCU

90.000 perechi din specia celor nurnite mauvis; cele zise li-torne ierneazA in Austria-de-jos §1 in Polonia ; iar in uneleOrli ale acestei ultime tAn, catimea speciei de grive este asàde considerabilA, incat se prind -Bra numAr si se transportAluntri pline, incArcate cu de acest vanat.

DacA ele insA se aflA asa de multe prin tinuturi vecine cunoi prin Polonia si Austria ; dacA, ducand dorul vietei, elese nasc cu gramada in impArAtia hameiului si a berei, esteoare prin putintd ca, flArnanzite, sA nu fi insernnat ele incAde mult prin aer, cAile pe unde, in timpul de acum, aveà sAne calce, cu fer si cu foc, napastia consortilor nemtesti ?Despre acesti noui burnbasiri ai tarii, stim cu prisos ce soiude pasAre sunt si numele for le cunoastem mai cu prisos decum am dori ; cu mult mai greu ne vine de a nimeri peacela mai putin ilustru al impenatilor lor compatrioti.

Am consultat pentru aceasta toate dictionarele noastre,chiar si pe cel fAcut sub numele Societhtii Academice romane,si iath tot ce am putut alege, mai cu seamd din Vocabularulfrancezo-romanesc al d-lor P. Poenaru, F. Aron si 0. Hill :

Grive se zice pe romane*te Sturz :Draine se chiarna in limba noastra Coavar;Litorne este un fel de Coavar, cu capul cenu§iu,

Mauvis este un fel de Sturz.

Autorii Dictionarului Academic nu inscriu cuvantul cocosia-riu; poate cd nu va fi de originA latinA? Cat despre star-diu, inca nu au ajuns la litera S.

Intr'un cuvant, la grive, pe latineste turdus, nu este catuside putin graurele romanesc, cu toatd cd judecand duph ase-muirea lor, aceste dotiA numiri par a fi rudite.

D. Littre, in monumentalul sAu dicfionar al limbei franceze,nu stie ce originA sA dea cuvantului grive. Oare a-:est numenu va fi el derivat din adjectivul latin gravis, greu, gras,

pe care 11 gAsim calificand pe turdi, in urrnAtorul vers allui Martial :

st

yl's.1.11-"Jo-kuvr,y27tv20; 121

Sy Iva graves turdos exaOtata dedit 1

Aceasta ar fi o derivatiune in formA de synodoche, cAtrecare s'ar alipi, ca o metonomie, denumirea româneascA degraure, data unei alte pasAri, pe care tot Martial o pune Inopozitiune cu turdi, ingrasati cu masline din Picenum :

Si mihi Picena turdus pelleret oliva,

Nunc sturnos inopes . . ..... 2 .Despre sturni nu s'a prea zis mult bine, Martial, dupd cum

vAzurdm, Ii declard buni de nimic, inopes. Pliniu 3 vorbestenumai de obiceiul lor de a sburii. In cArduri rotunde, inde-sati unii intr'altii. Si mai mult insistA asupra acestei particu.-laritäti Buffon, arAtând, cd in sbdrarea lor repede i sgomo-tuasä, graurii par a fi supusi la o tacticd ce se exercith cao disciplinA militard, subt ordinele unui sef. Chiar si Dantea luat furtunosul sbor al graurilor, grAmddili in stol largplin, drept termen de comparatiune, ca sA descrie, in versurinemuritoare, cum spiritele nenorocite sunt purtate fArA re-paos, de suflarea vijeliilor infernale :

E come gli stornei ne portan l'aliNel freddo tempo, a schiera larga e pietla ;-Cosi quel fiato gli spiriti malt.Di qua, di la, di giu, di sn gli menaNulla speranza gli conforta mai,Non che di posa, ma di minor pena.4

Martialis Epigram, IV. 66. v. 6.*P'Sclurile batute au dat sturzi gra§i».

Idem, idem. IX. 55 :Dacii a§ aveit sturzi ingrapti cu masline de Picenum

'Dar acum (am numai) grauri 'mini de nimicPlinii Histor. natural. X, 31.

4 Dante, Divina Comedia. L'Inferno, cant. V. v. 38-44 :

precurn graurii sunt purtati de ale lor aripePe timpul rece, in stoluri largi §i pline,

§i

2

.

(Si

. .

122 AL. ODOBESCU

Nu rAmane indoiale cã stornei lui Dante, les etourneauxai lui Buffon §i sturni lui Pliniu §i lui Martial sunt grauriinoWi, cu penele negricioase §i presarate cu pete albe sausure, cari trAiesc in Europa, din fundul Svediei Oita in in-sula Malta, §i chiar in Africa, panala capul Bunei-Sperante,cari, dupa ce inluna lui Iunie, §i-au clocit ouale lor ce-nu§ii, in cuiburi strdine sau in scorburi de copaci, se adunade petrec in s.toluri, dorm noaptea in stuf, se ciorovaesc seara§i dimineata, se scoala toti deodata cu mare volbura §i trecrepede ca un nor negru indesat, se amesteca printre porumbei

printre ciori, se domesticesc bine in colivie, ba chiar, dad,Ii pui in pension, invata frantuze§te, pronuntand gras literaintocmai ca la Paris.

Se vede ca Buffon, o spune insu§i, a auzit grauri vor-bind nemte§te, latine§te, eline§te §i alte limbi; cat despre minen'am avut parte a constata de visit et auditu, talentele po-liglote ale acestui interesant neam de pasari. Atat numai potzice despre dansul ca dispretul cu care il trateaza intrigantulacela de Martial, declarandu-I bun de nimica, inopes; ma in-deamnd §i mai mult a lua in antipatie pe acest poet servil§i demoralizat, urmand §i intru aceasta, exemplul dat de au-gustul men stramo§, Caiu Ulpiu Traian. -

Eu, de cate ori mi s'a intamplat sa mananc grauri, adicasturni latine§ti, or etourneaux francezi, §i nu sturzi roma-,ne§ti, sau grives frantuze§ti, le-am gdsit un gust foartebun §i mai ales un miros de vanat din cele mai placute. NucAuta dar la cele ce zic autorii §i, cand vei da peste stoluride grauri, impu§ca fara dispret cat vei putea mai multi. POfi incredintat cA eu unul iti voiu ramânea tare recunoscAtorpentru pe§che§ I

DacA cumva te simti cam obosit de lunga digresiune zoo-logico-filologica prin care am razbunat de nephsarea ta, pe

§i acea suflare purta spiritele nenorocite,Incoaci, in colo, in jos, in sus le mana ;Nici o speranta nu le mai mangaeNu doara de repaos, ci de o mai mica pedeapsao.

Asd

ai

l'av;o-knvr,yettz6 123

sturzi, pe coco$ari i pe grauri, apoi tot mai iartd-md sdadaug vreo cloud trei cuvinte in materii analoage, adicA sd-tifac cdteva intrebdri, si apoi, zdu, vá dau pace si fie si nea-mului pdsdresc.

Mai intdiu, te rog spune-mi dacã stii sau nu stii ce soiu dezburAtoare este grangurul? Am auzit dela unii, si a§ dorisd aflu dacá aceia nu se insald, cä pdsdruica astfel numitàeste chiar acel vräbete grdsun care se indoapd cu fructe deprin grddini, emeriza hortulanus, §i care cu drept cuvAnt estesocotit in Franta ca una din cele mai delicate imbucAturi or-mtologice Abia expus la dogoreala jeraticului, el se prefaceintr'o särtnAlutd de grAsime profumatd. GAndindu-md la ele,a§ vrea sá fiu si, eu printre oaspetii soarecelui din Lafontaine :

Autrefois le rat de vineInvita le rat des champs,D'une facon fort civileA des reliefs d'ortolans 2.

Trec la a doua intrebare. Pentru ce, rogu-te, n'ai spusnici mdcar un cuvânt despre o altd pasdre de padure caredesi e cam rail la noi, insa este privitd pretutindeni ca unuldin cele mai delicate vdnaturi ? Francezii Ii zic gellinotte ;Germanii Hasel-huhn (adicd gdind de alune); Rusii, iti amin-

Mi-am luat seama, sari ca sa zic mai adevarat, dupa ce am scrisacestea, am aflat ca grangorele este o pasare galbena. si mare cat mierla,care pe latineste se chiama -oriolus galbula, iar pe frantuzeste loriot.Dar numele romanesc al gustosului ortolan, tot nu I-am aflat, ci dincontra mai mult rn'am incurcat vazand in muzeul de istorie naturala dela Academie, cloud pasari de marime si de forma cu totul diferite, pur-tand amandouà numirea fauna de Emeriza hortulanus, färd de echiva-lente romanesti. ConFusio summa sequetur 1 E pur, en am mancatortolani, vanati In tara la noi.

2 La Fontaine, Le rat de ville et le rat de champs :

,<Odinioara soarecele de ora§Pofti pe soarecele dela camp,Inteun mod foarte politicosLa mezelicuri de . . . . (?),

1.

124 AL. ODOBESCU

tesc numele-i rusesc, fiindcA pädurile de brad si de mestea-can ale Rusiei sunt pline de aceastä pretioasa zburAtoare,Rusii o numesc repcik ; iar la noi, ea se chiamA... cum seva fi chemand ?... Stiu de sigur cA in judetele de munte aleMoldovei, unde vanAtorii le pandesc pe muschiul cel verdedela tulpina brazilor, acele pasAri mai mari de cat un sitar

impodobite cu sprancene rosii ca cocosii sAlbatici, poartanumele de ierunci. Dar dincoace de Milcov, cum le zice ?gAinuse sälbatice ? gAinuse de alun?... ?

Cand divinul cantAret al Divinei Comedii, cAlduzit de mae-strui sAu Virgil, ajunge in cercul acela din infern unde eraumi,ncite de o aprigd i neimblanzitä furtunA, sufletele pkg.-toase ale muritorilor cari, aci pe pAmant, eland uitärii sdnA-toasele dar asprele legi ale intelepciunii, isi petrecuse viatain desmierdAri lumesti,

a cosi fatto tormentoEran dannati i peccator carnali,Che la ragion sommettono al talento,

atunci poetul nu aflà, in puternica sa inchipuire, alte ima-gine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociti, decal a-iasemui, cand cu sire lungi de melancolici cocori, cand custoluri zApAcite de grauri, cand in fine cu amoroase porum-bite, care chemate de dorintA, cu aripele intinse i incordatezboara cAtre dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce leincinge :

Quali colombe dal disio chiarnate,Con l'ali aperte e ferme, al dolce nidoVolan, per l'aer dal voler portate 2

I Dante, Divina Comedia. L'Inferno. Canto V. v. 37-39 :«La cazna aci descrisd erau osanditi cei cari au pacaluit cu carnea

au pus intelepciunea mai prejos de placerile2 Dante, Div. Com. L'Inferno, Cant. V. v. 82-84 :

«Precum porumbii de dor chiemati,Cu aripele deschise i tepene, la dulcele cuibSboara, purtati prin aer de ale lor dorinte».

bor..

ti

TEAo-hunyvazO 125

lapitd de armonia acestor suave versuri, ciripite in dulcealimbd toscand, inima se avanta i dtinsa pe urmele amoroaseale pasdrii usoare ; ochiul o insoteste prin spatiu ; gandul serdsfatd in desfdtdrile acelui cuib dorit !

Dar colo, sub adâncul frunzis al codrului std pitit vAndto-rul, cu ochiul tintit la pradd, cu bratul ager la tragaci. Bldndaturturicd a sosit, ametitd de bucurie, aproape de sotul ei ; eas'a pus aldturi cu dAnsul pe o craca. verde a stejarului ; gun-gunind, ea Ii scuturd aripele i isi incovoaie gusa argintie.Soarele de amiazi varsd entanatiune voluptoase de cdldurdin rAristea padurei i subt umbra copacilor ; razele lui se stre-coard luminoase printre frunze i sclipesc ca aurul pe undelelimpezi ale pdraului. Totul in fire e 1inite, tdcere, dor si spe-ranth ; totul, pentru norocita pereche, pluteste in visuri deplacere, in farmec amoros ! Cu gandul ea soarbe poate o eter-nitate de fericiri !

Dar deodatA un pocnet fatal räsunA; echo ii rdspunde deprin toate adâncimile codrului trezit. 0 sArmand pdsdricapicat moartd sub stejar. Vândtorul vesel o asvdrld sangeratain tolba sa. Dar sotia turturicd, cea care, vai! a rAmas cu zile,

Cat traeste tot jelesteSi nu se mai insotesteTrece prin flori, prin livede,Nu se uita, nici nu vede.

Si and seade cateodata,Tot pe ramura uscata ;Umbla prin dumbrav'adanca;Nici nu bea, nici nu mananca.

Unde vede apa rece,Ea o turbura i trece ;Unde e apa si mai rea,0 mai turbura i bea.

Trece prin padurea verdeSi se duce de se pierde;Sboara pana de tot cade,Dar pe lemn verde nu sade.

Unde vede vanatorul,Acolo o duce dorul,Ca s'o vaza, s'o loveascaSti nu se mai pedepseasca.

De vreme ce tu, autor al Manualului de vdnAtoare, n'aisocotit de cuviinta a numArd i turturica printre pasdrile devdnat, eu am dat cuvântul rtiposatului intru fericire, marelui

a

126 AL. ODOBESCU

ban Ianachitd Vachrescu, ca sa razbune de a ta uitare peaceste dulci §i fragede zburatoare. Totdeodata gratioasa §ijalnica elegie a vechiului poet roman imi va servi dreptorafiune funebra pentru tot vanatul impenat, asupra caruiam'am intins, mi se pare, cam foarte peste mdsura.

Rana ad dar cu pdsarile bune de impuvat §i bune demancat ! Sa." le fie fdrana, adicd nu sa lefie mai bine carnea u§oara stomacului, §i apoi ve§nica lorpom eni re !

In toate tárile ce se bucurã de legiuiri infelepte §i prevd-zatoare, pe care le §i pune in lucrare o sistemà de admi-

nistrafiune regulatd ca ceasornicul, prin toate acele fail, vineun moment al anului cand d'odata vanatoarea se inchide.Atunci cateva luni de-arandul nu mai auzi nici prin holde,nici prin cranguri, pocnetul ierbei de pu§ca. i ueratura ali-celor ;, atunci se da recreafiuni §i vacanfii vanatului, iar vii-natorilor li se impune pedeapsa poprelei.

La noi 'Ana acum nict legea nu prevede nimic, dar niciinalta obldcluire nu simte trebuinta de a se amestecd intrain], mai mult sau mai putin turburat al lighioanelor sal-batice; ea deocamdatti se multume§te a regularisi vitele cupatru, §i mai ales pe cele cu cloud picioare.

Astfel stand lucrurile in patria ucenicilor tai, pentru ce, otu dascale de vanatoare sistematica §i rationala, n'ai suplinitlipsele legei §i nepasarea carmuitoreascd, &and oarecare po-vefe in privinfa timpului child se cuvine ca vanatorul sa-§ipund pu§ca §i pofta in cuiu §i sa ded nevinovatilor sai adver-sari, un ragaz ce, in curdnd, ii va asigurd, tot lui, o maispornica §i mai dainuitoare izbandd ? Spune adevdrat ! Ca-tevd cuvinte asupra acestui punt n'ar fi fost ele oare foartela locul lor, in Manualul tau de vanatori ?

Bag insa de seamà cà deviu din ce in ce mai exigent §ica nu fac alta cleat a scoate mereu la marunte ponoase,

TEIA'o-KworiyEllACK 127

cartii tale. Sunt sigur cA, de cAnd citesti aceste lungi pagineMCä ir, ai zis mii de ori phnd acum : «Lipsd-mi de asemeneacriticA, unde se vorbeste mai mult de ceeace nu mi-a placutsau n'am socotit de trebuinta a le spune !»

Stii insA eh sunt tot felul de firi pe lume. and, spreexemplu, dai unui om flämând un pranz cu care ii poatefoarte bine potoli foamea, mâncand tot lucruri simple, darsAndtoase i curat gAtite, e invederat CA nu se cade ca el shceark mai mult. Dar dacd acel om este lacom din fire si maiales dacà are gusturi rAsfAtate, el o sh se tot planga cAnu i-ai dat mezelicuri i trufandale, präjituri i zaharicale ;o sh pretinza cA, in loc de carne de vacA, ar fi trebuit sà-iprezinti dobe de mistret si kebapuri de cAprioarA, in loc depui de gàinA fripti, prepelite tdvAlite in mdlai i bicati prAjitiin mustill lor.

Socotesc ca.' tot cam asã fac i eu cu Manualul tdu, ce-rand poate prisos acolo unde se aflä ceeace este de neapA-rata trebuintA, si in puterea prieteniei, iartA-mi aceste nazuride lAcomie literarà.

dar ;foie sä mA intorc jar la vorba de mai naintesd arAt, in cAtevà cuvinte, cauzele ce trebue sA indemne

pe vandtorul intelept a curmd, pentru un moment, isprAvilesale. Dar de vreme ce tu nu ai voit a spune acele cauze,mie mi-e teamA cA eu nu voiu puteh ; de aceea, ca sä scA-pAm amândoi cu fata curatA, hai sA facem loc aci intre noi,poetului Lucretiu, pentrU ca, in versuri turnate ca de bronz,precum erau i legile Romei, sA invoace el, in favoarea na-turei aprinsd de dor, pe nAscAtoarea spornicei ginte romane,pe dezmierdAtoarea zeilor si a oamenilor, pe antica Vinere,fecunda i neobosita prenoitoare a semintiilor lumesti : 1

; Lucretii, De rerum natura, I, v. 1-20 :Aeneadum genetrix, hominum divomque voluptas,Alma Venus, cmli subter labentia signaQum mare navigerum, qum terras frugiferentisConcelebras, per te quoniam genus omne animantum

Da-rni§i

.

128 AL. ODOBESCU

«NAscAtoare a gintei lui Eneu, voluptate a oamenilor si azeilor, spornicA Vinere ! tu, care sub stelele lucinde ale ce-rului, impoporezi marea cea plutitoare si pAmAntul cel roditor,prin tine tot neamul vietuitoarelor concepe si se naste sprea vedea lumina soarelui. Dinaintea ta, zeita, dinaintea ta,la a ta sosire fug vanturile si norii de pe cer ; sub tine,'pAmantul impestritat asterne flori drägAlase ; tie iti zambesevalurile mArii si cerul, inseninat de tine, luceste de o luminrtpeste tot imprAstiatd. Cáci indatA ce primävära deschidesirul frumoaselor zile si indatà ce suflArile instrunate ale Ze-firului reincep a destepth puterile fecundarii, mai intAiu zbu-rAtoarele cu inima strApunsA de a ta virtute, vestesc, o zeita,a ta venire : apoi turmele inddrjite saltA cu veselie prin pa-suni si strabat innot repezile rAuri ; astfel, aprinsA de frumu-setea §i de farmecele tale, toatA firea insufletitA te urmeazAcu infocare pe tine, ori unde tu o main a se duce. De aceeaprin mari si prin munti, prin apele volburoase, prin locuintelefrunzoase ale pasdrilor si prin campiile inverzite, suflAnd tu-turor in piept o dulce iubire, tu faci ca cu placere sa se in-multeasca in etern generatiunile lumei».

Aà dar cand soseste primavara, ainice vanatorule, indu-ra-te si tu, si lasa gingasei Vineri i dulcelor el desmierdari,

Concipitur visitque exortum lumina solis.Te, dea, te fugiunt venti, te nubila ceeliAdventumque tuum, tibi suavis dwdaia tellusSummittit flores, tibi rident wquora pontiPlacatumque nitet diffuso lumineNam sirnul ac species patefactast verna diei

reserata viget genitabilis aura favoni,A6rize primum volucres te, diva, tuumqueSignificant initum perculsaa corda tua viInde fere pecudes persultant pabula lwtaEt rapidos tranant amnis : ita capta leporeTe sequitur cupide quo quamque inducere pergis.Denique per maria ac montis fluviosque rapacisFrondiferasque domos avium camposque virentisOmnibus incutiens blandum per pectora amoremEtficis ut cupide generatim scla propagent.

cmlum.

di

129

intreagi domnirea lurnii. N'ai avut tu oare timp indestul casa rispandesti groaza i moarte prin cranguri i pe campii?Chiar pe aceasta zipada ce se topeste acum subt adiereaincropiti a zefirului primivaratic, n'au fost oare tiparite urmeincrucisate ale copoilor, gonind prin padure iepurele fricos

vulpea vicleana, cari, fiecare dupa firea sa, se silescminti gonacii si a incurca &Ara lor printre tulpinele despuiete?Dar Braica, Grivei i Dudas, cu botul la pimant, cu urechileblegite, cu coada intinsi, alearga fira indurare si cu glasullor spaimanti fiara prin toate cotiturile ei. Litritura lor che-Waif& cand mai apropiati, cand apoi pierduta prin atmos-fera rarita de ger, risund cu o ciudata monotonie la urechilevanitorului, incrernenit pe locu-i de panda. Nu stiu ce coardamisterioasi a inimei sbarnaie la acea salbatica armonie ! Candcopoii vestesc apropierea vanatului, neribdarea il face si tre-sari mai mult deck frigul. Cu ochiul pironit catre parteaunde s'aude litratul, el asteaptd, ispiteste, cauti, masoaraluciul zipezei fin a. de carare ; iar cand de-odati s'arata sol-danul cu urechile ciulite sau vulpea cu coada târâ, ca in-tr'un fulger el ia pusca la catare i trage I

Pe când cram. ajuns aci cu scrisul, fusei intrerupt de fetitamea care venea in fuga mare si-mi aduca o veste ce o in-veselise foarte ; mergand in curte ca sa se joace cu Capi-soana, cateaua, a gasit-o culcata pe un mindir, de paie siavand imprejurul ei o gramadi de catelusi, mici cat pumnulsi orbi ca sobolii. Erau unsprezece bursucei, cari se svarco-beau, chitaind i mierldind, subt ugerul mamei, unii negri,altii murgi i altii biltati. A trebuit negresit ca dintr'o asade numeroasa prasila, si fac i partea engherului. Aci dar,in alegerea cateilor cu drept de vial& am avut ocaziunéa dea pune odati in aplicare, invititurile i povetele ce se ga-sesc in cartea ta ; am oprit dar cateii qcari aveau cap maimare, bot mai larg, nail mai deschise, urechi mai subtirimai bine croite, piept mai lat, picioare mai Ituigi, coadi maigroasi la ridicini si mai subtire la varf».

Al.. ODOBESCU. Opere compleie. Vol. 1. 9

il'EoZo-liuvlyEttx'oc

§i a-§i

§i

AL. ODOBESCU

Iii marturisesc, amice, ca in privinta acestei ultime reco-rnandatiuni, cu toata increderea ce am in cuno5tintele-ti§i in experienta-ti cinopedice, ramasei pe ganduri, intre-bandu-ma ce fel de influenp vor fi avand grosimea §i formacoadei asupra facultatilor intelectuale i fizice ale unui caine ?Aà dar acest apendice al §irei spinarei are i el o insem-natate etica in naturd, §i prin urmare filozoful comunist §ifalansterian Ch. Fourrier §tia ce spune, cand pretindea cãomul, spre a fi perfect, ar trebui st aibh la spate o coach'cu un ochiu la varf ?

Altii, din contra, au a§teptat dela scurtarea coadei, chiar§i la animale, efecte estetice pentru aceasta, dovada caiieugleze§ti, carora li se taie coada pentru frumusete, bachiar i efecte moralizatoare pentru omenire ; cad, spre ex.,Plutarc ne spune ca frumosul, rasfatatul i zburdalnicul Al-cibiad, floarea efebilor din Atena, taiè intr'o zi coada ceafrumoasa a unui caine minunat pe care-I cumparase cu §eapte-zeci de mine (vreo 6.500 lei noui), numai pentru ca, (landde vorba concetätenilor sai asupra acestei nevinovate nebuniia lui, sa-i opreasca de a carti despre dansul alte lucrurimai rele

Apoi mai este Inca §i o vorba rornaneasca : Coadti lung&minte scurtà ! zicatoare nesocotita a poporului, pe care adeseao da de minciuna §i femeia cu lungi plete §i vulpea cealung-codata.

Dar dintr'una intr'alta, vorbind despre coada, despre va-natori §i despre vulpe, imi adusei aminte o poveste pe caream auzit-o adeseori, pe cand eram copil, spuind-o un ba-teau vandtor, caruia Ii placea sa glumeasca cu tovara§ii sai.

Daca cumva vrei sä dormi §i nu-0 'vine de sine§i somnul,apoi pune capul pe perna §i asculta :

A fost odata ca niciodata, daca n'ar fi nu s'ar povesti,pe cand se potcovea puricele... §i celelalte... §i celelalte.

1 Plutarchi vita Alcibiadis, IX.

130

TEUGO-KUVITEItX0; 131

A lost odatA un vânAtor care, de eke ori mergeà la va-natoare, aveà obiceiu sA cu dânsul pe slujitorul sAu, iarcând se intorceà inapoi, povestea cui vreh asculte o mul-time de intAmplAri minunate, care de and lumea nu trecusenirnAnui nici macar prin vis, §i la toate aceste basme, nulipsth niciodatA de a aduce ca martor pe biata sluga, ade-vArat om al lui Dumnezeu.

Azi aà, maine a§a., pAnA când intr'o zi acesta, sAtul de aface mereu de pomanA meseria ticAloasA de martor mincinos,i§i cern seama dela stApAn §i voi cu tot dinadinsul caià ziva-bund dela el.

Stapanul stArui ca sa afle pricina acestei nea§teptate hotä-rani §i cu vorbe blande, ii intrebA : «Oare flU te multu-me§ti cu simbria ta i cu traiul ce ai in casA la mine, devrei O. ma la§i ?»

SA nu pAcAtuesc, cocoane,), Ii raspunse slujitorul ;«toate sunt bune la domnia-ta. D-zeu sa-ti deà tot bine !

Dar sa-ti spui curat, i sA nu-ti fie cu supArare : uite, mamustrA cugetul de atAtea dovezi mincinodse ceri sadau pe toatä ziva, cAnd incepi, adicA sá fie cu iertAciune,thud incepi a aid la palavre vândtore§ti. E pAcat de Dum-nezeu, cocoane, sa ma afundez eu cu totul in focul Gheenei

sA port eu, sAracul de mine, tot ponosul pAcatelor cu caredomnia-ta iti incarci de bunAvoie sufletul. LasA-mA mai binesä ma duc cu Dumnezeu I»

Aã vorbi servitorul i stapfinul se puse pe ganduri ; darfiindcA el cuno*teà pretul unei slugi drepte §i credincioase,se rasgandi bine 0-i raspunse intr'astfel :

«la ascultA, Miete ! Vaz cà tu e§ti om cu frica lui Dum-nezeu. RAmAi la mine §i ajutA-mA sA ma desbAr de purdal-nicul meu de ndrav. Crede-mA, nici eu n'a§i voi sA spunceeace nu prea este tocmai adevarul ; dar ce sA-i faci nAra-vului ? MA in gura pe dinainte. Aà dar, sA facem cum emai bine ; sd facem intre noi o invoialk ca sh scap §i eude a5à urAt cusur, sA ramai i tu impAcat cu sufletul. andma voiu OA in vreo adunare, tu sA stai la spatele meu,

iasa-I

ce-Mi

salt

si

132 AL. ODOBESCU

cat vei auzi ch incep a croi cAte una mai deochiatd, tu sama tragi de mAnica hainei, caci eu indata voiu indreptA-odupA fiinfa adevdrului».

A§A spuserA §i a§A ramase sd fie.Peste cAteva zile, §ezAnd la masa cu altii, vAnatorul incepit

sit povesteasca cd la o vanatoare la care fusese de curAnd,i-a e§it inainte o vulpe, care aveà o coadd, o coadd lungA,lunga cel putin de cinci stAnjeni !!!

Pe cAnd, in focul povestirii, el rosteA acestea cu cea maideplina incredintare ca §i cAnd lucrul ar fi fost intocmai dupacum il spunea, deodata. se simti tras pe dindarat, de mAnicasurtucului. I§i aduse aminte de tocmeala cu slujitorul ; i§i

had vorba inapoi §i indreptAndu-se cd, in inferbinteala vAna.-toarii, nu va fi vazut tocmai bine, reduse coada vulpei panala vreo doi stAnjeni.

0 noua smAncealA de haina, ii Mar s'o mai scurteze cuun stAnjen.

La a treia, o cionti pAna la doi coti.Simtind Inca. §i acum efectele restrictive ale con§tiintei ser:

vitorului, se induplecA a mai retezà din coada vulpei :«Doicoti intocmai nu va fi fost ; zice el asudAnd, dar, prelegea mea, ca. era de un cot §i mai bine!»

Sluga, care se bucura. acum §i multumea in sine lui Durn-nezeu, auzind pe strpanul sau cum se lepadd din ce in cemai mull de ispitele Satanei, crezn cA e momentul nimeritspre a-I aduce la o deplinA pocainta §i-1 mai trase Inca odatAde mAnica.

Dar rabdarea vAnatorului erA ajunsd la culme, §i intorcan-du-se deodata. infuriat cdtre neimblAnzitul sau censor, se rastila dansul, strigand in gura mare : «Bine mi§elule ! Nu'lie destul cu atAta ? Ce ! vrei sA las vulpea bearcA ? Dar maibine sa te ia pe tine dracul de o mie de ori, deck sa rd-mAie vulpea mea fAra. Coadd !»

SA nu-ti inchipuie§ti, amice, cd am copiat aceasta istori-oara din cartea raposatului Anton Pann, intitulata :

1 E1:60-KUVTIIETLX0;

Povestea vorbei sau culegere de provetburide prin lume adunateci iard,si la lume date ;1

133

dar precum am auzit-o dela batranul meu vanator, tot camaà ti-o i povestii I

Morala ei, daca va cauta cineva o morala intr'insa,este, precat mi se pare, cà de vreme ce exercitiile vAnato-re§ti au darul de a dezvoltd intr'un chip cu totul exceptionalimaginatiunea omeneascd, nu trebue sa cerem dela vanatorio apretuire rece §i nepartinitoare a intAmplarilor i a izban-zilor ce se ating de arta lor favorita. Celor ce sunt Achili§i Diomezi pe campul de bataie, se cade O. le iertam a fi §iOmeri, cand incep a rapsodia pe lira Caliopei.

$i-apoi, in teza generala, facand partea slabiciunilor orne-ne§ti, sa nu uitam cã naravul din fire nu are lecuire §i ceimai multi dintre oameni sunt ca lupul, care parul §i-1 potlepada, iar naravul ba.

De aceea, cAnct vine unul §i-ti istorise§te, bunaoara, ca aimpu§cat dela panda lupul, pe cAnd i 1-au adus copoii go-nind ; cá a injunghiat cu cutitul dela brat' §i a culcat la pa-mAnt pe ursul, care se repezise asupra-i, ranit fiind de glont

injuriat, eu unul nu sunt de parere ca trebuie sã te fra-manti a§à tare cu firea §i mai ales mi se pare ca este cutotul de prisos ca sa te cerci a-i dovedi cum ca se ama-ge*te §i ca ceeace spune nu a fost niciodata §i nici se poateaievea intamplA. Oare facand astfel, nu cam perzi orzul pega.§te ?

Dar imi vei zice : «Pentru ce sa nu combatem erorileraspAndite in public de reaua credinta sau de fanfaronadaunora ? De ce, chiar in materie de vAnatorie, sa nu hotardmrnarginile posibilului Pentru ce sd nu aratam celor ce vo-iesc a se scrie printre vrednicii ceta0 ai sfantului Hubert, lace punct al orizontului vanatoresc sfinte§te soarele putintei

1 3 vohime. Bucure§ti, 1852 53.

?

pi

134 AL. ODOBESCU

incepe sà licureascA fofengherul 1 indoielnic al fantastice-lor plazmuiri ? La ce mintea §i gura sd nu fie drepte, tocmaila aceia cari, cu ochiul cu maia nu pot sà dea gre§?Pentru ce... ?»

La toate aceste intampindri judicioase §i dictate de ceamai candidd virtute, teamd mi-e cA toatd breasla veseld §iu§oarA a vandtorilor, incepand dela vdtaful Pasache i Wandla tiriachiul Cafea-subtire, iti va raspunde in cor cu o päcà-Iiturà zicandu-ti : cVezi d'aia 'fare ursul coadA!»

Pasä atunci de-i mai 'Inv* carteNoi insd ce§tia-l-alti cari judicArn sdnAtos, cari §tim vorblcu gravitate, cari ne silim a gäsi adevArul, binele §i fru-

mosul, in orice fapt, sA ne vedem de treabd §i sä urmAm aculege, chiar din vanAtorie, cugetdri serioase §i impresiuniplAcute pentru minte cat §i pentru inimd.

Dar de vreme ce nu ne prea intelegem amandoi asupra.felului preferit de vanAtoare, tu tinand cu prepelicarul §ieu cu cdruta Tamaddianului, aidem amice, sd cdutarn im-preund, prin largul domeniu al vanAtoriei, un camp pe carene vom potrivi poate la gusturi !

IV.

Sunt acum mai bine de o sutà de ani de cand unul din ceimai mari scriitori ai Germaniei, Lessing, a scos o carte

sub titlul de Laocoon sau despre nuIrginile respective alepoeziei §.1 ale picturei2. Intr'acest cap de opera de criticd §ide bun gust, autorul descrie cu finetd, cu claritate §i cu ele-gaup, mijloacele diferite ce fiecare din aceste cloud* arte pune

Dacd cumva nu cunosti aceastA expresiune, ma gandesc a-ti spunecA astfel numesc tAranii, in unele bean, luceafArul diminetei, cAruia iizic i steaua poreului. Expresiunea aleasA de mine este fail indoialAmai clasicA, caci deriva evident din douà cuvinte elinesti : pin, lumina

cpyyst, lueege. Terrninatiunea, dreptul lui Dunmezeu, e cam socateasca.2 TipArita mai intAiu la 1763 si tradusa in limba francezA, la 1802, de

H. Vanderburg.

§i

vandtoreascd,

§i

si

I

si

1Ieu6o-litvniyEttuc 135

in lucrare ca sa intereseze, sa' multumeasca, sa mi§te §i sarapeasca pe oar.

Mi-a venit in end ca o carte de felul acesta s'ar puteàscrie, luand cineva de subiect vanatoarea, spre exernplu, §ianalizand pe rand thate impresiunile ce ea produce asupraimaginatiunii §i asupra simtimintelor omene§ti, atat prin im-parta§irea omului la insd§i actiunile ei, cat §i prin descrieriliterare, prin irnitatiuni armonice sau prin reprezentari plas-tice ale scenelor de vanatoare. .

S'ar puteà de§tepta intr'o asemenea opera, mii de ideienergice §i salubre care ar scalda mintea obosita §i sufletulamortit in roua intaritoare a timpilor de antica varto§ie tru-peascd ; apoi ar veni randul cugetarilor dulci §i duioase cevlastaresc adesea in traiul singuratic al vanatorului §i carecu tot nesatiul lui de omor, fac uneori ca o lacrima de dor§i de indurare sa-i roureze geana. Inteacea carte §i-ar gasilocul §i intamplarile cornice, §i spusele glumete, §i petrecerilezgomotoase, care inveselesc viata v&natoreasca ; apoi intr'insas'ar vedea. Inca cum artele §i poezia au §tiut sa-§i insu§iasca§i au izbutit sa. resfranga in productiuni de merit, toate acestefelurite fapte §i simtiri.

Inteastfel, mintea cititorului, preumblata prin spatiu §i prinrastimpi, Mra. insa a perde un minut urmele vanatoriei, arvedea, ca intr'o panorama, desfä§urandu-se dinainte-i toateactiunile pornite din aceasta cruda dar barbateasca aplecarea firei omene§ti ; calauzita de o critica judicioasa §i atraga-toare,_ ea ar trece in revizuire toate creatiunile prin care ge-niul sau talentul au §tiut, cu mai mult sau mai putin succes,sh conceapa, sa ilustreze, sa reproduca' §i sa idealizeze in-stinctele §i faptele vanatore§ti ale omului din toti secolii §idin toate partile lumii.

Unei asemenea carti, ca sh nu-i lipseasca nici ei patro-nagiul mitologic sau divin, unei asemenea carti i-a§ da,in fiecare din partile sale, care un titlu luat din regiunileideale ale vanatoriei ; a§ caracteriza-o, pe rand, prin trei ca-pete d'opera ale artelor plastice, in care par a se fi intrupat

136 AL. ODOBESCLT

toate cugetarile cele mai nobile, cele rnai puternice, cele maigratioase, ce instinctul vanatoriei a putut vreodata sa insufleunor oameni de geniu.

Aceste trei capete d'opera, marete embleme ale artei va-natoresti, le-a§ afla in statua antica, numita Diana cu cialadin galeria Luvrufui, in grupa Dianei din Poitiers, sculptatade artistul francez Jean Goujon, §i in gravura pictorului ger- .man Albert Darer, reprezentand vocatiunea miraculoasa asfantului Hubert'.

In aceste trei creatiuni se vede inteadevar unul §i acela§scop ; dar in cate-si trele, el este exprimat sub forme per-fecte, a caror singura diversitate dovede§te cat sunt de fe-cunde si de variate simtirile si gandurile ce au putut sa serezume in ash frumoase si felurite conceptiuni. Cine ar stisä descrie toate perfectiunile, tot farmecul acestor trei opere,cine ar putea s rosteasca tot ce spun ochiului si mintiiaceste splendide idealizari plastice ale artei vantitoresti, acela

1 Despre Diana cu ciata, care e numeste si Diana dela Versalia,fiindca a stat lung timp in acest loc, dupd ce mai intdiu s'a adus in Fran-cia sub Francisc I, descoperitd fiind in lacul Nemi (?) din Italia si a fostsuccesiv expusd in castelurile dela Meudon si dela Fontainebleau, vezi :Braun, Vorschule der Kunstmythologie (Gotha, 1854) n. 52. Clarac,Musee de sculpture, (Paris, 1850) vol. IV. n. 1202, stampa 284. W.FrOhner, Notice de la sculpture antique du Musée Imperial du Louvre(Paris, 1870). Diana de Poitiers a lui Jean Goujon e reprodusd inClarac, vol. V. n, 2600, stampa 359. 0 nothd despre J. Goujon figu-reazd in vol. I. Reveil a publicat toate operile lui, care se afla si inMasee des Monuments francais de Robillard Peronville (Paris 1803

1811). Gravura lui Albert Darer intitulatd St. Hubert i exe-cutatti cu apd tare pe fer, se afld reprodusd in P. Lacroix, Les arts auMoyen-age et a l'epoque de la Renaissance (Paris 1869), pag. 343. Pen-tru biografia artistului vezi Histoire des peintres de toutes les ecolespar Ch. Blanc. Ecole allemande si viata lui de Eye (Leipzig, 1860).Pentru diferitele reprezentdri ale sfantului Hubert se poate consultd :Guenebault, Dictionnaire iconographique des Monuments de l'antiquitechrétienne et du Moyen-dge (Paris, 1643) si Dictionnaire iconographiquedes figures, legendes et actes des saints, de acelas. (Paris, 1850, edit. J.P. Migne

II'EuTio-litayr:ztty.o; 137

ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte ; acela arfi totdeodatd rapsodul, trubadurul si psalmistul semintiei luiNimrod.

Acela ar ldudd-o cantdrid imnul elenicei Artemide, zgomo-toasa sor-gemene a argintarcatalui Apolon si venerata fe-cioard care poartai sdgeti de aur, bucurAndu-se de larma vd-ndtoreascd ; care prin codrii umbrosi i pe piscuri furtunoase,strapunge cerbii ; care intinzAndu-si auritul arc, asvdrld dardeucigatoare de se cutremurd crestetul inaltilor munti, de rd-sund pddurile intunecoase sub gemetele fiarelor izbite, dese infioreazd pdmantul i marea cu toti pestii din ea

Acela ar face sA rdsune fanfara triumfald a vAndtorilorfeodale, reamintind prozaicului nostru secol, imagini poeticedin timpii de cavalereascd cortezie, din acei timpi de vesele

elegante Detreceri, când nobilul castelan, sub ochii dalbeiregine a cugetelor sale, se porned cAlare pe falnicu-i armd-sar, ca sá vdneze, cu sprintena i tumultoasa lui haitä dearcasi, de slujitori, de duldi si de ogari, cerbul si mistretul deprin codri sau ca sä doboare, pe sub nouri, cocorii, repe-zind asuprd-le agerii sdi soimi, legati de obldncul selei !

Acela ar cladi cu sfinte miresme, cu smirnd i cu tAmdie,altarul vAnMorilor, povestind cum sAlbaticul uria§ al antice-lor legende germanice, cum vandtorul afurisit care-si vAndusesufletul atre diavol pentru ca sá poatd lovi tot drept, prin-tre brazi i printrt stânci, cum acea fantasticd fiintd a poso-morAtelor visuri pdgdner printr'o minune cereasck se prefddi

Hymrzt Homerici : XXVII, in Dianam. v. 1 9.

"A prEELLy iiEtveao Z prialiAdataT011,

7:2p0.ivo9 aZdoifo, el),«FipCnov, dtcc3r.Gma1v1v zpl.,axdpou 'Ar.gi:Acovo;

7.17. aztOevra &Y.FL2 ;",p.EVOZCg1.1

Etypil pr,op.bl, nayx_Ocrax 76..;CC

174/.7.0l1SX 570VOEV72 @ATI. Tpol,..Et x&r..riva

aPitov, V.a/st "cs,'

zAceiyi;; 8.11F ttiv t?,,;(7ast

v'

1.

001 7.24

TU:2(YEE,

6E

'3?1^6'1 iti 84,.r.toc Jfl

f

pi

:a/Ravi,

,nivro, l7nvva;

138 AL. ODOBESCU

in blAndul i cuviosul episcop i apostol al Ardenelor ere--tinate !

A fost fdrd indoiald un vAnAtor inspirat §i a §tiut sd ma-nuiascd bine arcul i sagetile, artistul sub a cdrui daltd s'amlàdiit statua Dianei dela Luvru, acea mAndrA i sprintendfecioarà de marmurd, care s'avântA, agerA i u§oard, subcreturile dese ale tunicei ei spartane, scurtd in poale i larg-despicatA la umeri. 0 tni§care vie 0 -gratioasd a grumazuluia indltat capu-i, cu perii sume§i la ceafd in corimb, i pefruntea-i, coronatd cu o ingustd diademnd, se strecoard caun prepus de mânie. Peptul Ii infdward, ca un brdu, taliazveltd i cutele ve§mAntului ascund sAnu-i fecioresc ; dar bra-tele-i goale, unul se incovoaie in sus ca sd scoatd o sAgeatddin cucura de pe umeri ; celdlalt se reazimd pe cre0etul cornutal ciutei. Ce neastdmpAr va fi McAnd pe zeita sà calce a§àiute pAmAntul, sub crepidele-i impletite pe picior ca opincileplAie0lor no0ri ? Pe eine amenintà ea cu darda impenatd ceea atinge cu degetele-i delicate ? Trimite ea oare in cdmpiietolici ai Calidonului, pe mistretul uria care va muri in-junghiat de mAna regescului vAndtor Meleagru ? Urze§te eao crudd rAzbunare in contra nenorocitilor fii ài nesocotiteiNiobe ? Sau Ca, incruntatd, se gAte0e a dà pradd cAinilor,pe indraznetul Acteon, care, vAnAnd prin dumbravd, a cu-tezat desfateze vederile cu uimitoarea priveli§te a casteizeite, scAldAndu-se in pdrdu ?... Cugetul ei e o divind taind.Artistul a 0iu numai sd impetreascd, in repedea i mAndrapornire a mersului zeitei, acel vers caracteristic al piosuluicântdret

4(Cu inima viteaza ea trece pretutindeni, präpAdind odrasla fiarelorsalbatice), 1.

Astfel a izbutit a cred un ideal sublim al artei vAndtore0i !

1 Hymni Homerici : XXVII. In Dianam. v. 9-10 :

6' caxtp.ov iirop ixoucrair,trrpicoztat, Oviv air.w.na yEysi.Flap.

st-si

:

'auOo. ovrirroan 139

0 inspiratiune de akà natura a dat nastere, in al XVI-Ieasecol, Dianei lui Jean Goujon, care si dansa va ramanea pu-rurea ca o mare* simbolizare a aceliasi idei. Dar sculptorulfrancez, unul din luceferii acelei epoce. cu drept cuvantnumita Rencutere, in care productiuni de frunte in litere

arte, ca floriIe primavara räsareau prin toatá Europa dinimaginafiunile stimulate de studiul modelelor antice, JeanGoujon, trait la curtea desfatata a regelui Henric al II-lea deValois, vazuse adesea pe frumoasa ducesa de Valentinois,pe Diana de Poitiers, favorita regelui i adevarata stapana aFranfei, prezidand la splendidele i voiasele vanatori regalece se dau in padurile dela Fontainebleau si dela St. Germain.Pe chipul acelei voluptoase regine a frumusetii, mana ma-iastra a raspandit aureola unei divinitafi vanatoresti.

Insa. creafiunea sa, modulata in linii unduloase i pline demorbidefa, nu mai are nimic din aspra candoare si din e-nergia virginala a anticei Artemide. Diana lui Goujon e ozeitate lenoasa ; ea se odilmeste, pe jumatate culcata. Trupu-ifärá vestmant, nu ascunde niciuna din dezmierdarile sale ;phru-i, in vife unduloase, e ridicat cu o maiestrità eleganta,sub podoaba artistica de pe crestet ; braful stang, ornat cubratari la umar si la mama, fine un arc destins ; iar manadreapta, cu un mänunchiu de flori, inconjoara i mangaiegrumazul unui cerb maret. Adapostita sub coarnele trufaseale nobilului animal, zeita Ii reazima trupul pe sealele lui ;un cane se odihneste sub picioarele pe jumatate lungite aleDianei si altul, lafos, sta. alhturi cu cerbul.

Un aer de nobila moleciune domneste inteaceasta grupa ;infafisarea-i fastuoasd i eleganta repoarth mintea catre timpiicand placerile vanatoarii, cu tot cortegiul lor de lux si degalanterie, era numai petrecerea favorita a regilor si a feri-cifilor de pe aceasta lume.

and dela aCeste cloud modeluri, caracterizate unul pringratia corecta i prin vigoarea juvenild a Antichitafii, celaitprin eleganfa mai rasfafata si mai sumptuoasa a Renasterei,ne intoarcern privirea asupra gravurei vechiului artist german,

§i

140 AL. ODOBESCIJ

mai inainte de toate, mintea noasträ incearca ca un simti-mant de sfiala. Ne intrebarn dach acea scena complicata cutot vulgarul aparat al vanAtorii, posedd cu adevAr in sineelementele unei opere estetice ? Dacä cumva frumosul poatesa existe acolo unde el nu izbe§te chiar de indata vederile?Ne uitdm, ne intrebani...

Dar cu cat privim rnai cu bagare de seamd combinareaacestei compozitiuni, in care geniul tedesc se vade§te cu toatenaivele sale amAnunte §i cu toate precugetArile sale reflectivecu atal mai mult incoltqte in noi o simtire indoelnicA demultumire, care crete treptat §i ajunge pand la sfAr§it a nepdtrunde de o admiratiune anevoie de definit. Nu elegantanici gratia formelor, nu perfectiunea nici simplitatea corectaa compunerii de§teapta in noi acest ciudat simtimAnt, ci maimult nu §tiu ce cugetare adAncA care a prezidat la concep-tiune, nu §tiu ce misterios efect pe care-I produce intrunireaintentionata a atAtor detaliuri, aA de naiv reprezentate.

Scena se petrece la poalele unei stAnci paduroase, pe careo IncununA un castel feodal cu turnuri §i cu metereze ; ladreapta curge un rau, in undele cdruia se resfrange umbratufiplui de pe mal ; peste rAu trece o punte de piatra ; lastAnga, tArAmul se inalta acoperit cu cativa rani copaci, maimult franti §i uscati. Printre aceasta stearpA pAdure, se za-reVe cerbul, purtAnd cu zmerenie crucea rdstignirii pe al sAucre§tet, infipta. in fata latelor sale coroane. Pe intAiul planse aild vAnatorul cu calul §i cu cAinii sai ; el a descAlicat §ia dat in genunclii, privind cu o cuvioasd mirare vedenia ce-itrimite cerul. Costumu-i este imbrAcAmintea vulgard a vana-torilor contimporani cu artistul. Calul sta. neclintit Hid ca sävazA ceeace produce pietoasa rnirare a stapanului i ogariicate-§i cinci, nedand seama la ceeace se petrece, se odihnescca de popis.

Toate particelele acestei compuneri sunt lucrate, ca toate o-perele lui Albert Darer, cu o scrupuloasa acurateta ; tutu! eexact, dar nimic in particular nu are o forma care sA placAmai mult decat simpla §i reala natura.. StCinci, copaci i ani-

TEU-60-16METLX0; 141

male, toate sunt in nesimtire, toate stau in nepäsare ; singuricerbul miraculos §i vdndtorul pocait produc contrast, prinpozele lor, in care se strdvdd simtiminte addnci : cerbul, inrepaosul sdu cumpdnit, pare a simti de ce pret nestimat estesfanta podoaba ce el poartd ; vandtorul vede uimit, chiar inobiectul perslacutiunilor sale, chiar pe fruntea vdnatului, semnulce-1 va manful de pdcate ; el se inchind la dansul, rostindpoate in cugetul sdu, maxima pe care, cu §eapte secoli inurrnd-i, a formulat-o intr'astfel renumitul vândtor al meziu-lui-ev, Gaston Phoebus : «Prin vândtoare scapd omul de pa-«catul trânddviei, cad acela care fuge de cele §eapte pricate«de moarte trebue, dupa legea noastrd, s'a fie mântuit ; prin«urmare, vdndtorul bun va fi mantuit» 1.

latd in ce mod arta german& intrunind idei abstracte cuprozaice amánunte, a §tiut sá fraduch cu penelul, ideile carese rezumd in legendara vdnAtoare a sfantului Hubert, patronulvanAtorilor cre§tini din occident.

Md opresc, caci mi se pare cd iar am gre§it calea. Intre-prinsesem, pe cat tiu minte, a cdutà in cercul literelor §i alartelor, imagini vândtore§ti asupra cdrora sd ne potrivim lagusturi, §i iata. Cä ma pomenesc vorbindu-ti despre arta Ger-manilor §i despre gravurd, cloud lucruri care, precdt iar §tiu,Ii sunt de o potrivd urâte.

Nu crez, in adevdr, ca la tine pictorul Albert Darer sä aibdmai multd trecere deal compatriotii lui, muzicautii BeethOven§i Mendelsohn, §i negre§it Ca' nu inventiunea gravurii cu apdtare, ce i se atribuie, Ii va cd§tigà mai mult pret in ochii

Poate insd cd, pentru hatarul patronului tdu, sfântul Hu-

I Gaston Phcebus, comite de Foix (1331-1391). Cartea lui s'a tipdritmai intaiu la 1507, sub titlul : Des &Waltz de la chasse des bestes sau-vaiges et des oyseaux de proie : fEn chassant on évite le péché d'oi-siveté, car qui fuyt les sept pechés mortels, selon nostre foy, ii devroitestre sauve : donc bon chasseur sera sauvé*. Sfantul Hubert, fiu alducelui de Acuitania §i apoi episcop la Maestricht, pare a fi trait intre656 §i 730. Cat despre Albert Darer, pictor i gravor din Nuremberg,viata lui se intinde dela 1471 OM la 1528.

142 AL. ODOBESCU

bert, ma va ierta, in cazul de fata i vei primi chiar ca, subrubrica gravurii lui Durer, sa se grupeze, in opera proiectata,tot ceace fi& nu-ti place in arta vanatoriei.

Aceasta iti va fi cu atat mai lesne cu cat, de sigur, proectulde carte va ramanea, cat despre mine, pururea in stare deproiect i c, asteptand sa-mi vina momentul de inspiratiune

talentul de critica ce mi-ar trebui ca s'o pot scrie, eu unulvoi ramanea intocmai ca vrabia care mälai viseaza.

A§a dar fii pe pace ; n'am sä astern aci tot ce ar trebuiO. se afle in acea monografie filozofica, istorica, literaraestetica a vanatoriei. Nu zic cã aceastd serreath ideie nu mi-atrecut un moment prin creeri i ca n'am inceput chiar a citicu acest scop, tractatele in proza, Kuvliaztv.ol, al lui Xenofonsi al complinitorului sau Arrian, notele despre vanatoare, co-prinse in Onomasticontil lui Iuliu Polux, ha Inca i poemaelena a lui Opian, apoi i cea latina a lui Gratiu Faliscu, infine chiar i serbedele versuri fragmentate ale lui Marcu Au-reliu Nemesianu Cartaginezul, imitatorul lui Opian 1.

Vina este a ta ! cine te-a pus sä insiri de aceste nume inIntroductiunea ta, insotindu-le cu o grindina de citatiuni la-

1 Toata lumea Vie ca generalul atenian Xenofon a trait cam dela 445pana pe la 335 inainte de Chr. ; dar scritorii citati in urma-i, fiind cumult mai putin cunoscuti, insemnam aci epoca vietuirii i patria lorFlay. Arrian, istoric elen, nascut la Nicomedia in Bitinia, la anul 105dupa Chr., a cautat mereu sä imite pe Xenoton ; s'au pastrat din scrie-rile lui Expeditiunea lui Alexandru, Indicele, Petiplul Pontelui-Euxin,Manualul lui Epictet, Tractatul de tacticd, Tractatul de vdndtoare

luliu Pollux (Polydeucte), sofist i gramatic elen, nascut laNaucratis in Egipet, pe la anul 130 dupa Chr., ne-a lasat un lexicon in10 arti, care poarta numirea de Onomasticon $i in care cuvintele suntdispuse dupa materii : la inceputul cartei V trateaza pe larg despre alevAnatoriei. Poetul elen Opian a trait in al II secol dupa Chr. i amurit foarte june, lasand o poema despre vanatoare (sfar§itul pierdut),

alta despre pescuire. Alte opere ale lut s'au nimicit. Gratiu Faliscua trait la Roma pe timpul lui August §i a !bat numai poema Cynege-ticon. M. Aur. Olimpius Nemesianus a trait in secolul III dupa Chr.Din trei poerne ale lui, despre plutire, au ramas numai 325 versuri dincea d'intaiu.

II

ai

firallele.

TEliao-Kuvnic:tx0C 143

tine ? In calitatea mea de academic mi s'au aprins cAlaielede focul clasicitatii si iatd pentru ce ai fost silit sä rabzi, inaceastd epistolà, o contrabombardare de versuri latinesti, bachiar si eline§ti. Acum tine-te bine si de ad inainte !

Dar cu toata.' pofta ce am de a te coplesi sub un nemetede eruditiune cinegetico-academica, trebuie sa-ti mairturisescc'd am constatat cum c'à autorii antici, cari au tractat desprevanAtoare, de Venatione, sunt tot asà plini de amanuntetecnice ca i Manualul tAti §i prin urmare, nu m'am simtitnici aci in stare de a face analize. Apoi mi-a fost milä. denoi amândoi, cand m'am gandit ar trebui sá traduc pede-a'ntregul, 13 capitole ale Cynegeticelor lui Xenofon, alte 35ale urmasului sdu Arrian si vreo 85 paragrafe din Onomas-ticonul lui Polux.

In Opian, in acel noian de gratii, Pak 76)v xarittthv, cumnumeste cu ingâmfare scholiastul loan Tzetzes, a§ gäsi, färä

frumuseti indestule de citat ; dar tinerelul poet dinAnazarba Ciliciei, nu prea stia. sd-si cumpilneascd bine avan-turile prolixe ale infocatei sale muze, si ce ai zice, rogu-te,când spre a-ti reaminti numai poetica descriere a vânAtoriide lei din cântul al IV-lea, a§ mai transcrie aci o sutà trei-zeci si patru exametri elinesti ?

Ma vei ierth insä a fi mai putin discret in favoarea cânelui,pe langd la'udAroasele cuvinte ale d-lui de Quatrefages,

pe care tu le-ai tradus, pe langa povetele tale, de care m'am.folosit, precum ti-am all-tat Mai sus, lasd-mä sã adaogsa pui unul dupd altul, potretul cAinelui, facut in versuri

elinesti de Opian, si un fragment analog din poema luiGratiu Faliscu, ale carui versuri grele de inteles ne-au pástratlimba tecnicà a strAmosilor nostri, vandtori latini, limbä pecare poetul, ca om de meserie, trebuie s'o fi cunoscut adtmc.

Iatä mai intdi ce spune Opian, despre Caine :

dmpreunând neamurile de caini; sá aibi grije a cdtà spe-ciile care se potrivesc intre ele si se aseamAtul mai mult.

cd

ii

indoiald,

si

si31

144 AL. ODOBESCU

Astfel le vei imperechià mai bine ; dar vânAtorii au observatinsä cä cele mai frumoase din toate sunt acelea care rAmAnnecurcite. Sunt negresit o multime de specii, iar forma sichipul unora din ele sunt astFel ; trup lung, sandtds si plin ;cap usor cu vedere bund ; ochi cart lucesc vAndt ; gura marecu dinti ascutiti, iar urechile scurte si imbrAcate cu o pielesubtire ; gatul lung §i dedesubtu-i, un piept puternic si latlabele de dinainte sunt intfadevar mai scurte, intepenite pepicioare drepte cu fluiere inaintate ; soldurile largi ; sira spi-nArei asezata piezi§ ; coapsele carnoase, dar nu grase, si laspate au o coadd tare, lungd si bine umbritA. Astfel de cdinise intrebuinteaza la alergAturi indelungate dupA cAprioare,dupd cerbi si dupA iepuri iuti la fuga»

Sá trecem acum si la Gratiu Faliscu :

4mpreuneazd dar intre dAnsii cAinii de acelas soiu, pentruca prásila sä poarte semnele strAbunilor si aflA cá parintiicari zAmislesc tineri pruncii lor, iti vor da caini Metagonti

Oppiani de Venatione. I. v. 394-413 :

vE0.vE1 wit ZuvXv .9.1-4avr,to'i.go,nt ilE;qa&co,

.;17FLEVZ -CarialXotStv t Roz.z

!St Ft.o U Itzpioetx;Z:ap pgr-rotxp5X2 [larvELV 1.1.0V6FJX2 Tti T' :LE ly.CC TEXELlipIVTO

&-apz; ir:covrijp.sc. t p.op:x n5Acc r.Aotat,

TrPl 1...opcp2i To X21 El:6E2 TOTx 77E).34(.0,

11r,Y.EaivOv, xpx:EF:ov pztov, á zcipriovzo5:pov, i5yArivo,. xuval CIT0430ELV Or:tonal'

ioz.xmpov, ivciao rE.Xa.ot ar6,1.2. xti :5;:co.8-av

iioxtz A.s.,-;:xXiotot Tapt7TCAAOL-F

paptzalvit, tZt a:Oax vip.aa zpa:ati,Eu?i2 tot 7:p670.6.) ai t' OX61:opot 7t6-6E6OF4orEvel:-, ittaa.)V txvaol aoXt1peo5

cgs5 O31,..to7tkoirat, nIoupe6v antuipgtz Topaci

ao.col:*; a:rap:tot, ill) 7:MN/EV Cf:jt&p 07tt7ae

otpu?vii T' i7.Ti8t6.; t niXot aolt4Oaxtocr oa.Towt tavoo;atv i;oo r'0,-otvro apigiotat

ilitorstv CZE- TE

;

71-OAL 7;ivt-roy

G.:

ip.40-ev

-62

4.igE771'

PElpti

i/twv'IITOL

A07:6'311

5.

1,

tt:t,tittot;

IrEu6o-fi tpnlis:tx6q 145

enormi. Mai intaiu de toate sA aibi cea mai mare grije ca sAimperechezi, caini de o barlAtie incercatà ; apoi a doua in-grijire frame sd fie ca infAtisarea lor sd nu stea mai prejos

sä nu deà de rusine a lor fire. Acestia trebue sh fie cufata in sus, cu urechi pAroase pe frunte, cu gura mare, ast-fel ca mAselele cAscate sd verse foc miscandu-se, cu pante-cele stranse ingust la vintre, cu coada scurtA, cu sale lungi,cu coama mAruntà pe grumaz, nu pea stufoasA dar indes-tuld ca sa-i fereascA de frig, iar subt umerii lor sAnAtosi sàinalte un piept care sd clued la alergaturA rnultà i sd nu seoboseascA de cele mai mari goane. Fugi de ainele a cdruilabd lasA urme late ; acela e moale la treat-A ; mie imi placpicioarele lepene cu muschi uscati i cu cAlcaie solide laluptA 1.

Toate merg bine dar bag de seamà ca numai in privintacoadei, Opian i Gratiu Faliscu nu se prea inteleg intre ;

latinul o vrea scurf& cauda brevis ; elenul din contra pre-tinde ca cAinele sA aibA la spate o coadA teapAna, atpocovii.lungh i-svccaos, si care sh urnbreascd departe, 8o)azósxws, a-dicA sä fie si lungA i stufoasd. Se vede cA. in tot timpul

1 Gratli Falisci Cynegeticon. v. 263-278.

Junge pares ergo, et rnajorurn pignore signaFeturam, prodantque tibi Metagonta parentes,Qui genuere sua pecus hoc immane juventa.Et prim= experms anlini, quae gratia prima est,,In Venerern jungunt; turn sortis cura secunda,Ne renuat species, aut quae detrectet honorem.Sint celsi vultus, sint hirtw frontibus aures,Os magnum, et patulis agitatos morsibus ignesSpirent, adstricti succingant ilia ventres,Cauda brevis, longumque latus, discretaque colloCwsaries, non pexa nimis, non frigoris illaImpatiens ; validis turn surgat pectvs ab armis.Quod magnos capiat motus, magnisque supersit,Effuge, qui lata pandit vestigia planta ;Mollis in officio : siccis ego dura lacertisCrura velirn, et solidas hxc in certamina calces.

ODOEF.SCII. - Opera complete. Vol. I. 10AL.

3i

146 AL. ODOBESCU

importanta cestiune a coadei, a fost tare controversata, caci

adhuc sub judice lis est

Chiar de m'as incerca sa impac intru toate pe Opian cuGrafiu Faliscu, punand ad i descrierea chinelui din Cyne-geticele lui Xenofon, uncle ambii poeti par a fi gdsit mai totmaterialul lor adunat gata, tot ar ramanea pricina de sfaclaintre Roma si Atena, tle vreme ce scolarul lui Socrat cereca coada la Caine sà fie lunga, dreapta i ascutità, iar Arian,facand lauda unui chine vestit al säu, spune ca acel modelal rasei cainesti avea o coada.' subtire, lunga, asprá la par,mladioasa, incovoiata si la varf mai stufoasd 2

Dar ce athta vorba despre coada ? Romanul pretinde cá«din coada de chine, sita de matase nu se poate face», siapoi numai la peste se zice ca-i coada mai ferita chiar si decat capul.

Din aceasta se vede curat cà poporul roman, mostenitoral credinfelor si al infelepciunei Latinilor, nu se arata in pro-verbii sai asa tare incantat ca poetii i prozatorii eleni decoada cea lunga a cainelui, de incovoieturile ei mladioase,de perii ei aspri i umbrosi.

Fara de a mai cauta in zadar o solutiune pentru intere-santa controversa de cauda cants, hai sa o lasam si de asta-data incurcata.

Pe lumea aceasta cele mai bune i frumoase lucruri tre-bue sä aiba o margine.

V.

Sa sarim acum pe nerasuflate din literatura cinegetica aanticilor, in sfera artelor vanatoresti tot la dansii.Daca vreodata, amice, te va ajuta norocul sa mergi la

1 Horattii Ars poetica. v. 78 : qparfã acurn pricina este in judecata»2 Xenophontis de Venat. IV : co:O.; v.cxy.p&g, lpc, Atyupac-LArriani de

Venat. libel. V : o 11')_ Occa.sta; v rpy, irrp&c, .T

axpOV T71; o42c accabispovD.eintc9.1.7:Eic,

h

taxspk,

1I'Eu'oo-Kuvrlyetty:0; 147

Roma, ca roman, negresit te vei duce sä vizitezi forul luiTraian i vei admit* in mijlocul acelei piete, prabusita subnivelul cetatii moderne, mare* columnh de marmora, careese din pdmant incolacita cu istoria originelor noastre na-tionale. Acea imagine Inca vie a razboaielor dacice, scoasela bun capat de gloriosul Traian, o vom vedeà poate intr'ozidacd va vol Dumnezeu i guvernul nostru ! turnata. inbronz cu tot proeminentul relief al insufletitelor sale sculp-turi, imparatind pe una din pietele capitalei noastre ; as a-daoga ca mai la locul sau declt oriunde, ea ar fi in fataAcademiei, la punctul unde s'a asezat deocamdata statuia e-cuestra a voevodului roman Mihai Viteazu, carele,dach arputea vorbi, sarmarml, ar spune de sigur tuturor, cat sesimte de rusinat, vazandu-se expus a juca. rolul de cdpeteniepe o vasta i erudita scena, ce pare inadins croita pentruimparatescul simulacru al dominatorului Urbis et Orbis.

Dar neavand deocamdata nimic de vanat pe piata S-tuluiSava din Bucuresti 1 sa ne intoarcem,---cel putin cu gandul-

1 Pe plata nu I Dar ia sd ne abatem, in treaca, prin &Mile de jos aleAcademiei, ocupate provizoriu de muzeul de antichitati.

Scenele de vftnatoare au fost foarte mult intrebuintate ca subiecte de-corative de atre sculptorii antichitatii. Chiar i in muzeul nostru, undenu ne prea putem Mudd pdnä acum cu multe sculpturi antice, tot insAse \rad dou5, scene vanatoresti.

Una e pe un fragment de piatrd (0 m. 19 inAltime, 0 in. 24 ldrgime),purtând jos inscriptiunea el-6M ArPHAIO.T., MOCENFIE. Pe aceastä les-pede.trunchiatd se mai vhd picioarele unui cdlaret cu partea de jos acalului alergand ; sub ansul, ratul i copitele unui mistret, asupra cA-ruia se asvarlA un caine cu botul cascat i cu coada in sus. Sdpatura ecam grosolank cldr desemnul e plin de miscare.

Cealalta scena de vânãtoare e in adevär mai desvoltatä, dar din ne-norocire mai putin distinctà. Ea se OM pe un brAti ingust care incingebuza de sus a unui sarcofag, ale cärui laturi externe sunt acoperite desculpturi. Acest interesant monument a fost adus de peste Olt (delaResca sau dela Celei, dupa toatã probabilitatea), de cdtre raposatulban Mihalache Ghica i depus in curtea caselor sale, care apoi vanzAn-du-se prefecturei de Ilfov, sarcofagul a servit cdtiva ani dearândul dreptsghiab i iesle pentru caii dorobantilor. Sunt insà doi ani de clind am

.

148 AL. ODOBESCU

la Rohm, i aflandu-te acolo, tu, ca vanAtor roman, nush te indreptezi tocmai in fundul forului roman, lade Coliseu, in capul stradei San-Gregorio,nalth inch §i astAzi, un antic §i falnic arcal lui Constantin cel Mare.

Istoria acestui monument nu prea faceimpArat cre§tin, cAci, ca s'a vorbim curat, arculcatu§i de putin al lui ; nu este nici macar dAruit, ci este toc-mai lucru de furat.

Cum? ce va sh zicA un arc de triumf de furat ? Atatanamilh de marmurA, cu o boltà mare cAscatà in mijloccu alte douä arcade mai midi in laturi, cu opt coloane de

uitastanga

acolo unde se in-de triumf, numit

onoare primuluinu este

izbutit, cu ajutorul prefectului, d. C. Manu si al comitetului permanent,a face sA se aducA la muzeu toate pietrele antice care zaceau neingri-jite in acea curte. Printre dansele e i sarcofagul.

Pe una din laturile sale cele mari sunt patru personagii in picioare,InfAsurate in togele lor ; fiecare se aflä sub o osebitd arcada, formate,fiind acestea prin doi pilatri, la colturi, i prin trei coloane despArti-toare. Pe cealallfi lature mare, se \rad trei genii aripati, fiecare pe cateun osebit postament ; geniul din mijloc sunà din cimbale i ceilahi doidantuiesc, tinand in mdini cAte o ciorchinA de struguri i cAte un ma-nunchiu de cApAtAne de mac. Pe una din laturile mici, alti doi genii,tot aripati si tot pe postamente, canta unul din flaut i altul din naiu.Pe laturea opusà, iariii doi genii, dar pe un singur postament, se tinimbratisati. Trag ei oare impreunft un dant imbinat ? Sau sunt ei chi-purile emblematice ale luptei amorului; pe care Elenii le numeau Eros

Anteros ? La colturile sarcofagului se vAd patru Victorii, purtAnd foide palme i coroane : dou'd mai mid, douä mai mari.

Acum sh venim si la brAul superior, pe care, jur-imprejur, se zarescsub stersura rozdtoare a timpului, vreo douAzeci i patru animale, vreotrei sau patru barbati, toti in poze foarte animate, si poate i cAtivacopaci. Animalele par a fi lei, mistreti, cerbi i tauri sAlbatici, atacati cufurie de cAini colosali i panditi sau izbiti de vanAtori. La un loc, intrealtele, se vede lAniurit cum un vAnAtor, proptit intr'un genunchiu, iindrepteath sulita cAtre un taur, carele, cu coarnele plecate se repedeasuprd-i. Oare nu vom fi avAnd aicea reprezentarea uneia din acelescene vAnAtoresti, cari negresit se petreceau adesea prin pAdurile Da-ciei, intre colonii romani i bourii uriesi (bos urus), ce au lasat i pAnAazi crestetul lor fioros pe sterna Daciei rAsAritene ?

pi

hi

TEUGO-10174E7t7:0C; 149

gialo-antico, cu opt statue de marmora frigiand viorie, cuintreite frize, cu timpane §i cu medalioane sculptate, atataclklaria, de patru ori cel putin cat turnul Coltei, cum oaresa o faca zapt cineva, fie macar acela si un borfas in-coronat ?

Desi imi vine foarte cu greu sa aduc asà necuviincioasapard impotriva sfantului imparat si patron al Bucurestilor,dar am mai spus-o §i intr'alt loc, eu tiu intotdeauna cuTraian si nu pot sa las ca sã i se ia ce este al lui.

Apoi toatd lumea stie ca, pe and marele Ulpiu biruia peGermani, pe Daci si pe Parti, pe când el umplea intinsulsalt imperiu de edificii somptuoase §i de lucrari de arta folo-sitoare, senatul §i poporul Romei se intreceau care de caresà serbeze cu mai multa pompä binefacerile i triumfurilegloriosului imparat. Ii decretara dar, tot felul de cladiri co-memorative, la care lucra ilustrul arhitect si sculptor grecApolodor. Atunci se indltard in Roma, forul lui Traian cutoate edificiile decorative din imprejuru-i portice, biblioteca,templu ; atunci bazilica Ulpiand cu cinci ronduri de stalpi degranit ; atunci columna razboaielor dacice cu statuia invin-gatorului de-asupra ; atunci in fine, la capul caii Apiane pecare el o restaurase, un arc de triumf pe care insa nu-1 pu-tura sfar§1, pe cat Inca fu marele imparat cu zile 1.

Urmasii lui, gelosi de a sa marire, mai mult se gandiraa-si face loru-si monumente, deck a consacra pe cele ceaminteau poporului neasemuita glorie si dreptate a ereticuluiTraian. Dupa ce trecura 'Irish' cloud sute de ani la mijloc, segasi imparatul Constantin, carele, de cand Ii venise gustulde a-si face din Bizant o noua capitala, se deprinsese strap ica despuia fara rusine capetele de opera ale lumii, ca sa-siimpodobeasca cu ele Constantinopolea sa.

El vazu arcul lui Traian stand fdra chpatai, in raspantia

1 L. Rossini, Gli archi trionfali, onorarii e funebri degli antichi Ro-mani (Roma, 1836). L. Canina.Gli egifizi di Roma antica (Roma, 1854Dr. H. Francke, Zur Geschichte Traian's und seiner Zeitgenossen (Leip-zig, 1840). Dioni Cassii, Histor : roman LXVIII.

:

150 AL. ODOBESCU

cailor Sacra si Triumfala ; la baza, ii lipseau cu totul orna-mente i pe frontispiciu n'avea nici o inscriptiune votiva :

«Stdi» ! zise el «tot n'are arcul acesta stapan ; aidesa-1 fac al meu !» Si puse indata de-i ciopli pentru pedes-taluri, niste grosolane figuri de Victorii pocite ; iar pe am-bele fete ale aticului asternii lungi dedicatiuni, in care spuneacum el a scapat lumea de tiranul Mixentie, cum a liberatcetatea, Liberatori Urbis, i a intemeiat pacea, Fundatoriquietis.

Astfel arcul lui Traian se pomeni intr'o zi cà a devenitarcul lui Constantin.

Dar ce folos ? In zadar inscriptiunile laudd pe noul trium-fa-tor, sculpturile din capataiele aticului i cele dela timpanelearcului ne amintesc isbanzile lui Traian in contra DacilorPartilor ; statuele asezate pe intabulamentele columnelor suntale regilor barbari, robiti de Traian ; in fine, cele opt meda-lioane sculpturale care, alaturate cite cloud, implinesc goluriledintre columne, de-asupra arcadelor laterale, ne atesta i elepietatea i iubirea de vandtoare ale invingatorului Daciei.

Patru din acele mari medalioane reprezinta sacrificii fdcutede imparat pe altarele zeilor mitologici ; alte patru sunt scenevanatoresti.

Pe unul din acestea, Traian, in tunica scurta, cu tibialesau poturi vanatoresti pe pulpe i cu toga pe umeri, ese cualti doi soti de supt un portic, tinand calul de frau ; aldture un mandru june cu hlamida asvarlita pe spate, purtand desgarda un frumos ogar. Cate-si patru tin in mama lanci inaltecu ascutis romboidal la varf, de cele ce se numeau contus.Totul arata ca ei se gatesc sh piece la vanatoare.

Pe al doilea, imparatul, in goana calului On, cu capul gol,cu mantia falfainda, cu o spa da lunga. i ingusta ridicata insus, urmareste pe un urs, carele fugind Ii intoarce capulspre clansul. Doi tovarasi, asemenea calari i fugind cu spa-dele plecate pe sub cracile unui copaciu, insotesc pe Traian.

In al treilea medalion, aceleasi trei persoane calari, im-paratul in frunte, strabat in fuga mare, un tdram stufos

Irsu'ao-EuvnyzT.Lx'oq 151

§i mlà§tinos, ameninfand cu darde scurte, venabula, un mistrefgata a se preda.

In cel d'al patrulea, vanatoarea e terminata. Mare le Traian,incununat cu o aureola circulara sau nimb, ca icoanele sfin-filor no§tri, sta in picioare supt umbra de copaci, §i dä ordineattor trei barbafi, tofi cu sulife in mana, din cari unul, maiin läturi, fine de frau un cal ; un servitor, in partea opusa,popre§te in loc un alt cal. Dinaintea imparatului e un leumare, lungit mort la pamânt.

Cu fiecare din aceste scene vanatore§ti se Oa imperechiatacate o scena religioasa in care impäratul aduce rughciuni §iofrande zeilor : cand e sä piece la vanatoare, el invoaca peocrotitorul familiei sale, pe Ercul rusticul, al Lafiului, purtatorde baltag, acoperit cu piele de leu ; cand merge sa vanezeursul, el i§i (*lege varful lancei in focul de pe altarul luiApolon lung-sagetatorul, iwgpaoc : dupa ce a ucis mistreful,el ii infige capafana in copaciul sacru "care umbre§te statuaDianei vanatorife ; §i in fine, dupa ce a biruit pe leu, el iidepune vartoasa coama la picioarele belicosului zeu Marte.

In nici un period al.ei, sculptura antickn'a fost poate maiin stare de a infali§a cu un caracter mai energic §i maiadevarat, asemenea scene, in care salbaticia §i gravitatea su-biectelor reclama oarecare asprime in manuirea daltei. Vigoarein loc de grafie, demnitate in loc de frumusefe, stricta exac-titate la reproducerea naturii omene§ti in loc de forme esteticeideale, iata calitafile ce.caracteriza stilul sculpturii din timpullui Traian. Aceste calitafi le-au avut mai mult decat oricarialfii, arti§tii aceia cari au sapat marmurele columnii dacice,precum §i baso-relievurile arcului triumfal. Producliunile lorconstituesc ceeace s'ar putea numi sculptura istoricd, cacisunt interpretafiuni credincioase §i perfecte ale faptelor ce elereprezinta §i fiindca, in cazul de fafa, faptele au fost mar*,operele- de arta au §tiut §i ele sa pastreze un aspect cu totulimpunator.

Este lucru cunoscut Ca cei vechi n'au nimerit sau n'au voitsa infafi§eze animalele, sub formele lor reale ; de aceea sä

152 AL. ODOBESCU

nu catam prea de aproape la fiarele din medalioanele ar-cului ; dar. vanatorii, dar Traian mai ales, in pozele, in mi--carile, in expresiunea, in musculatura lor, sunt adevarati eroila vanatoare, precum in realitate erau eroi i pe campul debatalie.

in aceste pretioase rama§ite ale artei romane din perioduleroic al imperiului, avem totdeodata dinaintea ochilor, ima-ginea clara i vie a acelei vanatori pe care singurd o permitea.Platon cetatenilor republicei sale, ovanatoarea cea perfect&0 dupa cum zice filozoful, care se face in contra patru-0pedelor, cu cai, cu caini §i cu insa§i puterea trupului, in careofiara, invinsa prin alergaturi, prin rani, prin loviri, cade subopropria mana a vanatorului, vanatoarea care singurd aprindeoin om zeescul dar al barbatiei» 1.

Dar strecurandu-ne incetinel prin tot felul de cotituri MC&pericol, iatd-ne ajun§i pe taramurile aprige ale vanatoarei celeimari, in care goana fiarelor devine uneori o luptd crancena§i in care omul adesea trebuie sa ded insu§i pept in fataprimejdiei.

La asemenea cazuri, prepelicarul tàij, amice, nu are ce-tiface, §i chiar, dupa cum tu pretinzi, nici cutitul dela brat'nu te prea poate ajuta. Cat despre caruta mea, doard numailuand-o martoagele la fuga, poate cà m'ar scapa, (Doamnefere§te !) de a§a napaste !

Cu toate acestea, ezand acuma colea, fàrá grije, rasturnatin jetul meu, privind lini§tit pe fereastra cum mugurul lilia-cului se despica §i inverze§te subt aburoasele sarutari alesoarelui de Aprilie, §i ascultand, cu o dulce rapire, cum vrd-biile limbute ciripesc §i cum brotacelul calla vesel inturnareazilelor calde, te incredintez cä mi-ar place sa strdbat, faratotu§i de a ma mi§à din loc, i codrii umbro§i, alergandcu Ondul in goana cerbilor, i piscurile de stanca, dup.

1 Platonis Leges. VII, 824: <916%1 "Orj r.Ciat Xotrcri xel itpiaTij 761v te:pado3,i

Znr,ot:, vxl %vet xxi toi utiv lacrtv &n&urcov zpa7o1at 2;1:-.Op.ot; zai

it?j xi o4ccic ativizstpv; Eb0V7.E: «viip:a5

.044p2 (1).0

811, '6,10q cci a=i;

153

urmele ideale ale caprei-negre, §i vizuinele de prin munti, inprepusa dibuire a ur§ilor, §i luncile cu richitA, dupa umbra&Hi de mistret, ba chiar §i pustiile nisipoase, pe unde mis'ar nAluci vAnAtori eroice de tigri infrico§ati §i de lei fioro§i!

Dar fiindcA pAnA acum, nici prin vis piciorul nu mi-a calcatprin asernenea prapdstioase locuri, §i fiindcd insu-mi, o mdr-turisesc cu umilinta, n'am fost niciodatA la acea asprA §coalAin care, dupa spusa anticului dascAl de vAnAtoare 1, «cetAtenii«Inv* a fi me§teri in rAzboaie §i in toate cele undp trebuieoomului sA §tie a cugetA, a vorbi §i a lucrà bine», de aceea,zic, nu Ind voiu incurneta a spune ceeace aievea n'am vAzut,cu ochii, ci legAnat in rAsfAtArile poeziei §i ale frumoastlorarte, voiu cerceta numai cum altii, mai priceputi, au cugetat,au vorbit §i au lucrat, descriind §i reprezentAnd episoade carac-teristice din viata plina de neastAmpAr a vândtoarii celei mari.

Dar in ce parte sd ne intoarcern mai intdiu privirile? Peeine sA intrebAm a ne spune in ce timp, in ce loc a fostvAnAtoarea mai pretuitd, mai mAreatA, mai trebuincioasA, maidesfAtAtoare ?

CAtA-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pesAlbaticii primitivi ai pamAntului, cutreerAnd colosalele vege-tatiuni antidiluviane §i luptAndu-se cu flare uria§e, ale cArorsemintii s'au stins acum de mult de pe fata lumii ? Tu aispus, la inceputul cArtii tale, cA vAnAtoarea este o aplicarefireascA a omului, veche ca §i dansul ; eu voiu adAoga, totspre lauda vAnAtoarii, cA -acest instinct a inlesnit chiar omuluiprimele sale inspiratiuni artistice §i aceasta ne-o dovedesc cuprisos figurile de elefanti-mamuti cu coame stufoase, cele dereni cut late coarne rAschirate, de ur§i ai speluncelor §i dealte animale disparute, ce s'au gAsit pe unelte de corn, pearme de os §i pe plAci shistoase, gravate cu sula de cAtreoarnenii strAvechi, cari in timpii perioadei glaciare a Europei,se adAposteau in pe§terile dela Madeleine, dela Augerie, dela

1 Xenophontis de Venatione, I: rotirtov yap e; T.OI

).!!_tov oyao, TE 71, ?;.; r:ov CooXyzr, zi?,(71; voztv zal

irs,;60-1uvr,isrotir,-

4.ZZ iiivov:atR).),CC 1 iyFtv3; yal ,iyary5.

154 AL. ODOBESCU

Massat §1 din alte statiuni cufundate azi sub tArAmul Peri-gordului, al Gasconiei si al multor provincii din Franta me-ridionalA

UrmA-vom cu ochii cetele nesocotite de arca§i si de lAnceri.ardurile nenumärate de sburAtoare, turmele nesfArsite deanimate, ce stau puse la sireag printre ieroglifele templeloregiptene sau peretii de piatra vAroasA ai palatelor ruitiate dinNiniva si din Babilon ? Ca sA vAneze lei §i tigri, girafe sigazele, Lta chiar iepuri si cocori, faraonii Egiptului, despotiiAsiriei §i tiranii Persi ridicau in picioare ordii si popoare -intregi ; iar dupA terminarea acelor nApraznice mAceluri, le-gion de zugravi si de pietrari erau osAnditi ca sh a§tearnäpe ziduri, pentru incremenirea viitorimii, toate acele nernAr-ginite epopee vAnAtoresti, care, prin nemilostiva tor mono-tonie, sperie si obosesc azi ochii cAlAtorului minunat 2

Ascultà-vom, de pe rApele inverzite ale lacului Celor-patru-cantoane, voiosul si semetul cAntec al plAiasului elvetian,cadentat de muza lui Schiller, amanta libertAtii ? Fiul luiGuilom Tell il intonA cu glas puternic si echo il reptetA dinsAnul muntilor inimati in Uri, in Schwytz si in Unterwalden :

Mit dem Pfeil, dem Bogen,Durch Gebirg und Thal,Kommt der Schiitz gezogenFrith' im Morgenstrahl.

Wie im Reich der LiifteKOnig ist der WeihDurch Gebirg, und KlüfteHerrscht der Schutze frei.

Ihm gehort das WeiteWas sein Pfeil erreicht,

1 Despre descoperirile de asemenea natura ale d-lor Lartet, Cristy, deVibray, Garrigou i altii, vorbesc toate publicatiunile care se ocupa detimpii preistorici, na de mult studiati in anii cei din urma. In anulacesta chiar, pentru prima oat* s'au descoperit oase de reni, sculptatecu figuri de acela animal, V intr'o peVera din Elvetia, la Thaingen.Cine Vie dac i peVerile muntilor noVri nu ne pastreazd desainuiri defelul acesta ?

2 Wilkinson, Private life, manners and costums of the ancient Egyp-tians. Layard, Niniveh and Babylon.

j.

Tsuao-KumEttita; 155

Das ist seine BeuteWas da kreucht und fleugt 1

Aci mA an din nou in mare primejdie ca sA asvarli dinmanA foaia pe care, cu mai multd sau mai putind rabdare,tu te silesti a mA citi. Cum ! am cutezat a-ti pune supt ochichiar i versuri nemtesti ? Oare puteA-vei sA mA ierti ?...

Da-ti osteneala, rogu-te, a cAta in josul paginei, traducereaschiopatAndA a acestor frumoase strofe, in care colcotesccele mai nobile simtiminte ce iubirea de vandtoare poateaprinde in inima unui om, i sper cA tu, vanAtor, te veiimpach IndatA cu poetul, dacA nu si cu limba lui.

In acea limbA insA este scrisA cea mai expresivA poernA avielii vanAtoresti, eroica drama.' a lui Guilom Tell, in carerAsuflA peste tot, aerul liber i curat al padurilor alpestre

iubirea necumpAtatA de patrie a cetatenilor liberei Elvetii.0 tail intreagd scApath din robie numai prin inima viteazA

prin sAgeata dibaci-manatd ale unui vandtor, iath de sigurcea mai falnicA izbandA cu care se poate mandri vanAtoria.Poetul s'a pAtruns de acea mandrie de vanAtor i auzi-I .cuCala dragoste vorbeste el chiar si de intelepciunea caprei-negre, care, cand merge cu cardul sa. pascd la intercatori,pune streajA la panda ca sA tragA cu urechia i sA fluierecand se apropie vanAtorul 2

1 Wihelm Tell. III. Scena I :Cu sageata, cu arcul,Prin munti i prin vai,Vanatorul Cala intinsDe timpuriu, la raza diminetii.Precum in imparatia vanturilorDomn este vulturul,

Prin munti i prapastiiDomne§te liber vanatorul,Al lui este spapul,Tot ce atinge a sa sageata..,Este prada luiTot ce se tara§te i sboara.

(Traducerea lui Odobescu).2 Schiller, Wilhelm Tell, Act. I. Scena I:

(Das Thier hat auch Vernunft ;Das wissen wir, die wir die Gemsen jagen,Die stellen klug, wo sie zur Weide gehn'ne Vorhut aus, die spitzt das Ohr und warnetMit heller Pfeife, wenn der Jager nahb.

§i

§i

Schiller,

156 AL. ODOBESCU

Tot despre acea sprintend si sfiicioasd flied a stâncelor azis si poetul latin, in versuri mai vii §i mai colorate decktcel mai nimerit tabel

Pendentem summa capream de rupe videbis ;Casuram speres ; despicit illa canes. 1

lath' cum stie poetul sa ne fac . a simti chiar §i decep-tiunea vanhtorului. Ajuns pe culmile alpestre,

pe stand de scuti de ghiata, troiene de zapezipe care o suflare le-arunca repezi jos,

el se opreste, se uith in dreapta si in stânga, catândreasch amAgitoarea pradh care i-a perit din ochi, si apoiintdrâtat, obosit, mânios de zadarnica-i ostenealà, el strigain limba lui Byron.., ba stall mai bine sa.-1 facem sà vor-beascd româneste, in versuri pe care insu§i autorul lor vafi si uitat cà le-a scris odinioard, in departatele.i Ceasuride multumire:

Ala; 'n aste locuri caprita a sarit.Piciorul ei cel ager m'a incurcat de tot :CaVigul rneu de astazi abia de va platPrimejdioasa'mi munca 2

AltAdatà insA vânätorul, mai norocos in goana sa, isi dna

1 Martialis Epigram. XIII. 08 :

«Vei vedeh capta neagra atarnata de varful unei rape ;Speri cA va cadea ; dar ea catá cu dispret la cainb>.

2 C. A. Roseti, Ceasuri de multumire (Bucurelti, 1843), traduce astfelaceste versuri din Manfredul lui Lord Byron. Act. I. Scen. II:

Ye toppling crags of ice !Ye avalanches, whom a breah draws down,

Even soThis way the chamois leapt: her nimble feetHave baffled me ; my to-day will scarceRepay my break-neck travail.

sa za-

:

trzu-oo-liTirfre-axOc 157

cu veselie isbanda, §i, in multumità, dorul iubitei sale,vine de se amestecä cu placerile vandtoriei. Atunci poetul,acela carele, in secolul nostru, a §tiut, mai bine decal oricaresà imprdspAteze cu o nouà dulceata, §i cu un mai viu pro-fum, limba imbAtranità a lui Ronsard Alfred de Musseta pus in gura plaia§ului un cant vesel, in care bucuria trium-fului la vandtoare se ingand cu dulci amintiri de amor :

Chasseur, hardi chasseur, que vois-tu dans l'espace ?Mes chiens grattent la terre et cherchent une trace.Debout, mes cavaliers ! C'est le pied du chamois.Le chamois s'est levé ! Que ma maitresse est belle !Le chamois tremble et fuit ! Que Dieu veille' sur elle !Le chamois romp la meute et s'enfuit dans le bois.Je voudrais par la main tenir ma belle amie.La meute et le chamois traversent la prairie :Hallali, compagnons, la victoire est a nous!Que ma maitresse est belle et que ses yeux sont doux I 1.

Cana §i chiue§te vesel vanAtorul, cAci izbanda este a lui !A prins capra in pAdure ; §i in vale, iubita-i cu ochi dulci11 a§teaptä ca sA-1 strangA de manA. Sufletu-i acum innoatdin bucurie. Au trecut, s'au §ters zilele de dor pe cand elrAtacea prin lunch' suspinand doina vanAtoreascA :

Lunca tipa, lunca sbiaraPentr'un pui de caprioarà.Vai de biata inimioara ;Ca 0 lunca geme sbiaraPentr'o puica balaioara.

Frunza cre0e, frunza cade,Caprioara n'o mai roade.Vai de mine ce m'oi face ?Doru 'n sufletul meu zaceS'inimioara-mi nu mai tace

Alfred de klusset, La coupe et les levres. Act. II. Scen. II:AVanatorule, semete vanatorule, ce zare0i tu oare in spatiu ?Canii mei racaie tdrana i cauta o urma.SAriti, voinici 1 E copita caprei-negre.Capra-neagra s'a sculat I Frumoasa mai este iubita mea !Capra-neagra tremura i fuge ! Durnnezeu sa rni-o pazeasca!Capra-neagra intoarce haita i fuge in padure.

vrea sa tiu de mana pe draga mea iubita.Haita i capra neagra trec peste pa§une :Hura tovara0, izbanda este a noastraMult mi-e frumoasa iubita i dulci ii mai sunt ochii

inima7i

.

As

!

!,

x

--

158 AL. ODOBESCU

Inima, fii rabdatoareCa pamantul sub picioare,Pan' ce puica balaioaraS'o intoarce 'n lunca iara,Cu cel pui de caprioara I 1.

Puica s'a intors in lunca ; ea a infranat §i a zdrobit inimapoetului mai ram decat crudul vânator când sfa§ia fara milasanul cdprioarei i atunci, tot dansul, tot de Musset, mla-diinduli lira pe un ton mai duios, adu-ti aminte, amice,cum, in cateva versuri repezi i armonioase, adevarate mar-gäritare picate din acel corn de poetice imbel§ugari ce i-1revarsá suava lui muza intr'o frumoash noapte de Maiu, cum§tie, zic, a schila in treacat, o intreaga elegie vanatoreasca :

Suivrons nous le chasseur sur les monts escarpés ?La biche le regarde ; elle pleure, elle supplie,Sa bruyère l'attend ; ses faons sont nouveau-nés :II se baisse; ii l'égorge, ii jette a la curee

es chiens en sueur son coeur encore vivant 2.

Sarind cu ciuta §i cu capra, din pisc in pisc §i din stancãin stanch', cine ne opre§te acum de a ne stramuta pana §iin muntii no§tri ?

Aci ne a§teapth Vartatorul Carpatilor, pe care s'a cercata-1 canta intr'o lunga balada descriptiva, un muntean ro-man, un campulungean, carele fàrà indoialä a gustat plä-cerile §i ostenelile vanatorii de munti §i-a resimtit in sufletulsau toate invietoarele fremete ale vietei de plaie§. Dacanatura 1-ar fi inzestrat cu darul de a spune precum simte,d-1 N. Rucareanu ar fi fdcut de sigur un cap d'opera ne-

1 Poezii populare ale Romanilor, adunate 1 intocmite de Vasile Alec-sandri. Bucure5ti, 1865, pag. 225.

2 Alfred de Musset, La nuit de 'mai :

(Urmd-vom vanatorul pe muntii rapo0 ?Ciuta II prive§te ; ea plange §i se roaga,Culcup-i de burieni o a§teapta ; iezii Ii sunt de curand nascuti.El se pleaca ; o injunghie i arunca in pradaCainilor asudati, inima-i Inca vie.

159

muritor. Dar 5tii cA are romanul o vorbA care cam zice caacolo unde nu este putinta, la ce-i e bunA vointa ?

Cu toate acestea, in balada lainatorul Carpatilor suntimagini care se vAd a fi fotografiate de pe naturA. PAcatcA au aspectul tern al fotografiei 5i nu coloritul viu al viefii!Sunt 5i expresiuni neao5e-romane5ti de o originalitate pre-tioasà, care ar luci ca nestimate intr'o frumoasä salbA deversuri armonioase.

Subiectul baladei este fdrA indoialA conceput cu o bo-gatA i adesea fericità varietate, cAreia din nenorocire cititorulse vede silit ad duce mereu jalea ; cad pe tot minutul elsimte iti sine mintea invrAjbindu-se cu urechia. Eu unulmArturisesc cà, pAtruns fiind de marefele dorinte ale poetu-lui, am incercat un fel de simtimant dureros, vAzand cat deputin limba i versul au venit in ajutorul puternicei saleinchipuiri, al nobilelor sale aspiratiuni. De ce nu poate omultoate Cate le dore5te ? Dar, vai ! sunt puini, foarte putiniaceia :

Non omnia possumus omnes 1

0 chemare cAtre vanAtori, la revarsatul zilei, deschide5irul neregulatelor i capricioaselor strofe, scrise in versurialbe.

U§or ca insu§i cerbul pd§qte vanatorulPe coama cArArat'a piciorului de munte.In poalele 'i se "ntinde campia stràlucind'aDe nni de briliante ce vars'a auroraPe geana-i rourath, pe verzile ei bucle.

El trece pe muscelele inzmAltate cu flori suave ; apoi pa-5e5te tAcut pe sub bolta intunecatá a fagilor 5i a frasinilor,unde murmurà isvorul i unde cantà merla, grangorul §isturzul. Deodatà insa vanAtorii se, opresc :

4Atarnati, feciori, merindeaSus pe ramure de arbori !

1 Virgilii Eclog. VIII. v. 63 : 4(Nu toti putem toate".

TEutio-liuvl)yErutO;

160 AL. ODOBESCU

facd urma aprioareiProaspAtd, de astAnoapte ;E culcatd 'n fata coasteiSau in higiul dintre

pe fuga 'ndatd !VAntul bate de minune !Luati bataia sus din piscuri ;Veniti trAmbd cam spre vale,Drept la fagii cei innalti ;Acolo ne tinem noi.De yeti auzi copoiiPeste voi treand in dosuri,SA tAceti, sd nu dati gurA,CAci se :ntorc cu ea indatA ;

titi C trage tot in josatunci sA intetiti!

Iute la pAndA, la tiitoriCoprindeti bine din muche 'n vale!

curmAtura &A nu rAmAie !treceti unul peste pArAu!

Bataia acum incepe i iarAsi inceteazA,Abia s'aud copoii pe vArfuri depArtate ;Dar trea, se lasa. '11 scapAt, si pare a vAnatulCu cAnii impreund s'au dus pe altA lume.Tricia acum e totul ; munteanul Mci nu miscA ;In rnuta-i asteptare se 'IRA 1-a sa umbra.Din ce in ce crescAndA, si timpul el mAsoarA.

iar s'aud copoii. Ca fulgerul de iuteSosesc din muche 'n vale, din vale iar in muche.BAtaia reincepe ; mereu se inteteste :Chefnitul 2 e aproape ; cat colo frunza sund,

c'o detunare, tot zgomotu 'nceteazA.Din fundul vAii adAneite, c'un pas mai rar, dar sigur,Cu deasa-i respirare, se vede vAnAtorul

-(PAdure junA l foarte deasAz.2 LAtratul copoiului and* este pe urma vAnatului. CAnd vAnatul,

adicA ursul, mistretul sau lupul vulnerat std pe loc ca sA faa rezis-tentA, atunci numai copoiul latrA, i aceasta, in limbagiul vAnAtoriei,se zice : bat Mind. Tot astfel latra copoiul si tot astfel se zice and ela inchis capra-neagrA in colt sau aninAtoare. N. R.

1

Si

!

SiSi

Si

S'aci

plathri.Batthast,

a

I1EL00-11UNIWETLY.0;

MAret, alegru, sprinten, ce-a duce pe-ai sat umeriPe svelta cAprioara i pe pAmAnt o 'ntinde.

161

Dupd aceste versuri, care pe langd orice alte merite, aumai ales pe acela 'de a se prezentà adesea sub forma limba-giului vândtoresc al muntenilor noWi, dupd aceste versurivine descrierea orelor de repaos : focul de brazi strdlucindnoaptea prin pAdure, ghicitorile §i iresurile rostite pand sd segdteascd cina, insfar§it somnul ce vine, cdnd incep ochii «aveded cam sus gdina».

Când apoi rdsare din nou soarele, vândtoarea reincepe.Alte cloud strafe, dispuse inteacela§ chip, implinesc partea

curat vândtoreascd §i negrqit cea mai interesantd a baladei.Le vom mai transcrie numai pe ele, insatite cu notele lorfilologice §i patriotice, cdci urmarea, pAnd la sfdr§it ne instrdi-neazd cu totul de viata vâniltorilor. Perzandu-se, child in za-darnice doruri dupa timpii patriarcali §i eroici ai Domniilorsträbune, când in amarnice mdnii in contra influentelor strdine,ce rdzbat in lard prin cal ferate §i prin batele cu vapor,balada ne face sd simlim atunci, in mod obositor, toate ne-putintele muzei cdmpulungene. Abia dacd intr'acel chaos deidei strdine subiectului de versuri anevoioase; ne mai de§teapthcdtva descrierea furtunei care

Razbubuie prin brazii ce pierà ca

sau dacd ne mai invie ^amintirea mandrutelor cdrora vânà-torul le destind Cate o «cetind frumoasd de brad verde, neus-cat», drept semn

ca vAnatorulE ca bradul neschimbat

SA ne intoarcem dar curdnd i cu pldcere dare ddrisul.

1 lAcest ultim pasagiu 1-am crezut necesar aici pentru dou'A cuvinte :intAiu ca sA completez forma poeziei mele atAt de variabilA, §i al doileaca s'a dau o micA desmintire acelor autori sau filozofi romantiari, cariau zis cA vAnAtorul nu poate amAo. N. R.

AL. Ooormscu. Opere complete. Vol. I. 11

§erpii,

162 AL. ODOBESCU

Curioasä idee a avut d-1 Ruareanu de a incurch pe bietulWind tor al Carpatilor prin Eisenbahn-ul lui Strussberg i prinKaiserliclz-Koniglich-privilegirt-ul Dampfschiff ! Ia mai binesh-1 rugárn a ne fi domnia lui Inca odata calauza.' spre a neduce prin aninöiorile, prin iudele, prin infurcilurile. §i princoltanii, uncle se ive§te, sfiet sau ingrozitor, vânatul delamunte.

Vandtorul se opretee Jos copii, pe brand cu totii !Auzirdli §uerulCaprei-negre printre stance ?Ne-au ulmat ; dar sunt aicea.Drept l'aninatori vA duceti,Si vedeti de le luati vantulCa niciuna sA ne scape !Iar in iudele 1 din fataSe tin cerbii, stau ur0i ;Dati la cAini indata drumul !Fuga sus la 'nfurciturd ;

e0 .gramadire de arbori rasturnati a caret numire derivd dela unIvAnt foarte furios ce bate mai in acela timp, din mai multe parti,-zpe care vanatorii munteni l'au numit lucid, pentrucA, ducAnd mirosuladepe tot locul dela om la vanat, acesta 11 ulma, fuge i se depArteaza,astfel cit toata osteneala vanatorului ramAne in ;Ian. Cuvantul dar este

tsimplu §i natural ; acest \rant tradand pe vanAtor, a meritat foarte bineInumirea de Judd sau tradator. Sublim rezultat al religiunii ortodoxetin titrile romane ! Taranul cel mai simplu, fart carte, fart instructie,(fail educatie, necunoscand deck necesitatile i nevoile sale §tie pringlimba parintilor sai, ce a auzit i inteles pe toata ziva in bisericA, sin-(gura lui §coala ; §tie, zic, ca Iuda a vandut pe Fiiul lui Dumnezeu,4mantuitorul lumii. 0 Doamriz ! daca acei barbati ce ne-au formatwaceasta limbit sanctionand-o mai intaiu prin biserica noastra, sunt in irn-«periul tau, intre sfintii thi, primege tu aceasta lacrimA de recuno0inta,(ce pica pe aceste rAnduri i o transmite lor prin angelii tai ! Fa, Doamne,eca in secolii secolilor sa zicem : Doamne fii cu noi! i nu Domine,testo nobiscum! FA, Doanine, ca in toata dimineata, i nu demanetia,cSa laudam numele tau! Tine-ne, Doarnne, tari in credintA, 0 nu cre-4clentia, ta ! Atunci providenta ta ne va mantui !* N. R.

i

1

0

Tavio-SuviTErtzOq

Alergati la creeri 1 unul.Unde este 'ncornoratulAltul ramaneti la strungaUnde trage, §titi, descultul3;Dar vedeti, coprindeti bineS'armele va primeniji !Neamtul bate... a 'nchis capraIn coltanul cel din vale ;Eu alerg pe fuga 'colo ;Fiti de§tepti la tiitori !»

In iuzi gonesc copoii, spre v arf ei se 'ndrepteaza,Din ce in ce chef nitul mai tnult se intete§te.Un träznet se aude ; un altul ii urmeazaSi tot se mai repeta. Apoi un Menet mareCutremura padurea i zgudue i muntii,lar cainii bat intr'una, §'un zgomot formidabitDin ce in ce tot cre§te, i detunari teribilDin teve fulminate, rasuna in ecouriDin stand pana 'n stand, din vale pada. 'ntr'alta ;Se perd in departare. Se face-apoi tacereSi.cu se mai aude decal murmura surdaA raului din vale, deck svolandul §therAl brazilor, ce trece, se perde peste goluri,Dar ne'ncetat revine ca undele de mare.

0 pauza.... i iata pe budur 5 vanatorulDescinde 'ncins cu capra ; iar altii ajung acoloCu cerbul i cu ursul i cu coltat mistretul.E mare bucurie j mandru vanatorul I 6

163

,,Padurea cea mai inaintata spre varful muntelui, de unde apoi seincepe golul culminante). N. R.

2 Cerbul». N. R.3 Ur sul . N. R.4 Nume ce se dä mai adesea de Want cainilor de vanat. Fac aceasta

explicatie ca sa nu se confunde cu ttn alt neamt ce vom intalni mai in-colo». N. R.

5 .Un fel de stand mare §i cu oarecare vegetatie neregulata, undecapra-neagra se tine mai adese2, N. R.

6 Ruthreanu, Modeste Incercari poetice originale §i traductiuni.Bucure§ti. 1873. pag. 56-70. Titlul ce d-1 R. a dat cartii sale este denatura a dezarma critica ; dar noi aci, punandu-1 alaturi cu corifei ai

2

1

N.

164 AL. ODOBESCU

Negre§it ca tabelul ce s'a prezentat la ochii scriitorului afost maret ; inima-i a bhtut cu tdrie la acele splendide prive-liti, la acel sgomot formidabil, urmat de tacerea, prin carese auzea numai surda murmura a raului din vale §i §uierulbrazilor clatiti ca undele marii ! Pk:at insa cà muzele geloasenu s'au indurat a-i incorda lira pe un ton mai melodios !

vrea, pe child mi se desf4oara dinaintea mintii uimitepriveli§ti ap de rapitoare, ca sa aud, ca prin vis, o muzicaplina de farmec, bunaoara ca cea din opera Guilom Tell alui Rossini, §i mai ales ca acel minunat cor de vanatori, care,dupa ce a trambitat pe un ritm vioric §i alegru, fanfarele dechemare, se pierde apoi cu vuet armonios, prin tainica rezo-nanta a codrilor de brazi !

VI.

Ce minunata interpretatiune a vietii vanatore§ti este, inadevar aceasta melopee, odatä scrisd in acea limbd fará

rost, ale carei sunete modulate prefira in inima omului, mai lesnedeck orice cuvinte, §i dorul §i veselia ! Se pare ca din duioasaamintire a doua cantece, culese poate chiar prin muntii El-vetiei, dintr'o arie comuna din cele care se canta vesel petrambita de Vanatoare, i dinteun melancolic lied nemtesc pecare taranii germani ii galgaiesc (jodeln), adunati in cor, ma-rele compozitor italian a §tiut sä plamadeasca acest cap d'operaal muzicei de vanatorie.

Dar Rossini a intrat cel din urma pe calea, in care altimari muzicanti ii apucase inainte.

Batranul Haydn, parintele acelor simfonii germane pe caretu le ura§ti a§a de tare, Haydn, la varsta de 68 de ani, pusecapat sutimilor sale de compozitiuni muzicale, prin oratoriulnumit Cele patru timpuri ale anului, die Jalzreszeiten,

literaturei, ne-am simtit silif a-i croi un loqor de care nici cunoscutad-sale modestie sà nu se inspaimânte, nici ilustra companie in care seand sA nu se poatä scandalizà.

A§

ircubo-fiunriz:cza; 165

in care recapituland toate amintirile vietii sale, simplä i sim-litoare, bdtranul maestru 611tá pe rand, cu instrumente si cuglasuri omenesti, toate bunurile i toate placerile de peste an.and ajunse la timpul toamnei, unchiasul obosit nu se sfiia imbuca barbateste trambita vanatoreasca si tot stiii Inca samMdieze prin simpatica i naiva dulceata a geniului sau, stilulmuzical cam pipernicit si cam iinoponat al secolului din urma,stil pe care 1-au denumit, in tarile occidentale, cu poreclacomica de stitul perucelor, Zop-stil, si care la noi s'arzice : «de chid cu Nemtii cu coada».

Cam tot pe timpul cand Haydn scria in Viena, oratoriulCelor patru timpuri, un compozitor francez, carele a inzes-trat scena lirica cu multe opere frumoase si care a compusimnuri si cantate patriotice pentru revolutiunea dela 1793;Méhul, a dat patriei sale, in uvertura operei Junele Henric, leJeune Henri, o incantatoare simfonie vanatoreasca.

Cele cloud natiuni muzicante ale Europei moderne, ItalieniiGermanii, contesta neincetat Francezilor geniul acestei arte.Asemenea cestiuni nu se dezbat cu pusca in mama, si

fiindca noi acuma ne aflam la vanätoare, timpul nu ne iartaca sa aparam ad pe Boieldieu, pe Auber, pe Halévy, pe Gou-nod, pe Félicien David, nici chiar pe acel sublim geniu cutotul francez al izraelitului german Meyerbeer. Tot ce putemspune deocamdata, in materie de muzica vanatoreasca, esteca Francezii au avut i au.pdstrat din timpi stravechi, deprin secolii feodalitatii chiar, pe cat se stie, o multime deCantece vanittoresti, pe care slujitori speciali le sunau pe cor-nuri, in petrecerile zgomotoase ale regilor si ale castelanilor.Ficcare episod al vietii de vanatoare, fiecare soiu de flail luatain goana, fiecare moment al dramei cinegetice avea canteculsalt consacrat i traditional, ca semnalele

Tiu minte ca intr'un timp cand departe de toti ai mei sicu sufletul adânc intristat, trdiam intr'un coltisor al Frantei,pe malul unui ram si in vecinatatea unei mari paduri, in toateserile, la ora cand aburii -inaltandu-se de pe apa incepeau ainegura orizontele amurgit, un sunet de corn .rasunit de pe

si

militaresti.

166 AL. ODOBESCU

malul opus al raului si repetà cateva ori de-arandul una dinacele fanfare vanatoresti, al caror ritm iute si chiar glutnetpare ea se ingana cu vibratiunile melancolice si prelungiteale instrurnentului ce le produce. Nu-mi place, amice, a-mirepurta mintea catre momente asa inorate ale trecutului ; dardin minutele pe care in singuratatea de atunci le socoteamdeopotriva cu secolii, nurnai acelea imi erau mangaioase, candvocea cornului imi legana auzul in sunetele cadentate alesemnalului de vanatoare. Pe tonurile duioase §i intunecateale trambitei metalice, se juca cu o veselie saltareata, melo-dia cantecului francez, si atunci, in mine, auzul soptea inimeimahnite neasteptate cuvinte de speranta si de bucurie. Catvoiu teal, nu voiu uità ce dulce imi era acel balsam melodios ;el si acum imi inmoaie inima de Cate ori se intampla sà audUvertura de váncitoare a lui Méhul in care aceeas fanfaradomneste ca motiv de capetenie si rasare, sub felurite

printre diverse episoade muzicale pline de frumuseti ;ad, artistul a imitat tropotul cailor ce fac sa rasune pamantulsubt ale lor copite ; aci iar, el aminteste latratul vesel al cal-nilor, cand li se cla drutnul la goana ; aci, inca, pare ca,intr'o dulce nielodie, cerbul, in agonia sa plange i cere culacrimi iertare dela neimblanzitii sài dusmani. Dara cestia,spre destepta mereu in suflet o noua ardoare, repetescdin cornuri cunoscutul semnal, pe care tot francezul II tie si-1canta pe riturnela poporana :«Tonton, tonton, tontaine, tonton !»

Dare este oare vre-o idee pe care spiritul glumet al frau-cezului sa n'o fi dat, cum am zice noi, pe parlitura ?oCanta, vanatorule», zice poetul popular al Frantei,«canta prin cranguri si prin campii, mereu refrenul tau devanatoare : Tonton, tonton, tontaine, tonton! Pe cand tuvanezi cerbul din padure, altul mai istet vâneaza in culcusultau ; tu tii urma ciutei si altul face cu ochiul tinerei tale so-tioare, pe care tu ai pärasit-o, tenerw conjugis immemor1,

Horatit. Carmin. I. I. v. 25Manet sub Jove frigido

Venator tenerw conjugis immemor,

tons-litati,

a-§i

167

ca sh bati codrii. De aceea, cand te vei intoarce, mândru,cu cornoratul acask umfland sunetul cornului ta'u, ia ascultäcum acel primejdios prtaitor _de Beranger iti va intoarce pefrantuze§te zicatoarea rornânului : oce §tie satul nu §tie bar-batul 1»

Chasseur, tu rapportes la bêteEt de ton cor enfles le son.Tonton, tonton, tontaine, tonton !L'amant quitte alors sa conquèteEt le cerf entre a la maison.Tonton tontaine, tonton 1.

Lásäm pe francezi sh' râz i sà glumeasca. chiar §i pe 136-trânele, pe frumoasele lor arii de vânáloare de care a §tiuta§à de bine sa.' se foloseasca.' francezul Méhul, in uvertura sa

pe care nu le-a despretuit, cu vre-o treizeci de ani mai inurma, nici italianul Rossini, in Guilom Tellul s'au, §i sa neoprim un minut, intre acele doua. modele de muzica vfin5.-toreasca, asupra unei opere de aceea§ naturd, in care se re-zumä tot geniul national al Germanilor. Freischiitz, sau Li-berul Vanator, e titlul cap-d'operei teatrale a lui Weber 2. Fan-

Seu visa est catulis cerva fidelibus,Seu rupit teretes Marsus aper plagas.

SCA sub cerul friguros.VAnAtorul uitAnduli tandra sotie,Sau cd cAinii lui credincio0 au zArit o ciutA,Sau cA mistretul marsic a nAvAlit in holdele roditoare».

1 Chansons de Béranger: La double chasse :4Vânätorule, tu aduci dobitoculSi umfli sunetul cornului tau!Tonton, tonton, tontaine, tonton !Atunci i amantul plead dela iubita sa

incornoratul intrA in casA la tine.Tonton tontaine, tonton

2 Fran. loh. Haydn, näscut la Rohrau in Austria, la anul 1732, a muritla 1809 ; el are 527 compozitiuni instrumentale ; oratoriul 4Die lahres-zeitenD este din anul 1800. H. Mehra s'a ntiscut la Givet, in anul 1763

TE.J6o-KurristE,,x6-.:

fl

Si!)

168 AL. ODOBESCU

tazie intunecatà de ridicole credit* diavolesti, simplitatea ceamai naivA in viata realä, sirntimAntalismul cel mai idealist indorintele inimei: iatà din ce este compus subiectul operei ;

simpatica muzicd a lui Weber, ash plina de suave melodii,pare cà netezeste cu o suflare linä, toate asprimele, toate ne-sAbuitele ciudAtii ale unor ash discordante contraste.

Corul din al treilea act din Freischütz, in care vAnAtoriiproclamA Ca nimic pe pAmânt nu se poate asemui cu plä-cerile vAnAtoriei,

Was gleicht wohl auf Erden dem Iagervergnugen,

este compus pe un ritm mai putin variat si are o melopeemai putin mAreatà decht cAnticul vdnAtorilor din Guilom Tell,dar nici originalitatea, nici gratia nu-i lipsesc i caracteru-i di-ferA cu totul de famfarele vAnatoresti ale francezilor. Pe subcandida veselie a melodiei, sbArnie un acompaniament surdcare poarta mintea in mistice regiuni. Dar sd nu te temi !poti asculti fArA fricà, n'ai sä gAsesti intr'insul nimic dinacea lâncedd i searbäd4 monotonie a unora din chntecelenemtesti, pe care romanul a caracterizat-o cu prorecla batjo-coritoare de tararaoa neamtului.

DacA fiarele ar fi i in zilele noastre tot ash de simtitoarela placerile delicate ale armoniei, precum erau in timpii bine-cuvAntati ai vestitului virtuoso §i tenore-sfogato Orfeu, ne-gresit cä ele ar veni singure sd se predea. de bundvoie celorcari le-ar executh, in raristea unei pAduri rAsunAtoare, un con-cert simfonic cornpus din toate cap-d'operile de muzia vAnA-toreascA despre care iti vorbii aci in treacht. Dar "vai ! se vedecA de chnd pe bietul Orfeu 1-a luat Offenbach in rAspar, in-sAsi fiarele, scArbite de a vedeh scdpAtarea gustului artistic la

§i a murit la 1817. Opera «Le Jeune Henri este compusa la 1796.C. M. Weber näscut la Eutin (Holstein) in anul 1786, a murit in Londrala 1826. Opera «Freischatz» este din 1822. Giachimo Rossini s'a nascutla Pesaro in Italia, la anul 1792 si a murit in Paris la 1868 : cea de peurma opera a lui, adica «Guilom Tell. s'a reprezentat la anul 1829.

si-I

si

Teu'em-Kuvr,yz:txac 169

bipezi, si-au luat lumea in cap, s'au sälbAticit cu totul si as-tAzi este mai mult deck sigur ca, dad s'ar ispiti cineva sAcerce a instrumentà si a vocalizà prin codri, muzicAprecum este uvertura lui Maui, sau oratoriul lui Haydn, sauchiar i chorurile lui Weber si lui Rossini, ursi, lupi, mistreti,vulpi, cerbi ba chiar si epurii ar aputh-o indatA la picior, im-preuna CU vAnAtorul lor, dad cutnva acel vAnAtor s'ar in-tAmpld sä fie amicul meu, autorul Manualului romAnesc de-ocindloare.

Cu toate aceste n'a fost totdeauna asa Mult mai incoacede timpii fabulosi ai patitului amant al Euridicei, si chiar inregiuni lipsite de castelani feodali si de sunAtori de fanfare,in tdri departate, asiatice, pe care noi le socotim de pAgAnesi de barbare, muzica a fost pretuitA ca neaparatA auxiliarda petrecerilor vAnAtoresti.

Primeste, te rog, pentru un moment, sA ne intoarcem cuvre-o cincisprezece sute de ani mai inapoi, pentru ca sA. neincredintam cum cA vanatorile cu acompaniament de orche-strA nu sunt, precum s'ar puteA crede, o desartA inchipuirea imaginatiunii mele putin vAnAtoresti, ci CA. din contra, celemai mArete serbAri cinegetice au fost insotite, chiar din ve-chime, cu concerte instrumentale si vocale. Considerd totde-odatA cA aceastA nouA digresiune pe cAmpul artelor din an-tichitate, o fac i pe dAnsa numai i numai intru cea maimai mare laudd si glorie a artei vAnatoresti, i mai ales nuuità cA pentru ca omul. sA fad' un lucru bine trebue maiintaiu de toate sà. aiba multA, foarte multA rAbdare ; de aceea

intelepciunea poporului te invata ca sA «prinzi iepurile cucarul».

Negresit cd pentru oricare §tie sA tina un condei cu treidegete i pentru oricare din acei scriitori ce nu s'au pAtrunsca scrisul trebuie sA fie numai o urmare cugetatA a gandiriisi a studiului, foarte lesne le vine de a scrie i.urrente calamodespre odce materie, stiutA sau necunoscutA lor. Ii vezi, ne-priceputi plagiatori ai atot-stiutorului Pic de la Mirandola, tra-

clasicA,

si

si

170 AL. ODOBESCU

land cu usurinta" de omni re scibili et quibusdam aliisl.De va fi vorba de muzica, apoi iti opdresc tot intr'o lesie

pe Rossini cu Offenbach, pe Auber cu un oarecare Souppé,fabricant de operete la Viena, pe Meyerbeer cu Lecocq, unalt imitatoras parizian al caricaturistului operei; i apoi dinacea cáldare, iti scot la lumina invafaturi i povete pentruformarea i dirigerea unui Conservator national de muzica.

Dar cu atata ar fi putin Groaznic orbeste ura pe oamenisi mai ales pe supdráciosul neam al scriitorilor, genus irri-labile vatum 2.

Avem dinaintea ochilor o spaimAntätoare dovadà despreaceasta. Sunt in tara la noi cloud foi literare care si-au juratneirnpAcatA urd i manic :

Doui Joui se intärkA, i fulgerul jos plumba ! 3

Convorbirile literare dela Iasi muscA carne vie, când gd-sesc, in Revista Contimporand din Bucuresti ; iar aceasta

Tantwne animis ccelestibus it-2e ! 4

impinge urgia pänä inteatata, incat, spre a defaima chiartitlul rivalei sale, tipäreste cu litere negre pe hârtie alba', subacelas nume dusmanit de Convorbiri5 felurite povesti vred-nice de vândforul cel cu coada vulpii, in care se zice, intrealtele, ca la anul 1852 d-I Pantazi Ghica, desertând intr'oseard, prieteneste, pahare de Chably, de Chambertin, de Cham-

1 Nobilul Italian Pic de la Mirandola, näscut la 1463, invAtasè la varstade zece ani tot ce se putea §ti pe atunci §i la doukeci i trei, se láuda.in Roma ch poate vorbi de omni re seTh iii, de tot ceeace se poate sti ;el muri la varsta de 31 de ani. Mai minunati in giintä deck minunatulitalian, multi scriitori de acum vorbesc nu numai de tot ceeace se poate5ti, dar inc5 §i de câleva allele, de quibusdam anis.

2 Horatii Epist. II. n. v. 102.3 Heliade, 20 Decembrie 1843. in Curierul de ambe sexe» Period. IV.4 Virgilii iEneid. I. v 15 : 4Incape atka Lira in sufletele cere§ti !»5 Revista Contimporand, Anul II. No. 4. 1 Aprilie 1874, pag. 324.

!

si

TE.JOO-KUV71yETLY.0; 171

panie §i de Xeres, intr'un cabinet la Gaffe (sic) Anglais dinParis, impreund cu Alexandru Dumas tatAl §i cu Alfred deMusset, au Caposat, sarmanii, amandoi §i nu mai pot mar-turisi, dupA ce d-lui le-a istorisit multe i mArunte despreliteraturd, muzicd, instructiunea §i politica României, dupa -cc

le-a vorbit pe larg despre dascalul LazAr, despre AlecsandruVodá Ghica, despre mitropolitul Dosoftei, despre Tudor Vladi-mirescu, despre me§terul Manole, despre Ianache VdcArescu sidespre alti multi cati in Cristos s'au botezat pe pArnantul ro-manesc, in sfar§it a bine voit a le citi §i poema popularà.

Meireirite de V. Alecsandri.. «SA nu se uite cáaceastä conversatiune (intre d-nii Pantazi Ghica, AlexandruDumas tatAl §i Alfred de Musset) se petreceà la anul 1852»,

chiar dupe cum spune nota autorului (pag. 335), 0 cA d-1Pantazi Ghica le-a citit atunci, precum zice oin limba Iran-cezà, dupe textul romanesc», poems Infird-te Mdrgarite, pecare insh d-1 V. Alecsandri a compus-o la Mirce§ti tocmai inanul 1856, adicA cu patru ani in urrna vestitei ei citiri decAtre d-1 Pantazi Ghica, §i apoi a dat-o la lumina, pentruintaia oarä, Revista Románd din anul 1862 (pag. 160-166).

Pe limba vanatoreascA, in cazul de fata s'ar zice cá autorularticolului Convorbiri din Revista Contimporand «a vandutpelea ursului, pe cand ursul juca Inca prin padure». Dar intrescriitori nu este ca intre vanAtori. Loc de joc nu incape, sihorresco referensP cat despre mine, zau, ma cutremur deo rázbunare literarà ea aceasta. De-a§ fi macar cunoscut curedactorii Convorbirilor din Ia§j, le-a§i da desigui- povata casA schimbe cat mai curând titlul foaiei lor, pentru a cdreirusinare s'a jertfit cu atata lepAdare de sine insu§i d-1 PantaziGhica.

TrAind insa cu totul inlAturat de asemenea crâncene lupte,eu, amice, cand scriu Cate ceva, scriu mai mult pentru a meaproprie placere, Mt% de a cugeta rau la altii, afarà poatenumai de astädatà, cand m'am apucat a scrie pentru pAca-

1 Virgilii :Eneid. II. v. 204.

«Ituird-te

172 AL. ODOBESCU

tele tale. Dacá insa chiar §i tu ma vei invinovati cu tot di-nadinsul ca m'am intins prea mult cu scrisul, §i cá fac aciprea mare cheltuiala de citatiuni de prin autori straini, apoiIfi voiu raspunde ca acelea, mai toate, nestemate culese dinsalbele bogatilor, le presar pe säracacioasa mea scriere cas'o mai intolez §i sa-i dau §i ei ceva pret ; iar daca nu scriuscurt §i cuprinzator, se vede cä, rau sau bine, nici eu, camulti altii, nu ma pricep a face intr'altfel.

A§à dar, supus bland la o noud osanda, ia-te bini§or dupàmine §i vino sa. ne indreptam pa§ii ratacitori tocmai suptpoalele muntilor din Kurdistan, pe calea care duce dela Bagdatla Hamadan, acolo unde este stanca stearpa §i rapoasa ce sechiama Bisutun. Piciorul despre apus al stâncei se nume§te,in limba locului Takh-i-Bostan, adica bolta gradinei. Gradinade-ocamdata lipse§te, §i unii eruditi cred cA aci vor fi

fost vestitele gradini atarnate in aer ale Semiramidei1, carechiar daca odinioara au fost aci, apoi acum au zburat cu totulin aer ; dar bolta este in fiinta §i pe zidurile ei.se vAd ne-numarate sculpturi sapate nu prea adanc in piatra §i poatechiar odinioara colorate. Sa le descriem toate, nu este treabanoastra ; pe noi ne ating numai cele doua mari scene de peperetii laterali. Inteadevar, pe una se vede o vanatoare demistreti ; pe cealalta, mai stearsa, este o vanatoare de cerbi.

1 Diodori Siculi Bibliotecha histor. II. 33 : Dupa ce savar5i aceste lu-crari, Semiramida, in capul unei o5tiri numeroase, intreprinse o expedi-tiune in contra Mezilor. Sosind in fata muntelui Bagistan, ea ii a5ezaacolo tabara 5i face :o grAdind care avea doisprezece stadii (mai muttde doi kilometri) in ocolul ei ; era pe o campie 5i coprindea o fantanamare care da apa pentru plante. Muntele Bagistan, care este consacrat luiJoe, formeaza una din laturile acestei gradini, prin stancile sale rapoase,inalte de 5eaptesprezece stadii (ca la 2850 metri) i taiate drept. Semi-ramida puse sa scobeasca piciorul acestor stanci i sa sculpteze pe dansulchipul ei inconjurat de o suta de streji. Ea puse sa sape pe stanci o in-scriptiune cu litere siriace, in care se zicei cit Semiramida, gramildindtot bagagiul i toate uneltele o5tirii sale intr'un singur morman, facusedintr'insele o scara pe care s'a urcat pana in varful muntelui. D'An-ville 5i de Sacy au crezut cit aceste cuvinte se pot apnea stancilor delaBisutun.

uvr,-r.srota; 173

Stilul sculpturei, oarecare amdnunte architectonice §i chiarcostumele i uzurile figurilor reprezentate ne inldturd delaprepusul cA vom fi având aci dinain tea ochilor, imaginea pe-trecerilor cinegetice ale vitezei arnazone asiriene ale regineiSemiramide.

di cul si leggeChe sugger dette a Nino, e fu sua sposa ;Tenne la terra, che 'I Soldan corregge 1

Gandul ni se repoartil mai bucuros asupra acelor puternicidespoli ai Persiei, apurii, Hormuzii, Kho§ruii, Firuzii, lej-ghirzii §i aii, cari din vechia lor cetate a Ctesifonului, aproapede Bagdadul de acum, suparard mai bine de trei sute deani pe Impäraii romani de seama lui Aurelian, lui Teodosie,lui Justinian, lui Eraclie ; asupra acelor mândri §i luxo§iSasanizi, cari se inchinau focului dupä legea lui Zoroastru,clädeau palate gigantice acoperite cu sculpture §i cu poleieli§i inmuiau in fir §i in pietre scumpe hainele de pe dân§ii

hamuturile de pe caii lor.Vândtoarea, lupta cu fiarele, alergdrile.cu caii §i incordAtura

Dante, Divina Comedia, L'Inferno. Canto V. Pasagiul intreg despreSemiramida zice : v. 52GO :

La prima di color, di cui novelleTu vuoi saper, mi disse quegli allotta,Fu imperatrice di molte favelle.A vizio di lussuria fu si rotta,Che libito felicito in sua legge,Per torre ii biasmo, in che era condotta.Ell' 6 Semiramis, di cui si legge,Che sugger dette a Nino, e fu sua sposa ;Tenne la terra, che 'I Soldan corregge.

tCea d'intaiu din acelea despre care tu vrei sa aibi cuno$tinta, imizise el atunci, a fost imparateasa a multor limbi. La vitiul desfranariia fost a$A dedata in cat neru$inarea "-fu ertata supt stapanirea ei panainteatata, incat insa$i a cutezat sa ia asuprali blestemul in care cazuse.Ea este Semiramida, despre care se cite$te ca a dat sa suga lui Ninu,$i apoi i-a fost i sotie. Ea stapanea tara pe care o carmue$te acumSultanulv.

1

si

174 AL. ODOBESCli

arcului, erau Vise le de aur cu care se desfAtau ei, atat infiintA, cat si in privelistea arme:or, vaselor, uneltelor lor, sipodoabelor cu asemenea scene, pe care mesterii i artistii lereproduceau mereu in metaluri si in pietre scumpebiectele de vAndtoare infatisate cu o voinicie, cu o miscare,cu un foc nespus, pot fi privite ca una din insusirile carac-teristice ale artei Sasanide pe care o admirdm azi in catevaprefioase obiecte de lux ce au rAmas din acele epoci departate,prin colectiunile de curiozitati artistice ale Europei, i pe careo intalnim in sculpturile de prin diferite ruine ale Persiei, iarmai ales pe stancile dela Bisutun 2

Ambele vânatori de care avem aci a vorbi, sunt coprinsein dota cadre pdtrate, inchipuind tarcuri IngrAdite cu taraci,de care stau atarnate zAveze ori perdele, spre a incinge totocolul unde se petrece vanAtoarea. Proptele i mAnunchi detufts, legati cu franghii, sprijinA i IntAresc taracii.

Intr'unul din ambele cadre, locul ales e o mlastinA cu stufcu richità, in mijlocul cAreia a Minas o lumina de aph ne-

tedd, cu pestisori i cu pAsAri plutitoare intr'insa. Un sireagde elefanfi, manati de cornacii ce-i incalecA imboldesc,

1 Arta person a. din timpul Sasanizilor a lost foarte putin studiata : eamerita insa o atentiune speciala, avand pe lângä aspectul irnpozant alproductiunilor antichitatii aziatice, un caracter de energie 5i de mi5carepe care 1-a imprumutat dela operile Elenilor 5i Romanilor. Multe muzee

tezaure eclesiastice din Europa poseda vase, monede i pietre scumpegravate, de stil sasanid ; dar mai cu seama in Muzeul Ermitagiului dinSanct-Petersburg sunt nenumarate piaci 5i ornamente de aur, reprezen-tand lupte de animale 51 vanatori, care acestea toate s'au gasit prin mo-vilele din Rusia aziatica meridionala. Vezi in Annali dell' Instituto arheo-logico, vol. XV. 1843. pag. 98 et sq., articolul d-lui A. de Longpérier,intitulat, uExplication d'une coupe sassanide», in care descrie un tas deargint al ducelui de Luynes (astazi la cabinetul de medalii din Paris), re-prezetand o vanatore sasanida i reprodus in oMonumenti inediti», vol.III. pl. LI.

2 Ker Porter, Travels in Georgia, Persia, Armenia, ancient Babylonia.etc. (London 1822). Vol. II, stamp. 63-64. E. Flandin et P. Coste,Perse ancienne (Paris) Vol. I. stamp. 10-13.

ai

ai.i

irzu6o-Kums:uc'o; 175

gonesc din dumbrava turme nenumarate de mistreti cari, infuga mare, cu raturile intinse, cu coltii ascutiti, cu spinareaincovoiata i cu codita surneasa, dau navala prin leasä siprin mocirla. In cloud luntrii mari si adanci stau in picioare,cate un vanator uria§ cu capul incoronat, cu vesminte bogatornate si cu arcul in mama.; in preajma-le cad pe branci gli-ganii si vierii ságetati. Dar atat in aceste douà luntrii prin-cipale, cat si in alte doud mai mici ce insotesc pe ale reges-tilor vanatori, sed jos, cantand din niste harpe in forma dedreptare si cu zece coarde fiecare, bande de femei muzicante;intr'o a cincea luntre sunt cantdreti cari staid de-anpicioarele,in flaute. Toate vasele sunt carmuite de cate doui vaslasi cari,cu lopetile spumega fata apei. Pe muchea cadrului se vedecum mistretii ucisi sunt transportati pe spinarea elefantilor,si apoi cum slujitorii ii injunghie si-i despinteca.

A doua vanatoare, cea de cerbi, este cu mult mai confuza ;figurile pe alocurea par a fi neispravite. Tot insa se vede peici i pe colea o imprejmuire de zabrele si de stofe atarnate,formand o arena cu doud porti, pazite de cdte doui strejari ;cerbii intra in alergatoare prin poarta din dreapta si sunturmariti de vanatori ; un calaret mai mare la trup, in goanacalului, trage cu arcul ; altii mult mai mici, se tinsi ei gonind, dupii vanatorul principal. Cerbii se poticnesc §icad la parnant cand ajung la fundul tarcului ; dar ciutele, fe-rite de un alt calaret cu trup mare, scapa singure pe cealaltapoarta, avand la gatul lor un arcan cu cordea falfainda. Pelaturile cadrului se vede de o parte cum se aduna si se pa-zesc cu elefanti turmele de cerbi ; de altd parte cum cerbiiucisi prin munti padurosi se incarca pe spinarea camilelor.

Dar mai mare si mai presus de toti actorii tabelului i caprivitor linistit al acestui spectacol animat, sta calare regele,cu arcul atarnat de gat i adapostit sunt o umbrela rotunda pecare i-o tine de-asupra capului un slujitor. Imprejurul lui cantao numeroasa orchestra, asezata de toate partile, care pe jos,care pe o estrada inaltata cu scara. Acolo sunt si harpiste,ca la vanatoarea de mistreti si cantareti cu flautul, cari sed

iotnto5it

176 AL. ODOBESCU

turce§te cu picioarele incrucipte .sub dAn§ii §i trAmbita§i, §itobo§ari, §i muscalagii cu naiul, cu dairaua, cu cimbalele, CUdiblele §i cu surlele, poate chiar §i cAntAreti din gurA; intr'uncuvAnt, avem aci o bandá numeroasA de lAutari, reprezentatAcel putin prin douAzeci §i cinci de personage cu instrumentevariate, lucrand toti din mAni §i din plAmAni ca sA incAntepe rasfAtatul Sall, in pomposul i trufa§ul shu repaos. Te lassa-ti inchipue§ti ce chef §i ce mandrete I

Oare ce zici? nu se pricepeau bine regii Sasanizi a vAna_mistretii §i cerbii?

A pluti lin pe apA §i din sigurul adApost al luntrii, a sd-geta mistrelii, pe cand áuzul iti este rápit de dulcele cAntAriale unei armonioase pleiade de zArre acuatice, iatA o realitatesasanidA cu mult mai incAntAtoare deck basmul primejdioa-selor Sirene ale lui Omer §i deck visul arnAgitoarei Loreleyde pe tarmurile neguroase ale Rinului.

A privi de subt umbra §i la sunetele unui concert a grandeorchestre, peripetiile unei goane §i unui macel de cerbi, WA.Inca o petrecere sasanidA, care negre§it di nu este tocmai

despretuit.Nu rAmAne indoiald cA regii Sasanizi au fost oameni cu

gusturi nobile §i delicate, de vreme ce le-a plAcut §i de a vAnkin sunetele rnuzicei §i de a vedeA reprezentate in sculpturA.

cu colod, asemenea petreceri vAnAtore§ti.RAmAne nurnai sä ne batem capul spre a afld dacá muzi-

cantii lor §i mai cu seamA dacd vestitul cAntaret Barbaud,carele rAspAndeA in palatele marelui Kho§ru Anur§ivan, eelcu sufletul marinimos, «note mai dulci deck privighetoarea»,erau in comparatiune cu Haydn, cu Méhul, cu Weber §i cuRossini, ceeace sculptorii dela Takh-i-Bostan sunt fata cuarti§tii moderni cari au infAti§at pe pAnzA scene de vanAtoare,bund oard cu P. Rubens, Fr. Snyders, Filip Wouwerman, Fr.Desportes, J. B. Oudry, J. E. Ridinger, Horace Vernet, Edw.Landsser §i altii...

de

§i

Ilf7.1.1a0-1(1PITITETI.V.0;

VII.

177

Dar iata, 'acum, fard veste, un nou orizont artistic ce mise deschide, tot pe taramul vanatoriei ! Zaul cand pleaca

omul la vanatoare, nu §tie de unde-i sare epurile! Am zispaha aci multe, ba chiar prea multe, despre litere §ipoezie, despre sculptura §i rnuzica ; am zis §i cateva despregravura, intrucat acestea toate se ating de arta cinegetica ;dar nu §tiu cum s'a intamplat de rams pictura cu totulinlaturath din cararea mult cotitei mele colinde de vanator-hoinar. Cade-se oare sä o lasam cu totul uitdrii?

N'ar fi o nedreptate, uh afront ce-am face de buna noastravoie vânatoriei, cand am nesocoti drepturile ce ea are la rids-carea a Inca uneia din cele patru podoabe artistice ale ge-niului omenesc?

Am gasit prilej de a spune cum orrnil, inveselit sau jalnicla vanatoare, a simtit gustul de a cantd, in elegii §i in diti-rambe poetice, §i in fanfare melodioase, vitejiile §i neajunsu-rile sale, ba chiar §i a-§i aduce aminte cu dor sau rnandriede draguta de acasa.

Am pomenit §i de acei salbatici ai perioadei glaciare cari,in lungile lor ragazuri au nascocit arta sculpturei, sgariindpe oase, pe petre §i pe coarne, profile de dobitoace ante-diluviane.

Uita-vom acum a zice ca, dupa cat se pciate banui,tot o aplecare de acela§ fel a facut sa se nasca §i pictura?

Dar in cazul de fata, nu din dovezi plastice vom puteaculege o assemenea §tiinta. Filologia ne vine aciin ajutor §ine aratd cd. in limba Elenilor, a natiunii celei mai artistedin antichitate, pictura se chema (.uiprzcptrz, adickscrierea ipcap1a,animalelor to-iv (7,-)()1).

.Acum, daca s'ar scula cineva §i ar zice ca a§a vor fi toateacestea, dar Ca animal nu vrea sä zicd vcintitoare, §i cä sd-paturile din pe§terile Acuitanei, precum §i denumirea carac-teristica a picturei la Eleni au raport numai la fiintele insu-

AL. 00013ESCI.T. Opere complete. Vol. I. 12

A

178 AL. ODOBESCU

fletite in genere, §i nu, in particular, la luptele lor care provindin instinctul vcineitoriei, atunci ne-am vedeA siliti sA. mutAmjudecata la tribunalul lui Darwin, carele dupA teoriile salefiziologice, ne va dovedi cà lupta pentru existentd, adicA Con-curenta vitaid, este unul din cele douA principii fundamen-tale ale universului i cä orice fiinta pe lume trAe§te §i sedesvoltd numai §i numai fiindcà a biruit in aceastA lupta.,adicA a fost vanator §i nu &mat. El va adAogh poate spre

completà teoria, cä vandtorului norocit ii rAmAne §i dreptulexclusiv de Selectiune naturald, adicA. de a-§i alege dupà al s Auplac, sofie sau sotii (precum se §i simte) §i cA, scurt §i

coprinzAtor viata intreagd a universului se rezumd in acestecloud cuvinte: Vanatoare §i Amor !

Pornind d'aci, cum sh nu credem cä tot ce e bun, man-dru §i frumos pe lume, s'a nAscut din avânturi amoroase §idin porniri vAnAtore§ti ?

Iata.-ne dar asigurati §i despre originea picturei.Insa spre a nu abuzd peste ma.surA de zicala greceascA a

impAratului August : X,7c668E pria6o4 ! 1 sA &Am indatA nAvalA inpictura cu subiecte vdna,ore§ti. Mi s'a urAt mie scriind ; dartie citind!!!

CAnd vir.e vcrba despre vreuna din frumoasele-arte,, §imai cu seamd despre picturA, noi, in lumea modernA, negandim numaidecAt la Italia. Acolo pare cd gAsit a-ceastA artA §i lumina cu care se impacA mai bine, §i for-mele in care se resfata mai bucuros, §i tiparele dupa carese mlAdie mai cu inlesnire. Nu §tiu pentru ce rAsunetul nu-nielor lui Rafael, lui Corregio, lui Titian, lui Paul Veronesepare cä ajuuge la auz cu vibratiuni mai repezi §i mai so-nore decat ale lui Rubens, lui Rembrant, lui Poussin §i aletuturor pictorilor dela Nord.

FArA indoialA insA, aceasta este o nedreptate a mintii

1 Suetonii Vita Octavii Augusti XXV. El spune ca' acest imparat aveaobiceiu a zice cA este totdeauna mai bine ca omul «sä se grAbeasca. in-cetineb> Festina lente I

a-§i

§i-4

Eu6o-KuvriTErtA; 179

noastre i cei din noi cari iubesc vAnAtoarea i artele ce auserbato, ar fi cei d'intAi cari s'ar cdi i s'ar vindecA de oasA gresità aplecare, cAnd ar cugetA c5. in toath acea grd-madä de artisti ilutri, cari au asternut, trei secoli de-aran-dui, tcti peretii Italiei cu nemuritoarele lor picturi, nu s'agdsit mAcar unul care sd se fi dedat a zugrAvi mai cu plA-cere scene de vanAtoare.

Spre a gAsi in Italia picturi vAnAtoresti de un merit oare-care, in numAr mai considerabil, trebue sA ne repurtam intimpii antici, pe cAnd se vede cA artistii pompeiani i romaniaflau mai mad multumire de a decorà zidurile cu subiectereprezentand luptele oamenilor cu fiarele i cursele ce ei leintindeau.

Printre picturile antice de aceastd naturA ce s'au pAstratpAnA Ui timpii moderni, datorim o indoitd atentiune aceloradin sala mormântalA ce s'a descoperit la 1674, aCum tocmaicloud sute d'e ani, intr'un mal de pe calea Flaminia, la omicA distanta de Roma sit in care se aflau sarcofagele luiQuintus Nasonius Ambrosius si al femeii sale, Nasonia Ur-bica, urmasi, dupA cum se crede, ai nenorocitului poetOvidiu NLs-oe, carele a murit exilat pe farmurile sAlbaticeale MArii-Negre, fdra ca mAna-i, dibace pe coardele lireilatine, sd se fi putut deprinde a incordà arcul sarmatic,

Moris an oblitus patrii, contendere discamSarmaticos al cus, et trahar arte loci ? 1

Ovidii Pontica I. v. v. 59-60 :4UitAnd obiceiele patriei, invata-voiu sa incordezArcurile sarmatice i trai-voiu dupa chipul locului ?»

Poetul Ovidiu a petrecut anii sai de exil §i a murit in cetatea Tomi, peMarea Neagra, care fara indoiala era la satul Anadolkioi, aproape deKiustenge. Vezi A. Papadoputo Vretos, La Bulgarie ancienne et mo-derne. (St. Péterbourg, 1856) p. 119-146 §i 186. S'a facut multa dezba-tere in trecut despre situatiunea cetatii Tomi §i despre mormantul lui Ovi-diu, pe care mai multi ar fi pretins a-1 fi descoperit in deosebite locuriale Ungariei, Podoliei i Rusiei meridionale. Vezi pentru aceasta ches-tiune, viata lui Ovidiu, scrisa de J. Masson (Amsterdam, 1708) §i de

1

180 AL. ODOBESCU

Un interes indoit se leagA de picturile din mormantulNasonilor 1, fiincicA, pe de o parte ele sunt din cele maibune printre putinele rAmA0te ale artei picturale din anti-chitate §i pe de altA parte, Mudd'. scenele vanAtore§ti re-prezentate in ele ne pun dinaintea ochilor curioase moduride vanAtoare.

Aceste picturi ocupau patru compartimente pAtrate pe ta-vanul boltei §i corespundeau fiecare cu Cate o giupa decloud figuri alegorice, simbolizand cele patru timpuri aleanului. Cu pritnavara se imbina vanAtoarea de cerbi ; cuvara cea de lei ; cu toamna, cea de pantere §i in fine com-partimentul iernei era ocupat de o vanAtoare de mistreti

Cele cloud d'intAiu, adicA vandtoarea de cerbi §i de lei, sepetreceau in paduri ingrädite cu zabrele. Un caine gone§teun cerb §i o ciutA, urmAriti §i de un vandtor pe jos, careleopre§te de zgarda numita. copula, pe un al doilea copoi.Alt vanAtor cu sulita, pande§te animalele la marginea farcului.

VAnatorii de lei sunt mai numero§i ; ei au toti pavezemari rotunde, din dosul cdrora se ascund, lipiti unii de altii.Una din fiare se rdpede intArdtatA asupra acelor mi§cAtoripereti de metal ; dar cealaltA a isbutit a dobori jos pe un

Cavalerul Rosmini (Milan, 1821); dizertatiunile (De Ovidii exilio etsepulchro. (de Rabner i de Villenaye) in editiunea complecta $i ano-tatá a operelor poetului, publicata de N. E. Lemaire, (Paris, 1824) vol.VIII ; $i A. Deville, Essai sur l'exil d'Ovide. Paris, 1859). In DemetriiCantemiri, «Descriptio Moldavim. (editiunea latind, tip. de Societ. Aca-dem. Roman., Bucure$ti, 1872), sunt cateva fraze $i mai multe notedezvoltate ale ilustrului autor asupra locului de exil al lui Ovidiu, pecare unii I-au crezut a fi Akermanul sau Cetatea Alba, altii Chilia, anadn-doud in Buceagul Basarabiei. (Cap. III, pag. 9. IV, pag. 19-21).

Picturile din bolta Nasonilor nu mai existà in fiinta.; ele au fostinsd publicate de Bellor, Le pitture del sepolcro de' Nasoni, disegnateet incise da Pietro-Sant Bartoli e descritte. Roma. 1680, in folio stamp.XXVI-XXIX. Vezi $i (Oeuvres choisies des peintres de l'antiquité.Paris, 1846., stamp. 101-101.

2 Acest al patrulea compartiment s'a daramat indatä dupa deschidereaboltei. Desemnul publicat de Bellori este dintr'o aka descoperire lacuta.la 1672 in Roma, In grddinele Sertoriane, sub muntele Celius.

5.

WEJ.17..0-Kuv7rrittz'oc 181

vAnAtor striveste sub propriul lui scut pe care ea calcdcu o fieroasA mAndrie.

Tot cu paveze i cu tepoaie, venabula, sunt inarrnativAnkorii de pantere, cari inchid i rostogolesc pe animalintr'un cerc de scuturi late si solide ; dar ei si mai mult sebizuie, spre a prinde si a ucide fiara, pe o cursA in formaide la &A patrata in fundul cAreia a pus o oglinda. Pantera,turbath de mAnie, Ii zäreste deodatA chipul resfrânt pe fatalucioasA a sticlei ; ea stä si se mirA,

Ea tresare, deck sotul eiZefirul mai repede ; mania ei pe toate strAlucitoarele ei petese resfird i, gata a inghiti in adAnca ei gurA pe vAnAtor,ea se opreste dinaintea chipului ei resfrAnt in oglinda»

apoi se asvArlA repede spre dânsul i iat-o prinsA in cap-canA, unde o ajunge la sigur darda vAndtoruhii, care stapitit de-tsupra oglindei.

In timpii nostri, oglindele slujesc vAnAtorilor francezi casA prinda nevinovate ciocArlii. DovadA CA in totdeaunapretutindeni, oglinda cu mincinoasele-i strAluciri, ametestepe vesela pAsArich i pe fiara salbaticA, i pe naiva Marga-retA a lui Faust,

Al je risDe me voir si belle en ce miroif ! 2

1 Claudiani de Raptu Proierpinx, III. v. 262-268 :

remit illa maritoMobilior Zephyro, totamque virentibus iramDispergit maculis, jamiamque hausura profuridoOre virum, vitrew tardatur imagine formw ;

Aceste versuri franceze sunt din libretul operei Faust pus pe muzicAde Gounod ; in drama originalA a lui Goethe, oglinda Margaretei esteinsemnatà nuniai ca un joc de scend ; apoi i vecina Marta de§teaptAcochetAria tinerei fete cu aceste cuvinte

4Komm du nur oft zu mir, hertiber,Und leg'den Schmuck hier heimlich an ;

2

ai-I

ai

sisi

I

182, AL. ODOBESCU

§i pe bdtrana cocheta, care, In doru-i plin de parapon, trän-cane§te verzi §i uscate, bunaoara ca vers.uri de acestea :

Plangi, oglincla, plangi cu mine INu gasim ce mai catam !Child ma vaz acum in tine,Amandoua ne'ntristam.

Tu vazu0, vazu0, oglincla,Frumusetea-mi rasarind,

cu 'ncetul eclipsandh,0 vezi iara0 apuind !

In zadar colori silite.Frumuseti de 'mprumutatIn zadar sunt ingrijiteNi§te flori ce s'au uscat 1

Dar ce starn sà ne bocim cu baba, in stihuri vrednice deale ei «colori silite, frumuseti de imprumutat». Dacd.e vorbade oglinda. §i de arnägirile ei, sà ascultam mai bine cumciripe§te muza «plind de nuri §i de dulceata» a cluceruluiAlecu ValcArescu, luceafdr trecator din secolul din urma, pecare s'au grabit a-1 atinge du§manii gloriei române§ti, chiarin zorile vietei sale §1 in primul susur matutin al poezieinoastre nationale.

Poate Ca strofele ce am sá transcriu nu vor fi tocmai la

Spazier' ein Stfindchen lang dem Spiegelglas vorfiber.Wir haben unsre Freude dran ; »

Wino tu mai des pe la mine incoacepune ad pe ascuns podoabele pe tine.

Primbla-te ca o ora pe dinaintea oglindei,sa vezi ce multumire o sa avem i dinteatata».

Cocheta batrhna la oglinda», poezie pe care a publicat-o, nuprea §tai de ce, Lord Stanley, in eleganta sa carte : «Fleurs de laRoumanie, recueil de poésies anciennes et modernes. Hertford (Angle-ture) 1856'. Se vede cS filoromânul englcz n'a volt sh uite, printreflorile Romaniei, nici chiar : cNiste flori ce s'au uscat». (Nota lui Odob.).Poezia e a lui Cezar Bolliac. (Nota Red.).

1

5i

I

Teu-liuvriyertxd; 183

locul lor aci, in fumul de praf de pti§ca' cu care eu tarn'aiezdeocamdata cartea ta, dar in tot cazul, fragetul archaism alacestui ,<Cantic de lume» va fi ca o sorbitura de apa. limpede§i racoroasa, dupa hapul de trudnica §i babeasca versifica-tiun.e ce te facui sa inghiti :

Oglinda cand ti-ar arataIntreaga frumusetea ta,

Atunci i tu ca mine,Te-ai inchina la tine.

N'ar fi mijloc sa te privestiAsemenea dupà cum esti,

5! idolatrieSa nit-ti aduci tu tie I

Ochii in ea and ti-i arunci,De tot Se 'ntuneca atunci,

5i de te si arata,lar nu ade %/rata.

D'aceea iltl da crezamantOglindei, ce cu scazamant

Iti face inselachine5i tot minciuni iti spune,

Ci can.' esti sa stii de vrei,Da. crezamant ochilor mei,

Fiincica nu te 'nseala,Nici fac vre o greseala ;

In ei te cata sa te veziIntocrnai pe cat lurninezi

5i dintr'a lor vedereVezi cata ai putere !

Crede-i, saracii, and iti spunCa numai tie se supun,

5i cà tu esti din fireA lor Dumnezeire ! 1

Acum dacä lumina oglindei, in nestatornicia reflectelorsale, ne-a preschimbat priveliçtIe vandtoriei in imagini amo-roase, noi sa profitam fará zabava de invataturile lui Darwin§i, din sfera Selectiunit naturale, sa ne inapoiem iara§iprivirile asupra Concurentei vitale. Aceasta ne va fi cu ant

1 Poeziile lui Alecu Vdcareseu, fiul banului Ienachita i tata lui lancuVacarescu, sunt cele mai multe inedite ; abia daca vreo cateva s'aupastrat in memoria vechilor lautari. Insa fiiul poetului le adunasedad va vrea Dumnezeu, peste putin voiu isbuti a le publica.Viala acestuipoet, perdut, omorit negresit in exil, in vreo cetate de peAe Du-!Are, la varsta de 32 de ani, e un intreg romant, pe care am de gaudsa-1 povestesc and voiu scoate la luminã poeziile ce au mai ramas deladansul. Nu ma tem a zice ca panä acum nici un poet roman n'a avutmai mult foc si mai multa gratie. Aceste calitati räsar scanteietoareprin limba invechità i uneori azi chiar ridiculizata a versurilor sale

§i,

184 AL. ODOBESCU

mal lesne, cu cat al patrulea tabel antic, cel care reprezintavanatoarea de mistret, ne face sà intram cu totul in foculactiunii vanatoresti, in medias res.

Un vier urias fuge urmarit de un calaret cu douà suliteiii maini, de alti patru vandtori cu tapoaie i cu sageti, decaini, unul liber si altul oprit de sgardd ; in fata vanatuluise prezinta doi juni, unul cu arcul incordat, celalt cu sulitaindreptata spre fiara. Toti alearga, toti strigä, toti suntaprinsi de cea mai fieroasa turbare 1. De nu s'ar deosebi,pe sub aceasta miscare, sobriaatea de linii a artelor antice

oarecare imperfectiuni de forme care denota o epoca descadere, s'ar putea crede ca acest episod a ost schitat depenelul energic al lui Rubens.

Caci i acest domn al pictorilor flamanzi a zugravit scenede vandtorie, in care fiarele salbatice, mistreti, tigri, lei, bachiar ipopotami i crocodili, intra in lupta cu omul. Sunt insamai ales scene fioroase, in care geniul semet al maestruluia dat vanatorii un caracter cu totul eroic sau tragic, destep-Vaud admiratiunea atat prin spaimantatoarea incaierare a lup-tatorilor, cat i prin energia pozelor, prin vartosia muscula-turii lor i prin vioiciunea coloritului 1

1 Toate calitatile acestei picturi i poate chiar mai multa miscare,mai mult foc, se gäsesc intr'un baso-relief antic din Muzeul Capitolin,la Roma (sala imparatilor), in care se vede un vier urias impresuratatacat de sease vanatori si de trei caini. Un june, dela spate, a tras cuarcul intr'insul ; alti doi, din care unul poate fi Meleagru, Ii infig Ian-

lor in seleIe lui ; o femeie calare poate chiar Atalanta, 11 is-.beste si ea cu sulita ; in fata-i un barbat mai in varstä, Telamon, secrede, tidied baltagul ca sa-1 loveascd in crestet. Un servitor a cazutsub dobitoc, oprind de sgarda un Copoi ; ceilalti doi card, din care unulmolos, salta ca sa-1 apuce de rat. Acest frumos monument poartd nu-mirea mistretului din Calidon.

2 Petre Paul Rubens, cel mai mare pictor al scoalei flamande, nascutin Colonia la 1577 si mort la 1640, a produs, printre suthni de tabeluride tot felul, cateva subiecte de vanatoare, cari se Oa azi prin galeriiledela Munich, Drezda, Marsilia si in cateva colectiuni particulare din En-glitera ; apoi sunt dela dansul o multime de desemne cu subiecte \Tana-toresti, chiar i in colectiunea Luvrului.

§i

si

11./"60-Kuv7iyETL-Zo; 185

Un fior iti trece prin vine cand vezi intr'un tabel al luiRubens, pe un cavaler numid sfasiat de crestet si de mar,de catre un leu puternic care i-a sarit in carca i s'a starcitpe soldul armasarului negru Le se ridica ingrozit pe picioa-rele-i de dindarat. Fiara aurie musca din umarul cdlaretului ;un racnet groaznic iese din buzele cascate ale acestuia ; falaii e invinetita de spaim i de durere ; ochii Ii sunt holbati ;din mand Ii scapa lancea.

Dar aci artistul a trecut peste hotarele vanatoresti ; cacine-a pus sub ochi o drama de cele care, si daca atata. vi-

tejia eroilor, insa inghiata indrazneala simplilor vanatori.Acestora le place Ca cel putin printre primejdii, sa se intre-vaza isbanda lor. Numai in asemenea caz, se poate aplicacalificafiunea de carat vandtor.esc, unui tabel sou oricaruialt obiect de arta. Acolo uncle fiara rarnane invingatoarevândtorul este sacrificat, se poate Ace cà artistul a qit dinsfera artelor vanatoresti si opera lui inspira un interesgroazd care sfasie toata arrnonia regulelor cinegetice ; aceeaeste o nota discordantä in rnuzica vandtoriei, o gresald deortografie in gramdica ei.

In secolul nostru, un pictor francez cu talent de frunte,Horace Vernet, a reinoit in panzele pe care a zugravit vanä-torile de lei si de mistrefi din Algeria si din Sahara, emo-tiunile unor scene in care primejdia situatiunilor joaca un nolde capetenie ; dar fiind insusi el vanator, s'a ferit de a co-mite incorectiuni antivandtoresti ca Rubens, i tablourile lui,asa vrednice de admirat, au toate acel caracter care cheza-sueste in totdeauna vanatorilor, o superioritate magulitoareasupra fiarelor vanate

1 Horace Vernet, náscut la 1789, mort la 1863. Dintre numeroaselelui tabeluri, de tot felul, alegem pe cele de vandtoare : el a expus inanut 1888, «Itanatoarea In' pustiul Sahara diu 28 Maiu 1833) ; la 1839<VArfatoarea de lei in Metigê, ; la 1855, VAndtoare de mufloni (berbecisälbatici) de cdtre Marocani ; «lntoarcerea.dela vanatoarea de lei» ; AVA-nAtoarea de mistreti in Sahara». A mai f &cut i numeroase gravuri re-prezentand subiecte de vâniitori europene.

§i

:re

186 AL. ODOBESCU

Un tabel de vandtoare africanh al lui Horace Vernet e cao povestire a vestitului ofiter francez Jules Gerard, care inuns"prezece ani petrecuti in Algeria, a impu§cat doudzeci §icinci de lei §i a ch§tigat astfel meritata poreclà de oucigh-torul leilor»',Chiar basrne de-ar fi cafe povesteVe vânMorut§i Cate zugrdve§te artistul, tot pare ca.' te scuturi la ideiaomul se joach aà lesne cu viata sa, pentru un simplu gustde vanalor ; dar când citqti sau prive§ti, mult nu trece §iafli sau cel putin ghice§ti eh fiara cea primejdioash este maiin pericol decht omul, cà ea are sh pice invinsh de al ei pri-gonitor, i atunci indatd, increderea, bucuria, ba chiar §imandria se deVeaptà toate deodath in inima-ti, acum lini§tith

mângaiatii. Atunci zici cu incredintare : <data un frumostabel vankoresc».

Aceste consideratiuni pot sa- t pará a fi idei metafizicecam confuze, adich cum am zice, duph un termen inventat§i pus la modá de un vesel §i spirituos invalid al vanatoriei,cam filozofie absolutd ; eu insh. stdruesc a crede ca.', §i

1 Jules Gerard, nascut in 1817, a descris vanatorile sale in dotia vo-lume foarte interesante : «La Chasse au liono, 1855 si 4Le tueur de Liorp,1858. D-1 Alfred Poissonnier si Vicomtele Adolf d'Houdetot au scris bio-grafia lui.

2 ,<Filozofia absoluta Aceasta minunata stiinta noua o cunosc si apretuesc call au petrecut si au ras in vesela societate a d-lui Iancu R...,nepot al raposatului Eliade Radulescu ; din feluritele daruri ale unchiului,.dansul a mostenit pe acela neao§ romanesc de a sti minunat sa plca-leasca cu vorba pe cei slabi de ingeri. Dintre nenumaratele anecdoteglumete ale nepotului situ, Eliad, intr'un articol din «Biblioteca porta-tiva» (vol. II, Bucuresti, 1860, pag. 253 si urm.), ne povesteste cum ela dat pe bete, intr'o zi, pe unul din acei lingai, natangi i morocanoside Ardeleni, cari trec uneori dincoaci de munti in calitatea de profesori,proaspeti scapati din cate un gitnnaziu unguresc, laudandu-se ca «li a .fost succesu de deplean a absolvere prelectionile la filozofia, necumcursurile teologali ; ergo se recomandaluiesc ca 's batar teologi si filo-zofi absolutb>, numai buni, ca sa tampeasca cu nestiinta lor fumurata pebietii copilasi de pe ad. Cantarind numai dintr'o clip& arma filozofuluisau, pacalitorul nostru, vita de targovistean bun de gura, ii lua la ref ecsi, laudandu-se ca i dansul a studiat adanc filozofia, mai ales in limba

§i

Ca

2

si

E UvITE 'Ct.-46c 167

dacd nu stiu eu bine sd. lAmuresc aceste idei, s'ar puted to-tusi stabill in principiu cà precum a'rta vdndtoreascd consistánumai din reguli cari fac pe vAndtor sd invingA pe vAnat,nu viceversa, tot ash si operile literare sau plastice nu sepot calificd cu titlul de cinegetice, deck atunci numai cdndele prevaid neindoioasa victorie a vdratorului, chiar i dacduneori ele ar atrage un oarecare interes de mild sau de ad-miratiune asupra vdnatului persecutat.

AdmitAnd o asemenea definifiune pentru toate ramurile debele-arte care se ocupd cu ilustrarea vdnAtoriei, acum s'd tre-cern in revizuire pe toti acei pictori din diferite coli, cari senumesc mai special pictori de vdndtoare.

Dacd. Italia si cu &Ansa Spania, rdmAn mute la fanfarelede chiemare ale vdnAtorilor 1, apoi §coalele flamandd, olan-

englezk incepu ca proba de §tiinta §i de sistema sa filozofica, sa-i toarne,cu o limbutie modulatà pe intonari de cele mai convingatoare, o vijeliede definitiuni 0 de formule cam de felul urmatoarei : Pentru mine,domnule filozof, simtirea este un fluid individual, care redus la cea maisimpla expresie, printr'o impulsie cornunicativa, §i facand prin hipote-nuza o tangenta prin fibrele simtitive, strabate prin toate liniile paralelece se unesc din natura lor intr'un punt, 0 prin simtibilitate produc toatesenzatiunile, toate simtimintele sentimentalismului celor cinci simturi cesimtualmente functiona prin cele cinci simturi. 0 cad toate in sintezaperpendicularei spre a se manifesta spiritului uman printr'o fosforescentasupranaturala a intelectului simtitoro.

Dupa un val-vartej de felul acesta, bietul ungurean, zapacit i uluit,ramase insa bine incredintat «cum ca onoratul i maritul domn Iancueste aprieat a fire cu mult mai profund g mai absolut filozof deckdansul, de buna mina Ca Inca §tiuse mintena a subVernere §i a respi-care certe materie filozofice tare incalcite, intru a cdrora esentie perce-perea intelighentei sale nece-cum nu potuse bene a resbatere*. Judi-cati acum d-voastre, onorati cititori, cari din doui era mai tare in «filo-zofie absoluta 13.

Zicand acestea nu voim a intelege ca niciodata, nici un pictor ita-lian sau spaniol n'a reprezentat in vreun tabel al sau, "scene de \rand-toare. 0 asemenea asertiune ar fi foarte lesne de rasturnat. Zicem numaica nici Italia, nici Spania n'au avut vreun pictor ilustru care sa se fi datintr'un mod cu totul spcial la pictura vanatorilor.

Nu se poate numi «pictor de vanatorix, boloniezul Domenico Zam-

ai

18g AL. ODOBESCU

.deza, franceza, germand i engleza, raspund toate la apel §ifiecare din ele se prezinta cu unul sau mai multi arti§ti in-semnati, avand aceasta specialitate. In Flandra gasim peFrancis Snyders, amicul §i conlucratorul lui Rubens; in Olandape Filip Wouwerman, pictorul de cai §i mai ales al caluluibMan ; in Franta, pe Francois Desportes §i pe J. B. Oudry,cari au fost pictorii oficiali ai vanatorilor date de regii Lu-dovic al XIV-lea §i al XV-Iea ; in Germania, pe J. Elias Ri-dinger, portretarul vanatului injunghiat de printisorii §i degrofii nemte§ti din secolul din urma ; in Englitera, traie§teinca Sir Edwin Henry Landseer, carele a infipt tu penelulpe panza., tele mai frumoase §i mai originale tipuri de caini

pieri, ce-i zic i Domenichino, (1581-1641), fiindca' intr'o zi a avut gra-tioasa inspiratiune care a produs frumosul tabel, de un aspect cu totulantic, ce se numqte «Vanatoarea Dianei)) $1. care se vede in galeria Bor-ghese din Roma. La marginea unui crang i pe rnalul unei ape, in carese scalda $i. se joaca douS fragede zane, seapte nimfe padurete se intreccu sagetile care de care sa nimereasca mai bine o porumbita, pusa drepttel pe varful unei prajini. Diana sta. in fund, la mijlocul panzei, $i learata preturile luptei, care sunt un arc de aur i o faretra de purpura.Din dosu-i, alte nimfe privesc curioase ; una pe rnalul apei, se descalta ;aka opre$te in loc ogarii. In departare se wad mai multe figuri luptan-clu-se, sunand din bucium, alergand i purtand, atarnata de barna, ocaprioard ucisa. La o parte se zaresc capetele a doi pastori, pititi intufi$ ca sa asiste nevazuti la jocul zeitelor. Opera Dominichinului e plina,de gratie, de fragezirne, de mi$care.

Nu se poate iar numi cpictor de vandtoares nici spaniolul Don DiegoVelasquez (1599-1660) Ipintor de camera», marepl i amic al regeluiFilip IV, fiindca in peisagiul numit >>O vedere la Prado*, din Museo deRey dela Madrid, a zugravit cu penelul sau energic $i realist o incSie-rdturd infuriata de oameni, de cai i de caini, vanand mistretul ; nicifiindca intr'un tabel din galeria nationald din Londra, unde figureaza re-gele calare cu toata curtea sa, a schitat asemeni o vandtoare de vieri ;nici fiindca in mai multe alte portrete ale lui Filip IV sau ale infantuluiDon Carlos Baltazar, i-a prezentat in costum de vanatoare, cu arme inmana $i cu caini in preajma lor.

Acestea sunt flori ginga$e, rasarite ici $i colea, pe campul napustit inSpania si in Italia al artelor vanatore$ti ; dar cu o floare nu se face pri-mavara, nici cu un tabel sau doua, o scoala de pictura.

Tzubc-hu olyestxi); 189

englezesti si a poetizat moartea tragicd a cerbilor mareti dirtpoienile inorate si din batariile fantastice ale Scotiei.

VIII.

In acest sir de artisti, care se destinde peste un spatiu detrei sute de ani, avem ca o istorie intreaga a picturei

vanatoresti, a deosebitelor faze prin care ea a trecut ; se parecd destinele au voit ca, in timpii moderni, aceasta ramura aartei, bogata i variata in identitatea ei caracteristica, sa in-colteasca pe rand si sä poarte rod treptat in fiecare din fa-rile culte ale nordului Europei, farä ca intr'insa sa se iveascavreun interval de amortire. Ca ramura aurita a zeitei de subpamant, abia un penel consacrat Dianei incepea a soviii inmama artistului imbatranit, i altul rásare sub o climd ye-

ca sa intretind tot vie, admiratiunea pentru esteticavanatoreasca ;

Primo avulso non deficit alterAureus, et simili frondescit virga metallo 1.

Dupa ce, in timp de mai multi secoli, vanatoria n'a avutalti interpreti plastici deck pe migäloii miniaturisti, cari in-luminau cu poleiele i cu vapsele deioase, multimea de ma-nuscripte, dupd care castelanii secolului de mijloc invatau,prin citire i prin exemple zugravite, regulele inSemnate incarti vestite pe acele vremuri, precum qDe arte venandi cumavibus», scrisa de imparatul Germaniei Friederic al II-lea,«Le livre du roy Modus et de la royne Racio». oEl librade la Monteria que mando escriver el rey Don Alonso deCastilla y Leon», «Les déduitz de la chasse des bestes sau-vaiges» cle Gaston Phcebus, pe care nu l-ai trecut nici tu

1 Virgilii lEneid. VI v. 143-144 :

«RupAnd una, nu lipsea altatot de aur, i ramura infrunzea de acela§ metal !),

i

clad,

190 AL. ODOBESCU

cu vederea, §i Inca altele 1, care au constituit mult timp toataliteratura §i toata. arta vanatorilor, apoi tocmai in secolul alXIV-Iea, arti§ti adevarati incepurd a se inspira din subiectevânAtore§ti.

Am spus in ce mod, mistic sau dramatic, Albert Darer §iP. Rubens au conceput asemenea subiecte. Ei au fost faraindoiala barbati de geniu, dar nu se pot numi curat pictoride váncitoare. Altora, mai putin geniali, dar nu mai failtalent, li se cuvine un titlu a§a special.

Sunt aceia chiar despre cari am zis adineauri cA, in ras-timpul de trei secoli, din al XIV-lea §i pana acum, §i-autrecut din mana in mama' fitilul invapaiat al operilor de artacinegetica ,

Et, quasi cursores, vitai lampada tradunt 2

In fruntea lor timpul a pus pe flamandul Francis Sny-

1 Cartea imparatului Frederic al II-lea, fiul lui Frederic Barbdro5ie(1191-1250), a fost mai intaiu tipdrita la 1596 de Velser (Augusta Vin-delicorum, adica Augsburg). I vol. in 80, 5i mai complecta de Jos. Gott.Schneider, la Lipsca, 1788-89, 2 vol. in 4. «Le livre du roy Modus.(et de la royne Racio),» tiparit mai intaiu in Chambery, la 1486, in fol.got , a fost reprodus, cu o prefata de d-I Elzear Blaze. Paris, 1839 in 80,cu 50 stampe. Am mentionat tnai sus opera lui «Gaston Phcebus», co-mite de Foix. Cartea spaniola «Libro de la Monteria», scrisa dupã ordi-nele regeiui Abons al IX-lea, invingatorul Maurilor la batalia del Salado,a fost tiparit de Gonz. Argofe de Molina, la Sevilia, 1582, in fol. Voiumai adaoga la aceasta lista de bibliografie archeologica a vanatoriei Incadoua carti curioase : una, fiindca este opera unui rege al Franciei i va-nator vestit, «La chasse royale par Charles IX, roi de France». Paris,1625, in 80, crt stampe ; i alta, fiindca ne descrie vanatorile cunu numai in Occident, dar 5i la Grecii bizantini i la Turd ; «Falkneklee,bestehend in drey ungedrukcten Wercken uber die Falknerei : 1. Das Fal-kenbuch (turkisch). 2. leccaoaon:ov, das ist die Habischtslehre. 3.

Kaisers Maximilians Handschrift fiber die Falknerey aus dem turkis-chen und griechischen verdeutscht und herausgegeben von Hammer-Purg-stall». Wien, 1840, in 80 cu stampe.

2 Lucretii, De rerum natura, II. v. 79 : «Si ca alergatorii, ii trec faciavietei). Aceasta vestita i frumoasä imagine o prezentase mai nainte Pla-ton, leg. VI : ox2.9.4.272p Ac(1.).7.a Ov @Coy 7:apaVo6vscc; Cakotc

,

.

soimii,

(FEuOo-Kuvlyeruto; 91

ders 1, cel care a lucrat alhturi cu marele Rubens si a im-pärtit cu dansul meritul multor picturi in cari Rubens faceàfiguri omenesti, iar Snyders anirnalele, Bra ca acestea sh deàde rusine productele esite din mana faimosului maiestru. Viatacare fierbe in oamenii lui Rubens miscd cu aceiasi vigoarepe fiarele lui Snyders. Ochii lor schnteiazá, nhrile lor räsuflh,fàlcile lor spumegh, botul lor chscat e jilav de sdnge, i cândartistul ne aratä cdini intaratati &And nAvald asupra unui mis-tret, rupAndu-i aleIe, muscându-1 de urechi, läsAnd pe uniidinteinsii spintecati la phmant, pare ch." se si aude rhsunetulldträturei lor, chielälditul lor de bucurie sau de durere, gro-häitul fiarei i sunetul cornului de vândtoare. Mai bine decalasà nu se poate reproduce cu pensula, impresiunea ce re-simte câmpeanul care trecând prin padure, vede deodath.strecurându-se pe Iângh dansul un dobitoc mare si negru, cu}mita lui de duldi, urlând in urrna'-i cu turbare.

Aci se poate mai cu seamA pricepe deosebirea ce existàintre Snyders, pictor din scoala flamandh, i artistii din scoalaolandezd, cari au tratat asemenea subiecte. Filip Wouverman 2,spre exemplu, in loc de a ne duce chiar pe scena dramelorvanAtoresti, ne preumblà numai in preajma lor, ardtandu-ne,chnd pregatirile de vândtoare in curtea castelului seniorial,chnd popasul in raristea padurii, child vesela intoarcere avândtorilor isbanditori.. El foarte rar ne face sh. fim MIA chiarla infamplarile luptei ; acelea pentru noi rhmân afundate in

1 Francis Snyde,s (15794649) a fost pictor al regelui Spaniei Filip§i al archiducelui Albert din Tarile-de-jos. El a facut tabeluri de vánA-toare, animale §i naturi moarte ; cele mai principale sunt in galeriileBelvedere din Viena, Luvru din Paris, Ermitagiu din St. Petersburg, dinBruxela, Anvers, Amsterd im, Haga, Munich, Dresda §i Florenta. Vaud-torile lui de mistreti sunt ce'e mai faimoase.

2 Filip Wouwerman, nascut in Harlem (1620-1668), a filcut un numArconsiderabil de tabeluri de dimensiuni in genere mici, in care figureazapretutindeni cai, i neat:Arai un cal alb. Mai toate galeriile publice aleEuropei i multi particulari poseda tabeluri de ale lui, cari se valid acum

and se giisesc, pe pret 'le 10 pand la 10 mii franci unul. Tabe-lurile fal5 atribuite lui Wouverman stint Inca 0 mai numeroase.

si

192 AL. ODOBESCU

zarea aburoasA a peisagiului. -Din contra, Snyders ne man&mereu pe campul de Waite, in mijlocul vAnAtorii, in shnulcodrilor. Cerbul §i chinii sunt actorii de capetenie ai tabelului sAu ; minutul ce-i place mai mult a alege este acelacAnd animalul, zadarit de haita primenità, i§i ià inima indinti §i se apArA cu desperare sau sare de-asupra cAinilor sari-gerali, pe cari i-a spintecat cu coarnele sale. Acela e §i momentul cel mai dramatic, cel mai interesant al vAndtorii ,

nestiind Inca bine cum are sã se aleagA urma, privitorul i§iinchipueste cà dobitocul, sprinten, u§or, pe care-1 impodo-besc chiar armele sale, va isbutl poate sA scape §i de dintiia prigi ai duldilor si de junghierul vAnAtorului care se apropie.

Wouverman a fost cel d'intAiu pictor care a stiut sA scoat5_la ivealh gratia calariei §i carele, reprezentAnd mai adeseascene cu nobili dela tar& cu cavaleri galanti, cu vAnAtori, afacut ca in pAnzele sale calul sd fie in totdeauna figura dedpetenie ; in rnultimea cea mare de productiuni ale lui, nuse gdse§te o singurA pictura in care sh nu se zAreascA ma-car un sold de cal, iar mai cu deosebire un cal bAlan. Asàde mult i-a plAcut a dà cailor rolul principal, luck chiar §iin vdneitorile sale, pictorul miiiestru, temAndu-se a rdschiràinteresul, mai niciodatd nu s'a ispitit a infatish cerbul inlupta sa disperata cu cdiMi, precum au fäcut Snyders, Oudry§i chiar marele Rubens ; el a inteles CA atunci când cerbulin fuga sa minunatA, se avAntA ca in sbor, de-asupra rovi-nelor, sau ese din crAng §i se iveste un minut prin cAmpie,cu capul u§or plecat pe umeri, cu trupul sui si elegant, cuparul plavif, incântAtor de grape si d. iuteala, a inteles càar fi peste putintA ca atunci toti ochii sh nu se tinteasaasuprA-i si ca el sä nu soarbh la sine tot interesul privelistei.Dc aceea Wouwerman mai adesea lasa a se bAnui vAnAtoa-rea, sau o schiteaza in depärtare, chernAnd vederea specta-torilor asupra pregatirilor si urmarilor acestei placeri ; el iipofte§te sA asiste la Plecare, la Bciuturd, la Popas, sau laacea veseld gustare ce se chiamA Intoarcerea dela vdnat.VAndtorii, aci inghit un pahar mai inainte de a se porni, aci

.

Wzuao-kuvrir;:c7.iic 193

se odihnesc pe iarba verde, cu caii laugh clan§ii, aci iarsosesc voiosi, sunand fanfarele lor de izbanda. Dame le, gra-tios plecate pe §elele lor de catifea neagrd, se uita cum§oimii se reped in aer pe pasarelele spaimantate ; una diriele s'a departat in taina spre padure §i dupd &Ansa aleargain fuga calului ski alb, un galant cavaler, ducandu-i valulpe care ea I-a uitat atarnat de craca unui copac ; tocniai infund, pe marginea padurii, se zaresc, prin ceata umedeiOlande, cainii urmarind un cerb abia profilat.

Pictorul din Harlem, ca odinioara francezul Jean Goujon,sculptorul Dianei de Poitiers, a privit vanatoarea, nu ca Sny-ders, pasionatul lUbitor al salbaticei naturi, ci oglindita prinrazele mai line ale unui prism de eleganta curtenie.

Tot astfel inviltaturile mandrului arnic al lui Rubens, tre-cand peste o generatiune in "mintea unui alt pictor de liana-toare, francezului Francois Desportes 1, au luat §i aci un ca-racter mai putin salbatic, mai potolit.. Pornirile impetuoaseale lui Snyders se preschimbara in mi§care, sub penelul luiDesportes ; furia ce intipari acela in chipurile de animalese preMca, la acesta, intr'o vioiciune tot a§a de veridica,dar mai putin intaritata. Ce era foc §i zor pe panzele maies-trului flamand, deveni gratie naturala §i vioaie pe ale dis-cipolului francez. Snyders zugravise, alaturi cu amicul sàuRubens, vanatori la cari se cereh o inima de viteaz. Des-portes reprezenta petrecerile vanatore§ti ale curtii §i ale Dom-nilor ce o inconjurau. Cu toate acestea, in tabelurile lui, ca-racterul vandtoresc este cu mult mai bine marcat deck inale lui Wouwerman ; el nu se sfie§te a umple un cadru in-treg cu chipul sbarlit al unui lup, aparandu-se crancen in

Francois Desportes (1661-1742) pictor francez, §colar al flamanduluiNicasius, care invatase pictura dela Snyders. Tabelurile lui de vânätoare,portrete si animale, sunt destul de numeroase (23) in galeria Luvrului ;apoi se mai gasesc si in muzeele dela Lyon, Grenoble, Rouen, Valen-ciennes, Nancy. Vezi Clement de Ris. 4Les rnusees de Provincel% Maimulte casteluri regale au fost decorate, in parte, de Desportes : Fontai-nebleau, Versailles, Trianon, etc.

AL. ODOBESC1.1. Opere complete. vol. I. 13

194 AL. ODOBESCU

contra unei intregi droaie de caini, can II inhald de gat, deurechi, de coama, de pulpe, de pe unde il pot apuca. Botu-iranjit le arata coltii amenintatori §i limba, de goana multa,ii iese uscata din gatlej.

Negre0t, amice, cal pe cand te aflai §colar in Paris, vei firatacit uneori duminica, cand ploua afara sau mai alescand vantul fluiera in punga prin lungile sali ale Luvrului,captu0te cu tabeluri din §coala franceza. Nu se poate atuncica tu, avand fara indoiala de copil instinctul vanatoriei, sanu te fi oprit cateodata dinaintea vreunei panze pe care sevad frumo0 caini de vanatoare, prepelicari, copoi i alte so-iuri, stand cu ingrijare prin bälärii, un stol de potarnichi,sau sculand repede o pereche de fazani cu penele aurii. A-cela a fost un Desportes, dad. nu cumva va fi fost o operaa lui Oudry, caci arnandoi ace0i pictori §i-au impartit, inlunga lor viata, favoarele curtii Franciei, zugravind toate vâ-n.torile regale §i portretand pe rand toti cainii cei mai ale0din haitele dela Rambouillet 0 dela Compiegne. Se ziceLudovic al XV lea, ba i stramo§ul sau rnarele Ludovic alXIV-lea, se veseleau foarte cand li se aduceau acele portrete0 le placea sa recunoasca §i sh-0 aducä aminte numele fie-caruia din cainii lor de vanatoare: «Acestea sunt Bonne,Nonne I Ponne !» va fi zis cu gravitate Ludovic cel mare,vazand cele trei catele negre i albe, zugrävite de Despor-tes. «Ace§tia sunt Mitte i Turlu!» va fi strigat razandLudovic mult-iubitut, recunoscand copoii sai, portretati deOudry.

J. B. Oudry /, care lua hotararea de a deveni pictor devanatoare, din momentul cand intr'o zi profesorul lui ii zise,vhzand cum schitase un caine : «Tu n'ai sä fii altceva de-cat un zugrav de caini!», Oudry, care a ilustrat cu a§amult spirit §i talent fabulele lui Lafontaine, Oudry fu contim-

1 Jean Baptiste Oadry (1686-1755), §colar al lui Largillieres, a gravatInsui multe desemne. Tabelurile lui sunt la Luvru precurn §i in mu-zeele din Dijon, Toulouse, Montpellier, Nantes, Rouen, Caen, etc. VeziClem. de Ris. Les musCes de Province. -

ca

'rEu2;o-Ktri1ysrtzso; 195

poranul sau oarecum urma§ul lui Desportes. Nu este tocmailesne a deosebi unul de altul, pe ace§ti doui arti§ti ; modul.de a vAnA §i intamplArile vAndtorii, fiind pe timpul lor, mai totmereu acelea§i, subiectele lor de tabeluri se repetesc neince-tat ; apoi amAndoi fusese mai la aceia§i §coalA, adicA invA-tase dela elevi ai maie§trilor flamanzi. Cu toate acestea, ob-servAndu-i bine, se vad deosebiri in spiritul lor. Desportesare un talent lesnicios §i imbel§ugat ; el vede, pricepe §i imitànatura mai Inuit cu o gratie naivA decat cu §tiintA §i precu-getare. Din contrA, Oudry este cu mult mai priceput, maidibaci in me§te§ugurile artei ; el §tie sh imparta mai bine lu-mina, sh intocmeascA mai frurnos o grupA ; el este intr'uncuvAnt mai academic ; dar prin aceasta chiar, inspiratiunile-istint mai putin vioaie §i eoloritu-i mai putin ofilit deck alelui Desportes. Pentru dAnsul natura e dominatd de arta ; ti-grul, sub pinsula lui, se domestice§ie ; dar cerbul i§i pAs-treazA toath a lui elegantA, cAprioara toatA gingA§ia ei §i ingenere, el §tie sA aleaga minunat priveli§ti pMcute pentru agrupà intr'insele scene de vAnAtoare.

AmAndoi ace§ti pictori au trAit foarte batrAni §i se poatezice cA ei au fost anali§tii plastici ai vAnAtorilor din secolulde mArire al regalitMii franceze. Pe atunci plAcerile cinegeticeale regilor costau Statul milioane pe fiecare an ; slujitoriinAtoriei, man i mici, formau o intreagA armatA ; cAinii erancrescuti §i hrAniti cu miile ; pAdurile erau pAzite cu ingrijireca sA fie mereu pline de cerbi, de cAprioare, de lupi §i demistreti. Toate acestea se fAceau cu lux, cu pompd, cu o so-lemnd maiestate. Aà se cAdea. marelui Rege!

Inteleptul Lafontaine, pentru care Oudry a lucrat minu-nate gravuri, povestind despre brotAcelul care

atat s'a umflatincât a crApat,

a zis, sfAr§ind aceastA jalnicd dar nefolositoare istorie :

Le monde est plein de gens qui ne sont pas plus sages.Tout bourgeois veut bAtir comme les grands seigneurs ;

vd-

196 AL. ODOBESCU

Tout petit prince a des ambassadeurs ;Tout marquis veut avoir des pages 1.

Potrivit cu aceasta slabiciune a omenirii, printisorii si mar-grafii nemtesti, cei despre cari Mra indoiala fabulistul zice case umflau cat puteau ca sa alba ambasadori i pagi, voirasa jinà i ei haite luxoase de vanatoare, bai un pictor casa-i ilustreze ca Desportes i Oudry pe regii de la Versalia.

Acesta se intarnpla sa fie un otn plin de talent in naivi--tatea lui, precum se gasesc adesea oameni printre nemti.Iohan Elias Ridinger 2, nascut la Ulm, printre vabi, lucraneobosit, mai mult de o jumatate de secol, cand cu pensulapictorului, cand cu plumbul desemnatorului, cand cu daltitagravorului, ca sa reprezinte cerbii vanati de nobilii lui pa-troni i animale salbatice de prin menagerii, i ilustratiuni lafabule copilaresti cornpuse de dansul, i figuri de caldriesi de vanatoare cu cainii si cu oirnii. Calâtorind din loc in

1 Lafontaine : «La grenouille qui se veut faire aussi grosse que leboeuf» :

«Lumea este plind de oameni cari sunt tot asA de nebuni.Fieste negustora§ vrea sã clAdeascA ca boierii cei mari ;

Fieste prinjisor are ambasadori,Fieste marchiz vrea sh aibA pagi».

D-1 G. Sion a localizat aceastä fabula in g101 fabule», Bucuresti, 1869,pag. 108, Broscoiul si boul».

2 Johan Elias Ridinger (1695-1767). Pe lAngA tablourile lui cu ulei,care sunt in genere mid, el a fAcut multe desemne ; apoi a mai publi-cat in Augsburg si o mare cAtime de albumuri si de foi gravate prin-tre care vom insemnA ca mai remarcabile, pe cele urmAtoare : (Cinen'a vAzut, fárà ca sA stie poate, d'ale lui Ridinger ?) «Parfaite et exacterepresentation des divertissements des grands seigneurs». 36 stamp.1729.«Représentation des plus remarquables cerfs et autres animauxdestines a etre chassés par les grands seigneurs». 101 stamp. 1768.«Abbildung der jagtbahrem Thieren», 90 stamp. 1740. «Entwurf eini-ger Thiereo, 90 stamp. 1740.Fables morales tirees du royaume des a-nimauxo, 16 stamp. 1744.«L'art de monter a cheval», 22 stamp. 1722.«Chasseurs au tir et au vol.». 11 stamp. Cele mai bune tablouri aleliii Ridinger sunt la Londra, St. Petersburg, Lipsca si Augsburg.

lreti6o-fitivr,yEztxo; 197

loc, el faced pretutindeni chipul animalelor ce intalneh, in-semnand cu scrupulozitate provenienta lor ; astfel, nu uitaChiar a scrie pe portretul unei babite gusate : «Am impuscataceasta pasare pe Dunare, intre Peterwardin si Belgrad. P'aciRidinger era s'a vie si pana la noi !

Dar la nimic el nu fu mai mester decat la reprezentareavandtorilor de cerbi, pe care le-a infatisat cu o arta admi-rabila in toate peripefile lor variate. A trebuit ca in secolulnostru sa apara pictorul englez Landseer 1, cu maretele salefiguri de cerbi, dominand printr'o nespusã putere dramaticdpeisagele neguroase ale muntilor Scotiei, pentru ca tabelurile

gravurele in care Ridinger a scris epopeea cerbului, sà aibarivali vrednici de dansele.

Dar Ridinger, subt a carui mana de mester natura salba-tica a fiarelor s'a destainuit intr'un chip asa de maret, a fosttotdeodatil i artistul carele, cu o deplina naivitate, a facut,cum am zice, i catagrafia de raposare a vanaturilor senio-riale din continentul Europei ; numai in stampele i albumu-rile lui, se mai \Tad Inca astazi, tipurile i costumele acestorslujitori, puscasi, haitasi, soimari, cari cornpuneau personalulvandtorilor din secolul trecut. and rasfoieste cineva acelepagine, pe care stau figurati numai oameni in livrele galo-nate si cu peruci pudrate, trubaci gaitanati, cu cornul de va-natoare incoldcit subt umere i pasdrari inzorzonati cu

pe mana, pare ca.' si aude fanfarele cântate pe ton pi-lig-Mat de corul vanatorilor din oratoriul bätranului Haydn.

In timpul de acum, cu tot talentul artistului ce le-a gravat,acele imagini, a caror vreme a trecut, ne aduc aminte pefaimosul marchiz al lui Beranger carele, in secolUl nostru e-galitar, viseaza scutiri si drepturi ce au fost de mult spui-berate de suflarea limpezitoare a timpului.

1 Sir Edwin Landseer e nAscut in Londra la 1803. Pictor insemnatfavorit al Engliterei, el a lost numit asociat al Acaderniei la 1830 0 no-bilit la 1850. Tablourile lui de vAnAtoare §i de cAini, precurn i portre-tele, i-au creat o reputatiune meritatA in toatA lumea.

si

soi-mul

I

198 AL. ODOBESCU

Vivons donc en reposMais l'on m'ose parler d'impots !

A l'Etat pour son bienUa gentilhomme ne doit rien !

Vous, pages et varlets,Guerre aux vilains et rossez-les

Et toi, peuple animal,Porte encore le bat féodal.

Seuls nous chasseronsEt tous vos tendrons

Subiront l'honneurDu droit du seigneur.

Chapeau bas ! Chapeau bas!Gloire au marquis de Carabas ! 1

Daca.' in aceste pagine invAlmA§ate, am fácut o parte a0:de insemnath bAtranului Ridinger, pe care in cele mai multecataloage de muzee §i pinacotece 11 trec in tdcere, cauza afost Cä am gäsit in capul biografiei lui, scrisd de neobositulistoric al pictorilor din toate §coalele, de Charles Blanc 2

1 Chansons de Beranger, «Le marquis de Carabas» :Sà traim dar in pace

Dar ce ! vine 55-mi ceara. mie biruri ?Aflati cS. pentru averea sa

Un nobil nu datoreste nimic Statului.

Voi, poslusnici i scutelnici,Bateti pe mojici si-i prdpäditi I

Iar tu popor dobitoc,Vin de te pleach sub jugul boieresc.

Numai noi vom aired dreptul a vana,Iar toate codanele voastre

Vor aveS mare onoareA ne plAti dreptul (fecioriei datorit) stSpanului.

Jos cdciula ! jos cAciula!Faceti cinste marchizului de Carabas !

2 Charles Blanc, *Histoire des peintres de toutes les Ecoles» ;operdcare se publica acum de vre-o 25 de ani si care a ajuns a aved peste580 de fascicule.

196 TESALTRUL DE LA CONCESC1

CAzacilor de Don. (Vali Antiquit. du Bosphore Cim-merien, t. I. introduction; un articol tiparit in limbarusa de fit Zabelin in Drevnosti , publicatiune aSocietatii archeologice din Moscva, t. L p. 71 ;Comptes-rendus de la Commission Impe'riale d'Ar-che'ologie de St. Pdersbourg pour l'anne'e 1864).

TOte aceste comori funerarii, in care meta-lurile pretiOse i petrele scumpe abundati, aüinfagi§at un curios amestec de obiecte datoritecelei mai fine arte greco-romane, cu bogate po-dObe i unelte de un us i de un stil set barbare,set orientale, carora, in lipsä de un termen maibine apropriat, ii s'a is scitice. 0 insogire, camanalog, cu aceia, se recunOsce §i in splendideleremalite ale tesaurului de la PetrOsa, care impo-dobescil museul nostru national din Bucuresci.Totul m6 face dar a crede c, de§i n'am pututvede cleat o tav i duoö vase de o lucrare greco-romana, din cele ce eraü in bolta de la Concesci,ansö cele-l-alte obiecte ce s'at aflat intr'insa i maiales cataramele i ornamentele de aur masiv, pOtese fi resimtit de Ore-care influente in stil, in forme§i in subiectele figurate, influente care sunt stra-ine artei pure elenice §i care s'at intélnit 0'16acum in tOte sumptOsele morminte din terile,odiniOra barbare, ce star' situate la nord-vestulEuropei i in campiele Asiei nordice i apusane.Despre bogatele morminte ce popeirele antice dinacele parti ale continentului nostru consacrati

sa

§i

200 AL. ODOBESCU

in carte-ti, oarecare imprumuturi tAinuite, adicA, cum am zice,vreo ciupealA, fericirea lui e sa te scoatä in vileag. Se gra.-beste pAganul, a da sfoarà in tail cd te-a prins cu mana insac ; te asterne prin gazete, cu frazele originale ale hotuluide pagubas de gat ; te batjocoreste cum ii vine la gur5.la pand ; te pune in rand cu pungasii, cu controbonzii, cucalpuzanii.... Vai de lume !

VAz ca.' tu, siretule, te-ai ferit de asemenea neajunsurijudecand duph vorba romanului, cã cpaza bund trece pri-mejdia rea», ai insirat o listA de toti autorii cinegetici pecari i-ai consultat pentru Manualul tAu. la s. vedem i eudacA se va gasi vre-unul destul de priceput ca sä ghiceascacum ca. am tradus de pe Charles Blanc, randuri intregi dinvietele lui Snyders, Vouwerman, Desportes i Oudry? Catdespre Ridinger, iatA ma dau singur prins i incep a traducede unde-ti spusei :

«Daca esti vandtor, trebue sä cunosti pe Ridinger, Cadtoti vanAtorii-1 cunosc, prea putin in adevAr prin panzele salece sunt rare, dar foarte mult prin numeroasele stampe ces'au gravat dela dansul sau pe care le-a gravat insusi el,de pe desemnele sale. Numai de le vei vedea, acele gravuri,te apucd gustul vandtoriei ; caci intr'insele se simte mires-mele rAcoroase ale codrilor i, ca sA zic asa, abureala pA-trunzAtoare a fiarelor salbatice. Toate cunostintele vandto-rului stau coprinse in opera numeroasd i variata a lui Ri-dinger....»

Negresit cA tu, ca si mine, vei fi vAzut adesea in treacAtgravuri de ale lui Ridinger, precum ai vAzut la Luvru, ta-beluri vandtoresti de Oudry si de Desportes, ba chiar deWouwerman si de Snyders, precum Inca nu este prin putintaca sA nu fi vAzut i sA. nu fi admirat cerbi i cAini zugrAvitide Landster. Acest artist eminent, rasfAtat acum de o ju-mAtate de socol, de toatA acea spumA a societAtii britanicecare poartd numele de Highlife, a avut meritul de a in-sinui gustul frumoaselor arte printre petrecerile sportuluienglez si a creat astfel o intreagA scoalA de ,,artisti contim-

hi

201

porani, ce s'ar puteh. numi fa,ionabili §i printre cari s'a deo-sebit mai cu seamd, pe continent, francezul Alfred Detreux,pictorul elegant al cavalcadelor si al vanatorilor du beau-monde parisian.

In urma acestora, furnid astäzi prin capitalele Europeiapusene, o gloatà de zugravi, cari pe toata ziva -astern pepanzá si pe carton, sau thipuri diafanc de cai de alergätoare,race-horse, i de jokey pestriti, expusi la vederea amatorilorpe inverzitul turf, unde ei se intrec la sfeeplechase, sau por-tretele de duläi, de dini si de cätei din toate acele feluriterase cu care Englezii i imitatorii lor petrec sau se serv sprea goni si a prinde tot soiul de vânat, incepand dela mandrulfoxhound, care s'atine nemiluit pe urma fiarelor din codru,pAnA la ciuful de pinch, care suceste gatul chitcanilor, si dela vastosul bulldog cu botul -earn i turtit, pa'n'a la delicatulking-Charles cu pArul flocos i rnoale ca mätasea.

Dar vanatoarea, privitii din punctul de vedere artistic alpasionatilor sportmen, îi are azi literatura ei, precum ii are

artele sale. As repeta nume de autori coprinsi in lista in-tocmitä de tine, dacà m'as incercã sd. fac o analiza"demnã de a figurft in gazeta numitá Sporting Magazine, §iapoi vicomitele Adolf d'Houdetot i domnul Elzéar Blaze 1 auluat de mult asemenea sarcini, pe care stii bine cu cata sti-inta, talent si spirit le-au indeplinit. De-as fi mai vamItor,sau dacd noi toti am avea materie i mijloace, mai bine arfi sä facem, pentru tara noastra', un album sau un keapsakeluxos ca acela pe care o companie de nemesi maghiari, a-vand in fruntea lor pe comitele Em. Andrassy, omul politicde astäzi, I-au publicat, sunt acum cativa ani, sub titlul : «Va-mItoarea si Sportul in Ungaria 1

1 Vicomle Adolphe d'Houdetot. «Chasses exceptionelles». Paris 1849Elzéar Blaze. «Le chasseur conteur ou Chronique de la Chasse, con-

tenant des histoires, des contes, des anecdotes, depuis Charlemagnejusqu'a nos jours». Paris, 1840.

1 »Les chasses et le sport en Hongrie, d'apres l'original hongrois parMrs les comtes Emmanuel Andrassy, M. Sandor, B. Festetitz et les ba-

millet,

202 AL. ODOBESCV

IX.

Dar l ce sà ne suirn a§a de sus cu zhdarniciile ? La cesa calcam orbeste pragul semet al trufaselor palate,

uncle o sä ne intalnim poate numai cu neajunsuri si cu umi-linte ? Nu suntem noi oare stranepoti ai poetului carele a pusmai presus de toate, aurearn rnediocritatern1, viata simpla,modesta §1 fericita, pe care tot omul §i-o poate dobtindi, cand§tie sa-si margineasca trebuintele si placerile dupd a sa putinta?

Nu am invatat noi minte din zisele vechiului nostru leto-piset, cand el ne vorbeste despre de§antatele pofte si ravniriale Domnilor celor lacomi si necumpatati ? «0 nesatioasahire a omului, spre latire si avutie oarba ; pre cat se maiadauga, pre atata rahne§te ! Poftele omului n'au hotar ; avandmult, cum n'ar avea nimica ii pare ; pe cat ii da Dumnezeunu se satura ; avand bun al sau, si la al altuia bun a-I cu-prinde casca, si asà läcomind la al altuia, soseste de perdepe al sail !» 2

Si apoi Inca n'am fost noi toti leganati din pruncie cu acelestrofe primavaroase, in care ni s'a spus cum omul poate saguste, sub poalele gloriosilor nostri Carpati, toate bunatatilevietei ticnite ? Obosit, desgustat de de§ertaciunile, de vicle-sugurile, de zavistiile lumesti, cari 1-au facut pentru un timp

rons Orczy, F. Podmaniczky, B. Wenckheim et G. Szolheck, tract parJ. A. Durringet et A. Schwiedland». Pest. gr. fol. cu 25 stampe colorate.

1 Horatii CarminD. II. X. v. 5-8 :

«Auream quisquis mediocritaternDiligit, tutus caret obsoleti

Sorditus tecti, caret invidendaSobris aulab.

«Cel ce se rnultumeste cu pretuita mediocritate, ramane i ferit derusinea unei locuinte ticaloase, i aparat cu intelepciune de a ravni lapalate».

2 Aceste cuvinte, Miron C'ostin, in ILetopisitul» sau, le aplica la Domnisi la Impdrati. «Cronicele Romaniei» a doua edit. de M. Kogtilniceanu,Bucuresti, 1872, vol. I, p. 304.

Iral2C-KtPaiystl720; 203

oropseasca chiar §i citera favorità, scumpa mo§teniredela glorio§ii OHO, poetul roman îi aduce cu drag arnintede dulcea viata dela tara, de lini§titele priveli§ti ale campului,de invietoarele placeri ale vânatoarei, §1 atunci, in versurilimpezi §i lin legamate el ne descrie traiul papic §i fericitpe carp noi, nesocotitii, ii jertfim pe toata ziva sgomotoaseloramagiri ale vietei de ora.

Asculta-1 §i acuma, amice, cat de dulce §optqte, in vecheasa limba :

Se intinde o campiePe sub poale de Carpati,

Camp deschis de vitejieLa Romanii laudati.

Surpaturi sunt de o parteD'un oras ce a domnit ;

0 garlita 'ncoaci desparteUn camp foarte 'nveselit.

Acolo am eu cascioaraPe un varf de delisor ;

Curge 'n vale o apsoaraMurmurand incetisor.

Impotriva smaltuiteDealuri altele se Arad,

Si 'n valcele 'nfloriteMieii pasc, alerg i bed.

Lasand ale luniei mareCinsti, nadejdi i furnuri seci

Amagiri cu 'ncredintare,Vrajmasi calzi, prieteni reci.

Acolo cu sanatate,Cu odihna insotit,

Toat' a vietei bunatateDobandeam eu fnmultit ;

and la vie, la gradina,Cand la camp de multe ori

Cu o munca prea putina,Pilda darn la muncitori ;

sa-si

204 AL. ODOBESCU

Cand cu mreji amagitoareVii prindeam pasari in sbor,

and prin tevi fulgeratoareCu plumbi le-asvarlearn ornor ;

and eu cainii prin padure,Vulpe, iepure fricos,

Lupul naravit sã fure,II ranearn mai cu prisos

Astfel cânta «citera impacath» a poetului ,nostru, la inceputulacestui secol, de pe malurile titrgovi§tene ale Dambovitei, ca-land §i el placerea lui acolo unde o arati astAzi tu, acolounde o aflase un alt amabil filosof §i gratios versificator francez,nobil marchiz, de-asupra cdruia furtunoasa revolutiune dela1793 trecii ca prin minune f6rA ca sa-I atinga. Saint-Lambert 2,in poema sa didactica asupra Timpurilor anului, a descris incântul al treilea, consacrat toarnnei, vAndtoarea falnica i sgo-motoasd de cerbi, cu tot alaiul ei de ogari, de vanatori caTari

de sunätori de fanfare ; dar el, ca iubitor al tainicelor §ilinititelor placeri, phstrat siesi un rol in vanatoarea ceasinguratica cu prepehcarul, pe care o schiteaza in urmätoareleateva versuri armonioase §i plAcute :

TantOt dans le taillis je vais, au point du jour,Du lievre ou du chevreuil attendre le retour ;Et tantOt, parcourant les buissons des campagnes,Je cherche la perdrix qu'appellent ses compagnes,Mon chien bondit, s'écarte et suit avec ardeurL'oiseau dont les zephyrs vont lui porter l'odeur ;

1 Colectie din poeziile d-lui marelui logofat I. Vdeirescu. Bucure5ti,1848. «0 zi 5i o noapte de Primavara la Vac5re5ti, sau Primavara amo-rului», strofa 24 5i urmatoarele.

2 Marchizul de Saint-Lambert, nascut In. Lorena la 1717, a murit laParis la 1803 ; el a fost membru al Academiei franceze 5i a trait in tottirnpul Revolujiunei la Eaubonnes laugh Montmorency ; a compus maimulte scrieri poetice i filosofice. Poema lui, «Les Saisons», a aparut inanul 1705.

§i-asi

.

'I'Eu-e,o-liuvryfetrAq 2.05

11 rapproche, il le voit ; transporte mais docile,II me regarde alors et demeure immobile :J'avance, l'oiseau part ; le plomb que l'ceil conduitLe frappe dans les aires au moment qu'il s'enfuit ;11 tourne, en expirant, sur ses ailes tremblantes,Et le chaume est jonche de ses plumes sanglantes 1

Sper, amice, cã acum cel putin, dupa ce laudai, poate cuceva prisos, alexandrinele curat tesalate §i frumos dichisiteale unui poet om de treaba, i astfel ma rostii chiar in versuri,copiate dela dansul, asupra placerilor vandtoarei cu prepeli-carul, acum, zic, sper ca-ti voiu fi brodit gustul, iti voiu fiintrat cu totul in plac cà deocamdata ma pot rasfatà plutindpe deplin in apele tale.

Dar ad trebue sà marturisesc cd de cand sunt eu n'amcaine de vanatoare §i nici n'am vanat cu vreun caine de im-prumut ; astfel incat dela mine insumi, adica din creerii §idin inima mea n'ai sa a§tepti nimic intru lauda acestui felde placere. «Atata paguba!» vei zice färd IndoialA, i veiaveà dreptate, caci, in a§à prilejire, in loc de a spune delamine, in loc de a imbaiera cu anevointa eu insumi descrieriräu nimerite §i cugetäri prost indrugate, ma vaz silit a cere-dela altii sa-mi arate §i mie cum se poate aprinde inchipuireaomului din vanatoarea ta favorita, §i cum condeiul §i pensulaau isbutit a ne destainui farmecul ei.

In zadar insa caut in domeniul artelor, imagini de acestfel care sa ma fi oprit in boc de mirare §i sa-mi fi strecuratin suflet acea placere, acel fior de multumire ce resimte cu--

1 oateodata, la revArsatul zorilor, ma duc in pAdure ca sà a0eptintoarcerea iepurelui sau a cdprioarei ; i alte UV, strAbAtAnd bArariilede pe ampie, caut potarnichea pe care o chiama sotiile ei. CAinele Memsalta, se da in Idturi, §i urmarete cu infocare pasarea al cArui miros iLa adus vAntul. El se apropie de dânsa, o vede ; aprins, dar ascultAtor, elatunci se uitä la mine §i std nemi§cat. Eu inaintez, pasArea se scoala ;pluinbul indreptat la ochiul meu, o love§te prin aer in momentul andea sboara. Murind, ea se ristoarna pe aripele-i tremurande §i iarba ingalbenitA se um ple de penele ei angerate».

206 AL. ODOBESCU

getul §i inima cand o idee sau o simtire adanc incarcata, leeste transmisd printr'o opera de arta, cenceputa cu puteresi realizata cu talent. Nu tägaduiesc cà asemenea opere trebuiesä existe prin multimea de picturi, reprezentand scene dinvanatoarea cu prepelicarul, care pe tot anul inavutesc colec-tiunile de tabeluri si albumele amatorilor din lumea intreagá ;dar mintea mea pozna§a nu ma lash' deocamdata sä ma On-desc la altele decal la pacaliturile prin care Philipon, Charn,Bertall, Daumier §i tot veselul taraf al spornicilor caricatu-risti dela Charivari, dela Journal pour rire, dela Monde illustre§i dela alte atatea foi glum*, ilustreaza in fiecare toamna,

.la deschiderea vanatoarii, pe bietii burghezi pariziani, negus-tori cinstiti ca i Burta-Verde, Gurd-Casca, Ton-patera i altinevinovati ipochimeni dela noi.

Pare cà väz colo, pe un biet vanator, bondoc si pantecos,balacind ca vai de dansul, pe ploaie §1 pe sloata, intr'o lunch'noroiasa, cu pamant clisos de-o schioapd pe incAltaminte §itrecandu-1 mii de nadu§eli ca sa poarte in geanta imbaieratade gatu-i ghebosat, nu iepuri si potarnichi ucise cu gramada,ci chiar pe odorul sau de prepelicar, caruia a ostenit, sevede, de atatea umblete pe jos, ce i s'a parut ? CA, decata std vanatul, mai bine i-ar veni sà sted sa. se odihneasca inmijlocul mocirlei, pare c'ar fi chiar si la vatra cuinii de acasa.

Apoi mai uite si altul, slab §i costeliv ca un cal de brac,cu ochelarii pe nas, cu gura cascata, descarcandu-si pusca,mearga unde o merge ! in cocheta becatina ce se zarea pemalul ballei : «Aport !» striga el cu inganfare prepelicarului§i acesta se intoarce, cam pe douà carari, cu o broascd ras-cacaratä in bot, pe and pasarea fuge, lesinand de ras insboru-i capritios.

Tot fabula cea veche :

Parturient montes, nascetur ridiculus rims 1.

Spune inteadevar daca nu sunt multi vanatori, marl §i

1 Horatii, Ars poetica. v. 131 : «Muntii in lAuzie nasc un §oricel de rhs*.

E 'u fiG-N 1.3 trr ETC:t;i

mdrunti, cari ar puteà cu tot dreptul sà ia aceasta poetica"antiteza ca devizA nemintita a vredniciei lor vanatoresti ?

Din norocire, tu nici gros nu esti, nici ochelari nu porti,prin urmare n'ai sA te sbarlesti, banuind ca.* iii vorbele melejoaca ursul prin vecini. Dar nu se stie in ce maini pot sapice aceste foi sburatoare, habent sua fata libelli1 §i ca sAramai in bund pace cu toti vanatorii, chiar cu aceia chrorale place numai vanAtoarea singuratica prin cranguri i pe

lasA-rnd sa-ti aduc aminte despre o carte pe care amcitit-o i o recitesc adesea, eu, carele nu sunt vAnator, cu onespuga. placere.

Se vede cá Rusii de cand au inceput a compune opere li-terare, au aratat un fel de predilectiurie pentru scrierile va-natoresti, mai ales cand aceste le dau ocaziune de a desfa-surà sub pana lor privelitiIe naturei, pe care tot vanAtorulse invatä a o iubi.

Cunosc numai din spuse cartea lui Aksakof, care mi separe ca, sub titlul de 3anucul Scrisele unuitor, a improspatat si a desvoltat cu un talent admirabilde tot original in salbaticia sa, acel tabel al stepei din Rusiameridionala, pe care eu am inceput, mai adineauri sa-1 ju-mulesc ca sa-mi dreg si sa-mi impodobesc cu stralucitoarelelui pene paunesti, ceeace spusese despre Baraganul nostrucondeiul meu cel smead, molatic, searbad i spMacit 2.

1 Terentianus Maurus, De Litteris. Syllabis, Pedibus et Metris, poemadidactic& coprinsa in <Gramniatica latin auctores antiqui, edit. II, Putsh,(Hanovae 1605. p. 2383. et. sq. 4Au i cdrtile soarta lor».

2 Am vorbit despre Aksakof dupA aprecierile d-lui Häsdeu. Poate c&faceam mai bine a-1 trece cu vederea, precum a§ fi fAcut poate 0 maibine sd nu mai fi pomenit, in aceasta epistolá, nici despre Gogoli, nicidespre orice alt scriitor rus. La noi acum, cand vorbe§te cineva deSpreslavoni, fie In materie de literaturk filologie, de istorie §i mai ales deagriculturS, apoi II ieh lumea la ochi, 0-0 aprinde paie in cap. Se ga-sesc chiar unii mai radicali, mai puri§ti, mai roman! cleat toatä «se-mentia romanesca)0, cleat toatà terrina romanescak, ba §i decat toti«boii romane§6», cari-1 isbesc i cu ate (una mostra de critica de-irhsuna creerii. Sper insa cã eu unul am sA ramal nevatamat, de§i un

207

§i

mi-ri§ti,

vied-§i

exoetufaa,

208 AL. ODOBESCU

Ca si Aksakof, Ivan Turgenief a scris un sir de istorioaresau povestiri vanatoresti, PaCKa31)1 OXOTHHIM, ale caror scenese petrec cand intr'una din acele batrane paduri de mestea-cani, de brazi si de anini, ce cresc sub cerul inorat al Rusiei,pline de sitari, de cocosi salbatici si de ierunci, cand in-tr'un sohat firà margini unde, printre copitele sglobiilor manjice pasc in erghelii, se strecoara pitpalaCul limbaret, cand peun helesteu cu zagaz de taraci, din trestiile stufoase ale ca-ruia se inalta in aer plotoane colturate de rate salbatice.

«Aidem la Lgov !>> ii spune intr'o zi tovarastil sau devanatoare, Iermalai, curat tip de Oran Kpiinocrtion muscal,plin de frica Tarului, a Stapanului si a lui Dumnezeu, darpriceput i mestesugarit la vreme de nevoie «Aidem laLgov ; acolo o sa impusti batiwa, rate cat vei binevoi saiti placa» ; j cu toate Ca rata salbatica n'are nici un pret inochii unui adevdrat vanator...1

Acum inteleg, amice, pentru ce tu n'ai vorbit in cartea tadespre aceste sburatoare care insa din punctul de vedere al

amic citind epistola mea in manuscris, m'a amenintat CA are sa se su-pere pe mine autorul cornediei (Revizorul generals., care s'a jucat iarnatrecuta pe teatrul national din Bucure0i. Aceasta amenintare eu insa amprivit-o ca un ce cu totul imposibil, caci amabilul spirituosul autor§tie bine cat am stáruit eu pentruca comedia d-sale sa se joace precumo scrisese i apoi oricine poate vedea in fa0oarele 4Revistei Contimpo-rane) de estimp, unde aceasta comedie se tipare0e, cum ca numele luiN. Gogoli figureaza in fruntea imitatiunii romane. Nu aci dar si-ar avealocul vreo imputare de a se tainui cumva numele autorului original. Darsa inchipuim ca ar ajunge pricina la adica, oare atunci l'ar tala capulpe d-1 Petre Gradi0eanu, d-nealui carele de and este n'a manatu boiromane0i, injugati cu jugul romanesc, la aratru romanesc, cu stremurareromaneasca, etc., etc., etc.), s'ar pricepe oare d-nealui ca sa ne toarnetuna mostra ?... Non licet omnibus adire Corinthum 1

1 A§a incepe una din povestirile lui Turghenief, care, toate, coprindcate o mica scena de obiceiuri ale campenilor Rusiei, fie boierna0, detara 4odnodvortzi, fie negutatori, tkupti) fie robi tarani, skrepostnii),precum erau satenii Ora acum vreo zece ani. Ru0i, in limba lor, foarteceremonioasa i dulceaga. dau numirea de data tatuca (batimca)), maimarilor, dela imparat pana la parcalab.

.§i

1IEU6.0. KUVTITETV.0; 209

ornitologiei nationale nu sunt tot a§a de vrednice de neso-cotit, de vreme ce este un vanAtor din cei de frunte dela noipentru care Petrache, preparatorul dela muzeu, a impAiatpeste treizeci soiuri felurite de rate sAlbaticef impu§cate toatepe bAltile dela Greaca §i CaldAru§ani, pe ele§teele dela Obi-le§ti, dela Coconi §i prin alte locuri tot vecine. Ar fi intere-sant de a culege numirile poporane ale acestor specii de rate,chiar dacà uneori ele nu ar tine seamd de bunacuviintà asaloanelor ; apoi ar trebui confruntate cu cele despre carevorbesc naturali§tii sau cel putin cu cele zugrAvite in cartealui Chenu, L'Ornithologie du chasseur. Iatä un suplimentpentru a doua editiune a Manualului tau !

Poate c atunci, vorbind cu osebitd lauda despre adaoselece vei fi facut operei tale, dupA ale mele povAtuiri, voi sfar§icu istoria lui Iermalai, carele p'aci, p'aci era s'a se inece inbalta dela Lgov, impu§cand rate ca un pacAtos ; iar deocam-data ma márginesc a spune, in trei cuvinte, cA descriptiunilelui Turgenief sunt curate tabeluri e§ite dintr'un penel denal :

Ut pictura poesis !I

De cateori, citindu-le, mi s'a pArut ca-mi trece pe dina-intea ochilor Una din acele simple priveli§ti ale naturei, incare pictorul olandez Ruysdael a §tiut sA raspandeasca o umbrade melancolie care patrunde a§à de adânc in inima ! Pe po.varni§ul unei paduri a cdrei verde* incepe a se pall de su-flArile toamnei, se deschide un drum nisipos ce se pierde inzarea intunecatA a departarii, sub nori posomorati ; vantulbate §i apleacd cradle pe jumdtate goale ; pamantul e pre-sal-at cu frunze uscate, ce par a se rostogoli fa§iind dealungulcAii. Un biet drumet cu o sarcind de nuiele la spinare, suiecu greu dealul, urmat de trei caini. Atat §i nimic mai mult ! 2

1 Horatii, Ars poetica, v. 361 : Ca pictura i poezia !>)2 Jacob Ruysdael (1363 1681), nascut in Harlem, a zugravit numai

peisage in care altii, si mai cu seamä Wouwerrnan i Berghem, au addogituneori persoane i animale. Tabelul de care vorbim se afla la Luvru (Le

A. ODOBESCU. - Opere comple'e. Vol. I. 14

210 AL. ODOBESCU

Dar chiar §i in umbletul apasat al calatorului se simte tai-nica intristare a firei ; dintr'insul §i din toate se resfird pestetot tabelul acel farmec duios in care inima omeneasca cu pla-cere se afunda, cand uneori fugim obositi de lume §i rama-nem, singuratici §i neturburati in mijlocul nesimtitoarei sal-batacimi.

Fi-va oare §i aceasta, una din simtirile in care i§i gasesc alor multumire vandtorii izolati? De este a§a, apoi a trai catevaore cel putin numai cu sine §i departe de ochii acelora cariin lume iti urrnaresc gandurile §i mi§carile, sau cu grije saucu ura ; a se simti singur, fiinta cugetatoare, in fata unei firiintregi fall de simtiri §i a-§i pune toate silintele spre a o su-pune la a sa vointä ; iata negre§it o nobild ispitli pentru man-dria omeneasca, §i dacà &Ansa ajunge a se insu§1 in trudelesinguraticei vânatori, apoi neaparat acea vanatoare este omandra, o nobild patima.

Aimer, boire et chasser, voila la vie humaineChez les fits du Tyrol I peuple héroique et fier !Montagnard comme l'aigle et libre commie l'air !

Ce n'est pas son metier de trainer la charrue ;II couche sur la neige, ii soupe quand ii tue ;II vit dans l'air du ciel, qui n'appartient qu'a Dieu.L'air du ciel I l'air de tous ! vierge comme le feu!

Tu n'as rien, toi, Tyrol, ni temples, ni richesse,Ni poetes, ni dieux ; tu n'as rien, chasseresse !Mais l'amour de ton cceur s'appelle d'un beau nom :La liberté I 1

buisson, no. 471), unde l-am admirat adesea, precum allele la Paris, laSt.-Petersburg, la Dresda. Aci e i peisagiul lui Ruysdael care poarta nu-mirea de 4Vanátoarea», cu figuri lucrate de Vander Velde.

1 Alfred de Mussel, La coupe et les levres : Invocation :

A iubi, a bed 0 a vâna, lea* viata omuluiLa fill Tirolului I popor eroic i mandru,Munteni ca aquila §i liberi ca aerul !

si

1EV60-KUV7frEtli0.; 211

Asa cânta poetul viala unui popor de vanatori, care in sin-guratafile muntoase ale Alpilor, trdieste de secoli pandind vul-turul i caprifa pe piscuri Mrà urme. Arta chiar I-a identificatcu ideea vanatoriei i cine poate spune Ca n'a vazut adeseatabeluri in care, pe o pajiste inverzita cu brazi uriai, treeTirolezi cu palariile lor fuguiete i impodobite cu pene depatin, purtand pu§ca pe ai lor umeri, iar pe stânci albicioasece se pierd in vazduh, s'arata sliata capra neagrã cu corni-fele-i crescute in formà de carlig. Existä mai ales in Germaniameridionald, in Bavaria si in Austria, printre vabi i Stirieni, oscoald intreaga de pictori cari reproduc neincetat asemeneascene ; dar trebuie sd i spunem c magnetul lor pitoresc s'acam trezit, chiar prin spornica lor inmulfire. Vorba francezului:

Faut du Tyrol ; mais pas trop n'en faut !1

sau ca sa fim mai clasici i sa aplicam artelor axiome de onaturd mai filozofidi, mai poelica, mai estetica, sà amintimregula pe care s'a intemeiat mult cumpatata cultura a popo-rului elen i pe care Pindar, printre alfi multi poefi si pro-zatori greci, a exprimat-o intr'astfel

Xpil 8E %fit' CLUTOV navr'oc Opeiv p.itcov 2

Ce bine ar fi fost, nu este asa amice ? sd-mi fi aduseu mai de mult aminte de o asa infeleapta invälatura! Ai fi

Nu e treaba lui de a mâna plugul.El doarme pe zapada'.; m'anâncá dad. ucide ;El träleste in aerul cerului, care e numai al lui D-zeu.Aerul cerului? aerul tuturor! feciorelnic ca §i focul !

Tu, Tirol, tu n'ai nimic, nici temple, nici avutil,Nici poeti, nici zei nu, n'ai nimic, Ora de vAnAtori !Dar amorul inimei tale poarta. un falnic nurne :Libertatea!

1 «Bun e i Tirolul ; dar iar prea mult nu trebuieD.2 Pindari, Pythia. II, v. 34: (Trebuie ca in toate siln totdeauna omul

sä caute dreapta másurii).

l

212 AL. ODOBESCU

scdpat mai ieftin si ti-a§ fi crutat multe din ratAcirile netrebnice, din cArArile infundate, din cotiturile zadarnice, din ur-mele pierdute, din minciunile vrednice de cel mai indarátnicvulpoi, prin care te man fArA de mila, de cand ai avut pa-catul sä iei aceste foi in manA.

SA voiu eu insumi a rezuma acuma ale am spus pand aciMu, nu stiu de a§ putea. MAcar in privinta artelor vanAto-resti, s'ar cuveni insA sh-mi adun in mAnuchi notitele risi-pite aci ca aschiile si ca surcelele ce se imprästie fara foloscand, cu o teslA rau manuitd, o calfA de dulgher stangacicioparteste barna care esise mandrd. si temeinica' din pädu-rile, unde sub paza Domnului ea a crescut in largul ei.

DN. cum ? Sä mai vorbesc iarAsi despre plastica vanAto-reascA a anticilor, cu idealul lor intrupat in statua Dianeivanatorite, cu expresivele lor baso-relievuri cinegetice de pearcul lui Constantin, cu picturile lor curioase din mormantulNasonilor ? S. ne mai intoarcem la vanAtorile concertante aleSasanizilor din muntele Bisutun ? *'apoi d'acolo sa rAsArimtocmai in fundul Europei, ca sa scotocim in pesterile Dordo-nei, siluete de flare antidiluviane zgariate de Samoiezii Fran-tei ? Si aci sd-mi gAsesc beleaua cu Galii, vanatorii cei vestiti,pe cari eu am uitat pomenesc, i pe dansii, si pe cainiilor asa =It laudati de toatä antichitatea, si mai ales pe zeullor Cernunos, a cArui cApAtanA, frumos impodobita cu o mi-nunatà pereche de nAprasnice coarne de cerb, s'a descoperitla 1711, chiar in temeliile catedralei din Paris si seade acumin rand cu zeii pe un altar pAganesc, expusa la privirile si lardsgandirile tuturor onestilor consorti pariziani can l. se preum-blA curiosi prin instructiva gradina a Muzeului dela ospelulCluny ? 1

1 Catalogul Muzeului, No. 3. 4Un altar cu patru fete, sculptate cu cateun bust de zeitate fiecare). Aceasfa figurä este gravat5. in P. Lacroix.«Les arts au Moyen age et a l'epoque de la Renaissance) (Paris, 1869)pag. 353. Daca Galo-Romanii aveau pe zeul cornorat «Cernunos), Daco-Romanii au avut §i ei un «Joue Cerneanu) (Jovis Cerneni), despre carese face vorlA intr'una din tablele cerate, descoperite la 1700 in Abrudul

sa-i

TEui3o-Kuv1ev:46; 213

SA' trecem, sa trecem inainte, uitand rniniaturile scalambatesi ticluite de prin cartile didactice ale secolului de mijloc ; sanu ne oprim nici la kravorul Albert Darer, nici la sculptorulJean Goujon, cari fiecare au treat in treacat Cate o splendidaemblemä a vanatoriei, unul in spiritul mistic al Germaniei,celalt dui:A ideile elegante §i rasfatate ale Francezilor.

Ajunsi la timpul Renasterei, sa mai salutam incaodata, darde departe, pe marele Rubens, care a zugravit luptele dra-matice intre fiare si oameni, iar nu vanatori dupa cum lecerem noi. Amicul sAu insa, Snyders, indata ne va impacaprezentandu-ne pe dobitoacele codrilor, turbate si ingrozitede goana vanatorilor. Wouwerman ne va abate un momentdela trudele vanatoriei spre a ne desfata cu placerile ei cam-penesti si galante. Dar apoi pictorii francezi din gloriosul se-col al Ludovicilor, Desportes §1 Oudry, artisti patrunzatori sidibaci in studiul naturei, insd cumpatati in pornirile ei citot aparatul pompos al regestilor petreceri, ne vor stramutddin nou in padurile cu vanat si in mijlocul haitelor de caini.La dansii incolteste sub penel figura corectà si desteapta aprepelicarului.

Neamtul Ridinger, pastrand i inventoriind pe deopartetraditiunile oficiale ale artei din secolii trecuti, se alatura pede alta §i mai mult, in naivitatea sa germanica, de salba-ticia naturei.

Cu secolul nostru apara Sir Landseer si Horace Vernet.Inzestrati amandoi cu talente de frunte, unul deschide ori-zontul dramatic al vanatorilor de cerbi din muntii negurosiai Scotiei ; celalt recheama, cii mai mult instinct vanatorescdecal Rubens, privelistea animata a periculoas'elor vandtori dinpusjiite prigorite ale Africei.

Transilvaniei, i publicate mai intAi de Massmann, «Libelus aurarus,(Lipsca 1840) 0 mai de curând de R. P. Tim. Tipariu, fn cArchivulpentru filologie i Istorie) (Blaj, 1867), pag. 72 et scp Nu putem ti dad.Jouele dacic avea 0 el coarne ca cel galic, dar e probabil ca numele luiprovenea dela .colonia Zernes sau Cernetii de pe malul Duna.rii (Mass-mann, op. cit. pag. 116-118).

214 AL. ODOBESCU

Operile acestuia dau nastere la o scoala de pictori mo-derni, cari isi aleg subiectele de tabeluri in vanätorile de printot felul de tari straine i departate de continentul nostru.Acea scoala noi am numi-o sS'coalei de pictura vdneito-reasca exotica.

Dupa Landseer, carele pe langa cerbi a mai zugravit sicaini, cai, lorzi §i ladiese engleze imitat in Franta de Al-fred Dedreux, a rasarit o S'coala de picturd viinatoreascaa sportului.

Apoi, pe o treapta mai modesta a societatii, in Englitera-,in Franta si chiar in Germania, s'au ivit pictori cari au re-prezentat serios vanatoarea cea mica, cea cu prepelicarul siau creat astfel, in laturi de top caricaturistii din aceleasi

ce neincetat se leaga de biata breasla vanatorilor ma-runti, ceeace am putea numi .5coala de picturd vânato-easc burghezei.

In fine Elvetia si Tirolul, piscurile si caprifele, au inspiratpe numerosi artisti cari constituesc romantica odrasla asS'coalei de pictur'd veineitoreascei alpestra.

Duph aceasta nomenclatura substanpala si dupd aceastaclasificaliune sistematica a artelor vanatoresti, cel ce va cu-tezà sa zica cá eu nu am cunostinte speciale in arte, nicimetod in scrierile mele, 11 rog sä pofteasca dumnealui la in-trecere cu mine si sa-mi spue, drept proba, carei scoale depictura vanatoreasca atribue d-lui tabla zugra.vita de sub urn-brarul drciumei liii Kir Ionita Buzdruna, dela morile Ciure-lului, unde trec nerntii la vanatoare, in care tablä figureaza,pe un fund portocaliu, un vanator albastru tragand cu puscdintr'un epure rosu, care tine vesel in labe o plosca cu yin,si toate acestea inconjurate cu urtnatoarea deviza, pline dedulci §i iscusite hderneniri pentru orice vanator :

A-LUCK TE AE(11 ltt KINAT,RNHO'NKJA CIS 311,11 KIKAT

1.;ktiK7. KOEI C 4.11181111 TEN,

Iforrntie nint; s$id (Sic !)

taxi,

am

tralyn-ty.Z.c. 215

Amice autorule, mi-a§ lud acum ziva bund dela tine §im'a§ inchind tie cu plechciune, mulfumindu-ti pentru mo-mentele pldcute ce m'ai fAcut sà petre7, mai intaiu citindu-ticartea §i apoi gandindu-md la &Lisa, ca s indrug toateaceste nevoiase glume, difficiles nugce'. Dar si aci mi-etearnd ca o sh te superi, socotind eh am vrut s5. te las singursingurel, tocmai sub umbrarul lui Kir Ionitä.

SA chutám dar, pentru acest ite nzissum est al tovärd§ieinoastre vhnhtore§ti, un aer mai curat, mai invietor, in carevechea noastra. prietenie sh se simth mai la locul ei, unde

putem repeti impreund versurile lui Mussel pe care ni leziceam si acum vreo cincisprezece ani :

Oui, la vie est un bien, la joie est une ivresse.Il est doux d'en user sans crainte et sans souci,II est doux de feter les Dieux de la jeunesse, (?)

D'avoir vecu trente ans comme Dieu l'a permisEt... si jeunes encore, (! ?) d'etre de vieux amis 2

Dar ca sh chutdm si sh gäsim acel bc dorit trebuie, amice,sh te mai ingrijesti despre un mertic de rdbdare, trebue shfaci din nou inimh viteazá. Haidi !

Macte, nova virtute, puer ; sic itur ad astra ! 3

1 Martialis, «Epigram.* II. 86 :«Trupe est difficiles habere nugasEt stultus labor est ineptiarunn.

«Prost lucru este cand se tine omul de glume nevoiwnerozeasca treabd sunt fleacurile».

2 Alfred de Mussel. Poesies nouvelles* Sonnet a Alf. T. 1838.«Da ! viata e un bine, i veselia e o belie.E dulce lucru de a se bucurd de dânsa Mra temere §1 far& grije ;E dulce lucru de a serbá tot zeii din liner*,

De a fi trait treizeci de ani dupa cum a voit DumnezeuSi... Inca ad de tineri, a fi prieteni vechi».

Prieteni, da : dar tineri...1? nu prea tocmai. Ce zici ? sau vorba roma -nului ; Vrabia puiu

3 Virgilii, /Eneid IX. v. 641 : «De§teapta in tine o noud virtute, baiete ;astfel vorn ajunge pana la stele*.

tra,80.-If

sa

5i

!a

216 AL. 000BESCU

De a te duce drept la stele, nu prea am speranta ; darvino cu mine pana colea, in munfii Buzaului, si poate cavei petrece pe acolo §i tu cateva minute placute, cum am pe-trecut eu, sunt acum cativa ani, ratacind cu ochii pe plaiuriincantatoare, iar cu auzul si cu gandul prin fantasticele re-giuni ale basmelor vanatoresti.

X.

pe o frumoasa zi de \Tara ma odihnisem cateva ore laschitul Gdvanul, o minunata infundatura calugareasch

din munfi, cateva colibe si o bisericuta de barne, semanateprintr'o pajiste smaltuita cu flori, pe care o incinge un semi-cerc de inalte stanci pestrite, ce poartä numirea foarte nime-rita de Curcubeata. De acolo plecai calare ca sä merg laBisoca, sat in doua chipuri interesant : mai inraiu fiindca desub dealul pe care el seade, izvoraste Peceneaga, un pâraucu nume pretios. pentru etnografii tarii ; al doilea pentrucaintr'insul traesc si se präsesc din neam in neam, cei maifrumosi barbati din tot plaiul imprejmuitor. Ca proba despreaceasta din urma particularitate a satului Bisoca particu-laritate pe care am putut mai tarziu sa o constat in toataintinderea ei, aveam cu mine, drept cala Liza dela Gavanulpand acolo, un voinic Bisocean, un fel de oache§ Apolonmuntenesc, carele cunostea ca in palma toate cotiturile mun-tilor si se mai pricepea si la multe altele, caci era si \Tana-torsi cioban, §i cosa§, si cantlret la biserica, si cantaref cu ca-valul, Doamne iartä ! pare-mi-se cã mai mester era lafluer decat in strana, ba Inca stia sà spunh si basmeera mai mare drag sa-1 asculti.

Cat a tinut calea, vreo §ease ore, gurita nu i-a thcut.D'apoi nici eu nu-i dam vreme sa rasufle : «Badita, ce livedee asta ?» II intrebam, trecand prin niste guri de Arai carema imbatau cu dulcele lor miros de fan proaspdt cosit.«Cum se chiama ierbile celea care par iMpletite si la varf

deft

Irau7A-Kuvrar:lzi-,s 217

gAitAnite ?» i el imi spunea nurnirile tutulor florilor, ier-belor §i burienilor, aratandu-mi chiar §i pe acelea care suntbune de leac «Ceia este dobrisor si cealaltä ghisdei ;asta e laptele-stAncei si astAlaltd, zarriA-mifoasA ; ici iata bran-duse Si colea dedefei ; apoi lobodA i drob, vAzdroaga si si-minoc, iarba-ciutei si piperig, pojarnita si sefterea» i altelemulte... Dar eine le mai fine minte ! -D'a§ fi stat sa le in-semnez pe toate, poate cA imi da si mie Societatea Acade-mica sA lucrez, nu, val de mine, la Dictionarul cel cu

. vorbe numai plivite, alese si mai cu seamä croite de pecurata latinie, ci la pagubasul de Glosariu, unde pricop-sifii nostri lexicografi si scornitori de graiu nou si pocit asvArlAea borhot, mai bine de jumatate biata frumoasa noastralimbA romAneasca.

Din norocire, Bisoceanul meu nu §tià nimic despre chipulcum ne batem noi joc in orase de ce avem mai scump rAmasdela pArinfi, si el, in limba sa pe care as da ani din viala-mica s'o pot scrie intocmai dupa cum el o rosteA, in acea limbAspornica, vArtoasà si limpede a fAranilor nostri, imi povesteApasurile si plAcerile oamenilor dela munte.

CAnd ajunserAm pe muchia plaiului ce desparte vAile des-, pre Buzau de cele despre RAmnic, privelistea, din veselA si

plAcuta ce erA, se Men deodatA mare*.In spate aveam culmea intinsA a Penteleului, starostele

munfilor din Buzau, §i pe sub dAnsul se rAnduiau, ca trepte aleunei scAri de uria§i, olaiul .RAboiului, munfii Neharnifa, am-bele Muse, Maciesul, Brezeul, Piatra-penei, CarAmbul si rnultealtele mai a§ezate ; dar drept in fata noastrA, adapostite subpiscurile sem* ale Furului si ale Ste§icului, se inAlfau, caniste pereti suri §i macinafi d'alungul unei perdele de brAdet,stâncele NAculelor la poalele cArora se asterneA, intocmai caun Idicer verde si inflorat, o poiand larga si desfAtata.

Intr'adevAr ai fi zis, ca balada pAstoreaseA, cA acel piciorde plaiu este intocmai o gurA de raiu.

Stam si mA uitam cu acea uimire produsd adesea in noipriveli§tile neasteptate ce ne izbesc vederile pe unele culmi

218 AL. ODOBESCU

despärtitoare de v5.i. CáMuzul meu carele, cum am spus, a-yea samânta rnultä de vorM, ma destepta din acea miraremutä : «Asa-i Donmule, ca-s mândre Petrele fetei delaNácule ? Vg.z c'ai Minas th ochii la ele ; dar mi-te când aisti i povestea lor ?» «Apoi ce mai stai, voinice ?» Ii

raspunsei cu grab5. ; «spune-o, daca. o tii. 0 sä-mi fin'ade urdt pe drum». i Bisoceanul meu, carele atka asteptà,Incepñ a-mi spune urmätorul basm, povestindu-1 in al saugraiu poetic si armonios, pe care in desert ma voiu sili ena-1 recherna in amintirile mele :

«Basmul meu, boieri domnia-voastral (aveam cu mine pe unNeamt care nu intelegeà româneste), basmul meu e cam co-pildros : dar pare-mi-se ca. nu e toernai fárà de folos !»

AO. ,fu precuvantarea lui i, precum zice 135.trdnul. Omer :

Dupa a lui limbA deck mierea mai dulce curga viersul I

«In vremea de demult, pe când oamenii de pe lumea astastiau i puteau mai mult deck ce pot si stiu cei de acum,pe când pruncul de trei zile ifi numarã numai intr'o clipätoate stelele de pe cer, i vedea cu ochisorii cum creste iarbacâmpului i auzeà cu urechile cum sfariie fusele cand toarce

pe vremea de atunci trdià in plaiurile Buaului, oimparkeasá tare si mare, pe care o chema. Doamna Neaga 2

1 Homed Iliad. I. v. 249 :

Tog xl't &no -0,470.71; I.LAttoc yXuxiwv 'pgsv

Poate Ca tu sau altul imi yeti spune cá Doamna Neaga, cea delaCislAu, dela Lapos 0 dela TisAu, n'a fost tocmai pe and cu Por-Im-pArat, de vreme ce dAnsa traià in al XVI-Iea secol, si a dAruit chiarmAndstirii Bratskii din Kiev, la anul 7107 (1600), o cruce ferecatA cares'a si reprodus in publicatiunea ruseasa BocKpecHoe Freuie in anul4-lea (1840), pag. 436 et sq. Acestea le stiu i eu, ba am si acasa o ca-rAmidA luatd din ruinile cetAtii Doamnei Neagk, din padureacare de sigur nu denotä o mai mare vechime. Dar, de unde sã asteptidela un biet muntean din Bisoca, atata eruditiune In istorie i archeo-logie ?NotA ad laudes gratesque B. P. Hasdeo, aruia datorez cu-nostinta i desemnul crucii dela Kiew a Doamnei NeagAi.

pdiajinul...

auF34.

Cislaului,

TEJau-16vnygrtx;5 219

Ea ii avea palatele ei tocmai colo, in codrii CislAului, unclese vAd i astAzi, pe o magurà mare ocolitä cu paraie, te-meliile de szid ale cetatii ei, iar grAdinile i livezile in careea se preumblà cand i se faced urat acasà, si le avea pecolnicele Laposului, unde stA i acum pupil ei cu colac depiaträ, sApat cu slove pe care, Mu, nici cei mai cArturari dinziva de astAzi nu le mai pot ghici.

Din toti copiii câfi Dumnezeu ii dase si-i luase inapoi lasine, Doamna Neaga rAmAsese in vacluvie numai cu un fe-cior pe care-I iubea ca pe lumina ochilor. Era si drAgAlas,

bata-1 fericea puiul de impArat ! Mandru ca stralucitulsoarelui la amiazi, bland ca razele line si mangAioase alelunei, sprinten ca luceafArul sclipitor al diminetii i inteleptca i intreaga tArie a cerurilor. Nu stia maica-sa nici lumeatoatA cu ce sä-1 mai desmierde, atat era tuturor de drag side plAcut.

«De micut II dase Doamna la carte si cand abia ince-puse tuleiele barbei sA-i umbreascd pelita copilareasca, el

vorbea pe de rost toate limbile de pe lurne, ba inch' inte-legea si graiurile tAinuite ale pAsdrilor si ale fiarelor.

«Atunci Doamna, cu inima inganata intre dor si bucurie,ii vorbi ash : «FAtul meu, cartea card a fost, ai invätat-otoatA din scoarta pänd in scoarta ; acum, ca sá te faci ompe deplin i voinic cu terneiu, precum se cade unui bArbat simai ales unui fecior de impArat, toti de toate patine imispun cä trebue sä te duci lumea sA o colinzi, ca sä incerci

sa ispitesti viata prin tine insuti i sä afli multe i ma-runte ale lumei, care se vede cá in carte nu se pot scrie.Du-te, copilul meu ; mergi de vezi si de Inv*: dar catA anu te prea departa de pe aci, adu-ti aminte, voinicelul meu,cA pe Cala' vreme nu te va simti mama colea in preajma ei,grija, chinul i mahnirea din sanu-i nu vor lipsi».

«A doua zi, dis de dimineata, feciorul de impArat, maimult vesel decal duios, Ii luA ziva buna dela Doamna,maica-sa, care se silea, sArmana, pe cat putea, ca sA-si sta,paneascA plansul i obida ce o inecau. Era vesel voinicelul-

si

220 AL. ODOBESCU

liindcA in curtile palatului II a§teptau ca sA-1 insoteasca in,cale o sumA de

boeri mari ai ostilor,puterea domniilor

groaza dusmanilor,toti chlari i inarmaticu sageti, cu buzduganesi la brAie cu arcanegata-a merge dupa soaresd inceapth 'n vanatoare,dupà ursi i caprioare,dupà pas5ri Olbioare,ce sunt bune de m'ancare

plikute la cantare.

«ApucarA in spre miazd noapte si trecând pe Scdrisoarrtunde-i lesne cui scoboarA, luard apa BuzAului in sus tot Can-thud i veselind. RAsunau dealurile si vAile si apele rAuluipe unde treced mAndra ceatA de voinici. Dar cand sosirA lainfurcitura BAscei, acolo unde se a§terne o poienitä verdeumbritA de plopi, de stejari si de fagi, feciorul de impAratdeodatA isi opri armAsarul in loc si in gura mare strigh ashcAtre sotii säi : 0MAi frati ! vedeti col° drept in muchia inaltAqsi plesuva- a Penteleului ; acolo am sh ma duc, tot in fuga«calului. Cine poate, tie-se dupA mine !» Si &And pintenisprintenului fugar, ca un fulger se repezi prin valea ingustAa pArAului. Sub copita pintenogului, pietrele schpArau, apeleclocoteau, pulberea in sus se inaltd, cu norii s'amestecA, si-apoiin jos iar cAcleA, vAlceaua inegurà si pe voinic mi-1 ascundeAcu totul din vederile boierilor, cari rAmdsese departe in urmalui. Trecn el ca in zbor, cu fugarul spumegat, prin valeaRozilor, pe sub muchia Paltinului, pe la gura Teghi ; sari caun smeu pe de-asupra Curselor de piatrA ; i§i zAri ca prinvis chipul oglindit in apele cAtrAnite ale Ghenunei Dracului,si printre brazi, printre molifzi, printre afini si ienuperi, suimlaca Cernatului pAnA in vArful muntelui. Sburà calul nebun

cu coama si cu nara in vAnt ; iar calaretul, cu mintile rapite

5i

Ci

Tegio-KumEstz4 221

de multumire, sorbind cu desfatare in piept mirosul racoros.al brazilor si al florilor, dor' ca se simtea dus ca vantulca gandul peste stanci, peste verde*, peste gol i iarba creata.

«and fu la amiazul mare, fugarul statit locului si feciorulde impärat se trezi singur singurel chiar de-asupra Penteleului.Jur imprejur, cat cuprindea ochiul, zari numai creste de munti,cari mai mari, cari mai marunti. Dar mai presus de tot seridica crestetul gol, de pe care el privea i vedea jos pantantulcu verdetile cufundandu-se in thate partile, iar sus, cerul lim-pede i senin, scaldat numai in raze de lumina. Soarele do-gorea drept de-asupra si in arsita ameazului, pare cd conteniseorice adiere ; nici o suflare nu se simtea, nici un sunet, nicio miscare.

«Sta marmurit voinicul ; nici ca mai pomenise el asatacere, asa pustiu, asa mandrete ! cand deodatd, pe subroata aurita a soarelui, se ivi o pasare mare*, un vulturnegru cu aripele falnic intinse. De grabd puse voinicul manape arc, II incorda i gata era sa räpeaza sageata, cand pesus auzi vulturul croncanind in limba sa cea pasareascii

«Imparate, luminate,nu-mi lua zilele toate ;ia-rni-le pe jumatate ;ca-ti voiu da eu nesternate,chiar piatra zarnfirului,limpezimea ceruhri

«Feciorul de irnparat destruna arcul, minutiat de asa cu-'inte ; iar pasdrea, drept multdmita ca o iertase cu viata, lasa

pice din cioc pe obalciul eIii voinicelului, o piatra dezamfir mare si frumoasä, limpede i albastra intocmai caseninul cerului.

«Din ceasul cand capatii aceasta nestemata i o puse insan, nu mai ramase pasare pe cer care sã nu fie robitä lavointa lui. Pentru dansul, toate sburatoarele, mandri paunasi,salbaticosi cocori, bufnite cobitoare, soimi clarji, gainuse mo-tate, dumbravence cu aripi verzi, pupeze cu creste baliate,

sad

222 AL. ODOBESCU

grauri pestriti, sitari, dropii i ierunci, toate picau ca ferme-cate, cand e§ea el la vanAtoare ; iar de se preumbla nurnaiprin codri §i prin livezi, mierlile §i privighietorile, pitulicile §isticletii, presurele i sfranciocii, petroqeii i sfrede1u0i, bot-gro0i §i scatii, toii, tintezoii §i pitigoii, toti ii intampinau pestetot locul cu dulcele lor cantAri ; cucul ii vesteh la tot ceasulmulti ani cu noroc, §i prigorii cu pene albastre, ii insotiaupretutindeni, chiuind §i sburand vesel de-asupra capului sdu.

gTrecU o zi, trecurd. doud, ba mai trecurd i alte noudvoinicelul nu se indura ca sd se instrAineze dela mandreleplaiuri ale Buzdului, in care el domnea acum cu voie bundpeste toarà firea sburAtoare catd falfaie sub soare. Noapteape la cantatori, pa.n a. a nu se revarsa bine de zori, el erapurees la vandtoare, §i mai adesea seara II apucà prin paduri,ucigand §i starpind alte pAsAri cobitoare ce se ardta numaiprin intuneric.

xRdtdceà intr'o zi pe culmea paduroasd a lstritii, tocmaicolo jos, la curmdtura dealurilor, sub care incep a se a§terne.campiile, cand 'deodatd, fdra veste, pe la sfintitul soarelui,se tidied din vale un vant mare §i turbat care indoia: fagii,frangea plopii, smulgea ulmii §i cletena cu urlet tot codrul §itot muntele. intr'o clipd, norii de pretutindeni la un loc seadunard, negurile se indesard, i peste tot cerul se distinseun pod intunecat de fier §i de mama, peste care trecea §i seinvartea sfantul Ilie, incurandu-0 armdsarii cu tunete §i cuplesnete, i scdpdrand numai fulgere §i trAsnete de sub roa-tele carului sdu. Apoi dintr'o naprasnicd detundturd, se sparsedeodatd podul, brAzdat de mii de sägeti luminoase §i incepüa curge pre pAmant, o ploaie groaznicA :

ploaie cu siroaiede fitceA pâraieploaie cu bàicide strica potici ;ploaie spumegatà'nneca lumea toatd;ploaie de potopf'acen lumea snop.

1

si

:

Iret;(50-ELIVrlyclqz0; 993

«and se mai potoli furtuna, feciorul de lint:drat catA ase urni din scorbora unde stAtuse pitulat ; dar el nu mai stiiiincotro s'apuce, asa de tare era, in codru, si frunza deasA,

noaptea intunecoasA, i calea pietroasA ; pe unde cdta urmaumblatà, urma era stearsä ; pe subt atatea frunzare cAzute,toate carArile se fAcuse nevAzute. Nu vedea, nu auzia, niciin greul pamantului, nici in usurelul vantului ; numai candtragea bine cu urechia, Ii veneà din departare la auz, chiotulghionoaii ce-si ascutea noaptea ciocul de coaja copacilor,miorlaitul cucuvailor care se chemau jalnic una pe alta prinmijlocul beznii ; apoi uneori Ii trecea repede pe dinainteaochilor i Cate o umbra neagra de lAstun rAtAcit, care cAdeadin vAzduh, cu lungele-i aripe ingreuiate de ploaie.

«ToatA noaptea ar fi umblat el lard spor ; dar noroc cãavea cu sine pe coteiul lui cel mai bArbat, cel mai priceput,cel mai credincios :

Miclau§ caine 'nvatat*Ea seama la vânat ;el apuch spre colnic,u§or, sprinten §i voinic :tot spre vale se rasa,

ararea cauta,botul prin iarbd vArAnd,urmele tot mirosind.Urma-i ici, urma-i colea IMiclau§ n'o mai perdea,pr'intuneric o simtia,noaptea 'ntocmai ca ziva.

«Astfel, cu cainele ca.lauzd bunä, voinicul apucA de-alungulin jos, valea Orgoaii. Prin volbura apelor ei se rostogoleauacum cu vuiet, rAdácinile de copaci i bolovanii de piatrA,surpati dela munte. $i cainele i stApanul umblau incet cusfialA pe costisul lunecos ; dar (-and ajunserd tocmai de-asuprapriorului de unde se %/Ad, in poala, urmele unei cetati deUriasi i brazda vladnicA a Troianului, MiclAus stata in locmaraind ca in preajmä de vanal. Voinicelul sticli ochii. Fla-

si

si

si

si

AL. ODOBESCU

cdraie alburii e§eau pe acolo din pdmant i zburau d'asupratainifii unde statura ascunse, atata mare de vreme, comoriledela Pietroasa, clo§ca cea vestità cu puii ei de aur ; dar pela lumina sclipitoare a vapaielor, vanatorul zdri printre erburi§i petroaie, capálana lungareafa a unui dihor carele, cu ochiiraslefi cata drept la dansul. Trupul §i coada, dobitocul §i leincolacise, le facuse ghem in fafa coteiului, cum fac dihoriicand n'au loc de scapare in vizuinile lor de sub pamant.Voinicul nostru era gata sà asvarle intr'insul ghioaga lui cu .

tin,te poleite ca sal prapadeasca, cand dihorul incepn a chifaii limba lui de lighioana §i a zice :

AlinpArate, lurninate,nu-rni luA zilele toate :ia-mi-le pe jurnAtate ;

voiu da eu nestemate,chiar piatra smarandului.verdeata pamantului !»

«Feciorul de imparat, aducandu-§i aminte cat de bun augurii fusese asemenea vorbe din graiur vulturului, lasa ghioagajos §i goni cainele in laturi; iar lighioana, bucuroasà de a sesimfi scapata, incepit sä racaie farana cu labele §i scoasedinaintea voinicului o piatra de smarand, mare §i frumoasa,,de stralucea verde §i ramurata ca spicul crud al graului, carodul parnantului.

oAtata fu voinicului pana ce tidied de jos smarandul fer-mecat §i-I baga in san ; §'apoi de atunci innainte toate ji-vinile Cate .se tarasc prin farana §1 ate se ascund pe subpamant, toate ii cunoscura pe dânsul de stapan. Viezurii cuperii suri, lungi §i drepfi ca fepele, §i bursucii somnoro§i,.cari ies numai noaptea din vizaini ; §derii padurefi cu blanaruginie, deasa., moale i frumos netezita, §i vidrele colfate depe malul Minor ; nevaistuicele cu trup prelung §i mládios §icu gu§e albe, care se furipaza printre räzoare, vanand cuiburide pasarele, §i veverifele §ugubefe cu coada valvoi, care sarzglobii pe cracile copacilor ronfaind alune, ghinda §i scoru§e ;

ch-ti

22.4.

11.tuEic-K 4v-r;:ettr.6c. 995

pintele cu labe scurticele la piept, iar la spate cu picioroange,care cAnd umbla se saltd ca locustele, i cateii pamAntului,

de le zice i suite, cari scot capul la amiazi din gaurica sä latre la soare ; apoi miunii cei cu gropanele pline degrane i obolanii din smarcuri ; toate lighioanele panacArtitele orbete i aricii ghimposi, ba chiar serpii, gusteriisoparlele, toate i se aratau lui in cale, sau ca sA-1 slujeascAla vreo trebuinta, sau ca sa piara de mana lui, cAnd aveaplAcere de vAnat. Cu dansul vulpile ii cheltuiau de pomanaviclenia mintii i iuteala piciorului, caci de fiecare minciunaa vulpei, el afla prea lesne mijloace o mie ca sa-i vie de hac.Apoi i cu ursul cel mai salbatic, el Ii Mcea jucarie ; farasecure, MCA cutit, el infra semet in vizuina lui, se lua cudansii la lupta dreapta si in totdeauna ursul cadea mort lapamant.

oAstfel prin vAzduh, astfel pe sub pamAnt, el era mai mare ;de aceea i.. traiul lui era acum si mai mult pornit pe vAnA-toare.

Rand feciorul de imparat trecea pe dealul Balaurului, d'astAnga Slanicului, lighioana cea infricosata, cu o falca in cer

cu alta in pamAnt,

Serpoaica cu solzii verzi,sd n'o vezi, sa n'o visezi 1

de graba se zvarcolea, se pitula si se afundA pana. la gurileiadului, ca sa nu o vazd viteazul vanAtor, sa nu-i reteze cupalosul sapte capete i sa nu-i stinga sapte suflete. Oricatde mult se silea dansul ca sa-i apuce inainte, iazma iaduluiprididea cu fuga i voinicul ramânea mereu sa-si scoata ne-cazul pe pasarile cerului i lighioanele pamAntului. Da zi pestezi si nu putea nimeri.

((Asa mai pati intr'o noapte ; si a doua zi, de ciuda si demAnie, se porni de pe dealul Balaurului in jos, cAnd abia semiji de ziva i ajunse de odata cu zorile, child se deschi-demi florile, la valea stearph i pustie a pAelelor de glod. .

«Daca nu stiti i n'ati vAzut, sa va spui eu cA acoloAL. ODOBESCIL Opere complete. Vol. I. 15

si

51-a

226 AL. ODOBESCU

asezat Necuratul cazanele cu catran I cu smoald colcotitä :pe sub pdmant galgaie i fierbe glodul noroios, mai recedeck ghiata, mai negru deck ceata ; apoi pe guri cascateprin tot ocolul acelei vai fAra de scursoare, tasneste tina insus, child de o schioapà, cand de o palma, cand de un stanjensi mai mult ; la fiecare gurA irnprejur s'a durat musuroi,balele catranite pe care Ugica-1 toaca le scuipa din vagaunese scurg naclaite de-alungul movilitelor, se aduna in nomol,se usuca. de \rant, se crapA de soare i astern tot fundul vaiicu o huma sura i jilava, pe care nu se prinde, Doamne fe-reste nici troscot, nici ciulini.

«and de pe culmea vecinA, feciorul de imparat fad.' ochiimath' de-asupra NTH urgisite, el vazii o biata caprioara rata-cità, cdlcand cu sfialà prin nomolul uricios al mocirlei ; maideparte, o fiara salbatica, un ras, stà starcit la panda ; parulde pe dansul lung si subtire, alb si cu pete negre, se sbar-lise in sus ; urechile-i tuguiete cu pamatufuri de peri negrila varf, se ridicase drepte, i ochii lui, vii i patrunzatori caochii de femee, scaparau scantei. Numai in doua trei sarituride pisica, el ajunse caprioara, se agatä de pieptul ei, ii in-fipse dintii in beregata si se gatea sa-i suga cu desfkare san-gele din vine, cand voinicul invarti repede prastia ca sa o is-beascA in fiarA. Dar ochii rasului care vad si in miezul pietrelor,zarira ce i se gatea ; el se smulse dela pieptul caprioarei siincepit sà latre in limba lui de flail.

timparate, luminate,nu-mi luà zilele toate ;la-mile pe jum'atate,

voiu da eu nestemate,chiar piatra rubinului,clocotirea sdngelui

«Si acum, pentru a treia oar* feciorul de imparat iertaviala rasului, precum iertase pe a vulturului, precum iertasepe a dihorului ; el stranse prastia pe mar* iar fiara, vesela

multumitoare ca scapase cu zile, scapara din ochii ei o

§i

§i

dt-ti

11-Ev8o-ki..rir,-/sztx;); 227

piatra de rubin, mare 5i frumoasä, ro5ie 5i vie, mai ro5ie decatfraga muntelui, mai vie deck para focului i intocmai casangele voinicului.

«Cand o lua voinicul in mand i o MO in san, pare Cãii mai crescii de o 5chioapd inima intr'insul. De aci inaintetoatd firea cu suflare era prada lui. Toate fiarele pe care iu-teala sangelui le impinge in fuga lor, a se a5terne 'Daman-tului ca iarba campului la suflarea vantului, toate cele caretrdesc din vdrsarea sangelui, toate Cate din sange o i pierd,toate se supuserd i ele la vointele voinicului, ca pasdrile ce-rului, ca lighioanele parnantului.

«Dinaintea Unui a5a minunat vandtor,

cerbii dela munteplecau a lor frunte,mistretii coltaticadeau impuscati,capra saltareatanu scapa cu viata,lupii din pädurepicau sub secure,iepurii fricosi...»

Cam pe aci ajunse cu povestea Bisoceanul meu, cand de-()data' auzirdm la spatele nostru, o detunAturd de pu5cd ur-mata de un Donner-Wetter-Saperment ! exprimat cu o ener-gie de adevdrat granadir kesaro-krdiesc. Ne intoarserdm iuteochii inddrät; dar nu mai era nimeni; tovard5u1 rneu, neam-tul, se fäcuse nevAzut.

«Sardcut de maica mea!» strigd din bdierile inimeiBisoceanul, s'a rdpus domnul Ininger. (Acest fel gdsiseel cu cale ca sd. localizeze titlul de inginer al tovard5ului meu).

Alergardm de graba la locul de unde venise zgomotulsubt o tufa gdsirdm pe neamt rdsturnat pe spate, (land dinmaini 5i din picioare ca sd. se scoale ; aldturi era pu5ca luidin a cdrei teavd. e5ea Inca fum ; putin mai departe se favaleao pdsdrica printre fulgii ei risipiti pe iarbd. Calul, de pe carecdzuse inginerul, se zdrea departe in vale ; cu 5eaua p dan-

§i,

228 AL. 000BESCU

sul, el apucase vesel §i in goana mare, drumul casei, lAsandcAldretului libera facultate, sau de a ramane unde cdzuse,sau de a-§i urma calea cu orice alt mijloc de locomotiune.

«Bine, prietene, zisei in sfar§it eu patitului, dupa ceconstatarAm ca nu se afla in nicio primejdie, «fa-mä sA in-teleg mai intaiu cum ai cazut de pe cal ?..:Apoi pentruce aitras cu pu§ca ?... lnsfârit pentruce te-ai departat de noi ?»La toate aceste intrebdri, el nu aveà alt rdspuns deck : «Asta,zAu, nu tiu!»

Calauzul nostru nu era mai putin curios deck mine ca saafle cum se petrecuse lucrurile, dar el cel putin gasea insu§ipentru toate, eke un cuvant de raspuns §i de m'angAiere.

«Lash, domnule ; nu e nimica, ca ai cazut pe spate §ite-ai rezimat in coate. Rau era daca cddeai pe brand, Ca pu-teai nasul sà ti-I frangi».

Cdutand apoi prin iarba, el dete peste pasArica rAnitAjumulitk care, sarmana, se svarcolea ca vai de ea ; era obiata ciocarlie. Bisoceanul luand-o in mana, cunosch indataea era ucisa, nu de alice, ci de ciocul gaitei : «Cu bungseamd, domnule, dumneata ai vrut sA tragi in pasArea rApi-toare §i nu vei fi nemerit-o ; dar lash' cà nu e nici o paguba ;vanatul cel bun tot al domniei tale a ramas. Vorba roma-nului : «nu e pentru cine se gatete, ci pentru cine se ne-mere§te».

Dar neamtul se apara ea' el n'a tras de fel cu pu§ca, cApu§ca s'a tras singura i ca, din aceea, calul speriindu-se, asàrit §i 1-a trantit jos, unde 1-a §i lasat MIA ru§ine nici pdcat.

<Lasà domnule, ea i a§a e bine !» zicea BiSoceanul.«Dumneata tot nu ramai paguba§, ca, i daca n'ai dat invanat, vanatul ti-a picat din cer jutnulit gata. Si apoi desprecazatura, sa n'aibi vreo mahniciune, ca pamantul nostru ro-manesc e bun de obrantealA :

Cine cade pe el josSe scoal'a mai sanatos.

Si' inteadevAr, domnul ininger se ridicase teafar §i färä va-

si

226 ANTICRITATI DIN DOROHOITI

Ibanesa, care 'Arta, numele de Siligte unde se 'liceca a fost oral vechlu ; pe acel loc s'at descoperit,la anul 1842, duoè pistOle de forma primitiva,care s'at luat de catre posesorul Vasile Urclica.

in aceia§ comuna se afla and) nisce gropi,care sunt ala de vechi meat, and se intemplaa se cufunda vre-una, se gasesce pe jumetateplina cu cOje de semine de mei (malaiu). Se credeca acele gropi sunt ascunVtori de proviziuni din

I nfinevremile Tatarilor. in centrul comunel seafla ducië fontani fOrte vechl ; ambele sunt situ-ate limga riul Ibanesa. La cea despre rèsarit s'agasit o cruce nalta ca de un stat de orn §i carepurta inscriqiunea Haivas (?)

Plasa Prutuliti-de-jos. Crasnalelica. In co-muna Crasnaletca, situata pe malul Prutului,sunt trei catune. Spre nord e MiculinVi; in facasatului actual se afla o insul, la un loc, undePrutul formeza un cot numit cotul Pereriei;intr'insa se veldü ruinele unei biserici de petra,imprejurul caria a fost sat. In timpul rasbOielorintre Tura §i Rq la inceputul acestui secol,locuitoril acelui sat ail perit i satul s'a rasipit;de aceia §i locul a luat numirea de Pererla. Sa-tul J.VIiculinii s'a intemelat mai in urma pe la1812, pe malul Prutului.

Catunul Cra§naleilca este mai la S. pe unpisc de del in partea despre resarit, unde se afla

230 AL. ODOBESCU

Pasarea vralmase se repezi, zbierand prin aer, ca sa princlape cantareata, i aceasta, mititica, in zadar cerca sa-i scapeprin fuga. oPretutindeni unde &Ansa, fugind usurick tdiàvazduhul cu aripile ei, iata i dusmana, cruda gaita o ur-marea cu chiote mari prin aer».

La tipetele de bucurie ale gaitei, Ia vaetarile sarmanei cio-carlii, sonmorosul, plecat pe oblancul elei, tresari si in mi--carea-i zapacita, ii caza pusca de pe umeri ; cocosul se lovide scara ; umplutura se descarca cu sgomot ; gaita i calul sesperiara amandoi deodata ; .una rasa prada sa-i pice din cioc ;celalt tranti jos pe cálaret, i astfel vandtorul färd voe i va-natul neasteptat se intalnira alaturi, pe iarba verde a plaiului.

Dar calul, ca si gaita, Ii vazii de calea sa i tovarasulmeu rarnase pe jos. De aceea si Bisoceanul, carele era camatins in amorul sau propriu de povestitor, prin somnul ingi-nerului, ii spunea drept ruangaere Vezi, domnule ininger,dacd domnia-ta stiai romaneste i ascultai la basmul meu, nuerai sa pati atatea nevoi ! Dar fie ! and este vorba de va-natoare, apoi poti sa mi te lauzi cd esti nascut cu tichia incap, si

VAnátorui norocosumblá bucurospe jos,.

Astfel ne urmaram calea spre Bisoca.

Pour l'essuyer pres de la title,Tremoussant d'une aile menueEt te sourdant a petits bons,Tu dis en l'air de si doux sonsComposez de ta tirelire,Qu'il n'est amant qui ne desireT'oyant chanter au Renouveau,Commie toy devenir oiseau.

Virgilli, Georgic. I, v. 405-408 ;

Quacumque illa levern fugiens secat thera pennis,Ecce inimicus atrox, magno stidore per aurasInsequitur Nisus.

irsua'a-fiuvrrrs:tr.O; 231

XI.

Bram acum tocmai pe culmea dealurilor sub care se add-posteste, ca intr'o copaie, satul Bisoca. Gata a carmi in

dreapta ca sä pogordm in sat, aruncai imprejurul meu o lungAsi multumitoare privire, voind sA-mi iau ziva bund dela in-tinsele privelisti ale plaiului, mai nainte de a le pierde cu totuldin vedere.

Soarele apuneA drept dinaintea noasträ ; cercul lui rosaticscApAtase pAnd pe valea orizontului i razele-i, calde si se-nine, pare a se asternuse pe tot sesul rAsAritean al tárii,care ni se destindeA acum 'sub ochi. De pe acest tApsan cul-minant de unde muntii SAcueni cotesc spre tara Vrancei, totBaraganul, tot câmpul BrAilei, tot sesul Galatilor, cu matcaRamnicului, cu valea BuzAului, cu lunca Siretului, toatà aceaWA' i oablA ampie se aratd saldatà intr'o luminA gAlbue

lucioasà, ca fata unei uriase sinii de aur ; printr'insa,liniileserpuite ale rdurilor se desprindeau ca fire Crete de betealdargintie, iar suprafata netedd a apelor sdrate din Balta-Albdsi din Balta-Amarà oglindeau ca niste ochiuri de sticlA, fre-cate in mijlocul dauritei table. In depArtarea cea mai afun-data, dealurile dobrogene, tivite cu aburoasa cordea a Dung.-rei, incingeau, ca cu un cerc plumburiu, acest curios tabel,al cArui aspect devena cu totul fantastic, prin neobisnuitesi metalice reflexe.

Mai aproape de noi insA, sub forme si cu colori mai realese vedeau pe vArful Bisocei i pe al Ulmusorului, mari pie-troaie sure si murgi, unele gramadite la un loc ca turme de

'vite adunate la repaos, altele risipite prin livezi ca vacileand pasc pribege. Apoi, sub aceste muchi, la stânga, pa-mântul se rasà la vale in costise i pripoare gradate, panáse cufundà in jghiaburile mult umbrite ale RAmniculuiRAmnicelului ; tot pe acolo, la locul . unde se zice intre Ram-nice, se zAreau 'Inca poenile fragede i verzi ale NAculelor,adapostite sub stâncile roscate, care se numesc Petrele-Fetei ;

232 AL ODOBESCU

§i in fund de tot, indltandu-se in albästreala inegurata a ce-rului, se pierdeau culmile pAduroase ale Ste§icului, invelitein umbre viorii, civite i negre.

Preumblându-mi ochii, and peste §esul cu straluciri §i

scantei, când prin muntii cu tainice §i racoroase raze, maa§ezam pe un bolovan de piatra §i a§teptand sa dispara cutotul soarele, nu ma puteam satura de asemenea priveli§ti,ce noud, ora§enilor, ne este dat arare-ori a le vedea ; darcalauzul nostru §tia ca noaptea are s'A vinA iute §i cA sco-borA§ul, pAnA la sat ne va cere, prin intuneric, poate o ord.§i mai bine ; de aceea el ne indemnd sa ne pornim indata,

drept mangdiere, imi spune ca are tocmai vreme ca saisprAveasca i basmul cel cu feciorul de impArat, norocos lavanat, !Jana vom sosi la vale.

«Bine zici, WO' ; Ii raspunsei : negre§it c5. tre-buie sä mi-I spui tot, dacã mai este. Dar stai ! unde rärnA-se§i ?... pare ca incepusqi a indruga o §iretenie de lighioaneca cea din hora desgovelei :

Ursul cu cerceiumbra dupa. miei.Lupul cu clmpoiumbla dupa oi,Vulpea in papuciumbla dupa curd,*'un epure §chiop,intr'un OA de plop,treiera la bob.

«Aa este ?«Cam a§a, dar iar nu prea, imi rdspunse munteanul

pierzAndu-§i oarecum sArita, in urrna glumei mele de care 'mA §i cAiam, §i scArpinAndu-se la ceafA ca omul care std la

«Pe semne, boierule», adAogA el, «ti s'afAcut urAt unde am tot spus anume toate soiurile de pasari§i de jivine care trAesc pe la noi, la munte. Dar de ! cefac eu, daca a§à e basmul ? Va sA-I spui §i eu dupa cumeste §artul §i datina liii. D'acum inainte insa nu mai avem

indoiald.

2i

1FEu7io-liuvE7.7.O; 233

nimic a face cu lighioanele cele cu patru picioare, nici cucele multe zburAtoare ; destul numai sA va.' fie in stire CA

feciorul de imparat nu avea seamAnul sAu pe lume la alevankoarei. and d'abia da cu gAndul sA. faca vreo izbandala vanat, vointa pe data i se si implineA ; de aceea si lumeaintreagd cAnd pomenea despre dânsul, nu-i ziceà intr'alfel penurne, ca : Feciorul de ImpArat, cel cu noroc la vAnat.

«De va fi stat o hind, sau un an sau doi, petrecAndu-siviata Med alte nevoi deck numai cu plAcerea i cu mAngl-erea de a prinde si de a ucide fiare pAdurete i pasaricAntarete, cine va tI, spunh-o. Pe noi cestia, piàiai i vA-nAtori de munte, atAta ne taie capul c5. omul la vAmitoare,fie pe ger si ninsoare, fie pe nAduf de soare, nici nu prindeveste ca ce timp mai este, nici nu vreh sä stie curn are sä-ifie, nici nu baga. 'n seamd la- mud de-1 cheamA, nici cd iaaminte de orice cuvinte, ci vesel omoarà vremea care zboarA;fará griji trdeste, pe pAmânt domneste i e la vAnat caimpArat.

«Acum, dati i d-voastrA cu socoteala, dacA chiar nouA,niste bieli pacatosi plini de trudà si de nevoi, vAnd-

toarea ne oteleste sufletele si ne rApeste mintile, apoi ce in-cAntec de NIA si de vitejie trebue sA fi fost pe voinicul fe-cior al doarnnei I Vesel i voios la inimA, agervArtos la trup, el zAmbind eseà dimineata din palatele pa-rintesti, zAmbind se inturnA seara la maicA-sa inapoi. Asaviata, linä i neturburata, doech in raiu poate sä mai fi gus-tat cineva.

«Dar grijile i rnAhniciunea lAsat-au vreodatà multa vremepe om fArd ca sA se lege de capul lui ? Firea omeneasca asàeste ea dela Dumnezeu osAnditA, ca sã nu pluteascA nein-cetat usor ca fulgul pe apd, i sA nu calce mereu tot pe caldesMtate. .CAci, acolo unde este poiana mai infloritä i cufrunzari acoperità, acolo e i cursa priponita. Dai intr'insafdrA ca s'o vezi ; te apuca, te glodeste i uneori chiar derea nu vrei sA o crezi.

«la sh vedeti acum in ce fel pAsul aveA sA-I ajungA pe

Nested

Ai

234 AL. ODOBESCU

voinicelul nostru, §i cu ce ginga§e amagiri aveâ sa-i seceputerile i sa-i stingd fericirile.

«Intr'o seard ca cea de astazi, pe la apus de soare caacum, el ezuse sa se odihneasca pe unul din pietroaele ma-cinate de pe dealul Ulmuwrului, tocmai de-asupra garliciuluide piatra, caruia Ii zicem noi grajdul Zmeilor, fiind eh acolose adaposteau odinioara, in vrernea dedemult, fiarele celearipate. Sedea el §i priveh in jos cum negurele intunecautreptat vaile §i culmile, cand vazii trecand incetinel de de-a-supra capului salt, o porumbifa, ward §i alba ca spumalaptelui la mulsoare, ca florile crinului la raza de soare. Ise fad] dor de acea pasdrica §i ca s'o prinza de. vie, pusemana in sari la zamfirul cel fermecat ; dar ea, uitandu-se ladansul cu ochi dulci, fermecatori, gunguni galq in limba eicea pasareasca, §i-i zise :

voinice, voinicele,nu opri Calle mele ;ci te iea dup' al meu zbor ;cAci cu sAnul plin de dor ;te chiama sa-li facd darun scump, alb margAritarmândra Fat5' a Pietrelordin valea N'aculelor>,.

«Aceste cuvinte, a§a dulce §optite, deVeptara in inima voi-nicului un freamat necunoscut ; in sanul lui se aprinsera do-rinfe nedeslu§ite, pe care 'Dana in ceasul acela ffici in vis nule incercase. Fara de a mai sth sa cugete, el se ridich re-pede in picioare ; sangele i se incinsese ca focul prin vine ;pieptul ii zvacnea ; in tot trupul simfeh un avant neinstrunatce-1 porneh sa mearga supus §i ascultator la chemarea po-rumbilei. Urmarind cu piciorul pe useat zborul ei lin, cum-patat, el scoborà vai, suià dealuri, strabateà paduri, trecealunci §i paraie, §i de ce umblà, pare ca mai u§or pa.§eh.and raza soarelui se prelungeh sfiafa pe foifele erbei in-florite din poiana de sub stancile Näculelor, pdsarica se opripe o rasurd imbobocita i cu graiu dulce cantator, strigh asii:

IrCUi30-16171IETLY.0;

qTu cc plangi in stancala umbra adâncilesi acum din piatrd,albd, dalbd fata,viie i frumoasa,Nana, racoroasa,cu chip luminos,cu trup mladios,cu par aurit,pe umar left !esi fata din piatrasd te vaza-odatd,scumpul tau ursit ;caci sosit 1»

235

oCa un vis, ca o pdrere, se cobori de pe stanch', mandraalba. fata, nalta, mladioasa ca o_ trestioara, cu parul de aur,cu ochi de balaur, ruptd din soare intocmai ca Ileana Co-sinzeana. De frumoasa ce era, de alba ce s'arata, la soareputeai sata, iar la dansa ba! Cine ii vedea mersul, cinezareà chipul, cine auzea glasul, nu putea sã nu o indra-geasca, nu putea sä o auza §i sA nu i se increaza.

oCu zambet ginga§ pe gurità, cu ochi gale§i §i patrunza-tori, veneà mandra cam descinsa, pa§ind u§or §i leganatprin iarba moale i deasa a paji§tei. Ea se opri dinainteavoinicului §i, aratandu-i intre degetele, un bob maruntel demärgaritar alb, curat §i luminat ca laptele la rnulsoare, cafloarea 'crinului la soare, ca dragostile de fata mare, ea, cuviers dulce femeiesc, care mai lesne decat sageata strapungeinima voinicului, ii grai, razand, a§a :

«Dati-l'as si nu l'as da,ca ma tem il vei uitacdnd Ia vdnat te tot plimbi !Ba l'as da, de vrei sa-1 schimbicu piatra zamfirului,limpezimea cerului,cu piatra zmarandului,verdeata pamântului,cu piatra rubinului,colcotirea sangeluido

iata-1

'i

236 AL. ODOBESCL7

(Feciorul de imparat ramase uimit ca dinaintea unei n5.-luciri incantatoare. Nu §tià bine dacà este de§tept sau dacalviseaza. Nu-i venea sa dea crezamant nici vederilor, nici au-zului §i cu toate acestea, zaria ce-i stã in fatal ii privea cuochi fermecatori, aruncand prin tot trupu-i, cand aburi fier-binti, cand fiori de ghiata ; vorba ei Ii rasuna panà in su-flet, dulce §i induplecdtoare. Pe cand ea cata la dansul §izambea, lui i se nalucea pare cà campul inflorise §i cerul seluininase, iar cand ea deschise gura ca sa-i vorbeasca, pentruclansul, muntii rasunara, apele se turburara, brazii se scutu-Tara, codrii se trezird, frunzile §optira, stelele clipira §i in locse oprira. Atunci viata, sa i-o fi cerut &Ansa, gata §i bucu-ros era el sa i-o dea, numai ca niereu sa poata privi la ea,numai ca in veci sa o poata auzi.

qDe graba scoase din san cate-§i trele nestematele fer-mecate, care pana atunci fusese §i toata puterea i bucurialui, §i färd O. se mai gandeasca, fara sa se indoiasca, learunca cu bucurie in poala dragalwi copile. Buzele ei fra-gede §i rumeoare se rasfoird intr'un ras de nebunatica bu-curie, §i apucand margaritarul intre dintii ei albi §i maruntica §i bobul nestemat, Ii puse bini§or pe buzele voinicului,intr'un dulce i larg sdrutat.

qAtunci umbrele calduroase i balsamite ale noptii de varaascunsera in negura §i in tacere pe fericifii miri ; singuraporumbita cea alba ii desmercla prin intuneric, cand cu ve-sele canthri, cand cu blande.vaetari ; dar cand rasarira zorile,deodata cu florile, porumbita amagitoare §i la dragosti in-demnatoare, peste fan i peste mari zburase, prin vazduhse departase, fugind ca sa nu mai vie, §i luand cu sine invecie, scumpul, feciorescul dar, bobul alb de margäritar.

«Zile §i nopti, luni i saptarnani trecura. Feciorul de im--pdrat i Fata din piatra &Mau instrainati de lume, singurisingurei, el numai cu &Ansa, ea numai cu el, §i alta grijà nupurtau, altà placere nu gustau decat ale dragostelor lor. Cer-cuind lumea intreaga in poenita inflorità §i cu frunzari aco-perita de sub Pietrele fetei, voinicul näpustise codrii, urase

:

`I'v2G-Iiuvrlys-nz6s 237

izbdnzile vietii sale de mai inainte. Vdndtoarea era uitatd;inima lui se scaldà acum toatd in desmierddri noui si.necum-pAtate. Pásdri, fiare i lighioane trdiau de el oropsite; toatese instrdinase si se lepadase de al lor sburdalnic stdpdn ; niciuna nu-1 mai cunosted, nici una nu-1 mai ascultà ; dar. nicilui, nesocotitul, de ele nu-i mai pasä. Arcul i sagetile, ghioaga

prastia stau aruncate la pArnânt ; rugina i putregaiul selipise de ele si le rodeau puterea. Asa feciorul de impdrat,.uitând vitejia vândtoreascd, uitând i casa parinteascd, sededziva i noaptea, lungit moale pe covoare i cu capul in poalacopilei, se uità cu ochii in ochii ei, ii sorbed suflarea de peguritd cered mereu sd-1 dezmierde cu cdntecele ei.

«Canta-ti, mandro, canteculca mi-e drag ca sufletul.(Arita, scumpul meu odor!Id cu tine a§ vrea sa mor b>

Dar muierea tot muiere! Da-i ce-ti cere Ca o sa te certe-de ce i 1-ai dat. Cu incetul cu incetul,-incepit fata a lud seamdcd sufletul voinicului se inmuiase de dogoreala dragostelorfemeesti ; acum ii pared vened ciudd cá iubitul ei numai erd ca mai inainte, vitejelul plaiurilor, cdruia lumea iiziced cu laudd Feciorul de impärat, cel cu noroc la vdnat !In zadar ii cânth ea, cu viers dulce femeesc, mândru cântechaiducesc ; in zadar II rugd sa se trezeascd din traiul langedsi trândav in care il cufundase viata de iubire ; in zadartot indemnd ca sd iasd Cu clansa din pustietate, ca s'o duca.sa vazd lumea. El in brate o strânged, dulce mi-si-o des-mierda., i asd ii tot vorbea

(Facd lumea ce va face,noi traim aci in pace,cum ni-e drag §i cum ne place !Zicâ lumea ce va zice ;

fericirea de aicetot nu poate sa ne-o strice!oSpuna Iumea ce-o voi,noi aci cat vom traifará griji ne vom iubb>.

rAu

si

si-i

11

238 AL. ODOBESCU

«Dar uratul, uratul cel poit, boala cea fail de crezamant,care din pläceri trezite incolteste, sufletul ii amaraste, cu do-ruri se hraneste si la noui placeri ravne§te, uratul cel urgisit,care usucä si topeste, mereu si necurmat in inima copilei seprefira §i pe fie-ce zi mai adanc o patrundea, in ea zilnic seincuiba, mai amarnic o rodea. Feciorul de imparat vedea sisimtea toate ; dar leac sie-si nu-si stia gasi. Fata umbld maiadesea razna prin paduri si prin livezi cu fruntea inorata, cufata lacrimata i cand se intorcea la sotul ei i 11 gasea v'ai-tandu-si tristea, lungit sub tulpina brazilor, ea ii zicea plan-gaud §i suspinand :

<Scoala, draga ; scoala f rate 1nu mai tot zacea pe spate,ca mi-am iirat zilele,mutand capataele,cand la cap, cand la picioare,cand la umbra, cand la soare.

101 ! drag& iubita meanu pot, nu pot, chiar d'a§ vrea ;boala mea nici ca s'o duce,pan'ce tu nu mi-i aducemura-albastra i amara,sloi de ghiald 'n miez de yard.

<Of ! draga, iubitul meu!ajuta-ti-ar Dumnezeueu toti muntii i-am calcat,mura-albastra n'ani aflat,sloi de ghiata n'am gasit,ca pamantu-i

Feti§oara din Buzau,mura-albastra-i ochiul taucare ma ucide ran ;sloi de ghiata netopitae chiar inima-ti 'Ica&§i de mine deslipita.x.

«Cand ajunge inima sa fie sleita de dragoste, apoi curandpiere si mila. Fata din piatra, satula si de pustiul muntilor§i de iubirea singuratica, visa acum noaptea si se gafideaziulita intreaga, la locuri desfatate si pline de lume, la orasecu sgomot, cu petreceri si cu veselii, la cetati unde toti sacate la &Lisa cu dor si cu drag, si &Lisa cu mandrie la totisa se arate frumoasa I impodobita in haine trufase §1 inpietre nestemate. Destul, destul isi inchisese ea tineretele indepartari, de lume instrainata ; destul gustase placerea

tainuite. Acum inima-i sbura ca fluturele, dupa lumina ;sufletul ei cerea sgomotul veseliilor, stralucirea averilor, valvatrufiilor. Astfel de dorinte ii framantau mereu mintile, si stim

-incaliit.

iubi-ril9r

I

treu.6o-li uvriyaitz.o; 239

cu totii cà. ce se naste in cap de muiere intr'insul neistovitnu piere.

«Inteo dimineatA, când Feciorul de impArat se trezi din somn,ingreuiat de Iângoare si de inimd-rea, Fata din piatrA perisede langd dAnsul. 0 asteptd sA vie la amiazi, o asteptd sAvie seara ; dar umbra molifzilor se asternü incetinel de-alun-gul paji§tei, scAzu §i crescn iarAsi, dovedind scurgerea vremii§i nimeni, nimeni nu veni...

«Atunci pricepit dAnsul cä copila a fugit §i in paduri 1-anApustit ; atunci vAzit bine CA puica a sburat, s'a dus si pedansul 1-a rApus. Atunci in lAuntrul lui se fAcit adAnc intu-neric ; in piept inima-i zdrobitA se incolAceà ca crampeie trun-chiate de sarpe veninos. Ziva la soare, el se frAmAnta indurere ; noaptea la stele, din ochi ii picurA isvor de plan-soare, §i la tot ceasul, noaptea ca si ziva, ziva ca si noaptea,glasul lui duios rAsund prin codrii : «Doamnd a inimii mele,stapAnA a acestor locuri! de ce rn'ai parAsit ? Unde te-aidus? Ah, unde?...»1.

«I§i aducea aminte d'ale ei dalbe frumuseti, d'ale ei dulcichntAri, de zilele fericite pe cAnd glaSul muntilor si al apelorrdspundea cu vesel sursur la glasul copilei, pe dud ea umblàleganandu-se, gingasA si ward, pe verdeata livezilor, pe cândea tremurAnd, scuturd de pe cositele-i bAlae, zApada mai putinalbA deck pelita ei. Atunci inima lui, cu suspine, intrebA inzadar pe codrii §i pe stânci : «Unde §i in ce tarA va mai fi«acea mAndrA floare, acea drAgAstoasa româncA, cu fafa alba«ca crinul, cu glas incAntAtor de zAnA ?... Numai rAul acuma,«numai apele, cand se clAtesc, rhspund cu vuiet la gemetele

1 Tesoro- de los Romanceros y Cancioneros espanoles, recogidos y or-denados por d. Eugenio de Ochoa (Paris, 1838) p. 137 : Romances delCid Campeodor :

«Rey de mi alma, Y desta tierra conde,«Porque me dejas ? &tide vas ? adOnde ?«

.

240 AL. ODOBESCU

Ah ! unde mai sunt, stapana mea dorita, ah undeomai sunt chiar i viscOlele de odinioard 1»

oDar toatà jalea lui era in deert ; Ce a fost verde s'a uscat ;ce a inflorit s'a scuturat. Intr'acele plaiuri, in care el gäsisemai intliu multumirea, vanand i prinzand cu nepasare pasaride pre cer i fiare de pre pdmant, in acele dumbrävi undeapoi ii aflase fericirea la sanul dragalasei fecioare, acum totulera vested, totul era ofilit, totul se imbracase intr'un giul-giu de ger si de intristare. El cercA sà ridice dela pa-mant arcul i sagetile, ghioaga si prastia ; dar armele erauruginite, puterile-i erau slAbite, ochiul vedea turbure la tinta,bratu-i nu mai stia sá nimereascA telul. DeodatA cu neste_matele perduse i farmecul lor Tuternic ; Fata din piatraluase cu dansa ca sà facd cu ele cercei si ghiordane.; iar elsArmanul, el ii aducea aminte, cu dor si cu jale, despre loculunde ndscuse, despre chminul unde crescuse, despre maicutadulce care pe sanul ciii leganase, despre toate bunurile, toateaverile toate multumirile pe care le perduse. El se ingrozeavAzandu-se ajuns a rAtAci, ca un suflet calator i farA tArie,prin locasele sAlbatice ale fiarelor, a cerca prin codrii i prinpustii nAluca fericirilor, i inima-i sangera, risipità in tarzii

zadarnice cainte 2.

1 Francois Villon (1431), Ballade des dames du temps jadis :

(dDictes moy, øü, n'en quel paisEst Flora, la belle Romanie,La royne blanche come ung lysQui chantoit a voix de sereine.Echo, parlant, quand bruyt on maineDessus riviere ou sus estan.O sont ilz, vierge souveraine?Mais oü sont les neiges d'antan?).

2 C. V. Catulli, Carmen LXIII, de Aty, v. 50-73 :4Patria, o mea creatrix ; patria, o mea genitrix,Ego quarn miser relinquens, dominos ut herifugwFamuli solent, ad Idx tetuli nemora pedem,Ut apud nivem et ferarurn gelida stabula forem,

J.

le

§i

§i

«melee.

IrEu-60-KuvlyEzo,64 241

«Cati alti pe lume i§i vhd ca dansul, virtutea §i noroculspulberate prin nesocotinta lor and e omul tandr, el nu _§tie,biet, sà pretuiasca bunurile cu care pronia cereascd, mumadarnicd §i iubitoare, 1-a inzestrat. Se imbatá de veselia junetei,de farmecul frumusetilor, de placeri treatoare, de zburdäriamagitoare, §i, dacd intr'acea betie i§i pierde sau i§i risipe§tenestimatele odoare cu care il impArtd§ise soarta, curand, cu-rand in urmd, Ii ajunge §i ceasul arnarnic al cdintei ; §'apoidupd dansul, se cased, intunecos i rece, acutul, pustiulmormant !

«A§a! va ve§tejiti voi toate, pldpande flori ale vietei, tine-reti, iubire, placed, trecdtoare frumuseti, frumusete, dar dincer pe care cerul pisma§ indatá ni-1 rdpe§te, in grabd väofiliti §i periti toate, daca printre voi doard nu se prefirdvreun fulger cu arsuri, vreun fior de nemurire !

oCatd cu un ochiu de mild la cea tinerime de rand care,in toiul frumusetilor trdie§te in desmierddri §i in desfdtdri seimbatd... Cand va goli pAnd la fund paharul cu incantdrile,ce o sà se mai aleagd dintr'insa! Cine o sa mai §tie de ea?...Groapa, care o a§teapth, o va inghiti intreagd. Tacerea de veci

Et earum omnia adirem, furibunda, latibula :Ubinam, aut quibus locis te positam, patria, rear ?Cupit ipsa pupula ad te sibi dirigere aciem,Rabie f era carens dum breve tempus animus est,Egone a mea remota hwc ferar in nemora domo ?Patria, bonis, amicis, genitoribus abero ?Abero foro, palmstra, stadio et gimnasiis ?Miser, ah miser, querendum est etiam atque etiam, anime IQuod enim genus figurze est, ego non quod obierim ?Ego puber, ego adolescens, ego ephebus, ego puer,Ego gimnasii fui flos, ego eram decus olei.

Ego vitam agam sub aliis Phrygix ccrluminibus,Ubi cerva silviculttis, ubi aper nemorivagus ?Jam jam dolet, quod egi, jam jam que pcenitet 1»

AL. 013013SCU. - Opere complete. Vol. I. 16

I

.

242 AL. ODOBESCU

o sa stinga dupa lume, cu a ei fiinth, s'ale ei sterpe iu-biri» 1.

Lacramile de cainta i duioasele cugetari ale feciorului deimparat, cel ce fusese odinioarà norocos la vanat, ma por-nise i pe mine pe triste ganduri; imi veneau acum unul dupaaltul aminte atatea falnice visuri ale junetei mele, care, im-preund cu anii cei repezi, s'au nimicit in zadarnicul desert...caci repezi, vai! repe4 se strecoara anii!

Eheu, fugaces, Postume, PostumeLabuntur anni . . . ...... .

Dar era noapte in ioata puterea cand incepura sa ne salutelátratorii din satul Bisoca. In batatura casei arendasesti ardeaun foc mare ; descalecai la flacaraia trosnitoare a brazilor,domnul Sterie arendasul ne esi cu plin inainte. inteo manatinea o both cu pastravi vii, proaspeti i zglobii, pescuiti inparaul spumegos de sub poala umbrita a Pietrelor Fetei ; inceealalta purta o cusca cu iepurasi de cash, plocoane trimisede staritul unui schit vecin, care hraneste i praseste in curteamandstirii d'alde asà arzoi si spornic vanat, rar in tall la noi

botezat in Codicele civil, art. 468, cu numele poznas de

1 Lamartine, Meditations poétiques : A Elvire

«Vous tomberez ainsi, courtes fleurs de la vie !Jeunesse, amour, plaisir, fugitive beaute,Beaute, preient d'un jour que le ciel nous envie,Ainsi vouz tomberez, si la main du genie

Ne vous rend l'immortalité.Vois d'un oeuil de pitié la vulgaire jeunesse,Brillante de beauté, s'enivrant de plaisir ;Quand elle aura tari sa coupe enchanteresse,Le tombeau qui l'attend l'engloutit tout entiere.Un silence eternel succede a ses amours...»

2 Horatii, Carmin. II. XIV.

2

§i

§i

S'Eu6o-Kumyeur.O; 243

Lapinll tinuti pe leingd casci, iar in Dictionarul limbei Ro-mane, elaborat ca proiect dupd insdrcinarea datei de Socie-latea Academicd Romiind, pagina 981, cu aceea, tot asa.clio-chiata i putin romaneascd, de : oCunicule sau cunicle, speciade animali, din genul iepurelui, forte asemenea cu iepurele,§i de aceea numit pe-alocurea i iepure de casd, francescelapin».

A§ dori sa aflu care sunt locurile unde, vorbindu-se neaosromaneste, 'se mai zice i altfel, bunaoard, cinel, cinel, pu-s'ai degetul pe el Cuniclu §i Lapin.

D'a0 latinie dobitoceasca,d'a$A pacalitoare frantuzeascaunul Domnul sA fereascalimba noastrá pdrinteascal

Dar domnul Sterie, din tinda, ne pofteste la mancare. Dru-mul, basmul i gandurile melancolice m'au secat la stornac ;ma grabesc dar a intrà in cask unde ne asteapta masa, carede mult sta intinsa.

Fiindca, tu insa n'ai fost poftit impreuna cu mine, te lasafar& si drept mangaiere, iti trimit de departe, ca brand in-telectuala, bund de rumegat, aceastA poveste incurcaM, in-sofind-o cu o prieteneasca satutare... cam slabd i searbaddmancare !..

Dar sa fie ,cu iertare,Caci suntem la vanatoare !

Post-scriptum. Nu ma ierta constiinta ca sa nu indreptezo eroare ce s'a strecurat in paginile de mai sus. Am zis cala noi guvernul nu s'a ocupat niciodata de a regula vana-toarea. M'am inselat. Raposatul C. Negruzzi, care nu a fostnumai un scriitor de talent, de spirit si de inima, ci a maifost i directore al Oficiului de Statistica din Moldova, ne dain scrierile sale urmatoarea nota plina de interes i sprijinitape calcule nediscutabile :

?=

244 AL. ODOI3ESCU

«Dela 26 Ianuarie 1841 Oita la sfarsitul lui Decemvrie 1845,s'au ucis, dupa cataloagele Vistieriei, acesti lupi :

in anul 1841 . . . 113 lupi mari1842 . . . 198 idem1843 . . . 318 idem . . . 59 pui1844 . . : 340 idem . . . 111 idem1845 . . . 261 idem . . . 101 idem

1230 lupi mari. 271 puiTotal 1501,

si s'a plátit din Vistierie 18.450 lei pentru 1230 lupi mari2032 '/2 lei pentru 271 pui. in total 20.4821/2 lei.

«SA vedem acum folosul acestei legiuiri.oSa ne inchipuim cä fiecare hip era sa manance pe an cate

12 oi. Paremi-se Ca sunt destul de moderat. Care e lupulce s'ar multumi cu o oaie pe luna ? In cinci ani vine de lup60 oi, care pentru 1501 lupi face 90.060 oi. Socotind acutrioaia Cate 20 lei, face 1.801.200 lei din care scazand 20.4821/2lei, pretut capetelor a 1501 lupi, ramane folos 1.780.7171/2 lei».

Tot cu aceasta ocaziune, autorul Pdcatelor tineretilor maipovesteste i o istorioara pe care am socotit ca.' nu va stricàsa o transcriu ad, caci ea va fi ca paharusul de Fine Cham-pagne, dupa un pranz indesat i anevoie mistuit, rudis in-digestaque moles !

lath' ce scria Negruzzi in luna Fevruarie 1846 :gViu dela vanatoare, prietene, unde am impuscat un lup.

Da-mi voie deci sa-ti vorbesc despre el.«Toata lumea cunoaste lupul, fiara asta carnivora i nesa-

lioasa, dusmanul pastorilor i groaza oilor. Din vremea regeluiEdgard, la anul 966, lupii n'au mai vazut pamantul Engliterei ;

cand, din toate staturile Europei erau proscrisi, numai inMoldova, sunt acum cinci ani, vietuiau ca in sanul uneirepublice, luck era o blagoslovenie cum lupii i jidanii cres-teau si se inmulteau! Irish' la 1841, ministerul trebilor din

§i

§i

s a

WEIJ6o-Kuvr)yEstxo; 245

Muntru facii o legiuire prin care se puse pret capului de lup.Taranii incepurà a-i ucide, pastorii a fi mai linistiti, si oile adormi mai farA grije.

«Spun nu stiu de e asa, cà lupii vAzand osanda ce Iise pregateste, au ales o deputatie dintre ei, care viind in ca-pitald, si-a tocmit un vechil ca sä le apere dreptul ce-si in-chipuiau cA au. Acesta le-a facut o jalba lungA si latA, in caredovedea tetragoniceste cd, dela descalicarea lui Dragos, lupiiau trait in buna pace in tara, ca n'a mai Mcut nimeni sprafcdca sa vada Cate oi s'au mancat ; ca de vreme ce lupii suntlasati ca sA manance oi si oile ca sä fie mancate de lupi, apoidupA toate formele, legile si obiceiul patnantului, lupii se cu-vine a fi volnici sà manance oi, §.c.1 , s.c.I.

«Ministrul Lupu Bal§ le intoarse jalba cu nadpis zicand cdobiceiul pamantului, poate sluji de lege, cand nu este vAtA-mator legei, si numai atunci li se va lua in bagare de seamAreclamatia, cand vor da inscris si chiezAsie cd nu vor mamanca carne, ci vor paste troscot, ca ni§te dobitoace ce sunt.

«Deputatii esirà cu coada intre vine, gandind la nedrepta-tile oamenilor. Viind la gazda si simtind apetit, se puserd lamasa. Ospatarul le dete bors cu miel, cotlete de miel §i frip-tufa de miel.

oE bine ! strigA unul din ei, mai zi-mi CA este dreptatein lumea asta. Oamenii manancA oi, si noi sà nu mancám?

'«Ba sà mancati, domnii mei; le zise un june supleantde profesor, omul §i lupul sunt lAsati ca sà manance carne;dintii lor cei cainesti o dovedesc. Eu cand nu manauc carne,nu pot pronunta nici cel d'intaiu vers din Eneida,

Arma virurnque cano, etc.

«Din vorbA in vorbA, lupii spusera viitorului filozof scopulsoliei lor si neisprava cu care au esit dela Ministru.

«Advocatul care 1-4 avut era un ignorant, le zise acesta.Sunt sigur cä nici rudimentele limbei latine, ale limbei mume,nu le cunostea. Sunt sigur CA petitia ce v'a %cut era plinAde barbarisme si de solecisme i scrisA cu slove ciriliane. SA

.

246 AL. ODOBESCU

vd fac eu o suplicd cu litere latine i yeti vedea cum voiuface capot pe ministrul cu tot departamentul sdu».

oindatd le scrise o jalbd cu litere latine, care se mantuiàprin acest calambur :

Lup te chiamd i lup e§tiLupii dar ce prigonegi ?

«Omonimul lor ministru le rupse jalba, zicAnd CA nu-i placpoetii i cd, cu toatd cuscrenia ce ei aratd CA ar aveA cu dAnsul,nu poate 61cà datoria postului ; prin urmare porunciunui comisar de politie sa-i intireascd din oras.

«Ajungand la barierd, nenorocitele fiare isi scuturard prafulde pe copite, i lAcrdmAnd, tinserd labele spre cer, cuvantAndacest blestem .

Aci autorul ii precurmd povesIea, necunoscAnd, dupd cum' se vede, coprinsul blestemului bietelor flare nedreptatite. DacApe IAnga tot spiritul i talentul ce-1 aveA, rAposatul C. Ne-gruzzi al; fi posedat i darul proorociei, el negresit ar fi pusin gura lupilor un blestem de felul acesta :

«Fd, Doamne, ca toti aceia cari au ganduri rele asupranoastrd sä fie osanditi, spre pedeapsa lor, a citi dintr'un capAtpdnd intr'altul, toatd PrecuvAntarea la Manualul Veintitorulutromânesc ; dar totdeodatd opreste-i, Doamne, de a se folosicatusi de putin de invdtAturile coprinse chiar in corpul Ma-nualului, cdci Mil de aceastA a ta pArinteascd ocrotire, va fide acum inainte vai i amar de neamul lupesc, in tara bine-cu.vAntatà a RomAnilor, unde, dela descAlicdtoare, blajina

stApAnire ne-a ingAduit sd trdim ca in sAnul IUi Avram,Med de a ne mai sastisi cu statistice iscodiri !.

«Amin !»

XII.

sdu

lo-calnia

11-EU;30-KOVTlyETE/.0; 247

JUPAN RANICA VULPOIULBASMU PENTRU COPII, LOCALIZAT

A fost odata.Ca niciodata ;Dach n'ar fi,Nu s'ar povesti

pe vremea cAnd chiar §i dobitoaceie ajuligcau sit sc rata aomniboieri aci pe pamAnt.,., a fost un pui de leu, mândru §i

frumos, care, fiind el din vita de domni, fiarele §i lighioaneleii aleserA pe dansul ca sa fie peste ele mai mare, §i de aceea

§i zisera Leonild imparat.Afland insa LeonilA impArat c dobitoacele nu traiesc in

buna pace unele cu altele §i cá cele mai tari jefuiesc pe celemai slabe, fárà macar sa ceara voie dela dansul, el hotariintr'o zi sA adune la sfat pe toti supu§ii sái, ca sa le dea. de§tire cum ca voie§te cu tot dinadinsul ca lucrurile sa meargaintr'altfel pe viitor. De aceea, indata trimise peste tot locul

1 Din Biblioteca i1ustrat a. pentru copii, editata de d-1 Socec. Bucu-re,ii 1875.

ft

JUPAN RANICA VULPOIUL 249

porunci strapice ca toti de-acum inainte sa aiba a trai in ceamai bunä intelegere i ca sa nu mai fie voie a se face cuivavreo nedreptate, fdra de tirea §i de invoirea imparatiei. Tot-deodata, pOrunci sa se chieme la curtea dothneasca tot neamutdobitocesc. Atunci venira din toate partile, pasari, lighioane§i fiare, animale de tot felul, care mai mari, care mai mici

toate se inchinard imparatului i ii multumira din baierileinimei pentru porunca inteleapta ce o dedese. Dar pe candtoate capeteniile dobitoce§ti se adunase la curtea imparateascaca sà tie sfat, deodata se 1E10 vestea .cum cà unul numai dintrefrunta0 lipsea §i ca acela cu niciun pret nu voie§te sa vina.Acesta era chiar jupan Ranica Vulpoiul, lighioana vicleana §ipriceputa. Lesne inteleserd toti pentruce nu cuteza aratefata dinaintea imparatului ; cad pretutindeni erau cunoscutemultele mi§elii ce el Meuse, calcand i puind pe tot minutulla uitare poruncile date de stapanire. i adevarul era ca toatedobitoacele venisera cu Cate o plangere impotriva lui, afaranumai de buna lui rudd, vataful Bursucel.

Mai intaiu e§i cu jalba, vornicul Lupu Falca-Lata, cerandsà i se facd dreptate pentru- toate necuviintele cu care jupanRanica Vulpoiul indraznise a se purth catre sofa §i catrecopiii d-sale. Apoi se arata cu plangere tot impotriva lui,aprodul Potae Dulau i medelnicerul Urechild Iepura§; darcel care din toti sbiera mai tare §i mai fara de ir era chiarMagarila vechilul, pe care il alesese de advocat dobitoacelecele mai putine la minte. Indatà insa ce top ace§tia ii sfar§irapârile §i jeluirile lor, vataful Bursucel, ca o ruda bunä, incepnsd apere cu vorba pe veri§orul sàu Vulpoiul §i p'aci p'aciera sa-1 scape de orice osancla, cand deodata se repezi inmijlocul adunarii, cu penele §i cu creasta sbarlite, vestitul lo-gofat, Cucurigu Cocos, carele in gura mare, declara tuturorca jupanul Ranica i-a fost ucis pe pruncii §i pe prunceled-sale «Imparate striga bietul Cucurigu fa dreptate«celui mai nefericit dintre Coco§i. Cocoana Ctocá, sofa mea,«scosese o spuza, o mandrete de pui§ori, §i cu totii impreuna«traiam noi norociti, sub paza catorva dulai din cei mai

sa-si

1

ai

250 AL. ODOBESCU

«voinici. Dar inteo zi miselul acela de RdnicA veni in batä-«tufa la noi, imbracat cu o rasa cAlugAreascA i prefAcan-«du-se cA invath pe dinafarà porunca ca s'o alba.«in veci aminte. Noi biet, amAgindu-ne de haina lui cea min-«cinoasä, nu ne-am temut de dansul, ci am urmat a colinda«risipiti d'alungul gardului, ba chiar si de a rAtaci prin bà-<lärii, departe de paznicii nostri. Atunci vai ! vicleanul, indatà«ce ne sirup fail de apArare, dete nAvalä printre sArmanii«puisorii mei si pe câfi dinteinsii apucA, pe toti Ii sugrumA.<data', priveste : puica mea cea mai iubità zace aci moartA«dinaintea Mariei-Tale i eu, Write ImpArate, cu lacrimile in«ochi' cer sá mi se fad. dreptate !»

LeonilA imparat se supArd foarte si se intristä adanc deaceasta : deci nu voi sA mai dea crezhmant spuselor i apa-rdrilor vdtafului Bursucel. Indatà porni pe vAtaful MartinUrsul, unul din cei mai de frunte boieri ai curtii, pentru ca,cu voie farA vole, sa-i aducA pe vinovatul RAnicA. Acestà insA,ocolind primejdia, facil burial primire banului Ursul fagadulcA va merge cu dansul ; dar mj inainte de plecare, 11 poftica arate un loc unde el zicea ca' se pot gási multe faguride miere, de cele ce plac asà de mult ursilor. Cand ajunserAlush' la un loc cunoscut de RanicA, el dete branci Ursului,acesta cãzü, biet, cu piciorul prins intr'o cursA ; iar Vulpoiulfugi, p'aci li-e drumul, razand cu hohote i strigand mereu ;

Joaca bine, mo5 Martine Idau miere de albine.

Abia scapA sArmanul Urs din cursä, lasand in mainiletenilor vecini, cari umblau sA-1 ucidA de bätdi, jumatate blanade pe dansul si mai ales coada intreagä. Vezi de aceea nicinu mai are ursul coada ! Asa jumulit, beteag i rusinat, else intoarse inapoi la curtea lui Leoni1A.

Imparatul manios tare, trimise atunci pe postelnicul MotanCotoiul, carele era vestit prin iscusinta lui, cu porund sA.aducA cu orice pret pe RAnicA ; dar nici p'acesta nu-I lAsAVulpoiul nepAcAlit. El 11 tot mana cu vorba, 11 laudà CA e va--

Mdriei-Tale,

si-i

sa-i

sa-


ndtorul cel mai minunat §i puindu-i mândria in joc, il in-demna in sfar§it sd se cerce a liana §oareci §i chitcani intr'unhambar intunecos, unde §tia bine ca.' sunt intinse laturi pentruca sa se prinzd intr'insele dihorii §i alte lighioane stricacioase.Bietul Motan, picand §i el in capcand, mirldia de durere §ide frica din Iduntru ; iar Rapid. Wand cu laba in pdretiihambarului, Ii striga de afard razand :

Tprrut, pisicd ! Tprrut, motanPrins'ai 4:)arec on chitcan ?

Postelnicul Cotoi manca. §i el o bataie bund ca vdru-saubanul Ursul §i se intoarse la curte, plouat ca vai de clAnsul§i cu coada intre picioare. Atunci, toti intr'o unire, osandird,la moarte pe jupan Rdnicd Vulpoiul, pentrucd nu tinuse inseama poruncile impardte§ti i i§i bätuse joc de trimi§ii std-panirii.

Cu toate acestea, vataful Bursucel tot se mai rugã sa sefacd rudei sale o a treia chemare §i se insdrciria chiar dansula-1 aduce. and vulpoiul vdza venind pe credinciosul sàuprietin Bursucel §i intelese dela dAnsul cd nu mai este locde joc, se gandi §i el cd ar fi mai bine s'a se duca insu§i laimpdrdtie. Dar cu cat mai mult se apropia de curte, cu atati se racea mai multd grije, vdzand mai ales cum se grdmädeagloata ca s'a-1 vaza trecand. Cu toate acestea, Rdnicd mersede se inchind smerit §i cu supunere la imparatul, carele nicigaud n'avea sd-i dea iertare. El povesti foarte lamurit nea-junsurile ce palise la dansul banul Martin §i postelnicul Motan§i se ardtd gata a rdbda orice asprime a soartei. Atunci pa-ritorii lui e§ira la lumina', avand in capul lor tot pe vestitulvechil Magarild ; dar ei erau a§a de numero§i, avocatul sbieraa§à de urit §i Rdnicd se apdrã cu a§a multd iscusintà, Inca"multi din adunare incepurd a dori ca sd-1 vazd scapat. Insdtocmai atunci se deterd pe fata cele mai groaznice mi§elii ale-

lui, §i judecdtorii, toti intr'o unire, II osandird ca vinovat bunde spanzurdtoare. Indatd atunci, rudele lui toate Ora sira curtea,§i impdratului nu-i parà bine de aceasta, cdci acele rude §i

1

252 AL. ODOBESCU

rubedenii erau multe la numdr §i tot dobitoace cu putere sicu dare de manA. Boerii Lupu Fa la-LatA, Martin Ursul siMotan Cotoiul, zau, nu mai stiau cum o vor scoate la cApdtaiucu indeplinirea pedepsei; iar RAnicd, simtind toate acestegreutati, isi bAteà joc pe ascuns de dan§ii §i incepuse a sechibzul cum sà faca ca sa scape nevatAmat. and i se pusestreangul de gat ca sd-1 spanzure, el se rugh sA fie ingaduita-si márturisi in fata lumii pAcatele, mai inainte. de a muri.I se dete voie ; §i el, numai atata a§tepta. Dupd ce povestinemerniciile tineretelor sale, prin cuvinte meste§ugite, dete sàinteleagd ca, in viata lui, furase o mare comoard de bani side scule, cu scop de a opri si de a nimici un complot ce seurzise impotriva lui LeonilA ImpArat. Auzind aceste cuvinte,impArAteasa, prinse mare dorinta de a sti cum si ce fel sepetrecuse lucrurile si ea induplecd pe sotul SU ca sá deavoie lui RdnicA sd spuie toate mai pe larg. Acesta, prefa-candu-se ca ar fi adanc pAtruns de mustrare si de grijA, is-torisi indatà o lunga poveste despre un complot care s'ar fiurzit mai de demult intre banul Martin Ursul, vornicul LupuFalch-Latá si postelnicul Motan Cotoiul ca sä dea jos de petron pe LeonilA ImpArat si sA ridice pre Martin Ursul la scau-nul domniei. Ca sh nu lase nici o bAnuiala asupra adevA-rului scornirilor sale, el amestecd in acel inchipuit complotpe raposatul tatAl shu, care murise de mult, si chiar pe prie-tenul i ruda lui, vAtaful Bursucel. De pre spusele lui, toatAacea urzealà era intemeiatA pe o bogath comoarà de bani,cu care rdsvrAtitorii aveau de gand sà cumpere pe ostasii, pepaznicii i pe slujitorii imparatului ; iar el, RdnicA, furand aceacomoard §i ascunzand-o, scApase zilele lui Leonild impArat.

Afland acum mai intaiu despre toate acestea, impAratul siimparAteasa incepurA a cam dori sA capete pe seama lor aceavestitA comoarA si cercetara pe RAnica despre locul unde ease OVä ascunsä; dar Vulpoiul §iret gAsi atunci vremea numaibunA ca sA intre la tocmealA asupra iertArii sale. ImpAratulcam sta la indoialA ; dar impArAteasa cern cu tot dinadinsulca jupan RAnica sA fie iertat. Acesta spuse atunci cd comoara


se afld pititä In preajma unei fAntani, in mijlocul unei pAduri,.departe, foarte departe; iar fiindcA impAratul nu prea voidsh dea crezámAnt la o istorie asa de neauzitd, Vulpoiul chernAdrept dovadA, pe bietul medelnicerul UrechilA Iepuras, careletremura de fricA, spre a mArturisi si el dacd nu e adevAratcA se aflä departe, o padure, tocmai astfel dupa cum el zisese.

Ciudat lucru se pare, dar impAratul se multumi cu aceastAmArturie. El bdcuros ar fi mers insusi cu RdnicA pAnA la aceapadure, dar Vulpoiul, rumegAnd in mintea lui alte nAsdrAvAnii,ii rugd dea voie a se duce mai intalu la o mAndstire, deprecum se legase cu sufletul, ca sA se roage pentru iertareapAcatelor sale. ImpAratul nu fAcit nicio impotrivire. Pe banulMartin si pe vornicul Falca-Latà ii bAgd la inchisoare; iar kirBehehe Berbecild, care era si tArcovnicul palatului, citi luiRAnicA o moliftA ca sd-i fie drumul norocos. Se luà tot atuncihotArire ca toed curtea ImpArdteascA sA-1 astepte in cale, nudeparte de locul unde aved sa tneargh si astfel el se .porni.Dar ca sà nu-i fie urit singur la drum, el rugA pe BeheheBerbecild si pe medelnicerul Iepura§ ca sA-1 insoteascA amAndoimacar o bucatA.

CAnd se väzit aproape de casA, faca ce Mat si despArti petovarAsii lui, unul de altul si indatà inghesui pe bietul Iepurasla o strAmtoare si-i sucl gAtul. Apucase, el si ai lui, de si man-case carnea sArmanului dobitoc, cAnd sosi Berbecild ca sAcaute pe sotul sau de drum. RAnicA ii spuse Ca medelnicerulUrechild, simtindu-se cam bstenit, se inchisese intr'un cuptorca sa". doarmA mai linistit, dar totdeodatd el adAogi Stii,frate BerbecilA, cA trebue indatd sA pleci inapoi ca sA duciimparatului o scrisoare foarte insemnatA, din care negresit cA

d-niei tale ti se vor trage marl foloase si vei cdpAtA multhtrecere pe lAngA imparatul, dacd ii vei duce cat mai curAnddarurile cari suat in aceastA desagd».

Cum auzi una ca asta, gugumanul de Behehe incepit a_sAltà si a se gudurA de bucurie, pe cAnd Vulpoiul cu Vul-poaica si cu Vulpisorii lor §edeau lungiti pe pat si se uitaucu mirare la clAnsul cat de pozna§ juca el de veselie. RAnicA

sd-i

:

si

254 AL. ODOBESCU

Ii atarnd de gat atunci o desagd, in care el ghemuise pielealepurasului jupuit si mancat si Ii Mat vant sà piece.

Puteti sh vä inchipuiti ce supdrare cuprinse pe imparatcànd deschizand desaga cea cu §tirile si cu darurile, in locde acestea, pica dintr'insa pielea sdrmanului Urechild ! Atuncipricepit cà chiar si pe dansul ii inselase miselul de Rdnicd.Banului Martin si vornicului Falcd-Latd le dete drumul delainchisoare, iar pe kir Behehe, imparatul, nemai 'voind sä-I vazdTh ochi, ii Idsd pe seama lupului ca dansul sd-1 procopseascdcum va sti §i sä-i gaseasca leac la toate neajunsurile catesuferise. De atunci s'a si fácut ruptoare ca berbecii si oile sAfie jefuite de lupi. Dar nici cu atata nu se mullumi imparatul,ci dete si o serbare mare, numai pentru ca sá aducd man-gaiere lui Falcd-Lath §i lui Martin Ursul, pe can ii nedrep-talise. Tocmai in mijlocul veseliilor acelei sdrbátori, sosird sialte stiri despre miselii mai proaspete ale jupanului Rdnica.Vulpoiul. Maniindu-se atunci imparatul peste mdsurd, hotdrisa trimitlt toatd ordia CA sa prapddeascd cu totul pe acel in-draznet inseldtor. Dar vdtaful Bursucel, tot mereu credinciosverisorului sau, se grabi a-i da de stire si-1 indemna ca sávie cat mai neintarziat la curte si sä rdspunzd insusi la in-vinovdtirile ce i se .aduceau. El se induplecd si veni.

Bursucel se duse la impdrat ca sd-I roage sä primeascdpe ruda sa, jupanul PAnicd ; iar acesta, cand se vdzit dinaintealui Leonild, se apropie cu indrAzneald de tron i dete in ge-nunchi in fata tuturor lighioanelor adunate. Imparatul cu glasaspru, Ii imputa cà ar fi ucis miseleste pe sluga lui cea cre-dincioasd medelnicerul Iepuras, §1 ca. el a pricinuit moarteatarcovnicului sdu, kir Behehe, carele 6'11tà asa de frumos instrand. La acestea, Rdnicd cu fatarnice cuvinte, se prefacitpare cd ar fi adanc mahnit de cele ce s'au intamptat ; dartotdeodatd, el ardtd o mare mirare de Cate auzeà si stdruiMil de rusine a zice cá Berbecila, iar nu el, a 'leis pe iepura§ca sa ia dela dansul niste bogate daruri pe care chiar el, Rdnicd,le dase credinciosului medelnicer ca sd le &Ica mai iute MdrieiSale. Dar impAratului i se faca acru cu atata incurcdturd, ne-


§tiind ce sa.' mai aleaga din a§a multe minciuni §i de multAsupArare se sculd §i plecA la vanatoare, Idsand pe boierii saisà tacd cuin vor §ti.

Rànicä insa nu-§i perd6 cumpAtul §i pe loc ii dete in gandsä cearA ajutor dela o veche prietena a lui, bAtrana jupaneasAAlbina, care era de casA la imparäteasa, ii fAcea dulceturi §i

descanta de deoclii. Dansa puse pe fiecare zi la impard-teasA Cate o vorbh bund pentru RdnicA, astfel incat nu i sefAcU nici un ydu. Mai pe urmd ea se ispiti a aduce amintedespre sculele re care Vulpoiul zicea. CA le ascunsese, le läudàprecum se pricepit mai bine §i incredintA pe stapand-sa c'ARAnicA singur ar fi in stare sà le gäseascA §i s'A i le aducA,dacA i s'ar da drumul dela.inchisoare. Pe de altä parte, jupanVulpoiul mijloci ca sd se §opteasca la urechia imparatuluidespre multele slujbe pe cari le fAcuse Statului rdposatul tatA-sdu, pe cand trAia ; mai pe urmd el ceru ca cei ce l'au paritsà dea cel putin dovezi §i in sfar§it, ca sd curme mai iutetoate greutatile, propuse ca neintelegerea intre dansul §i du§-manii lui, sA se stingd printr'o lupta dreapta. Pe vremea deatunci era obicei §i lege ca orice ceartA §1 orice judecatà säse spargd cu bdtaie ; pärtile protivnice se apucau la trantà §icare din doi biruia, aceluia Ii rdmanea toate drepatile.

Propunerea lui Jupan RAnicA se tinü in seama §i voiniculFalcd-Latà ceru numaidecat ca el, §i nu altul, sa intre inlupta cu Vulpoiul. Acesta insh §tiind bine cd lupul e maivartos la lianà decat dansul,ose cam codea §i cduth prilej säscape ; dar toate flied de prisos, cad Lupul era foarte indarjitdin pricina tuturor räutatilor pe care Rapicà cu drept §i cunedrept le aruncase asupra lui. Se hotAri dar luptà fail decrutare §i se alese ca loc de bAtae tarcul rotund al tarleiimpArAte§ti.

A dciva zi, dupá ce trase un somn bun toatA noaptea §imancA ca un voinic dimineata, RAnicá intrà in cercul lupteicu pArul de pe dansul lins §i prelins, cu trupul uns peste totcu ulei. A§a 11 invdtase jupaneasa Albina, care se pricepeala tot felul de farmece bAbe§ti ; ba ea ii facuse descantece

256 AL. ODOBESCU

ca sã poatd birui pe du§rnanul sdu Lupul §i Vulpoiul sepuserd drept in fatd until cu altul ; iar toate celelalte dobi-toace; dela impOrat Onà la parcAlab, §i dela V1 Mica' pOnd laopined, stau randuite jur imprejurul tarcului §i priveau cuochii sticliji la lupta voinicilor. Vulpoiul incepft indatà sà-§iinvarteascd coada cea stufoasä, ca o apOrdtoare, §i prefdean-du-se cd vrea sA fugO aruncO cu tOrand in ochii Lupului,de-i lud vederile ; indatd sari iute pe dansul §i se cerca dintoate rasputerile ca sà-1 sfa§ie §i sA-1 sugrume..Dar vorniculFAlcd-Latal, opintindu-se §i dansul, printr'o suceard puternicAculeà jos pe R.iticä, 11 propti sub picioare §i-§i infipse coltiiin laba lui. Vulpoiul insà nu-§i perda sArita intr'o primejdiea§a de mare, ci intorcanduli pe furi§ ochii in partea staulului,unde se inchisese pentru acea zi turma de oi a imparatului,incepit sa strige: «Sai, jupan vornice; c'au scApat mieiidin staul §i-i mOnaned cainii I» Lupul lacom §i prost serepezi sO apuce §i el un carlan ; dar in vremea aceasta, Vul-poiul sprinten ii sari in chica §i-1 dobori jos. L'ar fi ucis peloc dacO insu§i LeonilA impdrat nu i-ar fi zis sA-1 ierte cu zile.

Din minutul acela jupan Wanica Vulpoiul ramase tare §irhare, §i Mrd de vatamare. ItnpAratul puse de-1 imbrOcá cucaftan de catifea ro§ie imblOnit .§i 11 fãcit mare vistier. Totide toate pantile venird de se inchinard la dansul cu smerenie-§i supunere, ba Inca. §i la cocoana vulpoaica §i la cocona§iivulpi§ori, cari sosirá indatä la curtea imparAteasca.

Trecn astfel cat treat ; dar fiindcd ndravul din fire nu arelecuire, jupan RAnicd Vulpoiul nu se lasO de mancdtoriide vicle§uguri, nici cand ajunse om de frunte. Mi§eliile .luise deterà din nou pe ; dar in randul acesta, nu-1 maiajutd nici un me§te§ug, ci fit silit sà fugd §i dela curtea im-pdrAteascA §i dela casa lui ; hoinar i pribeag, el de atunciinainte i§i petrecU viata furi§indu-se prin tufe §i prin vizuinihuiduit §i batjocorit de toti, pand ce intr'o zi, umbland, dupA_nAravul sdu cel vechiu, sa. se Vare inteun cotet cu gdini,copoii din bAtAturá Ii urmard, II zdrir5, II luarA in goank

§i


prin pAdure, 11 prinserà §i-1 fácurA miCi-fArárnici. SA-i fie

tArana u§oarA!

lncalecai p'o coada de yulpespusei cui vru s'asculthbasmul 1W, Rania Vulpoiulpe care l'a rapus copoiul.

Bucure0i, 1875.

ODoenscu. Opere complete. I. 17AL.

TIGRUL PACALIT

POVESTE PhNTRU COPII, LOCALIZATA

Mai deundzi eram la Galati §i pentru ca sd-mi tread.,de urit §1 sä mai an cdte ceva, am qit sà maprimblu la port. Norociil a voit ca -A intAlnesc

indatd pe un vechiu amic al meu, pe care de mult nu-1 vd-zusem §i sd petrec cu dânsul cAteva ore foarte plAcute. Ami-cul meu este un negulator din partea ,locului, om foarteconsiderat i foarte iubit de toatd lumea, fiinda el, prinmunca sa, §i-a c4tigat o avere insemnatd, de care se bu-curd, fAcând bine cui poate; iar firea lui este a§à de veseld§i de glumeatd hick cu dAnsul nu poate cuiva sd i se urascd.Sae sd spund §i sd descrie o multime de lucruri pe careinsu§i le-a vAzut §i le-a invdtat in numeroasele sale cdratorii ;cad, fiind de parinti din Galati, el, de tdnAr s'a inrolat camatroz pe o corabie englezeascA §i, cutreierAnd toate Wile .

§i toate mdrile lumii, s'a ales pAnA in sfdr§it cu multä minte,

1 Din Biblioteca ilustrata pentru copii, editata de d-1 Socec.

-.31tik 1'44''W.e4,74.0 =NM-

I ITM'44'' I

r2Eir-0 - ;11'00

A/

T1GRUL PACAL1T 259

sanatate, avere i voie buna. Astfel este amicul meu domnulStancu Poloboc, cu care ma primblam mai deundzi pe portulGalati lor.

Vorbind cu dansul cand de una, cand de alta, ne opriramin fata unei rnandre corabii englezesti, care plutea falnicde-asupra apelor Dundrii, lantuita in ancorile ei ; dintr'insase descarca felurita marfa si mai ales butoaie cu capatani

cu bulgAri de zahar. Amicul meu, aducandu-si amintecu placere de timpul tineretii, pe cand si el n'avea alta lo-cuintä cleat o astfel de scoica uriasa de lemn, imi arata

imi explich folosul i intrebuintarea diferitelor Orli alecorabiei, precum catarturi, panze, franghii, carme, palimari

altele.In timpul acesta, matrozii cordbiei i caratorii sau hamalii

portului, umblau in sus si in jos, ca furnicele, scoland dinmagaziile adânci ale pantecosului vas plutitor, balotuributoaie cu mail& incdrcandu-le pe roabe (sau, cum ar zicela Galati, pe taraboante), si aducandu-le, pe un podisor debarne, pana la mal, unde le asezau in teancuri. Toate ace-stea se faceau cu o iuteala, cu o aprindere, cu un zgomotcare ma asurzeau i ma ameteau ; dar totusi imi pläceafoarte a ma uita, caci toti erau veseli, sprinteni i lucrau cuinima i cu multumire.

Pe cand fri acea invalmaseala taraboantele incarcatemarfa trepadau in toate partile, purtate in fuga mare dematrozi, se intampla ca cloud din ele sd se ciocneastäbutoaiele de zahar se rasturnara pe jos, rostogolindu-se carein cotro apuca. Unul din butoaie se si desfuncla in aceacadere i zaharul in bulgari, ce era in el, se risipi pe pa-mant. Indata câiriii, cari nu lipsesc in portul Galatilor, se ra-pezira sä imbuce din el, socotind bietele javre flamande, cäau dat peste vreo mana ; dar matrozii, ca sa-i departeze,detera branci butoiului crapat, carele sucindu-se de o data,acoperi, ca intr'o cusca, pe unul din lacomi.

Toata lumea se puse pe ras ; dar mai mult si mai taredeck toti rIdeà amicul meu Stancu Poloboc ; ii dase lacri-

.

ai

ai

ai

Cu

2 60 AL. ODOBESCU

mile in ochi si se tinea la piept si la pantece, bietul om, dehohotele ce ii podidise. Mie unuia imi era teama sa nu seinece cu atata ras.

and se mai potoli aceasta veselie, abia putu sa imi vor-beasca, stapanindu-se cu anevointa.

«Frate, imi spuse, and am valut intamplarea cucainele j cu butoiul, mi-am adus aminte de o istorie ce ampAtit eu, sunt acum multi ani, tocmai prin insulele Africei ;

trebuie sa tii ca de Cate ori imi vine in gaud istoria ti-grului, pe care l'am pacalit asa de frumos, zau, nu ma potopri de a rade ore intregi».

Si spuind astfel, Stancu meu se porni din nou pe ras.Eram foarte curios sa cunosc istoria tigrului pacalit ; darabia mai tarziu o putui afla dela amicul meu, carele mi-opovesti intr'astfel :

«Pe cand eram matioz, lucrand i castigandu-mi painea peo corabie englezeasca, se intampla adesea ca sa calatorimpentru negotul nostru 'Ana prin äri foarte departate,treceau uneori luni intregi fara ca sa vedem pamantul cuochii, ci numai valurile marei jur imprejurul nostru, iar dea-supra capului, cerul, cand albastru i senin, cand intunecos

posomorit.«Dar cand, atunci, dupA o lunga plutire soseam la vreun

tarm, mare placere era pentru noi de a ne cobori dincorabie si de a calca pamantul teapan sub picioare. Erapentru noi, torabierii, ca o zi de sarbatoare, cand puteamsA gustAm un pranz Iinitit, intinsi la umbra, pe iarba verde.Insa ocaziunile de acest fel erau asa de rare hick uneorine coboram chiar pe tarmuri pustii i necunosaite, fail dea purta cea mai mica grije de primejdiile ce ni se puteauintampla.

«lnteo zi dar, trAgand cu vasul la coasta unei insulenelocuite din mArile Africei, mi se WU tare dor de a vedeade aproape si de a pipai cu piciorul iarba campului. Ceruiatunci voie dela capitanul.corabiei ca sa ma dau jos la malsi sa petrec cateva ore pe uscat. Niatrozii, tovarasii mei, nu

si

TIGRUL PACALIT 261

yea aveau incredere in acele locuri necunoscute, si abiagasii unul un american inalt si uscat, cu barbadar fdra mustati, carele primi sa ma insoteasca in cAlatoriamea pedestra. Luararn cu noi o spata grasa de ramatorafumat, o butilca cu vin de cel mai bun, un urcior cu apaproaspatd si cu aceste rnerinde, ne pornirdm veseli catre mal.

«and ma sirntii, eu unul, pe uscat, de bucurie si chi-uind trasei un pui de dant romanesc, o corabiascd var-toasa de Galati ; iar tovarAsul meu, americanul, vazand asa,incepü si el sa tropote in fata mea; jucand foarte serios sipe tacaneala un dant englezesc ce se chiama «Gigo. Dantulinsa ne facit go] la inima i indata ne veni in gand s gAsimun addpost de soare ca sa ne asternem masa. Eu cautamcu ochii in dreapta i in stanga ; mi se pornise, biet, mintilecu dor cAtre rdcoroasele dumbravi din lunca Siretului; acolo,in insula cea pustie si prigorita de soarele african, abia sezareau cativa copaci din aceia cu ramurile inalte si suie,care se chiamA palrni, i niste tufi§ salbatic, pe unde maitotdeauna cuibeaza serpii cei veninosi cu plesnitori la coadasi alte fiare uricioase.

«Pe campia seasä, vazuram insa un ce negru si rotund,despre care nu ne prea puteam da seama. Staturam catvala indoiala dacà ne vom indrepta sau ha dire acel punctnecunoscut, care, dreptul lui Dumnezeu, ne cam punea laingrijare ; dar americanul meu scoase un ochian din buzunarsi, indreptandu-1 catre acel punct, vazuram curat i Idmuritcd obiectul bAnuit nu era altceva decat un butoi de lemn,asezat in mijlocul campiei.

«E un poloboc!». strigai en cu bucurie, vorbindmoldoveneste, pare eas fi fost chiar in portul Galatilor,

«0 ! o! Poloboc !» repeta americanul de mai multeori cu mirare si din minutul acela, el nu ma mai chiamaaltfel pe nume decat Poloboc. In urmd, matrozii ceilalti fa-curd toti ca dansul, si iata cum iubite, amice mi-a ramasnumele de Stancu Poloboc, de care nu ma plang catusi deputin.

262 AL. ODOBESCU

«Fie dar Poloboc ! noi alergaram indatd pAnd la butoiulcel minunat i acolo, la umbra lui ne si asezarAm ca sA nefacem pranzul. Rezimati arnAndoi de doagele lui, cercuite,desertardm veseli butelca de yin, imbucând si din spata af u-math'. Lumea ni se pAreà toata a noastrA, si crez cA inpalate de marmurd si pe covoare de matase, n'am fi trAitmai fArA grije decAt la umbra butoiului, pe iarba cea verde.

«Dar pe cAnd noi gustam ash dulci si linistite placeri, tmmare pericol ni se pregAteà. Se vede cä mirosul mAncdrilorsi rasunetul veselelor noastre cAntAri desteptarA pe un tigru,mare si flAmAnd, care dormeA ascuns sub un tufi§ invecinat.Fiara cea sAlbaticA, semAnAnd la trup ca o pisica. uriasd, lapar galbenA si vArgatA cu negru, se sculd binisor din loculunde erA pititd, se furisA printre bAlArii i pe tAcute se a-propie de butoiul nostru. Ajunsese foarte aproape, cand noiauzirAm fAsAind in dosul butoiului. Ne sculardm deodatA inpicioare, trAntind jos talere si pahare, i cAnd deterdm cuochii de acea groaznicd dihanie care sticleA privirea ei in-cruntatA asupra noastrA, inima in noi se fAcn cat o gAmAliede ac ; tot sAngele ne peri din fatd; pdrul ni se ridicd

si ne crezurAm mai mult morti decAt vii. Cu noi, armAn'aveam. Fiara rAcneà cu turbare, rânjea si-si arAtA coltii.Butoiul singur ne despArtia de dAnsa.

Ce sa facem ? incotro s'o apucam ?«Tigrul lungi pasul ca sA ne ajungA ; noi ne strecurarAm

imprejurul butoiului. El incepn sA iuteascd, dand ocol polo-bocului ; noi alergaram mai tare in jurul lui. Si astfel, noiinainte i tigrul dupa noi, ocolirdm de mii de ori butoiul.Nici dAnsul nu ne puted prinde ; dar nici noi nu puteamscApd. incepusem a crede cA soarta ne-a osAndit la groaz-nica pedeapsA de a ne petrece de aci inainte toatA viata,(kind mereu raite si tArcoale in jurul butoiului, cu tigruldupA noi.

(Vai ! ce viitor de spaimal ziceam noi in mintile noa-stre, turbate de fricA si de ostenealA.

,Dar se vede cA i tigrului i se urise cu aceastA goanA

TIGRUL PACALIT 263

rotocolitA, intocrnai ca alergAtura cailor cand treierd la arie.El deodatA se opri in loc, i cugetand un rninut, se repezisa sard drept deasupra butoiului ca sä ne ajungA indatà pepartea cealaltä. Dar, cum drese, cum facia, cA sArind, i seacAlarA labele de dinainte de buza butoiului, care era des-fundat. Greutatea fiarei II fAcit sa se clatine si sá se po-varneascA in partea ei. Noi atunci (pare cà cerul ne-a lu-minat) rAsturnardm polobocul cu fundul in sus, tocmai dea-supra tigrului ce stet agAtat de buza lui, si fiara rAmasesub butoi, ca un sbarece prins in cursd. Atunci amandoisariram pe fundul Vasului si ne proptiram din toate raspu-terile d'asupra lui, ca nu cumva lighioana infuriataridice deodatA in sus si sa scape dela inchisoare.

«Tigrul racnea cu turbare Si se zvarcolea amarnic intredoagele polobocului, izbind intr'insele cu capul, cu labele, cucoada, cu ce putea. Noi apAsam deasupra cat ne sta prinputinta, gandindu-ne acum cà ne-a ajuns altA nevoie ; cAci

intr'adevAr, ceeace castigasem era numai o schimbare deosandA. In loc dAm vesnice ocoale butoiului, acurn nevedeam siliti sA stAm toatd viala deasupra lui, proptindu-1 casa nu se miste.

«Dar norocul ne mai ajutA si in randul acesta !«Din multele suceli i invarteli ale tigrului de dedesubtul

polobocului, coada lui cea lungd i stufoasd, scapd .deodatApe gaura cepului ce era dat la fund, §i ie§i ca un pdmatufla iveald. Cat vAzurAm noi asa, tovarAsul meu se prinse cuamandouA manele de dansa, i eu de el, si cu multele noastresilinte, cu rnultA nevoie, o traserdm toata. afarA pe gauracepului.

«Ce,mai coadA! pared era un searpe flocos, cu dungigalbene i negre, s'apoi lungA, sA te fi incins de cloud oricu &Ansa ! D'as fi putut atunci sA o retez dela curmAtura ei,negresit ca. a fi pastrat-o i pAnA acuma.

«Americanul insd si eu, ne gandirAm atunci intr'altfel.sA vezi cA rAu nu ne-am gandit. Ce nu-i dA omului in capla vreme de nevoie !

sal

sA

.

264 AL. ODOBESCU

«VAzand asd lungime de coadA, ne apucaram s'o inodAmde vreo douA-trei on i, Maud astfel dintr'insa un catA-maigheinul, mult mai gros cleat vrana prin care ea esise, izbu-tirArn de a lega pe tigru de butoi.

«Urra» ! ! ! strigarAm atunci amandoi cu o nespusAveselie, i sarind jos de pe butoi, p'aci ne fu drumul 0luaram la fugA cat ne tineau picioarele i apucaram dreptcatre corabia noastrA.

oTigrul smunci atunci butoiul si ii scoase capul la lumina;dar trupul lui rAmase jumAta te in fundul vasului, incat abiaputeã sa se miste din loc. ScApand la sAnAtoasa, noi ne in-torceam ochii din cand in cand spre dansul, ca sä rademde turbarea lui, cáci de cate ori. void sA Mat o miscare, elsimted i auzeà polobocul rostogolindu-se i hodorogind inurma lui.

oCand in sfarsit ne vAzuram noi in corabie i tigrul ur-land la mal, eu, simtindu-mà atunci in largul meu, radeamdin bAerile inimii i pisand pumnii, dupt obiceiul nostru ro-manesc, strigam in gura mare :

«Sac, tigrule, sac ! Sac, cà te-am pacalit !»«lar americanul meu, i toti matrozii dupa dansul, insirati

de-a randul pe coverta corabiei, repetau cu hohote de ras :Poloboc ! poloboc !

«Atunci i eu, vázand CA cu mestesug am scapat'cle pri-mejdie, ziceam romaneste :

Poloboc nu-i dobitoc !Poloboc e cu noroc

iatá istoria tigrului pacAlit pe care mi-a povestit-o razandamicul meu dela Galati.

Radeti i domnia-voastrA, dacA va este pe plac !BucureVi, 1875.

!

ZECE BASME MITOLOGICEPRELUCRATE DUPA G. W. COX, «TALES OF ANCIENT GREECE).

I.

EPIMETEU 1 PANDORA.

0 ceartä mare se scornise intre Zevs si oameni. TitanulPrometeu, cel cu minte multd, tinea cu acestia si-iinata sã nu fail pe placul noului zeu, ce coprinsese

cu sila stdpanirea tattilui stiu Cronos.El le zise : «MAi oamenilor ! acest Zevs e lacom de avutii

§i de daruri ; dacA voi, când injunghiati vite in onoarea lui,i le yeti inchinà cu totul, apoi s'a. stiti ca veti ajunge curandsä dati de capAt tuturor turmelor voastre, oricât de nume-roase ar fi. Aide mai bine sä facem cu Zevs o tocmea16pentruca si voi oamenii si el, sã và bucurati de ate o partedin vitele jertfite in ecatoinbe, adicd cu sutele, pe altarelezeiloro.

Atunci el alese din cirezi un bou mare si frumos, il in-

266 AL. ODOBESCU

junghie i faCh dintr'insul cloud pArti. Inteuna puse vintrelecarnea, si le in yell in pielea boului ; in cealaltA asezA numai

oasele, bine infasurate in gräsime. Apoi zise lui Zevs ash :«Alege-ti partea ce vei voi, cu hotArire eh' cea pe care veipune acum mAna, sa." rAmAnd in totdeauna pe searna-ti».

Zevs se lAcorni i intinse pe loc mAna la partea unde lucehgrAsimea ; dar chnd vázh cA sub &Ansa erau numai oase,foarte tare in sine se mAnie. Cu toate Irish', din acea zi inaintese fAch datinä ca, in sacrificii, oamenii sA inchine zeilor numaioasele i grAsimea dela victime.

Ca sA-si rAzbune pe semintia muritoare a oamenilor, ZevshoUri sa nu le mai trimith jos pe pAmAnt, focul cu care elIi ddruià mepeu mai inainte, i astfel ii lAsA in mare lipsa,suferind foarte de ger, de intuneree §i de foa-me. Dar Pro-meteu se repezi in cer, rApi de acolo foc, ii ascunse in teavaunei trestii, i ii aduse oamenilor inapoi.

and Zevs aflä una ca aceasta, el se infurie ash de tareincht asvArli cu trAznetul in Prometeu i trimise pre credin-ciosul shu vestitor Ermes ca sA-1 prinzA, sä-1 ducA tocmai pepiscurile sterpe ale muntelui Caucaz, i acolo sA-1 ferece destancã cu cause tepene de fer, punându-i streajA un vulturcare sa-i sfasie mereu inima cu clontul sàu ascutit.

Dar nici cu atat nu se impach Zevs ; el mai scorni i unmijloc de a munci pe bietii oameni muritori. Ii aduse amintecA Prometeu ii povAtuise si-i indemnase sA nu primeasd niciun dar dela zei i cA lAsase cu dAnsii pe ft-ate-ski Epimeteu,ca sä le poarte de grije i sA-i fereascA de vicleniile lui Cronos.

Atunci Zevs se gandi intr'astfel : «Semintia omeneasth nustie pAnA acum ce este nici boala, nici durerea, nici certurile,nici rAzboiul, nici furtisagurile, nici trAdarea ; cAci toate acesterele le tine inchise Epimeteu intr'o cutie push' sub bunA pazA.0 sA fac ce voiu face ca ele sA scape de acolo i sh umplepAmântul de miselii si de nevoi».

IndatA chemA pe Efestu, mesterul focului, vorbi ash. :«SA-mi gatesti un ce minunat, cu care zeii au sA däruiascA

pe oameni. Sà iei tarand si sä plamadesti cu dAnsa un chip

si

si.i

ZECE BASME MITOLOGICE 967

de femee. S'o faci cat mai frumoasa la vedere ; dar sä bagiintr'insa o fire rea, pentru ca &Ansa sa-mi razbune de Caterele mi-au Mcut mie oamenii».

Efestu luA arand i plamadi, de pe cum i se spusese, unchip frumos de femee. Zeita Atena o imbraca. cu o rochieminunata §i pe cap ii puse o cununa, de unde atarna o ma-rama ca panza paianjinului, de-abia it ascundea umeriipeptul, alb ca zapada. Ermes o invatd un grai plin de farmec§i suflA intr'insa un cuget nesatios §i neastamparat, pentruca sà tie a indupleca. §i a gala pe neamul omenesc. ApoiEfestu o duse in adunarea zeilor, §i toti ramasera incantatide frumusetile ei.

Atunci Zevs luand-o de mana, o dete lui Epimeteu, §i-izise a§a. oStii ceva ? M'am-gandit cá voi oamenii sunteti,biet, impovärati de munca multa pe pamant, i cd va lip-sete o fiinta care, prin dulcele ei desmierdari, sa vA punainima la loc dupa atatea grele osteneli. De aceea noi zeiinemuritori ne-am indurat de soarta voastra, i, spre a váaduce o blanda alinare, Mfg, Ara ddruim aceasta mangaioasäfiinta a femeei pe care am §i numit-o Pandora, fiindca esteinzestrata cu toate darurile».

Epimeteu, cel cu mintea tarzie, uimit de frumusetile Pan-dorei, uita povetile fratelui sat], i impreuna cu dansul toata.semintia tnuritorilor se amagi de cuvintele lui Zevs §i primjdarul, care ii fermeca pe toti, indata ce dau cu Ochii dedansul. Dar, vai ! bucuria nu le tinn mult.

Pandora, nesatioasa de a ispiti toate, vazuse o cutie mare,pitita mai cu ingrijire decat orice alte avutii, in ba5ca cu co-morile lui Epimeteu. Ii ardea inima sa §tie ce va fi intr'insa.Deci, intr'o zi se furi0 de sotul ei cel prea lesne increzator,§i ridica capacul cutiei.

Deodata scdpara dintr'insa cu gramada, ca ni§te iesmepocite, certurile §i bataile, nevoile §1 boalele, hotiile §i tur-barile, grijile §i necazurile toate.

Coprinsa de spaima, abia apucà ea sa lase repede capacuLin jos. Pe fundul cutiei ramasese, pitit, doara numai spe-

Hi

268 AL. ODOBh.SCU

Tanta. De aceea, abia daca cu &Ansa se mai poate mangaiduneori sarmana omenire de cate rele a rAspandit pe pamantnesocotita Pandora.

BRIAREU.

Mare nemultumire era in palatele Olimpului, locas al zeilornemuritori, de cand Zevs biruise pe zeii cei bAtrani

se asezase cu sila pe scaunul imparatesc al tatAlui sAu Cronos.El tinea acum in mainile sale traznetul ; sub picioarele lui

zaceau gramadite tunetele i. fulgerile, si top zeii randuitiimprejuru-i, trernurau de fried dinaintea puterii i maririi lui.

El le impunea insarcinAri grele si le vorbea tot aspru, voiridprin astfel de purtAri strasnice, sA intemeieze domnia lui faracumpAt peste toti zeii de pe uscat si de pe mare.

TOata ziulica, agerul lui vestitor Ermes trepada in sus siin jos, ca sa duca in toate pArtile poruncile sale ; cad Zevsvoia ca toatA firea sA-i fie deopotriva supusa, i nu-si maiaducea catusi de putin aminte de timpul pe cand i dansulera slab si fárA putere.

Atunci se auzird din partea zeilor pAmantului si ai mArii,suspine si soapte infundate de nemultumire, i ei toti seadunara la un loc ca sA se sfatuiasca.

Posidon, imparatul valurilor intunecate, innalta mai intaiuglasul i vorbi asa : «Ascultati-MA pe mine, voi, EroAteno ; hai sh ne rasculam impotriva lui Zevs i sA-i arAtAmca el n'are Mci un drept de a ne strAsnici pe noi Vedetibine cat de rau se poarta de cand i-a incaput puterea inmaini. Nu-si mai aduce de loc aminte ca tclt noi l-am ajutatin rAzboiul ce a avut cu tatAl sAu Cronos ; iar dupa ce I-amfacut sA InvingA, el tocmai pe sotii lui cei mai puternici iinedreptateste mai tare. Pe Promoteu, titanul binefacator carea dat focul inapoi muritorilor i i-a scApat de groazniceleurgii ale gerului si ale foamii, iatA ca a pus sA-1 ferece pe

si

ZECE BASME MITOLOG10E 269

piscurile sterpe ale Caucazului. De oarece nu i-a fost teamhsà lantiiiascd intr'astfel tocmai pe un titan, baga bine deseamd, Ero, sa. nu-i abata intr'o zi de //Artie, ca sd. te neno-roceascd mai rdu si pe tine b>

Atena vorbi atunci intr'astfel:= «Intelepciunea lui Zevs i-apdräsit mintile ; toate faptele sale sunt acum numai vicleniisi traddri. Ce rnai asteptdm : Hai sä-I prindem si sd-1 fereamteapän cd nu doard sá ajungd cerul si pämantul a fi cu totulprada luptelor si a bdtdilor».

Deci, se jurard cu totii ca sä nu mai rabde asupririle luiZevs, si dupd ordinul lor, Efestu fduri niste cdtuse uriase, cucare sd-1 ferece, indath ce somnul greu i se va läsa pe pleoape.

Dar zeita Tetis, ascunsh in pestera ei de märgeanuri dinfundul marilor, auzise cuvintele lui Posidon si ale Atenei.Ea se 'lath' de pe mare ca o -ceatd alburie si se asternit ingenunchi dinaintea tronului lui Zevs. Ii imbrätisd picioarelesi-i vorbi asa: Ascultd-md. si pe mine, o Zevs ! Zeii nemu-ritori tremurd de fried dinaintea puterii tale, dar ei sant a-marati de vorbele-ti aspre si de strasnica-ti purtare ; ei zicch intelepciunea a pardsit mintile tale, si cä faptele-ti suntacum numai viclenii si traddri. Mai ascultd-md Inca, oZevs ! Efestu a Murit cdtuse uriase; iar Ero i Posidon, im-paratul mdrilor i fecioara Atena s'au jurat ca te vor fereckindatd ce somnul greu se va lasa pe pleoapele tale. Da-mivoie sd-ti aduc aci pe Briareu, uriasul cu o sutd de maini,ca sd te apere la nevoe. Cat va fi el laugh' tine, n'ai sá tetemi nici de mania Erei, nici de a lui Posidon. Dar, indatace va trece primejdia, adu-ti aminte o Zevs, ca sä stdOnesticu bland* si cu dreptate, cdci cel ce voeste a domni, neso-cotind binele si iubirea supusilor sái, acela zile lungi de domnienu are. Apoi iar nu uita ca acelora Can ti-au dat ajutor, nuse cade sa le faci ca lui Prometeu pe care l'ai ferecat pestancile Caucazului. Va veni poate o zi cand voiu cere si euceva§ pentru fiul meu Achileu, adu-ti aminte cd en te-amscdpat de chtusele lui Efestu».

Zevs rhspunse cu omenie, i vorbi asa: <<U Tetis, grd-

2-10 AL. ODOBESCU

beste si adu-mi incoace pe puternicul Briareu ca sà ma aperecu suta lui de brate ; iar pentru cele ce mi-ai spusr sa nuaibi nici o teama, caci Zevs nu va nesocoti povata ta ceabunk i ceilalti zei nu vor mai avea cuvant de aci inainte ase plange de strasnicia mea si de vorbele mele aspre».

Atunci Tetis chema pe Briareu ca sã iasd din bdierile pa-mantului si sa vind intru apararea lui Zevs. Uriasul se ardtaIn palatele Olimpului §1 indatä toti zeii incepurd a tremura, candii vazura alaturi cu Zevs, carele acum se rasfata in puterea sa.

Cu toate acestea, el le vorbi inteastfel : «Ascultati-mabine, voi, Ero, Posidon si Ateno! Eu, ale voastre planuri lecunoso; stiu ca aveti de gand sa ma puneti in lanturi, ca sãscdpati de relele mele purtari. Dar sa nu aveti nici o temere.Fiti de aci inainte totdeauna cu voe bunh la indeplinirea in-teleptelor mele vointi i vä jur cd nu yeti mai aveà cuvanta va plânge ca Zevs este un domn crunt si viclean».

Asa se facit iar pace, in cer, pe ma'ri i pe parnant.

DEUCALION.

pe scaunul sau, inaltat pe muchia inorata a Olimpului,Zevs privi la fiii oarnenilor vazU pretutindeni dedali

cu patimile, fard de a purta catusi de putin grija dreptatii.In inimile lor rautatea crescuse tnereu; iar, spre a imbunape zei, ei inchipuise un soi nou de injunghieri si de sacrificii,care mohorise pamantul cu sange.

Departe, in vaile adanci ale Arcadiei, fiii lui Licaon isi pe-trecettu viata numai in ospete i, in necumpätata lor ratdcire,vorbiau vorbe nesocotite i nelegiuite chiar i despre Zevs.De aceea, Zevs se cobori insusT de pe scaunul sàu si se dusesä vaza de mai aproape faptele si traiul lor.

Soarele era pe scapatat, cand un biet unchias batran seapropiê incetinel de portile cetalii Licosura. Pletele lui carunteii atarnau pe urneri, si barba lui, alba si deasa, ascundeatrentele de pe dansul. Soseit greu si anevoie unchiasul, cu

De§i-i


toiagul in mana, trágand cu urechea la chiotele de veseliece se auzeau din dephrtare.

El ajunse in sfarsit pänd in pieta cea mare a cetätii ; acolo,fiii lui Licaon se gramadira indata imprejurul lui, vorbindu-iasa : «Ei! bine ai sosit unchias batran! Tu trebue sa. tiimulte. Ei! ia sa vedem ! Ce ai sa ne mai spui ? Nu cumvaai sä ne mai povestesti de pe cand a rasarit parnantul dinbaerile lui Haos ? Caci de batran ce esti, tu trebuie sà fifost atunci de fatal.;

Si, batandu-si joc intr'astfel de unchias, ei II puserd s. seazape jos, langd masa lor cea mare. Apoi ii ziserd : «Azi noiam injunghiat o multime de victime, lui Zevs. Te-ai nimerittocmai bine, ca sa capeti i tu o particica din ospatul nostru».

Atunci umplura cu varf o strachina cu carnuri de omi-o intinserii; caci varsand sange omenesc ei socoteau ca vorface mai pe placul zeilor.

Dar unchiasul azvarli cat colo strachina mohoritä si de-odata se ridica. voinic in picioare. Semnele batranetii pierirdde pe fata lui aprinsa., iar focul care scapara dintr'insa, in-cinse i mistui intr'o clipa pe fil lui Licaon. Cdci acela ce searatase lor era Zevs i traznetele lui Ii fäcuse praf si cenuse.

Oupa aceea, Zevs se intoarse in Olimpul sau si, de mâniose era., facit semn apelor sa se reverse pe d'asupra paman-

tului i sa inece pe fiii oamenilor, "ca pedepseasca demultele lor nelegiuiri.

Austrul suflä atunci cu turbare ; nori intunecosi i indesaticu ploaie, venirá mereu de se asternura in voia lor peste totcerul, cad vanturile de miazanoapte, cart risipesc ceataabureala pdmantului, stà straits ferecate in fundul temnitelor.Deci, incepn cerul a turna siroaie in cat si väi i dealuri, totulpe pamant era inecat ; raurile, covarsind matca lor, se re-varsarà peste campii, i apele lor se ridicara mereu pänd pecoastele muntilor.

Dar pe o culme de munte din taxa Ftiei, ii avea casa lui,Deucalion, fiul lui Prometeu. El, de acolo de sus, se uità cumcre§teau ,mereu apele imprejuru-i ; cand insa, ele ajunsera sa

sa.-i

si

si

272 AL. ODOBESCU

acopere vane dela poalele muntelui, Deucalion chenid pe sotiasa, pe Pira, fata lui Epimeteu, §i-i vorbi a§a. : <data cd ne-ausosit zilele prevestite odinioara de tatal meu, de inteleptulPrometeu. Gate§te tu chivotul lUcrat de mine, §i pune in-tr'insul merinde indestule pentru cat timp va tine potopul pepamant. Colo in departare, tocmai pe stancile Caucazului,Prometeu stá ferecat cu catu§e de otel i un vultur Ii sfa§iemereu inima ; dar, pe nedrept ; caci iatrt, cuvintele lui s'auimplinit. El de demult spusese ca räutatea oamenilor are saaduca pe pamant o groaznica vársare de ape. Orice ar fi,nici insu§i Zevs nu poate face alta decat ceea ce este ursitde catre unul, §i mai mare cleat dansul, i pe care ei, vrandnevrand, trebue sa-1 asculte».

Pira facir indata precum ii spusese Deucalion, §i umplirchivotul cu toater Ei a§teptara pana ce apele suindu-se aproapede culmea muntilor Ftiei, scaldara poalele vasului pregatit deDeucalion. Atunci pe§tii se strecurau inot printre varfurilebatranilor ulmi din codri §i pluteau alaturi cu bu§tenii no-duro§i de stejar, iar le§urile de oameni inecati se clateause rostogoleau pe feta apelor. Deucalion, din corabia sa, vedeacu groaza cum acele chipuri invinetite de voinici, de copile§i de prunci, e§iau uneori la iveala pe deasupra valurilor cespumegau in colcote, §i apoi indata se afundau in sanul bor.

Opt zile de-arandul chivotul fu purtat pe ape deasupra celormai inalte plaiuri, §i top fiii oamenilor pierira, afara numaide cativa, foarte putini, gasise adapost pe ate un piscmai semet de munte.' A noua zi, corabia se opri pe muchiaParnasului, §i Deucalion, impreuna cu sotia sa Pira, puserddin nou piciorul pe pamântul care acum era cu totul pustiit.

Cu incetul §i treptat, valurile se scurserd prin vai, iar pe§tii§i lighioanele de mare ramasera atarnate de cradle copacilor.Pe cat puteh coprinde ochiul, nu se mai zareà imprejur nicio viata, osebit numai de vulturii cari da roata pe cer, panace se repeziau la starvuri.

Atunci Deucalion se uitä lung la Pira, §i pe amandoi ii co-prinse o jale adanca. El spuse atunci sotiei sale : «Cine

.

cari-pi


§tie, soro, de vor mai fi rAmas i alti fii de oameni deck noipe pAmAntul acesta? S'apoi iar, cine §t.ie cAnd ne va sosl §iceasul nostru! Atka numai putem ti cA cel a-tot-puternic,carele a nApustit potopul asupra oamenilor, s'a indurat de ane scApà zilele noastre. Hai I sd-i clAdim un altar §1 sd neinchinAm la dAnsul, in semn de multumità!»

IndatA cladi altarul §i Zevs ascultA cu plAcere rugaciunealui Deucalion. De aceea, se pomeni deodatA dAnsul in fatalui, cu trimisul lui Zevs, cu Ermes, carele ii vorbi a§d:«Cere tu acum ce vei voi, §i cererea ta va fi implinita, fiindcAnumai la tine, d1ntre toti fiii oamenilor a dovedit Zevs o rnânAcuratA §i o inimA fail de patA».k Deucalion se inchinA dinaintea lui Ermes §i ii spuse a§a. :

«PArnAntul acesta a rAmas tot pustiu.E pAcat de drinsul! Noi nu-ti cerem altceva deck sA se

iveascd din nou oameni pe dAnsul».Ermes ii rrtspunse intr'astfel: «Fie-vA pe plac ! dar sA

vA acoperiti fetele cu ve§mintele voastre §i, umblAnd tot mereuinainte, sa asvArliti in urmA oasele mumei voastre!

Dupd aceasta, Ermes sburA catre locuinta lui Zevs, §i Deu-calion rAmase pe ganduri, cugetAnd la cuvintele zeului; dar,intelept fiind ca §rtatal sari Prometeu, el pricepn cä rnumA-satrebue sA fie insd§i tarana pamantului, §i ca, coborind depe Parnas, n'aveau alta de fAcut decat a arunca pietre inurma

§i fAcurd-; iar pietrele pe care le asvArlea Deucalionse fAceau indatA bArbati, §i cele pe care le asvArlea Pira, sefaceau femei, §i astfel räsdri pe lume o semintie nouA deoameni, cari nu cuno§teau pe pArintii lor.

Soarele e§i iard§i pe cer §i cu cAldura sa dogori §i intelenihuma cea jilava; de atunci inainte, oamenii avurà a se luptàcu munca cea anevoioasà, cari nici 'Ana acurn nu s'a maiu§urat pe pamantpe aceea, traiul omului a Minas a fi greu§i silnic, ca §i piatra din care dAnsUl se na'scuse.

Dupa ce mai trecurà ani la mijloc, Deucalion §1 Pira fAcurAAcopii, al cdror neam a stat cu locuinta in muntii din Ftia.

AL. ODOBESCIL - Opere complete. Vol. I. 18

.lor.Asa

274 AL. ODOBESCU

Din fiul lor Elen s'a präsit poporul viteaz al Elenilor, iardin fata lor, Protogenia, s'a näscut Aetlin carele, in viafa lui,a fAcut multe fapte minunate §i al cdrui fecior, frumosul En-dimion, doarme dus pe colnicul din Latmos.

IV.

PATIMELE DEMETREL

persefona cea frumoasd se juca cu alte fete, soafe ale ei,pe cAmpia Enei din fericita farA a,Siciliei. Ea era fata

mult-iubità a mamei Demetre, pe care toatà lumea o cin-stea; caci mama Demetra era a;tre toti" bun j darnicA ;iar decal fiicd-sa Persefona n o fatà nu era mai veseld §imai voioasä.

dar, ea se juca cu veselele ei soafe culegand flori depe cAmpie §i impletind cu ele cunune ca sA impodobeascAlungile lor cosife. Adunase ele o mulfime de roze, de §ofrdnei,de viorele, de crini §i de zambile de pe paji§tea cea zrnAl-

cand Persefona zdri in depdrtare un stuf indesat deghiocei inflorifi ca prin minUne ; erau o sutd pe aceea§ tul-pink §i raspandeau un rniros imbdtAtor prin cer, pe mare §ipe pdmant.

Ea se repezi in grabA ca sA culeagd minunatele flori ; dar,deodatA se crApd §i se deschise farina dinaintea ei, §i din-tr'insa e§i un car poleit cu patru telegari negri ca tdciunile.In car era un bArbat cu chip mAndru dar posomorit, pareca fata lui nu §tia ce e zAmbetul, nici inima lui ce e bucuria.

Intr'o clipd el sari jos din car, prinse in brafe pe Perse-fona, o sui alaturi cu dAnsul, §i, cland bici cailor, se fAcii

cu totul nevAzut in adAncul pAmAntului.CAnd sosirA fetele la acel loc, stuful cu ghiocei era in fiinfA,

dar soafa lor Persefona perise ; ele o cAutarA in toate pAr-pe campia Enei, cu gAndul ca' se va fi pitit undeva ;

dar, nu o puturA gasi nicaieri pana tArziu inserat ; atunci in-torcAndu-se, de voie de nevoie, spre casA, ele trecura mai

-,( AA

tufts&

tile,


Intaiu pe la mama Demetra ca sa-i spund cá nu pot §ti cese va fi facut fiica-sa, care a perit fara veste dintre ele.

Mare jale coprinse pe mama Demetra, cand afla una caaceasta. Ea indata se imbrad cu ve§minte de Cana neagra,luá in maini Mclii aprinse §i se duse sh caute pretutindeni pefiica-sa Persefona, alergand pe campi §i peste ape, din ochiMcrimand §i pe toti intreband dad nu cumva o a vazutcineva. Dar nimeni nu §tia sa-i raspunza ce se facuse fata ei.

Tocmai dupa §ease zile ea se intalni cu Ecata, doamnalunei §i, cercetând-o §i pe &Lisa, Ecata Ii zise : «Glasul iI-am auz t, strigand pare c'ar fi rapind-o cineva ; dar cu ochiinu am vazut-o §i riu §tiu unde va fi dud».

Mama Demetra i§i urmd calea inainte. Merse cat merse §ise intalni cu Elios, domnul soarelui §i-i voybi ad. : «Elios,fatul meu, tu carele cu faclia sOarelui le vezi toate pe pamant,nu cumva vei fi vazut tu pe fiica-mea Persefona-? Spune-miadevarat, Elios, fatul meu I»

Lui Elios i se facit Irina de multa ei durere, §i-i rdspunse: Ba am vdzut-o, mama Demetro. Ades, imparatul la-

dului, a rapit pe fiica-ta Persefona, ca sa o ia de sofie.§i s'ofad imparateasa peste fara cea adand. §i intunecata dinfundul parnantului».

Cat era de Intristatä biatã mama Demetra, ea insa nu i§iputa stdpani mania, cand afla una ca aceasta ; de atunciinainte- hotari sa nu ii mai calce piciorul in palatele de peculmea Olimpului pe care Zevs, imparatul cerului, §i le inal-lase in nori deasupra färei Tesaliei, fiindca ea pricepuse in-data cá numai cu voia lui Zevs indraznise domnul laduluisa fure pe fiica-sa Persefona.

Se cobori dar la vale de pe muntele Olimp §i apucd rà-tãcind o cale lung& Tocmai dire seara, pe cand soarele in-cepe a se ascunde in tasul sau de aur din dosul dealurilortivite, ea ajunse la portile Cetatii Eleusis. Acolo §ezU jos langao lantana a carei apa prefirandu-se prin iarba dead, sescurge intr'un iaz limpede, umbrit de un maslin cu frunzi§stufos.

276 AL. ODOBESCU

Tocmai atunci veneau dupa apa, voioase l cu urcioa-rele pe cre§tet, fetele lui Keleu, domnul din Eleusis. Ele va-zura la fântAna pe mama Demetra i, cu toate Ca nu o cu-no§teau, intelesera de pe portul §i de pe fata ei, cat de tareerd amarita biata batrana.

0 intrebara cu blandete" daca nu pot cumva sal fie devreun ajutor. Mama Demetra le multumi §i le povesti ca aperdut o fata, pe care a cautat-o peste tot locul §i nu aputut-o Inca gAsi. Atunci fetele deterà curAnd fuga acasd, casa ceard dela parinti voie sa le adueä ca oaspe pe biata babastraina §i se intoarsera indatà, sprintene i vesele,indarat §iIi vorbira a§d : «Hai ! vino cu noi acasa. Tata, mama §inoi toate iti vom da ce-ti va trebui §i vom face ce ne vastd prin putinta ca u§uram durerea».

Mama Demetra se indupleca de mAngdiodsele lor cuvinte.Keleu §i sotia lui o primira cu voie bund in casa lor. Dar§i dAnsa le fu intru toate de a0à mare ajutor, incat .nu nu-mai neamul lui Keleu, ci intreaga cetatea se bucurd §i selaudd mereu de bunatatea i d intelepciunea mamei Demetre.De aceea, se hotarira cetatenii sa 11 inalte, cu cheltuiala lor

numai pe seama ei, un mandru loca§, pe o magurti inaltA,chiar in mijlocul cetatii.

Acolo trai, timp de un an, Demetra, pretuita §i laudata detoti, dar ascunzAnd mai adesea in taina singuratAtii, mAhnirea

dorurile inimei sale. Ea luase la &Ansa, ca sd ii creased' 0sal invete, pe Triptolem, unicul fecior al lui Keleu.

Insa copilul, de bine ce-1 ingrijed noua sa dadac5, ajunsea o iubi mai mult pe dansa decal pe mama lui cea adeva-rata. Dintr'aceasta, sotia lui Keleu prinse pica asupra mameiDemetrei §i ceru sa id inapoi dela strait-là pe copilul desuflet, carele numai d'Ansul mAngaid cevd. pe Demetra deperderea fiicei sale.

Scornindu-se atunci o cearta intre amAndoua muierele,mama Demetra se suparà foarte §i se porni cu mare urgieasupra lui Keleu §i asupra tuturor oamenilor cari nu §tiusesa pretuiasca indestul bunatatile ei.

sa-ti

si

si

ZECE BASME MITOLGGICE 277

Din minutui acela, toate rodurile pAmantului purtarA hies-temul mamei Demetre ; pomii nu mai dau rod ; holdele nuse mai impodobeau cu spicuri ; iarba i florile nu mai rA-sAreau pe campii, tarinile erau sterpe i intelenite. Oamenii§i vitele piereau de foamete §i de langoare. Nici zeilor nu maiavea cine §i ce sA le inchine.

Atunci Zevs, ingrijat, de pe culmea muntelui ski din Te-salia i§i aruncA ochii pe pAmant §i vAzii cal totul avea sd piardde pe fata lui, de nu va gási curand un mijloc ca sä impacemania §i durerea mamei Demetre.

Indatà trimise pe vestitorul sdu, pe Ermes, in lad, la im-päratul cel aspru §i posomorit ca bed cunoscut cd tre-buie neapdrat sà lase pe Persefona a se intoarce la muma-sa.Ades nu cuteza a se impotrivi, dar Persefona Ii era §i luidragA, §i el nu voia sà o piardd cu totul ; de aceea, Ii detesá mAnance cateva boabe dintr'o rodie rninunatA, §tiind binecA, dach &Ansa va gusta., ii se va face dor de dansul §i seva intoarce bucuros la el.

Dup.' aceea, puse sa. inhame telegarii cei negri ca taciunelela carul cel poleit. Ermes se sui intr'insul, alAturi cu Perse-fona, dete bid cailor §i, iute ca vantul i ca gandul, ajunserdla Eleusis.

and sosird la portile cetatii, Ermes dete drumul telega-rilor ca sA se intoarcd la lad, §i pe la apusul soarelui plecd

dansul dare Olimp.Persefona, rAmanand atunci singurd, se indreaptd spre fan-

tana cea limpede unde zAri §ezand sub indslin, o femeie bd-hand cu vqmant de land neagra. Ea pricepii cA aceea tre-buie sA fie mama ei, care o doreà i o jelea neincetat. Candsosi aproape de dansa, mama Demetra auzi o §optdpreajmA-4 tidied ochii in sus §i vazn pe insrt§i Persefonadinaintea ei.

Cine poate sa' spud cu ce bucurie o stranse la pept §i osAruth? Fericirea mamei era poate acum §i mai mare decum ii fusese mai inainte mahnirea. 0 mangaia, o desmierda

sd-i

in

Ai

278 AL. ODOBESCU

o cerceta despre toate ce i se intamplase, i sirnlia cA oviafa noud i se desteaptd in inima.

Pe cand o sarutà i o mangaid, ea ii zise asa.: «Acnm,fata mea, copila mea dorita, tu esti iarAsi a mea, i cu minevoiu sd rdmai pentru totdeauna. De acum inainte voiu sti sate feresc de rapitori i urgisitul acela de Ades nu te va maiprinde in intunecoasa lui impArafie».

Dar Persefona ii rAspunse «Ah ! mama, taci ; nu maivorbi asa.. Eu nu pot sä raman pentru totdeauna cu tine,cAci pand nu m'a ridicat Ermes din Iad, soful meu mi-a datsa.' gust niste boabe dulci de rodie si m'a legat cu acest farmecca sa. ma intorc la dansul peste noud luni de zile. Si dreptsa-fi spun mama, nu'mi pare rau, cad, desi el nu rade nicizAmbeste, desi totul e intunecos in locasul lui, dar cu minee bun si bland, i numai cand sunt cu dansul se simte im-blanzit. Sa nu-fi para.' eau mama ; el s'a fagaduit ca. in tofianti mA va !Asa sa. sed cu tine aci pe prtmant nourt luni dezile ; iar trei le voiu petrece cu clAnsul in negrul locas desub pdmant».

Printr'aceste fagaduinfe mama Demetra se simfi dAnsamangaiata ; iar pamantul i rodurile lui se bucurara. indatAde imblAnzirea ei. Pomii se umplura iarAsi de rod ; iarbaflorile impodobird campii, i spicurile aurite incepura iarAsi ase indesA pe holde, leganate de adierea calduroasa a verei.

Noud luni de mulfumire si de imbelsugare trecurd pe ph-mant, i dupd aceea, vestitorul Ermes veni cu carul cel po-leit i cu telegarii negri ca taciunile, ca SA ia. pe Persefona

sa o ducd in finuturile intunericului. Atunci, ea ii hidziva buna dela mama sa, zicandu-i Nu plange, mama, sinu fii ingrijata de mine ; in locasul sofului meu sunt la ada-post si la caldura ; el ma. iubeste i cautd bine de mine. Ebun, si peste trei luni imi va da vote sa. ma intorc tot ye-selA aci pe pamAnt».

Mama Demetra ii stApani.initua rea si se hothri sa as-tepte cu rAbdare timpul dorit al inapoierii.

Totusi gandul ei adesea se repurta cu dor la zilele fericite

si


cand Persefona, copila voiasà, se juca cu soatele sale si cu-legeau flori pe veselele campii ale Enei.

In ragazurile asteptarii, retrash in locuinfa ei din Eleusis,ea isi aflã mangalierea inväfând cu mare taind i intelepciunepe Triptolem, copilul ei de suflet, cum sa sadeascd, cum sacreasca si cum sa ingrijeasca rodurile folositoare ale parnan-tului, daruri neprefuite ale zeitei Demetre.

Ace le mar* i spornice invataturi, pe care zeiasca dadacale irnpartasie invafacelului ei, in templul dela Eleusis, chiarin intunericul nopfei, la flacara fácliilor,. ramasera printrepopoare ca o datina sfintitä, i furd numite Tainele Eleusine.

V.

POSIDON 1 ATENA.

TJ n oarecare Erechteu incepuse sIt cladeasca o cetate peun loc sterp i pietros de'alungul apelor Kefisului. El era

parintele i capetenia unui popor de mandri voinici i cutoate ca cetatea lui era inca mica i putin araloasa, dar, inintelepciunea sa, Zevs prevazuse ca.' ea are sa fie intr'o zi

cea mai vestita din cate cetati s'au inalfat aievea pe pamant.De aceea, un zeu i o zeita, adica Posidon, imparatul

rilor, i fecioara Atena, fiica prea-lubita a lui Zevs, se certauamandoi care dintre ei sa deà numele sau cetafil lui Erechteu.Ca sa curme cearta, Zevs hotari o zi, pentruca in fafa adu-narii tuturor zeilor celor mari cari locuiau pe culmea Olim-pului, sa li se aleaga dreptatea.

Cand veni acea zi, toti zeii se asezara pe scaunele lor deaur, randuite in cerc pe malul Kefisului. Mai presus de toatese Italia tronul lui Zevs, parintele zeilor si al oamenilor,

alaturi cu dansul sedea zeifa Era, sotia lui.Fiii oamenilor aveau voie sa r;dice ochii asupra lor, de

oarece Zevs Ii lasase la o parte fulgerile sale, iar ceilalji zetvenise i dansii acolo lipsiti de stralucirile lor, care iau ve-derile, ca sa fie de fata la judecata dintre Posidon i Atena.

pi

ml-

pi

280 AL. ODOBESCU

Acolo era Febus Apo Ion, cu lira sa de aur in manacu chipul sau bland si luminos ; dar ochii liii nu scdparauschntei ca in ciasurile de manie i sulita lui, de care nu sepot feri sufletele inselatoare i limbile-mincinoase, sta rezi-math' de scaun. Alaturi cu dansul, sedea soru-sa Artemis,feibara care isi petrece zilele vanand pe uscat fiarele sal-batice i jucandu-se cu zanele Nirnfe prin stuful de pe malulraului Erotas.

Langa Zevs se afla Ermes, crainicul carele in adundri in-nalta glasul in numele zeilor ; tot tartar, tot sprinten si totfrurnos, el tinea. in /nand caduceui, sau toiagul salt cu aripi,prin care indeplinea poruncile tatalui sau. Apoi, de-aran-dul venira sa se aseze Efestu, mesterul focului, i Estiazeita cnicà care poarta grija vetrei, si Ares, zeiescul raz-boinic turbat dupa lupte, i Dionisiu cel mult dedulcit cuospetele i cu cupele de yin, in sfarsit Afrodita, gingasa zeita,rasarita din spuma märilor, care and se iveste umple lumeade zambete si de lacrimi.

In fata acestora sta amandoi maretii protivnici, asteptandjudecata lui Zeus. Atena tineà tare in mana stanga sulita eicea nebiruita, si la rnijlocul pavezei sale de piele de cape&ascuns vederii muritorilor, era acel ingrozitor chip al Me-dusei, pe care nici un out nu-1 poate privi fàrá ca sä piceindata mort.

Aproape de ea sta i Posidon, increzator in marea luiputere i addstand cu o trufasä nepasare urmele judecatii.In mama dreapta tinea cu mandrie furca lui cu trei dinti,care zguduie pamantul i despica apele

Ermes, vestitorul zeilor, se scubä de pe scaunu-i de aurcu glas rasundtor, vorbi intr'astfel catre adunarea ma-

reatd a zeilor «Ascultati vointa lui Zevs, care va alegeintre Posidon i Atena. Cetatea lui Erectheu va purtà nu-mele aceluia dintre acesti doui zei, carele va face sa." fasaradin pamant, da rul cel mai folositor pentru fiii oamenilorDaca acel dar va veni dela Posidon, cetatea se va chiema

marii.

§i

.


Posidonia ; iar de va veni dela Atena, se va numi purureaAtena!»

Imparatul Posidon se scoald atunci cu toata. fala maririisale si izbeste jos pamantul cu tridintele sari, Se cutremura.muntele pánd in bdierile lui ; pamâniul se deschide, i, dinadâncul ski, se repede un cal, precum inca nu s'a maivazut, ager i incordat. Mai alb deck fulgii de zapada ii

era parul, i coama lui rasfirata falfai mandru in vant, candbath cu copita in tarana si se porni in vesele desghinuri prinvalcele i pe costise. -

Posidon zise: «Acesta este darul meu. Priviti-1 si numai stati la indoiala ; dati numele meu cetatii ; caci cine vaputea oare sa dea fiilor oarnenilor un dar mai nepretuit decat calul?»

Atena Iinititri, cu ochii sal albastri ca cerul se uita. dreptla zei; ea se plecd binisor i infipse in parnant un samburemarunt pe care-I fineà in mana dreapta. Nici o vorba nuspuse, ci se uith mereu la adunare, Med de nici o grije.Atunci, se zari incoltind din pamant un lastaras, carele re-pede cresca mare, dete rarnuri si se acoperi cu frunze. El seinalta din ce in ce mai mult pana ce se aratà porn mareimpodobit cu frunzis verde si stufos, i incarcat cu rod im-belsugat.

Atunci Atena zise : «Vezi, o Zevs ! nu pretuesti oaremai mult darul meu deck al lui Posidon ? Calul, pe careel l'a daruit fiilor oarnenilor, va aduce printre dansii batalii,lupte i griji; iar pomul meu, màslinul, e chiar un semn depace si de belsug, o dovada de tärie si de sanatate, unchezas al fericirii si al libertatii. Oare, spune nu se cuvinemai bine ca cetatea lui Erechteu sa poarte nurnele rneu ?»

Atunci, intr'o unire, se auzira räsunand din glasul tuturorzeilor, aceste cuvinte : «Darul Atenei este, fail indoiala,cel mai bun ce s'ar putea face fiilor oarnenilor. El vestesteca cetatea lui Erechteu va fi mai mare in pace deck inrazboaie, i c intr'insa libertatea va pretui mai mult deckputerea. Ramand dar cetatii nurnele Atenei».

282 AL. ODOBESCU

Zevs, feciorul lui Cronos, fAcii semn din sprinceand cAprime§te de bun sfatul zeilor ; pletele nemuritoare ale päru-lui sAu fdlfdird pe a sa frunte, iar pAmantul se cutremurd.sub picioarele.lui, cAnd se sculã de pe tronu-i de aur casá se intoarcd in palatele sale din Olimp.

Zeita Atena, rAmase mai in urmä §i 6." lung §i cu dorla pArridntul care de aci inainte era al ei. Ea Ii intinse su-lita ocrotitoare pe deasupra cetatii lui Erechteu §i vorbi a§d

«A mea a fost izbdnda §i aci imi voiu a§ezd eu lo-cuinta. Copiii mei vor cre§te aci liberi §i fericiti, §i fiii oa-rnenilor de pe aiurea vor veni aci ca sá invete legiledreptAtii §i ale cumpatului. Vor veded ei atunci cafe minunpot sA fac . muritorilor, cdnd sunt ajutati de zeiiOlimpului. Cdnd insA fAclia libertatii se va s-tinge pentruAtena, ea de aci va fi purtatä pe aiurea spre luminareaaltor popoare. Oamenii vor cunoa§te cä darurile mete suntcele mai bune §i vor zice pururea ci. pretuirea legilordorul neatdrnArii in cugete §i in fapte, le yin din cetatea luiErecliteu, care va purtd in veci numele Atenei !»

VI.

APOLON iN DELOS.

DinOrd in tarA rAtaced biata zdnii Leto sau Latona,

plind de temeri §i de durere, pentru cã nici intr'o fará§i nici o cetate nu void sä-i ded un loc§or, uncle sá traiascain pace. Toatg. locurile, däruite de zei cu bel§ug, aveau friedde urgia zeitF tra, care erd du§manA neimpticath a bieteiZdne Latona.

Din insula Cretei, ea trecuse la Atena,. din Atena la Egina,din Egina pe plaiurile Pindului §i ale Atonului, de acolo prininsulele intinsei §i albei mAri a lui Egeu, deardndul, prinSkyros, §i Imbros, §i Lemnos, §i Chios cea mai frumoasAdin toate, cerdnd pretutindeni un adApost. Dar in -de§ert se

mâinile

pi


rugase ea de toate aceste pamanturi ca sa o primeasca a sea§eza in sanul lor. NicAieri nu cutezase a o primi.

In sfar§it ea ajunse §i pand la mica insuld pustie dinDelos fagadui ca. dansa va dobandi in viitor o nease-muitã dacä va vol sá o addposteasca pe tarmurileei. Ea ii vorbi intr'astfel, innaltand glasul din depArtare :

«Asculta-md cel putin tu, insuld din marea adanca ! Devei ingadui tu ca Latona sA se a§eze cu locuinta pemantul tau, va veni un timp cand toate popoarele lurneivor pluti cu drag spre tine §i vor aduce in sanul tau totfelul de avutii. CAci pe pamantul tau voiu na§te pe FebusApolon, domnul luminei §i al vietei ; iar atunci, oamenii totivor veni aci ca sä afle vointele lui §i sA cd§tige prin daruria lui bund priinta».

Insula Delos rdspunse : «Zama Latono, tu fagaduie§tilucruri mari ; dar se aude zicandu-se ca puterea lui FebusApolon are sa fie a§à de mare, incat lumea intreagã abiao sa-1 incapd, §i cä nimic pe lume nu-i va puteà sta. impo-triva §i ca abia dacä lumea intreaga ii va fi de ajuns. Apoi,uita-te §i vezi cat e de ingust §i de sterp coprinsul meu. Lamine, vai ! n'ai pe ce sa pui ochiul ! Deci, mi-e teamá calui Apolon ii va fi urit pamantul meu pietros §i sterp. El,de aci se va duce in vreo altd tail mai placuta, unde i sevor inalta templuri märete, §i atunci avutiile pe cari tu rnle fagaduie§ti, el le va harazI altor popoare ; iar eu; biet,voiu ramane tot pardsita §i pustie !>>

Dar zana Latona se jura pe cerurile fard rnargini de pecapul ei, pe parnantul nemasurat ce o impresoara, iar maicu seamd pe negrele ape ale raului Stixul, care scalda poa-lele Iadului, se juld ca in Delos va fi negreOt adapostulsfintit al lui Febus Apolon, §i cà dealungul anilor scumperniresme vor arde altarele lui.

Astfel se intampla ca Latona sa.-§i afle repaosul in micainsula Delos, unde se §i nasca, curand dupa aceea, zeulstralucit Febus Apolon.

Mare fa atunci bucuria printre zeii nemuritori, cari lo-

§i-i

mdrire,

pa-

281 AL. 000BESCU

cuiau iii ()limp si tot asã de mare printre oamenii de pepAmant, cand toti din toate parile vAzurd fata lui zambi-toare rAsdrind din apele märii pe cerul inveselit.

Templul cel de capetenie al zeului luminei fit innAltat inDelos, si mereu de prin toate tarile, venird acolo popoareleca s cearA dela clausal prevestiri sau oracole, i srt inchinela altarele lui victime numeroase i daruri bogate.

VII.

APOLON PITIANUL.

Febus Apo lon sezit cat sezit la locul sAu de nastere, in in_sula Delos din mijlocul mdrilor. Pe tot anul se adunau

acolo strAnepotii bAtranului Ion ca sd-i facA jocuri i serbaridinaintea templului sAu. Dar cand crescit mai mare si seintAri, tandrul zeu, cu .pdrul de fir, se irtiti pornit a strA-bate lumea Si a o limpezi de iesmele intunericului.

Luand cu sine lira lui de aur, pe care ii placed a cAnta,el mai intaiu sosi la pragul Olimpului, unde sta. Zevs in ma-rirea lui, inconjurat de ceilalti zei nemuritori ; acolo se pusea canta, i toli II ascultarA, uimiti de placere. Nouà fete alelui Zevs, toate mestere cantarefe, Muzele, se apucard i elea canta cu viers dulce, fericirile fail de seaman ale zeilornemuritori, i apoi nevoile i necazurile biefilor oameni mu-ritori, cari cu nici un chip nu pot scapa nici de batranetenici de moarte.

Atunci celelalte zeite ale Olimpului, Ore le blajine, Haritelepline de daruri, Ebe i Armonia, dezmerdAtoarea AfroditA

voinica Artemis, sora lui Apo Ion, se prinserá in horA, siprintre ele se amestecarà zeestii flacai, Ares cel viteaz siErmes, carele ucise pe negrul balaur Argos, cel cu o sutAde ochi. Astfel se petrecea timpul in Olimp, cu jocuri fru-mos rAnduite, cu cAntäri frumos mAsurate ; iar Zevs, in alui märire, se bucurà din suflet de asà mAndre serbAri.

Lui Apolon insã ii ardea mai cu seamii de a folosi pe

hi


muritori cu virtutea sa §i de alege pe uscat un locastatornic, de. unde sá raspândeasca printre oameni luminaprevestitoare a oracolelor sale.

El se cobori de pc Olimp in Ora Pieriei, la cetatea lolcos§i pe câmpia Lelantei din insula Eubei ; dar nicaeri, pe acolo,nu gasi loc potrivit pentru templul sau. Apoi strabatU apeleOrate ale Euripului §i, trecând prin Micalesa §i prin graselepa§uni ale Temusei, ajunse pe locul unde dyed. sa Fie Tam,cetatea cea sfinfita ; dar nici ad nu voi sa se opreasca, fiindcaoamenii nu patrunsese Inca in aceste locuri ; nu erau nicicai, nici poteci, ci numai codri salbatici.

El ii urma calea tot inainte ; afla pe drum dumbravaOnchestei unde p4teau ergheliile de cai ale lui Posidon ;treat pdrdul limpede al Kefisului, §i, lasAnd !n urrna-i man-dra cetate Ocalea, se opri in arnpiile Aliartei, tocmai langafântdna Telfuzei. Acolo ii veni gandul a-§i cMdi un ternplu,cad locul erd placut §i inzestrat cu de toate ; deci el vorbiintr'astfel catre fântand : «0, Telfuso, in valceaua ta ceaplacuta imi vine sa-mi aleg §ezatoarea ; aci vor veni oamenide pretutindeni sa ia povele din oracolele mele §i sa-rniceara ajutor la vreme de nevoie ; iar tu vei fi vestita pestetot pamantul, cdnd ma vei aved pe mine de stapan §i deoaspe».

Dar Telfusei nu-i placed de fel sa vaza pe Apolon luandin stapanire aceaua ei §i a§terndnd intr'insa temeliile tern-plului sau. Ea ii vorbi atunci cu me§te§ug §i-i spuse

«la, asculta-ma §i pe mine o Febus Apolone. Tu umblisa-ti faci aci locuinta, i nu te gande§ti ca intr'acest loc nuvei afla niciodata repaos. Câmpia mea e larga ; deci oameniitoii ad au poarte luptele lor, §i, cu strigatele lor, cuzgornotoasele lor caruri, incuranduli arrndsarii i mularii, ausa tulbure linitea templului tau sfinfit. Apoi chiar §i in timpiide pace, turmele §i cirezile vor veni mereu ad' se adape inapele mele, §i mugetele lor salbatice vor stricà armonia dulcelor tale cdntari. Du-te mai bine pana la Crisa, §i alege-ti§ezatoare in vreuna din vane addnci ale Parnasului ; acolo

a-si

asà:

sl-di

'286 AL. ODOBESCU

oamenii vor merge mai bucuros aducd daruri, din toatecolturile lumii».

Apo lon se increzu Telfuzei trecii dincolo de tam Flegeilorsuind repede stâncile Parnasului, se opri la Crisa. Acolo,

intr'o vale addnca, umbrita de piscuri prapastioase,, el asezatemeliile templului sdu. Feciorii lui Ergin, mesterii Trofoniusi Agamede, aducând de Liurea lucratori multi, innaltara pe--retii tot cu lespezi lucioase de piatra.

Dar imprejmuirile acestui loc erau pustii, cdci aproape deacolo, la gura unei fântani, iraid o iasma salbatica, un ba-laur urias care prada, i bantuid jur imprejur, pe oamenipe vitele lor.

Fiul pocit al Erei, cruntul urias Tifaon crescuse la sdnulSU cel plin de cugete rele, pe acel sarpe veninat i ii dasedomnia peste acele aspre locuri.

Febus Apo lon infipse o sdgeata in inima balaurului, ca-Tele cazii la pdmant urlând i zvarcolindu-se ; sangele lui,scurgAndu-se pe nisip, fAcii o mlastind in care pana in gar-sit se nomoli i trupul lvi puroios. Atunci Apo lon ii striga«Piei aci, hard turbata.; putrezi-ti-ar trupul in aceastd tarana,pe care stdrvul tdu o va ingrasd ! De acum inainte tu nuvei mai chinui pe bietii muritori. Zilele fi s'au implinit,nici Tifeu cel cu suflarea veninoasä, nici urgisita Chimeracu trei capete de fiard, nici alte iesme nu te vor mai scapa. ;ci numai muceda tarana i dogoreala soarelui vor putreziaci ramasitele starvului tau f»

Astfel peri balaurul, i inir'adevar el putrezi chiar pe acelloc, carele, de pe limba oamenilor de acolo, se numi deatunci Pito, adica putrejune ; de aceea se dete i mantuito-rului Febus Apolon, la care oamenii se inchinau in templulvestit din Parnas, numele lui Apolon Pitianul.

De pe aceste fapte insa, zeul Febus intelese ca Telfuzaamdgise, caci ea nu-i spusese nimic nici despre balaur, nicidespre firea aspra a locului. El se intoarse atunci cdtre dansa,plin de manic vorbi asa : oTelfuzo, nu ti se cadea fiesa ma Ine1i prin cuvinte prefacute. Ai voit sa aibi, singura,

salt

;

§i,

§i

:

§i

ii

§i-i

ZECE BASME MITOLOGICE 2.47

parte de aceste frurnoase locuri. Si stii insa ca nu va fi pegAndul Liu ; voiu currna izvorul apelor tale, si numai eu voiuramâned mare si tare aci !*

Indata rostogoli de pc munti, cateva stand deasupra izvo-rului, i apele incetorà de a mai curge, iar valceaua star-pita a Telfusei ramase pustie i pärasita, pe cand popoareleserbau mArirea lui Apolon Pitianul, in templul ski strAlucitdela Crisa.

VIII.

NIOBE I LATONA.

Odinioara, pe vremea de demult, era intr'o cetate gre-ceasca, numità Teba, o ferneie de vita domneascA, pe

care o cherna Niobe. Ea aved multi feciori i multe fete, siasa tare se mandrea cu frumusetea lor, incat i se pAreaca in toata tam, ba nici chiar in toata lumea, nu se maiafla copii frumosi ca ai ei.

Drept este ca, de Cate ori parridntenii locului vedeau pefeciorii si pe fetele Niobei, alergand i jucdndu-se prin vai

prin livezi, imprenna cu copiii lor, toti se uneau a zice cAcu aceia nici unii nu se puteau potrivi. Iar Niobe, dach au-zed asa, ii crested inima in piept, si din ce in ce mai tarese ingdmfa si se ametea de trufie, lauddnd dare toti putereaneasemuità i virtutea i mandretea copiilor sAi. -

Pe atunci insa veni acolo, din mica insulA Delos, o altAfemeie de neam zeiesc cAreia Ii zicea Leto sau Latona.Aceasta aveà numai doi copii, o fatA anume Artemis si unfecior numit Febus Apolon ; dar MrA indoialA, amAndoierau minune de frumosi, de sprinteni si de vArtosi, incAtla soare i la: luna nu puted nimeni sA cate mai cu drag de-cat la clAnsii. Cu toate acestea, Niobei tot i se pareà cAcopiii ei, cei multi si gingasi, sunt si mai frumosi deck aidoamnei straine.

Intr'o zi sedeau de vorba amAndoud femeile, Niobe si La-

si

288 AL. ODOBESCU

tona, privind pe copiii lor, cum se jucau toti impreuna pe opajiste de verdeata. Febus Apo Ion, sunand minunat din stru-nele lirei sale, lash' jos instrurnentul, si, luand de pe umärarcul sau de aur, Incepi sä zvarle cu dansul sageti caretoate nemereau fard gre§ la tinta.

Niobe nu prea baga de seamtt nici la arcul, nici la sage-tile lui Apo lon, ci, catand mai cu drag la pruncii ei, spusese asacdtre Latona : Vezi, suratd, cat sunt de mandrii si devartosi sease feciori si §easc fete ale mele ! N'am ce zice,uriti nu sunt nici Artemis, nici Apolon ai -Lai. Dar, ce au aface pe langà ai mei ? Departe sunt de clansii ! Si apoi, tu alnumai doi, si eu am tocmai sease -feciori i ease fete, totunul si una.»

Pe cand Niobe vorbea cu asa nesocotita trufie, ea nici segandea cat de tare atata mania Latonei. Aceasta tacit in-fundat ; dar indata ce pleca de langa dansa Niobe cu .copiiiei, ea chemd pe Apolon si vorbi asa oNu pot sa suferpe aceasta Niobe ; ea se laudd cu copiii ei si cuteazä a zicecä dansii sunt mai frumosi decal tine si decat sora-ta. Asvrea sA o invdt minte, arM cat este de proastä si ctfcat voi sunteti mai presus de odrasla ei».

Auzind acestea, deodata Febus Apolon se aprinse ; fatalui, tanära si luminsa' se Inegura ; fruntea i se posomori§i din ochi Ii sclipira fulgere de manic. El nu zise nimic ;dar luand cu sine arcul de aur i atarnand pe umeri tolbacu sageti arzatoare, el apuca in urma Niobei si a copiilorei, si ii ajunse tocmai cand se coborau intr'o vale adanca.

Se opri pe muchea unui pisc de unde Ii putea ochi, Iuadin tolba o sageata, o puse d'acurmezis pe arc, intinse cumana coarda catre sine, pana ce %/Hui sagetei ajunse lamarginea arcului, i Ii dete drumul sh sboare in jos. Coardainstrunata zbarnai cu vuet si, ca raza luminoasa de iute,sageata ajunse la lel, iar unul din feciorii Niobei cazil mortla pämant. Indata dupa aceea, alta sageata zbura de pe arcsi alt fecior al Niobei càzü, i apoi Inca unul, si inca unuc

:

s5.-i

_


§i Inca unul, pand ce top feciorii §i toate fetele bietei Niobecdzurd morti in prelargul vaii.

Atunci Apo lon, incins de o turban' ar§itd, strigd in guramare Niobei : <<Ia ! mai laudA-te §i acum cu mandretea co-piilor tai !»

Dar toate acestea se petrecuse a§à de repede incat Niobeii se pArea ca viseazd ; nu-i vend. sà creazd Ca, colea inpreajma.'i, zac morfi copiii ei, pe care adineauri inca ii vA-zuse plini de viatd §i de tdrie. Acum ei erau culcati pe ver-de*, reci §i fará de mi§care. Ochii le erau inchi§i ca §icand ar fi dormit ; pe fatd le rämäsese tipArit un zambetdulce, ce-i arAta mai frumo§i deck aevea.

Niobe umblà dela unul pand la altul, pipaind mainile loringhetate, sdrutand fetele lor albite. Abia din raceala §i dinpAlirea lor se putU ea domiri in sfar§it CA erau toll uci§i desagetile dogoritoare ale lui Apolon.

Atunci §ezit jos §i dansa pe un pietroi, in mijlocul lor, §io podidird lacrimile, curgand §iroae din ochii ei. Cu fatascaldatA de plansori, rAmase ea acolo, zile, saptamani I Juni,tot a§à de neclintin ca §i copiii ei cazuti morti imprejuru-i.Ea nu-§i mai ridica capul in sus, nici nu voi O. mai priveascdla seninul cerului. Incremenità acolo pe piatrA, din ochii eise scurse mereu un izvor nesecat de lacrimi, pAnd ce insd§ifu cuprinsa de rdceala pietrei. Plansoarea ii era tdcutd ; intrupul ei se slei treptat cAldura viefi, i inirna incen de amai bate. Niobe era moartd. dar §i moartA, plansul ei 'A-cura lin de-alungul lespedei, cáci nesecata ei durere o prefd-cuse in stand de piatra §i plansoarea ei, in limpede izvor.

Tofi oamenii, cati de atunci incoace se intampla sd treacäprin acea vale parasitd, vAzand albele pietroae risipite priniarbA §i mai ales stanca cea cu izvor, zic : «Aceasta esteNiobe care s'a prefAcut in stand de piatrd, dupa ce FebusApolon i-a ucis toti copiii, fiindcd se laudase cu trufie cdei ar fi mai frumo§i deck dansul

Mult limp in urmd, dupa ce piatra se invechi §i se acopericu mu§chi, tot Inca 'Area ca.' se vede intr'insa chipul Niobei;

AL. ODOBESCV. - Opere complete. Vol. I. 19

;

290 AL. ODOBESCU

de aproape nu se mai deosibeau trasurile unei femei ; dardin departare se cunostea biata Niobe, sezand jos si jelindpe mandril ei copii, doboriti toti la pamânt de infricosatelesägeti ale .lui Febus Apo Ion.

IX.

ADMET.

Masa mare era intinsa in palatele din Feres, cad domni-torul de acolo ii adusese acasa ca mireasa, pe fru-

moasa Alcesta, cea mai gingash dintre fetele lui Pelias. Can-taretii serbau maririle casei domnesti din Peres, i, povestindisbanzile lui Admet, spuneau cum, prin ajutorul lui Apo loncel cu mandre plete, acest voinic inhamase alaturi, la carulsau, un leu si un mistret, 5i cu astfel de telegari intrase incetatea Iolcos, ca sa indeplineasch dorinta lui Pelias, careledase pretutindeni de stire Ca va marita pe fiica-sa, numaidupa ce inteastfel se va arata dinaintea lui.

Strigatele de veselie umpleau toata casa. Lui Zevs, maiintai, i apoi i celorlalti zei, se inchinard pe rand cupe cuvin ; dar, dintre toate numele zeieti, numai acela al Arte-midei fit uitat ; i aceasta napdstuire aprinse in inima zeiteio groaznica manie impotriva casei lui Admet.

Ca sa-1 apere insd de rele, Admet avea un ocrotitor maiputernic decal Insi. zeita Artemis; caci fiul Latonei, Apo-Ion, se afia chiar atunci bagat ca argat in curtile domnestidin Feres, i, printeaceasta osanda, el se rescumpara de pa-catul ce facuse, ucigand pe ciclopii, mesterii vestiti cari fAu-rise traznetele lui Zevs.

Nu era sange de muritor, sangele ce curgea prin vinelelui Apolon ; dar, desi era scutit de moarte si de batranete,el isi indeplinea pedeapsa cu bland* si cu rabdare ; si deoarece niciunul dintre muritori nu era in stare sa-i prici-nuiasca vreun ran, toti ii pretuiau si 11 iubeau, de bun si


de milos ce era. Din ziva cand el intrase in casa lui Admet,toate sporeau, toate mergeau spre bine in intregul tinut.

indata ce se sfarsird serbarile i veseliile nuntei, el chernala o parte pe Admet vorbi intr'astfel «Sa stii cäsora.-mea Artemis e tare maniata pe tine, si poate sa se in-tample ca sá te ajungA vreo sageata de ale ei, care nici-odata nu lovesc cu gres. Tu mi-ai fost sta.pan bun, si cutoate ca-ti sunt argat, dar tot mai am si acum ceva trecerela tatal meu, la Zevs, carele poate tot ce vrea. Deci, amcerut si am dobandit dela dansul ca, de curnvà te va atingesageata Artemidei, .tu sa nu mori, daca se va gasi atuncicineva care sa voiasca a se cobori pentru tine' in imparatiaIntunecata a ladului».

Trecura de atunci zile multe la mijloc, i soarele se suiadimineata pe cer i seara se afunda spre apus in apele delamarginile phmantului, iar d'alungul atator multezile, timpul se scurgea numai in fericiri pentru Admetpentru tanara sa sotie Alcesta ; cdci inimile lor erau unitein cea mai senina iubire, i nici un nor, nici o umbra deneintelegere nu intuneca sufletele lor.

Numai intr'un rand, Admet deschise vorba Alcestei despretristele prevestiri ale lui Apolon, i atunci Alcesta ii raspunsezambind : <<si ce ne pasa noua ? Este oare moartea o su-ferinta pentru acei ce se iubesc ? Farä de tine, scumpul meusotior, n'as voi sa trAesc nici o clipa pe lume ; dar sa morin locul tau, ar fi o fericire pentru mine».

Peste catva timp se mai dete o masa mare in casa luiAdmet, spre a ospath pe Eracle, vestitul fiu al Alcmenei,carele pe atunci cutriera pamantul, indeplinind pretutindenivointele vicleanului Euristeu. Pe cand cantaretii spuneau is-banzile capeteniilor din Feres, deodata perird de pe fata luiAdmet, semnele vietii ; minutul prevestit de Apolon II ajunse.Dar curand dupa aceasta, sangele i se prefira din nou prinvine, caci Ii aduse aminte ca somnul mortii putea sà fiealungat dela dansul, de va gasi pe cineva carele sa voiascAa-i lua locul.

si-i

i linistite

292 AL. ODOBESCU

Ce n'ar face, biet, omul ca sa-§i pastreze viata ? i cummai ales nu s'ar indupleca el s'o scape, cand glasul iubiriiII indearnna ?

Alcesta, catand la dansul cu ochii plini de o nemasuratadragoste, Ii zise : oPentru mine, loca§ele Iadului nu vor,fi intunecate, de 8§ muri acum eu, in locul tau».

Abia apucase sa rosteasca aceste cuvinte §i, ca printr'undescantec, Admet se trezi din amorteald, iar fiica lui Peliosii sirup puterile sleindu-se treptat.

inteo clipa toata veselia se stinse ; tacere adanca se Matin sMile ospatului, §i lirele cantaretilor statura mute ; abiLde cuteza Cate unul sa §opteasca cu frica vreo cuvioasa ru-gaciune ; caci se astepta sà soseasca infrico§atele Mire, zei-tele mortii, ca sä ridice pe Alcesta §i s'o ducà in imparatiaumbrelor. Ea era intinsa pe al ei a§ternut, mai alba decatalbul nufar care plutqte pe luciul apei, §i frumoasa cablanda Eos, zana zorilor, cand, in amurgul serei, Jumina-iincepe a se stinge de pe ceruri.

Un minut mai lipsea Inca i lupta vietei avea sa se sfar-seasca ; iar bietul Admet, plin de dor §i de cMnta, rail-lane&pentru totdeauna vaduv de a sa mult iubita sotie.

In a§à groaznicà prilejire, nobilul suflet al lui Eracle fitpatruns de indurare ; el se jura ca nu va ierta ca negreleMire sa-§i implineasca crunta lor dorinta. Atunci indata se§i porni in lunga cale §i, ajungand colo departe, departe, inloca§ele nevazute, se lila la Jupta cu doamnele morfii, i

astfel scapa pe Alcesta din ghiarele pradatoare §i nesatioaseale crudului Iad.

Atunci ea se intoarse la viata §i se arata lui Admet maifrumoasd de cum aievea fusese.

Strigatele de veselie rasunarà iarási in palatele din Feres ;dar cantaretii serbau acuma faptele viteje§ti ale bunului §i

nobilului Eracle ; iar dansul, läsand pe toti cu sanatate §icu bucurie in curtile lui Admet, pleca departe, in alte locuri,ca sa indeplineasca, cu o staruinta fard de preget, vointele_marpvului Euristeu.


X.

NARCIS.

pe malul Kefisului, zana Echo vazii pe frumosul Narcis§i indata se prinse a-I iubi. Dar lui Narcis putin Ii pasa

de iubirea fecioarei dela munte ; cAci el ducea dorul suroreisale, pe care i-o rapise Ermes, §i o dusese in negrul pa-mant, decindea de tristele ape ale Stixului.

Cat era ziva de mare, el §edea pe malul rAului, cu gân-dul la ginga§a fiinta a carei viata era legata de a lui, fiindcatot intr'o zi §i tot intr'o chi* ei amandoi vAzuse luminaso arelui.

Matt Echo se apropia de dansul, se a§eza pe iarbd ala-turi cu el §i in tot felul se -cerca, sarmana, sa-§i faca unloc§or, cat de mic, in inima lui cea rece : «Uita-te §i lamine !» ii zicea ea cu glasul inecat de lacrimi ; «vezi-ma,eu poate nu voiu fi mai urita deck surora pe care tu ojele§ti !»

Dar Narcis nu raspundea nimic, temandu-se poate, ca nucumva gale§a fetita sa afle vreun mijloc de a-I indupleca.El stà tacut, cu ochii tintiti in luciul limpeziu al apelor. Siapele oglindind a lui fata, ii aduceau aminte pe surioara acarei perdere II lAsase nemangaiat.

Pare cd i se mai alina durerea, cand, in adancul rAului,zärea doi ochi alba§tri ca -ai lui, privind la el cu drag, §iuneori i se arAta pare ca §i din buzele ei rumene, nAlucaapelor ii optea dulci cuvinte.

0 jale ca a lui Narcis nu se putea potoli cu lacrimi ; eacu incetul ii sea. §i isvoarele vietuirii. In de§ert ii rasunaula urechi, blandele rugAminte, mereu inganate de Echo :

«Narcise, Narcise !» ii optea (Musa cu glas pre-lungit, scoborandu-se alene din vaile vecine. «Narcise,dorul tau cath o fiinta care nu poate sd-ti audA tacuta che-mare ; i tu nesocoteVi pe aceea care te cata §i te dore§te,

294 AL. ODOBESCU

care din adancul sufletului, raspunde duios la fiecare suspinal tau!»

Dar Narcis, fara de a o ascultà, fara de a o fine in seama,nuli mai lua ochii dela chipul gemenei sale, resfrant inapele Kefisului ; §i astfel sorbind mereu cu vederea aceascumpa naluca, el adormi pe malul lunecos al raului §i,furat binisor de valuri, se ineca i peri in sanul lor racoros.

De atunci ii stinse §i Echo rasunetele glasului ei tan-guios ; ea se a§ternfl cu durere pe verdele mal, de undeperise frumosul Narcis. Alaturi cu dansa rasAri o dalbafloare, un ghiocel cu buze rumeioare I cu dulce miros,care §i dansul, plecat d'asupra valurilor, se oglindeste mereuin luciul lor limpezin. Oamenii locului zisera, pe limba lor,acelui mandru ghiocel, floarea lui Nards.

Bucuroti, 1887.

MO TII

RASCOALA ROMANILOR ARDELENI SUB CAPETERIA LOR HORIA INIARNA ANILOR 1784-1785

Cuvdntre rostitd la Ateneul din Bueuresti, in 11123 Fevruarie 1878 1

Domnilor,

V6zo.ndu va acum dinaintea mea, a§à de numero§i §ia§à de binevoitori., va' rog, mai inainte de toate s'A.

. credeti ca nu ma amägesc insumi cu de§arte §i pre-tentioase mäguliri.

Stiu bine a nu spre a asculta nevoioasa §i nedibaceamea rostire, v'ati dat .osteneala a vä aduna. §i a v.a." inchideasfasearà, a§à de multi. in sala cam intunecoasA §i cammonotona a Ateneului nostru.

Nu merit eu atata sacrificiu ; nu me-tit eu a§à onoare. Deaceea, chiar dela inceput, o voiu dà cui ea se cuvine.

1 Ap'aruta in bropra la 1878 §i Ed. II la 1880, având titlul intregMotii, Rdseoala Romdnilor Ardeleni sub edpetenia lor Horia, in iarna1784-1785. Epizod din istoria Transilvaniei.

296 AL. ODOBESCU

Ati Venit ad, cum vine totdeauna Romanul, cu voioasasau ingrijata grabire, cand se asteapta a vedea rásdrinddin umbrele trecutului, luciul vreunui mare fapt national ;ati venit cum vine, cand el dd cu gandul ca are sa audasa reculeaga in mintea sa, rasunetul, chiar si slAbit, al vre-unui puternic suspin al inimelor romanesti.

M'am incumetat dar si eu, in momentul acesta, candatatea mandre amintiri, atatea dulci sperante i atatea amar-nice ingrijiri s'au redesteptat in sufletele noastre, m'am in-cumetat, zic, a rechemh la luarea-aminte a publicului roma-nese, un act din tragedia noastra nationald, putin cunoscutaci la noi i in genere räu apretuit pana acum.

Acest act, rdscoala iobagilor Ardeleni sub capetenia lorHoria, s'a petrecut, mai a§ puteh zice,,la granitele noastre,dincolo de judetele Jiului. El abià peste sease ani de astaziisi va implini primul sau centenariu.

Si cu toate aceslea, &rid intram in cercetarea nelegiuitelorintocmiri sociale care l'au produs, a faptelor crunte princare s'a semnalat, a sfarsitului ingrozitor la care a ajuns,ne-am crede cu mai multe sutimi de ani departati de tim-puri si de locuri ash de inräutätite, ash de incruntate, ashde sangeroase.

Dar, ceeace s'a petrecut cu Romanii din Ardeal la 1785,acum nouazeci si patru de ani, se aduce ash de mult

cu ceeace s'a. intamplat, tot acolo, cu seasezeci si patruani mai in urma, adica, mai subt ochii nostri, la 1.848,Meat ramane sa ne intrebdm daca cumva veninul social,care a provocat, in acea nenorocita tara surora a noastrkash periodice si desperate frenezii, s'a starpit acum cu totul,sau nu cumva maine poimaine, el are sa izbucneasca din nou,prin si mai crâncene si mai späimântatoare convulsiuni ?

Vrand nevrand, cata sá purtam grije de jeraticul, carebine slim ca ascuns sub cenuse, nu se mistuieste si carepoarta in sanu-i toate urgiile focului si parjolului, precum§i toate razele luminei, toate binefacerile caldurei.

Numai lumina si infratitoare adult ! iata de sigur ceeace

.

si

moTli 297

Romanii, dorim pentru insine si pentru frafii nostri depeste tot locul.

Dar, din nenorocire, nu sunt tofi laolalta, la acelas cugetcu noi, si adesea soarta osandeste Fara voie pe s'armanulpopor roman, la lungi, la grele, la nemeritate incercari.

Fiind el insusi de o fire blanda, prietenoasa, desteapta,primitoare si iubitoare de toate bunurile culturei, astfelhick vreo cafivà ani numai de pace si de libertate ii suntde ajuns, ca sa-si curefe farina de orice buruieni salbaticesi M. se puna d'arandul cu alte popoare care au lucrat se-coli indelungi la cultivarea lor, fiind, zic, asa bine inzes-trafi de naturA, Romanii, biet ! se vAd mereu stanjinifi indesvoltarea lor fireascd, oprifi pe loc in slid §i nevoifi a totplivi, a tot lepada dupa brazdele lor, pietroaiele sterpe cele asvarla mereu vecinii dusmani in ogoarele lor.

D-voastra vedefi si cunoastefi taxa noastra cea dintre Car-pafi i Dunare, in trecutul ca si in prezentele ei. De aceeanici ca cuget a atinge aci despre pietrele ei din casa.

La Carpati o sà-rni duc jalea,

cum zice vechiul nostru poet ;

Lor eu voiu s'o härAzesc !

In lam munfilor, in rnandrul Ardeal al Romanilor, :voiu sAvà stramut cu mintea, si d'as putea, sà va fac asimfi pentru acea frumoasa bucata din mosia strämoseascaa neamului romanesc, o iubire si un dor Inca mai vii simai spornice deck acelea ce de sigur le purtafi in inimeled-voastra.

Dar propuindu-mi asemenea scop, cutezare-a§ eu a vadescrie pamantul Ardealului, cu alte cuvinte, deck cu aceleace i-a consacrat nemuritorul nostru istoric Nicolae Balcescu ?

Pana lui a zugravit minunat, in cateva pagine, marefulteatru pe care s'au petrecut intamplarile ce voiesc astazi avi le rememora. Deci, cu pericolul chiar de a va prezenta

noi,

=

298 AL. ODOBESCU

pe actorii acestei drame, in mod cu totul nedemn de splen-didul decor ce mi 1-a a§ternut pentru dan§ii ilustrul nostruBalcescu, nu ma voiu opri lama de a vd desf4urà, maiinainte de toate, minunatul tabel al tgrii Ardealului, e§it dincondeiul istoricului lui Mihai Viteazul ; 1

«Pe culmea cea mai inalta a muntilor Carpati, se intinde o taràmandrá i binecuvantath intre toate tarile semänate de Domnul pepamant. Ea seamanh a fi un maret palat, cap d'opera de architectura,unde sunt adimate i asezate cu mAndrie toate frumusetile naturale ceimpodobesc celelalte tinuturi ale Europei pe care ea cu placere ni leaduce aminte. Un brau de munti ocoleste, precum zidul o cetate,toath aceastä lark i dintr'insul, ici colea, se desfac, intinzandu-se panhin centrul ei, ca niste valuri proptitoare, mai multe siruri de dealuriinalte i frumoase, mdrete piedestaluri inverzite care varsh urnele lor dezäpadd, peste vai i peste lunci.

«Mai presus de acel brat' muntos, se inalth doua piramide marl demunti, cu crestele incununate de o vesnich diadeind de ninsoare, care,

ca doi uriai, stau la ambele capete ale Orel, catand unul in fataaltuia. Paduri stufoase, in care ursul se preumbla in voie ca un domnstdpanitor, umbresc culmea acelor munti.

«Si nu departe de aceste locuri, care iti aduc aminte natura tarilorde miaza-noapte, dai, ca la portile Romei, peste campii arse si vd-ruite, unde bivolul dormiteath alene. Astf el, miazd-noapte i miazh-zi&Mese intr'acest tinut, alaturi una cu alta i armonizand impreund.

Aci, stejarii, brazil i fagii trufasi inalth capetele lor spre cer ; alaturi,te afunzi intr'o mare de grau si de porumb, din care nu se mai vedecalul si chlaretul. Ori incotro te-i uita, vezi colori felurite, ca un intinscurcubeu, si tabloul cel mai incântator, farmech vederea : stand praphs-tioase, munti uriasi ale chror varfuri mangaie norii, paduri intune-coase, lund inverzite, livezi mirositoare, Arai rhcoroase, Ode a chror!impede aph curge printre campii inflorite, paraie repezi, care mugindgroaznic se prävälesc in cataracte printre acele amenintatoare stand depiatra. ce plac vederei l o inspainnanth totdeodath.

«Apoi in tot locul, dai de rauri marl cu nutne armonioase, ale chrorunde port aurul. In pantecele acestor munti zac comorile minerale celemai bogate si mai felurite din Europa : sarea, ferul, argintul, aramaplumbul, mercurul... si in sfarsit metalul cel mai imbelsugat decat toateaurul, pe care-I vezi stralucind, panh si in noroiul drumurilor.

«Astfel este tara Ardealului

Cartea IV : Unitatea Nationald; § 1, 2 si 3.1

mow. 299

«Dar nu numai artistul i naturalistul, ci Inca strategicul, politicul liarcheologul au de multe a se minunA intr'acest impodobit tinut.

«Cel dintAiu va privi i va cerceth cu mirare aceasta puternicA 0 in-tinsa cetate naturalA, scdparea neamurilor in epocele grele ale istorieilumii. De ori unde vei veni, ai sfi urci mutt, spre a ajunge la dAnsa,nu poti pAtrunde in ea, fall de a fi strAbátut, cel putin una din aceleeapte porti, intärite de naturA, lesne de apArat, foarte anevoie de coprins.

«Politicul va admirà felurimea natiunilor 0 a religiilor, adunate dintoate colturile lumii pe acest pArnAnt unde Dumnezeu_ insusi pare a lefi chemat, intinzAnd dinaintea lor o masa' asA de imbielsugata ; el vaadmira i minunatele institutiuni democratice ce au ocrotit acesti munti,pe and despotismul le matura din toatá Europa.

«In sfArsit, istoricul archeolog va cercetà cu interes suvenirile i rh-mAsitele Dacilor, ale acehii viteaz i nenorocit popor, cea din urmAodraslA din acel neam minunat al Pelasgilor, care se aratà la leagAnulcivilizatiunii tutulor popoarelor i formA vArsta eroida a omenirii.

El va intAlni Inca, la tot pasul, urrnele de uriasi ale poporului roman,domnii lumii, cad Ardealul e cea mai frumoasd parte a Dadei fericite,Dada felix, draga tail a Cezarilor.

Ad erau Apulum, Saline, Napoca, Patavium, Prtot ia Augusta, Aquw,Auraria, frumoase i insemnate colonii romane, din care patru cu dreptitalic si cea mai vestitd decM toate, Sarmizegethuza Regia, capitala luiDecebal, numita. apoi Ulpia Traiana, de ale card ruine plina e i astazivalea Hategului.

Rdirfa§itele templelor, bazilicelor, apeductelor, bAilor, dau i astaziputernicA dovadd de cultura cea mare in care ajunsese Dada subRomani*.

Dar peste Romani venira, la anul 249, barbarii Goti.

D'aci inainte cumplite nevoi in vreme de mai multe veacuri, cople-Ora Dacia. Aflându-se in calea barbarilor, peste clansa mai intdiu sevArsd acel ingrozitor potop de neamuri, care inecA toatä Europa.

«In acele vremi grele, Ardealul mai cu seamd fü scutitorul natiuniiromAne. In muntii lui scAparA locuitorii Orli RomAnesti i ai Moldovei,cAnd se vAzurA nApAditi de barbari, de unde, când se mai limpezealocul de dusmani, ei se scoborau la sesuri cAtre cAminele lor cele vechi*.

Pe la inceputul veacului al X-lea, venird in sfar§it Un-gurii, ränia§ite pripa§ite din ordele aziatice ale lui Attila,care coprinser5 aceastä farà, supuind pe locuitorii ei Ro-mani, atat prin puterea armelor, cat i prin viclene uneltiri.

pi

.

300 AL. ODOBESCU

Curând dupà aceea, la 1143, regii Ungurilor aduserA inará o colonie de Germani, de Sa§i, cgrora le deterA pt-

mãnturi si privilegii.Ungurii, cu fratii lor de sâtige SAcuii §i Sasii rámaserà stA-

pani ai tarii ; iar Rornânii despuiati de orice drepturi, devenirarobi-iobagi ai nobilimii unguresti, ai nemesilor sau domnilormaghiari.

uRomdnii, redu§i acurn toti in starea tardneasca, se sculard in mai niulterdnduri, in veacul al XII-lea, al XIII §i al XIV-lea. Istoria Ardealului §i aUngariel de pe acele timpuri, e plina de a§d numitele rdscoale tdrdne,sti(tumultus rusticorum). Aceste rdscoale nu erau numai ridicarea iobagilorin contra stäpdnului sãu, dar mai mult rascoala simthnântului nationalal unui popor chinuit de alt popor. De atunci ura neamurilor hid pro-portiuni mari §i, in vreme ce aceasta deosebire a sangelui slujed impila-torilor de pretext la tirania lor, in inima impilatilor ea hrdned vecinicdorinta de neatArnare.

«Jugul Romanilor in Ardeal se ingreuie, nu numai din partea nobililorUnguri, d Inca §i din partea popilor catolici.

«Era o intreite tiranie : religioasà, politica §i sociald.«La 1366, Ludovic I-iu, regele Ungariei, dedese vole nobililor sa star-

peased de tot natiunea romdnd. Aceastd cruntà prigonire ajunse a tat denesuferita Incdt, la 1437, IRomânii apucard cu totii armele impotriva ti-ranilor. Ei 1§i alesera povdtuitor pe Antonie Magnu. Ungurii chemara in-tru ajutor pe Secui §i pe Sa§i, se conjurara impreunä i facura legaturaspre apararea comund i stArpirea Românilor, intdrind cu jurdmânt alor legaturá, in 17 Septemvrie 1437. Aceasta legatura o mai intarira Incain 2 Fevruarie 1438, §i fu temelia Constitutiunii ce a domnit in Ardeal,pána la anul 1848#.

Atunci era titnpul, (dotnnilor), Cand, dupa legile ãrii cari in-fierau pe iobagii români cu denumirea legala de lotri sau detdthari, poporul românesc fu abia tolerat in vechia lui patrie§i aceasta, numai pentru folosal ce trdgeau proprietarii ma-ghiari dintr'insut, ca de niste vite de munca.

Asa se exprimd legea organicà a tarii, fäcutd de Unguri.Atat de revoltatoare devenise pentru tot omul cu simtire,

starea in care ajunsese bietii iobagi români sub asuprirea tru-fase si salbaticã a Maghiarilor, inck un cuvios episcop dinsecolul din urma, Grigorie Maior, auzind intr'o zi tanguirile

mum 301

unei poporimi din linutul Dejului, pe care stapAnul sAu ungurnu void s'o ingaduie a cladi biserica romaneascA pe mosialui, striga cu desperare, inaltAndu-si mAnile catre cer

«Doamne, Dumnezeule I Asa.-ti trebuie, dacA ai dat loculdomnilor, de acum nu mai ai pe seama-ti nici atAta loc, catsa-ti ridice tie oamenii casa!»

Astfel stAtura, (dornnilor), lucrurile cu RomAnii din ArdealpanA in al patrulea patrar al secolului al XVIII-lea, cand petronul Austriei ramase singur stapAnitor, la 1780, Iosif al II-lea,care fusese pana la vArsta de patruzeci de ani tinut sub epi-tropie riguroasã de muma-sa, vestita imparateasa. Maria The-reza, marea protectoare a natiunii §i a nobilimii unguresti.

De altmintrelea, Maria Thereza a fost, precurn stiti, o fe-meie cu cap, care a stiut sa-si foloseasca toate istetimile mintiisale femeiesq, spre ajutorul politicei ce urmared.

DAnsa a fost aceea care, invinse catanele in razboide ianicerii turcesti, a izbutit a face ca Poarta ddruiasca,drept mAngAiere, frumoasa si sArmana noastra Bucovina..

Tot dAnsa, in totdeauna corectA si trufase in relatiunile salecu supusii, stabilise la curtea Vienei cele mai stricte si maidesvoltate regulamente de etichetA, in care, bunaoarA, se ex-plicA cu deamaruntul nemesilor Unguri ca, fiind poftiti laprAnzul imparAtesc, nu se cuvine sa se descalte de cisme pesub masa, nici aprinza pipa, nici sa scuipe pe jos, nicisa bage degetele in bucate, nici sa-§i sufle nasul fara batista,

Despotica Maria Thereza, si permiteji-mi a adaogà caacuzatiunea de despotism nu o intemeiez calusi de putin perigoarea prescriptiunilor mai sus pomenite, despotica MariaThereza nu isbutise a insuflà fiului sau Iosif, mai niciuna dinaplecarile ei.

Lui Iosif nu-i placed de loc eticheta si ceremonialul. El seadapase c.r ideile de filozofie umanitara ce se desteptase, intimpul acela, mai ales in Englitera si in Franta.

Principiile de egalitate intre oameni placeau foarte multmintii sale si el i§i croise o teorie de nivelare universals a

fiindu-i

sd-si

:

sl-i

302 AL. ODOBESCU

omenirii, pe care stià totusi s'o impace foarte binisor cu au-toritatea absoluta a unui monare autocrat.

El visa sa devind pentru numeroasele i feluritele popoareale imparatiei austriace un dispensator suprem al tuturor be-neficiilor filozofiei.

A face o apa din toate acele popoare, fara a mai lash sasubsiste distinctiuni de legi si de privilegii, de limbi, de cre-dinte, de uzuri, ba nici chiar de port: iata ceeace se framan-tase, in timp de patruzeci de ani, in creerii lui Iosif aI II-lea.

Negresit ca, cu asemenea idei, el se afla mai cu seam8 inantagonism direct cu institutiunile inca de tot feudale ale Un-gariei i Transilvaniei. De aceea, cu deosebire nu iubea peUnguri, sau cel putin pe nobilii lor.

and dar Iosif ajunse in sfarsit a fi deplin stapan pe fap-tele sale, el se grabi pune in practica sistema sa de or-ganizare sociala, fara de a ILIA in seama toate furtunile ce eaputed s. starneasca in atatea cercuri de privilegiati de totfelul, pe care asemenea inovatiuni Ii jicneau in foloasele si incredintele lor.

Iosif se repezi. fara de niciun cumpht, in reforme si, in ceidoi-trei primi ani ai domniei lui, el decreta ca la patru sutede legiuiri diverse, prin care Wale, intocmirile administrative,financiare, religioase, militare, industriale, comerciale, bachiar stiintifice ale tarilor dependinte de coroana Austriei, eraufacute val-vârtej.

Intentiunile lui erau mai adesea demne de toata lauda ; darprocederile expeditive ce intrebuinta autocratul produceau, cusau fara cuvant neincetate nemultumiri, conflicte i turbu-rari. Liberalul imparat insd, bizuindu-se pe credinta cã dansulsingur urmareste principiile nestramutate ale filozofiel sociale,raspundea la toate .obiectiunile, prin lungi i sentimentale ra-tionamente umanitare, care, 'Ana la capat, ajungeau toate laconcluziunea : «Asa voiu, asa fac! Eu sunt peste voi toti maimare !»

Nu se poate tagadui ca Iosif al II-lea aveh foarte pretioase§i rare calitati. El era simpluin vietuirea sa ; Ii placea sa se

a.si

si

mum 303

instruiasch despre toate ; cauta sä afle pasurile oamenilor dinpopor i sa-i ajute, cu precadere asupra exigentelor nobilimii.

Inca dela anul 1773, Iosif, care, ca Ufl simplu particular,vizitase cu deatndruntul mai toate partile Europei, calato-rise in Ardeal i insuflase o dragoste cu totul speciala popo-Taliunii rotnanesti.

Recunoscand in nenorocitii iobagi romani, origina, limbaalte ramasuri ale colonilor romani din Dada, el le repeteamereu, cu oarecare mandrie, ca stranepoti ai lui Traian,erau adevaratii feciori ai sal, de oarece el, proclamat imparatal sacro-santei Imparatii Romane, poarta singur astazi mo--tenirea imperiala a Cezarilor din Roma».

Tot cam pe atunci, spre a rasa o4amintire vie in poporulardelean despre vizita ce.i Meuse Imparatul, s'a asezat in ti-nutul 1\16,saudului, patru noua sate romanesti, earora s'a datnumiri latine, care, impreunate, formeaza un vers ce promitemcintuire tinerei nepoate a anticului Romulu.

Acest vers sulfa. astfel

Salva romuli parva nepos.

Mata insd ar fi fost putin ea sa mangaie pe bietii iobagi decumplitele lor suferinte ;.dar losif Mai pentru dansii mai mutt.

Cu cativa ani mai inainte, la 1764, se intocmise spre pazagranitelor despre imperiul turcesc, regimente de Graniceri.Trei dintr'acestea erau compuse numai de Romani; Arcieleni

Banateni, pe cari guvernul austriac, facandu-i militaristabilindu-i in satele de pe margine, ii,desrobise din iobagiadomnilor maghiari, ii scutise de biruri impamantenise pedomenii ale Statului, sau pe mosii cumparate dela Unguri.

De-alungul muntilor mehedinteni, pe partea lor apusana,se intindek zona regimentului de Graniceri de Banat, iar depe la Jiu incoace, pana la scaunele sasesti din Sebes, din Si-biiu si din Brasov, adica in adevarata taxa a muntenilor ar-deleni, strejuiau vestitii Mofi, formand regimentul I-iu deGraniceri romani.

qdansii,

:

Ai

si si

:104 AL. 0 DO BESCU

Apoi dincolo de scaunele sasesti si de granitele Sacuilordespre Moldova, adica pe hotarele invecinate cu Bucovina,spre Nasaud i Bistrita, era regimentul al 2-lea romanesc, acarui istorie a scris-o, cu interesante amanunte, venerabilulpatriot transilvan, d, G. Barit.

Mare a fost multumirea i mandria iobagilor romani delagranite, cand s'au vazut de-oclata scapati de robia nemeseascasi au capatat in maini arme, dela care erau strasnic popritide catre domnii lor de mai inainte.

Ei se simtiau acum ca reinviati. Stapani le erau Dumnezeunumai in cer, si Imparatul pe pamant. Ei, cu sapa ii mun-ceau farina lor proprie, i cu arma isi aparau tam

La asemenea viatä, *volnica si voiniceasca, se prinsera anazui cu dor toti Românii din Ardeal.

losif al II-lea cauta a-i mangaia la a doua a sa calatorie inTransilvania, in anul 1783, acordand toleranta depling a cul-telor si prin urmare liberul exercitiu al religiunei ortodoxe ;apoi se cerca a usura nevoile iobagilor, reguland printr'o le-giuire mai echitabilä, munca sateanului i instituind tribunatecu sarcina sa asculte plangerile clacasului in contra stapanului,care ar abuzà de dansul.

Ungurii turbau de manie : «Romanii, ziceau ei, suntfiare salbatice, cdrora nu se cade ga li se dea niciun dreptso:ial, cad mintea le e tampita, stricata si neprimitoare decultura. Ei nu sunt deopotrivd la fire cu oamenii. Este daro nesocotinta primeidioasa a-i indreptati deopotriva cu cele-lalte natiuni».

Asemenea cuvinte, (domnilor), figureaza neincetat in reclama-tiunile oficiale, adresate de Unguri catre cancelaria imperiala.

Ear pe cand Ungurii scriau intr'astfel, ei, in Ardeal puneauordinele imparatesti sub saltea i administrau dreptatea, saumai bine nedreptatea, dup g. vechiul obiceiu feudal al ta'rei.

Românii incepurá §i ei acum a simti ca tina zisese impa-ratul, i alta faceau Ungurii.

Ei se chibzuira a trimite plangeri de-adreptul la bunul lorImparat din Viena.

MOTII 305

Pentru aceasta, le trebuia un sol indemanatic, care sa nu-sipiarcla rostul in curfile imparatesti.

Ii gasirà in personalitatea, devenità legendara, a lui NiculaeUrsu al Florei, din satul Albacu, caruia-i ziceau tofi indeobste,Horia, caci tare bine horid, sau canta din gull doinele rnun-tenesti ale Mofilor din fara Abrudului i Hafegului.

Nicolae Balcescu ne-a schilat, (dormilor), cu penel scanteietor,conturele generale si privelistele caracteristice ale Transilvaniei.

Dafi-mi voie acum i mie, umilit inchinator al marelui nostruistoric s va preumblu un minut vederile pe harta topogra-flea a acelui unghiu, care conline vizuinele vitejilor muntenisau Moti.

Nu este acel unghiu, Ora Oltului pe care mai cu seama ovizitarn noi, cand trecem vara granifa pe la Turnu-Posu, pela Predeal, pela Oituz sau pe la Bicaz. Dar chiar aci de valesub poalele prelungite ale Ceahlaului, in finutul sacuiesc numitCikul, sta.' obarsia Oltului, i alaturi cu dansa, aceea a fra-telui sau ardelenesc, a Muresului, care mai intai se urca sprenord, strabate tot sesul transilvan, dela rasárit spre apusin fine, aplecandu-se iar catre Carpafi, vine, tocmai la mar-ginea occidentala a principatului transalpin, de desparte prinrnanoasa-i lunca aprigii munfi ai Hafegului, de stancele nu maipufin aspre i paduroase ale Zarandului si Abrudului.

Prin fara Hafegului, lipita dos in dos cu Gorjul nostru, sescurg spre Mures apele Striiului, scaldand, el si pfiraiele lui,numai sate si catune românesti, printre care stau ruinele an-ticei Sarmizegetuze, la Gradistea, i cetafuiele mai moderneale Hunedioarei i Hafegului.

De partea dreapta a Muresului, care acolo trece pe langatargul Devei, pe laugh' Ilia si apoi se strecoara in Ungariain Banatul Timisoarei, catre Arad, d'a dreapta Muresului,zic, se intinde in departare, regiunea muntoasa a Zarandului,strabatutd de apa Crisului, care curge si el catre apus, in paralelcu Muresul. Pe malurile Crisului stau indesate tot targulefesi sate romanesti : Curechii, Bradul, Mesteacânul, Baia de Cri,

OpoREscu. Opere complete. Vol. I. 20

§i

§i

-AL.

()6 AL. ODOBESCU

Almagiul si multe, multe altele, cari si-au lasat numele lor inanalele memorabile ale anului 1784.

Deasupra Zarandului, i incins un brau ingust de muntiaspri i inalfi, serpuieste Caul Ariesul, in a carui salbaticavale, stau pitulate, printre stanci i paduri, numai selase neaosromanesti, adapostiri ale mandrilor MO din Ora Abrudului.Acolo, sub piscurile sem* ale Detunatei std targul Abrudului

baile lui de aur.Mai sus, pe apa Ariesului care, esind apoi din stramtoarea

muntilor, curge spre rasarit, pe langa Turda, mai sus peAries se vac] satele Campenii, Ponoarele, Scarisoara i Vidra,ce se reazima spre apus de muntii Bihorului ; iar in fundulcel mai adanc al \Tailor, chiar la obarsia Ariesului, zace Al-bacul, satul de' nastere al lui Horia, unde modesta lui cas-cioard tardneasca, Inca si pand astazi se pastreaza cu sfinfeniede nepotii eroilor i martirilor dela 1785.

Horia din Albac, iobagiu de pe domeniile Statului, fost-ael, mai intaiu, precum se pretinde, catand imparateasca ?

Aceasta e probabil, i ce este inca si mai probabil este ca elstia scrie i citi, cIt vorbea nemteste, si fara indoiala ca, prinmintea i istetimea lui, era privit ca omul cel mai de fruntesi mai de temei dintre taranii romani din tinuturile imprej-muitoare.

Pe dansul ii alesera dar ei, in mai multe randuri, ca sa cluedla Viena, plangerile lor catre lmparatul.

intr'un rand chiar, vazand ei cal, din cate bunuri le faga-duise, nimic nu se implinea, si, incredintati fiind ca vina nueste a monarchului, ci a nemesilor, a vicespanilor si a solga-birailor, adica a boierilor, prefectilor ji subprefectilor unguri,ei legara cu juramant pe tramisul lor, ca sa nu se intoarcainapoi, pana ce nu se va fi incredintat cu ochii, cumparatul le-a citit jalba.

Horia jura si, plecand pe jos la Viena, ca si in alte ran-duri, avii vreme, in patru saptamâni cat tinit drumul, sitplanuiasca cum va face spre implini juruirea:

Horia era om cuminte i incercat ; el stia bine ca impara-

si

cd im-

a-si

moTII 307

Nor nu le prea place a-§i perde vremea citind lungi jeluiri.Jatä dar ce se gandi sa faca :

irnparatul Iosif avea obiceiul foarte laudabil de a primi peoricine in palatul sau. Vizitatorii "de orice treapta se in§irau,la anumite ore ale zilei, in lungi galerii, §i monarcul, trecandpe dinaintea fiecaruia, 11 intrebà ce-i este de lipsd.

in ziva cand yen) §i randul lui Horia de a fi cercetat delosif, el ii zise Ca vine cu plangeri dela Rornanii din Ardeal §i-iinmana o hartie, in care toate acele pranged erau coprinse.

«Bine, voinice ; voiu ingriji eu de voi«A§à e, marite imparate, raspunse Horia, dar eu

am venit ad legat cu jurhmant dela ai mei, ca sa Arad peMaria Ta, citind cu ochii MAriei Tale, cartea noastra ; cá de-iciti-o inst.*, bine §tim noi cu totii cd nu ne-i

Iosif zambi cu bunavointa de obstinatiunea faranului §i des-cbizand hartia, iata, (domnilor), ce citi intr'insa :

Meirite impdrate!

0impcirtea1a seiptcimanii:<,Patru zile de robot (adicd de claca) ;

cincea la pesccirit ;0A seasea la velniitoare!(.57 toate acestea laoIaIta, numal pe sama domnalui;

seaptea zi, doarci-i a lui Dumnezeu!0Apoi prea drepte Impair-ate, cu ce o he mai

pkitim si noi de bir si de toate cele dari!

Anecdota, fie autentica sau nu, ne d totu§i mdsurainitelepciunei lui Horia.

De am crede ceeace au mai spus in urma Ungurii, Horiain acela§ rand sau in aka' intrevedere a sa cu imparatul, i-arfi zis ca, dacä nu se va face dreptate iobagilor rornani, apoiei au szi §i-o facA in§i§i, ucigand pe toti domnii lor unguri.

losif ar fi räspuns atunci, scurt §i coprinzator:

othut Mr das!»cFaceti voi aceasta !»

tins,

.A

.Ajudicd, sâ

308 AL. ODOBESCU

Spus-a sau nu a spus intr'astfel Iosif imparatul, de alt-mintrelea nu prea mare prieten al neamului unguresc, noistim ca. in toamna anului 1784, Horia era intors acasa inArdeal i colinda mereu satele romhnesti din Bihor, din Za-rand, din Hateg, din Abrud si din Zlatna, indemnând pe io-bagi a implini vointele imparatului, dela care ei trebuie sàastepte numai bine si ajutor.

in vara acelui an, taranii acestor parti erau mai cu osebireturburati. Si iota unele din cauze.

De mai mult timp inch venise in Ardeal ofiteri imparatesti,cu ordin ca sä inscrie recruti pentru armata imperiala.

Iobagii romhni alergau in gloate spre a se inrolh, cu spe-ranta ca, devenind catane, vor cdpath toti libertatea i drep-turile acordate regimentelor de Graniceri.

Ofiterilor recrutatori, in genere italieni sau germani, leplaceà cu deosebire acest zel ostasesc al Românilor i ei Iiocroteau, cu sau fara drept legal, in contra multor asu-priri locale.

Dar, in curând, proprietarii unguri se plhnserä la autori--raffle lor civile si la guvernatorul suprem al Transilvaniei, carepe atunci era baronul sas, Michail Bruckental din Sibiiu. Ordinfu dat ca inrolarea sä inceteze i iobagii inscrisi sh se intoarchpe la casele lor. Prin aceasta multi thrani, dar mai cu seamhcei din doua sate din tam Hategului, Gonzaga i Valcelele,trebuird reprimati prin foga armatd.

in tinutul Zlatnei, alt subiect local de nemultumire intdritthpe sateni.

Pana in vara din urtna, carciumile de pe domeniile impe-Hale dela Mile de aur fusese lasate cu o mica arendh pe seamapämântenilor ; acum insh ele se dase cu chide mai mare, unuiarmean, care tragea el toate foloasele, lipsind de dânsele peoamenii locului.

De aci, nemultumiri, batai prin carciume, spargeri de butineorândueli de tot felul.Horia le vedeh tbate acestea si nu dormed. El simtise ca

mow 309

cu un popor a§à tare intdratat pentru mii de cuvinte, va in-deplini lesne gandul de liberare ce-si croise in mintea sa.

Inteo Joi, la 28 Octomvrie 1784, se facea targ la satulBradu de pe apa Crisului. La tArg era adunatA toatd roma-nirnea din Zarand.

Horia fAca stire tuturor ca, pe duminica viitoare sä fie cutotii adunati in biserica dela Mesteacdn, un sat invecinat, cáare sd le aducd stiri dela ImpAratul.

La 1 Noembrie, dupd sfanta slujbA, esind din bisericA, inmijlocul poporului, Horia spuse curat Romanilor adunati cA«le-a venit vremea sa se scape de asupritorii lor. Insusi im-pAratul le lid voie deplina. SA jure dar cu totii pe cruceaaurita. ce el poartA la piept cA, in numele lui Dumnezeual IrnpAratului, ei nu mai vor robi la domnii lor, strAini deneamul romanesc. SA se IntocmeascA dar in glOate si in grabasA alerge la Cetatea-AlbA, unde vor gAsi arme, spre a se in-trarmà apArA cu ele dreptAtile lor, de curnva vor fi im-piedicati de cAtre Unguri».

Indata. acolo, Grigore Crisan, fruntas din partea locului, fuales cApitan al acestei cete i, pe cand Horia se repezea inmuntii Abrudului, ca sã rAscoale" si acolo satele, gloata dinMesteacAn, voind st se fereascA de a destepta fArA timp luareaaminte a Ungurilor, se indrepth dare satul Curechi dintremunti, ca de aci, a doua zi sä treacA pe sub cumpat la Ce-tatea-AlbA.

Vice-comitele ungur al Zarandului prinse veste de miscd-rile RomAnilor i indatä trAmise trei subprefecti cu cAtivaPanduri, ca sä risipeascA ceata conjuratilor.

Subprefectii cAlcarA peste noapte casa din Curechi, undedormea linitit Crisanul prinserd legat.

Dar capitanul Romanilor chiema cu chiote desperate peai

In mijlocul noptii, ãranii adunati in tabdra se desteaptainfuriati i asvarlindu-se pe functionarii unguri i pe Panduriilor, ii ucid Fara crutare, scapand pe al lor cApitan.

Ruptoarea era McutA ; sangele cursese. Taranii §tiau cA pe-

si

si a-si

oi-I

sai.

310 AL. ODOBESCU

depsele ce-i asteaptA. dela Unguri vor fi cumplite. <<Sange

pentru sange ! Deck noi, mai bine ei !>Acum nimic nu mai puteA sA punA stavilA furiei rAzbunA-

toare a RomAnilor.De adouazi de dimineatA chiar, i zilele urmAtoare de-arAn-

dul, räscoala taranilor, purtAnd cu sine pretutindeni mAcelulpArjolul, se rAspAndeste ca pecinginile de-alungul Muresului

prin toate satele, pAnA si in depArtate tinuturi românesti dinUngaria si din Banat.

Apele, altädatA asà limpezi si line ale Muresului se moho-rAsc, in acele cumplite zile din Noemvrie 1784, cu sAngelece varsA fArà preget desghiebata mAnie a iobAgimei turbate.In intunerecul viforos al noptilor tomnatice, ele se rosescse lumineazA, oglindind lucoarea flAcArilor ce stArneste pre-tutindeni apriga sete de rAzbunare a tAranilor.

Tot asemeni si in laturi, numai foc i sAnge rostogolescvalurile pripite i volburoase ale Striiului, ale Ariesului, aleCrisului si ale tutulor pAraielor muntoase din tam Motilor.

pretutindeni, gloata infuriatà a tAranilor, adaugandu-sedin sat in sat, dA foc caselor i averilor domnilor unguriale preotilor de alte legi ; iar pe dânii, pe preoli i pe domni,unde-i prind ii ucid fára mild, cu sotiile, cu copii si cu nea-murile lor.

Nimic din ce e Ungur sau unguresc nu mai ,aflA crutaredinaintea urgiei fatale a jurAmAntului lor.

In curs de o tuna de zile, cetele revoltantilor, rasletindu-sepeste tot cuprinsul tinuturilor pe cari le-am descris, pustiescpeste 60 de sate cu Unguri, ard i jefuesc ca la 140 de casedomnesti i parochiale i ucid mai multe sute de Unguri, maicu seamd din clasa nobilimii.

Cari din acestia insa. apucA sA scape prin fuga, se adunindatà la Deva, la Hunedioara, la Arad, la Cetatea-AlbA, laCluj i acolo organizeazA si din parte-le militii de Husari wi-uictj ca sà se lupte cu tAranii ; iar pe cati din RomAni pot

pune mAna, fie revoltanti sau pasnici locuitori, ii judecAucid pe loc, simulAnd niste tribunale improvizate, care si

§i

§i

§i-i

si

Asa,

MOTU 311

pentru simple bdnueli, nu cunosc altà osanda decdt :moarteacu caznd.

Astfel revolta se preface fdti§ intr'o luptd de nationalitati.Aceastd luptd cruntd si-ar fi cdpiitat desigur rezultatul le-

gitim, dacd, pe làngi dreptul de aparare, Ungurii n'ar fi in-trebuintat si orice alte mijloace viclene, spre a trage in partealor ajutorul decisiv al autoritdtii imperiale.

E curios lucru in adevär, a vedeà eh' la inceputul acesteirdscoale, guvernul Superior al Transilvaniei nu cuteath a in-treprinde contra Românilor revoltati nici o represiune prinfold. Chiar dela Viena nu sosesc alte ordine deck a cdutdsd irnpace pe Romdni prin blândete, sd le promitd ertare to-tald dela Imparatul, dacd se vor astdmpara de sine§i.

Nici trupele impdrAtesti din Transilvania nu se mi§cd incontra lor ; dechteori Ungurii recurg la §efii militari austriacica sA le ceard ajutor, ace§tia cautd a se ftirisà, spre a le de-nega. mai lesne sprijinul cerut.

In timpul acesta, täranii romdni tin una cd numai ei suntcu adevärat credinciosi ImpAratului, si cà dânsul are A leintdreascd lor pámânturile strdmosesti, pe cari ei, prin izbandalor, le-au cdpdtat acum inapoi dela cotropitorii strdini, ce penedreptate s'au fost a§ezat domni in tarina impArdteascd apoporului românesc.

Horia, indemnat la un armistitiu de maiorul Schultz §i dedoctorul Molnar, cari i se trimet de guvernul central al Tran-silväniei, ca vesteascà iertarea ce le acordd IrnpAratul,comunicd tablei sau consiliului unguresc din Hunedioara, ul-timatul 5U, cu coprinderea urrnAtoare :

oPunctul Provincia si toti nobilii sd jure pe crucevor fi credinciosi la conditiunile ce el impune.

«Punctal 2-lea: Nobili sd nu mai fie, ci numai functionariintdriti de Impdratul.

«Punctul 3-lea: Toti locuitorii Ardealului sd plAteascd deo-potrivA dare catre Imparatul, Mil de a mai fi vreunui scutit.

sd-i

cd,

312 AL. ODOBESCU

«Punctal 4-lea : Domnii sa-si paraseasca moiiIe lor de'Ana. acum.

«Punctal 5-lea: Mosiile domnilor sa.se impartd intrerani, dupa o lege ce o va face Irnparatul.

«Punctul 6-lea i altim: Dacd autoritatile unguresti pri-mesc aceste conditiuni, sa ridice steag alb de-asupra cetatuieidela Deva.

«El, Horia, va asteptà raspunsul panA la 15 Noembrie ;iar dacd va gasi impotrivire, va urrmà razboiul ca pana ad».

Vedeti, domnilor, Imparatul i iar Imparatul ; Imparatul pre-tutindeni. Credinta lui Horia in losif II-lea este deplina,'Ana' la ceasul lui din urrna, ea si-a pastrat temeiu in inimasi in cugetul

Poate ca insusi Iosif avea incredere in sincera fidelitate aRomanilor si de aceea mult s'a luptat el in .contra despera-telor reclarnAri ale ungurimii, ca sa crute pe iobagii romani,in dreapta lor revolta in contra asupritorilor unguresti.

bucrurile d'ar fi stat tot astfel, Romanii desigur ar fi mersdeparte. Daca insusi Imparatul ramaneO nestramutat in aceadispozitiune ce se manifestO la dansul de a lasO pe Romanisd faca. cum stiu, apoi uncle mdi aveà sá ajunga ungurimea,asO putina i asà slaba in fata gloatei indesate i neinstru-nate a taranimei romanesti ?

Oricilt se desperau si se indignau Ungurii, strigand diniasputeri Imparatului

«Vezi ! acesti rebeli sdlbatici au pus gand sa starpeasca no-«bilimea ; ei vor sa limpezeasca Ardealul, i poate i Banatul,

poate insasi Ungaria, de toatA suflarea ungureasca! Da-ne«ajutor ; caci tu -esti rege al Ungariei. Tu trebue s ne man-«tuesti !» Iosif insa, care nu primise niciodata a se incu-nunO rege al Ungariei si care mutase coroana S-tului tefandin Buda, in tezaurul Vienei, Iosif stà nesimtitor la acestedesperate si infuriate chemari.

Ungurii simtira ca pe alt ton trebuiau sa sune alarma pen-truca sa insufle ingrijare curtei dela Viena.

:

td:

si

Mom 313

Atunci, inchipuirã a buciuma ca Horia, ingamfat de lesni-cioasele-i succese, nu voeste sa mai stie de Imparatul, cä els'a declarat Rege al Daciel, ba cä a si batut moneda cu acesttitlu ukurpat.

Si, spre dovada, ei falsari politici scoasera la ivealaniste derizorii banuti de aur, in ale caror inscriptiuni roma-nesti se vad cat colo grosolana irnuosturà i chiar ortografialirnbei unguresti.

Cu atari nascociri, purtate la Viena prin chile cele mai au-torizate pe langa Imparatul, ei obtinura inteadevär mai multsucces deck prin toate doleantele de mai inainte.

Curtea, intrand acum in prepus despre proportiunile ame-nintatoare ce poate Iuà rascoala din Ardeal, departa pe Ge-neralul Preyss, care comandase armata din Transilvaniabanuind de incapacitate pe guvernatorul Brukenthal, denumica comisar special in Transilvania, pe cornitele Anton Ianko-vitz si ca comandant militar pe generalul Papilla.

Pe de alta parte, ordine furA date regimentelor imperiale dinUngaria de a purcede in contra rebelilor, de a-i supune cuorice pret si de a prinde pe capetenii, puind §i premii maripe capetele lor.

Din rnomentul acesta, adica de prin luna lui Decemvrie1784, razboiul isi schimba caracterul.

Iobagii romani ramasera mai intai in mirare, de a vedeacum ca. insasi catanele Imparatului umbra. acum asupra lor.

Cine oare i-a tradat?Horia ? cand acesta Ii incredinta cA ImpAratul e cu

dan§ii.Sau insu§i Imparatul?

Negresit cA intre aceste cloud alternative s'au impartit parerile.Cei putini, cari au ciezut ca i-ar fi amagit, au depus

jos arrnele si s'au predat indatdCeilalti, din contra, in bande risipile, s'au luptat cu vitejie

impotriva regirnentelor si s'au rostit fatis chiar impotriva Im-pAratului, care-i napustise pentru a se uni cu domnii unguri.

§i,

Horiaostirii.

§

314 AL. ODOBESCU

Dar nici c. era cu putinta ca o asemenea luptä sa tinamult ; cetele lui Horia abia aveau o organizatiune ; ele erauarmate numai cu sulite, cu sabii, cu cevà pusti i pistoale,stranse pe apucatele. Ele n'aveau capitani experimentati, deoarece Horia fusese silit sà incredinteze comanda unei cete,fiului sail loan, un copilandru ca de 14 sau 15 ani, careletotusi facii minuni de vitejie.

Apoi iarna apasa greu in acele locuri muntoase; merindelenutretul de pretutindeni pierise prin foc i prin risipa.Gerul i lipsa munceau pe bietii munteni, mai tare chiar

deck prigonirile catanelor.Ei se luptara insd voiniceste, respinsera chiar p'alocurea

soldatimea ; dar, risipiti in cete mici, desi revolta intreagacoprinsese o oaste de 20 mii si mai bine de oameni, unadupa alta, cazurd toate cetele. Se ucisera in batalii oamenimulti ; altii, cu sutele l cu miile, fura aruncati in inchisorilecetatilor, de catre autoritatile unguresti, care actim prinsesela inima.

In mijlocul acestei cumplite darapandri a planurilor si asperantelor sale, ce facea oare Horia ?

Din minutul cand vazuse ca ostirile imparatesti se declaraMtis in contra oamenilor sal, totul ne face a crede ca el asimtit cum ea mintile Imparatului fusese din nou imbroboditede inimicii neamului romanesc.

El atunci povätui pe ai sai sa nu se mai impotriveascdfara de a pierde cu totul orice speranta de indreptare a lu-crurilor romanesti in Ardeal, facil stire cà va cauta sA ras -beasca printre haitele prigonitorilor sai si se va :duce inch'o data la Viena, ca sa spuna de-adreptul Imparatului toate noilepasuri ale poporului roman ; iar in primavara viitoare, candvor muguri codrii, atunci lupta va reincepe, mai priincioashRomânilor, _cari pana la acel timp vor putea fi si mai binepregatiti.

Luandu-si dar ramas bun dela ai säi, Horia, insolit numaide credinciosul s'au secundant, loan OargA, poreclit Clo§ca,din CArpenisul Zlatnei, se indrepth cdtre casa sa din Albac

si

si,

Mont 316

pornindu-si sotia i pruncul cdtre Beius in Ungaria, mersesA se ascundd deocamdatd, in muntii padurosi ai Radacului,cari despart tara Abrudului de tinutul Bihorului.

Acolo trAi cateva zile prin pesteri i prin parasitele colibede vara ale bacilor.

Dar locotenentul-colonel Kray, din al doilea regiment deHusari sAcui, carele risipise cele din urmA ramasite ale ce-telor românesti din valea Ariesului, se luase cu tot dinadin-sul dukA urmele lui, cu gand sA-si ca§tige, cu prinderea ca-pului principal al rebelilor, o rAsplatá exceptionala.

Acest ofiter ademeni cu bani pe niste gornici sau pAdu-rani ai Iocului, cari cunosteau toate potecile si infundAturilecodrilor si asupra cArora Horia si Closca nu aveau prepusde trAdare.

Intr'una din ultimele zile ale_anului 1784, la 27 Decemvrie,acei vanzAtori, prefAcandu-se ca pornesc la vanAtoare, cAlAu-zirA. pe Husarii lui Kray pAnA la ascunzAtoarea unde, fArA denici o bAnuialA, tloria si Closca §edeau dusi pe ganduri, in-tr'o poenita, incAlzindu-se la foc, dupd cum au obiceiu tä-ranii nostri, cand ii apasA grijile si, nevoile.

and se vAzurA inconjurati fArA veste de o gloatA asa nu-meroasA de vrAjmasi, atat numai put& face Horia, cat shasvarle in foc o desaga cu hartii, ce o aveà in san.

Ce mart taine va fi continut acea desaga?... Unul Durnne-zeu mai §tie !...

Kray, inveselit si ingamfat,foarte de prada ce fAcuse, manAindatA pe prinsii sii la Zlatna ; iar de acolo ii strAmutarAcurand, sub strajnicA pazd, in temnitele dela Cetatea-AlbA.

In cale, Ungurii isi fAceau o marsavä bucurie de a batjo-cori in tot chipul pe nefericitii capitani ai Romanilor, acumcu totul- infranti. Urmarind cu inrAutAtitA viclenie planul lorde a arunca asupra lui Horia nemeritata vinA c'ar fi nAzuitla puterea suprema si ca s'ar fi dus cu gandul si cu faptapAnA a zmulge pe seamA-i diadema regalA a lui Iosifratul, ei II preumblarA prin sate, legat cot la cot, de-asupra

impa-

si

r

316 AL. ODOBESCU

carului i purtand pe cap o derizorie coroana de hartie po-leitd, CU vorbele HORIA REX DACl/E, scrise pe dansa.

Tot asfel odinioard, i ceasul ingrozitor al ispasirii de veci,cdraii Mantuitorului nostru cutezase a-1 insult& cu cununa despini I cu numele batjocoritor de Rege al ludeilor!

Amarnicd, dar neindoioasd mangaiere, (domnilor) ; cad, vai !In oarba omenire, Ia atari injurii sunt expusi numai.cei ce ausolie de a mantui lumea sau de a desrobi popoarele.

Asa dar, prin asemenea miselesti ocdri incepura. acum siUngurii scutura depe sufletele lor, napraznica spaima ce,in curs de cloud luni, le infipsese in inima acei uriasi ai mun-tilor Ardeleni, luptandu-se cU crucea la san pentru a lor li-berare !

La Alba, cornisarul imparatesc Iancovitz i generalul co-.

mandant Papilla Ii rezervarA singuri dreptul de a face, Mràde alti martori; interogatorul lui Horia i lUi Closca.

Procesul lor si al sotilor sdi se prelungi aproape douà luni.In acest rastimp, ostirile impdratesti prinserd i pe al treileacapitan al Romanilor, pe George Crisan ; dar acesta, adus inAlba la 1 Fevruarie 1785, se spanzurd singur in temnitd cubrdcinarul sdu, in ziva de 15 ale aceleiasi

Fiul cel mare, cel de 15 ani al lui Horia, murise vi-tejeste in lupld ; pe alt fiu vitreg al capitanului, II triiseseUngurii in teapa, impreund cu alte cateva sute de Romani,robiti de dansii.

Dece insa a tinut asa de mult procesul lui Horia ?Tot ce stim mai sigur este cd Horia a refuzat de a rds-

punde la orice intrebare i s'a acut i n'a incetat de a repeticit voeste sa fie dus la Viena ca sit dea seamd numai impd-ratului de faptele si de cugetele sale.

Esise chiar vorba cit cererea lui va fi indeplinita ; dar atunci,pe semne, Ungurif si-au incordat si mai tare silintele ca saobtind indata dela Curte, pedeapsa cea mai strasnica pentrucei doi capi ai rebeliunii.

La 28 Fevruarie 1785, tocmai patru luni zi cu zi in urmaintaei miscdri a Romanilor la targul dela Brad, sentinta de

:

hint.

MOTH 317

moarte cu caznd a lui Horia i Closca, ca rebeli contra lm-paratului i legilor Orli, fu push' in executiune. ImpAratul Iosifse induplecase a o confirmh din Viena.

La Alba, dinaintea mai multor mii de iobagi romAni, pecari ,autoritatile unguresti ii adusese cu sila, rate sease defiecare sat romAnesc al Ardealului, ca sA le fie de invAt acestingrozitor exemplu, Closca, mai intAi fu frAnt pe roatd, in-cepand sfAsierea dela picioare in sus. RAcnetele lui de durerese inAbusirk atunci numai cAnd un crac de fer al roatei iistrApunse pieptul.

Horia sth fatA neclintit.Ochii lui vedeau aprieat muncile groasnice ce aveau in-

data sA-1 ajungA ; dar bArbata stiit sä stApAneascApAnA i fiorii.

and rAndul sdu veni, toti 11 vAzurd cAlcAnd cu pas teapannesovAit. Intr'insul nu se destAinui nici o släbiciune. Roataii zdrobi oasele, fArd ca durerea sa-i scoatä macar un gemat,din pieptul lui otelit...

Au zis tmii CA murind, Horia ar fi strigat : oEu mor pentranatiune!.

Poate ch.' el n'a rostit aceste cuvinte ; dar fArA indoialkmarele lui suflet le-a simtit adAnc.

0 ! negresit, (domnilor), sub grosolanu-i cojoc de oaie, subtundra-i neagrA, sArAdità cu gAitane vinete, subt opincele-i demuntean, imbdierate pe glezne, sub cusma lui mocAueasca cucanace (ciucuri) de fir, sub tot acest port al sAu neaos ta-ranesc, curgeh prin vinele arelui putin cioplit, dar mult se-met, mult statornic si mult viteaz bArbat, un sAnge cel putintot a.§A de adevArat romAnesc, tot ash de imbolditor, tot ashde patriotic, ca prin creerii celor mai eruditi instigatori i ce-lor mai iscusiti apArAtori ai latinitatii gintei romAnesti !

Auzim toti, lAudându-se in toate zilele, acei invAtati scriitori aiArdealului, Petru Maior ! Samuil Clain ! George SincaiCan mergAnd sa' studieze la Roma, au rules cu religiosi-tate in cetatea eterna, dovezile originei latine a poporului ro-

itiima-i

318 AL. ODOBESCIJ

manesc §i intorcandu-se acasä, printre mii de persecutiuni,au deVeptat, zice-se, in Romani simtul national.

Dar vd intreb, (dornnilor), era oare trebuinta sa meargá dinai no§tri la Roma, ca sd. facA pe poporul romanesc a fia ,sti cd este o natiune de sine stdtdtoare? un popor cu nume§i cu sange de Roman ?

SA nu renuntam, credeti-mk a§à lesne la darul cel maipretios, cel mai minunat al neamului nostru, la acel puternicinstinct de proprie existentA, care nu a lipsit niciodatà Ro-rnanilor, nici la noi, aci in principatele uncle am §tiut a neprefira. prin mii de primejdii, prin mii de vitejii, scapand totmereu fiinta noastrA proprie de Staturi curat romane§ti ; nicidincolo peste Carpati, unde opt secoli de cea mai cruntd §isugrumdtoare asuprire nu au fAcut pe Romanii Ardeleni, in-genunchiati sub palo§ul unguresc, sä vorbeascd altd lirnbasA poarte alt nume, decat acela de Roman !

Acest dar, 1-au avut pururea Romanii, §i nu trei, patru, banici sute de cArturari, croind la gramatici §i la etimologii, nuar fi putut sA-1 insufle deodatä atator mii §i miliotme ce in-tocmesc ob§tea de rand a romanimii.

Ca sa' revin Inca odatA la imaginea cu care am cornparat,dela inceput, starea sirntirilor ce frArnanta. chiar §i astAzi taraArdealului, voiu zice Ca, dincolo ca §i dincoace de Carpati,adevdratul patriotism romanesc a trait pururea in sanul po-porului nostru, incins i fierbinte, intocmai ca jdraticulsub spuzd, §i c'd unicul merit ce 'putem recunoa§te eruditilorno§td daco-romani§ti, este acela de a fi suflat cenu§a ce as--undeà §i pastra neatinsa acea scanteie neperitoare,

AdevAr este cd epoca in care s'a sculat Horia in capul td-rAnimii din Ardeal, corespunde intocmai cu aceea in care seluptau pentru revendicarea originelor noastre latine eruditiidela Blaj.

Dar nu vAd nici un semn ca, prin instigatiunea acestora,sA se fi urzit mdcar, rdscoala tdranilor.

lobagii ardeleni, au apucat in mainile lor vartoase annarazbunarii, fiindcA cutitul le ajunsese la os, fiindcd Ungurul

§i

Mop 319

nu le mai lásase nici o umbra de vietuire omeneasca, nici ofarama de paine a lor.

Imparatul losif, din contra, parea a le fagadui toate buim-rile unui traiu liber i egalitar, astfel precum ii visau ei dinpovestile batranesti ale stravechii impäratii romane.

Atunci iobagiul ii zise: «Panã cand fi-voiu rob in tail lamine ? Pana cand slugari-voiu la domni straini si la venetici ?Ei nu vor sa-mi faca i mie parte din bunurile de cari sebucura singuri aci in tara noastra. ? Face-mi-voiu dar insu-mipartea mea !»

Si ca sa-si zica iobagiul acestea, desigur ca nu a trebuitsa le invete dela carturari. Fiecare Oran nascuse din sanulinaicii sale, cu aceste simple notiuni de drept natural ; tiecare

intarise, fail carte, in traiul indatinat al casei parin-testi, in ogorul unde sudoarea ii curged numai in folosuldomnului.

Fie-mi dar iertat, (domnilor), a conchide cà rascoala ioba-gilor ardeleni sub Horia, poarta in sine un caracter pe deplinpoporan si de aceea chiar, imi voiu permite a zice, maicurat, mai adevdrat, mai sincer national, deck toate argu-mentatiunile, mai mult sau mai putin exagerate, ale patrio-lilor eruditi.

De aceea, noi Românii, putem sa ne mandrim cu aceamiscare spontanee a Motilor, mai mult poate chiar deck cuteoriile i cu controversele, sustinute la sfarsitul secolului tre-cut, de altmintrelea cu mare diligenta, de ilustrii corifeiai scoalei transilvane.

Pe Horia si pe miile de viteji feciori cari s'au luptat subdansul, nu i-a fault patrioti romani, citirea cartilor latinesti

vederea monumentelor din Rorna ; ci cugetele lor simpledrepte, cari le spuneau aprieat ct sunt nascuti Romani

in tall Romaneasca ; ca, dupa fire si datina until Dumnezeuunul Imparatul au drept sa le ceara. viala i munca lor,

pentru apararea legii i pentru sporirea Orli stramosesti.Dar si mai mult! (domnilor). In asemenea credinta se scaldà

inca i astazi tot poporul romanesc, cel simply, cel neadapat

§i.le

§i

§i §i

§i

390 AL. ODOBESCU

la isvoare straine ; §i aceste credinte constitue chiar patrio-tismul sAti, patriotism infundat, thcut, dar mai temeinic §i maistatornic deck orice declamatiuni zgomotoase ale patriotilorcArturari de tot soiul.

Acel aluat vartos cu care este plarnadita firea poporului ro-manesc, am avut noi ocaziunea a-I constata, viu i ieghiatin bArbAtia junilor no0ri luptAtori de mai deunAzi, Curcanitdela Plevna, frati mai tineri dar nescapAtati ai Motilor dinmuntii ardeleni.

Dar bietii Mofi, precum i toti voinicii de peste Carpati,amarati pAnA i in ziva de azi de piedicile umilitoare ce punneincetat Ungurii la libera dezvoltare a spiritului national prin-tre Romani, toti, zic, simt in inimele lor acel dor de liberdvietuire nationala, pe care din nenorotire Ungurii nu vor midacum, dupd asa crude incercdri, sà-1 preluiascA la dreaptalui valoare.

Ce are sh rezulte din asa nedomirire a nesocotitului spiritunguresc ?

Cu infiorare cugethm la momentul unei noui izbucniri incare lupta pentru egala indreptAtire, ce este in Ardeal, oluptA de nationalitati, ar incepe mai crancend, mai turbata.deck oricand.

Iatd-ne atunci, reimpin0 din nou la timpurile de barbarie.cand eram in drept a ne crede intrati pentru totdeauna incercul luminelor.

Si cu toate acestea, cat de lezne ar fi de a inlatura cu totulnefaste frAmantAri !

Cu bunA intelegere, desigur, nu sunt Romanii aceia cari arcere starpirea oricArii alte semintii decal a lor, in Transilvania.

Romanii mereu au zis i repetesc Ungurilor cuvinte deinipAciuire, cuvinte de dreptate :

«Tineti, le zic ei, tineti cu bund voie din parte-ne,«ate locuri din tam noastra NI pot incApea. Romanul, vechiu«mo0ean al acestui pämant, e indurAtor, §i ospAtos, §i dar-

asit

MOTll 321

onic ; el primeste bucuros ca din painea lui sA se satureosi altii.

oLuati dar i voi, cu bun& tocmeald i cu pace, parte«dreaptal din mostenirea rnAnoasei noastre mosii pArintesti.

«Vorbiti-vA intr'insa limba voastrà ; inchinati-vA in bise.«rica voasträ ; purtati-vd portul ; rasuciti-vA cat de sus mus-qtata; bateti cat vA va place din pinteni, jticandu-vA ciar-.odasul ; dar, pentru Dumnezeu, nu veniti cu orbeasca trufie,«sà ne tagacluiti nouà dreapta rnostenire a casei, in care noi«v'am facut loc.

«Nu VA lAudati cA voi ati rdzbit cu sabia in casa noasträ«si Vati asternut cenusa pe vetrile noastre.

«DacA in curs de 800 de ani, n'ali izbutit, ca cuceritori,«sd starpiti nici sAmanta, nici_ datinele, nici credintele Ro-«manilor din Ardeal ; apoi acum, cand in potriva tAisuluiosAbiei voastre se poate ridica fArd sfiealh palosul, Inca ne-otocit al lui Horia, cand pe cenusa voastra poate sa rAsarà«para.' de foc viie ; acum cel putin, deschideti-vd in sfarsitomintile la ; parasiti indAtAtnicia i sAlbatica tampire

trecutului ; primiti voios mana frAteascA ce vi se intinde,«cu uitare a tuturor urgiilor de mai inainte, i, ca oameni«Intelepti, fiti mandri a rAmane buni frati de cruce, acolo«uncle nu vi se mai cade i nici yeti mai putea aievea, a«domni in sild ca singuri stäpani.

gDeci, nu NTA mai incumAtati a irnpune Romanilor, cari«vorbesc limba, fie chiar 'scdpätata, a nobilei Rome , nu«N/A mai incumAtati a le impune graiul vostru de venetici ;«nici ii supuneti la asprimile legilor voastre, croite pe stram-qbAtate ; nici VA mai amagiti cu desearta sperantA Cä yetioscAlarnba vreodatA firea Romanului ardelean, intr'atat incat

sIt faceti dintr'insul un Maghiar.«Aduceti-vd aminte ea, dad vreodinioarA cate unul din

«fostii vostri iobagi a primit sä se lepede de romaneasca i«iobAgie, spre a se face Ungur, acela de indatA s'a urcat pe«scaunele cele mai inalte ale magnatilor si ale regilor vostri ;«acela a devenit un Stefan lojica, un loan Huniad, un Ma-

AL. Ooottzscu Opere complete. Vol. I. 21

lurnthaea

322 AL. ODOBESCU

<<teias Corvin, fat al romancei din Hateg i cel mai nobilqcrestet cu care s'a mandrit aievea ungureasca coroanA a«Santului Stefan !»

Dar este timpul, domnilor, sa ne punem Inca odatA intre-barea dacA atatea exemple de bland*, de intelepciune, debArbAtie si de dreaptA manie, date de Romani vecinilor nostriUnguri, nu-i vor face inteo zi pe acestia sA priceaph cA nueste dat lor, ca nimAnui pe lume, de a starpi de pepAmant semintia romaneascA ; sA priceapd cA acea dusmAniecu Romanii, pe care numai ei neincetat, faird cumpAtfArd prevedere o atatA, e vesnica piedicA a propAsiriinoastre si a lor ; ca &Ansa in fine poate sau, cum zic chiardânii, bitangi la o vreme, sh devinh chiar peirea lor, alor, copii orfani ai Asiei, pripAsiti in Europa, printre marile

puternicile ginti autoctone ale Occidentului.Oare, nu vor vedeA, nu vor simti dâni, CA, aci la Du-

nAre, unde i-a asvarlit soarta intamplarilor, numai stand li-piti de noi, umAr ia umAr, coapsa la coaps'OinimA la inimA,dAnsii Ungurii i noi Romanii vom puteà sprijinl i domolisborul, din ce in ce mai semet, al marilor sgripsori cu atecloud capete, care, si nouA i lor ne falfaie mereu de-asupra?

Din nenorocire, panA astAzi, nu se cam vAd semne caUngurii sA se fi domirit asupra adevAratului lor si alnostru bine.

Ei, pe noi cestia dela Dundre, in scrisele si in vorbele lor,ne 'injurd i ne batjocoresc ; pe fratii nostri de peste Carpatiii adapA cu amArAciuni.

TeamA-se insA ca nu, in acea mlastinA de venin in careei, pe nesocotite i mereu, se nevoiesc in desert, sA innecetoed libera vietuire a Românilor, teamd-se sA rAsard inimisi mai bine otelite, brate si mai tare incordate deck aleeroilor martini dela 1785!

AducA-si aminte, cA atunci, la 1785, chiar pArintii lor aupus sA cioparteascA in bucati mArunte, cadavrele sdrobite ale

§i

§i

MOTU 323

lui Horia, lui Clo§ca, lui Crisan, §i au rasadit pretutindeni inpdmantul Ardealului, sangele cel vitejesc al acestora!

Destupe-§i urechile §i vor auzi cä astazi Incd, dupà aproapesuta de ani, Motii din Abrud fac sa tresara de dor §i demanie muntii i esurile Ardealului, cand horesc doina despaima §i de razbunare a lui Niculae Ursu al Florei dinAlbac :

«Horia bea la crajmA 'n deal !Domnii fug toti din Ardeal.El aprinde-un mare focSi cantd voios in joc :

Haideti, feciori, dupA mineSA vA 'nvAt a trAi

Pe cel, camp pustiu i 'ntins.Arde-un foc de noi aprins.Las' sh arzA §i sa. creased,CA-i in Ora ungureascd 1

Trageti hora ca sA joc,La lumina celui foc !D

«Ungurean, mustatA lungA !Zis-am mortii sA te-ajungA ;Zis-am parai sh te arzA ;Zis-am crucei sA te piarzA !

Trageti hora ca sA joc,La lumina celui foc !).

Bucureti, 1878.

«Ungurean, cane turbat !Multe 'n lume ti-am rAbdat ;Dar venit-a ciasul meu,Ca sd mA rAzbun i eu !

Trageti hora ca sA joc,La lumina celui foc !:>

«Cum rAcnese jivinileCum s'aprind slAninele !Cum ard toate satele,

curAt pdcatele !Trageti hora ca sA joc,

La lumina celui foc !D

«M'am suit la munte 'n zoriS'am prins fulgerul din nori,Si de sus, din inaltirne,L'am izbit in Ungurime !

Trageti hora ca sA joc,La lumina celui foe)5'aideti, feciori, dupa mineSA dam cui ce se cuvine

bine.a

Dell

I>

CURCAN III

LUAREA RAHOVE1 DE CATRE OSTIRILE ROMANESTILA NOEMVRIE 1877

Cuvantare rostitá la Ateneul din Bucure0i, in 25 Martie (6 Aprilie) 1878.

Domnilor,

CAlduroasa bundvointA cu care publicul dela Ateneua primit, sunt acum vreo chteva sAptätnAni, rApecle-expunere ce am intreprins a-i face despre mem__

rabila dar putin cunoscuta miscare a iobagilor romAni dinArdeal, la sfArsitul secolului trecut, fapt carele minunat in-vedereazA si adâncile simtiri nationale, si firestele aplecArirdzboinice ale tArAnimei romAnesti; acel simpatic si pentrumine mult mAgulitor interes; cu care unii cel putin dintred-voastrà ati binevoit a ascultà si a aprobA cafe v'am

1 Aparuta., impreura cu Motii, in douä editii : Cea d'intAi la 1878, cutitlul : 4 Motii si Curcanii, cloud conferinte tinute la Ateneul din Bucu-resti de Al. I. Odobescu. Buc. Ed. Socem 1 br. 80, 95 pp. A doua, cutitlul: qMotii si Curcanlio. Ed. II. Bucure0i 1880. Ed. Socec. 1 br. in160 104 pp. In aceastä a doua editie sunt numeroase omisiuni.

CURCA NII 325

putut spune, in treacat, despre viiul lor dor de libertate,despre turbata vitejie i despre aspra statornicie in fata ne-voilor, vadite la 1785, de catre muntenii nostri de peste Car-pati, aceste abia meritate indemnuri, zic, mi-au insuflat, do-rinta i curajul de a ma reintoarce i astaseara dinaintead-voastra, ca s. và aduc o noua si mai proaspata dovadadespre netagaduita trainicie a unor ash nepretuite daruri!...daruri careo putem spune azi cu mandrie ls'au pastratpana si in zilele noastre, Oita. si in poporul roman de din-coace, cel pe care toti ii credeau de demult sleit de toateaceste falnice virtuti stramosesti !

Imi era negresit mai lesne de a vorbi, cu tot respectulcuvenit, despre oameni i despre fapte pe care departarea demai multe zecimi de ani, precum i amurgul sangeros ce leintuneca, le-au inaltat Oita acum in cugetele noastre, maipresus de toate acele migaloase i adesea rau cumpatate im-putdri, in care patimile márunte ale zilei se cearcà mai tot-deauna sà incurce i sa nimiceasca orice intamplare con-timporand.

Numai aripele timpului, (domnilor), prin rezultatele ce selamuresc mai apoi, spulbera cu incetul asemenea pleavalimpezesc peniru ochii viitorimii, faptele adevArat demne delauda ale. oamenilor.

Mi s'ar putea dar intampina ea ma prea grabesc a judecain public cele ce abia deunazi s'au petrecut i asupra ca-rora parerile pot fi ash de felurite, cat si de putin inte-meiate.

Ash ar fi, dacä cumva eu m'as intinde cu gandul pandla pretuirea rezultatelor departate i hotaritoare ale faptelordespre care am sa va vorbesc.

Eu insa nu merg asa departe. Voiu numai, cu 5tiinte cese pot culege i controlà acum mai lesne decal mai tarziu,sa Va povestesc cat se poate mai simplu 5i Mai exact, unepizod din luptele osteniloi nostri dincolo de Dundre, intoamna trecuta.

Totusi, daca dintr'o veridica i nemestesugita povestire va

si

326 AL. ODOBESCU

lAstAri in mintea fiecAruia, credinta ca in poporul romAnescde rAnd viazA un simtimant al datorintelor sale ckre tara §iun inimos avant de rAzboire la vreme de trebuintd, pe careazi le resimt deopotrivd cu dansul clasele noastre mai culte,apoi vom fi castigat deocamdatA atAta numai, si bAgatide seamA, (domnilor), cA aceasta este cea rnai mare si maispornicA samantA de tArie nationala, vom fi cAstigat sigu-guranta cA putem trAl pe viitor cu o deplina incredere in vir-tutile poporului nostru.

Vom §ti bine cA nu dAnsul va sta in nepAsare sau se va dain lAturi, de cAteori de acurn inainte vreun pericol va ame-ninta fiinta sau drepturile fArei noastre.

Si de o asemenea credintA, avem tare nevoie astazi, (dom-nilor), cAnd rdstristea intamplArilor pare a ne izbi drept infag cu deseriAciunea tuturor sacrificiilor ce si-a impus pa-tria noastrA, de un an incoace, cu pagube numai §i cu pier-deri, in loc de foloasele si dobAnzile materiale la care aveamtot dreptul de a nAzui.

Dea Domnul, §i chiar Ind. se prea poate, ca noi Ro-mAnii sA n'avem a ne cAl de a fi intrat intr'o luptA, in carenu am culege alte deck nemultumire §i rAutate dela in§isiaceia, pe cari i-am ajutat cu vole bunA I cu inimd bArbatA

Dar, chiar si dacA ursitele poznase ne-ar fi incurcat, deastAdatA, firul soartei intr'un caier asà de rAu scArmAnat,

A§a de ghimpos, shlbatic,Nodoros, ralos, iernatic,

(cum ziceã odinioarA glumetul grAdinar, despre mAcesul celcu off in coadA), apoi noi, domnilor sA nu uitAm, sA nu pre-getAm nici mAcar un minut de a ne pAtrunde despre marelefolos moral ce noi am cules din acest rAzboiu, in carele,acurn cAteva luni, furAm pArtasi cu o parte asd de meritorie.

SA. nu lAsAm ca cei rAuvoitori §i rAunArAviti cAtre noi,profitAnd de a noastrd nepAsare sau mai cu seam A de a noastrAbund-credintA, sa ne soarbA, sA ne inghitA §i sA ne nimiceascAtoate acele merite, sub cuvAntul cA oastea noastrA romAnA a

CURCANII 327

fost numai ca o burà usoarà de ploaie, pe langa naprazniculpotop slovenesc, care a napadit asupra Turciei si a desfun-dat-o toatA.

Aducandu-ne i noi aminte de mlastinele de sange rusesc,in care ,a fost asa groaznic innecath de cloud ori Plevna invara trecutà, mai inainte ca ai nostri sä fi trecut Dun Area,datoria noastrà este de a ne grAbi cat de mult cu cea maipietoasA ingrijire, sa nu lAsAm a se sbici cu totul supt osuflare de dispret si de manie, acea bura de nobil sange ro-manesc, dacA burl vor sA-i zicA, cu care s'au stropit,mai in urmA, vaile bulgAresti dela Grivita, dela Rahovadela Smardan I

DacA, dupa ce am fost pArtasi la pericole si de bun ajutorla vreme de grea stramtoare, noi Romanii n'avem, de prenemaipomenitä judecatA a aliatilor nostri, n'avem sA nebucurAm de niciuna din dreptele rasplatiri ale victoriei,ca i cand noi am fi fost invinii, este drept cel putin casä ne alegem de indatA i cu deamAruntul semile din ne-voile rAzboiului rAbdate impreunk i sä facem ca din onoareaisbanzilor, mult putin cat va fi al nostru, al nostru curat sAramanA in ochii tutulor.

Cu acest cuget, (domnilor), am cAutat ca din faptele de armeale ostirii romanesti in acest rAzboiu, sã lamuresc cu oarecarepreciziune mAcar una ; i, intru aceasta, m'am intemeiat maimult pe acea credintä cA, ori cat de slabA si de necomplectàva fi cercarea mea, strunele incordate in piepturile romanestiprin aceastà reinviere a noastrà in sanul vietei de voinicie astrAbunilor, au pAstrat astAzi Inca destul rAsunet in inimiled-voastra, spre a acoperi si a ascunde toate sovAirile i toateinganArile rostirii mele.

Cutez a crede ca telul cAtre care am pAsit i pe care am so-cotit de cuviintA a-1 desvolth pAnA act cu deplina sinceritate, vadobandi aprobatiune din parte-VA. Sper asemenea cà, tragandeu azi cu piciorul, cum vine vorba, vom aveà multumireade a vedea in curand intregul istoric al faptelor otirii roma-nesti, expus in lucrAri literare mai temeinice i mai intinse

1

ai

328 AL. ODOBESCU

decat scurta naratiune, ce timpul imi va permite a vd faceaci despre luarea Rahovei de cdtre o§tirile noastre romanqti,in luna lui Noemvrie trecut.

Vd mai datorez o explicatiune intru ceeace prive§te ale-gerea acestui fapt, dintre altele care, prin peripetiile lor maidrarnatice sau mai stralucite, ar putea sá de§tepte un egal, dacdnu un §i mai viu interes.

Motivul decisiv a fost insd, pentru mine, din cele maisimple.

S'a intAmplat ca, asupra expeditiunii dela Rahova sd aflumai multd inlesnire de a cdpdth cele mai amanuntite relatiuni,atat oficiale cat §i pitore§ti, având in corpul care a executataceastd intreprindere, foarte multi cunoscuti, amici i chiarconsangeni.

Dar sd nu credeti pentru aceasta, domnilor, cd mi-ampropus a va a§terne aci un panegiric al cunoscutilor i alprietenilor mei din oastea dela Rahova. Chiar §i de vor fimeriCand ei mai mult decal ceeace cursul intamplarilor mava sill neapärat a zice despre unii din clan§ii, le-am promis§i imi propun a le cruta fdrd. milä modestia.

Voiu dã insd toatä cuvenita laudd cdpeteniei superioare carea coneeput, cu o perfectà intelegere a misiunii o§tirii noastrein acest rdzboiu, §i a ordonat destinderea actiunii militare aRomanilor preste toatd zona teritoriald de-a stanga rauluiVidul, la apus de Plevna, adica. pe malurile Dundrii, delaNicopol pänd la Vidin, pänd la Belgradgic §i panä la grani-tele Serbiei.

Ma voiu cerch asemenea sä prefir in cuvintele mele cat seva puteà mai multd din acea mangaioash §i intdritoare sim-tire de mandrie ce m'a coprins de Cate ori am auzit poves-tindu-se de cdtre toti cei ce au stat marturi la fata locului,cu ce veseld §i nepaisAtoare semetie au §tiut tinerii no§tri o§-teni sà rabde traiul greu al unui rázboiu in tall strdind, cu ceinimos §i statornic avant au cutezat ei sd. se repeazã in con-tra focului inamic i sà infrunte Vali§ gloantele, obuzele §

CURCANII 329

srapnelele, care ploau, dese i viclene depe muchea pustie a'unui negru meterez de pAmAn!

Imi voiu implini 'Inca i sfAnta datorie ce avem cu totii, dea consacra faptele si de a inchinà in memoria acelor vitejisoldati, de orice rang, cari pe Campul de bAtaie au muritlásAnd urmasilor onoarea de a inscrie numele lor, in analelede glorie ale poporului romanesc!

PAtrunsi acum, domnilor, de ceeace puteam si de ceeaceaveam sà facem noi, ad in pasnica noastra adunare de asta-searA, sA ne inchipuirn deodatA cá stAm privind de sus, dintr'oregiune seninA si linititA, dar nu lipsita de o frateasca ingri-jare, cu ochii tintiti de-asupra ostilor noastre romAnesti, risipiteprin Valle i pe sesurile Bulgariei.

Suntern ajunsi in iarnd, i mai pe toatä ziva cerul posomoritpicureazA sau varsä siroaie de ploaie si de sloatd, de desfundäpretutindeni pamAntul.

In jurul Plevnei, regimentele noastre, dijmuite de moartedin toamna trecutà, pe luciul primejdios al vAilor de-asupracArora dotnnesc trufase redutele turcesti,regimentele noastresapd acum mereu la santuri, ca sd se poata apropià mai binede acele cuiburi ucigase, prin adAnci fAgase de cartitA, maiferite din norocire de focul pustilor Martini, dar nu si deapele mocirloase ce se scurgeau mereu in acele noui cArArimestesugite.

SapA in silà, dar sapA vesel bietii tAranii nostri in bran-ciogul sterp al dealurilor Pleynei, gAndindu-se poate la farinalor de porumb care a rArnas nesapata astavara si se man-:gale razAnd cAnd, in loc de stiuletii de pApusoi si in loc depepenii de acasà, ei culeg acum, in ogoarele si in bostaneleloc din Bulgaria, numai gloante si obuzuri turcesti.

«IVIAre Doamne ! isi zic ei, pe semne cd numai lanoi in Ord le prieste SArbilor a rAsAcli ardei i dovleci, cAcip'aci iarba toata e numai graunte de fier si de otel !»

Si sapA, saph mereu cu opincele in Una si in sloatLi, flue-

330 AL. ODOBESCU

rand doina de decindea, pe child gloantele le suerA ascutitde-asupra capului.

Cat colo plesneste un groaznic obuz de calibru urias sitAnddrile 1u scormonesc aprig thrana, ca raturile lacomepripite ale unei turme de rarndtori inglotati.

Saphtorii nostri cari I-au urrnArit cu uidueli prelungite incalea lui d'a rostogolul, rad cu hohote de purceaua tur-ceasch, care le-a fAtat in preajmh ash pocith prasilh depurcei.

Dar nephsatoarea veselie a soldatului abia poate descretiune-ori fruntea ingrijath a celui pe care ei toll 1-au urmatcu deplinh incredere, departe, departe de shlasele lor ph-rintesti !

Comandantul general al armatelor dela Plevna, Maria SaDomnitorul Romanilor, dupd ce s'a hothrit a inchide gu-rile clevetitoare, dovedind prin mai multe eroice asalturi incontra redutelor dela Grivita, cat platesc ostasii sal romaniatat in fata celei mai inlesnite, cat si in fata celei mai des-perate apardri a inarnicului, M. S. Domnitorul a fAcut inshs. predomneasch ideia sa, de a nu se mai aruncA WA' cum-pat victime pretioase pe altarul sangeros, improvizat de Osman-Pasa, ci de a coprinde pe acel aspru inchindtor al lui Ma-hornet, cu toatà ceata sa de caldi, intr'un cerc de armatedin care numai foarnetea i disperarea sh-i sileasch a se li-bera, sau prin moarte, sau prin predare.

Abia pe la, 15 Octomvrie, cu sosirea a noi i numeroasetrupe rusesti, impresurarea, pe un ocol gigantic de 33 kilo-metri, ajunse a fi completa.

Dar, atat mai nainte ca aceastd anevoioash operatiune shpoath fi realizatà, cat i apoi, in temerea unei izbucniri ni-merite a Turcilor afarà din inthriturile lor dela Plevna, M.S. Domnitorul se ocupa de a preintampina orice miscarespre dobandire de ajutor si de merinde, sau numai spre fugh

scApare, ce ar puteA sh cerce armata turceasch din Plevnain intelegere cu garnizoanele din orasele i cetätile despreapus, adich. din Sofia, din Vrata, din Rahova si din Vidin.

CURCANII 331

Ace le pArti trebniau dar, pentru deplind sigurantA, sA in..capA in mainile oastei aliate.

Rolurile furd impArtite.Un corp de armate rusesti, cdtre care a stat mult timj

alipitA o diviziune de cAldreti romAni, fu insArcinat sd ope-reze spre miazazi, adica pe cursul meridional al Vidului siin ramura muntilor Balcani, numitA Stara-Planina, despreTelis, Vrata, Etropol, Orhania si Sofia.

De cat folos a fost Generalului Gurko, Ro§iorii si CAM.-rasii nostri, in fericita sa campanie din acele locuri, sa sperAm cit o vor spune intr'o zi publicului, chiar raporturile ofi-ciale si ordinele de zi ale acelui vrednic comandant al alia-tilor nostri.

Noi aci, vom vorbi numai despre miscdrile corpului de o§-tire curat romAnesc, carele a fost insArcinat inch' de pe laSeptemvrie, sa privegheze rnalul bulgaresc al DunArii, de astAnga rAului Vidul §i, inaintAnd treptat spre apus, sa des-chicla o zona de aprovizionare, din ce in ce mai intinsd, osti-rilor numeroase, tabdrAte in jurul Plevnei, pana cand vasosi si momentul priincios de a coprinde posturile rdsipite deTurci pe inAltimile si prin cetAtile de-alungul Dun Arii.

0 repede ochire, aruncala pe de-asupra acestui rAu dincolode crAmpeiul lui ce se intinde dela gura Oltului pAna la guraJiului, ne va face sa recunoastem mai bine infAtisarea tAreiin care va aveA sa se miste corpul de armata a Cann me-nire erA mai cu seamA de a zmulge pe Turci afard din pos-turile lor dela Rahova, de unde, in tot cursul verii, ne za-&arise ei, bAntuind tare targuletul nostru Bechetul i imprej-muirile lui.

Tineti poate incA minte, (domnilor), Ca' printre primele ata-curi ale Turcilor, pe la Aprilie si Maiu din anul trecut, au fostpagubele ce ne-au pricinuit tunurile din Rahova, arzAndcufundAnd la gura Jiului, mai multe vase incArcate cu grane ;tot pe acolo, cete sdlbatice de Basi-buzuci si de Cerkezi autrecut adesea noaptea DunArea spre a jefui satele din Roma-

332 AL. ODOBESCU

nati, a le rdpi §i a le,injunghia vitele §i chiar a cazni §i ma-celari pe bietii ciobani de prin

Inteo insula din fata Bechetului, picheta§ii rornani au des-coperit la 27 Maiu, trupui jupuit de piele i groaznic ciopartital unui nevinovat pastor, pe care il prinsese noaptea soldatiiturci din Rahova.

Asemenea mar§ave fapte trebuiau cu timpul sa §i capete§i ele pedeapsa lor. Se cuvenea cel putin ca neomeno§ii tal-hari sa fie alungati cu ru§ine din cuiburile lor.

cand numesc cuiburi de td Mari a§ezarnintele turce§tidin acea parte a malului dunarean, sa credeti ca nici in-gustez, nici defaim rolul Osmanlailor §i al Cerkezilor printrelocuitorii cre§tini, Bulgari dar §i Romani, care smal-tuesc cu numeroasele lor bordeie, gramadite in satetune, toate §esurile dintre Vid §i Isker, precum §i dintre Isker,Skit Ogost.

Dincoace de Dunare, la noi, avem targul Islazului, camin dreptul varsaturii Vidului dela satul bulgaresc Samavit ;iar in fata gurei Iskerului, sta la noi Celeiul, cu rama§itelesale dinti.'o antica cetate romana §i cu stâlpul, cufundat inDunare, al podului cladit peste rau, acum vreo cincispre-zece secoli, de imparatul Conttantin-cel-Mare.

Numai putin interesant, din punctul de vedere al vechilora§ezaminte legionare, este malul dimpotriva, caci acolo cevamai jos, pe coasta Iskerului, sunt ruinele Inca invederate aleanticei cetati Oescu, cu stradele, cu apeductele, cu sculptu-

cu inscriptiunile §i cu temeliile ei de case romane, risi-pite printre ingraditurile §i tarcurile satenilor, curat roman!,din Ghighiu.

Români sunt i locuitorii din Magura, din Cercelani, dinMocri§ani, din Brestu, din Ghiulenti §i din alte multe sateinvecinate ; chiar daca ei n'ar vorbi o romaneasca, a§

putea zice mai colorata cu archaisrne neao§-române§ti decata actualilor sateni de pe malul stang al Dunarii, apoi in-sa§i infati§area lor mai Sprintend §i mai voioasa, portul lormai frumos potrivit in cusaturi pestrite, firea lor mai °spa-

§i ca-

$i

5k

CURCANII 33:1

toasa si mai putin posomorita §i sfieata decht a Bulgarilor,ni i-ar dovedi ca frati buni, din acelas os si din acela§ shrigecu, noi.

mai aduceau aminte de-acasä Dorobantii nostri, childvedeau viindu-le inainte si poftindu-i la cina in bordeiele lor,impodobite cu zablaie vargate si cu stergare cusute, frun-tasii cu chicä lungá din satele romanesti ; si mai cu seamale zâmbeh Caldrasilor ochii de bucurie când, tocmai colo invale la fântana care thsneste limpede dintr'o veche piatrksapata cu stove latinesti, zareau jucandu-se codanele limbute,adunate toate la un loc sau purtând pe umar, cu umblet le-&tat, cobilita cu cloud donite.

lar ele nu fugeau de voinicii nostri, bombanind si suduindca posacele de bulgaroaice, ci esindu-le cu plin innainte, leurau cu graiu vesel si desghietat, bun sosit si buna isprava,cä doara va (là Dumnezeu ra prin ei, sa scape i biath lumeade pe acolo, de spaima chinilor .de paghni.

«Ba zau, dela dânsele, imi spuneh unul din ofiteriinostri, auzeai o limba ce ti-erà drag s'o asculti si carene invata adesea pe noi cum sä indreptam pe romaneste,vocabuiarul nostru militar, asà de impestritat cu ziceri po-cite, accunate de prin toate limbele, care nemtesti, care ru-sesti, care frantuzesti.

«Intr'o zi, bunaoard, ajungand intr'o recunoastere, pnAin marginea unui sat si voind sa aflu daca nu se vazuse inchpe acolo eclerorii pe cari-i .tramisesem inainte, o fata ro-mânca imi raspunse fàrA sfiala, aratându-mi un punct al ori-zonului : «Ba am zarit mai adineauri trecând intr'acolovreo doui cercetasi de-ai vostri !

«Pe noi nu ne taiase papa atunci capul sa dam numireaash potrivita i curat româneasca de CercetaA strejilor in-naintate, pe care strabunii nostri le numeau pe slaNroneste,Iscoade, i pe care noi i-am botezat azi cu numirea francezade Eclerori».

WA, domnilor, cum chiar pentruDictionarul Academiei nueste fail folos, razboiul ce facuram peste Dunare.

Isi

1334 AL. ODOBESCU

SA credem insh cà, §i sub alte numeroase puncturi devedere mai putin cArturare§ti nu inde§ert a petrecut prinacele locuri, in tot cursul lunilor lui Septemvrie §i Octom-vrie, corpul de o§tiri romane§ti dela Dun Are, stand uneoriadunate sub corturile de bivoac, pe care crivatul §i ploile lerAsturnau neincetat, iar mai .adesea stand rAspandite prinimbiel§ugatele sate din mAnoasa luncA a Iskerului. Acel tinut,scAldat de värsäturi baltoase despre Dun Are, §i deluros darnumai putin roditor in lAuntru, deveni in tot acest timp,granarul cu merinde §i §ura de fanete ale o§tirilor ce mereu,mereu soseau, ca sA incingA cu cerc de fer, urgisita vizuina.dela Plevna.

and impresurarea fu pe deplin sAvar§ith, acel corp, des-lipit din arrnata statornicA dela Plevna, avU §i dansul voie ase mi§ca mai departe §i a cerch locurile mai la larg, dincolode Isker.

Aci se intinde pe o distantd de vreo 50 kilometri, pAnAla rauletul Skitul, sau mai bine [And la raul mai insemnatOgostul, care curge in paralel §i alAturi cu Skitul, se intinde,zicem, o campie cam pustie cu largi undulatiuni de tAramurice se prefac in dealuri din ce in ce mai aprige §i mai se-mete, cu cat ele mai mult se apropie de malul Dundrei.

In trei locuri, Turcii 1§i a§ezase pe acele innAltimi, tabiiintdrite: la Vadin, in dreptul satelor Grojdibod §i Gura-Pa-dinii din Romanati ; la Ostrov, care cade cam in fata DAbu-lenilor, la coada apusanA a Milli Orlea ; §i in fine d'asupraoraplui Rahova sau Oreava, care stä a§ezatà pe povarni§ulnordic al dealului, scAldandu-§i poalele in DunAre, fata infata cu targuletul Bechetul dela gura Jiului.

In reduta dela Vadin se afla un mic post cam ca de 130soldati turci, Nizami din oastea regulatà, amestecati cu Ba-§ibuzuci sau volentiri nedisciplinati.

Comandantul trupelor romane§ti de pe Isker, colonelul SIA-niceanu, voind sA-§i gAteascA din vreme o cale liberä cAtrepozitiunea cu mult mai insemnatA dela Rahova, decide a sur-prinde intr'o recunoa§tere, postul turcesc dela Vadin.

CURCANU 335

Luand cu sine o companie din al IV-lea regiment si douadin al X-lea de Dorobanti, cloud escadroane de Caldrasi,precum si doua tunuri, porneste din zi-de-dimineata la 18Octomvrie din satul Kru§even uncle poposise noaptea, stra-bate repede cei zece kilornetri ce-I despart de Vadin §i, färäde a fi vazut sau macar banuit de garnizoana turceasca,Ii aseza pe la 10 ore cele cloud tunuri, ca la 2000 metri infata tabiei.

Abia la a doua detundturd a tunului romanesc incepa ase zari fesurile rosii din dosul parapetului.

Turcii. erau la pilaf, cand venira ai nostri sä le stricetabietul.

Ei, biet, nici ca apucara sä traga impotriva agresorilor,caci o a treia bomba romaneasca fu asvarlità cu atata pre-cisiune, incat chzU drept in bordeiul cu munitiunile Turcilor.o groaznica exploziune a ierbariei salta chiar pe multi dinapardtorii redutei in aer arunca morti in santuri pe d'a-supra parapetelor.

Ceilalti o luara indata la fuga pe dina despre Dunare adealului, catand a se retrage in susul raului, catre tabiadin Ostrov.

Dar, spre apus de satul Vadin, Ii asteptau Calara§ii dinescadronul de Gorj, cari navalesc cu shbiile si cu carabineleasupra lor. 0 lupta destul de crancena se incaiera acoIo,printre rovinele si baltisurile de pe malul Dundrii. Unii dinTurci se impotrivesc cu iudäràtnicie, dand rnijloc altora sase furiseze pe sub rapele malului, unde alai-4i nu se potcobori cu calul, ca sa-i ajunga.

Astfel se hartuieste indarjit ceata calareata cu fugarii pe-destri, in timp de doua ore si mai bine, Romanii nostri ra-pezindu-se cu sàbiile asupra Nizamilor, ce-i ochesc de printufele de rachita §i de prin surpaturile malului.

Cu acestia se unesc §i cativa pichetasi tUrci, cari tragasupra alor nostri din poslurile lor de prin insulele Dunarii,formand astfel un lant neintrerupt de grupe luptatoare de-alungul drumului ingust ce duce la Ostrov.

si-i

336 AL. ODOBESCU

Dar, pe de altd parte, cornpaniile noastre pedestre intrasein reduta Inca rdscolitd si fumeganda de isbucnirea ierbdriei,Inca sdngeratd de membrele hidos zdrobite ale victimeloracelei loviri decisive. Steagul nostru tricolor se infipsese pemuchea cea mai inaltd a dealului.

La aceasta vedere, satele romdnesti adunate la bubuitultunului, pe mal dincolo de Dundre, incepu a serbd cu strigdride bucurie §i cu salve de focuri, izbanda fratilor lor.

Turcii, cdti mai rämdsese in luptd cu Cdldrasii, crezdndu-seacum prin§i intre cloud focuri, sau cd se predau, sau cã disparpitulându-se prin scorburile rdpei.

Cu toate ale lor desperate silinte, ei n'au izbutit a neucide inteaceastà harta de vreo trei ore §i jumdtate, maimult decal doui dintre vitejii nostri Cdldra§i si a rani alticinci luptatori, printre care a fost si tandrul locotenent Ca-loian-Cdtdn escu.

El s'a bMut cu o minunatd semetie, cdlare printre tiralioriiturci, culcând la pdmant cinci dintre dânii, cu sabia sa carei-a picat din mdnd atunci numai când dela al §easelea primio rand adancd. Rana necdutatd la timp, aved, peste vreopatruzeci de zile, sd-I a51earnd 5i pe da.nsul in mormântulpururea láudat al bravilor !

Succesul surprinderii dela Vadin puse frica in inima pos-tului dela Ostrov, care, impreund cu cei scdpati in ziva de18 Octomvrie de tunul si de sabia romdneascd, se retraseindatà la Rahova.

Patrulele române§ti priveghiau acum malul drept al Du-närii pe o intindere, abia cu vreo 20 kilometri depärtatA deRahova, fugarind adesea bandele de Cerkezi, care tot se maiispiteau uneori, pe intunerec, a innaintd pänd in preajrnaavant-posturilor noastre.

Inteo noapte, patru aldra§i, in cinstea carora gazda lordin Ostrov dae cep unui butoia§ cu vinisor dulce acri§ordin viile Rahovei, intrerupserd cu cel mai sistematic sange-rece petrecerea i danturile lor, spre a sustine un adevdratasediu in contra unei cete de asemenea vdnturatori de po-

CURCANII 337

tece. Duph ce Cerkezii o rupsera la fuga, socotind, de pejufeala focurilor, cà au a face cu o puternicd garnizoana,cei patru CAIhrasi isi atarnara iarasi in cuie carabineleprinzandu-se din nou in joc, golirà chiuind pand dimineafabutoiasul cel cu noroc.

Precum vedefi, dornnilor, erau inimoi i veseli soldaliinostri din oastea dela Dunare; iar vitejia I voiosia ce pur-tau ei cu sine, era curath firea färanului roman, caci tofi,pkind la unul in aceastä oaste erau numai farani Dorobanfi

faxani Chlärasi.Despre Dorobanfi. ea se compunea' dintr'un batalion de

Mehedinfeni din I-iul regiment, sub comanda maiorului Bu-rileanu ; din batalionul de Muscel al regimentului al VI-lea,comandat de maiorul Giurescu ; dintr'o companie de Ilfo-veni, ce venise cu seful regimentului al VI-lea, maiorul Iene ;din ambele batalioane ale regimentului al X-Iea, recrutat injudefele Putna i Ramnicu-Sarat si pus sub comanda loco-tenentului-colonel Maldarescu ; in fine din ramasifele bata-lioanelor de Neamfu i Suceava, din regimentul al XV-Iea,avand de sef pe maiorul Burki.

Aceasta cu totul insumau ca la 3200 oanieri, tofi Doro-banfi .din ostile teritoriale, dar nu tofi Curcani, dach in-tr'adevar pana dela chciula lor militara le-a meritat acestnume, caci mai multe sute dintre dansii purtau inchzeghea i cacinla fardneasch, fiind adunafi in priph din re-crufii lipsifi Inca de uniforma regulamentara.

Chldrasii, ca la vreo 900 Ia nurnhr, erau cei din al Il-learegiment de munteni din Gorjiu, Valcea, Arge i Muscel,comandafi de colonelul Cernovodeanu ; cei din al Vill-lea re-giment de plhiesi din finuturile Neamfu, Bachu, RomanulSuceava, sub ordinele locotenentului-colonel Peref, i inchdoua escadroane i jumatate din regimentul al 1X-lea de re-zerve adunale cam de prin toate judefele i intocmite subcomanda locotenentului-colonel Stefan Rosetti.

Artileria, compusa de trei baterii cu cate sase tunuri decampanie Krupp si de o baterie teritoriala de patru tunuri

OnonesC11. Opere complete. Vol. I. 22Ar..

si,

si

338 AL. ODOBESCU

mai mici, sistema vechie, avea drept comandanti pe cá-pitanii Calenderu i Boranescu i pe locotenentul Mario-lescu, pusi cu totii mai adesea sub directiunea sefului destat-major al corpului, locotenentul-colonel Dumitrescu-Maican.

0 companie de geniu, o ambulanta improvizata, o columndde munitiuni, intocmitä din träsurile artileriei, trase de vitede rechizitiune, completau acest mic corp de armatd, incre-dintat colonelului Slaniceanu.

Ar fi de prisos sa mai pomenesc despre trenul de aprovi-zionare al ostirii, caci pe cat stiu, aceasta armata creatsingura, cu buna tocmeald pe ori unde a trecut, mijloacelesale de existenta, fail de a ingreuia catusi de putin sarci-nele intendentei militare.

Tot cam asa au trait, prin aceleasi locuri, i ostile ro-manesti ale lui Popa-Farcas, cel care, pe vremea lui Mihai-Viteazu,

A urit bisericaS'a 'ncins sabioara ;*'a urit ciocanele,$'a 'ndrägit pistoalele.Lasa toaca netocata,Pleacã ri razboiu sa se bath. !

Dar pe atunci aceasta sistema de aprovizionare expeditivase chiania pe grosolana limbd bdtraneasca Plean §i Pleaga;acum i se acorda termenul onest, legal si elegant de Re-chiziliune.

Spun gurile rele ca Dorobantii i Calarasii nostri mai fa-ceau pe ici pe colea i cate un pui de giol cu gastele i cupurceii de prin islazuri ; dar ei stiau indata sa se indrepta-teasca, jurandu-se ca le-au cunoscut bine ca sunt pasdrivite pripasite de ale paganilor de Turci.

Ei ! ce sá le faci? Rdzboiul are si el o politica a lui!

Dar iertati-ma, (domnilor) ; eu và tiu pe loc, &and mereutarcoale prin micele taine ale vietei ostasesti, i d-voastra

§i-a

§i

CURCANII 339

veti fi nerabdatori de a sosi cu oastea noastra la Rahovapoate Inca si mai mult de a grabi sfarsitul acestei destra-mate vorbiri.

Iata-ne gata... Plecam chiar acum la Rahova.Generalul Gurko, operand cu ostile sale spre miazdzi, a

luat Vrata la 28 Octomvrie.El voieste sa innainteze chtre Orhania ; dar ii pasã mult

de a nu rasa in spatele salt pe Turci, stapani in Rahova.De aceea, el cere .a ostile dela Nord ale Colonelului

niceanu sä cuprinda cat mai in graba intaririle de acolo,spre a-i inlesni implinirea acestei trebuinte strategice, ii tri-mite, la 5 ale lunei, de pe malul Iskerului, din Mahaleta, obrigada de Rosiori romani, comandata de Colonelul VictorCreteanu, avand drept capi de regimente pe locotenentii-co-lonei Kiritescu i Alexandrescu ; brigada e secundath de obaterie calareata cu sease tunuri Krupp, sub ordinele capi-tanului Epites, precum si de un regiment de Ulani rusi, cualte patru mai mici tunuri,

Toate aceste trupe au drept capetenie pe Generalul baronMeyendorff, adjutant al imparatului Alexandru.

Pe cand aceasth diviziune de cavalerie, in mare parte ro-maneasch, soseste in ziva de 6 Noemvrie, pe la orele 2 dupdamiazi, la satul Bucovita, dephrtat cu vreo patru kilometrila sud-vest de Rahova, tot corpul de ostire al coloneluluiSlaniceanu, vine in aceeasi zi, de poposeste seara la satulSelanovita, situat cam la aceeasi distanta, in partea sud-es-tica a forturilor turcesti.

Pe data se stabileste comunicatiunea intre ambele ostiricooperatoare,- prin regimentul al II-lea de alai-4, care for-meazd un lant intre avant-posturile dela Bucovita i cele delaSelanovita. Tot atunci, colonelul Släniceanu despich din osti-rile sale o mare parte din batalionul de Dorobanti Mehe-dinteni, comandata de maiorul Mateescu, si-i trimite ca shintdreasca diviziunea de cavalerie thbarith despre apus.

inchipuiti-va acum, (dornnilor), ca la centrul pozitiunei, inparalel cu Dunärea, se inalth culmea in dosul cariia e cládita

si

Slit-

340 AL. ODOBESCU

Rahova ; iar pe acea culme, care domina toata imprejmuirea,Turcii au, la mijloc, o cetatuie de pamant cu intreite santuriinterioare ; despre Occident este o altd cetatuie mai mica',unith prin santuri late sau cai acoperite, cu cetguia ceamare ; in partea despre rasdrit ei mai posedA o tabie saureduth simpla, precum si deosebite valuri de aparare, ri-dicate in diferite directiuni pe acea muche, mai mult lune'deck lath.

In partea stAngA, dealurile se intind, scdpatAnd din ce ince mai mult panA dincolo de satul Selanovita, unde a M..tthrit oastea venitd dela Ghighiu. Dar, intre acel mare satsi muchea intdrita mai este o piedica naturald destul de pri-rnejdioash, adica o vagauna sau mancdtura de pamant, infundul cAreia se aflä cdtunul Lescovatu, §i care raspunde d'adreptul in malul Dundrii ce acolo se incovoaie repede spremiazA-zi.

Drept in fata muchei cu intariturile, se deschide in piezoblu si prelungit, un tardm undulos, ca o panzà sbArcita.de cute.

La apus de acest lat povArnis, care nu másoarA mai putinde vreo 7000 metri in largime, curge pardul Skitu, cu ma-luri rApoase §i cu fundul mocirlos ; iar la un kilometru dedansul serpuieste Ogostul, mai larg dar mai lesne de stra-bAtut, caci malurile ii sunt sese §i matca pietroasd.

Satul Bucovita sta pe malul drept al Skitului, rezimat deun deal, care se prelungeste cu felurite undulatiuni pand lamarginea Dunarii. Aci drept in fata cu gura iiului, locul d'astanga Skitului este impodobit cu o dumbravd, d'asupracareia se inalta pe o muche, ruina unui turn antic de cla-dire romana. De aci in jos, spre- Rahova §i in sus, panA pelanga cetatuia cea mica dupa creasta, se astern viile careimpresoara tot orAselul. 4-

Intre ruina turnului roman §i satul Bucovita exista un podde piatra peste apa Skitului, si de acolo calea se abatespre miazdzi, trece prin vad Ogostul, in fata catunului ro-mAnesc HArletul si se indrepteazA, dealungul unui deal ce

CURCANII 341

dominA lunca pAduroasà si mlästinoasA a DunArii, pánala satul Cotuzlui, rnergAnd in directiunea Palancei si a Vi-dinului.

Prea multe nume de locuri ! imi veti zice poate... Scuzamea este ca'. ream spiv mai multe nume, deck voiu fi silitsA povestesc fapte.

Intelegerile intre comandantii ambelor diviziuni sunt astfelluate ca, a doua zi dela 7 Noemvrie, ostirea din flancul drept,cea despre Skit si Ogost, sh simuleze de dimineatä un atacasupra cetAtuei celei mici, pentruca, in aceastd vreme, corpuldin stanga, cel despre Selanovita, sA poatA inainta mai cutemeiu in contra fortului principal.

Inteadevar, pe la 9 ore dimineata, bateriile calarete dupddealurile Bucovitei incep a improscA intAriturile turcesti ; es-cadroane de Rosiori se risipesc prin toate imprejmuirile casä facA recunoasteri, i batalionul de Dorobanti Mehedinteniasteaptä ascuns intr'o vale, ca sa' sA-i vinA si lui rkidul dea atacd cetkuia cea mica.

De partea cealaltA, colonelul Släniceariu a dispus bateriilesale de douAzeci si cloud de tunuri, la o distantà ca de 2000metri drept in frontul pozitiunilor turcesti §1, mai nainte caaceastA artilerie sA fie asezatà in baterie, Turcii salutà recu-noasterea fAcutà de statul-major românesc, asvArlindu-i pede-asupra capetelor mai multe obuzuri care, prin suieratul lorlung si ascutit par a vesti cA meterezele turcesti au sA deade munch grea in acea zi, pe agresorii lor.

Dar douAzeci i cloud de guri tunkoare ale noastre dinvale si alte sease despre dealul Bucovitei incep indatA a urlàcu turbare, stropind cu foc i cu fier muchia semeatA a ina-micului.

In timpul acesta, batalioanele pedestre, dispuse in ordinede bátaie, inainteazA pe dealurile din flancul stAng al Tur-cilor. Comandantul, rechemAnd in sufletele incordate ale osta-silor faptele de glorie, sAvArsite tot in aceste locuri de strà-bunii lor cu 275 ani mai inainte, a regulat rAndul trtipelor,

342 AL. ODOBESCU

alegdnd batalionul de Muscel ca sà formeze avangardameargd cel d'intai la atac.

In mijlocul strigAtelor de Traiascei Romania! repetite detoatd ostirea, maiorul Giurescu ii inaltd vesel sabia in sus,multumind cu entusiasm colonelului cà a deferit lui, i Mus-celenilor sài, 'aceastd onoare.

In acelas" moment o bombd de ale inamicului vine po-somoritd, sdlse ingroape in phmânt, aproape de dansul.Cei de fath incretesc sprdnceana, ca la un semn rdu. Elinsd: «De este sä mor astdzi, zice sunt incredintat càpatria va purtà grije de sofa si de trei copilasi ai mei !»si se porneste iute, cu pas hotärit el mai intdi, in frunteabatalionului situ.

Indatä dupd clansul umbra nu mai putin determinatd, com-pania din al VI-lea regiment de Bucuresteni. lar peste toatdaceastd sprintend avangarda, cdpetenia este maiorul Iene.

Celelalte trUpe vin cu patru sute de pasi mai in urrnd. Lo-cotenentul-colonel MAlddrescu comandd rezerva.

Cu mers repede strdbat Dorobantii dealurile pánd la valeasurpatd dela Lescovat i, scobordnd-o numai intr'o clipA. eise, grabesc a o sui de partea cealaltd, acdtându-se pe alo-curea i cu mdinile de scorburile ei, ca sd ajungd mai curândpe culme i sà dea piept cu inamicul.

Acolo, mici grupe de tiraliori, ca o spuzd de norisori, sedesprind indatd din puhoiul cel indesat al columnelor inglo-tate; ele se rezlatesc pe tot plaiul deluros, ochind cu focuririsipite pe Turcii dintr'o mica tabard, ce stà dincoaci de re-duta orientald, cdtre care ai nostri tind mai cu seamd deo-carpdatd.

Abia ei se arath pe cel mai de sus povdrnis al crestei,Turcii din tabard o rup la fuga, ca sà se retragh i dânsiiin redutd.

Dar Dorobantii nostri, atrasi ca de magnetul rdzboirii inurmdrirea fugarilor, nu intdrzie a se repezi asupra tabiei,avântul lor este asd de semet, asd de hothrit, asà de inde-rndnatic incat Turcii, dupd o luptd de o ord i jumdtate,

§i sa

§i

§i

§i

CURCANII 343

de astadata nu se mai socotesc siguri din dosul uriui simplurand de §anturi. Cei mai multi alearga sal se inchidd in ce-tatuia principala, de unde le vine mai lesne a trage intr'ainostri, pe de-asupra unui intreit §ir de metereze.

Pe la, 3 ore dupa amiazi, luptatorii romani coprinsese re-duta din stanga, si acum dintr'insa ei cata a slabi puterileNizamilor, concentrati in fortul de capetenie.

Cam pe la aceea§ ord, o parte din batalionul de Mehe-dinti dela flancul drept ocrotitä de focurile artileriei calaretecare se apropiase ca de 1400 metri de fortul cel mic, esedin ascunzatoarea sa, trece p in viile ce o despart de acelfort si incearca cu vigoare a-I ataca ; dar, la cele d'intai im-puscaturi, comandantul Mateescu cade ranit de un glont ce-Iatinge in genunchiu.

Aceasta nenorocire aduce un moment de indoiala de careTurcii profita spre a-si inteti focurile si companiile romane§ti,lipsite de seful lor, se retrag in vii, urmand a zaddri prinimpuscaturi pe aparatorii cetatuei dela margine.

Dar, de cealaltà parte, spre rdsarit, lupta se inclestase acumcrancend si staruitoare !

Dorobantii din avangarda, care fusese mereu intàriti cucampanii proaspete de rezerve, es de pretutindeni din san-turi, din dosul valurilor si al intariturilor turce§ti, pe care eisi le insusise prin vitejia lor, si catä a se apropia pana la100, pana la 60 si pana la 40 de pasi de fortul cel mare, depe ale carui bastioane gloantele rapaiesc mai indesate de cumsunt oamenii nostri inglotati.

Daca un minunat instinct de aparare n'ar povatui pe os-tasii nostri ca sa insele gloantele inamicilor, prin maiestritalor risipire, prin iuteala lor in mi§cari, prin initiativa sprin-tend si inteligenta a fiechruia din ei in parte, negresit ea amfi avut pretutindeni in fata paretilor ucigatori ai tabiilor tur-cesti, pierderi cu mult mai insemnate decal cele ce a incercatarmata romaneasca.

Chiar in acest atac al intdririlor dela Rahova, atac incare noua ore de-arandul, nebduti, nemancati, de dimineata

344 AL. ODOBESCU

§i pAna in noapte, mai toti Dorobantii celor patru batalioaneau secat gentele lor de intreaga proviziune de cartu§e, tra-gaud cu o nespusa invierpnare, §i mai adesea de pe campneted, in contra viclenilor Nizami, acoperiti cu nerasbatutelelor brazde de paniant, chiar in aceasta zi de lupta, ade-vitrat vitejeasca, s'a putut constatd cu mirare ea inortii §iranitii au fost mai numeroi la irnpresurati cleat la impre-suratori.

cu toate acestea, viscolul de batdlie incinsese cu nesa-tioasa furie pe toti de-arandul, in §irurile romane§ti.

Dorobantii de Muscel §i de Ilfov, pu§carind i pu§caritifdra preget despre unghiul bastionului apusan, iar cei dinjudetele infratite ale Milcovului, Putna §i Ramnicul, tragandmereu in contra unui parapet mai meridional, care §i el le§tirbe§te randurile, formeaza irnpreund, pe laturea stanga afortului, un larg semicerc de arme ce scapara i scanteiazaFara de incetare. Companiile de Dorobanti din Mehedinti §iSuceava le inleznesc schimburile, ca trupe de sprijinire.

Tofi sustin lupta cu o infocatä intaratare ce nu-i face to-tu§i a se abate intru nimic dela regulata indeplinire a mi--carilor tactice.

Armati mai top cu pu§ti de sistem Krynka, recrutii no§tricari au venit in mare parte la rdzboiu cu mintenele §i cu suc-manele lor tardne§ti, cuteaza a pa§i fara sfiald. sub bataiacu mult mai lunga §i mai sigura a tevilor Martini ma-nuite de Nizami ; fall de §ovairi, fall de inspaimantare, in-demanatici §i inimo§i, ca §i cand ar fi vechi o§teni incer-cati, ei inainteaza §i se inapoiesc in regula, de pre semna-lurile date, §i numai fiorul varsat in trup de plumbul uciga§,sileVe pe Cate unul a-§i pardsi cu durere datoriile saleosta§e§ti.

Ai zice, vazand cu card preciziune, cu cata hotarire sealterna §i se improspdteaza mereu liniilor imprd§tiate §i

tare prirnejduite ale tiraliorilor, ca ei i§i fac deprinderile lormilitare pe campul de manevre, cu aced deosebire numaict toti simt cum cä ochiul ce-i trece acum in revista. §i le

Si

CURCANII 345

pandeste greselile este chiar clipirea incruntata a mortii,iar dreptatea ce-i asteapth este viata, e onoarea, e libertatea,

oloria!Maiorul Giurescu, indemnand pe soldatii sdi, chiar pe li-

niele cele mai inaintate ale tiraliorilor cade, cel d'intai dintresefi, lovit drept in frunte de un glont, i incununa viata sade vrednic ostas cu 0 moarte de erou.

Calcand pe urmele lui, maiorul Iene, nerabdator de a vedeacu ochii daca lovesc drept la tinta focurile ce companielesale indrepteaza asupra dusrnanilor din dosul unui val deparnant transformat in pripa de soldatii sai, viteazul bacaoan,maiorul Iene sare in picioare d'asupra parapetului, expunan-du-si nesocotit viata sa. Un sergent, speriat de asa.cutezare,II trage repede in sant ; dar el se intoarce indata la postulsau de obseryare, de unde la -moment si cade, strapuns d'acurmezisul in piept si in umar de un glont ucigAtor.«Inainte copii ! Dati de tot !» sopteste el rdsturnat in sange

proptit pe sergentul ce-1 sustine, rostind Inca la ceasulmortii, mândrul viers de rasboire al strabunilor nostri.

Locotenentii- Nic. Radovici i Pay. Bordeanu cad si ei

morti la posturile lor, de-a randul cu vre-o surd de voinicisoldati.

Dar altora, mai numerosi, soarta rdzboiului se multumestea le rasplati barbatia lor numai Cu rani.

Sublocotenentul Spiroiu, cu sangele curgand siroaie peobraz, ii pastreaza pand la -sfarsit locul sau in randurilecolumnei.

Locotenentul-colonel Maldarescu, luand comanda intregeilinii de atac, dupa moartea rnaiorilor Jute si Giurescu, i§isimte de odata slabind sub dansul atnandoua picioarele, pa-trunse fard de veste de un glont. Lungit in patul pe careII duc la ambulanta, el trece pe dinaintea colonelului Sla-niceanu, opreste pe brancardieri i, pe cand face sefuluiraport despre ceeace se petrece in fruntea bdtaii, un altglont, suerand pe lanka dausii se infige in stinghia de lernn

o

.si

346 AL. ODOBESCU

a patului. Dar acum nimeni nu se mai tulbura de asemeneamaruntisuri.

Maiorul Burileanu si capitanul Chivu, pe cand comandaucalare batalioane, simt caii ucisi sub dansii si isi urmeazafunctiunile pe jos.

Unul dupd altul, au disparut din vederea ostilor, morti,raniti sau ramasi pe jos mai toti sefii de brigade si debatalioane.

Trupele insa trag mereu cu indarjita manie asupra para-petelor ce le ascund pe dusmani. Precum zmeii din povesti,vitejii nostrii Curcani se bat amarnic cu panitintul.

Ca sa sprijine mai tare o lupta asa de putin dreapta §inepotrività pentru pedestrimea noastra, comandantul ordonaca cloud din bateriile de tunuri ce lucreazd in frontul pozi-tiunilor turce§ti, O. fie suite in graba pe muchea dealului,spre a izbi §i din lature fortul principal. Invingand atuncitoate greutatile suisului, tunurile capitanilor Calenderu si Bo-rdnescu isbutesc a se aseza in dosul trupelor luptatoare peniste valuri parasite de inamic, §i de acolo incep a fulgera.cetatuia.

Dar Turcii nu pregeta de a le raspunde, vatamand cati-vaoameni si cai din artileria noastra.

Cat de iuti si de staruitoare sunt improschturile agresorilor,care de sigur nu cad toate in sec, ele totusi nu fac a scadeain mod simlitor, inclaratnicia cu care se apara inamicul.

Prin vartejurile de fum ale aprigei pu§cariri, se zarestecomandantul Turcilor, un miralai calare pe un cal alb, aler-gand dela ,un fort la celalt, mutand mereu din loc cele treitunuri cu care el intretine focul pe punctele cele mai primej-duite, indemnand, imboldind pe ai sal cu o deosebita energie.

Intr'un moment, ai nostri II cred mort, caci II vad cu-funclandu-se de odata ; dar pe semne, numai calul lui celalb a fost ranit ; caci rezistenta forturilor urmeaza cu aceeasiinviersunare.

«Incerca-se-va acum un asalt general in contra fortuluicelui mare ?

CURCANII 347

Sunt trei randuri de *antuii i fiecare din ele ne poatecosta tot atati oameni cati au perit, mai adesea fard devre-o isprava hotaratoare, dinaintea redutelor dela Grivita.

«Cuteza-va sa sacrifice fara crutare pe toti cei trei miide Dorobanti, ce i-au fost incredintati?

apoi este oare convins ca va obtine un succes deplin,acum când ora e thrzie, trupele ostenite, retragerea primej-duith prin rovinele dela Lescovat ; cand munitiunile incep alipsi, iar prenoirea lor este cu neputinta, de oare-ce columnade munitiuni a fost impiedecata la trecerea ei printfun satparasit de Turd, caruia Bulgarii ii dase foc.

«De pe bastioanele *i de pe curtinele fortului lor i cuarmele perfectionate, fiecare pu*ca* turc poate secera cu in-leznire, la un asalt, cel putin cinci, *ease agresori, *i in aman-doua forturile dela Rahova pot fi ca la vre-o 2000 de Ni-zami, cari, de dud au slabit focurile in contra centuiei delaflancul drept, par a se fi gramddit cu totii pe parapetelecelei centrale.

«Insa, patru mii de Nizarni, in redutele dela Gorni-Dubnikau doborat in *anturile lor peste 12.000 soldali ru*i dingarda imperiala, mai nainte ca cei-lalti 28.000 ce-i mai ra-rnâneau Generalului Gurko, sa fi putut pätrunde in interiorulredutei aci, abia dad. ar fi cate doi de ai no*tri de datin prada fiecareia din tevile ce-i pandesc de pe crestelefortului...

1 Ostile rusesti care, la 12 Octombre, au atacat fortul de pamAnt sidoua mici redute dela Gorni-Dubnik, in care se aflau ca la 4.000 Turcicu patru tunuri, erau cornpuse din 36 batalioane pedestrime din gardaimperiala, 27 scadroane de cavalerie si 112 tunuri. Un alt corp de 33scadroane, printre care se numtra i cavaleria de Rosiori si CaldrasiromAni, cu 7 batalioane de pedestrime si 3 tunuri, opera in acelasitimp o diversiune asupra intAririlor invecinate dela Ddlni-Dubnik, pentruca garnizoana turceasca de aci sa nu meargA in ajutorul celei din Gorni-Dubnik. Cu toate acestea, Rusii n'au luat cu asalt in aceA zi, perzand4.000 morti si 8.000 rAniti, decAt redutele cele rnici ; iar care seara, gar-nizoana din fort s'a predat de sinesi, simtindu-se inconjuratä de o ar-matä ce se urca Inca la numdrul considerabil de 28.000 oameni.

ui

'-. Si

348 AL. ODOBESCU

«Ierta-ma-va vreodata con§tiinta... ierta-ma-va parin-tele ostirei si al poporului romanesc, Domnitorul nostru, ca-rele a recomandat sa. se crute viata oamenilor... ierta-mh-vathiar. de§earta §i mult indoioasa fala a unui succes atat descump dobandit,.. pentru o faptá a§a de cutezatoare... asade nesocotita ?»

Asemenea ganduri turburau negre§it pe cornandantul oasteiromanesti, pe cand el, ramas aproape singur spre a dirigemi§carile columnelor de atac, i§i alesese loc pentru sine §ipentru statul ski major, drept in mijlocul luptatorilor, in zonacea mai periculoasa a gloantelor.

'ntr'adevar, alaturi cu §eful, locotenentut-colonel Rosettiprime§te in mantela ce era incheiata pe dansul, un glontcare-i gaure§te numai haina. Alt glont turcesc, mai grosolanin glurnele sale, vine sä dea in treacat o särutare pe buzatanarului sub-locotenent Ghica, nepot al vrednicului Domnmoldovean Grigorie-Vocla Ghica ; dar junele voinic scuipajos doi dinti din gull §i fara chiar a descaleca, i§i urmeazaserviciul sat.' de ordonanta, cu batista la buze.

Apoi locotenentul-colonel Dimitrescu, §eful de stat-major,voind sa incalece ca sa mearga sa indrepteze directiunea tu-nurilor la una din cele doua baterii ce, in cursul batdliei, setransportase d'asupra plaiului, Dimitrescu este silit sa se ducape jos, caci calul sau c4de ranit, tocmai cand el i§i pusesepiciorul in scara.

Ordonantele pornite dela posturile de Rosiori §i dela ba-teriile calarete din flancul drept, abia cuteazä sa patrundasub grindina de projectile, in mijlocul careia se vede mi§-candu-se mica escorta a §efului ce insu§i conduce lupta ; iarCalarasii cari poarta ordinele sale scrise pe la diferitele pun-turi ale campului de bätaie, sunt, chiar dela plecare, expu§ia culege in san vre-un glont popritor.

De aceea, unul dintein§ii caruia la un moment de groaz-nicá intetire a focurilor turce§ti, colonelul ii impune strasnicca nu cumva sa path ceva in cale, descalecä in pripa, isiface trei cruci §i pleaca fugind dabuselea ca un dihor, pitu-

CURCANII 349'

ldndu-se astfel pe ub vAjditul pustelor inamice. Tot astfelse intoarce el iute cu sarcina-i indeplinitä, dar rdsuflareai s'a oprit in piept i, cdzdnd jos de oboseald, el numaicu mâna poate sã arate rdspunsul, ascuns sub cureaua dela brdu.

Dar, ce sd mai spui, domnilor ! Toatd oastea stã acurn sulploaia gloantelor. Uitase toti primejdia i nu mai stiau (laseamd despre dânsa ; li se pdred doara sbdrndit supdratorde trântori, suieratul plumbului ce cdded de toate pdftile injurul lor. Nici mai cdta vre-unul in sus ca sá vadd unde aresä plesneasch in senin srapnelele fumegoase cu grindindomorâtoare i uncle se vor mai sparge obuzurile, facandproascd imprejurul lor.

«Priveghind lupta chiar din shnul ei», imi spunea unamic, de soiul sdu i pand in ajunul rdsboiului simplu ciocoiparticularnic, cum zic civililor soldatii nostri, dar carele ca-bare i cu condeiul in mana a servit acolo neintrerupt caoficer de ordonanta, «ajunsesem cu totii sä ne deprindemdestul de binisor cu acel poznas concert de fluerdturi mar-save si de pocnete uluitoare ; l cu toate cd nu ma dau defel drept un viteaz, ash tare ma serbezisem de acea toacdindrAcitd, incat ma pot jurd cd am stat toatd ziva in mij-locul focurilor, nu cu inima, ci cu tigareta in dinti. Fumulimi tinea de foame, de frig si de fricd. De atunci m'arn siputut incredinta cd la om se toceste in rabdari chiar i sim-tul de proprie conservare, când pe cdmpul de bdtdlie vedemereu moartea rdsgdiatd trdkandu'si Mil mild dantul prinvecini».

Dacd asemenea simtiri incearcd (domnilor), sub bdtaia gloan-telor, cei cari nu tin in mdni arma rdzbuntitoare, apoi lesnese intelege cu ce iuteald i cu ce inddrjire le vine a se in-trece la rdspunsuri, celor cari au cu ce rdspunde.

De aceea, schimbul de focuri a stat, in acea zi mereu viu,intdrEtat, artagos, cumplit pe plaiurile Rahovei ; puscasitunari, de o parte ca si de alta, au tras neincetat, au tras

di

350 AL. ODOBESCU

fàrá crutare. Voinicii cu sufletele aprinse, cu vinele incle§tatein lupta, au dat pe moarte, au dat de tot!

Bateriile din toate partile au mugit Fara incetare toatd. ziva,insotite mereu de puscdrirea, cAnd pripitd, cAnd mai rail afocurilor de tiraliori.

Acest zgomot infernal se aude acum de vre-o §eapte ore,vuind curmare de pe creasta §i dupa. povArni§ul meri-dional al dealurilor Rahovei. Dundrea ii poartd rAsunetulpawl departe la Celeittc§i la Magurele. Dar dincolo peste.rAu, el de§teaptA §i glasul tunurilor române§ti din Bechet,care incep a-§i asvArli §i ele bombele in ora§ul nApustit alRahovei §i chiar de d'asupra lui pe culmele cele coprinse de()stile rAzboitoare.

La Rahova, in adevAr, locuitorii bulgari, pititi in caselelor, a§teaptd cu temere resultatul acestei lupte prelungite,cutezand abia sä intrebe despre cele ce se petreceau d'a-supra capului lor, pe Ro§iorii §i pe CAldra§ii, ce din cAndin cAnd se trAmit de ceea parte, spre a veded. dach nucum-va malul opus ar puteà fi de un sprijin mai fo-lositor.

Din nenorocire, cAte-va departe loviri in ora §i pe cAmpfurA singurul ajutor ce veni in acea zi de dincolo de Du-ndre, §i negre.sit cA mult mai de lipsA ar fi fost companielorcare atacase fortul despre apus, o intArire de vreo trei patrusute de militieni ce se a§teptau sd fie trdmii la gura Ski-tului, sub conducerea maiorului Obedeanu.

Astfel insd cunt se petrece intreagd ziva, in frAmAntdrileunei lupte obstinate, fArA de succes definitiv pentru nici unadin pArti, numai viind noaptea, se puturA potoli cu incetulfocurile. Intunericul singur putit face pe toti aducdaminte cd, orice luptA trebuie sa. aibd. un sfAr§it. Atunci,pentru intdiasi datA, resimtird toti osteneala unei zile fdrd desustinere materiald.

Datoriile cAtre morti §i rdniti furd. insA indeplinite, mainainte de a infra o§tirea in pozitiunile sale de noapte.

and merserd sA ridice cadavrul lui Giurescu, alAturi cu

fart

sa-si

CURCANII 351

dansul zhceà cainele sAu, care-I insotise pretutindeni. Bietulanimal, vAzand pe stapanul silu cdzut cu fata sangeratà, seapropiase de dansul ca sd-i §tearga sangele cu limba, darindatä un alt glont ucise tot acolo §i pe credinciosul Mineal soldatului.

Mai este oare trebuintA, dupä toate amAnuntele ce v'amprezentat asupra acestei eroice dar nehotAratoare lupte sa Vadescriu sub ce triste i descuragiatoare impresiuni au petrecutnoaptea urmAtoare ?

OtiIe sleite de puteri prin acea incordare, neindestulatà incursul unei zile intregi, aveau mare nevoie de odihnA, deintreniare, de munitiuni. Toate acestea li se deterA, atat inavanposturile de d'asupra Lescovatului, cat §i in tabdra prin:cipalA dela Selanovita.

Asemeni §i brigada de cavalerie, tinutà toatá zivain asprA§i activA veghiere, se retrase 1i1 bivoacurile sale dela Bu-covita.

A doua zi, la 8 Noembrie, nu se facurd alte migAri deckoarecare recurioasteri dincolo de Ogost, executate de cdtreun escadron de RoOori, care capturä cateva care de provi-ziuni, destinate o§tilor turce§ti din Rahova.

Ni se asigurd CA, in partea despre rAsArit, uficle locul einchis §i mai putin expus la vanturile de pe Dundre, ceatacea mai deasA a domnit toatA ziva, astfel Incât, i voind, arfi fost peste putinta pedestrimii sa mai incerce odatA ataculdin ajun.

Tarziu catre seard s'a mai limpezit atmosfera. Atunci gar-nizoana din forturi a putut vedeà o§tile despre Lescovk §iSelanovita, randuite astfel, inck ea bänui negre§it cA au degand a se strarnuta i dansele pe malurile Skitului i Ogos-tului, spre a-i -Cala ori ce retragere in directiunea Arcerului,Lomului §i Vidinului.

E probabil cd subt impresiunea unei asemenea temeri, auuat T rcii hotArarea de a pArAsi iute, pe furi §i in intune_

ricid n nii pozitiunile lor. .

Despre aceastA deciziune insA n'a resuflat §tire deckaltd

b

352 AL. ODOBESCU

informatiunea ce au dat generalului Meyendorff posturile dealai-4, cum ca o mica ceata de tunari se coborase chtreseard, caldri din forturi ca sa cerceteze mi§carile impresura-torilor, §i apoi Inca §tirea ce primi tot catre seara, dela unbulgar, colonelul Slaniceanu, cà Turcii au trimis un aga inRahova ca sa le adune cateva care pentru

Banuiala despre o high nocturna indemna pe Generalulrus a ordona sh se dispuna posturi de calareti i de pede-strime in diferitele punturi practicabile ale Skitului §i Ogo-stului ; iar pe colonelul ioman 11 povatui a pregati un des-partamant de Wire pedestra §i de tunuri, care la caz detrebuinta, sã mearga a intari trupele dela Skit.

Intelepte erau aceste prevederi §i bune aceste pregatiri ;dar nimeni nu s'a putut gandi cã Turcilor le va veni unajutor, pe care nu este dat nici celor mai dibaci strategicia-1 rasipl.

Acest ajutor, (domnilor), a fost ceata, o adevärata ceatä deNoemvrie pe Dunare, o ceata de acelea care tin uneori va-poarele Cate trei sau patru zile pironite' la Cate un mal farade adapost.

Mahomet a avut de astadata trecere la vechiul zeu alDacilor, la tinchia§ul Danubiu, care, posomorat §i ponivos,§i-a infa.§urat tot culcupl intr'o pada indesata.

Profitand cu dibacia desperdrii de aceasta favoare a zeilorpagane§ti, Tuticii au inceput pe la mijlocul noptii, sa' tragafocuri rari de pe bastioanele lor din stanga §i din fatd, casa atraga atentiunea mai cu seama in acele phrti ; in vremeaaceasta, gloata lor, §tiind bine cä nu va gdsi liber podul depe Skit, unde strejuia batalionul Dorobantilor mehedinteni,comandat acum de capitanul Meri§escu, gloata, zic, alese petacute un Joe pe Skit, cu mult mai jos de pod, §i fiindcamalurile raurilor sunt pe acolo nalte §i drepte ca paretiiunui sant, adanc de doi i trei metri §i larg ca de zece panala doisprezece metri, iar fundul garlei e noroios §i cu greupracticabil, ei aruncard cu graba in apa, saci, saltele, corturi,bagaje, tot ce gasira §1 adusese cu dan§ii, spre a-si face ast-

raniti.

CURCANII 353

fel o trecAtoare. Pe acel moale §i tAcut zdgaz se strecuraràbini§or §i farà zgomot cei mai multi soldati valizi ai garni-zoanei, luAnd cu sine, despuiate de orice greutAti accesorii,cele douA sau trei turiuri, care le servise la aphrarea in,cetAtui.

E probabil cd aceastA fuga, a§à bine secundatA de opAci-rile atmosferei, se §i operase in mare parte, cAnd, pe la treiore din noapte, o despartire din garnizoana turceascd, rà-masa in urinA spre a ocroti carele cu bagaje, cu munitiuni,cu rAniti §i chiar chesoanele tunurilor, se prezenta la pod,cercAnd a-§i face trecere, prin rázbaterea companiilor noastrede Dorobanti.

Acestea insä §tiurà a ii se impotrivi cu barbatie ; o luptAde vre-o trei ore se incinse acolo, pe, intunericul noptii §i alcetei, impu§cAnd unii intealtii, mai mult de pe auz dechtpe ochite.

Totu§i, podul rAmase inchis fugarilor turci pe can ii po-prise in loc paretele viu format de Dorobantii no§tri.

Pe Ro§iori ii veste§te despre aceastd luptA pu§cArirea cese aude in depArtare, precum §i tropotele unei cete de cai aiUlanilor ru§i dela strejile innaintate, cari, speriindu-se in in-tunerec de primele detunAturi, i§i rupsese cApestrele §i so-sesc in fuga mare phr.à in bivoacul romAitesc. Dar negura-e a§à de orbitoare incht cAlArimii noastre ii std peste pu-tintà de a se cerch macar sA apuce innainte pe drumul in-gust §i brAzdat cu Mga§e §i cu gloduri, ce §erpue§te pe malulrApos al Skitului.

Abia pe la 5 ore dimineata, bateria cAlAretilor, insotità detrei escadroane, isbute§te a se a§ezà pe spranceana dealuluidin Mfa podului, ca sA ajute prin focurile sale, indelungata

vitejeasca apArare a pedestrimii. CurAnd dupa aceea, oparte din Ro§iori, facAndu-§i loc prin ceata alburie, nAvAlesccu iutealà asupra Turcilor inglotati §i nimicind intr'o clipà alor rezistentA desperata, inleznesc luarea in pradA a uneisute trei-zeci de care cu bagaje, arme §i munitiuni, a treichesoane de tunuri §i a vre-o 50, 60 de robiti.

ODOBESCO. Opere complete. Vol. I. 23AT..

354 AL. OD013ESCU

Dintre apdratorii acestui convoi, multi picase sub focuriletrase de batalionul capitanului Merisescu ; anii sub sàbiileplotoanelor de Rosiori.

In acea invAlm'asealá, unde pe nevázute arsura gloantelor,Varful baionetelor i taisul sabiilor ajung pe luptAtori, Turcii,simtindu-se acum steansi de aproape i färá schpare, strigaudin ra'sputeri : Allah! 0 Aman! Ei duceau dorul celor cari,de cu noapte, avusese parte a se furisa peste Skit.

Toti aceia inteadevär, desi numärul lor nu poate sáfi fost mare, eaci in diferitele lupte dela 7 si 9 Noemvrie s'aputut constata ea, din oamenii garnizoanei pierise mai binede cinci sute, toti cei ce trecuse apa pe podul lor deasternuturi, fugeau acum spre Cotuzlui, ocolind prin bältile

tufisurile luncei, posturile noastre dela Harlet.Generalul Meyendorff instiintase dizdedimineata pe co-

lonelul Släniceanu ca isi propune a-i urmAri cu cavaleriasa, indatá ce se va mai lumina de ziud si cà spell a-i prindepe toti.

Pentru acest sfarsit, comandantul brigadei romanesti, co-.onelul Creteanu, a tramis cinci din escadroanele sale, subordinile locotenentului-colonel Kiritescu, ca sã inainteze pandla Cotuzlui, härtuind si robind pe fugari.

Aceastá operatiune complimentarA a coprinderei Rahoveise si incepuse cu oarecare succes de chtre Rosiorii nostricand ei primirà drept ajutor alte catevh escadroane de Ulan,rusi venni pe la Harlet.

Colonelul acestora, temându-se insa de a obosi prea tarecall sai si de a nu prea ajunge la timp, calare, pe inamiciicare erau pe jos, apoi inch §1 tare supdrat pe pustia de ceatacare nu voia de loc sa se risipeasca, statii diva timp la in-doialá, consultandu-se in limba ruseased, dinaintea ofiterilornostri cu un locotenent-colonel ce comanda bateria calareataa Rusilor. Din vorba lor ai nostri nu pricepurd altceva dealtalternativa ce ei ii pusera la sfarsit, intrebandu-se unul pealtul : Est nepiAx adica Inainle? sau [mums ? Inapoi?

Colonelul se hotari pentru ticnitul tiaanAs ! Escadroanele

§i

CURCAN1I 355

de Rosiori trebuirà sa asculte de dansul, ca mai mare larang; renuntand dar cu parere de räu la succesul ceinlezneau asa de bine imprejurarile, furd nevoite sa facA

ele.Negresit cA, in calitatea sa de bun si prevazAtor aliat,

inteleptul colonel n'a voit sa mai incarce budgetul, asa deimpovarat al tarei rioastre, cu intretinerea a catorva sute maimult de prizonieri otomani flatnanzi.

Se intoarsera dar toti spre Rahova, unde cavaleria a in-trat mai in acelas timp child colonelul SlAniceanu se coborain oras din intariturile ramase acum in mainile ostasilorromani.

SA nu mai intunecam bucuria succesului dobandit, prindescrierea respingatoare a catorva cadavre de bieti soldatiromani, ce s'au aflat in forturi, groaznic batjocoriti i m'a-celariti de Nizamii otomani, can ii prinsese, poate numairaniti, in batalia dela 7, si cu iataganul le crestase, adancsemnul crucii pe piept i pe pantece. Atat numai sA spu-nem ca., la Rahova ca pretutindeni in aceastA campanie, s'adovedit CA in razboiu ostasul turc, fie Nizam ori Bai-buzuc, fie Selz ori Passet, ramane pururea o fiará salbatica,un lup turbat, ce nu-si schimba naravul, de odata cu pärul.

Rahova era acum a noastra. Rosiorii i Dorobantii im-plantase pe bastioanele forturilor ei steagul cu trei colori alRomaniei.

Dizdedimineath insa, pe la 7 ore, in acea zi. de 9 No-emvrie, generalul Lupu trecuse dela Bechet Dun Area sprea constata izbanda si a lua comanda nouilor pozitiuni casti-gate de ostile romanesti ce operau decindea.

Rahova rAmase in deplina noastra stapanire, dupa un atacal trupelor noastre, care, dacd nu zdrobise, dar in ori ce cazinfricosase pe Turci inteatata, incat ei o desertara cu pripa

nici se mai gandird a o recApata.Cu o luna si mai bine inainte de aceasta, un corp in-

semnat de cavalerie si de tunuri rusesti renuntase a o co-krinde, dupd o bombardare de mai multe ore. Dar in anul

Ii

5i

356 AL. ODOBESCU

1820, cAnd Generalul rus Geismar lud Rahova din nfdriaTurcilor, in luna lui Maiu, cu pierderi mult mai simtitoaredeck cele ce am incercat noi la 1877, in 7 §i 9 Noemvrie,Ru§ii nu se puturh mentine mult timp intr'insa §i furd silitide Turcii dela Vidin a se retrage peste Dun Are.

Pre noi, nu Turcii ne-au fAcut s pArAsim Rahova, pe caretotu§i am ca§tigat-o cu sangele vitejilor no§tri.

Dar acestei coprinderi a Rahovei de cAtre o§tirile roma-ne§ti, i s'au fhcut, (domnilor), imputdri felurite §i chiar con-tradictorii.

S'a zis, bundoard, Ca' luarea Rahovei n'a fost un succesdeplin, de vreme ce forturile ei nu s'au coprins prin asalt.

Aceasta obiectiune mi se pare, mie unuia, a fi numai spe-cioasA, §i pentru ca ea sa obtind incuviintarea tuturor, artrebui mai lurk ca belico§ii ei ndscocitori sd se insArcinezea dovedi lumii culte cd nu este bine cAnd cu puling: pier-dere de oameni, dar cu dovedire invederatA de curagiu secA§tig5. in rAzboi pozitiunile trebuitoare, ci cã trebue neapAratca in §anturile fiecArii cetki coprinse, sA se a§terne drumneted pe implutura de cadavre.

Dar atunci, reprobatiunea cAzutd pe luarea Rahovei s'arintinde asupra intregei tactice moderne a armatelor pru-siane, intru ceeace prive§te coprinderea cetkilor fortificate.

Strategicii Prusiei sunt de pArere astAzi, cd cetAtilor intA-rite li se cuvine mai mult jertfh de timp §i de rAbdare, prinstra§nice impresurAri armate, deck jertfA de oameni prinasalturi. i mi se pare ca. intru aceasta ca in multe altele,ei judicA sAnatos.

Despre luarea Rahovei, s'a mai spus insA i contrariul,adicA cum cA s'a pierdut in juru-i preA multA lume pentruun rezultat neinsemnAtor.

Vre-o 280 oameni, cu morti §i cu rdniti, dintr'o Wire to-tald de aproape 7000, mi se pare a nu fi tocmai multd pier-dere, cAnd ori-ce redutA, luatA sau neluatA §i in genere maiputin importantA deck pozitiunea strategicA dela Rahova a

CURCANII 857

costat, mai ales aliatilor nostri, nu sute, ci mu i zecimi demii de oameni.

In fine s'a zis cá este o rusine de a nu fi prins garni-zoana din Rahova, care a fugit noaptea hofeste.

Aci iar, cuvintele criticei mi se par foarte putin inte-meiate.

Lasä, mai intai, ca.' de ar fi vre-o rusine in ceeace s'a in-tamplat la Rahova in noaptea -despre 9 Notmvrie, aceea arprivi numai pe fugarii turci, c5ci la noi se zice Ca fuga desisanatoasa, este insa rufinoasd, i nova, daca ni se poateimputa ceva, e tocmai cä ne-am lipsit de placerea lesni-cioasä, dar in realitate cam zadarnicd, de-a fugi calari pe urmelepdcatosilor de Turci, carii Ii luase lumea in cap, ingrozifide atacurile noastre.

Aci insa, osebit de vestitul 11,13AASS, care, precum ati au-zit, a fost sentinfa decisiva in aceast5 afacere, apoi sä nuuitdm ca s'a vArit la mijloc i un factor fizic, cu care desigur nu se puteau lupta nici Rosiorii, nici Dorobanfiinostri.

De poznele si de toanele iernatice ale Dun Arii, i chiaranurne la Rahova a avut a suferi insusi marele geniu räz-boitor al Romaniei, eroul nostru Mihaiu-Viteazul.

lata ce ne spune cronica despre cele petrecute in raz-boiul Bulgariei dela 1598, tocmai in aceeasi hind a luiNoemvrie.

Sa aducem mai intai aminte c. Mihai, trecând Dun5reaPe la Nicopole, se urcase tot invingátor, pAnd la Vidin siLcolo se luptase vitejeste in contra Turcilor ; in acea vestithbatalie, frafii Buzesti ii scapara zilele, ucigand la vreme peturcul, care Ii imponcisase 'sulita in pantecele eroului.

Cronica adauga acestea :

«Dupa ce baturd acest razboi ezia Mihaiu-Voda sub cetatea Vidinuluizece zile depline, arzand irnprejur toga marginea tarei turcqti, j iarse intoarse Mihai-Voda, cu toate ogile cu toata dobanda, ca sä treaca

358 AL. ODOBESCU

Dundrea pe la Rahova 1, insä când Ned oti1e jurnState trecute, se läsa.-ant cu vihor spre Duriare, si atuncea se imphrtifa otiIe i rSmaseräjumatate asteptand zece zile, pana ce se potoli vAntul ; iar Wile au totplenuit si au ars tara turceascS. Deci trecura" cu toatd dobanda, de seadunarS la Noemvtie in 5, an. 6607D.

Judecati acum pe dreptate i d-voastrd, (domnilor), dach co-lonelii no§tri SIdniceanu §i Creteanu, ba chiar §i generalulrus Meyendorff, puteau sh potoleasch ceata dela Rahova,in Noemvrie trecut, child insu§i Mihai-Viteazul nu s'a pri-ceput, la Noemvrie 1598, sa potoleasch vdntul cu valor cese lasase pe Dundre, in aceea§i impaclith §i viforoashR a hovh.

Nu, (domnilor), sh nu cathm in de§ert nodul in papurä ; shnu ne silim a nimici noi in§ine merite, care nu sunt atat ale

.cutarii sau cutarii personalitati private, ci ale (Wirilor noastrein de ob§te, ale multimii intregi.

Destul, destul se vor cerca strainii a ne scoate nume ch,rnici §i marl, nu suntem buni de nici o treabh.

Noi, sA linem cumpand dreapth pentru a judeca faptelenoastre din ultimul razboi, ca §i orice alte acte ale natiunii.

AdevArul e ca noi am cam mo§tenit dela strAbunii no§tri,obiceiul de a glumi §i a rade despre orice fapth de lauda anoastra, de a lua in rdspar pe toti cei dintre noi, cari oare-cum fac onoare tarei.

Legionarii romani, cand aduceau in triumf la Roma pecate unul din cdpitanii lor, care se distinsese in luptele lorcu iriamicii republicei, aveau curiosul obicei de a canth *i dea spune in gura mare tot felul de ochri §i toate defdimarilecate le treceau prin minte impotriva triumfatorului ; §i po-porul imprejur radea cu hohote.

1 Vezi in Magazinul istoric pentru Dacia, tom. IV. p. 291, unde cuinvederata gresalil s'a scris : Rusiava in loc de : Rahova; aceastd eroarea fost pastrata de N. I3d1cescu in Istoria Romdnilor sub Mihai VodàViteazul, edit. din 1877, pag. 30(1.

CURCANII 359

Tot cam ash clevetitoare par a fi ramas i gurile Curca-nilor nostri, de oarece se zice ca ei cantau prin taberile lordin Bulgaria, o hora care, daca nu ma insel, sunàcam astfel :

0§ti1e stau fata 'n fata,Maiorii la ambulantii,Colonelii 'n depilrtare,Genera lii la hotare.

Nu râcleti, (domnilor), caci radem de rasul nostru, si desigur 'nu este cazul, eand vorbim despre lupta dela Rahova,sä batjocorim pe ofiterii nostri.

Acolo dacd i generalul n'a stat tot mereu la hotare, cacis'a grail a fi cel d'intal a le parasi, spre a lua posesiunede cetatea desarta de inamici, apoi de sigur colonelii n'austat in departare, caci i-au vazut toti stand mereu, cu celmai mare sange rece, in mijlocul pericolelor semainate jurimprejurul lor, nici maiorii n'au Minas in ambulanta, cacidoi dinteinsii au picat morti pe campul de lupta, cu gloantein frunte si in piept, iar cei cari au trecut la ambulantä,au platit acolo odihna lor fara voie cu plumbul scos dinearn ea lor.

Din zece ofiteri superiori cari manara trupele romane peculmile dela Rahova, doi le-au ilustrat prin a lor moarte, altidoi prin ranele lor, iar toti ceilalti prin statornica lor pre-senla si activitate in mijlocul randurilor de luptatori, in aceazona primeidioasa a batäliei, nnde fiecare glont putea sästräpunga farä deosebire, un piept Vitejesc, sau supt o mantasoldateasca, sau supt o tunicd de ofiter.

Cu asemenea fapte ne putem in adevar mandri, (domnilor);caci nu poate fi mai laudath purtare a sefilor unei armate,decat aceea de a cruta, pe cat onoarea permite, viata solda-tilor, muncitori ai primantului, si de a-si expune pea lor.

Exemple ca acestea intaresc inima poporului ; iar candinima taranului este intärita prin vitejie in Täzboi, atunci

AL. ODOBESCU

am mai spus'o, putem trdi incredintati cá el nu va stàin nepdsare, nici se va da in laturi, de cAte ori vre-un pe-ricol va amenintá fiinta sau drepturile fdrii.

Inteastfel au prefuit lupta dela Rahova judecdtorii cei maiinalt indrepthtiti dintre pdmânteni i strAini, call au pututcApdta. §tiinte exacte despre cele ce s'au petrecut acolo.

and modestia noastrA, a Romanilor, a voit sa' subordonemeritoasa purtare a tuturor o§tenilor români dela Rahovascopului cam secundar al intreprinderii, insu§i impAratulAlexandru, carele pe atunci pretuia valoarea Românilor,

pe asprul i nefaldritul camp de rdzboi, §i nu din sdnulrAsfAtArilor inderrindroare la rAu §i la strAmbdtate ale cabi-netului sdu diplomatic, impAratul Alexandru a dat ordinca sA se serbeze pe altar aceastA frumoasd izbAndd a tru-pelor romAne§ti.

In fine, Mdria Sa Domnitorul, pe care fara l'a ales acumslin nou, ca arbitru suprem al destinelor ei militare, a in_semnat hAtAliei de care v'am vorbit, locul ce ea trebuie sAocupe in rnintea noastrA §i a urma§ilor nostri.

Cutez dar a sfArsi, rememorAnd inse§i patrioticele cuvinte,adresate de Comandantul suprem al oVilor romAne§ti, ca.-tre representautii fdrii, cateva zile numai dupA luarea Ra-hovel 1 :

(Cum ostirile române si-au facut datoria pe ampul de bataie, o stietara, o spun vitejii i puternicii nostri aliati, o recunosc insist dusmaniinostri I

4Soldatii nostri n'au desmintit nobilul s'ange ce curge in vinele lor.Ei, prin vitejia lor, au imbogAtit analele noastre militare, inscriind

pe paginele acestora, numele luptelor dela Rahova 0 dela Grivitaturi cu numele glorioaselor warn dela Rahova 0 dela Caluglireni.»

Bucure#1, 1878.

I Mesagiul domnesc prin care s'a deschis sesiunea corpurilor legiui-oare la 15 Noemvrie 1877.

alL

360

de

--

TABLA DE MATERIE

TABLA DE MATERII

Pag.

Odd Romdniei (Poezie) 11

Intoarcerea in tard pe Dundre (Poezie)" 14

loana Darc, fecioara din Orleans 18

Mihnea-Vocld cel ran 31

Doamna Chiajna 57WEao-KIJIMETIXO; . . 103Julian Rinicd Vulpoiul 248Tigrul Ocala 256

Zece bazme mitologice:Epimeteu §i Pandora 265Briareu 268Deucalion 270Patimele Demetrei 274Poseidon 0 Atena 279Apo Ion in Delos 282Apo Ion Pitianul 284Niobe i Latona .... 287Admet 290Narcis 293

Motii 295Curcanil ....... . . . . . 324

.

opere complete

Documents