a societÃÞii scriitorilor tÂrgoviªteni anul xi, nr. 1 (118 ... · odÃ (în metru antic) nu...

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul XI, Nr. 1 (118) ianuarie 2010

ODÃ (în metru antic)

Nu credeam sã-nvãþ a muri vrodatã;Pururi tânãr, înfãºurat în manta-mi,Ochii mei nãlþam visãtori la steauaSingurãtãþii.Când deodatã tu rãsãriºi în cale-mi,Suferinþã tu, dureros de dulce...Pân-în fund bãui voluptatea morþiiNendurãtoare.Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul înveninat de haina-i;Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele mãrii.De-al meu propriu vis, mistuit mã vaiet,Pe-al meu propriu rug, mã topesc în flacãri...Pot sã mai renviu luminos din el caPasãrea Phoenix?Piarã-mi ochii turburãtori din cale,Vino iar în sân, nepãsare tristã;Ca sã pot muri liniºtit, pe mineMie redã-mã!

MIHAI EMINESCU(15 ianuarie 1850 15 iunie 1889)

2 LITERE Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Revistã lunarã de culturãa Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

ISSN 1582-0289Mihai Eminescu Odã (în metru antic) ............................................................... 1ACCENTE: Alexandru George Din pagini risipite ºi rãtãcite .......................... 4LITERATURÃ DUS-ÎNTORS: Mircea Horia Simionescu Datorii reciproce .... 7BREVIAR: Barbu Cioculescu La Confreria (3) Între prospectori .................... 9CRONICÃ LITERARÃ: Tudor Cristea Paradisul dupã Paradis .................... 11STEIURI: George Anca Eminescu 160. Poeþi indieni traducãtori ai lui Eminescu ............................................................................................ 15VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi Noica: neutralitatea cãmilei ºi fiinþa bolnavã (2) ................................................................................ 19RECITIRI: Henri Zalis Întoarceri în timp sau despre egocentrism .................. 21 Retuºuri în efortul de gradaþie ..................................................................... 22LECTURI: Iordan Datcu Anghel Gâdea publicist ......................................... 24INTERPRETÃRI CRITICE: George Toma Veseliu Poeticul: starea de graþie a existenþei .......................................................................... 25CÃILE CÃRÞII: Iulian Filip Arc incandescent peste lecþiie noastre întrerupte ......................................................................................... 28ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu Oacã, Zidelosu ........................... 30NEGRU PE ALB: ªerban Tomºa Ieºirea la bal a lui Cicikov .......................... 31RADAR: Viorica Rãduþã Actualitãþile - un muzeu kitsch ................................. 32IN MEMORIAM Marin Cosmescu-Delasabar ................................................ 33EVOCÃRI: Crisula ªtefãnescu Corespondenþa dintre Alexandru ºi George Ciorãnescu (3) ................................................. 34ESEU: ªtefania Rujan Imaginea Parisului la scriitorii români de expresie francezã ..................................................................................... 36ESEU: Nicolae Rãdulescu Arthur Rimbaud, poet al viziunilor înnoitoare (2) .. 38MERIDIANE: Mihai Claudiu Cristea La Quebec, m-am împãcat cu meseria mea: dialog cu Felicia Mihali ................................................... 40RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu Pe care Ahasverus mizeazã Par Lagerkvist; Ce fel de mascaradã ne propune Alberto Moravia ........... 42ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu Atitudine iresponsabilã: Izgonirea poeziei .......................................................................................... 45POEZIE: Sorin Lucaci Când lucrurile o iau razna ............................................ 46POEZIA ACASÃ: Iulian Filip Dumitru Bãluþã ................................................ 48POEZIE: Mahomed Djamal Pãstorul de stânci ................................................ 49CÂNTECE ÎN CULORI: Vasile Romanciuc George Meniuc ........................... 50PROZÃ: Ion Mãrculescu Jurnalul de la Marcona. Prof... ............................... 51PROZÃ: Titi Damian Norul (fragment) ............................................................ 53PROZÃ: Liviu Nanu Imunizãri ......................................................................... 56EVOCÃRI: Mihai Stan Mircea Horia Simionescu ºi Bibliotheca .................... 58EVOCÃRI: Eus Platcu A fost odatã George Muntean (remember) .................. 61PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu Un scriitor cu revistã: Virgil Diaconu ............................................................................................. 63DICÞIONAR: Victor Petrescu Cornelia Vissarion-Mãnuceanu: Întoarcerea acasã .................................................................................... 65FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu Întregiri la bibliografia lui Paul Gore . 55GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã Vechea Europã culturalã din... vechea Românie (1) ............................................................ 69TEOLOGIE ORTODOXÃ: Iuliana Popescu Icoana - fereastã spre absolut . 70PRIMIM: ................................................................................................................ 76CLIO: Mihai Gabriel Popescu Catagrafia judeþului Dâmboviþa din 1810..... 75REVISTA REVISTELOR: Lector Radicalitate ºi valoare ................................ 76

3Anul XI, Nr. 1(118) ianuarie 2010

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

R E D A C Þ I A

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusiv

semnatarilor acestora ca persoane individuale.Revista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 1 sau 2 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).

Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

Ion MãrculescuSUBREDACÞIACHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuTEHNOREDACTORing. Ion AnghelPROCESARE TEXTCosmin SîrbuGRAFICÃIulian Filip

DIRECTORTudor CristeaREDACTOR-ªEFMihai StanSECRETAR DE REDACÞIEIon AnghelSENIORI EDITORIAlexandru GeorgeMircea Horia SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiNicolae NeaguMircea Constantinescu

Henri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaREDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandãNicolae ScurtuEmil StãnescuCorin BianuGeorge Toma Veseliu

1.I.1868 S-a nãscut I.Al. Brãtescu-Voineºti (m. 1946) 3.I.1948 A murit Ion Ciorãnescu (n. 1874) 4.I.1891 S-a nãscut Ticu Archip (m. 1965) 6.I.1802 S-a nãscut Ion Heliade Rãdulescu (m. 1872)14.I.1985 S-a nãscut Alexandra Tomºa16.I.1935 S-a nãscut Ion Gavrilã17.I.1930 S-a nãscut Cornel Popescu (m. 1999)19.I.1949 S-a nãscut Liviu Stoica21.I.1962 S-a nãscut Victor Mihalache23.I.1928 S-a nãscut Mircea Horia Simionescu23.I.1941 S-a nãscut Gheorghe Gh. Popescu24.I.1945 S-a nãscut Silviu Angelescu26.I.1927 S-a nãscut Dumitru T. Stancu (m. 2009)26.I.1944 A murit Maica Smara (n. 1857)27.I.1959 S-a nãscut Ioana Dana Nicolae29.I.1886 A murit Petru Verussi (n. 1847)30.I.1852 S-a nãscut I.L. Caragiale (m. 1912)30.I.1902 S-a nãscut Gheorghe Poenaru (m.1985)30.I.1950 S-a nãscut Claudia Ilie30.I.1982 A murit Radu Petrescu (n. 1927)31.I.1965 A murit Ticu Archip (n. 1891)

Revista Litere colaboratori ºi cititori ureazã scriitorului Mircea Horia Simionescu,preºedinte de onoare al Societãþii Scriitorilor

Târgoviºteni, la împlinirea a 82 de ani,sãnãtate ºi vioiciune în spirit, cãrþi noi,dar, mai ales, continuarea rubricii sale

Literaturã dus-întors, ajunsã, asemenearevistei, în al zecelea an de existenþã.

La Mulþi Ani, Maestre!Foto Io

n Angh

el - Bi

bliothe

ca


Alexandru George

DIN PAGINI RISIPITEªI RÃTÃCITE

ACCENTE

În ultima vreme, dar chiar de pe laînceputul activitãþii mele publicistice,care s-a produs cu o întârziere ce m-adus spre sfârºitul anilor 60, am conceputºi apoi am dat la ivealã rezultatul unorlecturi sãvârºite în câteva etape, reluândcãrþi ce m-au interesat, ori mi-au trezito anume curiozitate, deºi le cunoºteam.Cuvântul de ordine recomandat cam detoatã lumea ºi trâmbiþat cu emfazã detineri era sã efectuãm o nouã lecturã,ceea ce era admis ºi de autoritãþi, cãciea se presupunea a fi o necesitate înspiritul literaturii noi. Rezultatul a fostechivoc, dupã cum se ºtie cãci una s-aîntâmplat cu Eminescu, Arghezi,Caragiale sau Rebreanu ºi alta cu V. Em.Galan, Ion Istrati, Victor Tulbure sauEugen Frunzã.

Eu am izbutit sã-mi întreþin cititorii cuo serie de eseuri, cronici, note de lecturã,chiar recenzii ocazionale, puse subemblema La sfârºitul literaturii, în careunele texte sunt lecturi reluate sau repetatedupã decenii. ªi, de multe ori, impresia meaa fost de nou, ceea ce mi-am pututverifica ºi cu alþi colegi mai tineri, dar maiales mai vârstnici.

Experienþa m-a dus la constatarea cãmajoritatea intelectualilor de bunã calitate,uneori aparþinând gintei literare, ºi-aucristalizat o atitudine faþã de scriitoriiconsacraþi, nu mai vorbesc de clasici,încã din ºcoalã, dar nu o socotesc peaceasta vinovatã de ceea ce ei au crezutaºa cum a fãcut E. Lovinescu, atunci cândiniþia în preziua izbucnirii Primului RãzboiMondial seria sa epocalã de revizuiri,continuatã pânã la sfârºitul vieþii, deºi elconsiderase în mod întrucâtvacontradictoriu cã istoria literarã e punctulfinal al exerciþiului critic, ca fixând dacãnu valorile, cel puþin situaþia scriitorilor laun moment dat.

În fapt, judecând dupã rezultate, e maibine sã faci criticã revizuindu-te continuuºi îndemnând ºi pe urmaºi la aceasta, decâtsã te blochezi în consecvenþã asemenilui D. Tomescu, ba chiar M. Dragomirescuinvocând ºi pretenþii ºtiinþifice aºa cum afãcut autorul ªtiinþei literaturii cu ºcoalalui. În sfârºit, dispariþia prematurã a rãpitunui Ilarie Chendi sau Ion Trivaleposibilitatea de a evolua în spiritulrelativismului estetic pe care însã acelaºiE. Lovinescu îl pusese în legãturã cumarile evenimente politice.

Eu m-am format în perioada deintensã activitate ºi de succes indiscutabilal criticii post-lovinesciene, o nouãgeneraþie care, fãrã sã se reclame de lamaestru, ba chiar contestându-l în parte,a mers pe aceeaºi linie, dar mai ales, totasemenea lui, nu a ignorat politicul cares-a impus pentru o întreagã literaturã, nudoar pentru cea care va continua sã aparãºi în comunism dupã 1947-1948.

ªi trecutul literar din faza esteticã (sãzicem de pe la 1827 încoace) în ciudaorientãrii sale fundamental progresiste, nucorespundea pretenþiilor comuniºtilor careerau în primul rând niºte ideologi, niºtedogmatici care încercau, cu forþa, sãimpunã o utopie de care sufletul românescºi speranþele sale nu s-au simþit atraseniciodatã. Eu am ocolit toate acestea, darnu pot spune cã am ignorat climatul domi-nant în care se presupunea o aderenþã chiarºi la cei ce în mod vizibil nu erau marxiºtinici mãcar la modul special în care uniiintelectuali erau în România. Varietateamea de teme ºi faptul cã nu le puteam alegeau salvat multe pagini ale mele timp de douãdecenii de publicisticã intensã.

Datoritã unei excepþionale precocitãþiintelectuale (o calitate pe care a trebuit sãmi-o recunosc ºi sã mi-o asum, cu rezervacã, în cazul unui artist, ea se poate dovedi


ºi un defect) eu mi-am cristalizat detimpuriu unele idei, gusturi ºi preferinþeintelectuale, asupra cãrora aveam sã revin,observând diferenþele mai ales de lecturã cu surprize de diferite grade, nu o datãcu oarecare contrarietate sau cu o amãruievoluptate, care nu însemna decepþie.

Problema revizuirii nu se punea peatuncea (adicã prin anii 50) decât ca ostrictã afacere intimã, în ecuaþia meapersonalã, pe care nici nu mã gândeam são valorific cumva. În plus, eu fãceam oexperienþã destul de neobiºnuitã: scriam totfãrã intenþia ºi speranþa divulgãrii, un ro-man de mare anvergurã care-mi concentraºi-mi absorbea puterile intelectuale suburgenþa diverselor ameninþãri, eu fiind untânãr care încã din adolescenþã eramhandicapat de o sãnãtate ºubredã, care mãfãcea atent la ceea ce scriitorii de seamamea nu se gândesc.

ªi, totuºi, mã risipeam îngrijorãtor demult; fãceam notaþii în legãturã cu lecturilece mã atrãgeau, nu mã puteam supune unuiprogram strict de economisire a forþelor,de concentrare raþionalã a lor. Aºa cã,din fericire, nu m-am pierdut în noianul dehârtie pe care-l consemnam ºi îl înnegreamirepresibil fãrã aparent niciun folos, cãcitotuºi ceva a ieºit foarte târziu de aici.

...Aºa s-a întâmplat cu una din paginilerãzleþe pe care aveam s-o descopãr la mulþiani dupã redactare ºi ar fi putut gãsi loculîn romanul în formã de jurnal Seara,târziu; o ofer pentru cã mi se pare deoarecare interes mãcar pentru felul meude a lucra.

Nu ºtiu ce întâmplare m-a fãcut sã-miamintesc zilele astea de o însemnare fãcutãde Jules Renard în Jurnalul sãu atât destufos ºi cuprinzãtor, sau pusã în gura unuipersonaj din vreunul din romanele sale.Acuma, dupã atâta timp, mi-a venit ocaziasã reflectez asupra celor spuse: Cei maimulþi oameni, sau numeroºi oameni, simtnevoia, dupã ce s-au privit mai atent ºi maiîndelung în oglindã, sã ºteargã energic ºiinsistent cristalul pentru a-l aduce la situaþiaanterioarã. O observaþie nu doar amuzantã,cum sunt cele mai multe ale acestui scriitor,tipic pentru o epocã ºi o mentalitateanaliticã ºi moralistã, dar ºi non-filosoficã.

Mie, la lectura ultimã, mi s-a pãrut ºisurprinzãtoare, pentru cã e, parcã fãrã voie,profundã. Un text de refolosit.

. . .Dar utilizarea lui chiarexploatarea au întârziat mult. Notasemspusele lui Renard cât mai fidel, dar nu

absolut exact, deºi ceea ce citisem iniþialîmi atrãsese atenþia, anume cã meritã sãmã opresc la el ºi sã-l adâncesc. Îl puteamfolosi cu deplinã îndreptãþire în romanulmeu Seara, târziu, aºa cum am fãcut ºicu altele, aduse acolo deºi depãºeschotarul temporal al anului 1959 sau sã-lintroduc în volumul cu un conþinut foartedivers Litere ºi clipe apãrut în 2007 ºidespre care vestesc binevoitorii cã voiîncerca foarte curând sã-l ofer într-oediþie completatã ºi îmbunãtãþitã.

Revenind la oglindã, se ºtie ce rol joacãea în gândirea magicã din toate timpurile;chiar la omul comun de formaþienonºtiinþificã, spargerea ei e socotitã ungest funest, fãrã a fi întovãrãºit de vreoexplicaþie.

În cazul meu, ajung chiar sã mã întrebdacã mã privesc în oglindã; nu o facfrecvent, nici mãcar când mã rad sau îmiexaminez figura. Nu o fac nici în sensulpropus de eroii lui Renard, nici cu grijasuperstiþioasã de a nu sparge preþiosulobiect. Mi-am petrecut o bunã parte dinexistenþã într-o casã în care oglinzile,foarte numeroase, erau relicve ale familiei,cu strãlucirea stinsã, de multe ori tulburi,cu un adânc mai mult confuz, decoclealã gãlbuie.

Pe când eram copil, ele mã impre-sionau, mi se pãreau misterioase prin aceeacã reþinuserã ceva din personajele care secontemplaserã în ele, ca niºte fantome ceîntotdeauna sunt o prezenþã limitatã la loculunde binevoiesc sã vinã, cu mesajul lor nuîntotdeauna inteligibil. Eu vedeam înoglinzi, abia perceptibil dar în mod cert,urmele trecutului mai mult decât niºte paºiîncremeniþi, sesizam o miºcare de carenu-mi dãdeam seama cã era provocatã demine atunci ºi cã totul îºi conteneºte joculîn chiar clipa urmãtoare... Încât într-unmoment de groazã, am ajuns sã-mi vãdpropriu-mi corp miºcându-se într-o parteºi pãrãsind cadrul oglinzii.

Am relatat povestea aceasta pe caream pus-o în legãturã cu o butadã a lui JeanCocteau de care aflasem de la C. Noica,din jurnalul filosofic relativ recent apãrut:Oglinzile ar face bine sã mai ºi reflecteze,înainte de a reflecta. E desigur un joc decuvinte nu lipsit de subtilitate; în cazul meuînsã, imaginea mea autonomã miºcându-sedincolo de ecranul separator comitea ungest de independenþã care mã definea pemine în raport cu artificialitatea ºi mareaforþã de mistificare a artei.


Vocaþia mea, ºi în scrisul artistic, mergeaspre diversificare ºi spre non-þãrmurire.ªi totuºi împrejurãrile vieþii mã siliserã laconcentrare ºi calcul, la economisireaforþelor în vederea maximei eficacitãþi. Amexperimentat astfel concomitent mai multetipuri de a scrie; în afara unei scrieri masivecãreia încercam sã-i acord întâietate amefectuat risipit traduceri, tot pentru sufletulmeu. Am fãcut însemnãri rãzleþe pe sutede pagini pe care le-am folosit dupã decenii,când în anii 70 am început sã pot publicamai în voie.

Dar spre deosebire de ceea ce s-arputea crede, fragmentele acestea dispa-rate nu sunt rezultatul exploziei unuiîntreg, aºa cum cred unii despre marelemeu op, romanul Oameni ºi umbre,glasuri, tãceri, dezvãluit abia dupã cãdereacomunismului. Chiar ºi N. Manolescu(sau, mai ales el) alimenteazã cu prestigiulsãu binecunoscut ºi bine meritat aceastãeroare, silindu-mã, pentru a i-o risipi, sãrepet o explicaþie: scrisul meu risipit,având drept rezultate volume cu alcãtuiremozaicatã este efectul indirect al politiciiaberante comuniste, care a procedat la ostrângere de ºurub dupã tezele din iunie,dar a îngãduit ca o seamã de reviste sã-ºicontinue existenþa în numele înviorãrii ºistimulãrii forþelor locale. ªi, pe baza unuicentralism de principiu ºi a dominaþieipoliticului s-au înjghebat mai multe cen-tre, dar numai pe plan literar; în toatemarile oraºe cu tradiþie culturalã au apãruto sumã de ayatolahi locali cu destulepretenþii ºi ambiþii justificate deranjând pebonzii consacraþi.

Glosele pe care le ofeream eu, contri-buþiile de istorie literarã sau culturalã, chiar

ºi unele afirmaþii ºi judecãþi maiinconvenabile, nu afectau linia unui Partidcare fusese obligat sã cedeze din rigiditateîn practicã ºi din înclinaþiile spre absolu-tism în teorie cãci aceasta, în fapt,dispãruse fiind înlocuitã cu un amalgamhaotic ºi confuz de lozinci de actualitatede multe ori contradictorii ºi totdeaunaluate drept simple vorbe.

Încã de la debuturile mele am afirmatîmpotriva ideii de criticã novatoare pecea adevãratã, care e subordonatã opereiºi o slujeºte cu armele raþionalitãþii pecât e acest lucru posibil. Aceastã declaraþiea însemnat un punct de poticnire încontactele mele cu N. Manolescu; eu,întrucât mã ºtiam un scriitor de literaturãde imaginaþie, am rezervat criticii un rolfoarte important dar caduc ºi impus dinafara ei.

Dacã N. Manolescu, rãmas ºi el lavechile-i concepþii, crede altfel, eu credcã rezultatul e, oricât de ingeniosprezentat, o inadecvare ºi din pãcatescrisul meu i-a devenit ºi victimã cãci înIstoria... sa el nu trãdeazã o biografie acreaþiei fantezistã, deºi ca istoriograf arfi trebuit sã remarce mai ales insolitul cazal unui scriitor despre care el s-a mairostit: ce rãmâne din efortul meu literarnu sunt niºte cioburi ale unui opereromaneºti eºuate ci tocmai ceea ce eu aºnumi exact contrariul.

PS Atrag atenþia cititorilor care vor sãse informeze cã eu însumi mi-am lãmuritºi mãcar precizat biografia operei cu multînainte de a aºtepta fanteziile ultimului meucritic despre care cred cã actualmente înfaza UNESCO, foarte diferitã de trecutulaºa de favorabil mie, nici nu m-a citit.

Cãrþi primite la redacþie1. Daniel Drãgan, Apel la memorie, vol. 1, Braºov, Ed. Arania, 2009, 184 p.2. Laurenþiu-Ciprian Tudor, Adevãrul are coaja tare. Convorbiri cu scriitorul Daniel Drãgan,

Braºov, Ed. Arania, 2009, 178 p.3. Ana Hâncu, Soacra mea trãsnitã, Ed. Premier, Ploieºti, 2010, 120 p.4. Valentin Marica, Ceasornicul de lut (versuri), Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2009, 134 p.5. Aurel Pop, Semne dintr-un trunchi de cuvânt (versuri), Ed. Citadela, Satu Mare, 2009, 82 p.6. Adrian Melicovici, Ecouri din Sodoma ºi Somora (roman), Ed. Independent Film, colecþia Inedit,

Bucureºti, 2009, 246 p.7. Florentin Popescu, Siluete pe plajele timpului, Ed. Muzeul Naþional al Literaturii Române,

Bucureºti, 2009, 198 p.8. Dumitru Pãcuraru, Salutator universal, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2008, 214 p.9. Octavian Onea, Cãlãtoria menodramã, Ed. Karta-Graphic, Ploieºti, 2008, 96 p.10. Robert Laszlo, În vid iatã viaþa mea!, Ed. Citadela, Satu Mare, 2009, 86 p.11. Adrian Georgescu, Anul putorii, Ed. Sieben Publishing, Bucureºti, 2009, 268 p.


Mircea Horia Simionescu

DATORII RECIPROCE

LITERATURÃ DUS-ÎNTORS

În ciuda faptului cã fiecare om prezintão personalitate care nu poate avea seamãnîn lume, cã nu pot fi închipuiþi doi oameniidentici pe suprafaþa pãmântului, ne suntprezentaþi în aceastã carte doi indivizi foarteasemãnãtori, creaþi de naturã în aºa felîncât oricine i-ar întâlni e tentat sã-i îndemnesã se cunoascã, sã se cerceteze, sã sestimeze ºi sã se ajute. Mario Suck,purtãtorul unui admirabil nume european,era originar din Mozambic ºi nici prin gândnu-i trecea cã Mario Puck, cel identic cuel, trãia în Danemarca. Mario Puck senãscuse foarte sãrac, în timp ce MarioSuck era frizer ºi perfora în orele liberebenzi neperforate pentru o fabricãautomatizatã. O neliniºte oarecare, desigur,îi stãpânea pe cei doi eroi, pe motiv cãvãzuserã lumina zilei la aceeaºi orã a luiianuarie 1928 unul mai devreme, iar altulmai târziu, dacã þinem seama de fuseleorare. Dar ca sã-ºi închipuie vreunul dinei cã undeva în lume trãieºte un exemplarcare reproduce întru totul propria saalcãtuire organicã ºi funcþionalã nicivorbã. Lucrurile nu puteau rãmâne aºa. Arfi fost nedrept.

Se cãutarã câþiva ani. Dãdurã la ziar.În cele din urmã se aflarã. Îºi fixarãîntâlnire în Italia, în faþa gãrii din Arezzo,locul fiind deschis, lumina propice uneiconfruntãri multilaterale. Se recunoscurãimediat, îndatã ce se vãzurã ºi se pipãirãpuþin. Descoperirã cu deliciu cã aveau nunumai organe croite la fel, dar cã sufereaudeopotrivã de o transpiraþie excesivã, de odeviere de sept, de unele complexe, de ocontracþie muscularã ce le altera uneori,pe nepregãtite, mersul drept ºi le destindeasfincterul. Relativ la ultimul neajuns, fãcurãhaz amândoi, când constatarã efectulolfactiv.

Îºi jurarã sã se ajute. Cum identitateanu-l împiedicase pe Mario Suck sãprogreseze ceva mai rapid la limba germanãdecât prietenul sãu, care cunoºtea limba

aceasta perfect, similul sãu învãþând maigreu din cauza asemãnãrii germanei cudaneza, fenomen de altfel cunoscut, unulîncepu de îndatã sã-l mediteze pe celãlalt,urmând sã se lãmureascã ulterior care pecare. Ca sã-l rãsplãteascã pentru strãdaniasa ºi spre a nu produce un dezechilibrusomatic perechii pe care o alcãtuiau, celmeditat înþelese sã-l iniþieze pe celãlalt înexerciþiile yoga, cu care el era din copilãrieantrenat, care-l ºi ajutaserã sã dobândeascãfaþã de alþii, de prietenul sãu în primul rând,o staturã impunãtoare, o agilitate deosebitã,o dexteritate rar întâlnitã în trecereapicioarelor peste umãr, urmatã de izbuc-nirea sângelui pe nas ºi pierdereacunoºtinþei. Exerciþiile reuºirã din capullocului, darã uºor sânge pe nas împreunã,la aceasta contribuind ºi faptul cã, înciuda diferenþei de înãlþime, cei doi erauperfect egali.

Când mai crescuserã puþin, iar prietenialor se consolida ºi mai mult, îºi oferirã unulaltuia prilejul de a iubi. Mario Suck remarcão grecoaicã de o frumuseþe deosebitã. Nusurprinse pe nimeni când Mario Puck,evocând frumuseþea mamei sale, ofrumuseþe specific mozambicanã, remarcãaceeaºi grecoaicã. Se felicitarã, îºi dãdurãîntâlnire cu femeia iubitã la aceeaºi orã, înacelaºi parc, îi scriserã scrisori identice,cu aceeaºi hârtie indigo. Realizarã din astaceva economii, permiþându-ºi sã-i trimitãacelaºi cadou, un frumos binoclu, apoiîntreprinserã o cãlãtorie alãturi de femeiaiubitã, prin strâmtorile Cattegat ºiSkagerak. Grecoaica se simþea fericitã încompania lor, apreciind la unul spiritul viu,spontan, firea optimistã, sinceritatea ºicultura, iar la celãlalt cultura, sinceritatea,firea optimistã, spiritul viu, spontan. Erauadmirabili: unul era mai gras decât celãlaltcare, la rândul sãu era ceva mai gras decâtprimul. O adevãratã plãcere sã discuþi cuei, sã pãlãvrãgeºti cu ei. Mario Suckremarca la un moment dat un vapor care


deºira pe cer, ca într-un tablou de Turner,o panglicã neagrã de fum; Mario Puckremarca ºi el, în acelaºi moment, un va-por care scotea fum, deºi vasul era ocorabie cu pânze, pãrea pictatã de Turner,cu toate cã mai curând amintea de un pictorolandez pe care-l cunoscuse la Hamburg.Bãieþii povesteau atunci din amintirile lor,unul îºi evoca copilãria, suferinþele în urmaunui accident de bicicletã, celãlalt dãdeaamãnunte mãrturisind cât de greu i-a fostsã stea douã sãptãmâni în ghips ºi sãrepare roata din faþã. Grecoaica era vrãjitã,recunoscând în faþa tuturor cã n-a maiîntâlnit aºa ceva, cã în genere accidentelede bicicletã sunt nepericuloase. Ea mairelata cum unul dintre prietenii sãi identicise dovedea un matematician de forþã, eranet superior celuilalt în aceastã materie,fãcând înmulþiri ºi împãrþiri cu ºase cifre,fãrã ajutorul condeiului, ºi cum îi esteimposibil ei, care îi cunoaºte ºi îideosebeºte, sã afle care e de faptmatematicianul, într-atât de bine îlsecondeazã celãlalt ºi îl concureazã.Oricum, comportarea lor nu îngãduie niciun reproº, cu toate cã Puck e mai calindecât Suck, care e doar drãgãstos.

La întoarcere, Italia i se înfãþiºa luiSuck asemãnãtoare Mozambicului; Puckremarcã numeroase peisaje daneze.Aceasta, desigur, le spori dorul de casapãrinteascã. Prietenia ºi identitatea devederi îi þinurã împreunã. Trecurã cu bineºocul produs de plecarea definitivã agrecoaicei în America, unde spera sã-ºiîntâlneascã o prietenã descoperitã princorespondenþã, ºi care, dupã toate datele,era dublura ei perfectã, trecurã câtevaexamene la facultate unul urma istoria,celãlalt politehnica ºi, în sfârºit, ieºirãmedici veterinari. Furã bucuroºi cã destinullor face meandre scurte ºi se ajutarãreciproc sã-ºi completeze fiecarecunoºtinþele, cel ce studiase istoriadeprinzând elementele politehnicii, celãlaltînvãþãmintele istoriei. Aceste cunoºtinþe îientuziasmarã atât de mult, încâtdescoperirã în cele din urmã o metodãproprie cu ajutorul cãreia sã evaluezeºeptelul ºi istoria þãrilor lor de origine.Constatarã cã Danemarca e, sub un anumeaspect, Mozambicul leit, cã Mozambicule, de fapt, populat cu danezi, cã regii primeiþãri poartã nume identice cu ale celei de-adoua, cã luna ºi soarele din Danemarca suntidentice cu astrele ce rãsar ºi apun înMozambic. Îºi propuserã, fiind la vârsta

gândirii mature, sã lupte pentru unificareacelor douã þãri.

Aveau nevoie de fonduri pentrupropagandã. Învãþarã rapid unul vioara ºialtul pianul, dãdurã recitaluri de sonate,având avantajul de a nu obosi niciodatã,cãci evitau epuizarea prin schimbarealocurilor, trecând Suck la vioarã ºi Puckla pian, publicul neobservând substituirea.

Erau aproape gata cu preparativele,când sosirã la Arezzo douã doamneelegante, între douã vârste, în douã hainecroite la aceeaºi casã de mode din Paris,care se grãbirã sã declare ziariºtilor cã elesunt mamele celor doi tineri talentaþi, cãvin de la capãtul pãmântului ºi cã fiii lor,stãpâniþi de o idee fixã, pretind zadarniccã sunt identici. Mamele semãnau ca douãpicãturi de apã, fotografiile lor, publicatepe pagina întâi a cotidianului Corriere dela settimana pãreau trucate cu ajutoruloglinzii. Femeile se duserã la hotelul undese aflau cei doi Mario, cerurã explicaþii,primirã omagii, nu luarã în seamãjurãmintele tinerilor precum cã prietenia leeste nevinovatã, cã se ajutã admirabil unulpe altul ºi cã nu se vor despãrþi nici înmormânt. Doamna Suck smuci violent petânãrul Puck, încredinþatã cã are de-a facecu fiul ei, doamna Puck îl îmbrânciputernic pe tânãrul Suck, convinsã cã îºitrateazã propriul copil, þipând la unison cãn-ar permite nimãnui sã se atingã deodraslele lor. Dojana degenerã în bãtaie,tinerii furã bine chelfãniþi, popourile lor sedovedirã de asemenea identice, hotãrâtelemame servindu-le o lecþie bunã, adeseadescumpãnite de ideea cã cel pãruit s-arputea sã nu fie chiar propriul copil, darpãtrunse de utilitatea aplicãrii strãvechiipedagogii mozambicane, respectiv daneze.

Bãieþii plânserã egal, paralel, cusughiþuri alternate, pe acelaºi ton, apoi îºicerurã iertare. În mintea lor, asemãnarea fenomen cu totul superficial ºi neconcludent îi purtase pe cãi rãtãcite. În fond, ºi ei, catoþi oamenii, se strãduiau sã devinãpersonalitãþi distincte, chiar dacã voiserã sãfacã acest lucru împreunã ºi în acelaºi sens.

Recunoscurã cã simpla similitudine nule putea conferi dreptul de a se separa defamiliile lor. Regretarã cu atât mai mult cucât argumentele celor douã doamne erauinatacabile: era o tristã iluzie cã între istoriaDanemarcei ºi cea a Mozambicului ar fiexistat vreo identitate.

(continuare la pagina 18)


Barbu Cioculescu

LA CONFRERIA* (3)Între prospectori

BREVIAR

* Confreria. Convorbiri ºi confesiuni, Mihai Stan,Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2009

Cavalerii mesei rotunde a Confreriei,cu acele ample mantii, asemãnãtoare celeide pe umerii lui Ion Heliade Rãdulescu din inubliabila Istorie a literaturii române,a lui G. Cãlinescu sunt, cu toþii autori decãrþi, intelectuali de multiple specialitãþi,adesea într-un singur autor, George Ancaeste, astfel, poet, prozator,istoric ºi critic literar, eseist,George Coandã poet, istoricºi critic literar, ziarist. IulianFilip întruneºte calitãþile depoet, dramaturg, prozator,polemist, jurnalist, grafician,eseist ºi traducãtor alþii, deegalã anvergurã, adaugãprofesia de redactor radio,pictor ºi chiar primar înVenezuela!

Este de la sine înþeles cãselecþia, riguroasã în fapt,rãmâne în zona intelectului,cu diamantine suprafeþe. Sursa aproape atuturor celor chemaþi sã se spovedeascã,din depãrtata copilãrie la zi, este spaþiuldâmboviþean, pe axa Gãeºti-Târgoviºte,vatrã spiritualã care a înzestrat, de-a lunguldeceniilor, literatura românã, de laVãcãreºti la ªcoala de la Târgoviºte a luiRadu Petrescu, Mircea Horia Simionescu,Costache Olãreanu. Iar acum, dispune deo Societate a Scriitorilor Târgoviºteniactivã, prolificã, în desfãºurare. Societateadispune de o editurã, Bibliotheca, derevista Litere ºi de alte publicaþii, într-ovreme când se cântã prohodul paginii scrisepe hârtie. Preºedintele SST, Mihai Stan,face, la sfârâitul volumului, un istoric alvieþii culturale a urbei, sub aspectulinstituþiilor culturale ale acesteia.

Viaþa fiecãrui intelectual care a trecutprin comunism, fãrã a se altera ºi nu s-a

dezabuzat în cele douã decenii ce au urmat,ascunde un roman fiecare din vârstelecelor treizeci ºi patru de intervievaþi scrieun capitol, cel ce pune întrebãrile are maidinainte oarece cunoºtinþe, prin aceea cã,mereu, pune degetul pe ranã, urneºte verbulrespondentului. Nud sau înveºmântat în

ghirlande.Un poet de natura lui

Nicolae Dabija va vorbidespre bãtaia de aripã apoeziei, de aburul ei, va afirmacã iarba scrie ºi ea versuri,cã valul mãrii compuneproze, mãrturiseºte cã unpoet nici nu scrie, ci se lasãscris, numind, astfel,inspiraþia. Iulian Filip va evocageneraþia de poeþi din stângaPrutului, cu date desprerelaþia specialã dintre scriitoriitârgoviºteni ºi cei basarabeni,

ne va aminti de antologia Poezia Acasã,apãrutã la aceeaºi Bibliotheca, înaºteptarea celei de a treia ediþii a cãrþii.

Festivalul concurs de literaturãMoºtenirea Vãcãreºtilor, ca tradiþie laTârgoviºte, în succesive echipaje, atingeuna din temele majore ale interviului dluiVictor Petrescu vicepreºedinte alSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni. Unromancier, editor pe deasupra, IonMãrculescu, atacã problemele materiale aleliteraturii, preludând criza globalã ºiafundându-se în aceasta. Pictor, sculptor,totodatã, autorul Marconiei se maipasioneazã ºi de arta fotograficã, poate ºiîn actuala ei metamorfozã digitalã. O atâtde variatã înzestrare nu-l împiedicã sã-ºiînsuºeascã aforismul unui confratebasarabean: O carte nepublicatã este unfapt prin care autorul ei a mai scãpat deîncã o ruºine.

De ziceri în doi peri vorbea multregretatul, multilateralul scriitor Nicolae


Neagu, atât de dãruit comunicãrii: Gãsescîn întoarcerile mele în timp (sunt rac, notabene) o desfãtare atât de totalã ºi de sublimã,încât poveºtile cu mine ºi despre mine mãfarmecã precum psalmii. Poveºti despresine þese fiecare subiect de pe scaunul dinspatele aparatului de detectat adevãrul, caree spiritul mefient al lectorului ºi asta fie cãse dedã unui narcisism indus în genacreatorului, fie cã verbul însuºi seautodeterminã, odatã ieºit din cutia Pandorei.Ca sã nu mai vorbim ce decompresiunepretinde a te povesti. ªi ce rãbdare.

Autor a douã volume de Pagini laistoria culturii dâmboviþene ºi multor altemonografii dedicate aceluiaºi spaþiugeografic, profesorul Mihai GabrielPopescu, dascãl de istorie, ne dezvãluiegeneza vocaþiei sale, ºcolile urmate,profesorii formatori. În principal, faceelogiul tatãlui sãu ºi al satului Rãu Alb,reºedinþa lui de varã, cu obiceiuristrãmoºeºti ce se pãstrau în timpulcopilãriei viitorului monografist, dar acumdau semne de îmbãtrânire. Locul de baºtinãal extraordinarei familii a Ciorãneºtilor fiindtot pe acolo. Despre care familie, profesorula scris, fãrã teamã, chiar în timpulcomuniºtilor.

Într-o altã vatrã de sat Dideºti ,locul de naºtere al lui Gala Galaction, a vãzutlumina zilei Dan Gîju, cel care nu crede înpoeþii cu papion... Militar, cariera va duracât anii copilãriei. Aflând cã pictorul IonCrãciun fusese, la rândul lui, cândvamilitar, Dan Gîju se va apuca de picturã,în acele meandre ale vieþii pe care ispititorulce scormoneºte în ele, ºtie atât de bine sãle aducã la luminã, cum, poate, nici celîntrebat nu-ºi închipuia, cu o clipã maiînainte. Cãci amintirile au acest cusur cãdãinuie. ªi se constituie în esenþe.

Daniela-Olguþa Iordache, poetã,eseistã, publicistã, folcloristã se mândreºtea trãi sub steaua tatãlui, nobilã figurãculturalã dâmboviþeanã, poet încã de lavârsta de 12 ani. Urmându-i exemplu, ºidânsa a debutat de pe bãncile liceului.Premii de poezie, luate în studenþie, nu-ivor grãbi apariþia în volum, cu încheierea:Mã consider norocoasã cã acest debutextrem de târziu m-a mai apucat în viaþã.Fapt de destin, ºi cãrþile tatãlui ºi-au aºteptatrândul pânã în anul 1998. Oricum, în zeceani am publicat nouã cãrþi, ºase de-ale saleºi trei de-ale mele ºi-mi place sã cred cãtotul n-a fost în zadar.

Despre poezia zilelor noastre sepronunþã poetul Grigore Grigore, socotind-o

într-un moment de trecere, în care rãul nuse deosebeºte clar de bine. Actul sãu decredinþã este sublim: Locul meu este însufletul meu, în frumosul meu, în dragosteamea, din care-mi fac poezia. Cine ºi dece i-ar cere mai mult?

Dacã aproape plenul scriitorilortârgoviºteni ai Confreriei s-a bucurat deexemplul pãrinþilor, de înþelegere în sânulfamiliei, cel puþin unul a fost, dintruînceput, un revoltat, cazul lui George TomaVeseliu, cel ce-ºi aminteºte în forþã aniipetrecuþi la Rãzvad, la Ocniþa, cãrora le-aîntocmit monografii, scriitor de care mãsimt apropiat fie doar pentru cã, tot atâtde incapabil sã stãpânesc laptop-ul, lucrez,de asemenea pe o maºinã micã de scris,«Consul», o bijuterie la care trudesc ºi cucare exasperez pe cei de la EdituraBibliotheca. Si cum nu se poate mai lafel: eu cred cã mirosul filei de carte,voluptate a lecturii nu le poate înlocuinimeni cu nimic.

Consulul meu, de culoarea cafelei culapte, unicul din magazin, dacã nu dinrepublicã, cumpãrat prin 1960-62 ºi pe alecãrui litere am ocolit globul pãmântesc dezeci de ori, aratã ca în prima zi e dreptcã nu l-am împrumutat, individualizându-lîn rândul celor ce nu se împrumutã ºi nul-am scos din casã decât o datã pe an, lamiliþie, odatã cu probarul de litere ºi cu celmai idiot text bãtut vreodatã la destoinicamaºinã. Ceva în legãturã cu apropiataprãbuºire a nefirescului sistem capitalist înlume. Umilinþi pe care ºi Consulul ºi eule-am spãlat cu asupra de mãsurã dinprimele zile ale anului 1990. Nici nu vreausã mã gândesc ce se va întâmpla cu fidelulConsul cândva, când va rãmâne singurpe lume.

Sã nu dramatizãm: poate cã ori pentruel, ori pentru mine, se va gãsi o soluþie.


Tudor Cristea

Paradisul dupã Paradis*

CRONICÃ LITERARÃ

IVIT în orizontul literaturii de ficþiunela o vârstã la care alþii îºi încheie, în liniimari, cariera, Mihai Stan, director al edituriitârgoviºtene Bibliotheca ºi redactor-ºef alrevistei Litere, autor, înaintea debutuluiîn prozã, singur sau în colaborare, al unorbune îndrumare pentru predarea limbii ºiliteraturii române în ºcoalã, a publicat destulde repede trei romane:Clone (2003), un pseudoSF cu intenþii parabolice,Paradis (2004) ºi Ieºireadin Paradis (2007). La fineleanului trecut, ultimele douãromane, legate prin tematicã,prin personaje, ca ºi prinnumeroase fire narative, aufost retipãrite într-un singurvolum, cu prefaþa de la primaediþie la Paradis,aparþinându-i lui MirceaHoria Simionescu, ºi cuincluderea, la final, a destulde numeroaselor reacþii critice, semnate,între alþii, de Barbu Cioculescu, Henri Zalis,Iulian Filip, Florentin Popescu, MargaretaBineaþã, George Coandã, Emil Vasilescu,Lucian Chiºu, Sultana Craia.

Ideea autorului de a alãtura cele douãtexte este salutarã, întrucât avem de-a face,în fond, cu un singur roman în douã pãrþi.Citit acum ca atare, el dezvãluie aspectenesesizate de primii comentatori, carele-au considerat, îndeobºte, chiar dupãapariþia Ieºirii din Paradis, mai mult saumai puþin separat.

Titlul romanului (voi numi cele douãvolume, în continuare, astfel) e unoximoron implicit, deoarece cartea lui MihaiStan, cu puternice rãdãcini autobiografice de unde o senzaþie de tonifiantãautenticitate , creeazã o imagine plinã deculoare, marcatã de un sarcasm potolit,

dar ºi de un agreabil ºi adesea savurosumor, a infernului comunist care a marcatexistenþa protagonistului, un exclus careface eforturi de a se salva ºi care este, laurma urmei, un transparent alter ego alautorului (prezent ºi el, ca atare, manipu-lator declarat al firelor epice, în text). Esteaspectul care a mobilizat în cea mai mare

mãsurã atenþia comenta-torilor în momentul apariþieicelor douã volume, prilejuin-du-le adesea adevãrate eseuridespre epoca de tristã ºipermanentã amintire,construite în margineatextului comentat. Ceea cetrebuie numaidecât observateste faptul cã, înscrisã înorizontul relativ nume-roaselor (dar nu întotdeaunaconvingãtoarelor) apariþiireferitoare la perioadacomunistã, de la jurnale ºi

memorii la pamflete mai mult sau mai puþinbine þintite (dominã, în acest sens, în multedintre cãrþile de acest soi, o evidentã lipsãde nuanþare, datoratã, la autorii mai tineri,ºi lipsei de cunoaºtere realã a epocii, ca ºicarenþelor de documentare, însã ºi uneiprea lesnicioase înclinaþii cãtre grotesc ºicaricaturã, într-un soi de susþinut ºisimplificator ideologism à l envers), cartealui Mihai Stan izbuteºte, dincolo deevidentele note satirice ºi de umorul nu odatã plin de vervã, dar ºi de amãrãciune,sã pãstreze dreapta mãsurã ºi sã nu ºarjeze.

AM MAI FÃCUT, scriind despreClone, observaþia cã Mihai Stan este unfoarte bun cunoscãtor de literaturã, ºi cudeosebire de prozã. De aici vine o anumeingeniozitate a construcþiei în romanele sale,ca ºi cochetarea cu ceea ce ar putea fidefinit drept tehnicã postmodernã, deºi,pânã la urmã, modernitatea nu vine dinabordarea acestei tehnici. Existã, chiar, în

* Mihai Stan, Paradis. Ieºirea din Paradis (ediþiaa II-a), Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2009,476 pag.


special în Ieºirea din Paradis, un excesde consideraþii metatextuale ºi o anumeafectare în acest sens. Dar acestea suntaspecte secundare, pentru cã autorul arece povesti ºi o face, dincolo de mode ºiprocedee, dar ºi de unele mici ºi scuzabileinadecvãri, în modul cel mai convingãtor.Totuºi, construcþia romanului e importantãºi necesitã atenþia cuvenitã.

Paradis are, ca ºi partea a doua atextului, o evidentã legãturã cu biografiaautorului ºi cu fragmentul de lume în care avieþuit, furnizându-i tipologia ºiindividualitãþile, într-un roman care lasã, înunele momente, locul memoriilor sau capãtãtentã eseisticã. Dl Barbu Cioculescu observa,pe bunã dreptate, cã oscilaþia aceasta întremai multe posibilitãþi (ºi în special întreficþiune ºi memorialisticã) are, în fiecarecaz, pãrþile ei de câºtig ºi de pierdere. Ceeace înseamnã cã, pânã la urmã, soluþianarativã e lipsitã de artificialitate.

Prima parte (Paradis), alcãtuitã din23 de capitole, se constituie, la o priviremai atentã, din douã secvenþe de dimensiuniinegale, cãrora li se adaugã un epilog.

Prima secvenþã (cap. 1-19) este pre-dominant rememorativã. Aflat la adunareaUTC- cadre didactice dintr-o ºcoalã decorecþie numitã pretenþios Institutul Spe-cial de Reeducare a Minorilor Delureni (ede precizat cã o asemenea ºcoalã a existatºi mai existã în Gãeºti, autorul a fostprofesor acolo, iar pentru cine a cunoscutfaptele e lesne a ghici, sub numele ºiînfãþiºãrile abia schimbate, chiar oameniireali), protagonistul, tânãr profesor deistorie, evadeazã din realul agresant alfrazelor-tip, al limbii de lemn, al lozincilor,al atitudinilor de circumstanþã ºi al mimãriigenerale a interesului (formã de sustragere,dar de alt tip, ºi aceasta, dublatã de deseleincursiuni la cârciuma situatã chiar îndrumul slujitorilor ºcolii cu pricina, fie eiprofesori sau caralii) în amintire, trezitdin când în când din reveria lui salvatoare,de evenimentele dinafarã, spre a luneca dinnou în spaþiul securizant al memoriei.Existã, desigur, în tot acest mecanism oevidentã strategie narativã, cu atât mai multcu cât textul este produs, convenþional, dinînsumarea surprinzãtoare (care ar putea sãparã discutabilã, dar creeazã, în fond,interesante efecte) a trei planuri temporaleºi a douã perspective. Unghiului de privireºi înþelegere al personajului, carependuleazã între realitatea concretã repedeabolitã ºi propriul sãu trecut, i se adaugãcel al autorului, scriptor inserând

comentarii cu privire la evoluþia ulterioarãa faptelor, aceste prospecþiuni mergândpânã cãtre prezentul scrierii. E un procedeuingenios, asumat de cãtre autor împreunãcu eventualele sale riscuri.

Dincolo de aspectele de tehnicãliterarã, avem în faþã, înainte de toate, unfel de roman de formaþie, care e,deopotrivã, romanul unui destin, coinci-dent într-o foarte mare mãsurã cutraiectoria existenþialã a autorului(constatare ce nu e nicidecum un privilegiual cititorului care cunoaºte ºi din alte sursefaptele, deoarece coincidenþa aceasta estesugeratã cu discreþie în multe locuri aletextului). Este, cum am arãtat, destinul unuiexclus care luptã sã supravieþuiascã moral.Protagonistul îºi rememoreazã oarecumsincopat (din pricini de strategie auctorialã)copilãria, adolescenþa, anii de armatã, destudiu, de profesie toate marcate în chipdecisiv de un soi de pãcat originar, acelade a proveni dintr-o familie însemnatã cufierul roºu: tatãl, fost militar, primeºte ocondamnare de ºapte ani din motive politicenu foarte clare pentru copil, dar nici pentrumaturul care îºi va rememora traiectoriavieþii. Este o discriminare mutilantã ºicreatoare de complexe, resimþitã cudeosebire cãtre sfârºitul adolescenþei, cândi se bareazã, din motive de dosar, accesulla facultate, apoi este dibuit la ºcoalapostlicealã de petrol, unde se înscrisese îndisperare de cauzã, ºi încorporat la ounitate de geniu, un soi de bataliondisciplinar, unde simte mereu ochiulvigilent al Securitãþii urmãrindu-l, cum ova face aproape tot timpul, chiar ºi dupãevenimentele din decembrie 1989. Reuºindsã urmeze, totuºi, facultatea de istorie,absolventul, marcat în continuare deaceeaºi suspiciune a Organelor, se vedesilit sã lucreze la un depozit de carte, sprea izbuti, pânã la urmã, paradoxal, tot cuajutorul unui securist (mai de omenie, cums-ar zice) sã devinã profesor la ºcoala decorecþie din Delureni, condusã de abilul,cinicul, dar ºi generosul franc ºi plin deumor cãpitan Formide, profesor de istorieel însuºi, imagine memorabilã a uneipersoane reale.

Toatã aceastã traiectorie existenþialã seconstituie din rememorarea fluctuantã ºioarecum capricioasã a personajului dintimpul ºedinþei. Paginile de evocare acopilãriei sunt de mare frumuseþe ºisensibilitate. Ele alcãtuiesc, totodatã, un micºi fermecãtor roman al familiei. Rãmâneîn amintire figura mamei, Helene, dar ºi


cea a hâtrului bunic Grigore Neaþã,povestitor plin de har, autor de istorioarecu tâlc pentru educarea discretã anepoþilor, fost primar (ºi fost posesor alunei moºioare) care nu-i are deloc la inimãpe comuniºti ºi care le vorbeºte nepoþilordespre viaþa politicã interbelicã, cel maiadesea cu umor ºi mai rar sec ºi jurnalistic.Remarcabile sunt paginile consacratejocurilor copilãriei (care se politizeazãtreptat), dar mai ales cele referitoare ladescoperirea vrajei lecturii, cu enigmaticaEveline, fata cu minþile rãtãcite a familiei defoºti moºieri Meleca, de la care primeºteprimele cãrþi ºi primele sfaturi, iar apoi, dupãsinuciderea ei, o întreagã sacoºã carecuprinde volumele numerotate în ordineadoritã a lecturii. Alãturi de acest chip devenitfantasmã a amintirii, ceata de prieteni, cufirile ºi condiþiile lor asemãnãtoare saudiferite ºi cu jocurile lor care le dezvãluie,în fond, caracterul ºi aspiraþiile: Salomeea,Ghregory (fratele), Filerot, cel mai prizãritdin ceatã (care va ajunge inspector ºcolar),Iacob ºi Petru, Alupompieru, dar mai alesIosif, cel provenind dintr-o familie cu bundosar, pionierul care, într-un capitolsavuros, face un fel de ºedinþã cu ceilalþi, ºicare va deveni activist de partid (fiind prezentla ºedinþa din atmosfera cãreia protagonistulse retrage în spaþiul protector al amintirii ºideterminând, alãturi de Formide, spre a-lscãpa de asalturile securiºtilor, care voiausã-l facã informator, în final, alegerea luica secretar UTC), descurcãreþul Iosif careva cãdea în picioare ºi dupã Revoluþie. Lanivelul întregului acum închegat, ne dãmseama cã autorul a cãutat cu fineþe germeniidevenirii ºi disponibilitãþile viitorului destinsocial în inocenþa aparentã a vârstei fragile,gãsind tot acolo condiþia de prizonier aliluziei, care-i va marca personajului sãuîntreaga viaþã.

ESTE notabil faptul cã un roman cuun atare subiect n-a devenit integral unulvituperant ori sarcastic, deºi notele de acestfel nu lipsesc, dar sunt dublate de uncvasipermanent ºi benefic umor. Figurilesunt foarte bine prinse, de la micul dema-gog Oniga, maistrul care conduce ºedinþaUTC, ori profesoara Popoescu, iubitapersonajului, cea care citeºte un materialmetodic împãnat strategic de zicerileTovarãºului, pânã la securiºtii Predoi sauMulþescu. Registrul ironic ºi tendinþa cãtrecaricaturã îi sunt cel mai la îndemânãautorului, care creeazã, astfel, bunãoarã,memorabila scenã a consiliului de familie

ce ar fi sã decidã destinul tânãruluiabsolvent de liceu, consiliu la fel de eficientprecum cel prezidat de prinþesa Hangerliuîn Scrinul negru, rolul principal jucându-laici unchiul inspector ºcolar, miculduplicitar de nevoie Tiptilicã. În acelaºiregistru va fi conturatã, în cea de-a douasecvenþã din Paradis, figura activistuluide partid Tovghe, cum îi zice toatã lumea,depozitar al unei strãlucitoare limbi de lemnpe care autorul n-a uitat-o ºi, mai ales, ºties-o reproducã ironic, mai adãugând ce ede adãugat (ºi ce a reþinut din lecþia luiCaragiale) ca ea sã devinã suculentã: Înrealitate, se temeau al dracului de faptul cão ºedinþã a grupei de partid, având doarpatru membri, echivalentul celulei din aºa-zisa ilegalitate a partidului, se putea lesnetransforma în altceva ; se semnalaserãcazuri pe lângã Braºov, care numai datoritãvigilenþei tovarãºilor securiºti nu luaserãamploare, când în astfel de grupe sepuneau la cale planuri de înlãturare a puteriipoporului, a dictaturii clasei muncitoare,tovarãºi, numai vigilenþa comuniºtiloradevãraþi, angajaþi cu trup ºi suflet întraducerea în viaþã a politicii PCR, aindicaþiilor genialului nostru conducãtor,preºedintele þãrii, tovarãºul NicolaeCeauºescu, fãcuse ca aceste comploturi,în care erau implicate ºi agenturi strãinede spionaj () sã eºueze, le ziseseinstructorul de partid, tovarãºul Ghe.

A DOUA secvenþã, mult mai restrânsãca prima, din Paradis (capitolele 20-22),reînnoadã firul epic cu prima dupãdesfiinþarea (ºi apoi rapida reînfiinþare) aºcolii de corecþie. Protagonistul este acumprofesor în satul Desubdeal, prilej pentruautor de a continua mica paradã adascãlilor, ce va lua amploare în Ieºireadin Paradis, unde bãnuitului informatorSobã sau noului director al ºcolii decorecþie, Virgil Cutraº, i se vor alãtura altefiguri bine prinse din lumea ºcolii. Stiluleste aici ceva mai rezumativ, dominãperspectiva auctorialã, rememorarea lasãloc prezentului, care începe sã irumpã.Penultimul capitol încearcã sã fixeze, cuunele excese eseistice, o imagine aevenimentelor din decembrie. Insectarul defiguri caricate al romanului se îmbogãþeºtecu încã una: profesorul de francezãBãrcãnescu, participant la revoluþie, ce vadeveni politician. Autorul constatã ºi acum(ºi-l va constata ºi mai acut în celãlalt ro-man) echivocul stãrii de fapt, ca ºi propriacondiþie echivocã, semn cã, în realitate,


nu s-a schimbat mai nimic. Astfel, figuriodioase din trecut se caþãrã abil pe scaranoii (ºi totodatã vechii) lumi, iarprotagonistul se descoperã prieten cupropriul sãu torþionar, fostul securistMulþescu. Epilogul este nu doarsemnificativ, dar ºi demn de orice prozatorautentic: în parcul oraºului, construit defostul ºef comunist al judeþului, care acumsomnoleazã, decrepit, pe o bancã, nepoþicaacestuia, Eveline, zburdã alãturi de fiica ceamicã a protagonistului, Salomeea. Situaþieaproape simbolicã sugerând speranþa uneialte lumi. Cãci sã nu uitãm: o Salomee ºi oEveline au mai existat cândva, ceeaînseamnã cã istoria se repetã. Dar poatecu alt deznodãmânt.

CONTINUÂND cronologic acþiuneadin primul text, Ieºirea din Paradis este,de fapt, un al doilea volum al aceluiaºi ro-man. Existã aici, cel puþin aparent, anumitediferenþe de tehnicã narativã, construcþiatextului, care se autogenereazã, fiind maicomplicatã, iar consideraþiile metatextualemai abundente (deºi nu întotdeaunafuncþionale). Senzaþia dominantã rãmâneaceea cã în lume nu s-a schimbat nimic.În orice caz, protagonistul va fi ºi în noualume un exclus, un exilat de voie în teritoriulcontemplaþiei ºi al iluziei. Dezgustat filozoficde ceea ce vede. Dar ºi dedublat. Dublulsãu este profesorul de românã GicuVãlimãrescu, de la ºcoala din Delureni undese aflã acum. Un cabotin inteligent, careciteºte agenda CEC în care protagonistulîºi þine un soi de jurnal, întrerupt uneori deflash-backuri ce reînvie fragmente dinatmosfera ºi din lumea evocatã înParadis, completând, între altele,imaginea singurului paradis autentic (deºicu umbre de tragism): copilãria. Romanulse scrie, aºa-zicând, la douã mâini (dar nuneapãrat ºi în douã registre): GicuVãlimãrescu citeºte ºi apoi comenteazãtextul protagonistului, neezitând sã rescrieunele pagini. Dintr-un astfel de adaos iesefigura memorabilã (deºi episodicã) a celuide-al doilea volum, seducãtoarea ºiinsaþiabila Marlena, tânãra profesoarã detehnologie, eroina unei scene picante (deviaþã ºi de prozã), invidiatã în secret detoate colegele acrite de cancelarie ºi doritãla fel de secret de mai toþi bãrbaþii. Darpaginile cu adevãrat memorabile, realizateîn registru grotesc, sunt cele careînfãþiºeazã schimbarea revoluþionarã aconducerii Inspectoratului ªcolar dinDelureni, prin acþiunea unui comando bine

închegat ºi cu excelentã unitate dobânditãîn timpul îndelungatei coabitãri princârciumile oraºului () format dinconducerea cercului profesorilor deeducaþie fizicã, al cãror lider necontestatera Floricã Isidor, un desubdeleanporeclit, nimeni nu mai ºtia de ce,Pecingine, ce-ºi datora notorietateafaptului cã acum mulþi ani în urmã fusese un talentat centru atacant al echipeide divizia C «Sondorul roºu». Trãgând,într-un mod foarte cunoscut din realitate,abil ºi cinic sforile, puciºtii izbutesc sã iaputerea, alãturându-ºi-l, ca pe el mai avizatom în încurcatele probleme aleînvãþãmântului judeþean, pe inspectorul depersonal Filerot. Reduplicatã la infinit,aceasta e nu doar imaginea Delurenilor, dara întregii þãri, aflate într-o aparentãschimbare. Agenda naratorului alãturãsugestiv, implicând o dimensiune ludicãmetatextualã, imagini disparate, din carerezultã talmeº-balmeºul postrevoluþionar, încare cei vechi devin, ca în cunoscutulslogan al anilor 90, cei noi. La cârciumaNefertiti se pun la cale treburile politice ºise creeazã un nou partid, în careprotagonistul este atras. Prilej pentru autor(cel al textului din agendã, dar ºi cel alromanului, care adaugã note de subsol dinactivitatea sa realã, de editor ºi redactor-ºef de revistã) de a ironiza, de a caricaturiza,de a rãsturna în grotesc. Sau, mai bine, dea surprinde grotescul. Din toate se încheagão lume de bâlci, a echivocului ºi a confuziei.În care protagonistul resimte o înstrãinarecamusianã. De aici ºi finalul, prins într-oanecdotã metaliterarã: pleacã în Australia,unde predã româna copiilor de imigranþi.Agenda sa, gãsitã de femeia de serviciu aºcolii, este cumpãratã de un editor (MihaiStan, desigur), care o dã tiparului,adãugând un epilog în care noteazã, în spiritludic, între altele, ce s-a întâmplat cucâteva personaje ºi pune, totuºi, la îndoialãautoexilul protagonistului. Comedialiteraturii din cel de-al doilea volum, frumosintegratã ansamblului, nu trebuie sãestompeze, mai ales în ochii comenta-torilor, substanþa sa autenticã.

Scris alert, cu sigur simþ al limbii ºi alcompoziþiei, romanul în douã pãrþi (care eºi un text cu cheie, ce ar fi sã stârneascãtrãitorilor în zona Delurenilor deveniþi,iatã, topos literar acribioase cercetãri, esteremarcabil. Dacã n-am trãi într-un timp încare oamenii au uitat drumul librãriei ºi albibliotecii, el ar trebui sã fie o carte deindiscutabil succes.


George Anca

EMINESCU 160Poeþi indieni traducãtori ai lui Eminescu (1)

STEIURI

Cu primii studenþi indienicare aleseserã, în 1977,româna ca obiect de studiula Universitatea din Delhi,ajunsesem la un presenti-ment ºi la o sufixaþie cu unlung drum înapoi spre a neînvrednici de Eminescu. Iarpânã în 1984, numele ºipoezia sa n-au lipsit de la nicio rãscruce a studiilor noastreromâneºti din capitalaindianã, devenind metodã ºi însemn,bibliotecã ºi academie, înviindu-ºipiedestalul la reuniuni poetice panindiene,conferinþe de literaturã, traduceri,sanscritã, antropologie, pace, limbi strãine,aniversãri... Începând ori sfârºind cu Eusunt Luceafãrul, în opera eminescianã seregãseau, ca de la sine, cele patru maha-vakyas (mari afirmaþii) Ayam AtmaBrahma (sinele acesta este Brahman dinAtharvaveda ºi Mandukya Upanishad),Prajnanam Brahma (cunoaºterea esteBrahman din Rigveda ºi Aitareya

Upanishad), Ta tvam asi (tueºti acela din ChandogyaUpanishad), Aham Brahmaasmi (eu sunt Brahma dinYajurveda ºi BrihadaranyakaUpanishad).

Dacã, anterior, tradu-cerile din poezia românã aleAmritei Pritam, în punjabi, aleAmitei Ray-Bhose, în bengali,sau ale lui Gregor Mac Hastieîn englezã (publicate de

Krishna Srinivas, la Madras, în Poet)pãreau a surprinde fenomenul poeticromânesc dinspre poezia post-eminescianãspre Eminescu, scriitorii ºi universitarii cele-au urmat priveau dinspre Eminescu spremodernitate, în fapt, dinspre Eminescu spreEminescu. E vorba, mai ales, despre scriitoride la departamentul de limbi indienemoderne, pe acelaºi culoar cu departamentulde limbi europene moderne ºi cu cel desanscritã, decan Satya Vrat Shastri (apoirector al Universitãþii sanscrite din Puri conotaþie româneascã: Alecu Ghica), cu

Romanian classics in Sanskrit, un caieþel copertat în carton khadi, artizanal,tipãrit pe alb, cu tuº roºu, în alfabet devanagari, nu avea decât simbolic destinaþiasacralitãþii ºi clasicitãþii limbii sanscrite, altfel o limbã moartã. Se voia ºi opartiturã, întâi sub ochii traducãtoarei, din româneºte, dr. Urmila Rani Trikha într-adevãr, adesea cânta, ºi public ºi în intimitate, acele echivalenþe cu putereritualã, poate precum Ion Creangã îºi silabisea, ca pe o muzicã, abecedarul, ce sãmai zicem de Amintiri. Un prestigiu textual dincolo chiar de accesul la senssuplimenta atractivitatea clasicitãþii româneºti pânã la asimilarea subconºtientãcelei a Indiei. ªi mai simfonic, Luceafãrul lui Eminescu, Dyvyagraha, tot însanscritã, iar în hindi, Memna/Mioriþa se recitau trilingv, se studiau dupã ometodologie milenarã, dar ºi improvizatã de fiecare student, la un curs de limbã,de literaturã românã, în cãutare disperatã de punþi, fie ºi recunoscând salutul-rugãciune Ram-Ram în (ªi dacã) ram (ramuri bat în geam), alþii ºi în o, rãmâi,rãmâi la mine. Sunetele româneºti regãsindu-se în cea mai veche limbã clasicã oriîn limba oficialã a celei mai numeroase democraþii actuale vor fi reîncarnat, într-unavatar pe viu, de studiu universitar, un mesaj altfel, pe cât de dumnezeiesc înochii conaþionalilor dincolo de deconstruirea la modã, politicã -, sortit închideriiîn sine, spre frustarea noilor porniþi, în ce lume, fãrã clasici.


departamentul de filosofie condus de poetapianistã Margaret Chatterjee. Odatã ascultatoriginalul, ritmurile creaþiei eminescienes-au resonorizat în eufoniile proprii limbilorþintã, uneori într-o atmosferã de supra-traducere, de comunicare dincolo de barierelingvistice cu poezia însãºi, oricum, orecepþie ieºitã din comun a sufletuluiromânesc în India, prin poezia lui Eminescu.

Guest House, D.U., Lounge, 14ianuarie 1979 (din jurnal):... vice-cancelarul (rectorul) R.C. Mehrotra avorbit despre un mare poet al Românieiºi al lumii, care a trãit acum o sutã de ani,a murit tânãr. A fãcut consideraþii despreviaþã ºi moarte, a citit în englezã ºi hindi(traducerea sa, voit în hindustani, pentrucã în invitaþie citise, urdu, mushaira air-poet -, iar în ziare, kavi-sammelan kavi-poet) Kamadeva, scuzându-se cãnu poate ajunge la înãlþimea originalului.Harbhajan Singh, discursul sãu este unadin bunele contribuþii eminesciene, ca ºialegerea citatelor de la Glossa la Odã înmetru antic. A recitat un poem al sãu înpunjabi, pentru Eminescu, de la poet lapoet, complicat cu Sartre (vice-cancelarull-a felicitat când totul se sfârºise).Întâlnirea s-a dat în Scrisoarea I Rigveda, cum ºtiu cã prof. R.V. Joshi n-avenit, îl invit pe dr. Mahendra Dave sãrecite imnul originii ºi versiunea sanscritãdin Scrisoare, apoi spun în româneºte(studenþii mei, de faþã), apoi prof. Mar-garet Chatterjee în englezã, dr. UshaChoudhuri în hindi (Usha, ca ºi Marga-ret, îºi împart un academism bengalo-anglo-românesc), dr. Noor citeºteversiunea lui Curbhaghat Singh (trimisãdin Ludhiana) în punjabi, O.M. Anujan înmalayalam (versiunea sa integralã dinScrisoarea I publicatã în Matrubhumiweekly, Calicut, 1979, 27mai), în fine,P. Balssubramanian în tamilã (tamil).Ambasadorul Dumitru Niculescu spunelucruri de bun simþ ºi recitã traducerealui Leviþki din La steaua. Cu Vinod ºi Afzalam încins acasã o mushaira de cinci ore...

Ani de zile ne-am salutat printrepalmierii din compound-ul Universitãþii dinDelhi cei ce ne întâlnisem, la început, înScrisoarea I. O.M. Anujan îi pãstrasemetrul în malayalam, ceea ce nu fãcusecu mandakranta lui Kalidasa dinMeghaduta, în versiunea-i malayalam (ceeace eu am încercat în româneºte kascitkanta virahaguruna svadhikara pramattah/ paºnicei doamne departe într-un aspru

pe-un an detrona , dar am asistat în 1983,revanºã a dansului asupra metrului, laspectacolul yakshagana pe scenariul luiAnujan dupã Kalidasa). Poemul sãu Rostireeste de înþeles tocmai în Alaka slãvitã deyaksha în Meghaduta cãtre norul vestitor.Mahendra Dave, un universalist al studiilorgujarate, mereu neslãvindu-se pe sine cipe alþii, o datã silabisind o Mioriþã a lui RavjiPatel cântec pentru umbra morþii pemelodie de nuntã , se lansase într-oexperienþã poeticã avatarã, i se pãrea,traducând, tot integral, Scrisoarea I. R.V.Joshi, cu limba maternã sanscritã,conducea departamentul sanscrit, îºiîncheiase a treia carte pentru a treia zeiþã,lucra un tratat asupra nyaya când a tradusºi pasajul rigvedic eminescian, trecuseprintr-o operaþie, avea sã îndeplineascã încãun profesorat în Mexico, sã revinã înfruntea departamentului ºi în apartamentulsãu din Model Town. Într-o vizitã la dr.Nagendra, am auzit bunã ziua, spus deIndranath Choudhuri, iar seara toatã familiami se afla în Tagore Park în ospeþia aleisale, în anii lor din Bucureºti, laUniversitate, predând, el, hindi, doamnaUsha, sanscritã. Deºi locuiam ºi lucramaproape uºã-n uºã, la Margaret Chatterjeefusesem introdus printr-o scrisoare dinBombay a lui Mulk Raj Anand (scrisesemºi eu la o sutã de universitãþi indiene dupãeventuala urmã româneascã în colecþiile lor,împãrtãºisem corespondenþe din Allahabadde la Upendranath Ashk, din Gujarat de laUshanas, din Bangalore, Calcutta oriBombay de la Raghavan, când mai trãia).

Din 1981, Urmila Rani Trikha,profesoarã universitarã de sanscritã, aînvãþat româneºte pentru a-l citi peEminescu, traducând apoi în metru(anushtub) rigvedic (ºi avestic)Luceafãrul, pe urmã alte poemeeminesciene ºi o microantologie de poeþiclasici români Dosoftei, Eminescu,Brâncuºi, Macedonski, Arghezi, Bacovia,Goga, Blaga, Voiculescu- în sanscritã,publicate la Academia Internaþionalã MihaiEminescu în 1983. A tradus ºi în hindi:Mioriþa / Memna (publicatã în Inedited;versiunea hindi a lui Nicolae Zbera dupãMeºterul Manole a apãrut în Latinitas,8, 1983, Delhi).

Publicase, mai înainte, o carte dereferinþã despre Mahabharata, iar versurileoriginale ºi le-a scris în româneºte. Amnotat, pentru o corespondenþã Gitagovinda Luceafãrul în Latinitas, cã, dacã


traducãtoarea lui Eminescu în sanscritã aºtiut mai bine româneºte, apoi cineva ºtiemai bine Eminescu dupã traducerea luiJayadeva în româneºte.

Amritei Pritam am îndrãznit a mãadresa, asemeni conaþionalilor ei familiari,cu didi ji. Pentru cã spusese fãrã ezitare,ochii frumoºi rãspândind o neuitatã luminã,a fi împreunã cu noi întru o academieEminescu. Firesc, o invitasem preºedintã.

Interesat fanatic de poeþii românicongeneri, Vinod Seth a fãcut-o în spiritdin ce în ce mai eminescian. A tradus într-untârziu Doina în hindi, dupã ce dedicase,de la Eminescu la Sergiu Al-George,poeziei înseºi versul sãu avataric. De cinei-a amintit Eminescu atunci când îltraducea? Vinod Seth: Mã întreb dacã deKalidasa de Tagore ori de noi având vârstapãmântului. Oricum, mi-am amintit deEminescu în timp ce traduceam vreo sutãde poeþi români, din care cincizeci au fostdeja publicaþi la Academia InternaþionalãMihai Eminescu din Delhi. Am scrisatunci un poem Eminescu, nu unulbiografic, mai de grabã un poem-impact.Sã fi fost din memorie?

La Academia Eminescu ºi-n reuniuniindo-eminescologice s-au întâlnit, nu odatã, literaþi din Santiniketan, oficiant fiindatunci profesorul Tagore de laUniversitatea Delhi Sisir Kumar Das. Adânccunoscãtor de greacã, bunul meu prietentradusese în bengalezã Poetica luiAristotel, Troienele de Euripide... ChandraBhose corecta ºpalturile la cartea sa despreBahtin. Se frãmânta ca preºedinte alAsociaþiei pentru literaturã indianãcomparatã. O searã, Sisir imprima înbengali, în timp ce Memna (doamnaTrikha) îºi lua timpul cântecului vãcãresc(Gitagovinda), în traducerea mea, paralelcu originalul jayadevian ºi comentariulcomparatist. A venit rândul lui Tagore,Sisir rostind dedicaþia acestuia cãtre un poetde peste o sutã de ani, în 1992, apoistrãlucit ºi adorat în revoltã zeul. A încheiatdesluºindu-ºi din original trei poemeproprii, Asha, Char pashe, Lorai. Cum amterminat noi, s-a stins lumina.

Nilima Das, poeta Almorei, obiºnuia,la o vreme, sã cânte poezii de Eminescupe muzicã proprie. Sã asculþi cântându-seEminescu în Himalaya, în ochi cuneschimbãtoarele zãpezi de pe Trishul ºiNanda Devi... (Comparaþia Eminescu-Milarepa mi-o publicase dr. LokeshChandra la Academia Internaþionalã pentru

Culturã Indianã). Am tradus împreunã oIndia în româneºte (poeme româneºti deinspiraþie India), publicatã. Nilima a începutºi un roman, Namaskar Nicolae, pornindde la întâlnirea cu Eminescu (oarecum, prinSergiu Al-George). A comentat Bacovia.Cartea ei My Roots a fost recenzatã deAnna Mathai (nu se cunosc), care ºi eatradusese ad-hoc din româneºte, maidemult, în Biblioteca Eminescu.

ªi un poet din Indore (conotaþieBrâncuºi), Som Dutt, cerea, prin ziaristulRajendra Mathur, o carte Eminescu.Aceºti cunoscuþi, la vedere ori nu, neprefãcusem în ediþii eminesciene, printretemplele-cheie ale Indiei într-o traduceresui-generis a culturilor întru Eminescu.Raja Rao citase din Dante ºi Paul Valérycând Kapila Vatsyayan, ministru, ne-afãcut cunoºtinþã întãrind cu a scrisdespre Eminescu. Tot ea referise, caSatya Vrat Shastri ori Sergiu Al-George(parcã ascult prima oarã Eminescu),Luceafãrul în sanscritã, binecuvântaseAcademia Eminescu tocmai îl vãzusepe Eliade; altfel, o salutai la recitaluri depoezie sanscritã, stãteai lângã ea laconferinþa naþionalã de literaturãcomparatã, la o conferinþã deKrishnamurti, într-o expoziþie Rodin, ladiscuþii despre copy-right; fratele ei îidedicase poezii, ei ºi lui Brâncuºi, (îndimineaþa aceea citise din Baudelaire cumaº fi citit eu din Eminescu). Mi-amintescdin poemul pierdut (de el) al lui HarbhajanSingh de o libertate Eminescu probabilpoetul înseamnã libertate, aºa cumEminescu înseamnã poetul.

A traduce în limba lui Eminescu dinversurile traducãtorilor sãi în limbi indienetulburã poate acele ediþii, miniate, pierduteºi mereu renãscãtoare la prilejuri de tensiunieminesciene, ca ºi cum nu ºi-ar maiaparþine loruºi, nici destinatarilor iluzorii adesea, poeþii români. Aþi recitat dintr-unpoet român? o întrebase retoric primaruloraºului Delhi pe Amrita Pritam dupã unrecital. ªi un bãcan din Doraha de ne-amîmprietenit auzise de România tot dintr-oconferinþã a ei...

Mai degrabã intimaþii intransmisibile,originalele traducãtorilor lui Eminescu,aproximate amical, în coautorat, înromâneºte, dau dimensiunea însãºi aindianitãþii la ea acasã, pre- ºi post moderne,fãrã aura de care o însoþise poetul roman-tic, nu fãrã arhaitatea universalã comunã,subteran (sub-celest) celor douã culturi,


ca în viziunea lui Sergiu Al-George, încartea sa ultimã, obligându-l, de lumeamaycã metaforizatã prin Brahma, lacomentariul eminescologic. Însãºi nota defiresc în traducerea ca o transcriere apoeziei eminesciene în limbi indienedecurge, poate, din consubstanþialitateacântului vechi, vedic, marcat de dukhabudhistã ori iblis-ul sufic. Am consemnat,la un congres de antropologie, traseulRigveda (Nasadia sukta) versiunegermanã versiune românã (Eminescu) Scrisoarea I versiune sanscritã (aScrisorii): aceasta din urmã, netradusãvreodatã în românã, n-ar mai rezulta înScrisoarea I, cum Scrisoarea, în sanscritã,nu se transcrie prin chiar Imnul originii...

Versiunea româneascã dinGitagovinda lui Jayadeva a fost ºi ascultatã,ºi comentatã, ºi tipãritã în India în termeniiºi deschiderea ce întâmpinaserã versiunileindo-eminesciene. Întâlnirea se petrecuseîn câþiva ani, avea sã devinã amintirea deacum, totuºi, în adâncimile acelea se

articulau metric formele în sine ale poezieiuniversal unificatoare, întorcându-neantologii personale într-o antopoezie decare am fãcut caz în câteva ocazii publice,ca dupã o intenþionalitate eminescianã.Dacã, versionând Meghaduta, veneau înminte norii baudelairieni, în relieful lor seprofilau mai apropiat împreunã, cum seintuise comparatist, Eminescu ºi Kalidasa.Am citit din versiunea româneascã într-osearã când O.M. Anujan a recitat dintraducerea sa în malayam a aceluiaºi poem:neobiºnuit de înalt pentru un indian, O.M.Anujan era la fel de inspirat ca atunci cândrecitase din Eminescu (poezia proprie undã muzicalã cãlãtoritã neºtiut de marinariice o cântã cu imnurile lui pe coastelemãrilor ce înconjoarã Kerala). Am fost lanunta fiicei lui Anujan, la cea a fiicei luiMahendra Dave nu ajunsesem. Mireselecred cã se cunosc între ele. Cum seîntâmplã ºi cu versuri de pe vârfuri atât deîndepãrtate ale poeziei, regãsindu-se înritualul etern fericitor al nunþii.

Aceste douã þãri n-avuseserã decât odinastie comunã, restul de regi ºi împãraþicare domniserã acolo fiind bãºtinaºi danezisau mozambicani. Nu se preciza în acesteexplicaþii materne de ce, totuºi, cele douãþãri trecuserã prin aceleaºi rãzboaie, prinaceleaºi frãmântãri sociale. Argumentelefurã înþelese foarte diferit, dar identic, decãtre cei doi prieteni.

Se ajunse la înþelegerea sã se înapoiezecu toþii acasã. Dar ce însemna acest acasã!Pãrerile erau împãrþite, pentru cã danezaPuck se jura cã fusese nãscutã înMozambic, iar mozambicana doamnãSuck nu accepta nici mãcar ideea de amerge în altã parte decât la familia ei dinDanemarca, unde îºi avea rosturile ºi trãisepânã atunci fericitã. Sosirã, în aceeaºi zi,la aceeaºi orã ºi în acelaºi minut, douãavioane speciale, din ele descinserã doibãrbaþi mai în vârstã, dar foarte distinºi,în ciuda faptului cã purtau redingoteasemãnãtoare, fulare ºi pãlãriiasemãnãtoare, monocluri identice,însemnaþi pe gât de câte o aluniþã foarte

vizibilã. Amândoi graseiau, arãtau unobiect în acelaºi timp, îºi suflau nasul cuzgomot, simultan. Se remarcau printr-unaer distins, prin gesturi care corespundeauîntocmai, îºi mângâiau în rãstimpuri bãrbiacu aceeaºi detaºare, ca într-o oglindã.Spuserã aceleaºi cuvinte (în mozambicanãfraza era mai molâie, mai imprecisã, mailungã, spre deosebire de danezã, în careaceeaºi idee se exprima redundant, difuz,echivoc), îºi sãrutarã fiii ºi soþiile, le co-municarã volubili mersul bursei de laLondra ºi situaþia pe frontul din Borneo,apoi, dupã ce luarã cafeaua, dãdurã sem-nalul de plecare.

Se urcarã în cele douã avioane identiceºi îºi luarã zborul.

Suck, mozambicanul, cu mama ºi tatãlsãu mozambicani, se îndreptarã, dupã oscurtã manevrã, spre Danemarca, iarPuck, danezul, însoþit de tatãl ºi mama sa,danezi sutã în sutã, spre Mozambic, totdupã o scurtã manevrã.

În timpul zborului lor spre patrie,ascultarã cu plãcere radiojurnalele, caretransmiteau reportaje despre aventura ce-lor doi Mario, lãudau fermitatea pãrinþilor,înþelepciunea finalã a tinerilor. Ascultarãcu interes ºi reclamele care urmarã, în carese vorbea extrem de entuziast despreperformanþele noului tip de Rolls Royce,identic cu tipul de acum doi ani.

Datoriireciproce

(urmare de la pagina 8)


Mihai Cimpoi

NOICA: NEUTRALITATEA CÃMILEIªI FIINÞA BOLNAVÃ (2)

VALENÞE LITERARE

Motivul cel mai serios al neîmpãcãriifilosofului român cu Nietzsche esteneutralitatea logicã, ce reduce raþiunea laun simplu intelect. Lumea e pusã înconcepte, legi ºi sisteme locale (ºtiinþele).Pluralitatea de principii din ce în ce maigenerale produce haos, împinge totul înfantomatic, sãrãceºte bogãþia lumii, orarefiazã. Se instaureazã, din cauzaindiferenþei, noaptea lui Hegel.

E indiferenþa realist-empiricã a Cãmileidin parabola lui Zarathustra, cãreia îi estede ajuns sã simtã povara realului ºi s-opoarte cu o încuviinþare totalã.

Aerul acesta de încuviinþare, fãrãpãrtinire (fãrã nicio intenþie de împotrivirea Leului, adãugãm noi), a Totului, a tot ceeste viu, Noica îl vede în Weltanshauungulnefilosofic al lui Goethe, care îndreptãþeºteexistenþa întregii lumi în aspiraþia ei sprecreºtere ºi împlinire sub o oarbã demonie.

Drept celãlalt mare vinovat alprocesului de încetãþenire a ethosuluineutralitãþii în conºtiinþa modernitãþii esteconsiderat Nietzsche. Nefilosoful Goethes-a înþeles perfect cu filosoful Nietzscheîn aceeaºi pornire cãtre un dincolo de bineºi de rãu, cãtre o oarbã, ineluctabilã la elpateticã pornire. Nietzsche este MareleNeutru, într-un sens Marele sãnãtos allumii noastre. Sãnãtatea aceasta a raþiuniie cea care ne pare hotãrâtoare la Goetheca ºi la el, iar în fiinþa ºi creaþia lorsãnãtoasã a luat cele douã forme extreme:cea de armonie la Goethe, cea de paroxismal normalului, la Nietzsche. Unulîncorporeazã tipul sãnãtos al Sãnãtãþii,celãlalt tipul ei patologic. Amândoi însã, înfelul lor, sunt monºtri de sãnãtate, iarneutralitatea echilibratã a unuia ºi ceapasionalã, aproape misticã a celuilalt, suntîn fond una ºi aceeaºi neutralitate(Constantin Noica, Devenirea întru fiinþã,Bucureºti, 1981, p. 113). Între cei doi stã,

dupã Noica, Hegel care impune raþiuneadincolo de intelect ºi leagã ethosulneutralitãþii de acceptarea nefiinþei.

Douã note de subsol vin sã precizeze,în cazul lui Goethe, cã antropologiacontemporanã întregeºte existenþialismulprin gândirea dispoziþiilor depresive ceþin de tristeþe, ºi a celor exaltatoare ceexprimã psihologiceºte un bolnav = cuinstincte de om sãnãtos, spiritualiceºtefiind tocmai pe dos: sãnãtatea dusã laexasperarea ei absolutã.

Noica obiecteazã atât împotrivaneutralitãþii, cât ºi împotriva excesuluivoinþei. Voinþa nu trebuie sã substituie totulsau sã fie în exces asupra pãrþii. De aceeavoinþa de putere se pare o lamentabilãfilosofie (Jurnal de idei, p. 308).

Cele douã manifestãri sufleteºtifundamentale: cunoaºtere ºi sentiment, potfi infinite; cea de-a treia trebuie sã aibãneapãrat mãsurã. Infinitatea în cele douãeste izvorul binelui, în timp ce în voinþãnaºte rãul. Atunci când modernii au pus înjoc voinþa, a apãrut dezechilibrul în lume.Cele douã þintesc ceva difuz, voinþa cevaanume. Abia atunci sunt bune cunoaºtereaºi sentimentul când au un excès sur le tout,pe când voinþa (în fond o voinþã deputere, lamentabila filosofie a luiNietzsche) nu trebuie sã fie în exces, banici mãcar sã poarte asupra totului sau sãfie în exces asupra pãrþii (C. Noica, Jurnalde idei, Bucureºti, 1990, p. 308).

Cea de-a doua fazã, dialecticã, araporturilor dintre Noica ºi Nietzsche, neînfãþiºeazã la polul opus o împãcaretotalã, la cota admiraþiei supreme, aconceptului vieþii.

Nietzsche, impulsivul ºi anarhiculgânditor, continuându-l pe Schopenhauercare este în linia marilor metafizicieni,fiindcã voinþa sa e mai mult o entitatedecât o realitate, vorbeºte indirect despre


viaþã, lãudând instinctul, sinceritateasimþurilor ºi proclamând drepturile lor(Constantin Noica, Echilibrul spiritual,studii ºi eseuri, 1929-1974, p. 34). James,ºi mai ales Bergson vor impune definitivviaþa ca o categorie aparte a realitãþii.

Respingând ethosul neutralitãþii logice,reprezentat de Cãmilã, Noica acceptã fre-netic pasionalitatea viului, pornirileinstinctuale, sinceritatea simþurilor ºidrepturile lor, reprezentate de Leu.

Cele douã figuri din parabolanietzscheanã sugereazã o luptã dintreconcepte, dintre un concept vechi ºi unulnou, dintre logicã ºi opusul sãu, viaþã.Fireºte, vieþii i s-a opus moartea sau materia(inertã ºi gravã). Duºmãnia clasicãrãmâne cea dintre viaþa fluidã ºi continuãºi logica rigidã ºi discontinuã. Aceasta dinurmã îndârjeºte ºi mãreºte potenþialulcelei dintâi. Viaþa ne este datã, logica e ceeace dãm noi.

Nietzsche revine în meditaþiile luiNoica asupra celor douã feþe ale spiritului:viaþa ºi adevãrul. Spiritului nu-i e datadevãrul; el are nevoie ºi de viaþã. Or,viaþa e un concept subversiv, uniigândindu-se la biologie sau la psihologie,iar cunoscãtorii, respingând reducerea eila viaþa joasã, instinctualã, se vor gândi labiologia sublimatã a lui Nietzsche saula vitalismul lui Driesch sau Bergson(Ibidem, p. 313-314).

Într-un articol publicistic, constituitsub formã de dialog cu un interlocutorimaginar sau concret, Noica pune laîndoialã modul caraghios de a gândi just ºide a spune nu în dreapta ºi în stânga, ºichiar propriului eu: ªi ãsta e idealul tãu?Citeºte-l pe Nietzsche, trebuie sã-l citeºtineapãrat pe Nietzsche. Nietzsche vorbeºteundeva de neadevãr ºi de virtuþile lui. E olimbã pe care n-o cunoaºte, ºi care e totuºicea adevãratã.

De ce trebuie sã fie justã o idee, de ceadevãratã, de ce bunã? O idee nu trebuiedecât sã fie vie. Tu înþelegi bine asta? Dacãnu înþelegi bine, n-ai sã înþelegi bine, n-aisã înþelegi niciodatã nimic (ConstantinNoica, Între suflet ºi spirit, Publicisticã II,1930 iunie 1934, Bucureºti, 1996, p. 78).

Noica observã cã Nietzsche ºiHeidegger, precum ºi mulþi alþi filosofi punîn discuþie metafizica europeanã a Siend-ului pentru cã joacã pe tot sau nimic ºinu vãd precaritãþile fiinþei ºi acuzãtematica ei. E o lipsã de vrere de a oredresa dinlãuntrul ei.

Nietzsche nu se ridicã dincolo dejudecatã, în vremea lui rãmâne în sferaîngustã a judecãþii (a aprecierii,constatãrii), neajungând la raþionament,care cere o înlãnþuire de argumente, odesfãºurare raþionalã. Tot astfel rãmân însat ºi în vremi românii: Nae Ionescu,Cãlinescu, Cioran, toþi criticii. Singuriicare au obþinut Conceptul (nu doarconcepte), sunt Hegel ºi Platon (Jurnalulde idei, p. 277).

O altã disensiune apare în înþelegereasemnificaþiei culturilor. Acestea trebuieabordate ca prilej; naºterea lor ne mirã,nu sfârºiturile. La Brugère este un moral-ist al sfârºitului, Nietzsche ºi Ortega yGasset, specialiºti ai sfârºitului (Ibidem,p. 337). Noutatea, promisiunea culturiieuropene, continuã sã noteze Noica.

Pe parcursul întregii sale publicisticiNietzsche i-a fost lui Noica un confesorsincer; aproapele ºi departele luicombinaþi dialectic, în timp ce pentruCioran a fost un model respins din motivede conservare identitarã. El l-a angajat pevizionarul, misticul (îi considerã misticipe amândoi: pe Goethe ºi Nietzsche),anarhicul, furiosul, pãgânulNietzsche în discuþiile filosofice desprerefugierea în ideal ca laºitate, despre artadramaticã drept gen minor ºi artã pentrumase, despre obiecþiile umilitoare alefuriei contra creºtinismului, despre modulde înþelegere a artei greceºti care nu eraoptimistã, ci pesimistã, despre ceasulistoric al poporului german cu acel sãvrei mai mult ºi cu contrastul dintreNietzsche ºi Bismarck, despre creºtinismºi alcoolism ca douã narcotice aleomenirii, despre univers ca universmuzical (Cioran urmând sugestia luiNietzsche), despre ªtiinþa vicioasã, citatãîn germanã greºit de ªtefan Lupaºcu

Ne sunã ºi astfel, stãruitor, în urechisfatul lui Noica de la 1931: Citeºte-l peNietzsche, trebuie sã-l citeºti neapãrat peNietzsche!.

Tot astfel ne sunã imperativul deveniriiromâneºti modelatã în spirit nietzscheandin Jurnal filosofic (1944): Toatãproblema României nu e numai sã fie, sãfie în eternitate, ci ºi sã devinã. Dar cumpoþi preface fiinþa în devenire? Începândde când? ªi mã gândesc la o Românie carenu suporta pe un Nietzsche spunându-i:Românii nu sunt nimic; ei devin ceva(Constantin Noica, Jurnal filozofic, ed. II,Bucureºti, 1990, p. 76).


Henri Zalis

ÎNTOARCERI ÎN TIMPSAU DESPRE EGOCENTRISM

RECITIRI

De cele mai multe ori jurnalul unuiscriitor ar trebui sã fie operã de maturitate.Sã confrunte trãiri cu deliberãri, rãspundericu intuiþii, precizãri cu reabilitãri.

Ca act concret, deloc strãin de capricii,genul aduce probe caracteriale. Existenþaindividualã, dacã ocoleºte convenþionalul,dezvoltã expansiunea sinelui.

Dar, mai ales, ar trebuisã fie o dovadã de modestie.Din a cãrei umilã intransi-genþã sã nu aparã excese. Celmult rectificãri la jocuri de-ametafizica, eventual cumnota undeva E. Lovinescu descinderi în tranºeeleamãnuntelor.

Liberat de acesteprecizãri preliminare pot sãnumesc textul de care m-amapropiat: Jurnal de MirceaCãrtãrescu. Este un volumamplu, de aproape 470 de pagini. Credinþamea este cã nu lungimea contribuþieimãsoarã devoþiunea auctorialã faþã deprocesul de formare al celui care îºidezvãluie temele familiare. Altundeva cautorientarea jurnalului, limpezirile lui,incursiunile în epoca reconstituitã, directsau indirect.

Nu mã grãbesc sã trag concluzii. Darnu las deoparte un citat, socot edificator:Sursa literaturii fiction ºi non-fiction estecredinþa ridicolã ºi sinucigaºã cã existãlucruri despre care meritã sã scrii ºi careau valoare prin ele însele, în afara scriituriipropriu-zise; iar a doua sursã la fel de bizarãe credinþa cã, pe de altã parte, ºi aceastãscriiturã, implicând formalismul canalelorºi mediilor de comunicare, poate avea cevade valoare.

Simt, de îndatã ce revin la reflecþiilecitate, câteva motive de interogaþie. În primul* Din volumul La gura vulcanului, în pregãtire la

Editura Bibliotheca.

rând surprinde definirea conºtiinþei de dia-rist. Ar fi una privind sursele jurnalului, modulde a le trata pânã la debusolare, oboseala,contrarietatea faþã de aspecte pentru a faceposibile valori imposibile.

Rãzbate, la tot pasul, un narcisismeliberat de rãspunderi grave, de rectificãri

dacã ele se impun.Truculenþele invocate la

ceas târziu, de noapte, maimult apasã efectul decât îlînduplecã.

Am spus cã este vorbade narcisism. Aº puteasusþine cã, în egalã mãsurã,primim acces la paranoiaegocentrismului (vezi, înacest sens, mãrturisirea de lapag. 468: Mã simt singur.ªtiu cã zilele astea, vreosãptãmânã de-aici încolo nuse va mai întâmpla nimic, n-o

sã mai primesc nicio veste de nicãieri).În replicã, abundã frivolitãþi ieftine,

cãutate, (ca la pag. 90) la aprecierirezervate Levantului. Într-o revistã carel-a lãudat cu neslãbit entuziasm în mareamajoritate a analizelor anterioare, cinevaacum are ºi lucruri de rectificat. Nu vreausã mã îndepãrtez de esenþa Jurnalului,implicit de examinarea unui autor predispusla singularitate ºi singularizare.

Persoanã inteligentã, prevenitãsuficient asupra pericolelor personalizãriiexcesive a examenului autoscopic, MirceaCãrtãrescu nu izbuteºte sã evite un numãrde repetiþii, dezorientãri, dilatãri de ordininstrumental. Întâlnim, oarecum surprinºi,critici severe la adresa cãrþii VirginieiWoolf, Orlando, vizualizãri suficiente lapropria carte, Lulu, ºi suspecte deconfabulare note admirative la adresa luiGabriel Liiceanu, director la Humanitas,principalul, dacã nu ºi unicul sponsor, alscriitorului în discuþie.


Nu-i cer lui M.C. sã facã parte dintr-ounicã familie de spirite, doar cã sensibilitateasa conteazã dacã e întregitã corespunzãtor.

Sunt, pe de altã parte, interesantemenþiunile despre viaþa de familie sau celeimplicând propriul scris. Este în tradiþialiteraturii noastre sã gãsim asemeneareferiri, fie la visuri despre profesiuni decredinþã artisticã, fie în legãturã cuperspectiva axiologicã, revendicatã deM.C. în sprijinul fenomenului proprieicreaþii. La pag. 291 el spune: În lipsacãrþilor care m-au dezamãgit în ultimultimp, cum bãnuiesc cã ºi eu le dezamãgesc aº scrie cãrþi aºa cum mi-ar plãcea sã lecitesc. Aº muri de fericire sã mai pot scrieo carte minunatã, mereu junã ºi lizibilãoriunde.

Vãdit lucru: visul, planul stimulator alvervei digresive conteazã foarte mult.Urmãrindu-l în progresiva ºi recurenta luiprezenþã, visul apare ca ieºire din formule,camuflãri dar ºi aprige promisiuni. Acestinextricabil amestec de afirmãri saueludãri face parte din fiinþa de artist foartepersonal, care îºi propune continuufabulosul, himericul, dimensionareasimbolicã.

Desigur vorbim despre o vocaþie.Puternicã, incitantã, dãtãtoare de speranþe.De natura adaptãrii ºi dezadaptãrii lacontraste. Preocupant rãmâne însã faptulcã în Jurnal imagini felurite (poetice,erotice, critice) pierd din moderaþie, dinechilibru. Atunci, sporesc dificultãþile.Cãdem în plasa extazei onirice, mã tem são spun, vecinã cu mitomania.

Mircea Cãrtãrescu ar trebui sã fie multmai precaut când slãbeºte autocontrolul

faþã cu mitomania paralizantã. El aretendinþa, vizibilã în n ocazii, sã nu-ºidisimuleze fibra admiraþiei lãuntrice înatingerea cu onirismul. Cât îl priveºte,înþelegem oniricul sãu consonant cutiparele lirismului egocentric, numai bununui anumit gen de oameni, care, în per-manent efort de autodepãºire, macereazãinsolitul, cutreierã ludicul fãrã sã-l reþinã.

Actul creator nu-i exclude, doar cãsimþirea pe cât ºi inteligenþa nu se pot lipsi,am

a societÃÞii scriitorilor tÂrgoviªteni anul xi, nr. 1 (118 ... · odÃ (în metru antic) nu...

Documents