studiul pieȚei muncii dinmei.gov.md/sites/default/files/document/attachments/studiu_piata... ·...

STUDIUL PIEȚEI MUNCII DIN

REPUBLICA MOLDOVA

Chişinău, 2020

2

CUPRINS

ACRONIME ...................................................................................................................................................... 4

SUMAR EXECUTIV ......................................................................................................................................... 5

INTRODUCERE ............................................................................................................................................... 8

CAPITOLUL 1. SITUAȚIA ACTUALĂ PE PIAȚA MUNCII ........................................................................... 10

1.1. Analiza indicatorilor agregați a pieței muncii ................................................................................ 10

1.2. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil de vârstă ................................................................... 23

1.3. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil regional și mediu de reședință ............................... 25

1.4. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil de gen ....................................................................... 30

CAPITOLUL 2. ANALIZA SUBUTILIZĂRII FORȚEI DE MUNCĂ: CARE ESTE POTENȚIALUL DE

MOBILIZARE? ............................................................................................................................................... 34

CAPITOLUL 3. ANALIZA DEFICITULUI FORȚEI DE MUNCĂ: REAL SAU IMAGINAR? ......................... 42

CAPITOLUL 4. PROGNOZA TENDINȚELOR PE PIAȚA MUNCII ............................................................... 50

4.1. Cadrul metodologic pentru realizarea prognozei .............................................................................. 50

4.2. Prognoza indicatorilor de ocupare a forței de muncă pentru perioada 2020-2025 ........................ 56

CAPITOLUL 5. ANALIZA OPORTUNITĂȚII LIBERALIZĂRII ACCESULUI FORȚEI DE MUNCĂ STRĂINE

PE PIAȚA MUNCII DIN REPUBLICA MOLDOVA ....................................................................................... 64

5.1. Caracteristica migrației în scop de muncă în Republica Moldova .............................................. 64

5.1.1. Cadrul de reglementare și instituțional ....................................................................................... 64

5.1.2. Estimarea stricteții legislației muncii în Republica Moldova ....................................................... 66

5.2. Evaluarea situației curente în ce privește accesul forței de muncă străină pe piața muncii din

Republica Moldova ....................................................................................................................................... 67

5.3. Instrumente de gestionare a migrației în scop de muncă ............................................................ 68

5.4. Analiza practicilor internaționale în atragerea forței de muncă străine...................................... 70

5.4.1. Albania ........................................................................................................................................ 71

5.4.2. Republica Coreea ....................................................................................................................... 72

5.4.3. Uniunea Europeană .................................................................................................................... 74

5.5. Propuneri de îmbunătățire a politicii de admitere a forței de muncă străine în Republica

Moldova ......................................................................................................................................................... 76

5.6. Lista potențială de țări pentru atragerea forței de muncă străină .............................................. 80

3

5.7. Potențialele consecințe ale admiterii forței de muncă străine în Republica Moldova ............. 83

5.7.1. Efectele asupra pieței muncii ...................................................................................................... 83

5.7.2. Efectele fiscale ............................................................................................................................ 83

5.7.3. Efectele sociale și culturale ........................................................................................................ 84

5.7.4. Impactul atragerii forței de muncă străină asupra economiei naționale ..................................... 84

5.7.5. Concluzii ..................................................................................................................................... 85

CAPITOLUL 6. IMPACTUL PANDEMIEI COVID – 19 ASUPRA PIEȚEI MUNCII ...................................... 86

6.1. Pandemia COVID – 19 și piața muncii: tendințe și prognoze ...................................................... 86

6.2. Politici de diminuare a impactului pandemiei COVID – 19 ........................................................... 88

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ................................................................................................................... 93

REFERINŢE ................................................................................................................................................. 100

ANEXE………………………………………………………………………………………………………………..101

Anexa 1. Metodologia de analiză a pieței muncii din Republica Moldova ............................................ 101

Anexa 2. Evoluția numărului salariaților pe activități economice comercializabile și non-

comercializabile .......................................................................................................................................... 108

Anexa 3. Testarea staționarității variabilelor: productivitatea muncii și numărul mediu de salariați

112

Anexa 4. Testele aferente alegerii regresiei pentru productivitatea muncii ......................................... 112

Anexa 5. Testele aferente alegerii regresiei pentru numărul mediu de salariați ................................. 113

Anexa 6. Testarea staționarității variabilelor: venituri din vânzări și numărul mediu de salariați ..... 113

Anexa 7. Prognoza populației ocupate pe activități economice (conform secțiunilor CAEM) ........... 114

Anexa 8. Prognoza populației ocupate pe ocupații ................................................................................ 116

Anexa 9. Prognoza indicatorilor ocupaționali în sectorul real pe activități economice (conform

diviziunilor CAEM) ...................................................................................................................................... 117

Anexa 10. Scoruri acordate componentelor EPL - Moldova conform Metodologiei OCDE v3 ........... 129

4

ACRONIME

AA – Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană AFM – Ancheta Forței de Muncă ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă BNS – Biroul Național de Statistică CAEM – Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei CNAS – Casa Națională de Asigurări Sociale EPL – Strictețea legislației muncii EPS – Programul de admitere a lucrătorilor străini în Coreea de Sud FWPC – Comitetul pentru politica externă a forței de muncă GIZ – Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei GCI – Indicele Global al Competitivității LMT – Testul pieței muncii MEI – Ministerul Economiei și Infrastructurii MÎ – Memorandum de înțelegere MSMPS – Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale NEET – Tineri care nu sunt ocupați, nu studiază/învață și nu participă la instruiri informale OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică OIM – Organizația Internațională a Muncii OMC – Organizația Mondială a Comerțului PBS – Sisteme de atragere a lucrătorilor străini bazate pe punctaj PIB – Produsul Intern Brut PPC – Paritatea puterii de cumpărare RA – Rata de activitate RO – Rata de ocupare RȘ - Rata de șomaj UAT – Unitate teritorial administrativă UNESCO – Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură VAB – Valoarea Adăugată Brută.

5

SUMAR EXECUTIV

Studiul pieței muncii din Republica Moldova a fost pregătit la solicitarea Ministerului Economiei

și Infrastructurii și Ministerului Sănătății, Muncii şi Protecției Sociale, cu suportul proiectului

"Consilierea Guvernului Republicii Moldova în politici economice", implementat de Agenția de

Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ).

Analiza situației pe piața muncii din Republica Moldova (Capitolul 1) a scos în evidență

următoarele tendințe:

• Potențialul demografic al Republicii Moldova este într-un proces de erodare constantă și

care a luat amploare în ultimii ani. Conform noilor date demografice, ajustate la rezultatele

recensământului din 2014, numărul populației totale s-a redus estimativ cu aproximativ

25% în perioada 2004 – 2019, de la 3,6 (populație stabilă) la 2,7 (populație cu reședință

obișnuită) milioane de oameni. Cauzele principale a diminuării rapide a numărului

populației sunt migrația externă și sporul natural negativ.

• Cererea forței de muncă a scăzut gradual și a fost relativ imună atât față de șocurile

economice, cât și față de perioadele de creștere mai rapidă a economiei. Rata de ocupare

a populației a coborât pe parcursul ultimilor două decenii până la nivelul de aproximativ

40% în ultimii ani, fără a se înregistra o oarecare îmbunătățire vizibilă la acest capitol.

• Oferta forței de muncă, spre deosebire de cerere, a fost mai sensibilă la ciclurile

economice. Ratele de șomaj creșteau brusc după crizele din 1998, 2009 și 2015, după

care se diminuau gradual în perioadele de creștere economică. Către 2019 șomajul a

scăzut sub 4%, nivelul minim istoric din ultimele decenii.

• Dinamica agregată a ocupării atât a celei formale, cât și a celei informale a fost influențată

de schimbările structurale în economia națională. În perioada 2003 – 2018 a scăzut

semnificativ numărul populației ocupate în agricultură, cu peste 200 mii de persoane

(calculat în baza populației stabile). Volumul forței de muncă eliberat din agricultură nu a

fost, însă, absorbit de restul activităților economice, care cumulativ au asigurat o creștere

doar de 28 mii persoane în aceeași perioadă.

• Pe parcursul perioadei 2007 – 2018 structura ocupării pe principalele grupuri de ocupații

nu a suferit schimbări majore. O ușoară diminuare a avut loc doar în grupurile de ocupații

ce necesită competențe joase, dar în aceste grupuri continuă să activeze aproximativ 50%

din totalul populației ocupate din Republica Moldova.

• Schimbările structurale în cererea forței de muncă au dus și la modificări esențiale în

structura ofertei după nivelul de instruire, care au fost însă destul de dezechilibrate.

Aspectul pozitiv a constat în faptul că s-a majorat esențial ponderea populației cu studii

superioare și s-a diminuat numărul celor care au studii finalizate doar la nivel de școală

primară sau fără studii.

• Schimbările structurale și în nivelul de instruire a ocupării au contribuit pozitiv la dinamica

productivității muncii, care a crescut destul de semnificativ. Totodată, productivitatea

muncii la nivel agregat a crescut practic sincron cu nivelul de salarizare, ceea ce este un

factor pozitiv pentru păstrarea competitivității economiei naționale. În perioada 2003 –

2018 atât productivitatea muncii agregate, cât și câștigul salarial mediu pe economie au

crescut aproximativ de 2,2 ori. Totodată, această creștere a productivității muncii a fost

înregistrată doar în sectorul formal al economiei, iar în cel informal productivitatea a

stagnat.

• Îmbătrânirea rapidă a populației este una din cauzele principale a diminuării activității

economice agregate a populației din ultimele decenii. Totodată, în deceniul 2008 – 2018 a

crescut semnificativ numărul tinerilor (15 – 34 ani), care nu erau implicați nici în activități

6

economice, dar nici în studii – grupul NEET (din engleză ”Not in Employement, Education

or Training). Deci, atragerea tinerilor în piața muncii rămâne a fi o provocare.

• Pe parcursul ultimilor două decenii s-au amplificat decalajele pe piața muncii în profil

regional și mediu de reședință. Diferențele între regiunile urbane și cel rurale au crescut

preponderent nu la indicatorii cantitativi, dar la cei calitativi. Se evidențiază creșterea

rapidă a ocupării informale în zonele rurale, în timp ce în orașe tendința este descendentă.

Ratele de activitate mai joase ale populației din mediul rural sunt cauzate și de migrația

intensă. Decalajele se amplifică sau se mențin și între diferite regiuni ale țării.

• Piața muncii din Republica Moldova se caracterizează prin prezența unor decalaje de gen,

unele din ele amplificându-se doar cu timpul. Bărbații sunt mai activi pe piața muncii și

primesc în medie un nivel de salarizare mai înalt decât femeile. Totodată, activitatea

economică mai sporită a bărbaților rezultă și în rate mai mari de migrație externă în

comparație cu femeile, dar și într-un nivel mai înalt de ocupare informală.

• Analiza tendințelor pe piața muncii este îngreunată prin faptul că există diferențe în datele

statistice din diferite surse și întreruperi de serii de timp. De exemplu, există diferențe între

datele pe numărul salariaților publicate de către Biroului Național de Statistică și Casa

Națională de Asigurări Sociale, deși tendințele sunt similare în ultimii ani. Astfel, este

necesar un efort de colaborare instituțională pentru a identifica sursa diferențelor și

numărul real de salariați.

Analiza subutilizării forței de muncă (Capitolul 2) a reliefat următoarele tendințe și volum de

mobilizare a forței de muncă:

• Sursele ușoare de mobilizare a forței de muncă sunt practic epuizate, fiind necesare

măsuri de stimulare a populației economic inactive și reforme structurale. Rezerve

potențiale mai mari sunt doar în populația economic inactivă, în special gospodăriile

casnice care produc pentru consum propriu, femeile casnice și o parte de emigranți de

scurtă durată. Rezervele potențiale din aceste surse pot să atingă un număr de 152 mii

persoane (calculat în baza populației stabile).

• O potențială schimbare structurală în economia națională ar duce la majorarea ofertei

forței de muncă din contul agriculturii cu aproximativ 40 mii persoane (calculat în baza

populației stabile).

Analiza deficitului forței de muncă (Capitolul 3) a scos în evidență următoarele dezechilibre

între cererea și oferta forței de muncă:

• Piața muncii din Republica Moldova a cunoscut o creștere mai rapidă a cererii decât a

ofertei forței de muncă în ultimii ani. Către 2019 stocul locurilor vacante în economia

națională a crescut tocmai cu 83% față de 2015, iar numărul șomerilor înregistrați a scăzut

la un nivel minim din ultimele două decenii. Aceste tendințe au dus la excedentul cererii

față de ofertă în mărime de aproximativ 5000 locuri vacante. Totodată, cererea s-a

concentrat doar în câteva activități economice (auto, comerțul și tehnologia informației),

geografic crescând în continuare importanța mun. Chișinău. De asemenea, excedentul

cererii la nivel agregat este pentru locurile de muncă ce nu necesită un nivel avansat de

studii, deci pentru competențe joase.

• Dezechilibrul dintre cererea și oferta forței de muncă se reflectă în dinamica salarizării,

care a crescut semnificativ în termeni reali. În perioada 2015 – 2018 câștigul mediu salarial

pe economie a crescut în termeni reali cu 28%. Această majorare a salariilor a fost

cauzată de așa factori precum (i) creșterea economică, (ii) majorarea salariilor în sectorul

public și (iii) deficitul forței de muncă în unele domenii ale economiei naționale.

Efectuarea prognozelor tendințelor indicatorilor de ocupare a forței de muncă pentru

perioada 2020-2025 (Capitolul 4), cu utilizarea modelelor econometrice, a permis să

concluzionăm următoarele:

7

• Republica Moldova a intrat în criză provocată de COVID-19 cu un anumit deficit al forței de

muncă. În 2020, din cauza recesiunii provocate de răspândirea pandemiei, deficitul va

dispărea. Oferta de muncă va scădea puțin, însă cererea se va diminua semnificativ din

cauza comprimării activității economice. Drept urmare, numărul salariaților din sectorul real

se va reduce cu 12,7% (circa 59,4 mii persoane), iar pe piață va apărea un surplus

semnificativ al forței de muncă, caracterizat, inclusiv, prin creșterea șomajului. Anticipăm

că în 2020 numărul șomerilor s-ar putea apropia de 100 mii persoane.

• În perioada 2021-2023, deși economia se va relansa și cererea pentru forța de muncă va

crește, se va menține un surplus al forței de muncă. Abia, în 2024 la nivelul întregii

economii se va atesta din nou un deficit al forței de muncă. Totodată, la nivel de activități

economice apariția deficitului se va produce în perioade diferite. De exemplu, în agricultură

și industria prelucrătoare, deficitul va apărea în 2023, iar în construcții și comerț neajunsul

forței de muncă va fi resimțit în anul 2025.

Urmare evaluării oportunității liberalizării accesului forței de muncă străine pe piața muncii

din Republica Moldova (Capitolul 5) s-a identificat că:

• Studiul vine cu o analiză a bunelor practici internaționale ce țin de atragerea forței de

muncă străină și cu un set de recomandări pentru politicile naționale, în cazul în care se

decide de a liberaliza în continuare accesul către piața muncii din Republica Moldova. În

contextul crizei economice cauzate de COVID - 19 și existența unor rezerve pe intern de

mobilizare a forței de muncă, recomandările ce țin de atragerea forței de muncă străină își

pierd din actualitate. Propunerile de politici în acest domeniu pot fi analizate mai detaliat

doar pe termen mediu, după anul 2025, când se prognozează să reapară deficitul forței de

muncă pe piața muncii locale.

• Abordarea suplinirii cererii angajatorilor cu forță de muncă străină urmează a fi analizată

din perspectiva impactului social, dar și a relației cost-beneficiu, iar atragerea forței de

muncă străină în Republica Moldova este însoțită și de o serie de riscuri.

La analiza impactului pandemiei COVID-19 asupra pieței muncii din Republica Moldova

(Capitolul 6), s-au tras următoarele concluzii:

• Pandemia COVID – 19 este unul din cele mai mare șocuri pentru economia națională din

ultimele decenii. Ca și în cazul crizei din 2009, factorii principali, care vor afecta piața

muncii, vor fi: (I) scăderea cererii pentru forța de muncă din cauza factorilor interni și

externi; (II) scăderea remiterilor și reîntoarcerea emigranților.

• În primele luni ale 2020 impactul prealabil al pandemiei COVID – 19 asupra pieței muncii

este comparabil cu efectele crizei din 2009, dar există și unele semne de îngrijorare.

Efectele crizei pandemiei au început să fie resimțite doar din aprilie 2020, ceea ce a dus la

o creștere a numărului șomerilor înregistrați cu tocmai 48% față de luna precedentă. Se

prognozează că criza, cauzată de COVID – 19, va duce la o majorare mai pronunțată a

populației inactive de 25 – 60 ani, care va crește în 2020 tocmai cu 30% f-a-p.

• Pandemia COVID – 19 va avea un impact major și de durată asupra pieței muncii din

Republica Moldova, fiind necesar un răspuns prompt și de anvergură din partea statului

pentru a diminua consecințele. Printre principalele propuneri de politici de combatere a

crizei cauzate de COVID – 19 pot fi: (i) măsuri de susținere a companiilor, (ii) măsuri de

menținere a locurilor de muncă, (iii) acordarea suportului social populației ocupate și (iv)

măsuri de valorificare a potențialului economic a emigranților.

8

INTRODUCERE

Studiul pieței muncii din Republica Moldova (în continuare – Studiul) a fost elaborat la

solicitarea Ministerului Economiei şi Infrastructurii (MEI) și Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale (MSMPS), cu suportul proiectului "Consilierea Guvernului Republicii Moldova

(RM) în politici economice", implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei

(GIZ) cu suportul financiar al Ministerului Federal pentru Cooperare Economică și Dezvoltare al

Germaniei (BMZ) și al Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC).

Factorul muncă este unul crucial pentru creșterea economică durabilă atât din punct de

vedere cantitativ, cât și calitativ. Participarea unui număr cât mai mare de persoane în

activitatea economică este un factor stimulator pentru creșterea numărului afacerilor, deci este un

factor de creștere extensivă a economiei. Pe de altă parte, fără o aprofundare a calității factorului

uman, i.e. a capitalului uman, creșterea economică nu poate să fie durabilă. Acumularea și

îmbunătățirea capitalului uman este crucială pentru creșterea susținută și echitabilă a veniturilor,

precum și pentru dezvoltarea afacerilor inovative și competitive.

Piața muncii a Republicii Moldova se ciocnește cu provocări atât din punct de vedere a

cantității, cât și calității forței de muncă. Principalele de menționat sunt ratele joase de

participare și ocupare a populației, care sunt cauzate de mai mulți factori, precum migrația

externă, îmbătrânirea populației, structura economică și a ocupării nefavorabilă ș.a. De

asemenea, acumularea capitalului uman este influențată negativ de calitatea sistemului

educațional, discrepanța dintre oferta și cererea forței de muncă calificată, migrația ș.a. Cu timpul

constrângerile pentru piața muncii doar se intensifică, fapt confirmat de datele recensământului

populației din 2014.

O provocare sensibilă pentru piața muncii din Republica Moldova a fost declanșarea

pandemiei COVID - 19 în martie 2020. Pe lângă efectele asupra sănătății, pandemia COVID-19

are consecințe sociale și economice negative semnificative. Situația excepțională, declarată în

Republica Moldova în martie-mai 2020, a condus la constrângeri pe piața forței de muncă, a lovit

în afacerile locale și a afectat grupurile vulnerabile, inclusiv persoanele care mizează pe

remitențe.

În pofida tendințelor negative și acumulării constrângerilor pe piața muncii, nu există o

analiză sistemică a acestui domeniu. Până la momentul actual au fost făcute mai multe studii și

analize privind piața muncii a Republicii Moldova, dar nici unul din ele nu a cuprins toate

problemele și aspectele într-un format sistemic. Acest fapt nu permite de văzut situația în

ansamblu și de ierarhizat problemele și constrângerile după gravitatea lor și prioritatea de

intervenții. De asemenea, calitatea analizelor pieței muncii a fost influențată și de statistica

oficială, care nu reflecta obiectiv numărul real al populației în țară. Odată cu ajustarea în anul

2019 a statisticii la rezultatele recensământului din 2014, apare oportunitatea de a efectua o

analiză a pieței muncii, care să reflecte situația reală.

Ținând cont de cele expuse mai sus, prezentul Studiu are scopul de a crea o viziune

sistemică a domeniului ce ar scoate în evidență cele mai grave probleme, precum și de a

formula un set concret de intervenții de politici. Ca bază pentru elaborarea Studiului a servit

Metodologia de analiză a pieței muncii din Republica Moldova, pregătită de organizația CAI

Expert-Grup, contractată de GIZ (Anexa nr.1).

Procesul de pregătire a Studiului a constat din următoarele etape: (I) Analiza literaturii

existente și colectarea datelor; (II) Elaborarea Studiului pieței muncii; (III) Consultarea și

9

finalizarea Studiului pieței muncii din Republica Moldova. Principalele metode de cercetare

au fost: cantitative (prelucrarea primară a datelor/indicatorilor statistici, analiza evoluției

indicatorilor existenți și calcularea unor indicatori derivați și/sau ajustați la particularitățile

metodologiilor, metode econometrice etc.) și calitative (interviuri cu instituțiile relevante privind

identificarea surselor posibile de date disponibile, analiza literaturii și metodologiilor existente

privind piața muncii etc.).

Evidențiem că în anul 2019 Biroul Național de Statistică a revizuit semnificativ metodologia

de estimare a indicatorilor pieței muncii.1 Din acest considerent analiza pe termen lung a

tendințelor pe piața muncii s-a bazat pe datele calculate în baza populație stabile, acoperind

preponderent perioada 2003 – 2018. Aceste tendințe au fost completate și pentru anul 2019, unde

au fost disponibile datele dezagregate. Din cauza revizuirilor metodologice, în studiu sunt scoase

în evidență unele tendințe ce contravin consensului atins privind situația de pe piața muncii din

Republica Moldova.

În pregătirea Studiului au fost implicate mai multe autorități și instituții cu competențe în

domeniul pieței muncii. Drept surse de informație de bază pentru elaborarea Studiului au fost

datele Biroului Național de Statistică (BNS), Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă

(ANOFM), Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS), precum și datele administrative ale MEI,

MSMPS etc. Este de menționat că, cu organizațiile vizate au fost organizate și ședințe de lucru în

cadrul cărora au fost discutate aspecte legate de structura și conținutul Studiului, așteptările de la

acesta, accesul la date statistice pentru elaborarea părții analitice, precum și potențialele măsuri

pentru îmbunătățirea situației pe piața muncii din Republica Moldova.

În final, menționăm că elaborarea Studiului în cauză este determinată de necesitatea

echilibrării pieței muncii din Republica Moldova prin implementarea unui set de măsuri,

inclusiv adresate și depășirii consecințelor pandemiei COVID-19. Printre aceste măsuri vom

menționa creșterea nivelului ocupării forței de muncă şi a calității acesteia, identificarea rezervelor

interne de atragere a forței de muncă, sporirea competitivității forței de muncă, asigurarea unui

grad mai mare de incluziune pe piața muncii, în special a grupurilor social-vulnerabile, stimularea

economică și atragerea migranților, acoperirea deficitului forței de muncă inclusiv prin accesul

străinilor etc.

1 https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6468

https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6468

10

CAPITOLUL 1. SITUAȚIA ACTUALĂ PE PIAȚA MUNCII

1.1. Analiza indicatorilor agregați a pieței muncii

Unul din factorii de producție cruciali pentru o creștere economică durabilă este forța de

muncă. Impactul factorului muncă asupra creșterii economice este însă cu atât mai amplu și de

lungă durată, cu cât potențialul său cantitativ și calitativ este utilizat în plină măsură. Aspectul

cantitativ a forței de muncă ține de potențialul demografic de care dispune o țară și măsura în

care acest potențial demografic este utilizat direct în procesele economice. Pe de altă parte,

aspectul calitativ al factorului muncă se poate de cuantificat prin nivelul de educație atins, dar și

prin structura de ocupare, e.g. dacă nivelul de educație corespunde cu competențele cerute la

locul de muncă. La ambele capitole, cantitativ și calitativ, Republica Moldova se ciocnește cu mari

provocări.

Potențialul demografic al Republicii Moldova este într-un proces de erodare constantă și

care a luat amploare în ultimii ani. Conform noilor date demografice, ajustate la rezultatele

recensământului din 2014, numărul populației totale s-a redus estimativ cu aproximativ 25% în

perioada 2004 – 2019 de la 3,6 la 2,7 milioane de oameni. Această reducere este cu mult mai

vastă decât cifrele publicate pentru populația stabilă, conform cărora în perioada menționată

reducerea a fost doar cu 2% (Figura 1). Situația este și mai îngrijorătoare dacă analizăm

tendințele demografice pentru perioada 2014 – 2019, inclusiv și pe principalele grupe de

vârstă.2 În doar cinci ani populația totală cu reședință obișnuită a scăzut cu aproximativ 7%

(Caseta 1). Mai rapid se află în scădere însă forța de muncă, i.e. populația cu vârsta de peste 15

ani, cu aproximativ 8% în perioada analizată. Dinamica este și mai alarmantă pentru populația din

grupa de vârstă de 15 – 65 ani, cei care potențial pot fi mai activi implicați pe piața muncii.

Numărul populației din această grupă s-a redus tocmai cu 12% (Figura 2). Astfel, potențialul forței

de muncă în Republica Moldova este într-o constantă și accelerată contractare.

Figura 1. Indicii populației stabile și celei cu reședință obișnuită (estimată), 2004 = 1

Figura 2. Indicii populației cu reședință obișnuită pe principalele grupe de vârstă, 2014 = 1

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS

Cauzele principale de diminuare rapidă a numărului populației sunt migrația externă și

sporul natural negativ. Amploarea migrației externe, calculată în baza numărului populației

stabile, a crescut exploziv în perioada 2000 – 2007 de la 138 la 335 mii de persoane, apoi urmând

o stabilizare și majorare graduală până la 350 mii în 2018. Astfel, ponderea populației plecate

peste hotare în perioada 2000 – 2018 s-ar fi majorat de la 3,8% la aproximativ 10% din totalul

2 Este utilizată pentru analiză doar perioada 2014 – 2019 din considerentul că BNS a făcut recalcularea pentru populația cu reședință obișnuită în baza rezultatelor recensământului populației din 2014 doar pentru intervalul de timp menționat.

11

populației stabile. În realitate, însă, BNS nu includea în această statistică persoanele antrenate în

procesele de migrație externă care la momentul efectuării cercetării în cadrul Anchetei Forței de

Muncă (AFM) erau în țară. Dacă sumăm și aceste persoane la cei raportați expres ca emigranți,

atunci ponderea celor antrenați în emigrație ar crește la 15,5% din totalul populației stabile (Figura

3). Chiar și această cifră pare să fie subestimată dacă să comparăm cu numărul populației cu

reședință obișnuită, care a fost mai mică cu 25% decât populația stabilă în 2018. Chiar dacă

cifrele privind numărul emigranților calculați în baza statisticii populației stabile subestimează

amploarea procesului, ele scot în evidență o tendință clară de majorare constantă a migrației

externe.

Sporul natural negativ al populației este un factor adițional ce a contribuit la amplificarea

tendințelor demografice negative, care s-a acutizat din nou în ultimii ani. Pe parcursul

ultimilor două decenii sporul natural a fost constant negativ, i.e. numărul celor născuți era mai mic

decât a celor decedați. Dinamica acestui indicator a cunoscut însă oscilații destul de semnificative

în această perioadă. În intervalul anilor 2000 – 2010 numărul celor decedați îl depășea pe cel al

născuților cu 4-5 mii de persoane. După o perioadă scurtă, când acest decalaj aproape că a

dispărut, a avut loc o înrăutățire bruscă în ultimii ani. Astfel, în anii 2017 – 2018 amploarea

sporului natural negativ a revenit la valorile alarmante înregistrate în mijlocul deceniului precedent

(Figura 4).

Figura 3. Dinamica populației plecate peste hotare (mii persoane, axa din stânga) și pondere lor în totalul populației stabile (%, axa din dreapta)

Figura 4. Dinamica sporului natural al populației stabile (persoane)


Potențialul demografic în declin nu este utilizat deloc în plina sa măsură, deși în ultimii ani

s-au înregistrat anumite evoluții pozitive modeste la acest capitol. Ponderea populației

economic active în totalul populației stabile, i.e. a forței de muncă, a fost în declin abrupt pe

parcursul deceniului precedent și a înregistrat doar unele evoluții pozitive în ultimii ani. Astfel rata

de activitate (RA) calculate pentru populația stabilă s-a diminuat de la 60% în anul 2000 la

aproximativ 40% în 2012, apoi ea a început să crească gradual până la 43% în 2018 (Figura 5).

De asemenea, situația cu activitatea economică a populației nu se va schimba esențial dacă

aplicăm retrospectiv schimbările aplicate pentru AFM din 2019 și pentru populația stabilă (Caseta

1). În cazul acesta RA va fi mai mică în ultimii ani cu 2-3 puncte procentuale din cauza creșterii

semnificative a numărului de gospodării casnice care produc pentru consum propriu. Totodată,

RA calculată în baza populației cu reședință obișnuită a fost ceva mai mare, în jur de 44-45% în

anii 2017 – 2018, cel mai probabil din cauza că numărul migrației externe inclusă în populația

stabilă este subestimată. Printre factorii principali ce au cauzat diminuarea activității economice a

populației în Republica Moldova este migrația externă în căutarea unui loc de muncă,

îmbătrânirea populației și problemele structurale ale cererii în economia națională.

12

Figura 5. Evoluția ratelor de activitate pentru populația stabilă și cea recalculată (%)3

Figura 6. Evoluția ratelor de ocupare (axa din stânga) și șomaj (axa din dreapta) recalculate pentru populația stabilă (%)


Cererea forței de muncă a scăzut gradual și a fost relativ imună atât față de șocurile

economice, cât și față de perioadele de creștere mai rapidă. Cererea forței de muncă,

estimată prin rata de ocupare (RO) a populației, a scăzut gradual în perioada 2003 – 2009 de la

48% la aproximativ 39-40%. După criza economică din 2009 nu a avut loc o restabilire

semnificativă a cererii și RO a stagnat în jurul ratei de 40% (Figura 6). Conform datelor AFM

calculate în baza populației cu reședință obișnuită, RO s-a majorat totuși până la 44,5% în anul

2018, dar a coborât din nou la 40,1% în 2019. Astfel, stagnarea sau creșterea nesemnificativă a

cererii forței de muncă este unul din factorii ce au dus la diminuarea activității economice a

populației pe parcursul ultimilor decenii.

Oferta forței de muncă, spre deosebire de cerere, a fost mai sensibilă la ciclurile

economice. Ratele de șomaj (RȘ) au crescut brusc după crizele din 1998, 2009 și 2015, după

care se diminuau gradual în perioadele de creștere economică (Figura 6). Către 2018 șomajul a

scăzut sub 4% atât în statistica efectuată în baza numărului populației stabile, cât și pentru cea cu

reședință obișnuită, urmând o ușoară creștere la 5,1% în 2019 (datele doar pentru populația cu

reședință obișnuită). Diminuarea numărului șomerilor se observă atât în datele colectate de BNS

în baza AFM, cât și în datele administrative colectate de către Agenția Națională pentru Ocuparea

Forței de Muncă (ANOFM), ceea ce confirmă tendința descendentă a șomajului din ultimii ani

(Figura 7). Totodată, oscilațiile șomajului pe parcursul timpului în lipsa majorării ocupării vorbesc

despre faptul că pe piața muncii în perioadele de criză intră persoane nu din contul reducerii

ocupării, dar preponderent din contul populației economic inactive, inclusiv și a celor plecați peste

hotare. Aceste evoluții scot în evidență vulnerabilitatea pieței muncii la șocurile economice atât

interne, cât și externe, și incapacitatea de a genera locuri de muncă adiționale în perioadele de

avânt economic.

Caseta 1. Aspecte metodologice privind calcularea indicatorilor statistici

Începând cu 2019 Biroul Național de Statistică (BNS) a operat următoarele modificări în AFM4:

1. Utilizarea numărului populației cu reședință obișnuită. Pentru estimarea indicatorilor

din AFM se utilizează numărul populației cu reședință obișnuită, care este recalculat în

baza rezultatelor Recensământului populației și a locuințelor din 2014 și nu este utilizat

3 Ratele de activitate au fost recalculate doar din 2003, deoarece doar din acest an este disponibilă statistica dezagregată pe gospodăriile casnice. 4 https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6468


13

numărul populației stabile, cum s-a utilizat până în anul 2018 inclusiv. La rândul său,

reședință obișnuită este definită ca locul în care persoana a trăit preponderent în

ultimele 12 luni indiferent de absențele temporare. Populația stabilă este însă numărul

persoanelor care au domiciliu stabil pe teritoriul respectiv, inclusiv persoanele absente

temporar. Din acest considerent, în AFM calculată în baza populației cu reședință

obișnuită nu poate fi estimat „numărul persoanelor, declarate de către gospodării, ca

fiind plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru”.

2. Aplicarea noului standard internațional în statistica muncii. Populația ocupată, în

conformitate cu noul standard, cuprinde doar persoanele care desfășoară activități de

producere a bunurilor sau de prestare a serviciilor pentru plată sau profit. Din acest

considerent din ocupare au fost excluse „persoanele ocupate în gospodărie auxiliară (de

pe lângă casă) cu producerea produselor agricole pentru consumul propriu al

gospodăriei”, care erau incluse în ocupare până în 2018 inclusiv.

Statistica privind piața muncii în baza AFM revizuite a fost publicată retrospectiv doar pentru anii

2016 – 2018. În același timp, seria de timp pentru indicatorii calculați în baza populației stabile

este disponibilă începând cu anul 2000. Din aceste considerente, în acest raport vor fi utilizați

preponderent indicatorii calculați în baza populației stabile dar cu ajustările aplicate noii

versiuni a AFM. Astfel, din populația stabilă vor fi excluse persoanele plecate peste hotare la

lucru, iar gospodăriile casnice vor fi transferate de la populația ocupată la cea inactivă.5

Figura 7. Evoluția numărului șomerilor raportați de BNS în baza AFM (axa din stânga) și celor noi înregistrați la ANOFM (axa din dreapta), mii persoane (ajustat sezonier)6

Figura 8. Evoluția indicelor de ocupare în întreprinderile din sectoarele formal și informal (axa din stânga, 2003 = 1) și ponderii ocupării informale (axa din dreapta, % din total ocupare)

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS și ANOFM Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS

O provocare adițională pentru piața muncii este incapacitatea întreprinderilor din sectorul

formal al economiei de a genera locuri de muncă. Începând cu anul 2003 numărul angajaților

în întreprinderile din sectorul formal ale economiei este în continuă scădere. În perioada 2003 –

2018 numărul angajaților din aceste întreprinderi atât formal, cât și informal, s-a contractat cu

aproximativ 20%, de la 1025,8 mii la 824,7 mii persoane (Figura 8). Totodată, în aceeași perioadă

numărul de angajați în întreprinderile informale după o scurtă diminuare a început să crească

continuu. Către anul 2018 numărul de angajați în astfel de întreprinderi a fost la nivelul anului

2003, de aproximativ 200 mii persoane. Aceste tendințe au influențat și numărul celor ocupați

informal în economia națională, care s-a majorat în perioada analizată de la 12-13% la 19% din

total ocupați în ultimii ani, ceea ce constituia în 2018 aproximativ 480 mii persoane (fără

5 Statistica dezagregată pe unități de producție, deci și pentru gospodăriile casnice, este disponibilă dor începând cu anul 2003 și pentru unii indicatori începând cu 2007. Din acest considerent ajustările menționate sunt posibil de implementat doar începând cu acești ani. Astfel, seriile de timp utilizate în acest studiu încep preponderent cu anul 2003 sau 2007. 6 Datele de la ANOFM privind numărul șomerilor înregistrați sunt disponibile doar începând cu 2004.

14

gospodării casnice). Ponderea celor ocupați informal a crescut chiar la 23% în 2019 în cazul

datelor recente, calculate în baza populației cu reședință obișnuită. Astfel, în ultimii ani cererea

față de forța de muncă a provenit preponderent din sectorul informal al economiei, ce a

compensat reducerea cererii din partea întreprinderilor din sectorul formal.

Dinamica agregată a ocupării atât celei formale, cât și celei informale a fost influențată de

schimbările structurale în economia națională. În perioada 2003 – 2018 a scăzut semnificativ

numărul populației ocupate în agricultură, cu peste 200 mii persoane (Figura 9). Această

diminuare a ocupării a avut loc în cadrul întreprinderilor formale și informale din acest domeniu și

nu ia în considerație evoluția în cadrul gospodăriilor casnice, care va fi analizată mai jos. Volumul

forței de muncă eliberat din agricultură nu a fost însă absorbit de restul activităților economice,

care cumulativ au asigurat doar o creștere de 28 mii persoane în aceeași perioadă. Din activitățile

care se evidențiază sunt „Comerțul cu ridicata și amănuntul, hoteluri și restaurante” cu + 19 mii și

„Alte activități” cu tocmai 29 mii persoane, iar la restul a fost fie o creștere nesemnificativă fie

diminuare.

Schimbările structurale au dus și la modificarea importanței diferitor activități economice

în ocuparea forței de muncă. Diminuarea numărului persoanelor ocupate în agricultură a dus și

la contractarea ponderii acestui sector în ocuparea totală de la 37% în 2003 la 22% în 2018. În

pofida acestei diminuări, agricultura rămâne unul din sectoarele – cheie ca volum al cererii pentru

forța de muncă (Figura 10). Ponderea ocupării s-a diminuat gradual până la 20% în anul 2010,

apoi a urmat o stabilizare și o creștere ușoară în ultimii ani până la 22%. Un volum echivalent al

ocupării este doar în sectorul public (Administrația publică, învățământ, sănătate și asistență

socială), care și-a majorat ponderea în total ocupație în perioada 2003 – 2018 până la 22,5%. Un

nivel al ocupării comparabil cu sectoarele menționate, de asemenea în creștere, este în „Comerț

cu ridicata și amănuntul, hoteluri și restaurante”, deși în ultimii ani numărul total de ocupați în

această activitate s-a diminuat. Structura ocupării pe activități economice în anul 2019, calculată

în baza populației cu reședință obișnuită, nu a suferit schimbări semnificative în comparație cu

2018. Astfel, majoritatea ocupării în Republica Moldova se concentrează în activități economice

fie cu nivel potențial de productivitate scăzut (comerțul, administrația publică), fie vulnerabilă la

condițiile meteorologice (agricultura).

Figura 9. Modificarea numărului absolut al populației ocupate pe principalele activități economice, mii persoane

Figura 10. Modificările în ponderile ocupării pe activități economice, % din total ocupați


Schimbări structurale în economia națională au avut un impact și asupra distribuției

ocupării informale pe activități economice. Sectoarele în care se concentrează ocuparea

informală sunt agricultura, construcțiile și comerțul. Totodată, pe parcursul perioadei în toate

sectoarele economice ponderea ocupării informale s-a diminuat în perioada 2003 - 2018, iar cea

15

mai impresionantă scădere a avut loc în „Comerțul cu ridicata și amănuntul, hoteluri și

restaurante”. În acest sector ponderea ocupării informale a coborât de la 48% la doar 13% din

total ocupați în acest domeniu (Figura 11). Ponderea ocupării informale în această activitate a

coborât la 11,6% în 2019, calculat în baza populației cu reședință obișnuită. Unicele activități

economice în care ponderea ocupării informale a înregistrat creștere au fost construcțiile și

agricultura. Agricultura a fost cea mai afectată de aceste schimbări, către 2018 aproximativ 70%

din angajați în acest sector aveau locuri de muncă informale. În 2019 ponderea ocupării informale

în agricultură a fost de 64%, preponderent din cauza excluderii din populația ocupată a

gospodăriilor casnice.

Agricultura este sectorul ce a asigurat majorarea ocupării informale în economia națională

în ultimul deceniu. Creșterea ocupării în agricultură are loc exclusiv din contul locurilor de muncă

informale, care au compensat declinul celor formale. Aceste tendințe s-au accentuat după anul

2011 și în perioada 2011 – 2018 numărul celor angajați formal s-a diminuat cu 14%, iar celor

informal a explodat cu tocmai 44%. De fapt, creșterea ocupării informale în agricultură a fost acel

motor de creștere a ocupării agregate din ultimii ani menționată mai sus. Dat fiind faptul că

creșterea a avut loc exclusiv din contul locurilor de muncă informale din agricultură, ponderea

acestora în totalul ocupării informale din țară a crescut de la 50% la 63% în perioada 2011 – 2018

(Figura 12). În 2019 ocuparea informală în agricultură constituia 58% din totalul ocupării

informale, această diminuare fiind cauzată de schimbările metodologice. Totodată, tendințele

actuale de majorare a ocupării în agricultură, inclusiv din contul locurilor de muncă informale,

vorbesc despre insuccesul reformelor structurale din Republica Moldova.

Figura 11. Evoluția ocupării informale pe activități economice, % din populația ocupată pe activitatea economică respectivă

Figura 12. Evoluția indicelor ocupării formale și informale în agricultură (axa din stânga, 2003 = 1) și ponderii ocupării informale din agricultură (axa din dreapta, % din total ocupați informal)


Evoluții semnificative, doar la prima vedere pozitive, au avut loc și în structura populației

ocupate conform statutului profesional. Evoluția pozitivă s-a manifestat în creșterea ponderii

salariaților în totalul populației ocupate. În perioada 2003 – 2018 ponderea salariaților s-a majorat

cu 4,8 p.p. de la 70,7% la 75,5% din total populația ocupată (Figura 13). Ponderea salariaților a

crescut în continuare până la 78% în 2019, inclusiv și din contul revizuirii metodologice a AFM. În

restul grupurilor de ocupare conform statutului profesional tendințele nu au fost însă pozitive.

Astfel, s-a diminuat ponderea lucrătorilor pe cont propriu (- 6,8 p.p.) și a patronilor/membrilor

cooperativelor (-0,3 p.p.) în favoarea lucrătorilor familiali neremunerați (+2,3 p.p.), care sunt

ocupați exclusiv informal. De fapt, în această perioadă a avut loc o redistribuire și polarizare a

ocupării informale între grupurile de ocupare conform statutului lor profesional. Ponderea

salariaților ocupați informal s-a redus drastic de la 20,8% în 2003 la 7,4% din total salariați în

2018. În aceeași perioadă ponderea lucrătorilor pe cont propriu cu loc de muncă informal s-a

16

majorat de la 55% la 76,7% din total ocupați în această grupă. Astfel, creșterea ocupării informale

în ultimii ani se datorează exclusiv lucrătorilor pe cont propriu și a lucrătorilor familiali

neremunerați, dar nu în rândul salariaților. Diminuarea ocupării informale în aceste grupuri ale

populației ocupate necesită nu doar măsuri de politică fiscală, care sunt mai relevante pentru

diminuarea ocupării informale în rândul salariaților, dar mai curând un set de măsuri de politici

structurale.

Creșterea ponderii salariaților în totalul populației ocupate a fost generată aproape

exclusiv de întreprinderile micro. Conform datelor din Ancheta structurală în întreprinderi, în

perioada 2007 – 2018 a avut loc o modificare semnificativă în distribuirea salariaților după

mărimea întreprinderilor.7În acest interval de timp a crescut ponderea salariaților în întreprinderile

micro (0 – 9 salariați), mici (10 – 19 salariați) și mijlocii (20 – 49 salariați), în timp ce ponderea

salariaților în întreprinderile mari (50+ salariați) s-a redus semnificativ (Figura 14). Se evidențiază

însă creșterea semnificativă a ponderii salariaților ocupați în întreprinderile micro, care s-a majorat

de la 12,7% în 2007 până la 20,7% din total salariați în economia națională în 2018. Ponderea

salariaților în întreprinderile mici și mijlocii a înregistrat o creștere nesemnificativă în jur de 2 p.p.

pentru fiecare categorie, iar rolul întreprinderilor mari în angajarea salariaților s-a contractat

semnificativ (peste -10 p.p.). Astfel, pe parcursul unui deceniu are loc concentrarea ocupării

salariate în întreprinderile micro, care nu sunt cele mai productive și competitive, din contul celor

mijlocii și mari. Cel mai probabil, importanța întreprinderilor micro este și mai mare în sectorul real

al economiei, dacă luăm în calcul că în Ancheta structurală nu sunt incluse întreprinderile cu

activități agricole și întreprinderile care nu au cifră de afaceri doi ani consecutivi și numărul

salariaților este de până la 2 persoane.

Figura 13. Evoluția ocupării după statutul profesional, % din total populația ocupată

Figura 14. Distribuția numărului de salariați după mărimea întreprinderilor (% din total)


Analiza tendințelor pe piața muncii este îngreunată prin faptul că numărul salariaților

variază în diferite surse de date statistice. Pe lângă BNS, evidența salariaților este dusă și de

către Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS). În colectarea datelor BNS se bazează pe

rapoartele transmise de companii privind numărul de salariați (rapoartele M1 și M3), iar CNAS

duce evidența persoanelor pentru care s-au achitat contribuții sociale. Din punct de vedere

metodologic, abordările sunt diferite față de evidența salariaților, ceea ce ar duce inevitabil la

divergențe în date, dar problema este că acestea sunt destul de semnificative. Conform datelor

CNAS, numărul salariaților a crescut continuu în perioada 2000 – 2008 de la 575 mii la 917 mii,

apoi după criza economică din 2009 urmând o scădere până la 865 mii în următorii ani (Figura

15). Numărul salariaților a oscilat nesemnificativ în jurul acestei cifre până în anul 2016,

7 Datele din Ancheta structurală în întreprinderi sunt publicate doar începând cu anul 2007 și până în 2018 (https://statistica.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=263&id=2207)

https://statistica.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=263&id=2207

17

înregistrând o creștere de până la 895 mii în 2019 (+4,8% față de 2016). Numărul salariaților este

mai mic cu 100 – 150 mii persoane în statistica publicată de către BNS începând cu 2011,

dinamica fiind, în mare parte, aceeași ca și în datele CNAS. Discrepanțele au fost, însă, mai mari

până în anul 2011, ajungând la 200 – 300 mii. Aceste diferențe semnificative în datele BNS sunt

cauzate de faptul că doar începând cu 2011 au început a fi colectate datele de la unitățile

economice și sociale cu 1 și mai mulți salariați și toate instituțiile bugetare, indiferent de numărul

de salariați. Până în 2011 erau colectate datele doar de la unitățile economice și sociale cu 20 și

mai mulți salariați. În pofida similitudinii tendințelor după 2011, diferențele între datele BNS și

CNAS rămân semnificative, fiind necesar un efort de colaborare instituțională pentru a identifica

sursa diferențelor și numărul real de salariați.

Creșterea economică din ultimele două decenii a dus și la majorarea salariilor, dar

ponderea celor cu o remunerare mică rămâne dominantă. Sursele alternative de date

statistice, cum ar fi CNAS, permit de a analiza distribuția salariaților după nivelul de remunerare și

evoluția acestui indicator în timp. Conform datelor CNAS, pe parcursul ultimelor două decenii a

avut loc o redistribuire graduală între grupurile salariale, de la grupurile cu salarii mici la cele cu o

remunerare înaltă, ceea ce este și logic după două decenii de creștere economică. Astfel,

ponderea celor cu salarii egale și mai mici de 5 mii MDL a scăzut de la 99% în 2000 la 56% în

2019 (Figura 16). Această evoluție trebuie, însă, analizată prin prisma evoluției câștigului salarial

mediu lunar în economia națională, care a fost doar 407 MDL în 2000 și 7356 MDL în 2019. De

exemplu, în 2016, când salariul mediu era de 5084 MDL, tocmai 77% din salariați primeau un

salariu mai mic decât media pe economie și ponderea lor, cel mai probabil, nu s-a diminuat

semnificativ către 2019. 8 Aceste cifre vorbesc despre faptul că creșterea salariului mediu în

economia națională are loc din contul celor cu o remunerare înaltă, deci are loc o polarizare a

veniturilor. Astfel, economia națională continuă să genereze preponderent locuri de muncă cu o

remunerare scăzută, majoritatea salariaților primind remunerarea sub media națională.

Figura 15. Evoluția numărului salariaților conform datelor BNS și CNAS (mii persoane)

Figura 16. Distribuția numărului de salariați după mărimea salariului mediu (mii persoane, axa din stânga) și ponderea celor cu salariu ≤5mii MDL (% total, axa din dreapta)

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS și CNAS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor CNAS

Un alt neajuns semnificativ al structurii ocupării pe activități economice este ponderea

mică a activităților economice comercializabile. Activitățile economice comercializabile sunt

acele sectoare în care se produc produse și servicii, care pot fi exportate. Întreprinderile din

sectoarele comercializabile sunt cele mai productive și inovative din cauza presiunii și concurenței

largi a companiilor din diferite regiuni ale țării și celor de peste hotare. În Republica Moldova însă

8 O analiză mai dezagregată a distribuției salariaților pe grupuri salariale în raport cu evoluția salariului mediu lunar nu este posibilă, din cauza că datele prezentate de CNAS sunt grupate în intervale de salarizare de 5 mii MDL.

18

ponderea salariaților în aceste activități este destul de mică, în jur de 30% din totalul salariaților

din economia națională. Dacă luăm în considerație și alte forme de ocupare, ponderea celor

ocupați în sectoarele comercializabile o să fie și mai mică. În pofida faptului că în perioada 2013 –

2018 numărul salariaților a fost în creștere în activitățile comercializabile (+2,1%), iar în cele non-

comercializabile s-a diminuat (-2,9%), ponderea activităților comercializabile s-a majorat doar cu 1

p.p. (Figura 17).9 Creșterea numărului salariaților a fost extrem de neechilibrată pe activitățile

economice comercializabile, concentrându-se în câteva sectoare. Printre cele mai impresionante

majorări în perioada analizată se evidențiază activitățile „Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor

și semiremorcilor” (+883,7%), „Fabricarea produselor textile” (+61,0%), „Fabricarea articolelor de

îmbrăcăminte” (+11,8%), „Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și

marochinărie, harnașamentelor și încălțămintei; prepararea și vopsirea blănurilor” (+20,7%),

„Activități de servicii în tehnologia informației” (+60,8%) și „Activități de servicii informatice”

(+24,0%). De fapt, se conturează o creștere în activitățile economice integrate în lanțurile valorice

internaționale (textile și auto) și cele susținute cu preferințe fiscale (tehnologia informației), dar

care rămân cumva izolate de restul activităților în sporirea creșterii cererii forței de muncă. În

restul sectoarelor, comercializabile și non-comercializabile, diminuarea a fost mai mare decât

creșterea cererii în activitățile menționate mai sus, ceea ce a dus la o diminuare agregată a

numărului salariaților cu 1,4% (Anexa 2). Totodată, sporirea cererii în activitățile – cheie (textile,

auto și servicii informaționale) a inversat tendința de diminuare continuă a numărului salariaților și

în perioada 2016 – 2018 numărul agregat al salariaților s-a majorat cu 3,2%.

Figura 17. Evoluția numărului salariaților în activitățile non- și comercializabile (axa din stânga, 2013=1) și ponderea sectoarelor comercializabile (% total salariați, axa din dreapta)10

Figura 18. Evoluția ocupării pe principalele grupuri de ocupații, 2018 față de 2007 (p.p.)


Schimbările majore în structura ocupării pe activități economice și pe statut profesional nu

au generat și o modificare a cererii pentru competențele angajaților. Pe parcursul perioadei

2007 – 2018 structura ocupării pe principalele grupuri de ocupații nu a suferit schimbări majore (a

se vedea Caseta 2 pentru definirea grupurilor de ocupații).11 Ponderea ocupațiilor ce necesită

competențe înalte (Grupul 1 și 2) s-a majorat doar cu 3 p.p. de la 22,3% în 2007 la 25,2% din total

ocupați în 2018 (Figura 18). Ponderea populației ocupate în ocupațiile ce necesită nivel mediu de

competențe (Grupurile 3 – 5) practic nu s-a schimbat și a rămas la nivelul de 26% din totalul

9 Datele privind distribuția salariaților pe activități economice nu sunt într-u totul comparabile cu anii de până la 2013, deoarece începând cu acest an a fost implementată în practică versiunea nouă a Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM Rev. 2), armonizat integral cu Nomenclatorul de Activități Economice din Comunitatea Europeană (NACE Rev. 2). 10 Evoluția numărului pe activități economice la nivel dezagregat este posibil de urmărit doar începând cu anul 2013, deoarece din acest an a fost implementată versiunea nouă a CAEM Rev. 2, armonizat integral cu Nomenclatorul de Activități Economice din Comunitatea Europeană. Din acest considerent datele nu sunt comparabile pe mai multe activități din anii precedenți. 11 Estimarea schimbărilor în cadrul principalelor grupuri de ocupații a populației stabile recalculate a fost posibilă doar pentru perioada

2007 – 2018 din considerentul că datele pe gospodăriile casnice în profil de ocupații sunt disponibile doar începând cu anul 2007.

19

populației ocupate. O ușoară diminuare a avut loc doar în grupurile de ocupații ce necesită

competențe joase, dar în aceste grupuri continuă să activeze aproximativ 50% din totalul

populației ocupate din Republica Moldova. Desigur, în cadrul acestui grup au avut anumite

schimbări, deoarece s-a diminuat numărul muncitorilor necalificați (Grupul 9) în favoarea celor

calificați (Grupul 6). Această modificare este însă cauzată aproape în totalitate de schimbările

metodologice în cadrul AFM. Structura ocupării nu s-a schimbat semnificativ și în 2019 față de

2018, dacă sunt utilizate datele în baza populației cu reședință obișnuită. Astfel, pe parcursul

ultimului deceniu economia națională nu a generat mai multe locuri de muncă ce necesită

competențe înalte și medii, fiind în continuare dominată de locuri de muncă ce necesită

competențe joase.

Caseta 2. Definirea și clasificarea ocupațiilor în statistica națională

Statistica pe ocupații publicată de către BNS este disponibilă pe grupe majore de

ocupații. Gruparea populaţiei după ocupaţie a avut în vedere funcţia sau profesia persoanelor

ocupate efectiv exercitată, prin ocupaţie înţelegându-se activitatea utilă, aducătoare de venit (în

bani sau în natură) pe care o desfăşoară o persoană, în general într-o unitate economico-

socială. Populaţia ocupată a fost repartizată pe grupe de ocupaţii utilizându-se Clasificatorul

Ocupaţiilor din Republica Moldova, armonizat cu clasificatorul internaţional (ISCO-88, ILO):

1. Conducători ai autorităţilor publice de toate nivelurile, conducători şi funcţionari superiori din unităţile economico-sociale şi politice;

2. Specialişti cu nivel superior de calificare; 3. Specialişti cu nivel mediu de calificare; 4. Funcţionari administrativi; 5. Lucrători în servicii, gospodăria de locuinţe şi deservire comunală, comerţ şi asimilaţi; 6. Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură, vânătoare, piscicultură şi pescuit; 7. Muncitori calificaţi în întreprinderi industriale mari si mici, în meserii de tip artizanal, în

construcţii, transporturi, telecomunicaţii, geologie şi prospectarea geologică; 8. Operatori, aparatiști, maşinişti la instalaţii şi maşinişti şi lăcătuşi-asamblori; 9. Muncitori necalificaţi.

Sursa: Metodologia Anchetei asupra forței de muncă în gospodării, BNS

Schimbările structurale în cererea forței de muncă au dus și la modificări esențiale în

structura ofertei după nivelul de instruire, care au fost însă destul de dezechilibrate. Pe

parcursul perioadei 2003 – 2018 au avut loc schimbări radicale în structura populației după nivelul

de instruire. Schimbările au avut un caracter pozitiv, însă dezechilibrat. Aspectul pozitiv a constat

în faptul că s-a majorat esențial ponderea populației cu studii superioare și s-a diminuat numărul

celor care au studii finalizate la nivel de școală primară sau fără studii. Astfel, ponderea populației

stabile cu studii superioare a crescut în perioada 2003 – 2018 cu 7,3 p.p., de la 10,7% la 18% din

totalul populației, iar ponderea celor cu studii primare sau fără școală s-a contractat în aceeași

perioadă de la 11,2% la doar 3,8% (Figura 19). Totodată, aceste schimbări la extremele spectrului

educațional nu au fost însoțite de o creștere proporțională a populației cu un nivel de educație

profesional – tehnic. O astfel de creștere disproporționată a ofertei forței de muncă potențiale cu

studii superioare, deși este o tendință pozitivă, poate să ducă la dezechilibre dacă nu este însoțită

și de ajustări la nivel de cerere. Acest lucru practic a și avut loc, dacă comparăm cererea forței de

muncă pe ocupații și oferta după nivelul de instruire.

Oferta forței de muncă după nivelul său de instruire nu a fost sincronizată cu structura

cererii. Creșterea numărului persoanelor cu studii superioare a rezultat și în majorarea ponderii

populației economic active cu acest nivel de instruire cu 6,4 p.p. de la 22,1% în 2007 la 28,5% în

20

2018 (Figura 20). Totodată, oferta a fost mai mare decât cererea și un număr semnificativ de

persoane cu studii superioare a plecat de pe piața muncii. În perioada menționată, ponderea

populației inactive cu studii superioare s-a majorat tot aproximativ cu 6,6 p.p., dar ponderea lor în

totalul populației inactive a fost însă cu mult mai sesizabilă de 6,1% la 11,8%, practic o dublare.

De asemenea, după cum se va analiza în următoarele capitole, o parte semnificativă din

persoanele cu studii superioare s-au regăsit în locuri de muncă ce necesită un nivel de

competență mai joase. O evoluție mai dramatică s-a înregistrat însă cu populația care a absolvit

instituțiile de învățământ profesional – tehnic, deoarece ponderea populației cu acest nivel de

instruire a plecat de pe piața muncii în inactivitate. În perioada 2007 – 2018 ponderea populației

economic active cu studii medii de specialitate și secundar profesionale s-a diminuat de la 42,4%

la 35,9% din total populația economic activă, iar ponderea celor inactivi cu acest nivel de instruire

s-a majorat de la 21,2% la 30% din total populația inactivă. Cum a fost deja menționat, parțial

locurile de muncă destinate persoanelor cu studii profesional – tehnice au fost ocupate de cei cu

studii superioare.

Figura 19. Schimbările structurale în nivelul de instruire a populației stabile (p.p. )

Figura 20. Schimbările structurale în nivelul de instruire a populației economic active și inactive în perioada 2007 - 2018, (p.p.)12


Printre consecințele creșterii rapide a numărului persoanelor cu studii superioare a fost

amplificarea procesului de supra-calificare a populației ocupate. Supra-calificarea se poate

defini ca necorespunderea dintre nivelul de instruire și calificările necesare pentru executarea

unei funcții, în cazul acesta nivelul de instruire este mai înalt decât cerințele unui loc de muncă.

De exemplu, supra-calificarea poate fi definită drept persoanele cu studii superioare și medii de

specialitate, care sunt ocupate în grupurile majore de ocupații 4 – 9, deci acele ocupații ce nu

necesită competențe înalte. Rata de supra-calificare în Republica Moldova s-a majorat în

perioada 2007 – 2018 de la 11,6% la 12,4% din total populația ocupată (Figura 21). Cel mai rapid

a crescut însă rata de supra-calificare în rândul populației cu studii superioare, de la 4,1% la

aproximativ 8% în aceeași perioadă, dar această creștere s-a temperat în ultimii ani.

Stabilizarea ratelor de supra-calificare în rândul populației ocupate cu studii superioare se

datorează preponderent scăderii ofertei. Diminuarea ofertei forței de muncă din partea

populației cu studii superioare a avut loc din cauza a doi factori importanți. Un factor este

scăderea rapidă a numărului de studenți și absolvenți a universităților din Republica Moldova.

Începând cu anul 2008, când a fost înregistrat cel mai mare număr de absolvenți, numărul

acestora a scăzut către 2018 tocmai cu 39% (Figura 22). Diminuarea rapidă a numărului de

12 Estimarea schimbărilor în nivelul de instruire a populației stabile recalculate a fost posibilă doar pentru perioada 2007 – 2018 din considerentul că datele pe gospodăriile casnice în profil educațional sunt disponibile doar începând cu anul 2007.

21

studenți, care doar se accelerează în ultimii ani, are loc atât din cauza factorilor demografici, dar și

din cauza emigrării mai intense pentru studii peste hotare. Conform datelor UNESCO, numărul

studenților originari din Republica Moldova care studiază peste hotarele țării s-a dublat în

perioada 2007 – 2018, de la 10 mii la aproximativ 20 mii. Un alt factor important care a dus la

temperarea ratelor de supra-calificare în rândul populației ocupate, a fost și creșterea ponderii

populației tinere (25 – 34 ani) cu studii superioare care au devenit economic inactivi. În perioada

analizată, ponderea persoanelor inactive cu studii superioare din grupul de vârstă menționat a

crescut de la 18% la 34% din totalul populației din grupul respectiv (fără populația plecată peste

hotare în căutarea unui loc de muncă). Luând în considerație aceste tendințe, pe termen mediu și

lung apar deja probleme ce țin nu de reducerea supra-calificării, dar cum de asigurat oferta de

muncă cu studii superioare pentru economia națională.

Figura 21. Evoluția ratelor de supra-calificare pentru studii superioare și medii de specialitate (% total populație ocupată)

Figura 22. Evoluția numărului de absolvenți a universităților și a persoanelor economic active de vârsta 25-34 ani cu studii superioare (axa din stânga, 2007=1) și ponderea persoanelor inactive de vârsta 25-34 ani cu studii superioare (axa din dreapta, % din total populație 25-34 ani)


Schimbările structurale și în nivelul de instruire a ocupării au contribuit pozitiv la dinamica

productivității muncii, care a crescut destul de semnificativ. În perioada 2003 – 2018

productivitatea muncii în întreprinderile formale și informale, dacă excludem din calcul

gospodăriile casnice care produc pentru consum propriu, a crescut în termeni reali de aproximativ

2 ori. Totodată, în același interval de timp s-a amplificat decalajul între sectorul formal și informal

al economiei în nivelul de productivitate a muncii. Până în 2010 - 2011 productivitatea muncii

creștea aproximativ în același ritm în ambele sectoare, iar productivitatea muncii în sectorul

informal era destul de înaltă în comparație cu întreprinderile formale. Nivelul de productivitate în

întreprinderile informale până în 2010 – 2011 a oscilat în jur de 70 – 80 % din valorile

productivității muncii înregistrate în întreprinderile formale, ceea ce vorbește mai curând de nivelul

jos de dotare cu capital și productivitate joasă în întreprinderile formale (Figura 23). După 2011 a

avut loc însă o decuplare a productivității muncii între sectorul formal și cel informal. În

întreprinderile sectorului formal productivitatea muncii a continuat să crească constant și către

2018 productivitatea muncii în acest sector era de 2,5 ori mai mare decât în 2003. În sectorul

informal, dimpotrivă, productivitatea muncii a scăzut destul de semnificativ și către 2018 era

aproximativ la același nivel ca și în anul 2003. De asemenea, pe parcursul perioadei analizate

dinamica productivității muncii în sectorul informal al economiei era cu mult mai neregulată în

comparație cu cel formal. Ratele de creștere de 40% f-a-p erau urmate de scăderi bruște de până

la -30% f-a-p, în timp ce în sectorul formal oscilațiile a fost cu mult mai mici și practic tot timpul

pozitive.

22

Figura 23. Evoluția productivității muncii în sectorul formal și informal (2003=1, axa din stânga) și nivelul de productivitate în sectorul informal (% din formal, axa din dreapta)

Figura 24. Evoluția productivității muncii în sectorul informal (2003=1, axa din stânga) și a populației ocupate în acest sector (2003=1, axa din dreapta, axă inversată)


Factorul principal ce a contribuit la diminuarea productivității muncii în întreprinderile

informale a fost amplificarea ocupării în acest sector pe parcursul ultimului deceniu. În

întreprinderile informale atât timp cât s-a diminuat ocuparea, în special până în anul 2008,

productivitatea muncii a fost în creștere. Odată cu inversarea tendinței după 2010 – 2011, când

ocuparea în întreprinderile informale a început să crească din nou, productivitatea muncii în acest

sector a început să coboare. Practic, către 2018 atât nivelul ocupării, cât și a productivității muncii

în întreprinderile informale a revenit la valorile din 2003 (Figura 24). Aceste tendințe vorbesc

despre faptul că nivelul de dotare cu capital a întreprinderilor informale practic nu se schimbă cu

timpul și creșterea ocupării duce la diminuarea productivității muncii. De asemenea, creșterea

decalajului în nivelul de productivitate a întreprinderilor formale în raport cu cele informale o să

ducă cu timpul și la discrepanțe de venituri pentru persoanele ocupate în aceste sectoare. Mai

grav este însă faptul că are loc o polarizare a ocupării, crește ponderea populației ocupate în

activități puțin productive și se diminuează gradual ponderea celor cu locuri de muncă cu

productivitate înaltă.

Figura 25. Evoluția productivității muncii pe principalele activități economice în sectorul formal (2003 = 1)

Figura 26. Evoluția productivității muncii totale și în sectorul formal, și a câștigului salarial mediu lunar (2003 = 1)


23

Productivitatea muncii a înregistrat evoluții destul de diferite pe principalele activități

economice, atât în sectorul formal, cât și în cel informal. Productivitatea muncii în

întreprinderile informale a oscilat destul de mult pe principalele activități economice – agricultura,

industria, construcțiile și serviciile, dar tendința a fost similară cu valoarea agregată a

productivității analizată mai sus. În sectorul formal al economiei, evoluția productivității muncii a

variat însă destul de mult de la o activitate economică la alta. În toate activitățile economice

productivitatea muncii a crescut, dar se evidențiază însă agricultura și construcțiile. Dacă în

industrie și servicii productivitatea muncii a crescut în perioada 2003 – 2018 de aproximativ 2 ori,

atunci în agricultură și construcții productivitatea muncii practic a explodat de 5-6 ori (Figura 25).

Aceste tendințe au dus și la o anumită convergență a productivității muncii între activitățile

economice. De exemplu, dacă în 2003 productivitatea muncii în întreprinderile formale din

agricultură constituia doar 20% din productivitatea muncii în industrie (cel mai înalt nivel de

productivitate între activități economice în acel an), atunci către 2018 acest raport s-a ridicat la

50%. De asemenea, au avut loc schimbări în clasamentul activităților economice după nivelul

productivității. Dacă în 2003 cel mai înalt nivel de productivitate a muncii se înregistra în industrie

(sector economic comercializabil), atunci către 2018 productivitatea muncii în construcții (sector

necomercializabil) depășea nivelul productivității în industrie și servicii de aproximativ 3 ori.

Productivitatea muncii la nivel agregat a crescut practic sincron cu nivelul de salarizare,

ceea ce este un factor pozitiv pentru păstrarea competitivității economiei naționale. În

perioada 2003 – 2018 atât productivitatea muncii agregate (cu excepția gospodăriilor casnice care

produc pentru consum propriu), cât și câștigul salarial mediu pe economie au crescut aproximativ

de 2,2 ori. Productivitatea muncii în sectorul real a crescut și puțin mai rapid, în special în ultimii

ani, de aproximativ 2,4 ori (Figura 26). Astfel, grație sincronizării dintre productivitatea mucii și a

nivelului salarizării, competitivitatea economică a întreprinderilor formale nu a fost subminată, cel

puțin la capitolul de costuri pentru muncă. Totodată, creșterea sincronă a productivității muncii și a

salariilor scoate în evidență și interdependența dintre ele, iar pentru o creștere mai accelerată a

salariilor fiind nevoie și de o accelerare a productivității muncii. Printre principalele provocări, însă,

pentru creșterea productivității muncii și a salariilor rămâne a fi amplificarea ocupării în

întreprinderile informale, unde productivitatea este în scădere, și stagnarea sau declinul ocupării

în sectorul formal.

Pe parcursul ultimilor decenii nu au avut schimbări semnificative în structura ocupării

după forma de proprietate a unităților de producție din economia națională. Ponderea celor

ocupați în unitățile de producție private a rămas practic constantă și a oscilat în jurul nivelului de

70% din totalul angajaților, excluzând gospodăriile casnice care produc pentru consum propriu.

Respectiv, în partea corporativă a economiei ocuparea în întreprinderile și instituțiile cu formă

publică de proprietate a fost în jur de 30%. Astfel, în economia națională sectorul public la nivel

agregat nu are un rol extrem de mare și nu a manifestat o tendință de creștere, ceea ce ar fi putut

afecta negativ nivelul productivității muncii.

1.2. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil de vârstă

Oferta forței de muncă depinde atât de numărul populației pe principalele grupuri

demografice, cât și de nivelul de activitate în cadrul acestor grupuri. Ambii acești parametri

au manifestat tendințe negative pe parcursul ultimilor două decenii. Tendințele demografice

negative constau în faptul că migrația externă și sporul natural negativ duc la îmbătrânirea rapidă

a populației. În perioada 2003 – 2018 unicul grup de vârstă al populației care a înregistrat creștere

a fost de 55+ ani, iar grupurile cu vârstă mai tânără se află în continuă scădere (Figura 27). Astfel,

24

în perioada analizată ponderea populației cu vârsta 55+ ani a crescut de la 24,3% la 32,9% din

totalul populației în vârsta aptă de muncă (15+ ani). Îmbătrânirea rapidă a populației este o

provocare majoră pentru menținerea activității economice a populației și ofertei forței de muncă la

un nivel destul de înalt.

Îmbătrânirea rapidă a populației este una din cauzele principale a diminuării activității

economice agregate a populației din ultimele decenii. Tradițional activitatea economică a

populației scade cu vârsta, ceea ce se manifestă și în RA cu mult mai joase. Astfel, la grupul de

vârstă 55 – 64 ani în 2018 RA (37,9%) era mai mică cu peste 20 p.p. decât la grupul de vârstă

precedent de 45 – 54 ani (59,8%). Aceste decalaje s-au diminuat puțin în perioada 2003 – 2018,

deoarece a scăzut semnificativ activitatea economică a populației în grupurile de vârstă 25 – 54

ani (aproximativ cu 20 p.p.), iar la grupul de vârstă 55+ ani diminuarea nu a fost așa de

evidențiată (Figura 28). Totodată, creșterea ponderii populației bătrâne, care a avut și are

tradițional o participare redusă pe piața muncii, a contribuit la diminuarea activității economice a

populației în Republica Moldova. Mai mult decât atât, continuarea tendințelor demografice actuale

va diminua semnificativ din oferta forței de muncă, dacă nu o să se majoreze RA a populației în

grupul de vârstă 55+ ani.

Figura 27. Indicii numărului populației pe principalele grupuri de vârstă (axa din stânga) și ponderea grupei de vârstă 55+ ani (% din total populație aptă de muncă, axa din dreapta)

Figura 28. Ratele de activitate pentru principalele grupuri de vârstă (%) și diferența între aceste rate în perioada 2003 – 2018 (p.p.)


O cauză adițională a participării scăzute pe piața muncii a populației în vârsta de 55+ ani

este amplificarea migrației externe a populației din acest grup de vârstă. Migrația populației

din acest grup de vârstă a demonstrat o dinamică explozivă în perioada 2008 – 2018, întrecând

cu mult ratele de creștere din alte grupuri de vârstă mai tinere.13În această perioadă, creșterea

vertiginoasă a migrației a dus și la majorarea ponderii acestui grup de populație în totalul stocului

de migrație de la 2,7% la 6,5% (Figura 29). Deși ponderea este destul de mică și majoritatea

covârșitoare a emigranților sunt din grupurile de vârstă mai tinere, tendința însă este

îngrijorătoare.

Populația în grupul de vârstă 55-64 ani activă pe piața muncii a fost mai puțin afectată de

oscilațiile economice, povara căzând pe cohortele de populație mai tinere. Ratele de șomaj

în grupul de vârstă 55 – 64 ani tot timpul au fost cele mai mici în comparație cu cohortele de

populație mai tânără, fiind tot timpul sub 4%. La restul cohortelor ratele de șomaj au fost cu mult

13 Cifrele de migrație externă analizate aici cuprind atât persoanele plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă, cât și cele economic inactive care se pregăteau să plece sau au revenit recent de peste hotare. Datele pentru populația care planifica să plece sau recent au revenit sunt disponibile doar începând cu 2008 și din acest considerent perioada de analiză a migrației este 2008 – 2018.

25

mai mari, în special la tinerii în grupul de vârstă de 15 – 34 ani. De fapt, în perioadele de crize

economice tinerii sunt unicul grup al populației care este cel mai afectat, șomajul în rândul lor

explodând în timp ce în restul grupurilor de vârstă practic nu simțeau o înrăutățire la acest capitol

(Figura 30). De exemplu, după criza din 2009 RȘ în rândul tinerilor a explodat la 12,6%, iar în

restul grupurilor RȘ a rămas sub 5%. Către anul 2018 decalajul în RȘ a tinerilor și restul grupurilor

de vârstă s-a redus la minimul istoric de 3 p.p., totodată ei vor fi primii care vor resimți noul șoc

economic legat de COVID-19.

Figura 29. Indicii numărului populației în migrație pe principalele grupuri de vârstă (axa din stânga) și ponderea grupei de vârstă 55 - 64 ani (% din total migrație, axa din dreapta)

Figura 30. Ratele de șomaj pentru principalele grupuri de vârstă (%) și decalajul între tineri (15-34 ani) și cei în vârstă (55-64 ani), p.p.


Tinerii sunt o altă grupă vulnerabilă a populației și atragerea lor pe piața muncii rămâne o

provocare, deoarece activitatea lor economică și educațională s-a redus. În deceniul 2008 –

2018 a crescut semnificativ numărul tinerilor (15 – 34 ani) care nu erau implicați nici în activități

economice, dar nici în studii – grupul NEET (din engleză ”Not in Employement, Education or

Training). În perioada menționată ponderea tinerilor din categoria NEET s-a majorat de la 27,5%

la 36,8% din totalul tinerilor. Un factor important care a dus la creșterea ratei NEET a fost migrația

externă a populației. Dacă excludem complet acest factor din statistică, atunci rata NEET se

reduce semnificativ. Totodată, și în acest caz se atestă o majorare în perioada analizată a ratei

NEET de la 11,3% la 16,2%. La această creștere a contribuit în mare măsură creșterea tinerilor

inactivi în categoria „Casnici”, ponderea cărora în totalul populației tinere s-a majorat în perioada

2008 – 2018 de la 8,3% la 14,1%. Anume tinerii din această categorie pot să servească ca o

rezervă pentru piața muncii, în caz dacă vor fi identificate politici de stimulare economică a

acestora.

1.3. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil regional și mediu de reședință

Situația pe piața muncii din zonele urbane și cele rurale diferă, iar decalajele dintre aceste

medii de reședință nu s-au diminuat pe parcursul timpului. Activitatea economică a populației

în zonele urbane o depășește pe cea din zonele rurale, deși în ambele zone tendință de

participare pe piața muncii a fost descendentă. În perioada 2003 – 2018 RA în zonele urbane s-a

diminuat de la 58% la 45-47%, iar în zonele rurale RA a înregistrat o scădere de la 48% la 36%

(Figura 31). Decalajul în RA a fost în mediu de 9 – 10 p.p. în favoarea zonelor urbane, dar

ajungând până la 16 p.p. în perioada de până la anul 2012. După acest an a urmat o revenire la

26

media istorică, fără să se înregistreze o anumită convergență sesizabilă între aceste zone de

reședință.

O consecință a activității economice mai înalte a populației din zonele urbane duce la o mai

mare sensibilitate la șocurile economice, ceea ce se manifestă într-un nivel mai sporit a

șomajului. Nivelul șomajului în zonele urbane constant a depășit pe cel din zonele rurale, în

medie diferența fiind de 2 p.p. în RȘ înregistrate în aceste zone. Decalajul în nivelul șomajului în

zonele urbane a sporit însă cu mult mai rapid decât în zonele rurale în perioadele de criză

economică, dar în linii mari nivelul șomajului evoluează destul de sincron în ultima perioadă

(Figura 32). Nivelul mai scăzut al șomajului și sensibilitatea mai joasă la șocurile economice în

zonele rurale se explică printr-o activitate economică mai mică a populației din aceste zone, dar și

antrenarea populației în activități agricole și în gospodării casnice în perioadele de criză.

Figura 31. Dinamica RA în zonele rurale și urbane (%, axa din stânga) și decalajul în RA dintre aceste zone (p.p., axa din dreapta)

Figura 32. Ratele de șomaj în zonele rurale și urbane (%, axa din stânga) și decalajul în rate între zone (p.p., axa din dreapta)


Migrația externă a populației a afectat într-o mai mare măsură zonele rurale, dar tendințele

au început să se inverseze în ultima perioadă. Diminuarea ocupării în agricultură, menționată

mai sus, care nu a fost însă compensată de o creștere a cererii în alte activități economice a

cauzat orientarea populației din zonele rurale către migrația externă. Astfel, în anul 2008 din

totalul populației antrenate în procesele de migrație externă, aproximativ 67% proveneau din

zonele rurale. Această pondere a rămas aproape constantă până în anul 2014, când migrația din

zonele urbane și-a luat avânt și a început să crească cu mult mai rapid decât cea din zonele

rurale (Figura 33). Către anul 2018, ponderea emigranților din zonele rurale a coborât la 60%. De

asemenea, migrația mai intensă din zonele rurale este și o cauză adițională a decalajelor

înregistrate la capitolul activitate economică și șomaj cu zonele urbane.

Figura 33. Evoluția indicelor populației antrenate în migrația externă pe medii de reședință (2008 = 1, axa din stânga) și ponderii migrației din zonele rurale (% total migrație, axa din dreapta)

Figura 34. Evoluția indicelor ocupării informale pe zone de reședință (2003 = 1, axa din stânga) și ponderii ocupării informale din zonele rurale (% total informal, axa din dreapta)

27


Pe parcursul timpului crește polarizarea între zonele rurale și cele urbane la capitolul

ocupării informale, deci a generării locurilor de muncă calitative. Spre deosebire de zonele

urbane, unde numărul populației ocupate informal este în continuă scădere, în zonele rurale

numărul acestora este în creștere. Creșterea ocupării informale în zonele rurale a început după

anul 2012 și s-a accentuat în ultimii ani. Astfel, dacă în perioada 2003 – 2011 numărul populației

ocupate informal în zonele rurale s-a diminuat aproximativ cu 30%, atunci către anul 2018

numărul celor ocupați informal s-a majorat cu 24% față de 2012 (Figura 34). Pe tot parcursul

perioadei 2003 – 2018 numărul populației ocupate informal în zonele urbane a scăzut continuu cu

aproximativ 60%. Din aceste considerente, ponderea ocupării informale din zonele rurale în totalul

populației cu ocupare informală s-a majorat pe parcursul perioadei analizate de la 60% la 77%.

Astfel, localitățile rurale devin tot mai mult zone de concentrare a ocupării informale, ceea ce

constituie o provocare pentru asigurarea socială și majorarea productivității muncii în aceste zone.

Situația pe piețele muncii regionale variază semnificativ de la o regiune la alta, dar

discrepanțele între ele doar se amplifică pe parcursul timpului. Cea mai înaltă activitate

economică a populației este în mun. Chișinău, care este însă în scădere pe parcursul ultimului

deceniu. În perioada 2007 – 2018 RA din mun. Chișinău a coborât de la 55% la 49%, procesul

accelerându-se în ultimii ani. Regiunile statistice Centru și Sud au demonstrat aceeași tendință ca

și în mun. Chișinău de diminuare a activității economice, dar RA sunt la un nivel cu mult mai mici,

aproximativ de 32 – 35%. Se distinge de restul regiunilor cea de Nord, unde RA s-a majorat

semnificativ, deși în ultimii ani creșterea s-a temperat. Astfel, în perioada menționată RA în

regiunea Nord a crescut de la 41% la 44%, ceea ce a dus la o anumită convergență cu mun.

Chișinău (Figura 35).

Creșterea activității economice a populației în regiunea Nord a fost cauzată preponderent

de creșterea cererii și crearea locurilor de muncă noi. În perioada 2007 – 2018 regiunea Nord

a fost unica parte a țării în care a crescut numărul populației ocupate. În această perioadă

numărul populației ocupate în regiunea Nord s-a majorat cu 7,3%, ceea ce a dus și la majorarea

ponderii populației ocupate din această regiune de la 26,4% la 30,3% din totalul populației

ocupate din Republica Moldova. În restul regiunilor statistice numărul populației ocupate a fost în

scădere, la acest capitol evidențiindu-se regiunea Centru (Figura 36). În această regiune

populația ocupată s-a redus în perioada de analiză tocmai cu 20%, întrecând cu mult la regiunea

Sud (-8,7%) și mun. Chișinău (-3,9%).

Figura 35. Evoluția RA pe regiuni statistice (%) Figura 36. Evoluția indicelor ocupării pe regiuni statistice (2007=1, axa din stânga) și ponderea regiunii Nord (% total ocupare, axa din dreapta)

28


Spre deosebire de ocupare, diferențe majore între regiuni în nivelul de șomaj nu există.

Nivelul de șomaj este puțin mai mare în mun. Chișinău decât în restul regiunilor țării, dar

decalajele s-au redus semnificativ pe parcursul ultimului deceniu. De exemplu, în anii de criză

economică 2009 – 2010 RȘ în mun. Chișinău era de 10,4%, fiind cu 3-4 p.p. mai mare decât în

restul regiunilor, care au avut un nivel de șomaj comparabil între ele. Către anul 2018, decalajul

între mun. Chișinău și restul regiunilor în RȘ s-a redus la doar 1-2 p.p., restul regiunilor din nou

având RȘ comparabile. Aceste tendințe arată că piața muncii din mun. Chișinău, cel mai probabil,

absoarbe o parte din șomajul din restul regiunilor în perioadele de șocuri economice.

Creșterea numărului populației ocupate în regiunea Nord a fost susținută de ocuparea

informală, iar la acest aspect divergențele doar s-au amplificat între regiuni. În regiunea

statistică Nord numărul populației informale s-a majorat în perioada 2007 – 2018 tocmai cu 63%,

fiind principala regiune care a contribuit la creșterea agregată a ocupării informale. Majorarea

rapidă a locurilor de muncă informale în Nord a dus și la amplificarea semnificativă a ponderii lor

în total ocupare, care s-a majorat în perioada analizată de la 27% la 41% din total ocupați în

această regiune (Figura 37). Doar regiunea Sud a înregistrat o creștere a numărului populației

ocupate informale (+17%) în perioada menționată, care a avut loc preponderent în ultimii ani, iar

regiunea Centru (-44%) și mun. Chișinău (-47%) au înregistrat diminuări semnificative a ocupării

informale. De fapt, pe parcursul ultimilor două decenii a avut loc o polarizare a ocupării informale

pe regiuni și decalajul doar se amplifică în timp.

Regiunile care au înregistrat o diminuare a ocupării informale au fost și beneficiarii a

creșterii numărului de salariați. După anul 2011, când au început să fie colectate datele de la

toate unitățile economice și sociale indiferent de numărul de salariați, numărul acestora a coborât

simțitor în regiunile afectate de ocuparea informală – Sud și Nord. În perioada 2011 – 2018

numărul salariaților în regiunea Sud s-a diminuat cu 5,2%, iar în Nord cu 3,7% (Figura 38).

Regiunea Centru și mun. Chișinău, în care ponderea ocupării informale s-a diminuat, au

înregistrat și o creștere a numărului de salariați. În perioada analizată numărul salariaților în

Centru s-a majorat cu 0,9%, iar în mun. Chișinău cu 3,4%. Aceste creșteri au avut loc doar

începând cu 2017, până atunci fiind o stagnare în numărul salariaților. Chiar și în regiunile Sud și

Nord tendințele de diminuare a numărului salariaților s-au inversat după 2017, dar nu au

compensat pierderile după 2011. Astfel, între regiuni se păstrează un decalaj în dinamica creării

numărului locurilor de muncă pentru salariați, fără a fi înregistrată vreo tendință de convergență.

Totodată, în regiunea Centru și mun. Chișinău creșterea numărului de salariați nu a compensat

pierderea altor forme de ocupare, ceea ce a dus la diminuarea ocupării totale în aceste regiuni.

29

Figura 37. Evoluția indicelor ocupării informale pe regiuni (2007 = 1, axa din stânga) și ponderea ocupării informale în regiunea Nord (% total ocupați Nord, axa din dreapta)

Figura 38. Evoluția indicelor calculați pentru numărul de salariați pe regiuni statistice (2011 = 1)14


Discrepanțele privind generarea locurilor de muncă salariate sunt și mai pronunțate la nivel

de unități teritorial administrative de nivelul doi (UAT II). Până în anul 2010, unicele regiuni în

care s-a înregistrat o majorare a numărului salariaților au fost mun. Chișinău șu Bălți. În Chișinău

numărul salariaților s-a majorat în perioada 2003 – 2010 cu tocmai 15%, iar în Bălți cu 0,7%

(Figura 39). Totodată, aceste cifre sunt doar pentru unitățile economice și sociale cu 20 și mai

mulți salariați, și pentru toate instituțiile bugetare. După 2011, când datele au început să fie

colectate pentru toate instituțiile economice și sociale, situația puțin s-a îmbunătățit din punct de

vedere a creșterii numărului salariaților în profil regional. În perioada 2011 – 2018 numărul UAT II

în care s-a înregistrat o dinamică pozitivă a numărului salariaților a crescut la 12 (Figura 40).

Totodată, majoritatea din ele sunt concentrate în regiunea Centru, în special în jurul Chișinăului,

sau în cele care au zone economice libere. Printre aceste regiuni se evidențiază mun. Bălți

(13,8%), r. Criuleni (+8,1%), r. Ialoveni (+14,6%), r. Orhei (+7,3%), r. Strășeni (+4,0%), r. Ungheni

(+8,2%) și UTA Găgăuzia (+2,7%) la Sud. La această dinamică în perioada 2011 – 2018, în

comparație cu anii de până la 2010, a contribuit atât factorul statistic (extinderea raportării), cât și

performanța în zonele economice libere și extinderea activității în jurul mun. Chișinău.

Figura 39. Dinamica numărului de salariați în UATII (%, 2010 față de 2003)

Figura 40. Dinamica numărului de salariați în UAT II (%, 2018 față de 2011)


14 Începând cu anul 2011 datele privind numărul de salariați nu sunt comparabile cu anii precedenți din cauza sferei extinse de cuprindere. Începând cu acest an datele au început să fie colectate de către BNS de la unitățile economice și sociale cu 1 și mai mulți salariați și toate instituțiile bugetare, indiferent de numărul de salariați. Până în 2011 datele erau colectate doar de la unitățile economice și sociale cu 20 și mai mulți salariați și toate instituțiile bugetare.

30

Caracteristica principală a pieței muncii în profil regional și mediu de reședință este

amplificarea decalajelor pe parcursul ultimilor două decenii. Diferențele între regiunile urbane

și cel rurale au crescut preponderent nu la indicatorii cantitativi, dar la cei calitativi. Se evidențiază

creșterea rapidă a ocupării informale în zonele rurale, în timp ce în orașe tendința este

descendentă. De asemenea, se păstrează decalajul în activitatea economică a populației între

zonele urbane și cele rurale, în cele din urmă fiind mai mică. Ratele de activitate mai joase a

populației din mediul rural sunt cauzate și de migrația intensă, care generează peste 60% din

stocul migrației externe. Decalajele se amplifică sau se mențin și între diferite regiuni ale țării. Se

evidențiază, în primul rând, diferența dintre regiunea Centru și mun. Chișinău și regiunile Nord și

Sud. Aceste diferențe se manifestă în diminuarea ocupării informale și creșterea numărului

salariaților în Centru și mun. Chișinău, în timp ce în Nord și Sud tendințele sunt inverse.

Tendințele pozitive, legate de creșterea numărului salariaților, sunt doar în raioanele din jurul

mun. Chișinău și cele cu zone economice libere, în restul raioanelor din Nord și Sud tendințele

negative doar se amplifică.

1.4. Analiza indicatorilor pieței muncii în profil de gen

Activitatea economică a bărbaților pe piața muncii este mai înaltă decât a femeilor, dar

discrepanța în nivelul de participare s-a redus gradual pe parcursul timpului. În perioada

2003 – 2018 RA a bărbaților s-a diminuat puțin mai rapid decât a femeilor, ceea ce a dus la o

anumită convergență a nivelurilor de participare. În această perioadă RA a bărbaților a coborât

de la 59% la 45%, iar a femeilor de la 47% la 36% (Figura 41). Deoarece RA a bărbaților s-a

diminuat puțin mai rapid, ecartul de gen la acest indicator s-a redus de la 12 p.p. în anul 2003 la 9

p.p. în 2018. Totodată, începând cu anul 2016 se atestă o inversare a tendințelor, i.e. ecartul de

gen a crescut din nou. Această creștere, deși nesemnificativă, a fost în jur de 1 p.p. între anii

2016 – 2018. Eliminarea acestui ecart de gen la indicatorii de participare pe piața muncii, deși nu

foarte semnificativ, ar majora oferta de muncă.

Figura 41. Evoluția RA a bărbaților și femeilor (%, axa din stânga) și diferența în participare (p.p., axa din dreapta)

Figura 42. Evoluția RȘ a bărbaților și femeilor (%)


Activitatea economică mai înaltă pe piața muncii a bărbaților se manifestă și într-un nivel

mai înalt al șomajului printre bărbați în comparație cu femeile. Nivelul de șomaj constant a

fost mai înalt în rândul bărbaților decât în rândul femeilor, dar acest decalaj s-a redus în ultima

perioadă. Reducerea decalajului din ultima perioadă nu este o tendință unică și de lungă durată,

dar este o caracteristică pentru perioadele de creștere economică și diminuare generală a

șomajului în economia națională. Decalajul RȘ a bărbaților și femeilor crește brusc în perioadele

de șocuri economice, aproape exclusiv din contul majorării cu mult mai semnificative a nivelului

31

șomajului în rândurile bărbaților decât la femei (Figura 42). Apoi, în perioadele de creștere

economică ecartul de gen se reduce gradual, din contul diminuării mai rapide a RȘ la bărbați. De

exemplu, după criza economică din 2009 RȘ la bărbați practic s-a dublat de la 5,5% la 9,9% în

doar doi ani, în timp ce RȘ la femei s-a majorat de la 3,8% la 6,4%. Același scenariu s-a repetat

și în anul 2015. După 2015, într-o perioadă de creștere economică, ecartul de gen s-a redus din

nou la doar 1,2 p.p., dar în lumina unui nou șoc economic legat de COVID-19 se va aprofunda din

nou.

Activitatea economică mai înaltă în rândul bărbaților a cauzat și o migrație mai intensă în

căutarea unui loc de muncă peste hotare în comparație cu femeile. După anul 2008 numărul

bărbaților implicați în procesele de migrație externă a crescut aproape sincron ca și numărul

femeilor, dar totuși numărul femeilor a crescut puțin mai rapid. Astfel, în deceniul 2008 – 2018

numărul bărbaților plecați peste hotare în căutarea unui loc de muncă s-a majorat cu 38,4%, iar

numărul femeilor cu 43% (Figura 43). Totodată, în perioada precedentă anului 2008 numărul

bărbaților care au plecat peste hotare a fost cu mult mai mare decât a femeilor și din acest

considerent ponderea bărbaților în total populație plecată peste hotare este mai mare. În toată

perioada 2008 – 2018, ponderea bărbaților în stocul populației plecate peste hotare practic nu s-a

schimbat și a oscilat în jur de 65%.

Figura 43. Evoluția indicelor populației plecate peste hotare pentru bărbați și femei (2008=1, axa din stânga) și ponderea bărbaților în migrație (% total migrație, axa din dreapta)

Figura 44. Evoluția ponderii ocupării informale în rândul bărbaților și femeilor (% din ocupați pentru grupul respectiv, axa din stânga) și ponderea bărbaților în ocuparea informală (% din total ocupați informal, axa din dreapta)


Ecart de gen în creștere se înregistrează la ocuparea informală, în care sunt antrenați

preponderent bărbații. După anul 2003 au crescut diferențele dintre bărbați și femei la capitolul

ocupării informale. Dacă, în acest an ponderea bărbaților ocupați informal (32,8%) nu era

semnificativ mai mare decât a femeilor (29,8%), atunci către 2018 ecartul de gen la acest indicator

s-a majorat semnificativ. În 2018 ponderea bărbaților ocupați informal practic că nu s-a schimbat

față de 2003 și era în jur de 29%, în timp ce în rândul femeilor ponderea ocupării informale s-a

diminuat la 20% (Figura 44). Din cauza acestor evoluții divergente în ocuparea informală pe gen,

ponderea bărbaților în totalul ocupării informale a crescut de la 52% la 58% în perioada analizată.

Astfel, avantajul activității mai înalte a bărbaților pe piața muncii este redus din cauza ponderii

majore a ocupării informale în rândul acestora.

Figura 45. Evoluția ponderii populației cu studii superioare în profil de gen (% pentru fiecare grup în parte)

Figura 46. Evoluția ponderii populației cu studii primare sau fără școală în profil de gen (% pentru fiecare grup în parte)

32


O cauză a prevalenței ocupării informale printre bărbați este creșterea decalajului în nivelul

de instruire în raport cu femeile. Cum a fost menționat mai sus, pe parcursul ultimelor două

decenii s-a majorat ponderea populației cu studii superioare și s-a diminuat ponderea celor care

au finalizat școala primară sau nu au avut studii. Aceste tendințe însă s-au manifestat într-o

manieră diferită la bărbați și femei. Ponderea femeilor care au studii superioare a crescut cu mult

mai repede în comparație cu bărbații, iar ponderea femeilor cu studii primare sau fără studii s-a

contractat mai vertiginos decât la bărbați. Astfel, în perioada 2000 – 2018 ponderea femeilor cu

studii superioare s-a majorat de la 9,3% la 19,8% din total femei, iar la bărbați ponderea acestora

cu studii superioare a crescut de la 9,2% la doar 15,9% (Figura 45). În aceeași perioadă ponderea

femeilor cu studii primare sau fără studii s-a contractat de la 15% la 4,4% din total femei, iar la

bărbați declinul a fost de la 8,8% la 3,2%, practic fiind înregistrată o paritate către 2018 (Figura

46). Astfel, în perioada analizată femeile în mediu au devenit mai educate decât bărbații, dar

această evoluție pozitivă s-a reflectat într-o măsură mai mică în alți indicatori a pieței muncii.

Schimbările structurale în nivelul de instruire a bărbaților și femeilor s-au reflectat și pe

piața muncii, dar fără careva diminuări a decalajului de gen. În perioada 2003 – 2018, pentru

care este posibil de estimat dinamica ocupării, s-a majorat ponderea în totalul populației ocupate

atât a femeilor cu studii superioare, cât și a bărbaților. Ponderea femeilor cu studii superioare a

crescut de la 24,5% la 31,5% din totalul femeilor ocupate, iar la bărbați evoluția a fost de la 19,8%

la 25,8% din total bărbați ocupați. În aceeași perioadă decalajul în nivelul de instruire s-a păstrat,

i.e. ponderea femeilor ocupate cu studii superioare a fost mai mare decât la bărbați.

În pofida faptului că femeile au în mediu un nivel de instruire mai înalt decât bărbații,

decalajul salarial nu este favoarea lor. În perioada 2011 – 2018 câștigul salarial lunar brut a

crescut aproximativ în aceeași măsură la bărbați și la femei.15 Totodată, raportul dintre salariul

mediu lunar brut a unei femei a oscilat în jur de 86 – 88% din salariul mediu lunar a unui bărbat, în

ultimii ani înregistrându-se o anumită scădere la acest raport (Figura 47).

Figura 47. Evoluția salariului mediu lunar brut în profil de gen (MDL, axa din stânga) și raportul dintre salariul femeilor și a bărbaților (%, axa din dreapta)

Figura 48. Distribuția ocupării femeilor pe grupuri de ocupații (% din total ocupați pe grupa respectivă)

15 Începând cu anul 2011 datele prind câștigul mediu lunar brut nu sunt comparabile cu anii precedenți datorită sferei de cuprindere mai extinse. Din acest an datele au început să fie colectate de către BNS de la toate unitățile economice și sociale 1 și mai mulți salariați și de la toate instituțiile bugetare.

33


O cauză a decalajului salarial în profil de gen poate să fie structura diferită a ocupării a

bărbaților și femeilor. Femeile sunt ocupate preponderent în ocupații ce necesită calificări medii

și joase, ponderea lor în ocupațiile cu calificări joase este destul de mică. Bărbații dimpotrivă,

ocupă extremele distribuției pe ocupații, fiind reprezentați preponderent în grupurile de ocupații ce

necesită calificări foarte înalte sau foarte joase. De exemplu, în Grupul 1 de ocupații „Conducători

ai autorităţilor publice de toate nivelurile, conducători şi funcţionari superiori din unităţile

economico-sociale şi politice” bărbații ocupă 60% din locuri de muncă, iar în Grupurile 7 – 9, unde

intră și „Muncitorii necalificați” ponderea bărbaților ajunge la 70% din total ocupați în aceste

grupuri. Femeile sunt majoritatea în grupurile de ocupații 2 – 5 și această distribuție practic nu a

suferit schimbări pe parcursul ultimului deceniu (Figura 48). Astfel, un factor ce influențează

decalajul mediu salarial între femei și bărbați poate fi doar prezența dominantă a bărbaților în

grupul de ocupații cu calificări foarte înalte, care și primesc cele mai înalte remunerații.

Piața muncii din Republica Moldova se caracterizează prin prezența unor decalaje de gen,

unele din ele amplificându-se doar cu timpul. Bărbații sunt mai activi pe piața muncii și primesc

în mediu un nivel de salarizare mai mare decât femeile. Totodată, activitatea economică mai

înaltă a bărbaților rezultă și în rate mai înalte de migrație externă printre bărbați, dar și într-un

nivel mai înalt de ocupare informală. În plus, bărbații sunt prezenți preponderent fie în ocupațiile

ce necesită calificări foarte înalte, fie foarte joase. De asemenea, pe parcursul timpului se

amplifică și decalajul în nivelul de instruire între bărbați și femei, cele din urmă având în mediu un

nivel mai avansat de studii. Diminuarea acestor decalaje în educație și pe ocupații ar duce și la

echilibrarea veniturilor în profil de gen.

34

CAPITOLUL 2. ANALIZA SUBUTILIZĂRII FORȚEI DE MUNCĂ: CARE

ESTE POTENȚIALUL DE MOBILIZARE?

Conceptul de subutilizare a forței de muncă și indicatorii statistici ce pot cuantifica acest

concept au fost recent aprobați de către Organizația Internațională a Muncii (OIM). Definiția

și indicatorii au fost aprobați oficial în anul 2013 la nivel internațional și ulterior au fost transpuși și

în statistica națională. Conform abordării aprobate de către OIM subutilizarea forței de muncă se

cuantifică prin patru indicatori (Caseta 3). Indicatorul cel mai utilizat este rata șomajului (LU1), dar

el elimină din calcul pe cei care nu corespund cel puțin unuia din criterii: (i) persoana nu are de

lucru, (ii) caută și (iii) este disponibilă să înceapă lucru. Rata compusă a sub-ocupării în raport cu

timpul şi şomajul (LU2) cuprinde pe lângă șomeri și cei care sunt ocupați sub un prag anumit de

ore (de obicei 40 ore), dar doresc să lucreze adițional. Mai cuprinzător este indicatorul ce cuprinde

forța de muncă potențială (LU3), adică persoanele economic inactive care sunt gata într-o

perioadă scurtă de timp să se angajeze. Finalmente, toate aceste trei componente formează

indicatorul compozit al sub-ocupării (LU4).

Toți indicatorii a subutilizării forței de muncă au fost în scădere în ultima perioadă, dar unii

indică asupra existenței unei potențiale rezerve a forței de muncă. Valorile indicatorilor s-au

diminuat constant în ultimii ani, însă diferența între ei este destul de mare, în special dacă luăm în

considerație indicatorul compozit LU4 în raport cu șomajul (LU1). Acest indicator compozit, care

cuprinde șomerii, forța de muncă potențială și populația sub-ocupată a înregistrat constant valori

de două cifre începând cu 2011. În perioada 2011 – 2018 valorile LU4 s-au diminuat de la 17,9%

la 11,5%, ceea ce este totuși un nivel înalt de subutilizare (Figura 49). Aceasta ar presupune că

tocmai 11,5% din forța de muncă extinsă (estimativ 123 mii persoane în 2018), adică populația

activă și cea inactivă gată să intre pe piața muncii, pot fi tratați ca o potențială rezervă a forței de

muncă gata să acopere o eventuală creștere a ofertei. O analiză mai detaliată pe fiecare

35

componentă a indicatorului LU4 ar scoate în evidență că potențialul de mobilizare este totuși cu

mult mai mic.

Figura 49. Evoluția indicelor subutilizării forței de muncă (%)16

Figura 50. Evoluția numărului șomerilor, populației sub-ocupate și a forței de muncă potențiale (mii persoane)


Rolul decisiv în păstrarea indicatorului compozit al sub-ocupării la un nivel înalt îi aparține

populației sub-ocupate, restul componentelor rezervei s-au diminuat semnificativ. În

perioada 2011 – 2018, toate cele trei componente ale rezervei forței de muncă cum sunt (i)

șomerii, (ii) populația sub-ocupată și (iii) forța de muncă potențială au înregistrat o diminuare în

termeni absoluți (Figura 50).

16 Indicatorii de subutilizare a forței de muncă este posibil de estimat doar începând cu anul 2011 din cauza că BNS doar începând cu acest an a inclus întrebări în AFM privind relația cu piața de muncii a populației economic inactive.

36

Caseta 3. Aspecte metodologice privind indicatorii de subutilizare a forței de muncă Rata de șomaj nu prezintă un indicator fiabil în cuantificarea nivelului de subutilizare a forței de muncă. Recunoscând această problemă la Conferință a 19-ea Internațională a Statisticienilor Muncii din 2013 a fost aprobată noua Rezoluție „Statisticile privind activitatea de muncă, ocuparea și subutilizarea forței de muncă”, în care a fost inclusă definiția termenului subutilizarea forței de muncă și patru indicatori de cuantificare a subutilizării.17Această rezoluție a fost transpusă și în statistica națională.18

Conform Rezoluției sus-numite, conceptul nou de subutilizare a forței de muncă este definit ca discrepanțele între oferta de muncă și cererea de muncă, care se exprimă printr-o nevoie de ocupare nesatisfăcută în rândul populaţiei. Estimările subutilizării forţei de muncă includ, dar nu pot fi doar limitaţi la:

1. Sub-ocuparea în raport cu timpul, în cazul în care timpul de lucru al persoanelor ocupate este insuficient în raport cu situaţiile alternative de ocupare în care aceste persoane doresc şi sunt disponibile pentru a se angaja;

2. Șomaj, reflectând o căutare activă a unui loc de muncă de către persoanele neocupate, care sunt disponibile pentru această formă de muncă (ocupare);

3. Forţa de muncă potenţială, referindu-se la persoanele neocupate, care exprimă un interes pentru această formă de muncă, dar pentru care condiţiile existente limitează căutarea activă a locului de muncă şi/sau disponibilitatea acestora.

Cei patru indicatori de subutilizare a forței de muncă se calculează în felul următor: LU1. Rata șomajului = [persoane în şomaj / forţa de muncă] x 100;

LU2. Rata compusă a sub-ocupării în raport cu timpul şi şomajului = [(persoane sub-ocupate în raport cu timpul + persoane în şomaj) / forţa de muncă] x 100;

LU3. Rata compusă a şomajului şi a forţei de muncă potenţiale = [(persoane în şomaj + forţa de muncă potenţială) / forţa de muncă extinsă)] x 100;

LU4. Indicatorul compozit de subutilizare al forţei de muncă = [(persoane sub-ocupate în raport cu timpul + persoane în şomaj + forţa de muncă potenţială) / (forţa de muncă extinsă)] x 100.

Sursa: Biroul Național de Statistică și Organizația Internațională a Muncii

17 https://www.ilo.org/global/statistics-and-databases/standards-and-guidelines/resolutions-adopted-by-international-conferences-of-labour-statisticians/WCMS_230304/lang--en/index.htm 18 https://statistica.gov.md/print.php?l=ro&idc=168&id=5208

Populația în vârsta aptă de muncă (15+ ani)

Forța de muncă

Populația ocupată

Populația sub-ocupată

Șomaj

Populația în afara forței de muncă (inactivă)

Forța de muncă potențială:

- Caut, dar nu sunt disponibil;

- Disponibil, dar nu caut

Restul populației în

afara forței de muncă

DDDDDDDDDDDDDDDDDDDD

Subutilizarea forței de muncă

https://www.ilo.org/global/statistics-and-databases/standards-and-guidelines/resolutions-adopted-by-international-conferences-of-labour-statisticians/WCMS_230304/lang--en/index.htm

https://www.ilo.org/global/statistics-and-databases/standards-and-guidelines/resolutions-adopted-by-international-conferences-of-labour-statisticians/WCMS_230304/lang--en/index.htm

https://statistica.gov.md/print.php?l=ro&idc=168&id=5208

37

Totodată, cel mai lent s-a diminuat numărul populației sub-ocupate. Dacă în 2011 numărul

populației sub-ocupate era aproximativ egal cu numărul șomerilor, atunci către 2018 numărul

acestora depășea numărul combinat al șomerilor și a forței de muncă potențiale. De fapt, din toate

aceste trei componente ca rezervă potențială a forței de muncă trebuie de luat în considerație

doar pe șomeri și forța de muncă potențială și de exclus pe cei sub-ocupați. Excluderea

persoanelor sub-ocupate din rezervă poate fi argumentată prin faptul că ei deja sunt ocupați și au

acoperit o anumită formă de cerere din partea agenților economici. Majorarea numărului orelor de

lucru pentru aceste persoane ar presupune doar o realocare în cadrul populației deja ocupate.

Analiza doar a șomerilor și forței de muncă potențială se face cu ajutorul indicatorului LU3, care

către anul 2018 a atins valorile minime din acest deceniu (Figura 50). În termeni absoluți,

rezervele forței de muncă care pot fi antrenate pe piața muncii pot fi estimate la doar 4,5% din

forța de muncă extinsă sau aproximativ 48 mii persoane în 2018 (cifre pentru populația

stabilă). Totodată, această rezervă nu poate fi, în mod practic, utilizată complet, deoarece nici

numărul șomerilor și nici a celor din forța de muncă potențială nu poate scădea la zero. Astfel,

dacă luăm în considerație doar definițiile existente a subutilizării forței de muncă, atunci rezervele

sunt destul de reduse.

Sursele alternative a forței de muncă potențiale pot fi căutate doar în restul populației

economic inactive, iar o primă opțiune ar fi gospodăriile casnice. Raționamentul de ce

gospodăriile casnice care produc pentru consum propriu trebuie considerate ca o potențială sursă

a forței de muncă este faptul că persoanele din această categorie deja sunt antrenate în anumite

activități de producție, deși nu destinate pieței. Din acest considerent gospodăriile din 2019 au fost

transferate din populația ocupată, deci economic activă, în populația economic inactivă. Totodată,

luând în considerație că persoanele din cadrul gospodăriilor casnice execută anumite activități

economice, se poate de presupus că în anumite circumstanțe ele pot fi antrenate și pe piața

muncii. Din acest considerent, activitatea și dinamica gospodăriilor casnice care produc pentru

consum propriu urmează a fi analizată într-un mod mai detaliat.

Figura 51. Evoluția indicelui populației din cadrul gospodăriilor (2003=1, axa din stânga) și ponderea gospodăriilor în populația inactivă (%, axa din dreapta)

Figura 52. Evoluția indicelor populației din cadrul gospodăriilor pe principalele grupuri de vârstă (2003 = 1)


Numărul persoanelor din cadrul gospodăriilor casnice a crescut semnificativ, procesul

accelerându-se în ultimul deceniu. Numărul gospodăriilor casnice care produc pentru consum

propriu era în scădere graduală sau stagnare până în anii 2010 – 2011, apoi a urmat o

ascensiune bruscă și accelerată. În perioada 2010 – 2018 numărul total al gospodăriilor casnice

s-a majorat tocmai de 1,1 ori, o creștere de peste 100% (Figura 51). De fapt, până în anul 2019

când gospodăriile casnice erau considerate ca populație ocupată, ele au asigurat aproape

exclusiv în totalitate creșterea ocupării agregate după 2013. Dinamica explozivă a numărului

38

gospodăriilor casnice care produc pentru consum propriu a dus la majorarea ponderii lor în cadrul

populației economic inactive, de la 7-8% în 2010 la tocmai 17% către 2018.

Creșterea vertiginoasă a numărului gospodăriilor casnice este cauzată în mare parte de

evoluțiile demografice, dar acest factor nu explică procesul în totalitate. Cel mai rapid a

crescut numărul persoanelor din gospodăriile casnice din grupul de vârstă 55 – 64 ani, care a și

format tendința ascendentă din ultimii ani a acestor unități de producție. În perioada 2010 – 2018

numărul gospodăriilor casnice din grupul de vârstă 55 – 64 ani s-a majorat tocmai de 2,1 ori

(peste 200%), în timp ce în cohortele mai tinere ale populației creșterea a fost cu mult mai mică

(50 – 60%), dar nu mai puțin impresionantă (Figura 52). Drept rezultat al acestor evoluții ponderea

gospodăriilor casnice în grupul de vârstă 55 – 64 ani în totalul gospodăriilor casnice a crescut de

la 16% la 24%. Evoluțiile menționate se pot explica parțial prin procesele de îmbătrânire a

populației și posibil de pensionarea mai timpurie a unor categorii de populație. De exemplu, cum a

fost menționat mai sus, cohorta populației în vârsta 55 – 64 ani a crescut cel mai rapid în ultimii

ani până la 33% din populația stabilă în 2018. Acest fapt însă presupune că persoanele în vârsta

aproape de pensionare au plecat masiv de pe piața muncii. Totodată, o dinamică ascendentă a

avut loc nu doar în cadrul gospodăriilor din zonele rurale (creștere de 1,1 ori), care constituie

majoritatea absolută, dar și în zonele urbane (creștere tocmai de 2,3 ori). Mai mult decât atât, a

crescut și crește numărul persoanelor tinere din cadrul gospodăriilor casnice. Astfel, atragerea

populației care acum activează în cadrul gospodăriilor casnice în populația economic activă, ar

putea rezolva parțial problemele cu diminuarea forței de muncă potențiale. De exemplu, o

reducere a numărului gospodăriilor casnice la valorile medii din perioada 2010 – 2014, înainte de

a avea ascensiunea menționată, ar elibera pentru piața muncii un volum estimativ de 60 –

100 mii de persoane (populația stabilă).

O altă grupă din populația economic inactivă, care poate fi atrasă pe piața muncii, sunt cei

din categoria „Casnici”. Persoanele din această categorie nu participă pe piața muncii din cauza

activităților/responsabilităților familiale din cadrul gospodăriei. Din toate categoriile de inactivitate,

tocmai acest grup al populației a înregistrat cea mai semnificativă creștere în perioada 2008 –

2018. Ponderea casnicilor/casnicelor în această perioadă s-a majorat cu 4,1 p.p. de la 7,1% la

11,2% din totalul populației inactive, dacă nu luăm în calcul gospodăriile casnice care produc

pentru consum propriu (Figura 53).

Figura 53. Schimbările structura în cadrul populației inactive după categoria de inactivitate, p.p.19

Figura 54. Evoluția numărului femeilor din categoria „Casnice” pe grupe de vârstă (2008 = 1, axa din stânga) și ponderea grupului de 15-34 ani (% total femei casnice, axa din dreapta)


19 Un nivel mai înalt de dezagregare pe populația inactivă, inclusiv și după categoria de inactivitate, este disponibil doar începând cu anul 2008.

39

Majoritatea absolută a persoanelor din categoria de inactivitate „Casnici” sunt femei, iar

creșterea numărului lor a fost înregistrată în toate grupurile de vârstă. În perioada 2008 –

2018 creșterea numărului femeilor casnice a fost destul de uniformă în toate grupurile de vârstă

(Figura 54). Totodată, majoritatea absolută (în jur de 70%) din grupul femeilor casnice sunt

concentrate în grupul de vârstă 15 – 34 ani, fiind cel mai probabil cauzat de concediile de

maternitate. În zonele urbane (+82%) creșterea este mai pronunțată decât în cele rurale (+42%).

O reducere, de exemplu, a numărului femeilor casnice de vârsta 15 – 54 ani la nivelul anului

2012, când s-a început creșterea graduală a acestei categorii din populația inactivă, ar crește

oferta forței de muncă cu aproximativ 24 mii persoane adiționale în 2018.20

Numărul tinerilor din grupul NEET a crescut și poate servi drept o potențială sursă pentru

forța de muncă. Cum a fost menționat mai sus ponderea tinerilor din grupul NEET a crescut în

perioada 2008 – 2018 de la 27,5% la 36,8% din totalul populației de 15 – 34 ani. Un factor

important în amplificarea numărului tinerilor din grupul NEET a fost migrația externă. În aceeași

perioadă numărul tinerilor implicați în migrația externă s-a majorat cu 18%. Dacă excludem

factorul migrației, atunci ponderea tinerilor NEET se reduce semnificativ, dar tot a înregistrat o

tendință ascendentă de la 11,3% la 16,2%. Tinerii din categoria „Casnici” au contribuit cel mai

mult la această tendință, ponderea cărora în totalul populației tinere s-a majorat de la 8,3% la

14,1% în perioada analizată. Astfel, o reducere potențială a tinerilor din categoria „Casnici” la

nivelul anului 2012 ar genera un volum adițional pentru oferta forței de muncă de aproximativ 5

mii persoane (populația stabilă), dar această cifră se regăsește parțial în categoria femei

casnice. De asemenea, în această perioadă a crescut tocmai cu 69% numărul tinerilor în cadrul

gospodăriilor casnice care produc pentru consum propriu, dar numărul potențial care poate fi

utilizat pe piața muncii a fost inclus în cifra estimată mai sus pentru întreaga categorie de

gospodării casnice.

Figura 55. Emigranții temporar în țară (axa din stânga, 2008=1) și ponderea cohortei de 15-34 ani (% total acest grup, axa din dreapta)

Figura 56. Ocuparea în agricultură în țările din Europa Centrală și de Est (% din total ocupare)

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS Sursa: Calculele autorilor în baza datelor Băncii Mondiale

O parte din persoanele antrenate în migrația externă, cel puțin în cea de scurtă durată,

poate să se orienteze către piața muncii internă. Numărul persoanelor antrenate în migrația

externă de scurtă durată poate fi estimată indirect, utilizând din AFM numărul persoanelor inactive

cu motivul de a nu lucra „Pregătirea pentru plecarea la lucru peste hotare sau sosirea, de curând,

de la lucru, din străinătate”. Deoarece aceste persoane au fost în țară la momentul efectuării

sondajului prin AFM, se poate de presupus că majoritatea din ei pleacă la lucru peste hotare pe o

perioadă mai mică de 12 luni. Numărul acestor persoane a fost într-o ascensiune vertiginoasă în

20 Creșterea rapidă a numărului populației din categoria „Casnici” în perioada 2009 – 2011 se poate datora, în mare măsură, și impactului crizei economice din anul 2009. După 2012 ratele de creștere scad, dar se evidențiază o tendință ascendentă de lungă durată.

40

ultimul deceniu, majorându-se tocmai cu 132%. Tendințe ascendente s-au înregistrat în toate

grupurile de vârstă, dar cel mai rapid a crescut numărul celor din cohorta 55+ ani (aproximativ de

7 ori). Totodată, majoritatea emigranților temporari în țară sunt din cohorta tinerilor de 15 – 34 ani

(peste 65%), deși în ultimii ani ponderea lor s-a redus (Figura 55). Astfel, o diminuare a

emigranților din această categorie la nivelul anului 2012 ar genera un volum potențial de forță

de muncă pe piața internă de peste 100 mii persoane (populația stabilă).

Utilizarea mai eficientă a forței de muncă existentă se poate de obținut și în cazul realocării

ocupării din activitățile economice mai puțin productive către cele mai productive.

Schimbările structurale, în acest sens, au loc prin migrația populației ocupate din agricultură către

sectorul industrial și de servicii. Astfel de schimbări structurale au avut loc și pe piața muncii din

Republica Moldova, dar procesul este departe de a fi finalizat și cererea generată de sectorul

industrial și de servicii nu a fost suficientă să atragă toate persoanele care plecau din agricultură.

În pofida schimbărilor structurale, ocuparea în agricultură din Republica Moldova rămâne a fi la un

nivel cu mult mai înalt decât în țările vecine din regiune (Figura 56). Doar în România și Republica

Moldova ocuparea în agricultură continuă să fie peste 20% din totalul ocupării, în restul țărilor din

Europa Centrală și de Est agricultura generează mai puțin de 10% din locurile de muncă. În

Republica Moldova, după cum a fost analizat mai sus, ocuparea în agricultură a început să

crească din nou în ultimii ani, predominând însă locurile de muncă informale. Astfel, o potențială

creștere a cererii forței de muncă din partea sectorului industrial și de servicii ar stimula

schimbările structurale a ocupării în Republica Moldova. De exemplu, o potențială înjumătățire a

ocupării în agricultură, până la un nivel comparabil cu țările vecine, ar elibera pentru restul

sectoarelor peste 100 mii persoane (populația stabilă).

Sursele ușoare de mobilizare a forței de muncă sunt practic epuizate, fiind necesare măsuri

de stimulare a populației economic inactive și reforme structurale. Către 2018 numărul

populației economic active și a forței de muncă potențiale a scăzut la un nivel minim din acest

deceniu, ceea ce înseamnă că potențialul lor de mobilizare practic este epuizat. Rezerve mai mari

sunt doar în populația economic inactivă, în special gospodăriile casnice care produc pentru

consum propriu, femeile casnice și o parte de emigranți de scurtă durată. De exemplu, o reducere

a numărului populației inactive din categoriile menționate la nivelul anului pentru grupul de vârstă

15 – 54 ani ar genera o ofertă pe piața muncii echivalent cu 152 mii persoane (cifre pentru

populația stabilă). În același timp, o potențială schimbare structurală în economia națională ar

duce la majorarea ofertei forței de muncă din contul agriculturii cu aproximativ 40 mii persoane

(Tabelul 1). Un volum estimativ de peste 100 mii persoane din agricultură este posibil de obținut

doar în cazul reducerii ponderii ocupării în această activitate la media țărilor din regiune, ceea ce

nu prea este fezabil pe termen scurt în Republica Moldova. Cifra de 40 mii este mult mai ușor de

atins, deoarece aceasta a fost creșterea adițională în ultimii ani. Un stimulent, însă, pentru

persoanele inactive ar fi doar creșterea în continuare a salariilor.

Tabelul 1. Potențialele surse de mobilizare a forței de muncă (mii persoane, populația stabilă)

Indicator 2012 2018 Potențialul de mobilizare

(2018 – 2012)

Accesibilitatea pentru piața

muncii

Populația economic activă și potențial activă

Șomeri 67,7 38,4 -29,3

Ușor de mobilizat

Sub-ocupați în raport cu timpul

83,0 75,0 -8,0 Ușor de mobilizat

Forța de muncă potențială

26,4 9,6 -16,8 Ușor de mobilizat

41

Total 177,1 123,0 -54,1 Ușor de

mobilizat

Populația inactivă

Gospodării casnice care produc pentru consum propriu

117,1 227,9 110,8

Greu de mobilizat

Gospodării casnice care produc pentru consum propriu (15 – 54 ani)

89,9 132,2 42,3

Greu de mobilizat

Populația inactivă din categoria „Casnici” (Femei)

167,3 183,0 15,7

Greu de mobilizat

Populația inactivă din categoria „Casnici” (Femei, 15 – 54 ani)

165,0 179,7 14,7 Greu de mobilizat

Persoane inactive pregătite pentru plecare peste hotare sau care au sosit, de curând, de la lucru, din străinătate

270,1 394,8 124,7

Greu de mobilizat

Persoane inactive pregătite pentru plecare peste hotare sau care au sosit, de curând, de la lucru, din străinătate (15 – 54 ani)

217,5 312,5 95,0

Greu de mobilizat

Total (pentru populația 15 – 54 ani)

472,4 624,4 152,0 Greu de mobilizat

Populația ocupată

Ocuparea în agricultură 189,2 228,1 38,9

Greu de mobilizat. Reforme

structurale Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS

42

CAPITOLUL 3. ANALIZA DEFICITULUI FORȚEI DE MUNCĂ:

REAL SAU IMAGINAR?

Nu există o definiție unanim acceptată privind deficitul forței de muncă, dar acest fenomen

poate fi analizat și cuantificat prin prisma dezechilibrelor mai multor indicatori. La nivel

internațional există diferite abordări la nivel de politici și de analiză a deficitului forței de muncă. În

Marea Britanie deficitul este evaluat prin analiza unui set de indicatori, care pot scoate în evidență

diferite aspecte a fenomenului cuantificat atât din partea cererii, cât și a ofertei (Caseta 4). În

Austria, de exemplu, deficitul forței de muncă este definit și cuantificat în cadrul normativ național,

fiind stabilit un prag de 1,5 șomeri înregistrați pe un loc vacant existent.21În cazul când numărul

șomerilor înregistrați crește peste acest prag, se consideră că există deficit de forță de muncă și

autoritățile pot să caute peste hotarele țării potențiali imigranți.

Deficitul forței de muncă se poate de cuantificat prin estimarea dezechilibrului dintre

cererea și oferta forței de muncă. La rândul său, cererea forței de muncă este suma dintre

locurile de muncă ocupate și cele vacante, care sunt create de companii. Oferta se referă la

partea populației economic active, deci la cei ocupați și șomeri. Suprapunerea acestor

componente din cerere și ofertă scoate din analiză populația ocupată, fiind necesar doar de

comparat dinamica locurilor vacante și a șomerilor, pentru a estima semnul și volumul

dezechilibrului. Datele pentru acești indicatori trebuie să fie comparabile metodologic, deci nu este

relevant de comparat numărul șomerilor estimați în baza AFM și numărul locurilor vacante

înregistrate administrativ, neestimate printr-un chestionar reprezentativ al companiilor. În acest

caz, este cel mai relevant de comparat dinamica șomerilor și a locurilor vacante înregistrate la

ANOFM, datele fiind disponibile din 2004.

Dinamica locurilor vacante și a șomerilor noi înregistrați a avut o dinamică ciclică,

înregistrând pe parcursul ultimilor două decenii și unele perioade cu un potențial deficit a

forței de muncă. Numărul locurilor vacante noi înregistrate crește foarte rapid în perioada de

până la criza economică din 2009, depășind pe scurt timp în 2008 numărul noilor șomeri

înregistrați la ANOFM. În aceeași perioadă, raportul dintre noii șomeri și locurile noi vacante s-a

redus de la 1,5 în 2004 - 2005 la 0,8 către finele anului 2008, ceea ce indică asupra depășirii

cererii față de oferta forței de muncă. Criza economică din 2009 a avut un impact profund și

contrar opus asupra dinamicii locurilor noi vacante și a șomerilor noi înregistrați. Numărul

șomerilor noi înregistrați a crescut la valorile maxime de până la 10 mii persoane (ajustat

sezonier) pe trimestru în 2010, iar numărul locurilor vacante noi înregistrate a atins valori minime

de 6-7 mii (ajustat sezonier) pe trimestru în același an (Figura 57).

Piața muncii a revenit doar gradual și foarte lent la valorile înregistrate de până la criza din

2009. Doar către începutul anului 2018 s-a înregistrat din nou o depășire a numărului locurilor

vacante noi înregistrate față de șomerii noi înregistrați. Raportul dintre acești indicatori din nou a

atins valorile minime istorice în 2018 de doar 0,75, indicând asupra unui deficit mai acut a forței

de muncă decât a fost în anul 2008. De asemenea, perioada când numărul locurilor vacante noi

înregistrate a depășit pe cel a șomerilor noi, a durat mai mult, de la începutul 2018 până la finele

2019. Totodată, dinamica locurilor vacante s-a inversat brusc de la începutul anului 2019, pe

parcursul anului numărul mediu de locuri noi vacante înregistrate în mediu pe trimestru (ajustat

sezonier) s-a contractat tocmai cu 29% în TIV:19 față de TI:19 (Figura 57). Această inversare a

dinamicii, înainte chiar de șocul economic legat de COVID-19, poate să indice asupra încetinirii

creării noilor locuri de muncă în economia națională și scăderea cererii.

21 A. Gachter, C. Manahl, S. Koppenberg, „Determining Labour Shortages and the Need for Labour Migration from Third Countries in Austria”, IOM, 2015.

43

Figura 57. Dinamica locurilor noi vacante și șomerilor noi înregistrați (mii, axa din stânga) și raportul șomeri noi/locuri vacante noi (axa din dreapta), ajustat sezonier

Figura 58. Dinamica stocului de șomeri înregistrați și a locurilor vacante (mii, axa din stânga) și raportul șomeri/locuri vacante (axa din dreapta), ajustat sezonier

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM Sursa: Calculele autorilor în baza datelor ANOFM

Caseta 4. Aspecte metodologice privind estimarea deficitului forței de muncă Nu există o definiție univocă și universal acceptată privind deficitul forței de muncă.

Ambiguitatea terminologică creează impedimente pentru elaborarea și identificarea

instrumentelor de cuantificare și măsurare a deficitului forței de muncă. Majoritatea

metodologiilor aplicate până la moment se bazează pe un set larg de indicatori și pe

interpretarea acestora de către experți. De exemplu, metodologia elaborată și aplicată de către

Comitetul consultativ privind migrația a Marii Britaniei de estimare a deficitului forței de muncă

are următoare structură:

Indicator Raționamentul Echivalentul în Republica Moldova

Indicatori salariali

P1. Rata de creștere a salariului median în termeni reali (1 an)

În cazul deficitului forței de muncă, presiunea pe piața muncii cauzează o creștere rapidă a salariilor, ducând la majorarea ofertei și diminuare cererii. Astfel, creșterea rapidă a salariilor este un indicator al deficitului. Analiza dinamicii și pe o perioadă de 3 este necesară pentru a exclude oscilațiile de scurtă durată.

Nu se colectează și nu se publică datele statistice privind salariul median, doar pe cel mediu.

P1. Rata de creștere a salariului median în termeni reali (3 ani)

Indicatori bazați pe opinia angajatorilor

E1. Locurile vacante. Sondaj Acest indicator este obținut din chestionarea directă a angajatorilor privind numărul locurilor vacante existente sau planificate în viitorul apropiat. Estimează și ponderea companiilor care răspund că există deficit de forță de muncă.

ANOFM anual face prognoza pieței muncii prin chestionarea companiilor. Companiile sunt întrebate privind planul lor de a extinde locurile de muncă, dar nu sunt incluse întrebări privind dificultatea de recrutare a personalului.

Indicatori de volum

V1. Evoluția în șomaj, % f-a-p Diminuarea rapidă sau un nivel deja jos al șomajului pot indica asupra unui deficit. Creșterea ocupării indică asupra majorării cererii.

Majoritatea acestor indicatori sunt publicați de către BNS, cu excepția numărului median de ore lucrate.

V2. Evoluția în ocupare, % f-a-p

V3. Evoluția în numărul median de ore lucrate, % în 3 ani

V4. Evoluția în numărul noilor angajați, % f-a-p

Alți indicatori de dezechilibru

I2. Numărul locurilor vacante pe ocupații

Un număr mare de locuri vacante și respectiv valoarea înaltă a raportului

Numărul locurilor vacante pe ocupații sunt colectate și publicate

44

locuri vacante/șomeri indică asupra faptului că angajatorii găsesc cu dificultate personal în condițiile existente de ofertă de muncă.

de către ANOFM

Sursa: ”Assessing Labour Market Shortages: A Methodology Update”,Migration Advisory Committee, 2017

Numărul total al șomerilor și al locurilor vacante înregistrate, deci variabilele de stoc,

indică asupra înăspririi situației pe piața muncii în ultima perioadă. Spre deosibire de

variabilele de flux (numărul șomerilor și a locurilor noi vacante înregistrate într-o anumită

perioadă), variabilele de stoc arată care este volumul total al șomerilor înregistrați și a locurilor

vacante la o anumită dată. Aceste variabile de stoc, de asemenea, au înregistrat tendințe similare

cu cele de flux. În perioada 2009 – 2019 numărul total de șomeri înregistrați a scăzut gradual, iar

numărul locurilor vacante disponibile și care nu au fost completate a crescut.22 Aceste evoluții

convergente a dus la faptul că către TIV:19 numărul șomerilor înregistrați practic s-a egalat cu

numărul locurilor vacante (date ajustate sezonier), iar raportul șomeri per loc vacant a coborât la

minimul din acest deceniu sub 1,3 (Figura 58). Astfel, către finele anului 2019 pe piața muncii se

simțea un deficit al forței de muncă la nivel agregat.

Figura 59. Dinamica locurilor vacante noi înregistrate după nivelul de instruire solicitat (mii, axa din stânga) și ponderea celor ce necesită cel mult studii secundar generale (% total, axa din stânga), ajustat sezonier

Figura 60. Evoluția raportului șomeri noi înregistrați per locuri vacante noi înregistrate conform nivelului de instruire, ajustat sezonier23


În structura cererii forței de muncă domină locurile de muncă ce nu necesită un nivel

avansat de instruire și calificare, acest segment al cererii fiind mai expus unui deficit

potențial din partea ofertei. Majoritatea covârșitoare a locurilor vacante noi înregistrate la

ANOFM necesită un nivel de instruire echivalent sau mai jos de cel secundar general (liceu,

școală medie generală), fiind însă și cele mai expuse la șocurile economice. Până la criza

economică din 2009 aproximativ 60-70% din locurile de muncă noi înregistrate solicitau acest

nivel de instruire, coborând foarte rapid la doar 50% în perioada imediat următoare acestui șoc

economic. Către începutul anului 2019 numărul locurilor vacante noi înregistrate din această

categorie a crescut din nou la nivelul înregistrat înainte de criza din 2009, ceea ce indică asupra

creșterii destul de rapide a cererii pentru lucrătorii de calificare joasă (Figura 59). Cumulativ,

locurile vacante noi înregistrate ce necesită studii generale și secundar profesionale constituie

22 Datele statistice privind numărul total al șomerilor înregistrați și a locurilor vacante (stoc) sunt disponibile doar începând cu anul 2009. 23 Datele statistice privind numărul locurilor vacante noi înregistrate în profil educațional sunt complete în baza de date ale ANOFM doar începând cu anul 2007.

45

aproximativ 85% din totalul locurilor vacante și doar 15% sunt destinate persoanelor cu studii

superioare și post-secundar profesionale. Astfel, din punct de vedere al cererii, cele mai expuse

unui deficit a forței de muncă sunt locurile de muncă ce necesită calificări joase.

Cererea și oferta forței de muncă a fost destul de sincronizată pentru toate categoriile

populației, indiferent de nivelul de instruire. Estimarea unui deficit potențial, la un nivel mai

dezagregat, se poate face în baza analizei cererii și ofertei de muncă prin prisma raportului dintre

numărul șomerilor și locurilor vacante noi înregistrate în profil educațional. Acest raport a oscilat

destul de sincron pentru toate nivelurile educaționale, fiind mai puțin susceptibil șocurilor

economice segmentul populației cu studii superioare. După criza economică raportul șomeri/locuri

vacante a crescut rapid la 3,5 pentru populația cu studii secundar generale și doar la 2,5 pentru

cei cu studii superioare. Deja către mijlocul anului 2017 acest raport a coborât sub pragul 1, fiind

atins nivelul de până la criza din 2009, deși pentru populația cu studii superioare acest prag a fost

atins deja în 2014 (Figura 60). Astfel, un deficit a forței de muncă se simțea în ultimii ani 2017 –

2019 pentru toate categoriile populației, deși către finele lui 2019 tendințele au început să se

inverseze. Totodată, la nivel agregat cel mai acut se poate simți deficitul pentru locurile de muncă,

care au pondere semnificativă în ocupare, și în cazul când stocul locurilor vacante este în

creștere.

Stocul locurilor vacante a fost în creștere pentru toate categoriile de lucrători, dar cel mai

rapid au crescut cele ce solicită calificări joase. Cum a fost menționat mai sus, stocul locurilor

vacante a crescut gradual după criza din 2009, dar începând cu anul 2015 dinamica a devenit

accelerată. Astfel, în perioada TII:15 – TIV:18, când s-a înregistrat cea mai impresionantă

dinamică, s-a majorat atât stocul locurilor vacante ce necesită studii universitare (+43%), cât și a

celor ce necesită doar studii secundar generale (+83%). În termeni absoluți, deci a numărului total

de locuri vacante, creșterea a fost resimțită pentru locurile de muncă ce necesită studii secundar

generale (Figura 61). Astfel, dacă să luăm anul de referință 2015, atunci către finele anului 2018

se resimțea un deficit de aproximativ 4600 persoane cu studii secundar generale și

aproximativ 650 persoane cu studii superioare. Către finele anului 2019 acest deficit s-a

diminuat nesemnificativ, inclusiv și din cauza scăderii numărului de locuri noi vacante înregistrate.

Figura 61. Dinamica stocului de locuri vacante după nivelul educațional solicitat (mii, ajustat sezonier)

Figura 62. Dinamica locurilor vacante noi înregistrate pe activități economice (mii, ajustat sezonier)24


Locurile vacante noi înregistrate sunt distribuite neuniform pe activitățile economice, ceea

ce este cauzat atât de dinamica economică diferită pe sectoare, dar și de particularitățile de

24 Clasificarea activităților economice conform Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM): „A”- Agricultura, silvicultura și pescuitul, „C” – Industria prelucrătoare, „G” – Comerț cu ridicata și cu amânuntul; Întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor; „S” – Alte activități de servicii.

46

evidență a lor. Majoritatea absolută a locurilor vacante noi, înregistrate la ANOFM, sunt

concentrate în (i) industria prelucrătoare, (ii) agricultură, (iii) comerțul cu ridicata și cu amănuntul și

(iv) alte activități de servicii. Ponderea acestor sectoare a oscilat în toată perioada analizată, 2004

– 2019, în jur de 70% din totalul locurilor vacante noi înregistrate la ANOFM. Cea mai mare

pondere o deține industria prelucrătoare, care a înregistrat o scădere semnificativă a locurilor

vacante înregistrate după criza din 2009, de la 45% la doar 25% din totalul locurilor vacante către

2014. Începând cu acest an, a urmat o dublare a numărului locurilor vacante în industria

prelucrătoare, de la 2 mii în 2014 la 4 mii trimestrial în 2018 (+ 78%, ajustat sezonier), ceea ce a

ridicat și ponderea acestei activități economice până la 35% din totalul locurilor vacante

înregistrate (Figura 62). Se evidențiază și agricultura, numărul locurilor vacante noi înregistrate în

această activitate economică către finele 2018 și începutul 2019 a atins un nivel maxim istoric de

peste 1 mie trimestrial (+186% față de 2014, ajustat sezonier). O pondere semnificativă și în

ascensiune a avut sectorul public (învățământul, administrația publică și sănătatea/asistența

socială), ponderea căruia atinge aproximativ 15 – 18% din totalul locurilor vacante noi înregistrate.

Structura pe activități economice a locurilor vacante noi, înregistrate la ANOFM, care diferă

semnificativ de structura ocupării conform AFM analizată în Capitolul 1, vorbește despre

faptul că locurile vacante sunt raportate preponderent de către companiile medii și mari,

dar și de sectorul public. Totodată, chiar și statistica existentă arată că cererea a crescut în

majoritatea activităților economice, evidențiindu-se industria prelucrătoare și agricultura. O altă

activitate economică, care a avut o dinamică impresionantă, deși nu cu un impact sistemic pentru

piața muncii, a fost „Informațiile și comunicațiile”. Numărul locurilor noi vacante înregistrate

trimestrial (ajustat sezonier) a crescut în mediu de la valori sub 5 (înainte de 2014) până la 30

(2018), deci o creștere de 6 ori, dar în 2019 a avut o temperare semnificativă până la 15 locuri

vacante trimestrial.

Figura 63. Devierea ratelor de creștere pentru perioada 2019 - 2015 a câștigului salarial mediu pe activități economice în raport cu valoarea medie pe economie (p.p.)25

Figura 64. Dinamica câștigului mediu lunar în industria auto și media pe economie (2015 = 1, axa din stânga) și evoluția numărului salariaților în industria auto (axa din dreapta, % din total salariați)


Dezechilibrul dintre cererea și oferta forței de muncă se reflectă în dinamica salarizării,

care a crescut semnificativ în termeni reali. În perioada 2015 – 2018 câștigul mediu salarial pe

economie a crescut în termeni reali cu 28%. Această majorare a salariilor a fost cauzată de trei

25 Acronimele în conformitate cu CAEM: „A” – Agricultura, silvicultura și pescuit; „B” – Industria extractivă; „C”- Industria prelucrătoare; „D” – Producția și furnizarea de energie electrică și termică; „E” – Distribuția apei; Salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare; „F” – Construcții; „G” – Comerț cu ridicata și cu amănuntul; Întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor; „H” – Transport și depozitare; „I” – Activități de cazare și alimentație publică; „J” – Informații și comunicații; „K” – Activități financiare și de asigurări; „L” – Tranzacții imobiliare; „M” – Activități profesionale, științifice și tehnice; „N” – Activități de servicii administrative și activități de servicii suport; „O” – Administrație publică și apărare; Asigurări sociale obligatorii; „P” - Învățământ; „Q” – Sănătate și asistență socială; „R” – Arta, activități de recreere și de agrement; „S” – Alte activități de servicii.

47

factori importanți: creșterea economică, majorarea salariilor în sectorul public și deficitul forței de

muncă în unele domenii. În activitățile economice, unde deficitul forței de muncă este mai acut,

ratele creșterii salariilor tind să fie mai mari decât media pe economie. În perioada menționată

ratele de majorare a salariilor, comparabile cu media pe economie, s-au înregistrat în (i)

agricultură, (ii) construcții, (iii) transport și depozitare și (iv) activități financiare și de asigurări.

Rate semnificativ mai mari au fost înregistrate doar în: (i) activități de cazare și alimentare publică,

(ii) comerțul cu ridicata și cu amănuntul și (iii) informații și comunicații în sectorul real al economiei

(Figura 63). Mai rapid au crescut și salariile în sectorul public (învățământ, sănătate și asistență

socială, arta și activități de agrement), fiind cauzate, însă, de majorarea semnificativă a salariilor

în acest domeniu din perioada 2018 – 2019.

Activitățile industriale au avut o creștere a salariului cu mult mai mică decât media pe

economie, o mare excepție fiind industria auto. În activitatea economică „Fabricarea

autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor” (industria auto) ratele de creștere a câștigului

mediu salarial a fost printre cele mai mari din economia națională. În perioada 2015 – 2019

salariul mediu lunar în această industrie a crescut în termeni reali tocmai cu 60,5% (Figura 64).

Majorarea salariului a fost însoțită și de o creștere explozivă a numărului salariaților cu +897% în

anii 2015 – 2018 (datele pentru 2019 nu a fost încă publicate). Drept rezultat ponderea salariaților

angajați în industria auto a crescut în această perioadă de la 0,2% la 1,8% din totalul salariaților în

economia națională. Astfel, majoritatea locurilor vacante noi înregistrate în activitățile industriale

ce necesită nivel educațional redus, cum a fost analizat mai sus, au fost generate anume de

industria auto. Creșterea rapidă a salariului și a numărului angajaților în industria auto indică

asupra faptului că cererea forței de muncă a fost mult mai mare decât oferta. O dinamică similară,

deși de o magnitudine mai mică, a fost înregistrată în comerțul cu ridicata și amănuntul, activitățile

de alimentare publică și în serviciile în tehnologia informației (Tabelul 2). În fiecare din aceste

activități ponderea salariaților este de peste 1% din totalul salariaților din economia națională, iar

creșterea cererii a avut un impact sistemic asupra dinamicii salarizării și a numărului angajaților.

Tabelul 2. Activitățile economice cu cele mai înalte rate de creștere a salariului mediu

Activitatea economică (conform CAEM)

Câștigul salarial mediu lunar, termeni reali

2019 vs. 2015 %

Numărul salariaților,

2018 vs. 2015 %

Numărul salariaților, % din total

salariați în 2018

26. Fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice

43,7 -26,6 0,1

29. Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor

60,5 896,6 1,7

46. Comerț cu ridicata, cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete

39,5 22,1 6,5

47. Comerț cu amănuntul, cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete

39,4 5,1 8,8

55. Hoteluri și alte facilități de cazare

33,1 -2,0 0,3

56. Restaurante și alte activități de servicii de alimentație

36,1 10,5 1,9

58. Activități de editare 51,5 13,7 0,2

48

59. Activități de producție cinematografică, video și de programe de televiziune; înregistrări audio și activități de editare muzicală

56,1 -68,0 0,0

62. Activități de servicii în tehnologia informației 36,3 40,5 1,1

63. Activități de servicii informatice

52,2 32,0 0,8

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS

Cererea forței de muncă este distribuită neuniform din punct de vedere geografic, iar

discrepanțele doar au crescut pe parcursul timpului. Cele mai multe locuri vacante se

înregistrează în mun. Chișinău și mun. Bălți, aici fiind concentrate în jur de 35 – 40% din toate

locurile noi vacante în ultimele două decenii. Totodată, pe parcursul timpului importanța mun.

Chișinău doar a crescut, iar mun. Bălți s-a diminuat semnificativ. Astfel, ponderea mun. Chișinău

în perioada 2004 – 2019 a crescut de la 20% la 30% din toate locurile vacante noi înregistrate în

țară, iar ponderea mun. Bălți s-a redus semnificativ de la aceleași 20% la doar 10% (Figura 65).

Diminuarea cererii în mun. Bălți a fost și mai dramatică, coborând la doar 5% către anul 2014,

apoi urmând o creștere semnificativă în ultimii ani, dar nivelul înregistrat în deceniul precedent așa

și nu a fost atins. Restul raioanelor, de asemenea, au înregistrat în ultimul deceniu o dinamică

pozitivă la crearea noilor locuri de muncă, înregistrate la ANOFM, dar așa și nu a fost atins nivelul

înregistrat până la criza din 2009. Astfel, pe parcursul ultimelor două decenii mun. Chișinău și-a

mărit decalajul de restul regiunilor la capitolul creării noilor locuri de muncă, înregistrate la

ANOFM.

Figura 65. Dinamica locurilor noi înregistrate în profil teritorial (mii, axa din stânga) și ponderea mun. Chișinău (% total locuri vacante noi înregistrate, axa din dreapta), ajustat sezonier

Figura 66. Evoluția raportului șomeri noi înregistrați per locuri vacante noi înregistrate în profil teritorial, ajustat sezonier


Oferta forței de muncă, ca și în cazul cererii, este distribuită neuniform în profil teritorial, în

unele regiuni fiind mai tare resimțit deficitul forței de muncă. În mun. Chișinău și mun. Bălți

pe parcursul ultimelor două decenii, cu excepția perioadei de după criza din 2009, raportul dintre

numărul șomerilor noi înregistrați și locurile vacante era mai mic decât 1. Către 2019 acest raport

a ajuns la minimele istorice la doar 0,2, deci la fiecare loc vacant nou înregistrat reveneau în

medie doar 0,2 șomeri noi (Figura 66). În restul raioanelor raportul dintre șomeri și locurile

vacante noi înregistrate a avut aceeași dinamică ca și în aceste municipii, dar în ultimii ani a

oscilat în jurul pragului de 1. În plus, municipiile au revenit mai rapid după șocul economic din

49

2009, nivelul cererii depășind oferta în 2-3 ani, în timp ce în restul raioanelor perioada de

restabilire a durat până la 4-5 ani. Aceste tendințe vorbesc despre faptul că cererea este mai

înaltă decât oferta în municipiile vizate decât în restul raioanelor țării, acestea din urmă fiind și mai

predispuse la șocurile economice.

Piața muncii din Republica Moldova a cunoscut o creștere mai rapidă a cererii decât a

ofertei forței de muncă în ultimii ani. Către 2019 stocul locurilor vacante în economia națională

a crescut tocmai cu 83% față de 2015, iar numărul șomerilor înregistrați a scăzut la un nivel minim

din ultimele două decenii. Aceste tendințe au dus la excedentul cererii față de ofertă în mărime de

aproximativ 5500 locuri vacante. Totodată, cererea s-a concentrat doar în câteva activități

economice (auto, comerțul și tehnologia informației) și geografic crescând în continuare

importanța mun. Chișinău. De asemenea, excedentul cererii la nivel agregat este pentru locurile

de muncă ce nu necesită un nivel avansat de studii, deci pentru competențe joase. O estimare

econometrică a deficitului sau excedentului cererii în raport cu cererea forței de muncă în anul

2018 arată un deficit agregat de aproximativ 10 mii persoane. Estimările s-au făcut în baza

modelului aplicat pentru prognoza forței de muncă prezentat în Capitolul următor, iar situația

pentru fiecare activitate economică în anul 2019 este prezentată în Anexa 9.

50

CAPITOLUL 4. PROGNOZA TENDINȚELOR PE PIAȚA MUNCII

4.1. Cadrul metodologic pentru realizarea prognozei

Trunchierile seriilor de date statistice au constituit o problemă serioasă pentru realizarea

studiului. În ultimul deceniu s-au produs rupturi semnificative în seriile de date statistice din

cauza ajustării metodologiilor statice. Astfel, datele au fost afectate de:

• ajustarea metodologiei de calcul a PIB;

• implementarea unui nou Clasificator al activităților economice (CAEM-2);

• reajustarea indicatorilor statistici la rezultatele recensământului din 2014;

• trecerea de la populația stabilă la populația cu reședință obișnuită în calcularea

indicatorilor statistici;

• excluderea gospodăriilor casnice la estimarea numărului populației ocupate.

Drept urmare, este, practic imposibil, de asigurat serii statiste lungi pentru diferiți indicatori

statistici la nivel de sectoare economice (Tabelul 3).

Tabelul 3. Caracteristicile seriilor de date

Denumirea

indicatorului

Disponibilitatea

seriilor

continuii

Nivel de dezagregare conform

CAEM

Dezagregare

pe sector

privat/public

Indicatori

de output

Valoarea

adăugată brută

(Statistica

Conturilor

Naționale)

2010-2019 Datele au un nivel de dezagregare la

nivel de secțiuni CAEM (CAEM la

nivel de cod format din litere)

Nu este

dezagregare

pe sectorul

privat și

public

Venituri din

vânzări (Date

administrative

privind

Statistica

Antreprenorială)


nivel de diviziuni CAEM (CAEM la

nivel de cod format din 2 cifre)

Sunt date pe

sectorul

privat

Indicatori

ocupaționali

Populația

ocupată după

statut

profesional

(Statistica

Forței de

Muncă)


nivel de secțiuni CAEM (CAEM la

nivel de cod format din litere)

Nu este

dezagregare

pe sectorul

privat și

public

Numărul

salariaților

(Statistica

Forței de

Muncă)




Este

dezagregare

pentru

sectorul

privat și

public

Numărul mediu

de personal

(Date privind

Statistica

Antreprenorială)




Sunt date

pentru

sectorul

privat

51

Salarizare Salariu brut și

net




Este

dezagregare

pentru

sectorul

privat și

public

Stoc de

capital

Imobilizări

corporale (Date

administrative

privind

Statistica

Antreprenorială)




Sunt date

pentru

sectorul

privat

Consumul Cheltuieli de

consum pe

persoană

(Statistica

Nivelului de Trai

al Populației)

2014-2019 - -

Sursa: elaborat de autori.

Caracteristicile datelor statistice au cauzat renunțarea la operarea cu regresii pe bază

seriilor de timp, din cauza numărului mic de observări. Pentru a depăși aceste probleme și a

extinde numărul de observări s-a decis ca prognozarea să se realizeze în baza regresiilor de tip

panel. De asemenea, pentru prognozare s-au utilizat unele ipoteze ce reprezintă „extrapolarea”

dinamicii economice din timpul și după recesiunile din 2009 și din 2015. Din cauza faptului că nu

putem prevedea durata răspândirii pandemiei COVID-19 și perioada menținerii măsurilor de

restricționare a activității socio-economice, este foarte dificil de prognozat cu o acuratețe înaltă

efectele crizei. Din acest considerent s-a recurs la folosirea unor ipoteze, ce au drept repere

evoluțiile socio-economice din perioada crizelor anterioare, prin care a trecut Republica Moldova.

Pentru prognozare s-au testat câteva abordări prin care nivelul populației ocupate a fost

corelat cu alte variabile economice. Astfel, s-au realizat estimări statistice pentru variabilele ce

reflectă dinamica a 20 de activități economice în perioada 2014-2019. Această perioadă a fost

aleasă, deoarece seria privind populația ocupată, calculată conform metodologiei ajustate, începe

din anul 2014. Cele 20 activități economice selectate reprezintă toate secțiunile conform CAEM.

În toate regresiile s-au utilizat variabile explicative cu un lag (întârziere) de un an pentru a

evita endogenitatea. Pentru a soluționa problema regresiilor false s-a recurs la ecuații ce

conțineau în calitate de factori explicativi variabilele dependente cu un lag de un an. Inițial, s-a

încercat corelarea populației ocupată cu valoarea adăugată brută (VAB). Însă, în baza calculelor

nu s-a depistat o relație statistică consistentă dintre populația ocupată și valoarea adăugată.

Estimările au confirmat că nivelul ocupării este determinat de mărimea salariului. Astfel, se

atestă o relație statistică semnificativă dintre salariul net din anul precedent și numărul populației

ocupate (Tabelul 4).

52

Tabelul 4. Regresiile pentru populația ocupată. Rezultatele estimării

Regresie cu efecte aleatorii

Regresie cu efecte

aleatorii

Regresie cu efecte

aleatorii

Constanta -0.06 -0,53*** -0,24***

ln (Populația ocupată din anul precedent)

1.02*** 1,02*** 1,01***

ln (Salariu net din anul precedent)

0,03**

ln (VAB din anul

precedent)

-0.01

Trend 0,03*** 0,03*** 0,03***

Probabilitatea asociată testului Hausman

1 1 1

Sursa: estimările autorilor Notă: ***/** - variabila este semnificativă pentru un nivel de confidență de 1%/5%

Cel mai probabil, salarizarea începe să influențeze indicatorii ocupaționali într-o perioadă

mai scurt decât un an. Însă, din cauza absenței datelor cu o frecvență mai mare de un an este

imposibil de captat acest efect. De asemenea, în realitate, din cauza recesiunii în 2020 vom avea

atât reducerea salariilor, cât și scăderea angajării, însă regresia va arăta descreșterea populației

ocupate doar în 2021. De asemenea, reducerea salariilor pentru 2020 va fi, cel mai probabil,

relativ mică. Companiile își vor reduce costurile salariale, mai degrabă, prin reducerea numărului

angajaților, decât prin scăderea salariilor. O asemenea strategie permite menținerea unui număr

minim de angajați ce pot asigura funcționalitatea companiilor. De altfel, și evoluțiile din timpul

crizei din 2009 susțin această ipoteză. Atunci, salariul mediu a cunoscut chiar o ușoară creștere,

iar populația ocupată s-a redus. La rândul său, scăderea mică a salariilor se va transpune într-o

diminuare marginală a populației ocupate (de exemplu, o diminuare cu 1% a salariului net va

determina o contractare doar cu 0,03% a populației ocupate).

Din acest considerent s-a recurs la o abordare mai simplă. Populația ocupată a fost estimată

în dependență un trend linear și o componentă autoregresivă (populația ocupată din anul

precedent). Pentru prognozarea efectului crizei din 2020, determinate de răspândirea pandemiei

COVID-19, trendul a fost „rupt”, iar pentru perioada de restabilire din 2021 și 2022 s-a utilizat o

tendință înjumătățită.

Astfel, în mod normal, variabila trend ar fi avut următoarele valori: 1 pentru 2014, 2 pentru 2015,

…, 6 pentru 2019, 7 pentru 2020, 8 pentru 2021 și 9 pentru 2022. Pentru estimarea efectului

răspândirii COVID-trendului i-au fost atribuite următoarele valori: 1 pentru 2014, …, 6 pentru 2019,

0 pentru 2020, 4 pentru 2021 și 5 pentru 2022.

Înjumătățirea trendului pentru anii 2021 și 2022 s-a bazat pe presupunerea că restabilirea

va fi lentă, iar evoluțiile de după criza din 2009 vin să susțină această ipoteză. De exemplu,

în 2009 populația ocupată a scăzut cu 5,3%, a mai urmat o scădere cu 3,5% în 2010 și, doar, în

2012 s-a produs o creștere cu 2,6%.

În linii mari, realizarea prognozei numărului de salariați din sectorul real s-a bazat pe un

cadru analitic ce a contrapus cererea cu oferta forței de muncă. Pentru determinarea cererii

forței de muncă s-a utilizat o abordare, care include 2 pași:

53

1. Calcularea productivității muncii ca raport dintre un indicator ce reflectă outputul și numărul

de salariați și estimarea productivității muncii în funcție de o variabilă ce reflectă stocul de

capital;

2. Calcularea numărului de salariați ca raport dintre output și productivitate.

Oferta de muncă a fost estimată econometric în funcție de diferența dintre salariul net și

cheltuielile de consum. O persoană alege sectorul în care se va angaja nu atât în dependență

de mărimea salariului, ci în funcție de diferența dintre venitul salarial și consum. Dacă persoana

are calificarea necesară pentru câteva sectoare, atunci el va alege ramura în care diferența dintre

salariul și cheltuielile de consum este pozitivă și cât mai mare. Astfel, modelul teoretic are

următoarea formă:

𝑂𝑓𝑒𝑟𝑡𝑎 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă = 𝑓(𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡 − 𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚) 𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖 = 𝑓(𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙)

𝐶𝑒𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă =𝑂𝑢𝑡𝑝𝑢𝑡

𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖

𝐷𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑡𝑢𝑙/𝑠𝑢𝑟𝑝𝑙𝑢𝑠𝑢𝑙 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă = 𝑂𝑓𝑒𝑟𝑡𝑎 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă − 𝑐𝑒𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑜𝑟ț𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐ă Dacă ținem cont de lungimea seriilor cronologice și nivelul de dezagregare a datelor,

atunci cadrului analitic cel mai bine se pretează următoarele variabile: numărul salariaților

din sectorul privat (reflectă punctul de intersecție dintre cererea și oferta forței de muncă),

veniturile din vânzări (reflectă output-ul), salariul net, imobilizări corporale (reflectă stocul

de capital), cheltuielile de consum. Variabilele alese au aceeași structură din punct de vedere

cronologic și cross-secțional (indicatorii au același număr de observații pentru o perioadă similară

de timp și pentru toate sectoarele economice). Drept urmare, anume acești indicatori au fost

utilizați în estimarea cererii și ofertei forței de muncă. Productivitatea muncii a fost calculată ca

raport între veniturile din vânzări și numărul de salariați din sectorul real. Variabilele în valori

absolute: venituri din vânzări, imobilizări corporale, salariul brut și net și cheltuielile de consum au

fost deflatate și aduse în prețurile constante ale anului 201526.

Pentru prognoză au fost realizate 2 regresii, în care variabilele dependente au fost

productivitatea muncii (Tabelul 5) și numărul mediu de salariați (Tabelul 6). Productivitatea

muncii a fost estimată în funcție de valoarea medie anuală a valorii imobilizărilor corporale, care

reprezintă un indicator „proxy” pentru nivelul stocului de capital.

Pentru a evita rularea regresiei false, inițial s-a testat staționaritatea ambelor variabile.

Acest pas a fost realizat, deoarece o metodă de a evita regresiile false constă în rularea

regresiilor cu variabile staționare. Testele statistice au respins ipoteza nulă privind prezența

rădăcinii unitare și, astfel, a fost validată ipoteza privind staționaritatea seriilor (Anexa 3).

Următorul pas a constat în selectarea tipului regresiei. Au fost testate 3 opțiuni: regresie cu

efecte comune, regresie cu efecte fixe și regresie cu efecte aleatorii. Rezultatele testelor indică

asupra oportunității realizării unei regresii cu efecte aleatorii (Anexa 4).

Totuși, nu s-a ținut cont de rezultatul testului Hausman din cauza faptului că regresia cu

efecte fixe oferă o mai mare acuratețe. De exemplu, testul R2, care arată corespunderea dintre

valorile estimate ale variabilei dependente cu cele efective, este mai mare în regresia cu efecte

fixe decât în cea cu efecte aleatorii (Tabelul 5).

26 În toate regresiile, indiferent de lungimea seriei cronologice, toate variabilele au fost aduse în prețuri constante ale anului 2015.

54

Tabelul 5. Regresie pentru productivitatea muncii. Rezultatele estimărilor.

Regresie cu efecte fixe

Regresie cu efecte aleatorii

Constanta 6,2*** 7,13***

ln (Valoarea medie anuală

imobilizărilor corporale medii)

0,33*** 0,28***

R2 0,97 0,127 (statistica ponderată)

0,13 (statistica neponderată)

Sursa: estimările autorilor Notă: *** - variabila este semnificativă pentru un nivel de confidență de 1%

Numărul salariaților depinde direct de nivelul salarizării. Creșterea remunerării sporește

atractivitatea angajării. Totuși, dacă nivelul salariului este mai mic decât cheltuielile de consum,

atunci persoana pot renunța la angajare în calitate de salariat și se orienta spre alte posibilități de

obținere a veniturilor: emigrarea sau începerea activității pe cont propriu.

Pentru a evita rularea unei regresiei false în estimarea numărului mediu de salariați s-a

utilizat și componenta autoregresivă (numărul mediu de salariați din anul precedent). De

asemenea, pentru a evita problema endogenității, variabila ce reflectă diferența dintre salarii și

cheltuieli de consum are întârziere de un an. Pe lângă aspectul tehnic ce se referă la soluționarea

endogenității, această abordare se bazează pe faptul că decizia de angajare se bazează pe

analiza informației din perioada anterioară (Anexa 5). Aplicarea testelor a indicat oportunitatea

rulării regresiei cu efecte fixe.

Rezultatele estimărilor arată o legătură statistică robustă între numărul mediu de salariați și

nivelul salarizării (Tabelul 6).

Tabelul 6. Regresie pentru numărul mediu de salariați. Rezultatele estimărilor.


Constanta 2,44***

ln (Numărul mediu de salariați din anul precedent) 0,65***

ln (Salariu net din anul precedent)- ln (Cheltuieli de

consum)

0,29**

Sursa: estimările autorilor Notă: ***/** - variabila este semnificativă pentru un nivel de confidență de 1%/5%

După rularea regresiilor modelul capătă următoarea formă:

Cererea forței de muncă

1. 𝐶𝑒𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡 =𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖𝑖,𝑡

𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖𝑖,𝑡

2. 𝑙𝑛 (𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖𝑖,𝑡) =

= 6,2 + 0,33(𝐼𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧ă𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑜𝑟𝑎𝑙𝑒𝑖,𝑡/2 + 𝐼𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧ă𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑜𝑟𝑎𝑙𝑒𝑖,𝑡−1/2)

+ 𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑓𝑖𝑥𝑖

Oferta forței de muncă

3. 𝑆𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢 𝑛𝑒𝑡𝑖,𝑡 = 𝑆𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢 𝐵𝑟𝑢𝑡𝑖,𝑡 − 𝐶𝑜𝑛𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢ț𝑖𝑖 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙𝑒 −

−𝐶𝑜𝑛𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢ț𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎𝑙𝑒 − 𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡 𝑝𝑒 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 4. ln (𝑂𝑓𝑒𝑟𝑡𝑎 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡) = 2,44 +

55

+0,65ln(𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡−1)+

+0,29[𝑙𝑛(𝑆𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢 𝑛𝑒𝑡𝑖,𝑡−1) − −𝑙𝑛(𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚𝑡−1)]

Deficitul/Surplusul ofertei de muncă 5. 𝐷𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑡𝑢𝑙/𝑆𝑢𝑟𝑝𝑙𝑢𝑠𝑢𝑙𝑖,𝑡 =

= 𝑂𝑓𝑒𝑟𝑡𝑎 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡−𝐶𝑒𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑛𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑖,𝑡

unde i indică sectorul economic (conform diviziunilor CAEM), iar t/t-1 indică anul curent/anul

precedent.

Estimarea influenței modificării numărului de salariați asupra altor variabile economice, la

fel, s-a realizat prin regresii de tip panel. Pentru estimarea impactului modificării numărului de

salariați asupra altor variabile economice au fost utilizate 2 regresii. În prima regresie s-a făcut o

corelare între numărul salariaților din sectorul real și veniturile din vânzări. În cea de-a doua

regresie evoluția salariului a fost explicată prin dinamica numărului de salariați. Pentru rularea

regresiei variabilele au fost deflatate și aduse în prețurile constante ale anului 2015.

Luând în considerare că venitul din vânzări reprezintă un indicator de output, acesta a fost

estimat în dependență de factorii de producție: munca, exprimată prin numărul de salariați,

și capitalul, reprezentat prin imobilizările corporale. Pentru realizarea regresiei a fost testată

staționaritatea seriilor. Luând în considerație faptul că diferite teste au oferit rezultate distincte, s-a

decis ca seriile să fie considerate staționare, dacă sunt cel puțin câteva teste care confirmă

această ipoteză (Anexa 6). Astfel, s-a acceptat ca toate seriile să fie considerate staționare.

Între veniturile din vânzări și numărul salariaților ar putea exista o relație de cauzalitate

reciprocă, ceea ce constituie o manifestare a endogenității. Pentru a evita problema

endogenității estimarea s-a realizat în baza metodei celor mai mici pătrate în două etape (Tabelul

7).

Tabelul 7. Regresia pentru veniturile din vânzări. Rezultatele estimării

Regresie cu efecte aleatorii,

metoda celor mai mici pătrate în 2 etape

Constanta 8,85***

ln (Numărul de salariați) 0,89***

ln (Imobilizări corporale la început de an) 0,24***

Variabila instrumentală ln (Numărul de salariați din anul precedent)

Probabilitatea asociată testului Hausman 0,54


Pentru a evita rularea unei regresii false, în calitate de variabilă explicativă, la estimarea

nivelului salarizării a fost utilizat salariul din anul precedent. Rezolvarea problemei

endogenității s-a realizat prin includerea variabilelor autoregresive, cu un lag de un an (Tabelul 8).

Tabelul 8. Regresia pentru salariul net din sectorul real. Rezultatele estimării


Constanta 6,13***

ln (Salariul din anul precedent) 0,28***

ln (Numărul de salariați din anul precedent) -0,15***

ln (Venituri din vânzări din anul precedent) 0,05***

Probabilitatea asociată testului Hausman 0,00


56

4.2. Prognoza indicatorilor de ocupare a forței de muncă pentru perioada

2020-2025

Dacă previziunile pe termen mediu (2019-2022) au la bază ipoteze solide, atunci prognoza

pe termen lung (2023-2025) trebuie tratată cu o anumită doză de precauție. Trebuie de

menționat că seriile cronologice destul de scurte (2014-2019 pentru regresia populației ocupate și

2015-2018 în cazul ecuației pentru numărul salariaților din sectorul real) pot oferi o anumită

siguranță doar pentru previziuni pe un termen scurt de 1-2 ani.

Pe termen mediu dinamica indicatorilor socio-economici din Republica Moldova va fi

influențată de răspândirea pandemiei COVID-19. În realizarea prognozei pentru anii 2020-2022

s-a ținut cont de această prezumpție. Evoluțiile pentru anii 2023-2025 pentru sectoarele

economice dezagregate la un nivel atât de înalt (diviziuni ale CAEM) sunt destul de incerte. În

fond, pentru anii 2023-2025 s-a utilizat ipoteza că dinamica economică va fi similară cu evoluțiile

din 2014-2019. Deși, acest procedeu a permis realizarea unei prognoze pe termen mai lung,

problema incertitudinii anticipărilor pe termen lung a putut fi abordată doar parțial.

Restricționarea activităților economice la nivel internațional, menită să diminueze

răspândirea COVID-19, va cauza o recesiune globală. Drept urmare, în Republica Moldova se

vor reduce veniturile remise, exporturile și investițiile străine. De asemenea, măsurile impuse de

Guvern pentru limitarea activității economice în interiorul țării vor avea un efect negativ asupra

evoluției PIB-ului.

Prognozăm că în 2020 populația ocupată se va reduce cu 86500 persoane, ceea ce

reprezintă o scădere cu circa 10%. Pentru 2021 și 2022, anticipăm creșteri ale ocupării cu 1%

și, respectiv, 4% (Figura 67). Totuși, în pofida acestor majorări, nivelul anului 2019 nu va fi atins

până în 2023. Cel mai probabil, nivelul ocupării din 2019 va fi depășit abia în 2024.

Figura 67. Populația ocupată (reședință obișnuită), mii persoane


În linii generale, între 2020-2030 populația ocupată din Republica Moldova va varia între

800-900 mii de persoane, însă, prognozăm că după anul 2025 se va înregistra o diminuare.

Această evoluție va fi determinată de relansarea emigrației, precum și de dinamica demografică

negativă.

În toate sectoarele economice se vor înregistra evoluții similare: după o scădere acută a

populației ocupate în 2020, în următorii ani, în contextul restabilirii activității economice, se

57

va produce o creștere a numărului persoanelor ocupate (Anexa 7). Pe termen mediu, în

ramurile economiei se vor atesta următoarele evoluții ale populației ocupate:

• Agricultură, silvicultură și pescuit – o scădere cu 9% în 2020, o creștere cu 2,1% în 2021

și o majorare cu 5,1% în 2022;

• Industria prelucrătoare – o reducere cu 9,6% în 2020, o avansare cu 1,4% în 2021 și o

sporire cu 4,4% în 2022;

• Construcții – o diminuare cu 10,1% în 2020, o ascensiune cu 0,8% în 2021 și o mărire cu

3,7% în 2022;

• Comerț – o descreștere cu 9,2% în 2020, o creștere cu 1,8% în 2021 și o avansare cu

4,8% în 2022;

• Transport – o contractare cu 10,5% în 2020, o sporire cu 0,3% în 2021 și o mărire cu 3,3%

în 2022.

Deși, pe termen mediu se va produce o reducere a numărului populației antrenate în

câmpul muncii, structura pe ocupații vă rămâne relativ constantă. Această constatare se

bazează pe faptul că, în baza seriilor disponibile, s-a constatat o stabilitate în timp a ponderilor

asociate diferitor ocupații. Datele statistice pe categorii de ocupații sunt prezentate pentru anii

2016-2019.

Din păcate, în 2019 s-a produs o schimbare de metodologie, fapt ce face imposibilă

compararea datelor din 2019 cu cele din 2016-2018. Totuși, pentru anii 2016-2018 ponderile

asociate diferitor categorii de ocupații au avut variații minore și au fluctuat puțin în jurul mediilor

(Tabelul 9Tabelul ). Drept urmare, coeficienții de variație asociați ponderilor au valori mici

cuprinse între 1 și 10%, fapt ce indică asupra evoluției stabile.

Tabelul 9. Repartizarea populației ocupate după ocupații, %

2016

2017 2018 2019

Legislatori, membri ai executivului și alți demnitari (pentru 2016-2018: m=6,4%, cv=5%)

6,7 6,3 6,1 7,0

Specialiști în diverse domenii de activitate (pentru 2016-2018: m=13,3%, cv=0,9%)

13,2 13,3 13,5 17,2

Tehnicieni și alți specialiști cu nivel mediu de calificare (pentru 2016-2018: m=6%, cv=6,3%)

6,0 6,4 5,7 7,0

Funcționari administrativi (pentru 2016-2018: m=2,3%, cv=1,1%)

2,3 2,3 2,3 3,0

Lucrători în domeniul serviciilor și în comerț (pentru 2016-2018: m=12,7%, cv=5,6%)

12,8 13,4 12,0 14,1

Lucrători calificați în agricultură, silvicultură, acvacultură, piscicultură (pentru 2016-2018: m=30%, cv=9,5%)

28,7 28,0 33,2 13,6

Muncitori calificați și asimilați (pentru 2016-2018: m=10,5%, cv=1,9%)

10,8 10,5 10,4 15,3

Alte ocupații (pentru 2016-2018: m=18,7%, cv=8,5%)

19,5 19,7 16,9 22,7

Dintre care muncitori necalificați (pentru 2016-2018: m=11,9%, cv=10,1%)

12,7 12,6 10,5 13,8

Sursa: estimările autorilor în baza datelor BNS

Notă: m - media, cv - coeficientul de variație

Presupunem că pe termen mediu (2020-2022) nu vor fi modificări semnificative față de

ponderile atestate în 2019. La fel, am presupus că ponderile din 2023-2025 nu se vor schimba

58

radical în raport cu cele înregistrate în 2020-2022. Astfel, prognozarea pentru perioada 2020-2025

s-a realizat luând în considerație ponderile din 2019 (Anexa 8).

Pentru prognozarea salariaților s-au folosit ipoteze ce au avut drept reper evoluțiile din

timpul și după criza din 2009. Astfel, au fost utilizate următoarele prezumții:

• În 2019 am presupus că indicatorii economici au evoluat conform tendințelor istorice. În

calitate de evoluții istorice au fost luate ritmurile medii de creștere: pe anii 2015-2018

pentru veniturile din vânzări și imobilizările corporale, pe anii 2013-2019 pentru salariul

brut și pe anii 2014-2019 pentru cheltuielile de consum;

• În 2020 dinamica economică va fi afectată de efectele răspândirii infecției COVID-19,

precum și a restricționării activității umane menite să diminueze riscurile epidemiologice. În

calitate de ipoteză, am considerat că veniturile din vânzări, imobilizările corporale, salariile

brute și cheltuielile de consum se vor diminua cu ritmuri apropiate de cele înregistrate în

timpul crizei economice din 2009;

• Pentru, anii 2021 și 2022 anticipăm o relansare a activității economice. Astfel, veniturile din

vânzări, imobilizările corporale, salariile și consumul vor avansa cu jumătate din ritmul de

creștere istoric în 2021, iar în 2022 majorările vor fi apropiate de tendința înregistrată până

în 2019;

• Pentru anii 2023-2025 am presupus că economia va fi în ascensiune, iar tendința de

creștere atestată până în 2019 se va consolida.

Numărul salariaților în sectorul real se va reduce puternic în 2020, în contextul crizei

cauzate de COVID-19, iar pentru 2021 și 2022 anticipăm creșteri ale numărului acestora. În

2020 numărul salariaților va scădea cu 12,7%. Între 2021 și 2025 anticipăm că va fi o tendință de

creștere a numărului salariaților din sectorul real. Nivelul de până la criză va fi ușor depășit, cu

1%, abia, în 2024 (Figura 68).

Figura 68. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real, persoane


Criza, cauzată de răspândirea COVID-19, se va caracteriza prin scăderea puternică a

vânzărilor. Cel mai probabil, companiile vor alege să nu diminueze semnificativ nivelurile

salariilor, ci să reducă numărul de salariați. Cel puțin, anume în așa mod au procedat

întreprinderile în timpul crizei din 2009. Atunci, veniturile din vânzări au scăzut cu 16,3%, iar

salariul brut în sectorul real, chiar, a crescut cu 3,8%.

Dinamica relativ stabilă a salariilor va determina ca oferta de muncă să se mențină, în

același timp dinamica economică nefavorabilă va cauza contractarea cererii de muncă.

59

Drept urmare, în 2020 va crește surplusul forței de muncă. În 2021 și 2022, datorită relansării

economice, companiile vor recurge la reangajări, fapt ce va determina creșterea cererii de muncă

(Figura 68).

În 2020 prognozăm că numărul efectiv de salariați va scădea cu peste 54 mii de persoane,

ceea ce reprezintă o reducere cu 11,6%. În 2021 și 2022 anticipăm că numărul salariaților va

crește cu 23,4 mii și, respectiv, cu 13,1 mii persoane. În pofida acestor majorări, cel mai probabil,

în 2022 numărul salariaților va fi mai mic decât valoarea înregistrată în 2019.

Deficitul forței de muncă va redeveni o caracteristică a economiei naționale în anul 2024.

Deși, la nivel de sectoare deficitul forței de muncă va apărea atât mai devreme de 2024 (de

exemplu în cazul agriculturii), cât și mai târziu (în construcții).

Pe termen mediu, în perioada 2020-2022, ramurile economiei din sectorul real vor

înregistra excedente ale forței de muncă. În 2020 comparativ cu 2019, în agricultură,

silvicultură și pescuit salariul net se va reduce cu circa 3%, iar veniturile din vânzări se vor

diminua cu circa 15%. Acest fapt va determina o menținere a ofertei forței de muncă și o reducere

mai acută a cererii. Drept urmare, în sector se va crea surplus al forței de muncă în 2020. Totuși,

relansarea sectorului va determina creșterea rapidă a cererii forței de muncă, iar în 2022

anticipăm că se va atesta un deficit de personal. Numărul salariaților se va diminua cu 12% în

2020, iar în 2021 și 2022 se vor înregistra creșteri cu 5 și 4%. Nivelul angajării de până la criză va

fi aproape atins în 2023 (Figura 69).

Figura 69. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din agricultură, silvicultura și pescuit, persoane


Pe termen mediu, în industria prelucrătoare oferta forței de muncă va cunoaște o diminuare

„târâtoare”, cu ritmuri cuprinse între 0 și 1%. În 2020 cererea forței de muncă se va reduce cu

17,7% din cauza scăderii veniturilor din vânzări. În 2021 și 2022 veniturile din vânzări vor fi în

creștere, fapt ce va stimula cererea forței de muncă. Totuși, în pofida extinderii cererii, în industrie

surplusul forței de muncă se va atesta până în anul 2023. Numărul salariaților va scădea cu

16,8% în 2020, iar în 2021 și 2022, pe fundalul relansării activității economice, se va atesta o

creștere cu 8,4 și, respectiv, 3,7% (Figura 70).

60

Figura 70. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din industria prelucrătoare, persoane


Deși între 2021 și 2025 anticipăm o creștere a numărului de salariați, nu va fi înregistrată o

restabilire sincronă a indicatorilor ocupaționali în sub-sectoarele industriei prelucrătoare.

Astfel, după declinul din 2020, nivelul ocupării va reveni mai rapid în unele sub-ramuri, în timp ce

în altele relansarea va fi mai lentă (Anexa 9). Anticipăm că în industria alimentară numărul

salariaților din 2019 nu va fi atins până în 2025. De asemenea, anticipăm în acest sub-sector între

2020 și 2025 se va înregistra un excedent al forței de muncă. Această evoluție va fi determinată

de creșterea relativ lentă a veniturilor din vânzări, dinamică, care la rândul său, va determina o

extindere cu ritmuri scăzute a cererii față de factorul muncă. În fabricarea articolelor din

îmbrăcăminte numărul de angajați din 2019 va fi ușor depășit, cu 0,6%, în 2025. De asemenea, în

acest sub-sector între 2020 și 2024 va fi un exces al forței de muncă, iar deficitul va reapărea în

2025. În domeniul fabricării autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor la nivelul angajării

revenirea va fi mai rapidă. Astfel, în 2022 se va înregistra o creștere cu 3,1% față de nivelul anului

2019. La fel, după ce în 2020 și 2021 se va atesta un exces, în 2022 va reapărea deficitul forței

de muncă (Tabelul 10).

Tabelul 10. Evoluția indicatorilor ocupaționali în unele sub-sectoare ale industriei prelucrătoare

Sub-sectorul industriei prelucrătoare

Revenirea numărului de salariați la nivelul înregistrat

în 2019, după reducerea din 2020

Perioade cu deficit/surplus al forței de muncă

Industria alimentară În pofida trendului pozitiv, între 2021 și 2025 nu se va reveni la nivelul anului 2019.

Între 2020 și 2025 se va înregistra surplus al forței de muncă

Fabricarea articolelor din îmbrăcăminte

Restabilirea va fi lentă. În 2025 se va înregistra o creștere cu 0,6% față de valoarea din anul 2019.

Între 2020 și 2024 va fi surplus, iar deficitul forței de muncă va apărea în 2025

Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor

Creșterea din 2021 nu va depăși scăderea din 2020. Însă, în 2022 va fi consemnată o creștere cu 3,1% în raport cu nivelul din 2019.

Surplusul forței de muncă se v atesta în 2020 și 2021. Din 2023 în sector va fi deficit al forței de muncă

Sursa: Estimările autorilor

61

În sectorul construcțiilor oferta forței de muncă se va contracta în 2021 cu 3,4%, după ce în

2020 va consemna o creștere ușoară cu 0,7%. Totuși, comprimarea cererii forței de muncă va fi

mult mai mare și va constitui 31%. Această diminuare va fi cauzată de reducerea volumului

vânzărilor cu 35% în 2020. Scăderea mai accelerată a cererii în raport cu oferta va genera un

exces al forței de muncă în construcții. În 2020, în condițiile crizei provocate de COVID-19,

numărul salariaților se va reduce cu 26,6%. Relansarea economică va stimula creșterea angajării

în sector, fapt ce va duce la diminuarea deficitului forței de muncă. Totuși, pe termen mediu în

sector se va atesta un excedent al forței de muncă. Anticipăm, că abia în 2025 în ramura

construcțiilor se va consemna un deficit. Este probabil ca numărul salariaților atestat în 2019 să

nu fie atins nici în 2025 (Figura 71).

Figura 71. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din construcții, persoane


În comerț estimăm că în 2020 veniturile din vânzări vor scădea cu 25%, ceea ce va duce la

reducerea cererii forței de muncă (ocupării) cu 22%. În 2021 și 2022, datorită relansării

vânzărilor, cererea va crește. Totuși, majorarea cumulativă din 2021 și 2022 va fi sub scăderea

din 2020. Oferta forței de muncă va cunoaște o evoluție stabilă și va crește între 2020 și 2022 cu

ritmuri minore cuprinse între 0,2 și 0,5%. Puternicul declin al cererii va determina existența unui

exces de forță de muncă în comerț între anii 2020 și 2024, iar deficitul va reapărea în 2025.

Numărul salariaților se va reduce în 2020 cu circa 19,8%, iar din 2021 numărul angajaților va fi în

creștere. Totuși, în pofida tendinței pozitive, numărul de salariați va depăși ușor, cu 1,7%,

valoarea atestată în 2019, doar, în 2025 (Figura 72).

Figura 72. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din comerț, persoane


62

Anticipăm o creștere lentă a ofertei în transport și depozitare: între 2020 și 2025 ritmurile

de creștere vor fi cuprinse între 0,5 și 1,5%. În 2020, din cauza reducerii veniturilor din vânzări

cu 15,7%, cererea forței de muncă se va diminua cu 11,7%. Acest fapt va determina crearea unui

surplus al forței de muncă în acest sector. Relansarea activității economice va duce la majorarea

cererii de muncă, evoluție ce va duce la reducerea surplusului, iar către 2025 în sector se va

înregistra un deficit. În 2020, în contextul crizei COVID-19, numărul salariaților se va reduce cu

9,4%. Nivelul de până la criză va fi ușor depășit în 2023. Astfel, în 2023, comparativ cu 2019,

numărul salariaților va crește cu 0,8% (Figura 73).

Figura 73. Prognoza indicatorilor ocupaționali pentru întreprinderile sectorului real din transport și depozitare, persoane


Recesiunea din 2020 va determina sporirea numărului șomerilor. Ulterior, în 2021 și 2022,

în contextul relansării economice numărul șomerilor va scădea. Pentru prognozarea

numărului șomerilor s-au utilizat anticipările privind numărul salariaților din sectorul real. Astfel, s-a

presupus că schimbarea numărului șomerilor va fi apropiată de modificarea efectivului salariaților

din sectorul real. Prognozăm că în sectorul real numărul salariaților se va reduce cu 59,4 mii

persoane în 2020, iar în 2021 și 2022 se vor consemna creșteri cu circa 26,3 și, respectiv, 15,4

mii persoane. Între 2023 și 2025 numărul salariaților se va majora în mediu anual cu 12-13 mii

persoane. De asemenea, nu toate persoanele disponibilizate decid să devină șomeri, o parte

migrează spre grupul inactivilor economici.

Drept urmare, am utilizat ipoteza că numărul șomerilor va crește cu 50 mii persoane în 2020

și va scădea cu 20 mii persoane în 2021. Între 2022 și 2025 presupunem că numărul șomerilor

va scădea anual cu 10 mii persoane. Astfel, anticipăm că numărul șomerilor va crește până la

aproape 96,9 mii de persoane în 2020, iar către 2025 se va reduce până la 36,9 mii persoane

(Figura 74).

Majorarea disponibilizărilor în 2020, cauzate de criza legată de COVID-19, va rezulta în

creșterea ratei șomajului. Anticipăm că în 2020 rata șomajului va fi de aproximativ 11%, după ce

în 2019 acest indicator a constituit 5,1%. După 2020, rata șomajului va cunoaște o scădere

continuă și în 2025 va atinge nivelul de 3,8%.

63

Figura 74. Evoluția și prognoza șomajului (mii persoane, axa din stânga) și ratei șomajului (%, axa din dreapta)


Republica Moldova a intrat în criză provocată de COVID-19 cu un anumit deficit al forței de

muncă. În 2020, din cauza recesiunii provocate de răspândirea pandemiei, deficitul va dispărea.

Oferta de muncă va scădea puțin, însă cererea se va diminua semnificativ din cauza comprimării

activități economice. Drept urmare, numărul salariaților din sectorul real se va reduce cu 12,7%

(circa 59,4 mii persoane), iar pe piață va apărea un surplus semnificativ al forței de muncă,

caracterizat, inclusiv, prin creșterea șomajului. Anticipăm că în 2020 numărul șomerilor s-ar putea

apropia de 100 mii persoane (spre comparație în 2019 s-au atestat 46,9 mii șomeri).

În perioada 2021-2023, deși economia se va relansa și cererea pentru forța de muncă va

crește, se va menține un surplus al forței de muncă. Abia, în 2024 la nivelul întregii economii

se va atesta un deficit al forței de muncă. Totodată, la nivel de sectoare economice apariția

deficitului se va produce în perioade diferite. De exemplu, în agricultură și industria prelucrătoare,

deficitul va apărea în 2023, iar în construcții și comerț neajunsul forței de muncă va fi resimțit în

anul 2025.

64

CAPITOLUL 5. ANALIZA OPORTUNITĂȚII LIBERALIZĂRII ACCESULUI

FORȚEI DE MUNCĂ STRĂINE PE PIAȚA MUNCII DIN

REPUBLICA MOLDOVA

5.1. Caracteristica migrației în scop de muncă în Republica Moldova

Deficiențele înregistrate pe piața forței de muncă din Republica Moldova sunt fie de

geneză „demografică” din cauza scăderii populației, dar și a emigrării în masă, fie din

cauza unor probleme structurale pe piața dată, provocate de discrepanțele în materie de

calificare între cererea și oferta forței de muncă. În aceste condiții atragerea forței de muncă

străine ar putea fi o strategie eficientă pe termen mediu pentru reducerea deficiențelor de pe piața

muncii. În timp ce demersurile făcute de autorități pentru creșterea ofertei de muncă străină merg

în direcția corectă, totuși există spațiu suficient pentru promovarea unor reforme și măsuri

adiționale în acest domeniu.

5.1.1. Cadrul de reglementare și instituțional

Cadrul de reglementare aferent migrației Republicii Moldova cuprinde o rețea vastă de acte

legislative și normative care derivă în mare parte din angajamentele internaționale.

Republica Moldova participă la mai multe parteneriate regionale care au tangență cu domeniul

dat, în special cu UE. Cadrul legal a fost modificat în perspectiva transpunerii mai multor directive

comunitare în domeniu. De asemenea, a fost asigurată convergența categoriilor de lucrători străini

menționați în partea economică a Acordului de Asociere (AA) față de care au fost asumate

angajamente în materie de intrare pe piață. Totodată, au fost depuse anumite eforturi ce țin de

simplificarea procedurii și micșorarea numărului de acte prezentate pentru angajarea lucrătorilor

străini (Tabelul 11).

Tabelul 11. Cadrul legal privind migrația forței de muncă

Actul normativ Comentarii

Legea nr. 200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova

Prevederile legii stabilesc cadrul juridic privind libera circulație şi imigrarea cetățenilor străini; asigurării unui mecanism complet, uniform şi continuu de reglementare a regimului străinilor pe teritoriul Republicii Moldova; aplicării unei proceduri uniforme de documentare a acestora şi adoptării unui nou cadru normativ în conformitate cu legislația comunitară.

Legea nr.274/2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova

Prevederile legii stabilesc un cadru juridic uniform privind integrarea străinilor în viața economică, socială şi culturală a Republicii Moldova, a asigurării drepturilor, libertăților şi a determinării obligațiilor acestora.

Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj

Prevederile legii reglementează politica de promovare a ocupării forței de muncă, piața muncii, sistemul instituțional de ocupare a forței de muncă, măsurile de ocupare a forței de muncă, precum și raporturile juridice care apar la implementarea măsurilor de ocupare a forței de muncă

Codul muncii al Republicii Moldova

Codul muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicția muncii, precum şi alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă.

Sursa: Sistematizat de autori

65

Reglementările naționale aferente lucrătorilor străini sunt în concordanță cu normele

fundamentale internaționale. Ce ține nemijlocit de lucrătorii străini, legislația națională respectă

criteriile fundamentele ce asigură protecția acestora față de discriminare (pe motive de rasă,

naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere). Mai mult,

aceștia au aceleași drepturi și obligații în domeniul asigurărilor sociale și asistenței sociale,

precum și al asigurărilor obligatorii de sănătate, ca și cetățenii Republicii Moldova, dacă tratatele

internaționale nu prevăd altfel.

Gestionarea politicilor imigraționiste implică mai multe instituții. Responsabilitatea

instituțională față de politica imigraționistă este împărțită între mai multe instituții (Tabelul 12).

Tabelul 12. Cadrul instituțional în domeniul migrației de muncă

Instituția Atribuții

Ministerul Afacerilor Interne Autoritatea dezvoltă politici publice și monitorizează implementarea acestora în domeniul migrației și azilului, precum și coordonează procesul de integrare a străinilor în Republica Moldova.

Biroul pentru Migrație și Azil Instituție responsabilă de implementarea politicii de stat în domeniul migrației şi azilului, gestionării migrației prin admisie și documentare a străinilor, controlul legalității aflării străinilor pe teritoriul țării.

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

Autoritate de specialitate abilitată să elaboreze, promoveze şi să asigure realizarea politicii statului în domeniul migrației de muncă și protecției sociale.

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

Instituție responsabilă de implementarea politicilor în domeniul migrației de muncă şi coordonarea activităților în cadrul acordurilor bilaterale dintre Republica Moldova şi alte țări.

Ministerul Economiei și Infrastructurii

Autoritatea setează direcțiile economice prioritare, prin crearea unui climat investițional favorabil în Republica Moldova pentru a atrage investițiile interne şi străine.

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene

Autoritate responsabilă de politica externă, politica de vize, asigură cooperarea cu organizațiile internaționale de profil, precum și monitorizează procesul de punere în aplicare a Acordului de Asociere RM-UE.

Biroul Național de Statistică Instituție care gestionează şi coordonează activitatea în domeniul statisticii din țară, inclusiv domeniul migrației.

Sursa: Sistematizat de autori

În pofida corespunderii cadrului legal și instituțional normelor internaționale, percepția

mediului de afaceri este diferită. Concluziile date reflectă poziția angajatorilor, care în

continuare consideră procesul de angajare a lucrătorilor străini unul destul de complicat. Astfel,

conform indicatorului relevant din Indicele Global al Competitivității (GCI) și anume ”ușurința de

angajare a lucrătorilor străini”, Republica Moldova înregistrează un grad mediu de flexibilitate la

acest capitol (scor de 4,1 din maximum 7)27. Deși, acesta a înregistrat o ușoară îmbunătățire în

timp de la 3,8 în 2018 la 4,1în 201928, totuși, în comparație cu alte țări din clasament, țara noastră

aparent întâmpină anumite carențe la acest capitol (Figura 75).

27 The Global Competitiveness Report 2019, (scorul este de la 1 la 7) 28 Conform noii Metodologii, sub-indicatorul GCI ”ușurința de angajare a lucrătorilor străini” este calculat începând cu anul 2018.

66

Figura 75. Scorurile comparative pentru indicatorul

”ușurința de angajare a lucrătorilor străini” conform

GCI

Sursa: ”The Global Competitiveness Report 2019”

Aprecierile angajatorilor pot fi subiective în materie de angajare a lucrătorilor străini.

Trebuie de menționat că indicatorul dat din GCI este bazat pe sondajele de opinie efectuate

asupra managerilor unor companii (în mediu 100 persoane), prin urmare acesta reflectă nemijlocit

opiniile managerilor, ceea ce, de fapt, implică și o anumită doză de subiectivism în aprecierea

rigidității unor aspecte de pe piața muncii, în special în cazul comparării indicatorului dat cu alte

țări.

5.1.2. Estimarea stricteții legislației muncii în Republica Moldova

Alegerea indicatorilor pentru fundamentarea politicilor este crucială, deoarece consultanța

politică cu privire la reglementările de pe piața muncii poate fi afectată în mod substanțial

de alegerea unui indicator. În acest sens, unul din cei mai apreciați indicatori din domeniu este

indicatorul Organizației pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) privind strictețea

legislației muncii (EPL). Acest indicator descrie în profunzime o instituție specifice pieței muncii -

legislația privind protecția ocupării forței de muncă, fiind și puțin criticat din motive metodologice.

De altfel, indicatorul dat are o abordare multi - fațetată care are implicații asupra mai multor forme

de angajare. În cazul de față, reglementarea formelor de angajare temporară prezintă un interes

sporit în contextul formulării unor politici adresate lucrătorilor străini.

OCDE nu estimează indicele EPL pentru Republica Moldova. Trebuie de menționat că OCDE

calculează indicii stricteții EPL doar pentru un număr restrâns de țări, printre care nu se regăsește

țara noastră. Din acest motiv, în cele ce urmează, ne-am propus să estimăm EPL conform

Metodologiei OCDE v3, care descrie legislația privind protecția ocupării forței de muncă conform

la 21 de elemente de bază (pentru care se alocă un scor de la 0 (flexibil) la 6 (legislație strictă)),

care pot fi clasificate în trei domenii principale (Anexa 10):

• protecția lucrătorilor obișnuiți împotriva concedierii individuale;

• reglementarea formelor de angajare temporară;

• cerințe specifice, suplimentare pentru concedieri colective.

Republica Moldova înregistrează o strictețe sporită a EPL. În general, strictețea EPL pentru

concediere individuală (contracte nedeterminate) este superioară valorilor înregistrate în regiune

(fiind de 2,75), ceea ce este mult peste media OCDE (2,04). În același timp, strictețea EPL pentru

concedierea colectivă înregistrează valori mult mai mari (3,75) (Figurile 76 și 77).

67

Figura 76. Indicii stricteții EPL - concediere

individuală și colectivă (contracte

nedeterminate)

Figura 77. Indicele stricteții EPL - forme

temporare de angajare

Surse: Calculele autorilor în baza datelor și metodologiei

OCDE Surse: Calculele autorilor în baza metodologiei OCDE (scor

potențial în baza proiectului de amendare a legislației

Lacunele legale afectează estimarea efectivă a EPL pentru angajarea temporară. În partea

ce ține de angajarea temporară, trebuie de menționat faptul că o evaluare plenară a acestei

componente EPL nu este posibilă pe motivul inexistenței în legislația națională a conceptului de

”agent de muncă temporară”. Totuși, luând în considerare recentele inițiative ce vizează

introducerea amendamentelor relevante în cadrul legal29, putem simula scorul potențial pentru

componenta în cauză. În eventualitatea dată, strictețea EPL pentru formele temporare de

angajare ar putea înregistra valori care nu diferă în profil regional (fiind de 2,38), chiar și

comparativ cu media OCDE.

Introducerea conceptului de ”agent de muncă temporară” ar putea facilita politicile de

admitere a lucrătorilor străini. Rezultatele de mai sus indică asupra unui nivel destul de flexibil a

pieței muncii în partea ce ține de concedierea individuală (contracte nedeterminate), și mai puțin

pentru concedierea colectivă. În același timp, rămâne incertă caracteristica pieței muncii aferentă

angajării temporare, întrucât un șir de oportunități determinante nu au fost valorificate până acum

(cum ar fi introducerea conceptului de ”agent de muncă temporară”). În condițiile în care utilizarea

forței muncă străine poate deveni o realitate, dar și o necesitate economică, avansarea în această

direcția este una obligatorie, în special în contextul pledării pentru migrarea temporară de muncă

drept o soluție optimă la formularea politicilor de admitere a lucrătorilor străini.

5.2. Evaluarea situației curente în ce privește accesul forței de muncă străină pe

piața muncii din Republica Moldova

În general, migrația în Republica Moldova se caracterizează în principal prin emigrarea

cetățenilor moldoveni în străinătate pentru ocuparea forței de muncă și, într-o măsură mai

mică, prin imigrația cetățenilor din alte țări în Republica Moldova. Cu toate acestea, în ultima

perioadă poate fi observată o tendință de creștere a numărului de imigranți (inclusiv în scop de

muncă), care poate fi contabilizată atât printr-o colaborare mai strânsă cu țările UE în contextul

Acordului de Asociere, cât și prin unele modificări operate în legislația națională.

29 https://monitorul.fisc.md/editorial/agentul-de-munca-temporara-drepturi-si-obligatii.html

https://monitorul.fisc.md/editorial/agentul-de-munca-temporara-drepturi-si-obligatii.html

68

Tabelul 13. Dinamica numărului imigranților în Republica Moldova

2014 2015 2016 2017 2018

Total au sosit,

inclusiv: 4204 4210 4080 3712 4267

La muncă 1360 1201 1052 829 1256

Rata străinilor care au obţinut permis de şedere provizorie pentru activităţi de muncă şi afaceri, %

22,7 19,0 15,6 16,5 23,8

Sursa: MAI/Biroul de Migrație și Azil, ”Profilul Migrațional Extins al Republicii Moldova 2014-2018”

Numărul anual de străini, care au imigrat în Republica Moldova în ultima perioadă, s-a

situat la nivelul de circa 4 mii persoane, ajungând în anul 2018 la un maxim de 4267

persoane. În același timp, evoluția numărului de imigranți în scop de muncă a cunoscut o

creștere considerabilă de cca 50% în anul 2018 față de anul precedent, înregistrând cifra de 1256

persoane. Aceasta reprezentând circa 29,4% din totalul persoanelor străine sosite în țară în anul

2018.

A crescut și rata străinilor, care au obţinut permis de şedere provizorie pentru activităţi de

muncă şi afaceri, cu 7,3 p.p. în 2018 față de 2017. Chiar dacă a fost înregistrată o anumită

creștere în termeni absoluți, politicile în domeniul accesului forței de muncă în Republica Moldova

necesită o reevaluare și ajustare la noile realități economice.

5.3. Instrumente de gestionare a migrației în scop de muncă

În contextul transformărilor rapide ale pieței de muncă la nivel global, determinate fie de

factori demografici sau schimbări tehnologice, migrația din țări terțe reprezintă o sursă

potențial importantă de forță de muncă. Cu toate acestea, țările diferă în abordările sale în

dezvoltarea politicilor care să faciliteze procesul de corelare a migranților de muncă cu

deficiențele înregistrate pe piețele muncii. Există mai multe instrumente de admitere și combinații

a lor, care sunt utilizate la nivel internațional pentru a implementa o politică de admitere eficientă

și fiabilă. Totuși, trebuie de menționat aplicarea instrumentelor date este strict reglementată de

angajamentele internaționale. Printre principalele instrumente se numără:

• Cotele și plafoanele. Cotele și plafoanele stabilesc limite numerice fixe pentru

admiterea forței de muncă și sunt văzute în anumite țări ca instrumente importante de

gestionare a migrației de muncă. Cotele sunt stabilite de obicei anual; se bazează pe o

serie de surse, cum ar fi prognozele economice, rapoartele de angajare sau ratele de

șomaj regionale; și sunt consultate cu partenerii sociali (angajatori și sindicate),

autoritățile locale și societatea civilă. Cotele pot stabili un număr fix real de lucrători

migranți care trebuie admiși sau ca procent din forța de muncă totală. Unele cote se

aplică admiterii în țară față de toți lucrătorii migranți, în timp ce altele sunt aplicabile

numai pentru admiterea migranților în anumite regiuni geografice, sectoare de muncă

sau industrii. De asemenea, este posibil să se stabilească cote pentru forța de muncă

străină ca procent dintr-o întreprindere individuală din sectorul în cauză (după modelul

• Listele de ocupații lipsă. Acest instrument este utilizat pe larg în mai multe țări și

definește lista ocupațiilor prioritare care nu pot fi asigurate de resursele umane

69

autohtone sau se atestă un deficit în anumite sectoare. Aceste liste asigură

funcționalitatea anumitor sectoare economice prin facilitarea angajării străinilor. În

Republica Moldova a fost o tentativă de formulare a unei Liste a ocupațiilor prioritare,

însă acest mecanism s-a dovedit a fi ineficient și fără impact esențial asupra pieței

muncii, or angajatorii și/sau investitorii străini nu au valorificat această modalitate de

angajare.

• Testul pieței forței de muncă. Aceste teste evaluează dacă există pe piața muncii

interne lucrători disponibili pentru munca respectivă. Testul pieței forței de muncă

necesită, de obicei, ca angajatorii să facă publicitate postului la autoritățile naționale de

ocupare a forței de muncă pentru o perioadă determinată sau să demonstreze că au

luat măsuri active în sensul recrutării pentru o anumită perioadă de timp. Totuși, mai

multe țări fac excepții de la testul pieței forței de muncă cu privire la admiterea

lucrătorilor cu înaltă calificare sau a categoriilor de lucrători unde există o penurie, fie

prin neaplicarea testului, fie prin relaxarea regulilor.

• Sistemele bazate pe puncte. Sistemele bazate pe puncte, atribuie solicitanților

puncte pentru o varietate de atribute și caracteristici considerate esențiale de către

factorii de decizie. Trebuie de menționat că atribuirea punctelor poate fi făcută în

ambele direcții, adică pentru lucrători potențiali, cât și pentru angajatori. Astfel de

sisteme hibrid garantează o mai bună alocare a forței de muncă după principiul

capacităților și necesităților. Dacă în cazul oferirii punctelor pentru potențialii lucrători

se urmărește crearea unui bazin de lucrători care ar răspunde cel mai bine cerințelor

economice, atunci oferirea punctelor angajatorilor permite crearea unei concurențe

între angajatori precum și un stimulent inovator pentru creșterea conformității acestora.

• Pragurile salariale. Atunci când calificările sunt dificil de evaluat sau când acestea nu

există pentru o anumită ocupație, pragurile salariale sunt un indicator util al nivelului de

calificare al unui loc de muncă. Cu toate acestea, pragurile salariale, atunci când sunt

aplicate împreună cu alte criterii de calificare, pot penaliza lucrătorii mai tineri.

Pragurile necesită, de asemenea, monitorizare strictă pentru a se asigura că

angajatorul într-adevăr achită salariul promis.

Fiecare instrument în parte de gestionare a admiterii lucrătorilor străini dispune nu doar de

avantaje, dar și de dezavantaje (Tabelul 14). În procesul de elaborare a poticilor de gestionare

a migrației în scop de muncă este necesar de analizat toate aspectele avantajele, dar și riscurile

fiecărui instrument în parte.

Tabelul 14. Avantajele și dezavantajele instrumentelor de gestionare a admiterii lucrătorilor

străini

Instrument Avantaje Dezavantaje

Cotele și plafoanele

●Se poate baza pe niveluri planificate. ●Trimite un mesaj public de control politic. ●Permite planificarea capacității de procesare. ●Semnalizează clar că accesul la forța de muncă migrantă nu este deschis, astfel încât angajatorii mențin recrutarea și dezvoltarea locală

●Este dificil de definit mijloace pentru stabilirea limitelor. ●Potențial inflexibil. ●Potențial injust. ●Supus presiunii politice. ●Poate duce la întârzieri sau listă de așteptare.

Liste de ocupații lipsă

●Ușor de explicat publicului și lanțului ofertei forței de muncă. ●Poate viza cererea pe termen scurt și mediu. ●Poate fi combinat cu alte

●Posibil nepotrivit pentru ocupații necalificate. ●Complicat de a fi dezvoltate. ●Dificil de evaluat experiența. ●Subiectul lobby-ului grupurilor de

70

instrumente, cum ar fi cotele. interese. ●Frecvența revizuirii afectează receptivitatea la cerere. ●Riscul stimulentelor negative pentru formarea lucrătorilor locali.

Testul pieței forței de muncă

●Asigură că locurile de muncă sunt oferite local. ●Angajatorii înțeleg tehnicile de căutare a locurilor de muncă

●Ușor de distorsionat (descrierea postului). ●De multe ori nu există teste standardizate în țară. ●Dincolo de listările nominale, dificil de aplicat. ●Necesită capacități administrative eficiente, ceea ce impune întârzieri și costuri.

Sisteme bazate pe puncte

● Asigurarea criteriilor minime de capital uman, respectând în același timp cererea curentă și angajarea pe termen lung . Sistemele hibride se adaptează cererii și ofertei. ●Legat de limite. ●Promite o auto-selecție pozitivă.

●Necesită investiții în evaluarea continuă pentru a recalibra criteriile de puncte. ●Complex pentru imigranți. ●Verificarea abilităților este greoaie.

Acorduri bilaterale ● Reducerea costurilor, asigurarea calității și cantității pentru un anumit sector sau ocupație, încorporarea obiectivelor de dezvoltare. ● Realizarea obiectivelor politicii externe, culturale și sociale. ● Beneficii pentru forța de muncă suplimentară. ● Creșterea mobilității tinerilor.

● Privilegiază anumite țări, preferința angajatorului poate fi pentru diferite naționalități sau grupuri specifice. ● Poate fi semnat fără a ține cont de piața reală a muncii. ● Costuri de administrare ridicate.

Sursa: OCDE

5.4. Analiza practicilor internaționale în atragerea forței de muncă străine

Admiterea lucrătorilor străini pe piața muncii națională din Republica Moldova reprezintă o

chestiune de o importanță tot mai mare în ultima perioadă. Deficiențele înregistrate în

domeniul forței de muncă în mai multe sectoare ale economiei, determinate fie de factori

demografici sau de însăși problemele structurale de pe piața dată (adesea agravate de banala

reticența a rezidenților de a ocupa aceste locuri de muncă), au determinat țările să implementeze

și să extindă politici de admitere a lucrătorilor din străinătate, în special pe un termen limitat (sau

chiar sezonier).

Politicile de admitere a forței de muncă, de obicei, iau forma unor programe dedicate

obiectivelor economice urmărite. Acestea variază în dependență de criteriile de admitere,

nivelul de implicare a sectorului privat, alegerea sectoarelor în care lucrătorilor străini li se permite

să activeze și drepturile care le sunt acordate. Aceste programe sunt susceptibile să crească în

număr și complexitate, deoarece factorii de decizie încearcă să conceapă modalități inovatoare de

admitere a lucrătorilor imigranți pe termen scurt. În general, țările fiind mai deschise la admiterea

lucrătorilor cu înaltă calificare, dar mai puțin în cazul celor cu calificări inferioare.

Succesul oricărei politici este determinat de nivelul de birocratizare. Oricât de perfecte ar fi

concepute astfel de politici, practica a arătat că acestea pot eșua în cazul unei birocratizări

excesive a procesului, care va implica costuri suplimentare pentru toate părțile implicate și va

compromite obiectivele majore propuse.

71

Practicile internaționale oferă o paletă de opțiuni de politici de admitere a lucrătorilor

străini. În contextul elaborării unei politici de admitere a lucrătorilor străini pentru Republica

Moldova, este oportun de examinat practicile internaționale din domeniu. Astfel, în continuare ne

vom axa pe 3 modele (recunoscute drept bune practici) distincte după modul de operare, însă

similare după obiectivele urmărite – de maximizare a eficienței pieței forței de muncă și asigurarea

creșterii economice.

5.4.1. Albania

Albania se consideră un pioner în domeniul politicilor de admitere a lucrătorilor străini.

Astfel, în conformitate cu indicatorul relevant din GCI și anume ”ușurința de angajare a lucrătorilor

străini”, Albania ocupă locul 1 din 141 de țări incluse în clasament (scor de 5,8 din maximum 7)30.

Politicile de admitere ale acestei țări sunt raliate, în mare parte, la normele UE și la

angajamentele internaționale. În ultimii ani au fost depuse eforturi susținute în vederea

îmbunătățirii legislației în domeniu cu respectarea standardelor UE aferente. De asemenea, în

legislația națională au fost reflectate și angajamentele internaționale asumate în cadrul

organizațiilor de profil.

Politica de admitere în Albania este orientată spre atragerea unor abilități de muncă

specifice. În general, după modelul UE, politicile de admitere vizează, în mare parte, lucrătorii cu

o calificare mai înaltă, în acest sens, fiind implementat un sistem dedicat cunoscut sub numele de

AL Blue Card, care vizează eliberarea permiselor de muncă speciale pentru lucrătorii cu înaltă

calificare.

Pentru reglementarea admiterii lucrătorilor străini, Albania utilizează sistemul de cote.

Cotele sunt definite anual, până la data de 1 octombrie. Totuși, permisele de muncă sunt eliberate

peste cote în următoarele cazuri: lucrători sezonieri în cadrul acordurilor bilaterale; personalul

cheie al companiilor străine; angajați transferați în cadrul companiilor; lucrători independenți în

propriile companii; angajați ai serviciilor contractante; profesorii limbilor minorităților; sportivi;

artiști; angajați din organizații non-profit; angajații din programele de schimb de tineri; profesori

universitari și cercetători; lucrători angajați în cadrul acordurilor internaționale etc.

Există limite în ce privește numărul de lucrători străini per companie. Astfel, angajatorii din

Albania au voie să angajeze angajați străini cu condiția ca numărul acestora să nu depășească

10% din numărul total de angajați per companie.

Sistemul de permise de muncă este diferențiat. Legislația prevede mai multe categorii de

permise de muncă pentru lucrătorii străini în dependență de activitatea economică pe care aceștia

urmează să o efectueze, pentru care sunt definite condiții diferite:

- Permis de muncă „A” pentru angajați.

- Permis de muncă „B” pentru activitatea economică independentă (investitori, liber

profesioniști).

- Permis de muncă „C” pentru cazuri specifice (servicii contractuale).

- Permis de muncă „D” sau permis de muncă permanent.

Sunt prevăzute derogări de la necesitatea obținerii permisului de muncă. Cetățenii Uniunii

Europene și din spațiul Schengen sunt scutiți de obligația de a obține un permis de muncă pentru

activitățile economice în Albania. Cu toate acestea, este necesară obținerea de către acești

lucrători a scutirii (care este un document eliberat de Oficiul Muncii după depunerea

30 The Global Competitiveness Report 2019, (scorul este de la 1 la 7)

72

documentației complete). În același timp, cetățenii SUA se bucură de drepturi de angajare egale

cu cele ale cetățenilor albanezi.

Testul pieței muncii se aplică față de toți lucrătorii străini. Înainte de eliberarea permisului de

muncă (cu excepția cazurilor când nu este necesar acest lucru, cum ar fi pentru cetățenii UE sau

SUA), se iau în considerare dezvoltarea și nevoile pieței muncii din Albania. În acest sens, se

evaluează posibilitatea suplinirii poziției de către: șomer albanez; membru străin al familiei

albaneze; cetățean UE sau din zona Schengen; membru al familiei străinilor cu domiciliul legal în

Albania; cetățean al statelor care au acorduri bilaterale cu Albania; străinii care beneficiază de un

statut preferențial pentru a fi angajați în Albania.

5.4.2. Republica Coreea

Politica de admitere a muncitorilor străini (în special slab calificați) din Republica Coreea

este considerată un etalon. Politica de admitere a muncitorilor străini în Republica Coreea a

evoluat foarte mult în ultimele decenii, astfel încât sistemul său (EPS) este acum cel mai mare

program de lucrători străini temporari (în special cu o calificare scăzută), care funcționează pe o

bază bilaterală din toate țările OCDE și a devenit o referință pentru practicile din acest domeniu.

Programul EPS cuprinde mai multe componente esențiale menționate în secțiunea

anterioară, iar angrenarea acestora permite rezultate remarcabile. Pentru o mai bună

înțelegere schema programului EPS este prezentată în Figura 78.

Figura 78. Prezentarea schematică a programului EPS din Republica Coreea

Funcționalitatea programului EPS este asigurată de un șir de caracteristici. EPS-ul a evoluat

considerabil pentru a încorpora noi evoluții în politica de gestionare a migrației de muncă și pentru

a reacționa la evaluarea programului, precum și schimbarea profilurilor cererii locale. Unele dintre

aceste caracteristici, care disting EPS de programele din alte țări, le vom menționa mai jos:

Lucrator

Testarea (acordarea punctelor)

Evaluarea calificării

Examen medical

Selecția pentru roster

Semnarea contractului cu agenția

Pregătire înainte de plecare: limbă, cultură

Eliberarea vizei

Sosirea în țara de destinație Instruiri post-sosire (16h)

Instituții

Agenția d

e d

ezvoltare

a a

re

surs

elo

r um

ane (

HD

R)

Centr

ul re

gio

nal de m

uncă

Agenția

de e

xpedie

re

HD

R

Angajator

Publicitate obligatorie pentru postul vacant

Cerere pentru muncitor străin

Selectare (în baza punctelor acordate)

Autorizare de angajare

Selectarea candidatului din roster și primirea permisului

Pregătirea contractului

Aplicare pentru eliberarea vizei

Angajare

73

• EPS se bazează pe acorduri bilaterale. Procesul de recrutare începe cu Ministerul Muncii,

care semnează Memorandumuri de înțelegere (MÎ) cu guvernele țărilor - potențială sursă de

lucrători. Organele guvernamentale sunt direct implicate și responsabile pentru procesul de

selecție și admitere a lucrătorilor străini pentru a garanta transparența și corectitudinea.

• Cotele anuale sunt impuse lucrătorilor pe sectoare și țări de origine. Recrutările de

lucrători sunt limitate la cotele anuale de intrare, stabilite de Comitetul pentru politica externă a

forței de muncă (FWPC) sub conducerea primului ministru. În fiecare an se stabilesc plafoane,

industria beneficiară și țările de origine. De asemenea, se examinează cererile angajatorilor și

se ia în considerare necesitatea de a proteja lucrătorii rezidenți, precum și ratele de

valorificare a cotelor, iar în cazul consumării acestora poate surveni reducerea sau

suspendarea pentru anumite țări de origine.

• Candidații trebuie să treacă un test de calificare, dar și de cunoaștere a limbii coreene.

Testul standardizat evaluează competența și înțelegerea limbii și culturii coreene. Rezultatele

testului reprezintă de fapt pragul de bază pentru eligibilitatea pentru EPS.

• Un sistem bazat pe puncte este utilizat pentru selectarea lucrătorilor EPS. Inițial, selecția

era făcută pe baza testului de cunoaștere a limbii coreene, iar calificarea pe baza puterii fizice

vizuale. Prin urmare, unii candidați, care aveau o experiență specifică și relevantă în domeniile

pentru care au aplicat, erau descalificați pe motivul necunoașterii limbii coreene. Astfel, un

sistem de puncte a fost introdus în 2014 pentru a permite luarea în considerare a experienței

profesionale anterioare și pentru a compensa scorurile slabe la cunoașterea limbii coreene.

Drept urmare, lista cuprinde acum candidați cu abilități de limbă coreeană mai scăzute, dar cu

experiență sau calificări specifice solicitate de angajatori.

• EPS creează un bazin din care sunt selectați candidații. EPS solicită organismelor publice

din țările de origine să creeze un bazin din care să fie selectați doar unii candidați. Organele

guvernamentale din țările de origine elaborează o listă de candidați pe baza profilurilor lor și a

punctajelor la teste. Ulterior, autoritatea coreeană folosește lista pentru a alege candidații în

funcție de caracteristicile lor.

• Sistem bazat pe puncte pentru angajatori. Numărul de permise de muncă eliberate

angajatorilor anual este mai mic decât numărul solicitat. Acesta este un stimulent pentru

angajatori să concureze pentru a îndeplini condițiile programului. La început, angajatorii au

fost deserviți după principiul primul venit – primul servit, iar începând cu anul 2012, a fost

introdus un nou sistem bazat pe puncte. Punctajul determină câte permise de angajare vor

primi angajatorii. În cadrul sistemului bazat pe puncte toate cererile sunt evaluate cu

acordarea unui scor, iar celor din topul clasamentului li se eliberează permise până la

epuizarea cotei. În plus, din moment ce autorizațiile sunt emise pe parcursul anului, angajatorii

cu scoruri mai mari primesc permise mai devreme, în timp ce cei cu scoruri mai mici trebuie să

aștepte mai mult. Sistemul bazat pe puncte include o serie de limite, cum ar fi limita la nivel de

firmă pentru angajarea lucrătorilor străini. Acest sistem bazat pe puncte pentru permisele de

muncă este un stimulent inovator pentru creșterea conformității.

• Lucrătorii EPS și angajatorii sunt susținuți și contactați în timpul șederii lor în

Republica Coreea. Spre deosebire de majoritatea programelor de lucrători străini temporari,

EPS continuă să monitorizeze lucrătorii după sosire. La trei luni de la sosire, există o

monitorizare telefonică pentru a verifica adaptarea lucrătorului. Orice probleme care apar la

locul de muncă, cum ar fi conflictele sau neînțelegerile, sunt mediate de birourile locale ale

autorității coreene responsabile de ocuparea forței de muncă.

• Lucrătorii EPS au o mobilitate limitată între angajatori. Lucrătorii EPS sunt obligați să se

angajeze în sectorul specific pentru care au fost admiși. Schimbările de locuri de muncă în

cadrul acelui sector sunt condiționate de aprobarea angajatorului, de practicile ilegale de

angajare de către angajator, de concedieri sau de închiderea firmei. Schimbările de muncă

74

voluntare sunt însă descurajate și numai cei care rămân cu angajatorul inițial sunt eligibili să-și

reînnoiască al doilea mandat în cadrul EPS.

5.4.3. Uniunea Europeană

Politica UE privind migrația forței de muncă nu reprezintă suma deciziilor fiecărui stat

membru, ci un cadru legislativ pentru atingerea obiectivelor comune prin măsuri

concertate. Acesta își are originea într-un angajament de lungă durată în favoarea mobilității

lucrătorilor și în asigurarea drepturilor acestora. Acordul larg la nivelul întregii UE privind drepturile

de bază și principiile egalității de tratament au permis progresul în acest domeniu. Totodată, au

fost depuse eforturi în uniformizarea regulilor pentru un șir de categorii de lucrători străini

(preponderent cu o calificare înaltă).

La nivel național cadrul legal rămâne foarte fragmentat pentru lucrătorii imigranți. În ceea

ce privește condițiile și criteriile de admitere a migrației de muncă la nivel de țară, au existat

măsuri specifice care au dus la un cadru fragmentat, mai degrabă decât la un amplu cadru de

migrație. În timp ce politicile orizontale la nivelul UE au un impact limitat pe motivul costurilor

ridicate pe care le impune atât angajatorilor, cât și lucrătorilor străini. Deopotrivă, reticența dată

fiind rezultatul conviețuiri și concurenței acestora cu schemele naționale pentru lucrătorii imigranți.

Schemele naționale joacă un rol important în corelarea nevoilor specifice naționale și

locale cu abilitățile globale. Sunt permise scheme naționale paralele în cadrul unor directive,

întrucât sunt condiții mai favorabile pentru anumite dispoziții. Unele state membre au adoptat o

abordare de transpunere pentru a se asigura că sistemele naționale existente rămân mai

favorabile. Altele au introdus programe naționale mai favorabile în urma transpunerii, așa cum

este evident în special cu ”Cardul albastru al UE”, unde multe state membre au continuat să

investească în schemele naționale (Caseta 5).

Toate statele membre beneficiază de un grad larg de flexibilitate în căutările lor de soluții la

probleme, producând inovații politice și răspunzând nevoilor naționale specifice. Uniunea

Europeană menține o competență pentru elaborarea de politici, care este deopotrivă largă și

limitată în același timp, iar faptul că diferențele naționale sunt adaptate în timpul negocierii

directivelor înseamnă că practicile diferă foarte mult între statele membre. În afara limitelor

legislației UE, ei sunt liberi să experimenteze.

Caseta 5. Caracteristicile politicii de admitere a lucrătorilor străini în România România se află pe locul doi în Uniunea Europeană în rândul țărilor cu cea mai mare cerere pentru muncitori din afara spațiului UE (pe primul loc Republica Cehă).31 Politicile României în materie de admitere a lucrătorilor străini sunt aliniate la normele orizontale la nivelul UE (în speță ce țin de o calificare mai înaltă), concomitent existând și politicile strict naționale care urmăresc obiective economice și facilitează admiterea străinilor (preponderent vizează lucrători cu o calificare mai joasă). Instrumentul principal utilizat îl reprezintă limitele numerice care în ultimii ani au o tendință de majorare (ajungând în anul 2020 la o cotă de 30000 de lucrători străini). Concomitent, sunt aplicate praguri salariale minime acordate acestora. Deși, în ultima perioadă pentru a facilita angajarea străinilor a fost redus substanțial acest prag (de la salariul mediu brut pe țară de aproximativ 4500 RON la 1900 RON).

Politica de migrație a forței de muncă se desfășoară la nivel național prin setări de politici

care determină eligibilitatea pentru admitere, chiar dacă pentru anumite categorii condițiile

31 Conform EUROSTAT

75

de admitere sunt armonizate prin directivele UE. În plus, față de pragurile educaționale și

profesionale criteriile de admitere includ mai multe instrumente. Sinteză instrumentelor utilizate în

UE este următoarea (Tabelul 15):

• Ofertă calificată de muncă. Unul dintre fundamentele modelului european al migrației de

muncă este acela că migrația economică a fost aproape întotdeauna redusă în mod istoric,

adică a necesitat o ofertă de muncă calificată. Astfel, locul de muncă și nu individul este

aprobat, doar după aceasta lucrătorul trebuie să îndeplinească criteriile pentru ocuparea

postului. Descrierea postului - durata, ocupația pentru care este angajat lucrătorul, salariul

oferit - devin elemente definitorii în reglementarea migrației de muncă. În timp ce regula

generală este aceea că lucrătorii imigranți nu pot fi admiși fără a avea un contract în mână

sau cel puțin o ofertă de muncă, deși au existat câteva experimente la scară mică cu

permisele de căutare a unui loc de muncă.

• Limite numerice. Limitele numerice cuprind cote, ținte, plafoane și volume minime de

admitere. Motivul din spatele acestor limite este de a limita denaturarea condițiilor de pe piața

muncii interne și de a proteja ocuparea forței de muncă locală. În majoritatea țărilor membre,

politicile nu sunt orientate pentru a stabili limite numerice pentru lucrătorii calificați, ci mai

degrabă pentru eliberarea permiselor tuturor lucrătorilor calificați care ocupă posturi deschise.

În general, limitele numerice sunt suficient de flexibile pentru a fi ajustate anual sau într-o

situație excepțională, mai ales atunci când se aplică la recrutare pentru un loc de muncă înalt

calificat. Acestea fiind utilizate mai des față de lucrătorii mai puțin calificați, unde îngrijorarea

cu privire la protejarea pieței muncii interne de distorsiuni potențiale este mult mai mare.

• Liste de ocupații deficiente. Mai multe țări europene folosesc instrumentul listelor de

ocupații deficiente. Instrumentele UE nu au niciun efect asupra modului în care aceste liste

sunt determinate și aplicate (deși pot fi utilizate, cu unele restricții, pentru a determina

eligibilitatea pentru Cartea Albastră a UE). Listele pot fi utilizate pentru a permite migrarea în

diferite moduri, cum ar fi eligibilitatea, scutirile sau facilitarea. Cât de eficiente sunt listele date

depinde de măsura în care testele de pe piața muncii sunt un obstacol, unde ratele de

respingere sunt prea mari sau timpul petrecut în așteptarea răspunsurilor este prea lung.

Totodată, metodele de completare a listelor variază foarte mult de la un stat membru la altul,

precum și nivelul de implicare/influență a grupurilor de interes în exercițiul dat.

• Testele pieței muncii. Principala metodă utilizată în determinarea aprobării lucrătorului străin

este testul pieței muncii (LMT), ce constă într-o verificare pentru disponibilitate a ofertei de

forță de muncă pe piața internă. Procedurile variază mult de la un stat membru la altul și nu

sunt afectate de legislația UE. Deși cerințele obligatorii de publicitate par similare la prima

vedere, ele ascund diferențe semnificative - unele sunt nominale, în timp ce altele pun sarcina

probei angajatorilor care trebuie să își justifice practicile de angajare. Testele nominale ale

pieței muncii sunt cele în care autorizarea este automată odată ce a trecut perioada de

publicitate. În alte țări, serviciile publice de angajare pot trimite candidați la angajatori,

necesitând ca angajatorii să explice refuzul angajării acestora. Unele servicii publice de

ocupare aprobă cererile pentru lucrătorii străini în legătură cu cunoașterea pieței muncii sau

după examinarea listelor șomerilor.

• Praguri de calificare. Toate statele membre ale UE acordă prioritate lucrătorilor străini cu o

calificare mai înaltă. Totodată, criteriile de determinare a unei calificări înalte (educație,

experiență, salariu și ofertă de muncă), precum și definiția de calificare înaltă variază

considerabil între țări, având în vedere și faptul că schema ”Cartea Albastră” a lăsat

neafectate schemele naționale paralele. Astfel, pentru majoritatea statelor membre, calificarea

este axată pe educație și/sau experiență. În timp ce o serie de state membre utilizează

nivelurile salariale pentru a evalua abilitățile, fie ca criteriu principal, fie ca element al deciziei

de admitere. Utilizarea nivelurilor salariale pentru a evalua productivitatea sau valoarea unui

76

angajat evită proceduri complexe de recunoaștere a dovezii calificărilor. Stabilirea nivelurilor

salariale minime pentru admitere poate fi, de asemenea, un mod de a proteja lucrătorii locali

de concurența salarială.

• Sisteme bazate pe puncte. Doar câteva țări europene au experimentat sistemele bazate pe

puncte (PBS) pentru a selecta lucrătorii imigranți. În plus, principiile aplicate diferă foarte mult,

fiind concentrate în mare parte pe determinarea eligibilității lucrătorilor în raport cu o ofertă de

muncă deja disponibilă.

Tabelul 15. Sinteza politicilor naționale a țărilor UE în materie de admitere a lucrătorilor imigranți

Ofertă calificată de

muncă

Prag calificare

Testul pieței

muncii

Listă de ocupații

deficiente

Limite numerice

Suedia Da Nu Nominal Da Nu

Spania Da Nu Da Da Nu

Portugalia Da Nu Da Nu Da

Ungaria Da Nu Da Nu Simbolic

Finlanda Da Nu Da Da Nu

Polonia Da Nu Da Nu Nu

Grecia Da Nu Da Nu Da

Italia Da Nu Da Nu Da

Franța Da Da Da Da Nu

Germania Da Da Da Da Nu

Belgia Da Da Nu Nu Nu

Olanda Da Da Da Nu Nu

Estonia Da Nu Nu Nu Da

Cehia Da Da Da Da Nu

Austria Da Da Da Da Nu

Danemarca Nu Nu Da Da Nu

Marea Britanie Da Da Da Da Da

Irlanda Da Da Da Da Nu Surse: date OCDE

5.5. Propuneri de îmbunătățire a politicii de admitere a forței de muncă străine în

Republica Moldova

Carențele pe piața forței de muncă pot fi abordate din diferite perspective. În capitolele

precedente s-a ajuns la concluzii, care susțin existența unui deficit de forță de muncă în Republica

Moldova atât din punct de vedere demografic (determinat de emigrarea în masă), dar mai

degrabă din punct de vedere al pieței forței de muncă (determinat de deficitul de competențe).

Conform literaturii de specialitate, țările, care se confruntă cu deficiențe de forță de muncă, pot

apela la diverse opțiuni de politică pentru a încerca să soluționeze aceste carențe. Acestea includ

inter alia:

• Dezvoltarea unor tehnologii cu utilizarea intensivă a capitalului prin creșterea investițiilor;

• Atragerea mai multor lucrători casnici în forța de muncă prin creșterea salariilor;

• Atragerea mai multor lucrători din anumite grupuri demografice subreprezentate (ex:

casnice, pensionari etc.);

• În cazul în care există lucrători care ar dori să lucreze la nivelurile salariale curente, dar

care nu dispun de competențele necesare - instruirea acestora;

• Creșterea ofertei de muncă străine.

77

Politica de admitere a forței de muncă străine pe piața Republicii Moldova nu a fost o

prioritate pe parcurs. Autoritățile au întreprins deja inițiative de politică în mai multe domenii de

mai sus, însă analiza acestora depășește scopul studiului dat. După cum am menționat mai sus,

creșterea ofertei de muncă străină poate contribui, de asemenea, la reducerea deficitului de forță

de muncă, deși această opțiune de politică a primit mai puțină atenție în dezbaterea politicilor

publice.

Indicatorii sintetici ce caracterizează piața muncii pot fi utili în procesul de formulare a

politicilor. După cum se vede mai sus, o viziune generală asupra cadrului de reglementare

aferent pieței muncii din Republica Moldova îl pot oferi indicatorii sintetici recunoscuți, care

caracterizează cel mai bine domeniul. Cu toate acestea, atunci când aceștia servesc drept

fundamentarea unor politici în domeniu, alegerea trebuie să țină cont de rigiditatea metodologiilor

aplicate. Astfel, evaluarea EPL, conform metodologiei OCDE, indică asupra existenței unui grad

anumit de flexibilitate a acesteia, în special pentru contractele nedeterminate.

Rămâne incertă reglementarea caracteristică angajării temporare, în lumina imaturității

cadrului legal ce ține de activitatea agențiilor de muncă temporară. În aceste condiții fiind

considerată pertinentă amendarea cadrului legal prin introducerea instituției date, acesta

constituind un catalizator în plus în perspectiva facilitării procesului de admitere a lucrătorilor

străini. Deși conceptul dat nu face o diferențiere în originea lucrătorilor (locali sau străini), acesta

ar putea constitui un catalizator în plus în perspectiva facilitării procesului de admitere și a

lucrătorilor străini. Însă, la dezvoltarea acestui concept trebuie să se țină cont de normele

internaționale din domeniu în perspectiva excluderii discriminării și abuzurilor în relația tripartită

(agenție, angajat, angajator).

Caseta 6. Particularitățile agențiilor de muncă temporară

Agențiile de muncă temporară, pe de o parte, oferă oportunități de angajare pentru lucrători (inclusiv străini), iar, pe de altă parte, satisfac necesitățile de personal pentru angajatori. Cu toate acestea, angajarea prin intermediul acestor entități implică un șir de particularități, atât pentru angajatori cât și pentru lucrători. Avantaje:

• Adaptarea rapidă a afacerilor la necesitățile reale ale lucrătorilor;

• Menținerea flexibilității în angajarea personalului strict necesar;

• Reducerea cheltuielilor de angajare (screening, intervievare, testare, cheltuieli aferente procesului de salarizare etc.);

• Evitarea riscurilor financiare aferente șomajului în lipsa unui angajament;

• Diminuarea cerințelor pentru acordarea unor beneficii angajaților.

Dezavantaje:

• Necesitatea permanentă de a instrui noii lucrători temporari;

• Afectarea moralului lucrătorilor permanenți care rezultă din frica de a fi înlocuiți;

• Ineficiența lucrului în echipă, determinată de neîncrederea față de lucrătorii noi;

• Reducerea eficienței în lipsa unui raport de durată între angajat și angajator;

• Ridicarea problemelor aferente securității, discriminării și abuzului.

Sursa: sistematizat de autori.

Cadrul legal din Republica Moldova definește condițiile de bază ce fac posibilă angajarea

mai multor categorii de lucrători străini. Astfel, legislația din domeniu conține multiple categorii

de lucrători străini pentru care sunt stipulate condiții diferite. În timp ce unele fac parte din sistemul

general de admitere a străinilor, altele derivă din angajamentele conținute în Acordul de Asociere

RM-UE.

78

Totodată, legislația nu reflectă pe deplin angajamentele asumate. Chiar dacă legislația a fost

amendată prin prisma angajamentelor Acordului de Asociere RM-UE, procesul nu a fost unul

complet. Astfel, în continuare sunt aplicate testele necesităților economice pentru unele categorii

de persoane fizice, stipulate atât în legislație, cât și în Acordul de Asociere, deși acest lucru

contravine angajamentelor.

Angajamentele din cadrul OMC nu sunt reflectate în legislația națională. Legislația în

vigoare nu reflectă angajamentele asumate în cadrul Acordului OMC cu privire la comerțul cu

servicii (GATS). În special, aceasta nu conține categoriile de prestatori de servicii din acest

document și nici condițiile de ședere pe teritoriul țării32. Mai mult ca atât, sunt aplicate bariere în

vederea accederii pieței muncii (testele necesităților economice) pentru categoriile de prestatori

stipulați în angajamente (de ex. aplicarea testelor pieței muncii (chiar dacă sunt formale), salariile

minime, necesitatea creării locurilor de muncă, deținerea unei cote în întreprindere cu o valoare

minimă etc.).

Mecanismele de canalizare a lucrătorilor străini în sectoarele deficitare devine o provocare.

Atunci când sunt elaborate politici de admitere a forței de muncă străine, pe lângă aplicarea

metodologiilor de evaluare a deficitului de forță de muncă, trebuie puse în aplicare mecanisme

pentru a evalua în ce măsură aceste deficiențe ar trebui să fie rezolvate de forța de muncă străină

(pentru a nu crea o dependență de acesta, dar și de a nu conduce la o degradare a forței de

muncă locală) și modul în care această forță de muncă ar trebui să fie canalizată în sectorul

ocupării sau a regiunii în cauză.

Politicile dedicate anumitor sectoare sunt mai viabile. În locul unor politici, care țintesc la nivel

de țară (macro-programe), se consideră mai oportună trecerea la cele dedicate unei piețe anumite

(micro-programe). Astfel, acestea pot avea propriile reguli calibrate la necesitățile reale ale

angajatorilor. De altfel, această abordare de nișă este mai puțin sensibilă la indicatorii economici

generali, cum ar fi rate ridicate ale șomajului. Astfel că este oportună completarea cadrului legal

cu referințe directe la posibilitatea instituirii unor astfel de programe/scheme dedicate.

Impunerea unei selectivități pentru lucrătorii străini este importantă. Pentru a evita

perturbații majore pe piața forței de muncă din Republica Moldova, programele/schemele de nișă,

devin o soluție preferabilă, în special pentru lucrătorii mai puțin calificați, atâta timp cât pentru

lucrătorii cu o calificare mai înaltă poate fi extinsă și mai mult flexibilitatea garantată de

angajamentele internaționale.

O precondiție a acestor programe sunt acordurile bilaterale. O precondiție a funcționalității

bune a acestor programe ține de existența acordurilor de muncă bilaterale cu țările de origine,

care facilitează circulația lucrătorilor străini sau un regim de liber schimb ce facilitează circulația

anumitor categorii de persoane (Caseta 7). În cazul Republicii Moldova, un punct de pornire ar fi

țările CSI, CEFTA (pentru lucrători mai puțin calificați) și UE (pentru lucrători mai calificați).

Caseta 7. Cât de eficiente sunt acordurile bilaterale?

Negocierea unui acord este adesea un proces îndelungat și consumator de timp. Mai mult, nu toate țările de destinație sunt deosebit de interesate să încheie acorduri specifice, întrucât nu doresc să angajeze țările de origine în stabilirea unor reguli, care reglementează migrația internațională a forței de muncă. Cu toate acestea, în absența unui regim global pentru migrația internațională a forței de muncă, acordurile reprezintă un mecanism important pentru cooperarea interstatală și în protejarea lucrătorilor emigranți, potrivirea cererii și ofertei de muncă, gestionarea

32 Angajamentele specifice orizontale, asumate în cadrul GATS/OMC, definesc un șir de categorii de prestatori de servicii: vânzători de servicii, persoane responsabile de înființarea unei întreprinderi în domeniul prestării serviciilor, prestatori de servicii contractuale, prestatori individuali de servicii, prestatori de servicii în cadrul transferurilor intra-corporative (manageri, directori, specialiști).

79

migrației neregulate și reglementarea recrutării. În cazul în care astfel de aranjamente ar funcționa ca un mecanism pentru angajarea temporară a lucrătorilor străini, principalele motive par să fie că:

• Vizează sectoare specifice cu un deficit a forței de muncă;

• Există o cotă alocată;

• Este organizată recrutarea;

• Angajatorii sunt implicați masiv. Implicarea angajatorilor și a organizațiilor lor în implementarea acordurilor date contribuie semnificativ la eficiența acestora. Odată stabilite, acordurile necesită administrare specială pentru a asigura buna funcționare a acestora, inclusiv promovarea programului în țările de origine, recrutarea, testarea și certificarea solicitanților programului, gestionarea fluxului de date și distribuirea informațiilor în timp util între cele două țări, precum și asigurarea întregii logistici a călătoriilor (a se vedea practica Republicii Coreea).

În continuare vom formula propuneri de perfecționare a politicilor în materie de admitere a

lucrătorilor străini (Tabelul 16).

Tabelul 16. Măsuri de perfecționare a politicilor de admitere a lucrătorilor străini și a

mecanismului de acces a forței de muncă străină pe piața muncii din Republica Moldova

Măsura Actul legislativ vizat Argumentare

1. Amendarea cadrului legal prin introducerea instituției Agenției de muncă temporară (cu mențiunea expresă ce vizează posibilitatea angajării străinilor)

Codul Muncii al Republicii Moldova nr.154/2003

Această nouă formă ar putea

deveni un catalizator în procesul

admiterii lucrătorilor străini

2. Includerea unor referințe în cadrul legal ce ar viza posibilitatea implementării unor programe/scheme de angajare a lucrătorilor străini, dedicate anumitor sectoare ale economiei unde sunt înregistrate deficiențe în accesarea forței de muncă locale


Politicile țintite (regiune, sector, etc.) sunt mai viabile comparativ cu cele la nivel macro. Acestea pot avea propriile reguli calibrate la necesitățile reale ale angajatorilor. Mai mult, astfel de instrumente sunt mai puțin sensibile la indicatorii macroeconomici

3. Abilitarea autorităților de profil în gestionarea eventualelor programe/scheme de angajare a lucrătorilor străini, dedicate anumitor sectoare ale economiei unde sunt înregistrate deficiențe în accesarea forței de muncă locale

Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj Alte acte normative

O precondiție pentru implementarea cu succes a politicilor de admitere a lucrătorilor străini sub forma programelor/schemelor dedicate o reprezintă cadrul instituțional

4. Extinderea bazei care facilitează accesul în condiții generale a lucrătorilor cu o calificare mai înaltă, prin lărgirea numărului țărilor de origine a acestora (nu doar UE). La moment, un șir de

5. Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova

6. Ar pune la dispoziția

angajatorilor mai multe opțiuni

de angajare a lucrătorilor cu o

calificare mai înaltă

80

prevederi, care vizează accesul acestora, sunt dedicate exclusiv țărilor UE (conform Acordului de Asociere)

4. Extinderea bazei care facilitează accesul în condiții generale a lucrătorilor străini -prestatori de servicii în conformitate cu angajamentele GATS-OMC

Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova

Respectarea angajamentelor asumate în cadrul OMC, dar și extinderea posibilităților de angajare a lucrătorilor străini în domeniul prestării serviciilor

5. Simplificarea condițiilor de admitere pentru categoriile de lucrători străini cu o calificare mai înaltă, cum ar fi excluderea testului necesităților economice33 (în special dacă acest lucru contravine angajamentelor internaționale asumate în cadrul Acordului de Asociere și OMC)


Respectarea angajamentelor

asumate în cadrul OMC și

Acordul de Asociere, dar și

extinderea posibilităților de

angajare a lucrătorilor străini

6. Evaluarea posibilității dezvoltării unor programe/scheme dedicate de admitere a lucrătorilor străini (cu o calificare mai joasă), în afara condițiilor generale stipulate în cadrul legal

Cadru de reglementare nou

Evitarea distorsiunilor pe piața muncii, dar și alinierea elementelor fundamentale la necesitățile specifice:

- Definirea sectoarelor beneficiare;

- Definirea criteriilor de selecție a lucrătorilor;

- Gestionarea volumului (cote, testul pieței muncii, sistem bazat pe puncte);

- Gradul de mobilitate.

- Originea lucrătorilor etc.

7. Consolidarea sistemului instituțional în domeniul admisiei străinilor

- Corelarea procedurii de admisie cu cerințele/reglementările Schenghen și responsabilitățile asumate de Republica Moldova în cadrul AA

Sursa: elaborat de autori

5.6. Lista potențială de țări pentru atragerea forței de muncă străină

Un element important al politicilor publice de atragere a forței de muncă din străinătate

este identificare posibilelor țări de origine a migrației. Procesul de identificare și analiză a

potențialelor țări ca sursă de forță de muncă trebuie să preceadă negocierea unor acorduri

bilaterale privind migrația de muncă. Analiza și selectarea țărilor poate să se bazeze pe mai multe

criterii și să fie un proces destul de discreționar, iar un set minim de criterii care trebuie luați în

considerație, cel puțin din punct de vedere social – economic sunt:

33 Prin testul necesităților economice se înțeleg limitările de acces pe piață, cum ar fi: aplicarea testelor pieței muncii (chiar dacă sunt formale), salariile minime, necesitatea creării locurilor de muncă, deținerea unei cote în întreprindere cu o valoare minimă, etc.

81

• Diferența de venituri între țara de origine și cea de destinație a migrației. O

discrepanță de venituri este necesară, cel puțin din două motive. Unul este ca diferența de

salarii să asigure o atractivitate pentru potențialii imigranți în țara de destinație, iar al

doilea motiv este că în cazul unei diferențe nesemnificative fluxul de migrație o să fie doar

unul tranzitoriu. Un indicator indirect pentru a identifica discrepanța și lista de țări posibile

este valoarea Produsului Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor. De exemplu, în anul 2018

Republica Moldova avea un nivel de venituri echivalent cu 7271,6 USD curenți la paritatea

puterii de cumpărare (PPC) pe cap de locuitor. Un nivel echivalent sau mai mic al

veniturilor pe cap de locuitor se înregistrează în 50 țări a lumii, cu excepția unor state

insulare. Deci, conform primului criteriu de disparitate a veniturilor, aceste țări ar putea

servi drept potențială sursă de emigrație către Republica Moldova.

• Asigurarea unui nivel minim de sănătate publică a populației. Atragerea forței de

muncă străine implică mai multe riscuri, unul din care ține de sănătatea publică. În cazul

în care emigranții provin din țări cu un nivel înalt de răspândire a unor boli, e.g.

infecțioase, există riscul ca ei să servească drept canale de transmitere și să creeze o

anumită presiune pe sistemul public de sănătate din țara de destinație. La acest capitol

pot fi utilizați mai mulți indicatori pentru analiza situației în domeniul sănătății publice în

potențialele țări de origine, iar un indicator indirect ar putea fi prevalența HIV/SIDA (% din

populația de 15 – 49 ani). Un prag aproximativ pentru a plasa țara în grupul de risc ar fi

1% din populație în vârsta de 15 – 49 ani, deci toate țările care trec peste acest prag să

fie scoase automat din calcul din considerente legate de riscuri pentru sănătate publică.

• Asigurarea unui nivel minim de instruire a forței de muncă străină. Pentru ca forța de

muncă străină atrasă să poată fi integrată în procesele de producție și sociale în țara de

destinație, este necesar ca emigranții să aibă un anumit nivel minim de instruire. Un

criteriu de selectare a țărilor din acest punct de vedere poate să fie, de exemplu, rata de

alfabetizare a populației. Pragul minim utilizat poate varia, dar un minim necesar ar putea

fi rata de alfabetizare de 50%, o prioritate fiind dată țărilor cu un nivel de instruire mai

înalt.

• Numărul populației apte de muncă și numărul emigranților. Cu cât numărul populației

apte de muncă este mai mare, cu atât rezervele potențiale a forței de muncă străine sunt

mai ample, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. De asemenea, este

important de analizat și amploare migrației externe în potențialele țări de atragere a forței

de muncă. Cu cât procesul de migrație externă este deja dezvoltat, cu atât mai ușor o să

fie de organizat un canal adițional de migrație.

Analiza potențialelor țări de atragere a forței de muncă în Republica Moldova prin prisma

indicatorilor menționați reduce semnificativ numărul acestora. Din cele 50 de țări, care au un

nivel de venituri mai mici sau comparabile cu Republica Moldova, numărul acestora se reduce la

doar 17 dacă aplicăm indicatorii menționați mai sus (Tabelul 17).

Tabelul 17. Lista potențialelor țări pentru atragerea forței de muncă

Țara

PIB per capita (PPC, USD 2018)

Prevalența HIV/SIDA

(% din populația de

15-49 ani

Rata de alfabetizare

(% din populație 15+ ani)

Populația aptă de

muncă (mln., 15-64 ani)

Stocul migrației

externe (mii)

Remiteri (%

din PIB)

Potențială sursă

Afghanistan 1955,0 0,1 43,0 20,2 382,4 4,2 Nu

Angola 6452,4 2,0 n.a. 15,7 106,9 0,01 Nu

Bangladeșh 4371,8 0,1 73,9 108,3 1422,8 5,7 Da

Benin 2424,8 1,0 42,4 6,2 245,4 1,9 Nu

82

Burkina Faso

1984,9 0,7 41,2 10,4 704,7 3,2 Nu

Burundi 744,2 1,0 68,4 5,8 286,8 1,6 Nu

Cambodgia 4360,9 0,5 80,5 10,4 73,9 5,8 Da

Camerun 3785,1 3,6 77,1 13,8 382,0 0,9 Nu

Republica Central Africană

859,9 3,6 37,4 2,5 81,6 n.a. Nu

Ciad 1968,3 1,3 22,3 7,8 517,0 n.a. Nu

Republica Democrată Congo

932,2 0,8 77,0 42,7 545,7 3,9 Nu

(Aspecte de securitate)

Republica Congo

5662,1 2,6 80,3 2,9 393,0 n.a. Nu

Cote d’Ivore 4207,1 2,6 47,2 13,8 2175,4 0,8 Nu

Etiopia 2022,1 1,0 51,8 60,9 1072,9 0,5 Nu

Gambia 2612,0 1,9 50,8 1,2 192,5 12,5 Nu

Ghana 4746,7 1,7 79,0 17,7 399,5 5,4 Nu

Guinea 2504,9 1,4 n.a. 6,6 228,4 0,3 Nu

Guinea-Bissau

1799 3,5 n.a. 1,1 22,3 8,8 Nu

Haiti 1866,6 2,0 61,7 6,9 39,5 32,5 Nu

Honduras 5138,8 0,3 87,2 6,1 28,1 20,0 Da

India 7762,9 n.d. 74,4 903,1 5240,1 2,9 Da

Kenya 3467,6 4,7 81,5 29,7 1084,4 3,1 Nu

Republica Kârgâză

3884,7 0,2 99,6 4,0 204,4 33,2 Da

Laos 7439,6 0,3 84,7 4,5 22,2 1,3 Da

Lesotho 3219,5 23,6 n.a. 1,3 6,6 23,0 Nu

Liberia 1308,6 1,3 48,3 2,7 113,8 14,1 Nu

Madagascar 1891,3 0,3 74,8 14,8 32,1 3,1 Da

Malawi 1311 9,2 62,1 9,7 215,2 2,6 Nu

Mali 2316,7 1,4 35,5 9,5 363,2 6,0 Nu

Mauritania 4151,0 0,2 53,5 2,5 138,2 1,2 Da

Mozambic 1459,7 12,6 60,7 15,5 223,0 2,0 Nu

Myanmar 6674,0 0,8 75,6 36,4 73,3 4,0 Da

Nepal 3089,6 0,1 68,0 17,9 518,3 28,6 Da

Nicaragua 5533,6 0,2 82,6 4,2 40,3 11,5 Da

Niger 1063,4 0,3 n.a. 10,6 189,3 3,2 Condiționat

Nigeria 5990,9 1,5 62,0 104,6 1199,1 6,1 Nu

Pakistan 5567,1 0,1 59,1 128,2 3629,0 6,7 Da

Papua Noua Guinee

4336,2 0,8 n.a. 5,2 25,8 0,1 Condiționat

Rwanda 2251,6 2,5 73,1 7,0 441,5 2,7 Nu

Senegal 3785,5 0,5 51,9 8,5 263,2 10,1 Da

Sierra Leone 1602,0 1,5 43,2 4,3 91,2 1,5 Nu

Sudan 4767,7 0,2 60,7 23,4 503,5 1,0 Da

Tadjikistan 3449,8 0,2 n.a. 5,5 275,1 29,0 Da

Tanzania 3240,3 4,6 77,9 30,0 261,2 0,7 Nu

Togo 1773,9 2,3 63,7 4,4 276,8 9,2 Nu

Uganda 2038.1 5,7 76.5 21,8 749,5 4,5 Nu

Vietnam 7447,8 0,3 95,0 66,5 72,8 6,5 Da

Yemen 2575,1 0,1 n.a. 16,4 344,1 12,5

Nu (Aspecte de securitate)

Zambia 4223,9 11,3 86,7 9,2 127,9 0,4 Nu

Zimbabwe 3029,8 12,7 n.a. 7,9 398,9 6,0 Nu

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor Băncii Mondiale

Majoritatea țărilor, din care poate fi atrasă forță de muncă străină în Republica Moldova, se

află în Asia. Printre cele mai oportune destinații pot fi menționate India și Vietnam, care au un

număr mare de populație, inclusiv și cu un nivel înalt de instruire. Totodată, procesul de selectare

a țărilor pentru atragerea forței de muncă se bazează nu doar pe criterii pur economice, dar și pe

aspecte ce țin de cultură, cunoașterea unei limbi de circulație internațională etc.

Un criteriu important în selectarea țărilor de origine pentru atragerea forței de muncă

străine este situația din punct de vedere a securității naționale, aici putând fi excluse din

analiză așa țări ca, de exemplu, Yemen, în care actualmente este război civil. Menționăm că,

admiterea unor categorii de străini din țările vulnerabile ar putea pune în pericol regimul liberalizat

de vize de care dispune țara noastră.

83

5.7. Potențialele consecințe ale admiterii forței de muncă străine în Republica

Moldova

Creșterea migrației internaționale în ultimele decenii a oferit mai multă audiență

consecințelor economice, sociale și politice ale imigrației. O preocupare majoră în

dezbaterea publică este aceea că imigranții ar putea lua locuri de muncă de la băștinași, să le

reducă salariile și să contribuie negativ la finanțele publice. În același timp, ascensiunea mișcărilor

populiste a scos la lumină faptul că scepticismul față de imigranți s-ar putea să nu se bazeze doar

pe considerente economico-sociale, ci și pe considerente culturale.

5.7.1. Efectele asupra pieței muncii

Conform modelelor economice standard, imigrația de muncă poate afecta piața locală prin

creșterea numărului de lucrători. Această creștere reduce nivelul capitalului fizic pe lucrător,

ceea ce afectează negativ productivitatea muncii. Ca răspuns la o creștere a ofertei de forță de

muncă indusă de imigrație, salariul mediu al lucrătorilor scade. O presupunere importantă, care

stă la baza acestor rezultate preliminare, este că stocul de capital din economie este fixat.

Scăderea salariilor și creșterea ocupării forței de muncă implică revenirea la factorul

complementar, capitalul. Prin creșterea mai productivă a capitalului și a veniturilor proprietarilor

de capital, imigrația de muncă oferă un stimulent pentru ca capitalul să vină din străinătate, fie să

se acumuleze pe intern. Creșterea stocului de capital sporește productivitatea muncii și cererea

de forță de muncă, diminuând astfel efectele salariale dăunătoare inițiale provocate de șocul

ofertei de muncă. Imigrația de muncă nu numai că crește numărul agregat de lucrători, ci poate

schimba și compoziția de calificări ale forței de muncă și astfel structura salariilor în economie.

Lucrătorii străini pot afecta salariile lucrătorilor locali mai puțin calificați. Teoria economică

standard prevede că imigrația de muncă ar trebui să reducă salariile lucrătorilor concurenți (care

au abilități similare cu cele ale imigranților) și să le crească pe cele ale lucrătorilor complementari

(care completează pe cele ale imigranților, concomitent cu creșterea productivității). Acest lucru

implică faptul că un flux de imigranți slab calificați ar trebui să scadă salariile lucrătorilor locali slab

calificați și să le crească pe cele ale lucrătorilor cu înaltă calificare. Conform teoriei economice

standard, nici procesul de acumulare de capital local și nici fluxul liber de capital din străinătate nu

sunt suficiente pentru ca salariile grupurilor celor mai afectate (în acest caz, lucrătorii slab

calificați) să se recupereze pe deplin.

Imigrarea lucrătorilor cu înaltă calificare poate genera efecte pozitive. Imigrația, în special a

lucrătorilor cu înaltă calificare, poate afecta, de asemenea, productivitatea și salariile prin

contribuția sa la formarea capitalului uman și inovația în economiile primitoare. Dacă lucrătorii

imigranți cu înaltă calificare inventează noi tehnologii sau aduc noi idei din țările lor de origine,

este de așteptat ca imigrația să aibă un impact pozitiv asupra productivității și salariilor tuturor

lucrătorilor autohtoni. Impactul pozitiv al imigrației asupra inovației este un canal suplimentar, care

poate amortiza efectele inițiale ale imigrării pe piețele muncii. Până la urmă, imigrația cu înaltă

calificare poate afecta chiar pozitiv creșterea economică pe termen lung și poate genera câștiguri

nete pentru întreaga economie.

5.7.2. Efectele fiscale

Efectul fiscal al lucrătorilor străini este unul minim. Din practică, lucrătorii străini au un impact

fiscal minim asupra țărilor gazdă, deși impactul poate fi negativ la nivel local, acolo unde se

înregistrează o concentrare a imigranților. O viziune standard asupra chestiunii date ține de faptul

că lucrătorii străini (în special puțin calificați) au un profil fiscal net mai puțin favorabil decât nativii.

84

Acest lucru se datorează faptului că aceștia contribuie mai puțin la impozite și la securitatea

socială decât nativii și nu pentru că utilizează mai intens serviciile sociale.

Impactul fiscal este corelat la profilul imigranților. Totuși, factorii care afectează impactul

fiscal includ caracteristici ale populației imigrante, cum ar fi vârsta, calificarea, precum și motivul

migrației. Lucrătorii străini mai tineri și mai calificați au o contribuție fiscală pozitivă în țara gazdă,

în timp ce persoanele cu o vârstă mai înaintată, care au emigrat din motive familiale, pot avea un

impact fiscal net negativ, în special când pot deveni și beneficiari ai serviciilor sociale pe motivul

sănătății precare. În aceste condiții, o selectivitate mai mare a politicii de admitere a lucrătorilor

străini poate diminua riscurile fiscale menționate.

5.7.3. Efectele sociale și culturale

Politicile de coeziune socială au o importanță mare în procesul de admitere a lucrătorilor

străini. Este esențial să se ia în considerare modul în care diferite politici de admitere a

lucrătorilor străini pot afecta populația locală, fiind iminentă suplinirea acestora cu măsuri de

coeziune socială. Deși cadrul regulator al Republicii Moldova este recunoscut drept unul inovator

atât în zona CSI, dar și pentru un șir de state vest-europene34.

Pe lângă efectele economice ale imigrației de muncă există și ne-economice. Atunci când

imigranții intră într-o țară (în special în volum considerabil), aceștia pot schimbă structura

populației și pot impune externalități (pozitive sau negative) societății gazdă. După cum am văzut

mai sus, aceste externalități includ atât consecințele salariale, cât și cele fiscale. O altă

externalitate este efectul asupra compoziției culturale, rasiale, religioase sau etnice a țării gazdă,

care în anumite condiții poate conduce la manifestări xenofobe.

5.7.4. Impactul atragerii forței de muncă străină asupra economiei naționale

Majorarea numărului salariaților în piața muncii din Republica Moldova, inclusiv în baza

atragerii celor străini, va avea un impact pozitiv asupra activității antreprenoriale.

Determinarea efectelor micșorării/majorării forței de muncă s-a realizat ținând cont de următorul

mecanism de propagare:

Δ numărului de salariați→ Δ veniturilor din vânzări → Δ salariului net → Δ populației

ocupate

unde Δ reprezintă modificarea variabilei.

Pentru cuantificarea efectelor s-a ținut cont de parametrii, care au fost determinați în baza

estimărilor econometrice din Capitolul 4:

• Modificarea cu 1% a numărului salariaților din sectorul real duce la schimbarea cu 0,89% a

venitului din vânzări;

• La întârziere de un an modificarea cu 1% a numărului salariaților cauzează schimbarea cu

-0,15% a salariului net din sectorul real. De asemenea, peste un an modificarea veniturilor

din vânzări cu 1% cauzează schimbarea salariului cu 0,05%;

• Am estimat că creșterea cu 1% a salariului net în sectorul real determină creșterea cu

0,74% a salariului net mediu pe economie. Sporirea cu 1% a salariului din sectorul bugetar

cauzează majorarea cu 0,23% a salariului mediu net pe economie;

34 Profilul Migrațional Extins al Republicii Moldova 2014-2018

85

• Modificarea cu un 1% a salariului net pe economie duce la schimbarea numărului

populației ocupate cu 0,03%.

Au fost modelate 3 scenarii, care prevăd sporirea angajării în câmpul muncii din Republica

Moldova (Tabelul 18):

• Scenariul 1 – majorarea numărului salariaților din sectorul real cu 5%;

• Scenariul 2 – majorarea numărului salariaților din sectorul real cu 10%;

• Scenariul 3 – majorarea numărului salariaților din sectorul real cu 20%.

Tabelul 18. Efectele produse de majorarea numărului de salariați din sectorul real, %

Scenarii

Modificarea numărului

salariaților din sectorul real, %

Modificarea veniturilor din

vânzări, % (efect produs în

același an)

Modificarea salariului net în sectorul real, % (efect întârziat

cu un an)

Modificarea populației

ocupate, % (efect întârziat

cu 2 ani)

Scenariul 1 5 4,45 -0,5 -0,01

Scenariul 2 10 8,89 -1 -0,02

Scenariul 3 20 17,79 -2 -0,05


În rezultatul modelării s-a constatat că creșterea numărului salariaților va avea un impact

semnificativ asupra veniturilor din vânzări. De asemenea, sporirea ofertei de muncă va genera

o reducere a salariului, însă această diminuare nu va fi foarte mare. Astfel, o creștere a angajării

cu 20% se va transpune într-o reducere a salariului cu 2%. Impactul asupra populației ocupate

este și mai mic. S-a constatat că majorarea numărului muncitorilor are un impact minor asupra

reducerii populației ocupate. În toate scenariile contractarea populației ocupate este sub 1%.

5.7.5. Concluzii

Abordarea suplinirii cererii angajatorilor cu forță de muncă străină urmează a fi analizată

din perspectiva impactului social, dar și a relației cost-beneficiu. În acest sens menționăm că

atragerea forței de muncă străină în Republica Moldova este însoțită de o serie de riscuri, precum:

• costuri adiționale pentru integrare în societate a străinilor și membrilor familiilor acestora,

în cazul unei șederi de lungă durată. În mod special, vom evidenția costurile de protecție

socială, ținându-se cont de străinii, care potențial ar putea ajunge pe piața muncii din

Republica Moldova (țările din Asia și Africa);

• distorsionarea costului forței de muncă și nevalorificarea resurselor umane autohtone.

Dependența față de forța de muncă străină ieftină poate avea consecințe negative asupra

forței de muncă locale, în cazul în care statul va neglija necesitatea pregătirii forței de

muncă autohtone de a se integra pe piața muncii.

• scăderea nivelului securității și ordinii publice etc.

Luând în calcul riscurile enunțate, practica internațională ne sugerează că politica

migrațională a unui stat necesită a fi abordată din perspectiva necesităților, dar și a

riscurilor, astfel impunând anumite restricții sau limitări a accesului în țară fie în scop de

muncă, sau alt scop. Evidențiem că accesul necondiționat în piața forței de muncă din Republica

Moldova inevitabil va conduce la sporirea costurilor pentru stat odată cu demararea procedurii de

integrare sau reîntregire a familiei, care presupune accesul la sistemul de protecție socială,

servicii socio-culturale, dar și servicii de ocupare a forței de muncă.

86

CAPITOLUL 6. IMPACTUL PANDEMIEI COVID – 19 ASUPRA

PIEȚEI MUNCII

6.1. Pandemia COVID – 19 și piața muncii: tendințe și prognoze

Pandemia COVID – 19 este unul din cele mai mare șocuri pentru economia națională din

ultimele decenii. După anvergura și potențialele consecințe acest șoc poate fi comparat doar cu

criza economică din anul 2009. În pofida diferențelor și cauzelor diverse a acestor două crize

economice, există, însă, multe similitudini în privința canalelor de propagare a șocului exogen în

economia națională. Ca și în cazul crizei din 2009, factorii principali, care vor afecta piața muncii

din Republica Moldova, vor fi:

• Scăderea cererii pentru forța de muncă din cauza factorilor interni. În cazul

pandemiei acești factori țin de sistarea activității unor sectoare întregi ale economiei prin

decizii deliberate ale autorităților publice pentru a înceta răspândirea virusului. În acest

caz, automat a fost sistată activitatea companiilor și a persoanelor angajate. Multe din

aceste companii nu o să-și poată relua activitatea după anularea restricțiilor, ceea ce va

afecta negativ ocuparea și veniturile populației. Scăderea veniturilor în continuare va

influența negativ asupra cererii pentru produsele și serviciile prestate de companii, care

vor activa în perioada după scoaterea restricțiilor. Acest mecanism de transmitere a

șocului este similar și celui din 2009, când scăderea veniturilor populației a afectat negativ

creșterea economică.

• Scăderea cererii pentru forța de muncă din cauza factorilor externi. Factorii externi

țin de scăderea semnificativă a exporturilor din Republica Moldova, din cauza răspândirii

pandemiei în toate țările importatoare a produselor și serviciilor respective. Și în acest caz

sunt similitudini cu criza economică din 2009, care a fost una globală și a afectat

majoritatea destinațiilor de exporturi ale Republicii Moldova. Actualmente, în țara noastră,

spre deosebire de anul 2009, sunt câteva ramuri, care sunt mai tare integrate în lanțurile

valorice internaționale (de ex. textile, auto, servicii informatice) și vor suferi cu mult mai

puternic din cauza pandemiei. Drept rezultat, cererea pentru forța de muncă în ramurile

exportatoare va fi afectată negativ.

• Scăderea remiterilor și reîntoarcerea emigranților. Migrația externă și remiterile de

peste hotare joacă un rol important în susținerea creșterii economiei Republicii Moldova.

Toate țările, către care are loc migrația în scop de muncă din Republica Moldova, au fost

afectate de răspândirea COVID – 19, ceea ce va duce și la scăderea remiterilor din

aceste țări, și reîntoarcerea emigranților. Diminuarea transferurilor va afecta negativ

puterea de cumpărare a populației, deoarece această sursă de venituri deține o pondere

semnificativă în bugetele gospodăriilor, contribuind ulterior și la scăderea cererii pe intern.

Reîntoarcerea emigranților va mări oferta pe piața muncii locale, ceea ce va duce și la un

nivel mai înalt al șomajului din cauza cererii aflate în scădere.

În primele luni ale anului 2020 impactul prealabil al pandemiei COVID – 19 asupra pieței

muncii este comparabil cu efectele crizei din 2009, dar există și unele semne de îngrijorare.

Estimarea impactului este încă prematur de făcut din cauza lipsei multor date statistice, dar există

unele serii de date lunare ce pot oferi deja anumiți indici asupra evoluțiilor pe piața muncii. Datele

lunare, care pot fi utilizate, sunt cele colectate de către ANOFM privind numărul șomerilor și a

locurilor vacante disponibile. Analiza comparativă a numărului șomerilor, înregistrați în primele

patru luni ale 2020 cu aceeași perioadă ale anului 2009, arată că efectul cumulativ al pandemiei

87

asupra pieței muncii este mai mic decât al crizei economice din 2009. În primele patru luni a

anului 2009 numărul șomerilor înregistrați a crescut de 2 ori, în timp ce în același interval de timp

din 2020 creșterea a fost de 1,6 ori (Figura 79). Totodată, efectele actualei crize au început să fie

resimțite doar din aprilie 2020, ceea ce a dus la o creștere a numărului șomerilor înregistrați în

această lună tocmai cu 48% față de luna precedentă. Un astfel de ritm de creștere este cu mult

mai mare decât ratele lunare înregistrate în 2009 (în jur de 20 – 30 % față de luna precedentă). O

creștere explozivă a numărului șomerilor înregistrați în aprilie 2020 o să ducă la recuperarea

„decalajelor” față de tendințele din 2009.

Impactul pandemiei nu s-a resimțit încă puternic asupra numărului locurilor vacante în

economia națională. Către luna aprilie 2020 numărul locurilor vacante disponibile, practic, nu s-a

schimbat față de ianuarie, în timp ce scăderea înregistrată în aceeași perioadă a anului 2009 a

fost tocmai de 40%. De fapt, scăderea cererii în anul 2009 a început mai înainte de ianuarie, iar

tendințele din acest an indică asupra potențialelor evoluții a cererii după luna aprilie (Figura 80).

Dacă presupunem că șocul economic actual va avea aceeași anvergură ca și cel din 2009, atunci

dinamica negativă a numărului locurilor vacante va fi similară și în 2020, deci va urma o scădere

de cel puțin 30 – 40% în următoarele luni. Totodată, evoluțiile ulterioare depind de succesele în

combaterea răspândirii COVID-19 și momentul când vor fi ridicate restricțiile pentru agenții

economici.

Figura 79. Evoluția numărului șomerilor înregistrați la ANOFM (Ianuarie = 1)

Figura 80. Evoluția numărului locurilor vacante disponibile (Ianuarie = 1)


Criza economică, cauzată de pandemia COVID – 19, va avea un impact de durată asupra

pieței muncii. Conform prognozelor efectuate în Capitolul 4, numărul populației ocupate în

economia națională va scădea în 2020 aproximativ cu 10% f-a-p. O restabilire a cererii față de

forța de muncă, la nivelul de până la criză, va avea loc doar către anul 2024 (Figura 81).

Scăderea cererii forței de muncă va conduce automat la creșterea numărului șomerilor cu un ritm

de peste 100% f-a-p, deci practic va avea loc o dublare a acestora către finele anului curent. Ca și

în cazul ocupării, diminuarea numărului șomerilor se prognozează să atingă nivelul de până la

criză doar către anul 2024. Astfel, ca și în cazul crizei economice din 2009, restabilirea

indicatorilor principali ai pieței muncii din Republica Moldova va dura câțiva ani.

Criza economică actuală va avea un impact semnificativ și negativ asupra structurii ofertei

forței de muncă. Din cauza scăderii cererii forței de muncă în următorii ani, multe persoane vor

deveni descurajate și inactive din punct de vedere economic. Numărul populației economic

inactive se prognozează să crească cu 11% f-a-p în 2020 și să revină la nivelul de până la criză

doar către 2023 (Figura 82). Asupra evoluției populației economic inactive va avea influență atât

impactul crizei economice, cât și procesele demografice ale populației. Însă, dacă excludem din

88

populația inactivă studenții/elevii și pensionarii, deci persoanele ce pot avea o prezență minimă pe

piața muncii, efectul crizei devine și mai pronunțat. Criza, cauzată de COVID – 19, va duce la o

majorare a populației inactive în grupul de vârstă 25 – 60 ani, deci a celor care potențial pot să

aibă rate înalte de participare pe piața muncii. Acest segment al populației inactive se

prognozează să crească în 2020 tocmai cu 30% f-a-p, după care va urma o diminuare, dar către

2025 numărul acestora va fi, totuși, mai mare decât până la criză. Printre factorii, care vor

contribui la creșterea numărului populației inactive, pe lângă descurajarea celor prezenți pe piața

muncii, va fi și reîntoarcerea parțială a emigranților.

Figura 81. Prognoza evoluției numărului populației ocupate (mii, axa din stânga) și a șomerilor (mii, axa din dreapta)

Figura 82. Prognoza evoluției populației economic inactive totale și componentei care nu include studenții & pensionarii (2019 = 1)


Criza economică va cauza diminuarea migrației în căutarea unui loc de muncă peste hotare

și revenirea parțială a celor care deja au plecat, dar aceste tendințe nu vor fi de durată. Din

cauza pandemiei COVID – 19, toate țările de destinație a migrației din Republica Moldova în

căutarea unui loc de muncă se vor ciocni cu scăderea cererii față de forța de muncă. Acest șoc

poate să conducă la reîntoarcerea unui număr estimativ de până la 160 mii persoane.35 Totodată,

păstrarea decalajului de dezvoltare economică dintre Republica Moldova și țările de destinație a

migrației externe, dar și revigorarea economică a acestora, vor duce la relansarea proceselor de

migrație în anii următori. Evoluția, cel mai probabil, va fi similară celei după criza din 2009, când

migrația externă nu s-a diminuat semnificativ, dar au avut loc schimbări în geografia migrației.

Drept rezultat al crizei din 2020, unele din țări de destinație a migrației din Republica Moldova vor

fi mai afectate și vor pierde din atractivitate, precum Federația Rusă și Italia. O parte din emigranți

se vor reorienta către alte destinații, precum Germania. Totodată, pe termen scurt reîntoarcerea

emigranților va crește presiunea pe piața muncii din Republica Moldova, ceea ce va necesita un

set de politici publice din partea Guvernului de atenuare a șocului economic.

6.2. Politici de diminuare a impactului pandemiei COVID – 19

Pandemia COVID – 19 are un impact major asupra pieței muncii din Republica Moldova,

fiind necesar un răspuns prompt și de anvergură din partea statului pentru a atenua

consecințele sale. După cum a fost menționat mai sus, canalele de propagare a șocului

35 Această cifră se poate estima în baza (i) stocului de emigranți de aproximativ 1 milion persoane estimat de Banca Mondială (https://www.worldbank.org/en/topic/migrationremittancesdiasporaissues/brief/migration-remittances-data) și (ii) rezultatelor sondajul sociologic IDIS Viitorul/CBS – AXA, din care reiese că 1/6 de emigranți planifică să se reîntoarcă (http://viitorul.org/files/blog/2004_Sondaj_COVID-19_04.pdf).

https://www.worldbank.org/en/topic/migrationremittancesdiasporaissues/brief/migration-remittances-data

http://viitorul.org/files/blog/2004_Sondaj_COVID-19_04.pdf

89

economic, cauzat de COVID -19, au multe similitudini cu criza din 2009, ceea ce poate ușura

procesul de elaborare și implementare a unor politici. Totodată, există și diferențe ce țin de

închiderea unor sectoare întregi ale economiei pentru a stopa propagarea virusului, care trebuie

luate în calcul la elaborarea răspunsului din partea statului. Politicile potențiale pentru diminuarea

impactului crizei economice trebuie să se axeze pe: (i) susținerea companiilor; (ii) menținerea

locurilor de muncă; (iii) acordarea ajutorului social persoanelor afectate de criză; (iv) valorificarea

potențialului economic al emigranților.

Pentru diminuarea impactului crizei, Guvernul Republicii Moldova a aprobat un set de

măsuri economice pe termen scurt, inclusiv ce țin de piața muncii. Printre măsurile principale

se numără majorarea cuantumului de șomaj până la 2775 lei lunar, în perioada stării de urgență

(echivalent cu salariul minim în sectorul real al economiei), dar și extinderea categoriilor de

persoane ce pot solicita acest ajutor de șomaj. De exemplu, la ajutor de șomaj puteau pretinde și

persoanele revenite de peste hotare.

Întreprinderile și organizațiile necomerciale, care au instituit șomaj tehnic și/sau staționare

și care și-au sistat total sau parțial activitatea, în conformitate cu deciziile Comisiei

naționale extraordinare de sănătate publică și/sau cu dispozițiile Comisiei pentru situații

excepționale, puteau solicita subvenții în perioada stării de urgență. Subvenția se acordă în

mărimea sumei achitate a impozitului pe venit, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat

obligatorii și a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în formă de contribuție

procentuală datorate de angajator și salariat aferent indemnizației/salariului acordat salariaților

aflați în șomaj tehnic și/sau staționare. Pentru subiecții subvenției, care și-au sistat total sau parțial

activitatea, alții decât cei specificați mai sus, se acordă o subvenție în mărime de 60% din

subvenția vizată.36

Recent, Guvernul Republicii Moldova a aprobat și alte măsuri pe termen scurt ce au scopul

să reducă impactul COVID-19 asupra pieței muncii. Astfel, pentru depășirea consecințelor

pandemiei, au fost aprobate subvenții pentru șomerii care necesită: (i) suport suplimentar pe piața

muncii (1000 subvenții); (ii) stagii profesionale (950 subvenții); (iii) instruirea la locul de muncă

(350 șomeri) și (iv) inițierea unei afaceri de către șomeri (22 subvenții). Aceste măsuri vor avea un

impact pozitiv asupra diminuării șocului economic, dar sunt necesare și alte acțiuni atât pe termen

scurt (în cazul unui nou val de infectări prognozat pentru toamna-iarna 2020), cât și pe termen

mediu.37

Experiența internațională de diminuare a impactului pandemiei poate fi preluată și ajustată

și pentru Republica Moldova. Principalele măsuri, care pot fi transpuse în țara noastră, țin de

atenuarea pe termen scurt a impactului COVID-19, cauzat de închiderea instituțiilor educaționale,

prin oferirea unui suport financiar părinților și compensărilor pentru companiile ce oferă concedii

pentru acești părinți.

În aceiași ordine de idei, este oportun de extins mecanismele de suport financiar pentru un

spectru cât mai larg de lucrători. Printre măsurile de susținere a populației se pot regăsi

relaxarea criteriilor de eligibilitate pentru ajutorul de șomaj. Această revizuire a criteriilor poate fi

inclusă într-un mecanism discreționar de relaxare în momentele de crize economice pe viitor, nu

doar aplicabil crizei legate de COVID – 19, prin revizuirea cadrului normativ existent. Pe termen

mediu, pentru menținerea și crearea locurilor de muncă noi este recomandabil de revizuit

mecanismul de alocare a subvențiilor, existent în cadrul normativ în vigoare (Tabelul 19).

36 Măsuri aprobate în Legea 56/2020 privind instituirea unor măsuri de susținere a cetățenilor și a activității de întreprinzător în

perioada stării de urgență și modificarea unor acte normative 37 Măsuri incluse în Planul național de acțiuni pe anul 2020 pentru implementarea Strategiei naționale privind ocuparea forței de muncă pentru anii 2017 – 2021, aprobat la ședința Guvernului din 13.05.2020

90

Tabelul 19. Propuneri de politici de combatere a crizei cauzate de COVID – 19

Politici Țara Aplicabilitatea în Republica Moldova

Orizontul aplicabilității

I. Măsuri de susținere a companiilor

Program de lucru redus cu 10% și cu păstrarea nivelului de salarizare la un nivel de 80-90%. Angajatorii plătesc numărul orelor lucrate efectiv, restul sumei este achitat din bugetul public

Austria Introducerea mecanismului de program de lucru redus în legislația națională, dar și opțiunea de a compensa o parte din cheltuieli pentru angajatori pe o anumită perioadă (de ex. pe perioada stării de urgență). Combinarea mecanismului de program de lucru redus cu compensarea parțială a cheltuielilor va permite menținerea cererii și veniturilor salariaților

Termen scurt, în special în cazul unui nou val al pandemiei

Obligația companiilor, care au început activitatea după relaxarea parțială a restricțiilor, să asigure măsuri anti-epidemiologice de protecție pentru angajați și asigurarea transportului

Armenia Analiza sectoarelor, care pot activa în caz de pandemie cu reducerea riscurilor pentru sănătatea publică, prin prisma implementării măsurilor anti – epidemiologice necesare. Pentru astfel de întreprinderi cheltuielile pentru măsurile de protecție (măști, dezinfectanți, vizoare etc.) se propune să fie compensate din contul bugetului public


Perioada de aplicare a programului de lucru redus cu rate speciale de impozitare (cuantum unic pentru impozit pe venit și o sumă fixă pentru contribuțiile sociale) a fost extinsă de la 70 la 115 zile

Germania Replicarea mecanismului după analiza comparativă a practicilor existente și particularităților pieței muncii din Republica Moldova

Termen mediu, în special pentru combaterea efectelor crizei

II. Măsuri de menținere a locurilor de muncă

Subvenții pentru menținerea locurilor de muncă până la 70/90% din salariul lunar, dar nu mai mult de un anumit plafon. Angajatorii, care au beneficiat de subvenții, trebuie să mențină cel puțin 50% din locurile de muncă compensate min 3 luni după finalizarea programului de subvenții

Lituania Este recomandabil de replicat și în Republica Moldova prin revizuirea condițiilor de alocare a subvențiilor, stipulate în Regulamentul privind subvenționarea creării locurilor de muncă (HG nr. 1145/2017). Este oportun de revizuit vârsta subiecților subvențiilor, activitățile pentru care nu se aplică subvențiile, criteriile de eligibilitate etc.

Termen scurt și mediu pentru combaterea efectelor crizei

Subvenții pentru noile locuri de muncă în cadrul IMM în mărime de 70% din salariul minim pe economie pentru o perioadă de cel puțin 6 luni

Muntenegru Cuantumul de subvenție, stipulat în Regulamentul privind subvenționarea creării locurilor de muncă (HG nr. 1145/2017), să fie revizuit ca % din salariu, dar cu stabilirea unui plafon. De asemenea, este oportun de


91

inclus pentru subvenționare și reangajarea salariaților, concediați în prima jumătate a anului 2020

III. Măsuri de suport social pentru populația ocupată

Posibilitatea pentru angajații cu copii de până la 14 ani sau cu persoane cu dizabilități la întreținere să-și ia un concediu suplimentar cu o durată de până la 3 săptămâni. Guvernul compensează 1/3 din salariu pentru acești angajați

Austria Măsura poate fi replicată cu specificarea unei perioade concrete pentru care se aplică compensarea cheltuielilor pentru concediul suplimentar. Măsura este necesară pentru a diminua consecințele negative legate de închiderea instituțiilor educaționale


Suport financiar (indemnizație de aproximativ 1,8 USD pe zi) pentru persoanele ocupate pe cont propriu, care au copii de vârsta 6 – 13 ani

Republica Cehă

Măsura poate fi replicată cu analiza cuantumului și a perioadei de achitare a suportului financiar pentru persoanele ocupate pe cont propriu, care au copii pînă la 13 ani


Părinții, care îngrijesc de copii infectați și aflați în carantină cu vârsta de până la 16 ani, pot solicita concediu medical

Finlanda Este posibil de replicat, dar este necesar de analizat și corelat cu măsura de compensare părinților a concediilor suplimentare de odihnă


Plăți în mărimea minimului de existență pentru persoanele ocupate pe cont propriu, activitatea cărora a fost afectată de criză. Criteriul de eligibilitate este plata contribuțiilor sociale pentru o perioadă de cel puțin 3 luni pe parcursul ultimilor 12 luni înainte de declararea stării de urgență

Lituania Susținerea persoanelor ocupate pe cont propriu, activitatea cărora a fost afectată de criză, cu condiția că au plătit contribuții sociale de cel puțin o lună pe parcursul anului precedent. De asemenea, este oportună extinderea accesului acestor persoane la fondurile de susținere a IMM-urilor


Persoanele, aflate în concediu din cont propriu pe o durată de cel puțin 30 zile, sunt eligibile pentru ajutorul de șomaj

Israel Ajutorul de șomaj poate fi extins pentru persoanele, care se află în concediu din cont propriu pe o anumită perioadă minimă, precum și pentru persoanele cu contract de muncă suspendat. Plata ajutorului pentru aceste categorii de persoane poate fi făcută de exemplu doar pe perioada stării de urgență


Majorarea cuantumului pentru ajutorul de șomaj și extinderea categoriilor de persoane ce pot beneficia de acest ajutor

Republica Moldova

Extinderea perioadei de alocare a ajutorului de șomaj în cuantum de 2775 lei și după perioada stării de urgență. Relaxarea criteriilor de eligibilitate pentru ajutorul de șomaj se poate de inclus într-un mecanism discreționar,


92

aplicabil în perioadele de crize economice, prin revizuirea cadrului de reglementare

IV. Măsuri de valorificare a potențialului economic al emigranților

Implementarea programului „PARE 1 + 1”

Republica Moldova

Este oportună revizuirea criteriilor de eligibilitate și de finanțare în cadrul programului „PARE 1 + 1”. Printre criteriile, care pot fi revizuite, este introducerea posibilității de prezentare a declarației pe propria răspundere în loc de contract de muncă și documentul de proveniență a banilor, dar și raportul de co-finanțare din bugetul public. Această simplificare a procedurii ar putea fi implementată doar pe o durată limitată, de ex. pentru anii 2020 - 2021


Sursa: compilarea autorilor în baza datelor Organizației Internaționale a Muncii

Măsurile propuse mai sus se referă doar la aspectele ce țin de relațiile de muncă,

presupun un cost sporit pentru finanțele publice și trebuie corelate și analizate prin prisma

posibilităților bugetului public național din Republica Moldova. În pachetul de susținere a

mediului de afaceri pot să se regăsească și diferite măsuri cu caracter fiscal și de ajutor financiar

din partea statului pentru a menține activitatea agenților economici, fără a avea anumite

condiționalități referitor la păstrarea locurilor de muncă.

93

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Tendințele de lungă durată pe piața muncii a Republicii Moldova reflectă schimbările

structurale și oscilațiile ciclice ale economiei naționale. Pe parcursul ultimilor două decenii

indicatorii principali, ce descriu situația pe piața muncii, au suferit schimbări semnificative atât din

punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. În pofida unor oscilații în valorile acestor indicatori, în

unele perioade destul de impresionante, pe piața muncii s-au cristalizat câteva tendințe principale.

Tendințele acestea au mai mult un caracter negativ și pot fi interpretate ca provocări pentru

creșterea economică pe termen mediu și lung. Astfel, printre principalele tendințe și provocări,

identificate pe piața muncii a Republicii Moldova, pot fi enumerate următoarele:

• Îmbătrânirea populației și declinul demografic. Potențialul demografic al Republicii

Moldova erodează continuu pe parcursul ultimilor două decenii din cauza migrației externe

sporite și sporului natural negativ. Ambii acești factori au generat un declin al populației

Republicii Moldova (fără malul stâng al râului Nistru) cu aproximativ 25%, fără a fi careva

indici de inversare sau temperare semnificativă a acestor tendințe negative. Declinul

populației va avea o influență tot mai mare asupra pieței muncii, deoarece va duce la

diminuarea cantitativă și calitativă a ofertei forței de muncă. Astfel, pe termen mediu și

lung vor necesare măsuri de compensare a declinului demografic, iar printre opțiunile, care

pot analizate, este și atragerea forței de muncă străină.

• Nivelul jos de activitate economică a populației. Ratele de activitate a populației în

vârsta aptă de muncă în Republica Moldova s-au diminuat pe parcursul ultimilor două

decenii de la 60% până la un nivel de aproximativ 40%, cu o ușoară recuperare în ultimii

ani. Acest nivel al activității economice este foarte mic și a fost cauzat de coincidența a

câtorva factori atât economici, cât și demografici. Factorii economici au fost legați de faptul

că cererea față de forța de muncă, pe parcursul marii părți a perioadei de după anul 2000,

a fost mai mică decât potențiala ofertă a forței de muncă. Această discrepanță a dus la

majorarea migrației externe a populației apte de muncă. Factorii demografici, ce au

influență la ratele de activitate, sunt creșterea ponderii populației în vârstă, care are un

nivel scăzut de participare pe piața muncii. Din cauza acestor factori, care vor persista pe

termen mediu, majorarea activității economice a populației apte de muncă va rămâne o

provocare pentru politicile publice.

• Progrese nesemnificative în promovarea ocupării calitative și productive. Pe lângă

provocările legate de indicatorii cantitativi ai pieței muncii menționați mai sus, există și

probleme și cu cei calitativi. Unul din acești indicatori este ponderea populației ocupate

informal, care după o perioadă de diminuare a început să crească din nou în ultimii ani. De

fapt, ocuparea informală s-a concentrat pe parcursul timpului tot mai mult în agricultură și

în construcții. Creșterea ocupării informale, în special din contul agriculturii, indică asupra

caracterului lent în schimbările structurale necesare în economia națională. În pofida

faptului că pe parcursul timpului au avut loc schimbări importante ale ocupării pe

principalele activități economice, structura cererii pentru diferite calificări nu s-a schimbat

esențial. Pe piața muncii continuă să predomine locurile de muncă ce necesită competențe

joase sau medii (peste 70% din total), iar ponderea locurilor de muncă ce necesită

competențe înalte a crescut foarte lent.

• Concentrarea ocupării în întreprinderile micro și în activitățile necomercializabile. În

perioada după 2007, pentru care sunt datele statistice disponibile, ocuparea a crescut

exclusiv doar în întreprinderile micro (0 – 9 salariați). Ponderea ocupării în aceste

94

întreprinderi a crescut de la 12,7% în 2007 la 20,7% în 2018, ponderea putând, însă, fi mai

mare dacă ar fi disponibilă și statistica pe întreprinderile respective din agricultură. Aceste

tendințe scot în evidență o tendință îngrijorătoare că întreprinderile micro nu reușesc să

crească la talie medie și mare. O concentrare excesivă o ocupării în întreprinderile micro

are un impact negativ și asupra competitivității și productivității muncii, deoarece se pierde

factorul economiilor de scară. O consecință colaterală a acestor tendințe este crearea

locurilor de muncă în activitățile economice necomercializabile, deci în acelea care nu sunt

implicate în comerțul transfrontalier. Deși nivelul de ocupare în activitățile comercializabile

a crescut în ultimii ani, ponderea lor rămâne doar 30% din totalul locurilor de muncă.

Astfel, suportul activităților economice comercializabile și a întreprinderilor mijlocii ar fi o

prioritate pentru asigurarea schimbărilor structurale pe piața muncii.

• Păstrarea și amplificarea decalajelor regionale. În pofida faptului că pe parcursul

ultimului deceniu au fost înregistrate anumite tendințe de convergență la principalii

indicatori ai pieței muncii, discrepanțele rămân mari. Se evidențiază întâietatea mun.

Chișinău și raioanelor din jurul municipiului, în care în ultimii ani a crescut numărul

salariaților. De asemenea, pe parcursul timpului în Chișinău și regiunea Centru s-a

diminuat ocuparea informală. Dinamica a fost însă inversă în regiunea de Nord și Sud,

unde numărul salariaților a continuat să se diminueze și a crescut ocuparea informală.

Aceste tendințe agregate pentru regiunile Nord și Sud nu au putut fi inversate de dinamica

pozitivă în unele unități teritorial administrative, precum mun. Bălți. Astfel, creșterea

discrepanțelor regionale rămâne o provocare semnificativă pe termen mediu și lung pentru

dezvoltarea durabilă a economiei naționale.

• Creșterea deficitului și lipsa rezervelor accesibile a forței de muncă. Creșterea

economică până în anul 2020 și declinul ofertei forței de muncă a generat un deficit al

forței de muncă echivalent cu 5000 persoane. Potențial, acoperirea acestui deficit este

posibilă doar din contul unor categorii ale populației economic inactive sau prin atragerea

forței de muncă străină. O consecință a atragerii forței de muncă străine va fi stagnarea

salariilor pentru anumite categorii de lucrători, ceea ce va descuraja în continuare măsurile

de atragere pe piața a muncii persoanelor inactive.

• Impactul semnificativ și de durată al pandemiei COVID – 19 asupra pieței muncii.

Șocul economic, cauzat de virusul COVID – 19, va avea un impact asupra pieței muncii

comparabil cu criza economică din 2009. Printre consecințele șocului vor fi dublarea

șomajului și scăderea ocupării, iar nivelul de până la criză va fi atins doar către anii 2024 –

2025. De asemenea, șocul economic va duce și la creșterea pe termen mediu a populației

economic inactive, ceea ce va acutiza problema deficitului forței de muncă după perioada

de restabilire economică. Astfel, pe termen scurt sunt necesare măsuri prompte și de

anvergură pentru a diminua consecințele negative ale crizei economice.

Tendințele pe piața muncii, evidențiate mai sus, necesită un spectru larg de intervenții

pentru a reduce decalajele, a contracara riscurile și provocările caracteristice pieței muncii

din Republica Moldova la momentul actual. Principalele recomandări de politici, structurate în

câteva grupuri majore, sunt prezentate în Tabelul 20.

95

Tabelul 20. Recomandări de politici și intervenții pentru îmbunătățirea situației pe piața muncii din Republica Moldova

Măsura

Actul normativ Argumentarea

I. Măsuri de absorbție a rezervelor interne de forță de muncă

1.Ajustarea prevederilor ce țin de concedierea individuală și colectivă la nivelul mediu al țărilor din regiune


Relaxarea parțială a prevederilor ce țin de concedierea individuală și colectivă la nivelul mediu al țărilor din vecinătate va flexibiliza relațiile de muncă și va spori atractivitatea țării pentru companiile străine. Flexibilizarea va avea un impact pozitiv și asupra ocupării informale

2. Revizuirea mecanismului de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii. Introducerea mecanismelor ce ar stimula creșterea companiilor de la nivel micro la nivel mediu

HG nr. 828 din 20.08.2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la Fondul de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii

Revizuirea mecanismului ar presupune introducerea unor condiții mai relaxante de garantare pentru întreprinderile, care au beneficiat anterior de scheme de garantare și care demonstrează o creștere a ocupării și cifrei de afaceri. Acest mecanism va permite susținerea creșterii în timp a companiilor de la nivel micro la cel mediu, cu accente pe cele din activitățile economice comercializabile

3. Analiza oportunității introducerii mecanismului de alocare a ajutorului de șomaj din contul economiilor angajatului în baza experienței din Chile38

Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj Cadru de reglementare nou

Pe parcursul duratei de angajare un procent anumit din salariu este depus de către angajator într-un cont separat. La sfârșitul relației contractuale suma depozitată se utilizează drept ajutor de șomaj până a fi alocate sursele din bugetul public. Această formă de asigurare diminuează presiunea pe bugetul public, dar și creează stimulente pentru formalizarea relațiilor de muncă

4. Asigurarea unui grad mai mare de incluziune pe piaţa muncii a grupurilor social-vulnerabile (minorități naționale, persoane cu dizabilități, deținuți, familii monoparentale etc.)

• promovarea conceptului de angajare asistată în cadrul normativ și la nivel de implementare

• facilitarea angajării în cîmpul muncii a persoanelor social-vulnerabile de către ANOFM, partenerii de dezvoltare, ONG etc.

• campanii de informare privind incluziunea pe piaţa muncii a grupurilor social-vulnerabile

Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă și asigurarea de șomaj Hotărîrea Guvernului nr.1276/2018 pentru aprobarea procedurilor privind accesul la măsurile de ocupare a forței de muncă;

Asigurarea incluziunii mai mari pe piaţa muncii a grupurilor social-vulnerabile va contribui la integrarea acestor grupuri în piața muncii oficială și reducerea deficitului forței de muncă

38 http://documents.worldbank.org/curated/pt/262071468329399756/pdf/378040CL0Unemp1nce0SP0061201PUBLIC1.pdf

http://documents.worldbank.org/curated/pt/262071468329399756/pdf/378040CL0Unemp1nce0SP0061201PUBLIC1.pdf

96

5. Atragerea tinerilor din grupul NEET, inclusiv celor inactivi, pe piața muncii prin implementarea unor mecanisme de stimulare a agenților economici. Aceste mecanisme ar ține de compensarea costurilor de ucenicie și practică a tinerilor în companii, precum și promovarea mai activă a învățămîntului dual. Un alt mecanism de stimulare a agenților economici ar fi aplicarea unui salariu minim mai mic pentru ucenici și/sau tineri care trec practica în companie.

HG nr. 1145 din 20.12.2017 pentru aprobarea Regulamentului privind subvenționarea creării locurilor de muncă HG nr. 70 din 22.01.2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea programelor de formare profesională tehnică prin învățământ dual HG nr. 165 din 09.03. 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real Cadru de reglementare nou

Practica internațională arată că mecanismele de subvenționare a tinerilor și a programelor de ucenicie/practică în cadrul întreprinderilor au un impact pozitiv.39În acest sens, se pot transpune politici de subvenționare a locurilor deschise pentru ucenici și/sau practica de producție, inclusiv și în cadrul învățământului dual. Acest mecanism ar putea complementa deja sistemul actual de subvenționare a locurilor de muncă și s-ar baza pe unele criterii de vârstă (18 – 24 ani), numărul locurilor de practică/ucenicie deschie (e.g. peste 10 locuri), criteriul de marginalitate (e.g. în anul următor să fie alocate subvenții doar pentru un număr adițional de ucenici existenți la începutul perioadei). Este oportun de analizat și diminuarea salariilor minime pentru aceste categorii de tineri (e.g. 50% din cuantumul minim garantat în sectorul real în primul an). Se propune extinderea programului de subvenționare și pentru studenții universităților.

6.Extinderea rețelei de creșe publice pentru a contribui la creșterea participării femeilor, inactive din motivul îngrijirii copiilor și responsabilităților familiale

- Lipsa infrastructurii publice dezvoltate pentru educația timpurie pentru copiii de vârsta 0-2 ani este un factor care contribuie la un nivel de participare mai jos a femeilor pe piața muncii. Extinderea rețelei de creșe ar contribui la o activizare a acestora pe piața muncii.

7.Promovarea reformelor educaționale pe toate nivelurile sale în vederea sporirii calității forței de muncă. Printre prioritățile reformei educaționale trebuie să fie ajustarea în continuare a curiculei, cu accent sporit pe tehnologiile informaționale și de comunicare. De asemenea, este critic de îmbunătățit procesul de predare în instituții și de promovat cooperarea mai strânsă cu sectorul real al economiei.

- Este necesar de promovat reformele pe toate nivelurile educaționale, luând în considerație că la indicatorii de calitate sistemul național rămâne în urmă față de țările din regiune. Printre priorități ar fi reforma radicală a sistemului terțiar cu accent pe calitate, curiculă, stimularea cercetării și cooperarea cu agenții economici. Aici este oportun de analizat modelul german, în care există universități concentrate pe pregătirea studenților pentru industrie, cu programe de învățământ dual, și universități concentrate pe cercetare. În condițiile schimbărilor rapide în

39 https://read.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/society-at-a-glance-2016_9789264261488-en#page1

https://read.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/society-at-a-glance-2016_9789264261488-en#page1

97

economie, pe piața muncii este critic de dezvoltat și promovat conceptul de învățare pe tot parcursul vieții, punând accent pe însușirea tehnologiilor informaționale.

II. Măsuri de acces a forței de muncă străine pe piața muncii (pe termen mediu)

1. Amendarea cadrului legal prin introducerea instituției Agenției de muncă temporară (cu mențiunea expresă ce vizează posibilitatea angajării străinilor)


Această nouă formă ar putea deveni

un catalizator în procesul admiterii

lucrătorilor străini.

2. Includerea unor referințe în cadrul legal ce ar viza posibilitatea implementării unor programe/scheme de angajare a lucrătorilor străini, dedicate anumitor sectoare ale economiei unde sunt înregistrate deficiențe în accesarea forței de muncă locale


Politicile țintite (regiune, sector, etc.) sunt mai viabile comparativ cu cele la nivel macro. Acestea pot avea propriile reguli calibrate la necesitățile reale ale angajatorilor. Mai mult, astfel de instrumente sunt mai puțin sensibile la indicatorii macroeconomici.

3. Abilitarea autorităților de profil în gestionarea eventualelor programe/scheme de angajare a lucrătorilor străini, dedicate anumitor sectoare ale economiei unde sunt înregistrate deficiențe în accesarea forței de muncă locale

Legea nr.105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj Alte acte normative

O precondiție pentru implementarea cu succes a politicilor de admitere a lucrătorilor străini sub forma programelor/schemelor dedicate o reprezintă cadrul instituțional

4. Extinderea bazei care facilitează accesul în condiții generale a lucrătorilor cu o calificare mai înaltă, prin lărgirea numărului țărilor de origine a acestora (nu doar UE). La moment un șir de prevederi care vizează accesul acestora sunt dedicate exclusiv țărilor UE (conform Acordului de Asociere)

7. Legea nr.200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova

8. Ar pune la dispoziția angajatorilor

mai multe opțiuni de angajare a

lucrătorilor cu o calificare mai înaltă.

5. Extinderea bazei care facilitează accesul în condiții generale a lucrătorilor străini - prestatori de servicii în conformitate cu angajamentele GATS-OMC


Respectarea angajamentelor asumate în cadrul OMC, dar și extinderea posibilităților de angajare a lucrătorilor străini în domeniul prestării serviciilor

6. Simplificarea condițiilor de admitere pentru categoriile de lucrători străini cu o calificare mai înaltă, cum ar fi excluderea testului necesităților economice40 (în special dacă acest lucru contravine angajamentelor internaționale asumate în cadrul Acordului de Asociere și OMC)


Respectarea angajamentelor

asumate în cadrul OMC și Acordul

de Asociere, dar și extinderea

posibilităților de angajare a

lucrătorilor străini

7. Evaluarea posibilității dezvoltării unor programe/scheme dedicate de admitere a lucrătorilor străini (cu o calificare mai joasă), în afara

Cadru de reglementare nou

Evitarea distorsiunilor pe piața muncii, dar și alinierea elementelor fundamentale la necesitățile specifice:

40 Prin testul necesităților economice se înțeleg limitările de acces pe piață, cum ar fi: aplicarea testelor pieței muncii (chiar dacă sunt formale), salariile minime, necesitatea creării locurilor de muncă, deținerea unei cote în întreprindere cu o valoare minimă, etc.

98

condițiilor generale stipulate în cadrul legal

- Definirea sectoarelor beneficiare;

- Definirea criteriilor de selecție a lucrătorilor;

- Gestionarea volumului (cote, testul pieței muncii, sistem bazat pe puncte);

- Gradul de mobilitate.

- Originea lucrătorilor etc.

8. Consolidarea sistemului instituțional în domeniul admisiei străinilor

Corelarea procedurii de admisie cu cerințele/reglementările Schenghen și responsabilitățile asumate de Republica Moldova în cadrul Acordului de Asociere

III. Măsuri de combatere a crizei cauzate de COVID - 19

1. Introducerea mecanismului cu privire la programul de lucru redus în legislația națională


Replicarea mecanismului urmare analizei comparative a practicilor existente și particularităților pieței muncii din Republica Moldova. Implementarea acestui mecanism va face mai flexibil răspunsul companiilor la șocurile economice, fără disponibilizări în masă ale personalului

2. Revizuirea condițiilor de alocare a subvențiilor pentru crearea locurilor de muncă ce țin de vârsta subiecților subvențiilor, activitățile pentru care nu se aplică subvențiile, criteriile de eligibilitate etc. Se propune ca cuantumul de subvenție să fie revizuit ca procent din salariu, dar cu stabilirea unui plafon. De asemenea, este oportun de inclus pentru subvenționare și reangajarea salariaților, concediați în prima jumătate a anului 2020

HG nr. 1145 din 20.12.2017 pentru aprobarea Regulamentului privind subvenționarea creării locurilor de muncă

Revizuirea criteriilor de subvenționare a locurilor de muncă va permite amplificarea volumului asistenței oferite companiilor din mai multe ramuri și categorii a populației. O astfel de relaxare va atenua șocul economic la nivel macroeconomic și va menține locurile de muncă. Dacă analizăm această recomandare doar prin prisma depășirii crizei actuale COVID – 19, atunci mecanismul de subvenționare ar fi oportun de extins inclusiv și pentru IMM.

3. Relaxarea discreționară a criteriilor de eligibilitate pentru obținerea ajutorului de șomaj, cu condiția ca această relaxare să fie posibil de aplicat doar în perioadele de crize economice


Relaxarea criteriilor este importantă pentru piața muncii din Republica Moldova, deoarece în perioadele de crize economice de ajutorul de șomaj ar putea beneficia persoanele inactive economic, ocupate informal și emigranții reîntorși. Calibrarea criteriilor va permite susținerea atât financiară a acestor persoane, cât și stimularea integrării acestora pe piața muncii oficială

4. Extinderea accesului persoanelor ocupate pe cont propriu la fondurile de susținere a IMM-urilor

HG nr. 828 din 20.08.2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la Fondul de garantare a creditelor pentru întreprinderile

Extinderea accesului la resursele creditare pentru persoanele ocupate pe cont propriu va permite atenuarea impactului șocului economic pentru această categorie a populației ocupate

99

mici și mijlocii

IV. Măsuri de valorificare a potențialului economic a emigranților

1. Revizuirea criteriilor de eligibilitate și de finanțare în cadrul programului „PARE 1 + 1”. Printre criteriile, care pot fi revizuite, este introducerea posibilității de prezentare a declarației pe propria răspundere în loc de contract de muncă și documentul de proveniență a banilor, dar și Raportului de co-finanțare din bugetul public.

HG nr. 972 din 18.10.2010 cu privire la Programul de atragere a remitențelor în economie „PARE 1+1” pentru anii 2010 - 2021

Revizuirea criteriilor va facilita accesul la program pentru mai multe persoane, care au lucrat în străinătate, inclusiv și celor fără contract de muncă. Această simplificare a procedurii ar putea fi implementată doar pe o durată limitată, de ex. pentru anii 2020 - 2021

V. Cadrul de planificare strategică

1. Elaborarea/adoptarea Strategiei economie, dezvoltarea afacerilor și forța de muncă pînă în anul 2030

Proiectul Strategiei Naționale de Dezvoltare ”Moldova 2030” (urmează a fi aprobat în 2020)

Conform proiectului SND Moldova 2030 este prevăzută elaborarea a 21 de strategii sectoriale (umbrelă), inclusiv și celei indicate aici

Sursa: Elaborat de autori

100

REFERINŢE

1. A. Gachter, C. Manahl, S. Koppenberg, „Determining Labour Shortages and the Need for

Labour Migration from Third Countries in Austria”, IOM, 2015;

2. A. S. Modestino ”Mismatch in the Labor Market: Measuring the Supply of and Demand for

Skilled Labor in New England”, New England Public Policy Center, Research Report 10-2,

2010;

3. Biroul Național de Statistică „Metodologia anchetei asupra forței de muncă în gospodării”,

2019;

4. CEDEFOP, ”Quantifying skills needs in Europe. Occupational skills profiles: methodology

and application”, Research Paper No. 30, 2013;

5. European Training Foundation „Skills mismatch measurement in ETF partner countries”,

2019;

6. G. Acevedo, P. Eskenazi, C. Pages ”Unemployment Insurance in Chile: A New Model of

Income Support for Unemployed Workers”, World Bank Social Protection Working Paper

nr. 0612, 2006;

7. I. Morcotîlo, A. Fala „Metodologia de prognoză a forței de muncă și competențe la nivel de

sector economic”, Expert – Grup, 2017;

8. International Labour Organization „Key Indicators of the Labour Market”, Ninth edition,

2016;

9. International Labour Organization „Methodology for Conducting Youth Labour Market

Analysis”, 2017;

10. J. Hurley, V. Patrini ”Estimating labour market slack in the European Union”, Eurofound

(2017), Publications Office of the European Union, Luxembourg;

11. Migration Advisory Committee „Assessing Labour Market Shortages: A Methodology

Update”, 2017;

12. Organization for Economic Cooperation and Development ”International Migration Outlook

2014”, 2014;

13. Organization for Economic Cooperation and Development „Calculating Summary

Indicators of EPL Strictness: Methdology”, 2014;

14. R.A.Wilson, H. Tarjani, H.Rihova, ”Working at Sectoral Level: Guide to Anticipating and

Matching Skills and Jobs. Volume 3”, ETF, CEDEFOP, ILO, 2016;

15. R.C. Mano, M. Castillo, ”The Level of Productivity in Traded and Non-Traded Sectors for a

Large Panel of Countries”, IMF WP/15/48, 2015.

101

ANEXE

Anexa 1. Metodologia de analiză a pieței muncii din Republica Moldova

Scopul și structura studiului

Factorul muncă este unul crucial pentru creșterea economică durabilă atât din punct de

vedere cantitativ, cât și calitativ. Participarea unui număr cât mai mare de persoane în

activitatea economică este un factor stimulator pentru creșterea numărului afacerilor, deci este un

factor de creștere extensivă a economiei. Pe de altă parte, fără o aprofundare a calității factorului

uman, i.e. a capitalului uman, creșterea economică nu poate să fie durabilă. Acumularea și

îmbunătățirea capitalului uman este crucială pentru creșterea susținută și echitabilă a veniturilor,

precum și pentru dezvoltarea afacerilor inovative și competitive.

Piața muncii a Republicii Moldova se ciocnește cu provocări atât din punct de vedere a

cantității, cât și calității forței de muncă. Ratele joase de participare și ocupare a populației

sunt cauzate de mai mulți factori, precum migrația externă, îmbătrânirea populației, structura

economică și a ocupării nefavorabilă ș.a. De asemenea, acumularea capitalului uman este

influențată negativ de calitatea sistemului educațional, discrepanța dintre oferta și cererea forței

de muncă calificată, migrația ș.a. Cu timpul constrângerile pentru piața muncii doar se intensifică,

fapt confirmat de datele recensământului populației din 2014.

În pofida tendințelor negative și acumulării constrângerilor pe piața muncii, nu există o

analiză sistemică a acestui domeniu. Până la momentul actual au fost făcute mai multe studii și

analize privind piața muncii a Republicii Moldova, dar nici unul din ele nu a cuprins toate

problemele și aspectele într-un format sistemic. Acest fapt nu permite de văzut situația în

ansamblu și de ierarhizat problemele și constrângerile după gravitatea lor și prioritatea de

intervenții. De asemenea, calitatea analizelor pieței muncii a fost influențată și de statistica

oficială, care nu reflecta obiectiv numărul real al populației în țară. Odată cu ajustarea în anul

2019 a statisticii la rezultatele recensământului din 2014, apare oportunitatea de a efectua o

analiză a pieței muncii, care să reflecte situația reală.

Studiul pieței muncii din Republica Moldova (în continuare – studiul) are scopul de a crea o

viziune sistemică a domeniului ce ar scoate în evidență cele mai grave probleme, precum și

de a formula un set concret de intervenții de politici.

Pentru a atinge acest scop, studiul va avea următoarea structură, care se bazează pe întrebările

– cheie de cercetare incluse:

1. Sumar executiv

2. Introducere

3. Metodologia de cercetare

4. Situația actuală pe piața muncii

- Care sunt tendințele-cheie ce caracterizează piața muncii și care sunt factorii

fundamentali care influențează aceste tendințe?

- Datele statistice existente prezintă într-un mod coerent tendințele și indicatorii de

pe piața muncii?

5. Analiza subutilizării forței de muncă: Care este potențialul de mobilizare?

- Care este nivelul actual și cel potențial de activitate a populației pe piața muncii din

Republica Moldova?

102

- Care sunt categoriile de populație care pot fi stimulate de a-și spori activitatea pe

piața muncii?

6. Analiza deficitului forței de muncă: Real sau imaginar?

- Este problema deficitului forței de muncă reală sau imaginară în Republica

Moldova?

- Cât de acută este problema deficitului forței de muncă pentru diferite activități

(ramuri) economice, regiuni,ocupații și medii de reședință?

- Care este discrepanța dintre cererea și oferta forței de muncă?

- Care sunt cauzele fundamentale a unui deficit potențial al forței de muncă, precum

și a discrepanței dintre cererea și oferta forței de muncă?

7. Prognoza tendințelor pe piața muncii

- Care vor fi tendințele pe piața muncii pe termen mediu și lung?

- Care activități economice și ocupații o să înregistreze cele mai semnificative

creșteri/diminuări?

8. Analiza cadrului de politici pentru piața muncii

- Cadrul normativ și de politici sunt bazate pe evidențe și corespund situației curente

de pe piața muncii?

- Cât de strictă este legislația muncii în Republica Moldova în comparație cu țările

din regiune?

- Care sunt scenariile și consecințele liberalizării accesului forței de muncă străină

pe piața muncii din Republica Moldova?

- Care ar fi potențialele piețe de atragere a forței de muncă în Republica Moldova?

9. Concluzii și recomandări

- Care sunt politicile optime pentru depăşirea constrângerilor și decalajelor pe piața

muncii?

- Care sunt modelele optime de liberalizare a pieței muncii din Republica Moldova

pentru străini?

Structura propusă a studiului corespunde cerințelor și structurii specificate în Termenii de

Referință. Au fost comasate doar capitolele din Termenii de Referință ce țin de estimarea

deficitului forţei de muncă și cel care va analiza decalajul dintre cererea și oferta acesteia.

Această propunere se bazează pe argumentul că decalajul cantitativ dintre cerere și ofertă poate

fi cauzat tocmai de un potențial deficit al forței de muncă, dar vor fi analizate toate aspectele ale

decalajului.

Structura actuală a studiului și întrebările de cercetare sunt formulate în baza tendințelor

analizate pe parcursul anilor precedenți, care s-au bazat, în mare parte, pe datele

neajustate ale recensământului populaţiei din 2014.

În anul 2019 Biroul Național de Statistică a revizuit semnificativ metodologia de estimare a

indicatorilor pieței muncii.41 Din cauza acestor ajustări metodologice, în studiu pot fi scoase în

evidență tendințe ce contravin consensului atins privind situația de pe piața muncii din Republica

Moldova sau urmează să fie analizați mai profund unii indicatori.

Etapele și metodele de cercetare utilizate

Procesul de pregătire și finalizare a studiului va fi divizat în următoarele etape:

Etapa 1. Analiza literaturii existente și colectarea datelor.

41 https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6468


103

La această etapă va fi analizată literatura existentă (națională și internațională) privind piața

muncii. Un accent deosebit se va pune pe identificarea și utilizarea metodologiilor existente de

analiză și prognoză (v. Referinţe bibliografice).

De asemenea, un pas important la această etapă va fi identificarea surselor de date și obținerea

accesului la aceste date. Din cauza limitărilor metodologice în datele livrate de către Biroul

Național de Statistică (BNS) se vor identifica surse alternative de date, care ar completa analiza și

ar permite de minimizat consecințele de la recenta ajustare metodologică în Ancheta Forței de

Muncă.

Metodele de cercetare:

- Metode cantitative: Prelucrarea primară a datelor/indicatorilor statistici din punct de

vedere a existenței erorilor, disponibilității datelor dezagregate, compatibilității

metodologice etc.

- Metode calitative: Interviuri cu instituțiile relevante privind identificarea surselor posibile

de date disponibile (e.g. Serviciul Fiscal de Stat, Casa Națională de Asigurări Sociale

(CNAS), Observatorul pieței muncii de la ANOFM), analiza literaturii și metodologiilor

existente privind piața muncii etc. .).

Etapa 2. Elaborarea Studiului pieței muncii din Republica Moldova

În baza datelor colectate, literaturii cercetate și metodologiilor ajustate, echipa va compila studiul

în corespundere cu structura prezentată mai sus:

1) Sumar executiv

2) Introducere

3) Metodologia de cercetare

4) Situația actuală pe piața muncii

În acest capitol ca reper de analiză vor servi indicatorii-cheie ai pieței muncii, publicați de către

Organizația Internațională a Muncii.42 De asemenea, pe lângă lista indicatorilor – cheie vor fi

analizați și indicatori adiționali, precum cei publicați de către ANOFM. Lista indicatorilor și

aspectele principale, care ar urma să fie analizate, sunt:

- Evoluțiile demografice (numărul, structura pe vârste, sex, mediul de reședință și regiuni

statistice și administrative (raioane) a populației de 15+ ani);

- Activitatea populației pe piața muncii (ratele de activitate, ocupare și șomaj);

- Calitatea ocupării (numărul salariaților, ocuparea informală, ocuparea după statutul

profesional și nivelul de instruire);

- Remunerarea (salariul mediu și median, precum și repartizarea salariaților conform mărimii

salariului) și productivitatea muncii;

- Structura ocupării pe activități economice, ocupații și după forma de proprietate.

Acești indicatori vor fi analizați pentru perioada 2000 – 2019 cu dezagregarea pe sex, vârstă,

medii de reședință și regiune statistică și/sau administrativă (raioane).

De asemenea, în acest capitol se vor analiza și alți indicatori relevanți dintr-un număr maxim de

surse pentru a compara tendințele și discrepanțele în seriile de date. În special, se vor compara

datele privind numărul de salariați din sursele BNS, Serviciului Fiscal de Stat și CNAS.

42 https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---stat/documents/publication/wcms_498929.pdf

https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---stat/documents/publication/wcms_498929.pdf

104

5) Analiza subutilizării forței de muncă: Care este potențialul de mobilizare?

În acest capitol se va analiza nivelul de subutilizare a forței de muncă din Republica Moldova și

care este potențialul de utilizare a surselor interne de forță de muncă.

Principalii indicatori, care pot scoate în evidență potențialul intern de forță de muncă, sunt:

- Populația inactivă (ratele de inactivitate, structura și motivul de inactivitate);

- Rata de șomaj, în special pe termen lung;

- Persoanele sub-ocupate (persoane care au avut un loc de muncă, a căror număr de ore

efectiv lucrate, în total, în timpul perioadei de referinţă, a fost mai mic de 40 ore pe

săptămână; care au dorit şi au fost disponibile să lucreze ore suplimentare);

- Tinerii din categoria NEET;

- Forța de muncă potențială, definită în conformitate cu metodologia Anchetei Forței de

Muncă.

- Indicatorul compozit de subutilizare a forței de muncă.

Acești indicatori vor fi analizați pentru perioada 2000 – 2019 cu dezagregarea pe sex, vârstă și

regiune statistică.

Analiza indicatorilor sus-menționați se va face prin prisma Balanței Forței de Muncă, ceea ce va

permite identificarea rezervelor potențiale pe fiecare componentă a forței de muncă atât din

populația activă, cât și cea inactivă.

6) Analiza deficitului forței de muncă: Real sau imaginar?

Analiza, cuantificarea și identificarea cauzelor deficitului forței de muncă se va efectua în baza

următorilor indicatori:

- Nivelul de salarizare pe activități economice (sectoare);

- Ocuparea pe activități (sectoare) economice și ocupații;

- Dinamica locurilor vacante;

- Numărul populației (active și inactive) după nivelul de studii;

- Numărul studenților pe diferite niveluri educaționale.

Indicatorii utilizați pentru estimarea deficitului forței de muncă și a decalajului între cerere și ofertă

vor fi analizaţi pentru perioada 2000 – 2019 cu dezagregarea pe sex, vârstă, nivel de studii, medii

de reședință și regiune statistică și/sau administrativă (raion).

Statistica privind ocuparea forţei de muncă, sectorul și locurile vacante va fi utilizată la un nivel

maximum de dezagregare în corespundere cu Clasificatoarele de activități economice, celui al

ocupațiilor și nivelului de educație.

Reieșind din disponibilitatea datelor statistice, populația ocupată va fi analizată pe activități

economice conform Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM Rev. 2),

dezagregat doar la nivel de o singură cifră, iar numărul salariaților la nivel de două cifre.43

Conform CAEM Rev. 2 activitățile economice dezagregate la nivel de o singură cifră sunt – (1)

Agricultura, economia vânatului și piscicultura; (2) Industrie; (3) Construcții; (4) Comerț cu ridicata

și amănuntul, hoteluri și restaurante; (5) Transporturi și comunicații; (6) Administrația publică,

43 La discuția cu reprezentanții BNS s-a menționat că, din cauza teritoriului mic al Republicii Moldova și eșantionului mic a Anchetei Forței de Muncă, nu e posibil de obținut un nivel înalt de dezagregare pe ocupații și activități economice fără a mări gradul de eroare.

105

învățământ, sănătate și asistența socială; (7) Alte activități. Dezagregare la nivel de două cifre a

activităților economice va fi de exemplu: Agricultura = (01) Agricultura, vânătoarea și servicii

anexe + (02) Silvicultura și exploatarea forestieră + (03) Pescuitul și acvacultura etc.

De asemenea, din cauza limitărilor statistice analiza datelor pe ocupații se va face doar la un nivel

de dezagregare de o singură cifră, conform clasificatorului ISCO – 08: (1) Legislatori, membri ai

executivului, alți înalți demnitari și conducători ai administrației publice, conducători și funcționari

superiori din unități; (2) Specialiști în diverse domenii de activitate; (3) Tehnicieni și alți specialiști

cu nivel mediu de calificare; (4) Funcționari administrativi; (5) Lucrători în domeniul serviciilor și

comerț; (6) Lucrători calificați în agricultură, silvicultură, acvacultură, piscicultură și pescuit; (7)

Muncitori calificați și asimilați; (8) Operatori la mașini și instalații, asamblatori de mașini și

echipamente; (9) Muncitori necalificați.

Perioada de analiză va fi 2000 – 2019, cu un accent pe perioada 2015 – 2019.

Drept reper metodologic pentru estimarea deficitului forței de muncă va fi “Assessing labour

market shortages: A methodological update”, utilizat de către Comitetul Consultativ al Migrației a

Regatului Unit.44

Pentru estimarea decalajelor dintre oferta și cererea forței de muncă, în special la competențe, se

va utiliza drept reper metodologic studiul elaborat de Fundația Europeană pentru Instruire „Skills

mismatch measurement in ETF partner countries”.45

7) Prognoza tendințelor pe piața muncii

Prognoza tendințelor pe piața forței de muncă se va face în baza metodologiei elaborate de către

Expert-Grup în anul 2017 pentru Ministerul Economiei și Infrastructurii. Prognoza se va face în

baza unui model econometric pentru următorii indicatori:

- Numărul salariaților pe sectoare economice la nivel de două cifre conform CAEM Rev. 2;

- Ocuparea pe ocupații la nivel de o singură cifră conform ISCO - 08;

- Numărul populației.

Prognoza va fi elaborată pentru perioada 2020 – 2025, cu o extrapolare a rezultatelor până în

anul 2030. Prognoza se va efectua pentru indicatorii menționați la un nivel maximum de

dezagregare pe activități (sectoare) economice, ocupații, medii de reședință și vârstă. De

asemenea, se va estima cererea prognozată în raport cu tendințele demografice pentru a estima

discrepanța dintre cerere și ofertă în perioada menționată.

Drept reper metodologic va servi Metodologia de prognoză a forței de muncă și competențe la

nivel de sector economic, elaborată de către Expert – Grup.

8) Analiza cadrului de politici pentru piața muncii

În acest capitol se va analiza cadrul de politici și normativ ce ține de piața muncii și relevanța lor

pentru tendințele existente, precum și angajamentele internaționale ale Republicii Moldova.

Printre rezultatele analizei vor fi:

44 https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/586110/2017_01_26_MAC_report_Assessing_Labour_Market_Shortages.pdf 45 https://www.etf.europa.eu/sites/default/files/2019-05/Skills%20mismatch%20measurement_ETF%20partner%20countries.pdf

https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/586110/2017_01_26_MAC_report_Assessing_Labour_Market_Shortages.pdf

https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/586110/2017_01_26_MAC_report_Assessing_Labour_Market_Shortages.pdf

https://www.etf.europa.eu/sites/default/files/2019-05/Skills%20mismatch%20measurement_ETF%20partner%20countries.pdf

106

- Calcularea indicelui compozit de strictețe a legislației muncii, elaborat în baza metodologiei

OCDE, și comparația cu alte țări din regiune;46

- Lista de progres de îndeplinire a angajamentelor internaționale în cadrul OMC, DCFTA și

OIM în domeniul muncii;

- Analiza comparativă a stricteții legislației muncii pentru atragerea străinilor în Republica

Moldova, în raport cu practicile internaționale;

- Lista modelelor de liberalizare a pieței muncii pentru străini. În baza acestei liste și analizei

de estimare a deficitului real al forței de muncă în Republica Moldova se vor identifica

câteva modele optime de liberalizare a pieței pentru atragerea străinilor. La rîndul său,

pentru aceste modele se vor evalua impactul potențial asupra economiei naționale,

avantajele și dezavantajele, prognoza forței de muncă, pregătirea statului de le

implementa etc.

9) Concluzii și recomandări

În baza analizei efectuate, tendințelor identificate, relevanței cadrului național de politici și

evaluării experienței internaționale, vor fi formulate un set de recomandări. Recomandările vor ținti

constrângerile și decalajele identificate pe piaţa muncii din ţara noastră.

De asemenea, vor fi propuse domenii concrete de liberalizare/ajustare a legislației muncii și

câteva modele de liberalizare a accesului forței de muncă din străinătate, optime din punct de

vedere a avantajelor şi riscurilor, bazate pe estimarea reală a deficitului existent al forţei de muncă

în Republica Moldova.


- Metode cantitative: (i) Analiza evoluției indicatorilor existenți și calcularea unor indicatori

derivați și/sau ajustați la particularitățile metodologiilor (e.g. diferența între diferite ediții ale

Anchetei Forței de Muncă); (ii) Compilarea indicelor compoziți (e.g. un astfel de indice ar fi

cel de strictețe al legislației muncii); (iii) Metode econometrice (e.g. pentru prognoza forței

de muncă).

- Metode calitative: (i) Interviuri cu instituții de resort pentru a clarifica aspecte

metodologice pe parcursul elaborării studiului (e.g. discuții cu BNS privind particularitățile

revizuirii Anchetei Forței de Muncă), precum și a vizunii acestora asupra tendințelor din

domeniu (e.g. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale (MSMPS), Ministerul

Economiei şi Infrastructurii (MEI), Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

etc.).

Etapa 3. Consultarea și finalizarea Studiului pieței muncii din Republica Moldova

La această etapă versiunea finală a studiului va fi consultată cu instituțiile de resort (e.g. MEI,

MSMPS, BNS, ANOFM etc.), actorii principali în domeniu (e.g. asociaţiile de business, sindicate,

patronate, ONG-uri, grupuri vulnerabile ale populaţiei etc.). În baza comentariilor recepționate se

va definitiva studiul.


- Metode calitative: Interviuri, consultări și focus – grupuri cu principalii actori din domeniu.

46 https://www.oecd.org/els/emp/EPL-Methodology.pdf

https://www.oecd.org/els/emp/EPL-Methodology.pdf

107

Riscurile la elaborarea studiului

Riscul Probabilitatea

(Joasă, Medie,

Înaltă)

Acțiuni de diminuare a riscurilor

Lipsa datelor statistice suficiente

pentru unii indicatori sau pentru

toată perioada de analiză

Medie

Din partea echipei se va depune efortul

de identificare a tuturor surselor posibile

de date statistice din Republica Moldova

la etapa incipientă de realizare a studiului.

Pentru indicatorii, care nu au serii de

timp complete până în anii recenți, se vor

identifica alții alternativi (care descriu

tendințele similar).

Întreruperile în seriile de date

statistice din cauza revizuirii

metodologiei de colectare și

prelucrare Înaltă

Clarificarea schimbărilor metodologice și

identificarea opțiunii de recalculare a

indicatorilor conform diferitor metodologii.

De asemenea, se vor identifica indicatori

din surse administrative, care nu au

suferit schimbări metodologice.

Lipsa voinței autorităților de resort

să coopereze la elaborarea studiului

și refuz la livrarea datelor statistice Joasă

Echipa de experți va depune efortul

maxim de a avea o cooperare deschisă

cu toate autoritățile identificate. Vor fi

prezentate avantajele acestui studiu

pentru elaborarea și implementarea

politicilor.

Sursa: compilarea autorilor

108

Anexa 2. Evoluția numărului salariaților pe activități economice comercializabile și

non-comercializabile47

Activitate economică Comercializabil Salariați (2013)

Salariați (2018)

2018 vs. 2013 %

A. Agricultura, silvicultura și pescuit

Da 39 538 37 685 -4,7

01.Agricultura, vânătoarea și servicii anexe

Da 35 799 33 875 -5,4

02.Silvicultura și exploatare forestieră

Da 3 300 3 504 +6,2

03.Pescuitul și acvacultura Da 439 306 -30,3

B+C+D+E. Industrie Da 102 256 108 801 +6,4

B. Industria extractivă Da 2 095 1 951 -6,9

06. Extracția petrolului brut și gazelor naturale

Da 90 77 -14,4

08. Alte activități extractive Da 2 005 1 874 -6,5

C. Industria prelucrătoare Da 80 147 88 655 +10,6

10.Industria alimentară Da 21 115 21 788 +3,2

11.Fabricarea băuturilor Da 8 255 7 010 -15,1

12.Fabricarea produselor din tutun

Da 864 313 -63,8

13. Fabricarea produselor textile

Da 2 700 4 348 +61,0

14.Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte

Da 14 125 15 795 +11,8

15. Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie, harnașamentelor și încălțămintei; prepararea și vopsirea blănurilor

Da 2 644 3 192 +20,7

16.Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricarea articolelor din paie și din alte materiale vegetale împletite

Da 1 157 1 157 0,0

17.Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie

Da 1 087 1 042 -4,1

18.Tipărire și reproducerea pe suporți a înregistrărilor

Da 1 329 980 -26,3

19. Fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute din prelucrarea țițeiului

Da 88 60 -31,8

20. Fabricarea substanțelor și a produselor chimice

Da 1 114 1 243 +11,6

21. Fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor farmaceutice

Da 845 650 -23,1

22. Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice

Da 3 756 3 309 -11,9

23.Fabricarea altor produse din minerale nemetalice

Da 4 263 3 849 -9,7

24. Industria metalurgică Da 404 132 -67,3

25. Industria construcțiilor metalice și a produselor din

Da 2 610 2 554 -2,1

47 Clasificarea activităților economice în comercializabile și non-comercializabile a fost făcută în baza R.C. Mano, M. Castillo, ”The Level of Productivity in Traded and Non-Traded Sectors for a Large Panel of Countries”, IMF WP/15/48, 2015.

109

metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații

26. Fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice

Da 1 344 747 -44,4

27.Fabricarea echipamentelor electrice

Da 3 057 1 279 -58,2

28. Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente

Da 1 967 1 556 -20,9

29. Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor

Da 1 089 10 713 +883,7

30. Fabricarea altor mijloace de transport

Da 66 23 -65,2

31. Fabricarea de mobilă Da 3 626 4 083 +12,6

32. Alte activități industriale Da 807 1 299 +61,0

33. Repararea, întreținerea și instalarea mașinilor și echipamentelor

Da 1 836 1 533 -16,5

D. Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat

Nu 12 230 10 627 -13,1

E. Distribuția apei; Salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare

Nu 7 517 7 569 +0,7

36. Captarea, tratarea și distribuția apei

Nu 4 547 4 690 +3,1

37. Colectarea și epurarea apelor uzate

Nu 1 152 806 -30,0

38. Colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor; activități de recuperare a materialelor reciclabile

Nu 1 819 2 073 +14,0

F. Construcții Nu 23 744 23 443 -1,3

41. Construcții de clădiri Nu 6 080 10 066 +65,6

42. Lucrări de construcții civile

Nu 9 724 6 636 -31,8

43. Lucrări speciale de construcții

Nu 7 940 6 741 -15,1

G. Comerț cu ridicata și amănuntul; Întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor

Nu 92 611 101 708 +9,8

45. Comerț cu ridicata și cu amănuntul al autovehiculelor și motocicletelor, întreținerea și repararea acestora

Nu 6 414 7 838 +22,2

46. Comerț cu ridicata , cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete

Nu 37 468 40 046 +6,9

47. Comerț cu amănuntul , cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete

Nu 48 729 53 824 +10,5

H. Transport și depozitare Da 38 057 35 334 -7,2

49. Transporturi terestre și transporturi prin conducte

Da 27 431 24 974 -9,0

50. Transporturi pe apă Da 84 75 -10,7

51. Transporturi aeriene Da 1 100 945 -14,1

110

52. Depozitare și activități auxiliare pentru transporturi

Da 5 179 5 159 -0,4

53. Activități de poștă și de curier

Nu 4 264 4 182 -1,9

I. Activități de cazare și alimentație publică

Nu 13 077 13 290 +1,6

55. Hoteluri și alte facilități de cazare

Nu 1 832 1 791 -2,2

56. Restaurante și alte activități de servicii de alimentație

Nu 11 246 11 499 +2,2

J. Informații și comunicații

Parțial 17 699 19 517 +10,3

58. Activități de editare Nu 1 544 1 405 -9,0

59. Activități de producție cinematografică, video și de programe de televiziune; înregistrări audio și activități de editare muzicală

Nu 452 200 -55,8

60. Activități de producere și difuzare de programe

Nu 1 395 1 555 +11,5

61. Comunicații electronice Da 6 427 5 082 -20,9

62. Activități de servicii în tehnologia informației

Da 4 078 6 558 +60,8

63. Activități de servicii informatice

Da 3 803 4 716 +24,0

K. Activități financiare și de asigurări

Da 14 834 12 584 -15,2

64. Intermedieri financiare, cu excepția activităților de asigurări și ale fondurilor de pensii

Da 11 844 9 312 -21,4

65. Activități de asigurări, reasigurări și ale fondurilor de pensii, cu excepția celor din sistemul public de asigurări sociale

Da 1 741 1 841 +5,7

66. Activități auxiliare pentru intermedieri financiare și activități de asigurare

Da 1 249 1 431 +14,6

L. Tranzacții imobiliare Nu 12 166 10 973 -9,8

M. Activități profesionale, științifice și tehnice

Nu 18 248 15 424 -15,5

69. Activități juridice și de contabilitate

Nu 1 443 1 645 +14,0

70. Activități ale direcțiilor administrative centralizate

Nu 1 850 1 858 +0,4

71. Activități de arhitectură și inginerie; activități de testări și analiză tehnică

Nu 6 338 5 319 -16,1

72. Cercetare – dezvoltare Nu 3 565 3 045 -14,6

73. Publicitate și activități de studiere a pieței

Nu 2 852 2 475 -13,2

74. Alte activități profesionale, științifice și tehnice

Nu 2 036 949 -53,4

75. Activități veterinare Nu 165 133 -19,4

N. Activități de servicii administrative și activități de servicii suport

Parțial 11 763 12 749 +8,4

77. Activități de închiriere și leasing

Da 307 518 +68,7

111

78. Activități de servicii privind forța de muncă

Da 1 039 1 085 +4,4

79. Activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor; alte servicii de rezervare și asistență turistică

Da 1 031 1 075 +4,3

80. Activități de investigații și protecție

Nu 6 594 6 187 -6,2

81. Activități de peisagistică și servicii pentru clădiri

Nu 1 435 2 220 +54,7

82. Servicii administrative, servicii suport și alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor

Da 1 357 1 664 +22,6

O. Administrație publică și apărare; Asigurări sociale obligatorii

Nu 51 115 49 050 -4,0

P. Învățământ Nu 106 189 95 917 -9,7

Q. Sănătate și asistență socială

Nu 59 221 59 167 -0,1

86. Activități referitoare la sănătatea umană

Nu 50 499 48 683 -3,6

87. Servicii combinate de îngrijire medicală și asistență socială, cu cazare

Nu 3 335 2 723 -18,4

88. Activități de asistență socială, fără cazare

Nu 5 387 7 761 +44,1

R. Arta, activități de recreere și de agrement

Nu 13 922 12 213 -12,3

90. Activități de creație și interpretare artistică

Nu 6 351 6 195 -2,5

91. Activități ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor și alte activități culturale

Nu 4 475 3 578 -20,0

92. Activități de jocuri de noroc și pariuri

Nu 1 222 280 -77,1

93. Activități sportive, recreative și distractive

Nu 1 873 2 161 +15,4

S. Alte activități de servicii

Nu 7 079 5 195 -26,6

94. Activități ale organizațiilor asociative

Nu 4 511 2 599 -42,4

95. Reparații de calculatoare, de articole personale și de uz gospodăresc

Nu 826 661 -20,0

86. Alte activități de servicii personale

Nu 1 742 1 935 +11,1

Total activități comercializabile

Da 188 716 192 725 +2,1

Total activități non-comercializabile

Nu 432 802 420 323 -2,9

Total activități economice 621 518 613 048 -1,4 Sursa: Calculele autorilor în baza datelor BNS

112

Anexa 3. Testarea staționarității variabilelor: productivitatea muncii și

numărul mediu de salariați

Variabila Testul statistic Probabilitatea asociată

testului statistic

Explicarea rezultatului

testului

Productivitatea muncii

Levin, Lee și Chu 0,00 Respingerea

ipotezei nule

privind prezența

rădăcinii unitare și

validarea ipotezei

alternative privind

nestaționaritatea

seriei

ADF 0,00

PP 0,00

Numărul mediu de salariați

Levin, Lee și Chu 0,00

ADF 0,00

PP 0,00

Sursa: Calculele autorilor Notă: Dacă testul ia valori sub 0,1 se respingerea ipoteza nulă privind prezența rădăcinii unitare și se validează ipoteza alternative privind nestaționaritatea seriei Testul Levin, Lee și Chu prezumă prezența rădăcinii unitare comune. Testele ADF și PP presupun că există rădăcină unitară individuală

Anexa 4. Testele aferente alegerii regresiei pentru productivitatea muncii

Testul statistic

Probabilitatea asociată testului statistic

Explicarea rezultatului testului

Chow 0,00 Respingerea ipotezei nule privind realizarea regresiei cu efecte comune și acceptarea ipotezei alternative ce presupune rularea unei regresii cu efecte fixe.

Hausman 0,39 Acceptarea ipotezei nule privind realizarea regresiei cu efecte aleatorii și respingerea ipotezei alternative ce presupune rularea unei regresii cu efecte fixe.

Sursa: Calculele autorilor

113

Anexa 5. Testele aferente alegerii regresiei pentru numărul mediu de salariați

Testul

statistic

Probabilitatea asociată testului

statistic

Explicarea rezultatului testului

Chow 0,00 Respingerea ipotezei nule privind realizarea regresiei cu efecte comune și acceptarea ipotezei alternative ce presupune rularea unei regresii cu efecte fixe.

Hausman 0,00 Respingerea ipotezei nule privind realizarea regresiei cu efecte aleatorii și acceptarea ipotezei alternative ce presupune rularea unei regresii cu efecte fixe.

Sursa: Calculele autorilor

Anexa 6. Testarea staționarității variabilelor: venituri din vânzări și numărul mediu

de salariați

Variabila Testul statistic Probabilitatea asociată testului

statistic

Explicarea rezultatului

testului

Venituri din vânzări

Levin, Lee și Chu

1 Acceptarea ipotezei nule

ADF 0,02 Respingerea ipotezei

nule

PP 0,00 Respingerea ipotezei

nule

Numărul mediu de salariați

Levin, Lee și Chu

0,00 Respingerea ipotezei nule

Breitung 1 Acceptarea ipotezei nule

Im, Presaran și

Shin

0,64 Acceptarea ipotezei nule

ADF 0,50 Acceptarea ipotezei nule

PP 0,00 Respingerea ipotezei

nule Sursa: Calculele autorilor Notă: Dacă testul ia valori sub 0,1 se respingerea ipoteza nulă privind prezența rădăcinii unitare și se validează ipoteza alternative privind nestaționaritatea seriei. Testele Levin, Lee și Chu, și Breitung prezumă prezența rădăcinii unitare comune. Testele Im, Presaran și Shin, ADF și PP presupun că există rădăcină unitară individuală.

114

Anexa 7. Prognoza populației ocupate pe activități economice (conform secțiunilor

CAEM)

Anii Activitatea economică

Codul CAEM

Numărul persoanelor

ocupate

Activitatea economică

Codul CAEM

Numărul persoanelor

ocupate

2019

Agricultura, silvicultura și pescuit

A

182800

Activități financiare si de asigurări

K

12127

2020 166377 10694

2021 169841 10573

2022 178514 10760

2023 187739 10951

2024 197556 11149

2025 208010 11353

2019

Industria extractiva

B

2198

Tranzacții imobiliare

L

3565

2020 1900 3100

2021 1841 3021

2022 1836 3030

2023 1831 3038

2024 1825 3047

2025 1820 3057

2019

Industria prelucrătoare

C

105253

Activități profesionale, științifice si tehnice

M

17470

2020 95183 15472

2021 96535 15363

2022 100799 15702

2023 105305 16052

2024 110068 16415

2025 115106 16790

2019 Producția si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer condiționat

D

12203

Activități de servicii administrative si activități de servicii suport

N

10796

2020 10762 9508

2021 10641 9387

2022 10830 9540

2023 11024 9696

2024 11223 9857

2025 11429 10023

2019 Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare

E

8346

Administrație publică și apărare; asigurări sociale obligatorii

O

48769

2020 7328 43710

2021 7214 43931

2022 7308 45453

2023 7405 47046

2024 7504 48715

2025 7606 50464

2019

Construcții F

61400

Învățământ P

93193

2020 55178 84157

2021 55608 85230

2022 57692 88866

2023 59881 92702

2024 62179 96752

2025 64594 101028

2019 Comerț cu ridicata si cu amănuntul; întreținerea si

G

144434

Sănătate și asistență socială

Q

55538

2020 131098 49852

2021 133456 50181

2022 139878 52000

115

2023 repararea autovehiculelor si a motocicletelor

146689 53907

2024 153917 55908

2025 161591 58007

2019

Transport și depozitare

H

41325

Arta, activități de recreere si de agrement

R

12359

2020 36967 10902

2021 37081 10781

2022 38290 10974

2023 39553 11172

2024 40873 11376

2025 42254 11586

2019

Activități de cazare și alimentație publică

I

19366

Alte activități de servicii

S

19344

2020 17172 17152

2021 17072 17051

2022 17470 17449

2023 17882 17860

2024 18309 18286

2025 18751 18728

2019

Informații și comunicații

J

18575 Activități ale gospodăriilor private in calitate de angajator de personal casnic; activități ale gospodăriilor private de producere de bunuri si servicii destinate consumului propriu

T

3239

2020 16462 2812

2021 16358 2738

2022 16731 2742

2023 17118 2747

2024 17517 2752

2025 17931 2757


116

Anexa 8. Prognoza populației ocupate pe ocupații

2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025

Total ocupații 872300 785785 793903 825863 841717 893451 931977

Legislatori, membri ai executivului si alți demnitari

60900 54860 55427 57658 58765 62377 65066

Specialiști in diverse domenii de activitate

150200 135303 136701 142204 144934 153842 160476

Tehnicieni si alți specialiști cu nivel mediu de calificare

61100 55040 55609 57847 58958 62582 65280

Funcționari administrativi 26200 23601 23845 24805 25281 26835 27992

Lucrători in domeniul serviciilor si în comerț

123400 111161 112310 116831 119074 126392 131842

Lucrători calificați in agricultura, silvicultura, acvacultura, piscicultura si pescuit

118800 107017 108123 112476 114635 121681 126928

Muncitori calificați si asimilați 133700 120440 121684 126582 129012 136942 142847

Alte ocupații 198000 178362 180205 187459 191058 202801 211546

din care muncitori necalificați 120700 108729 109852 114274 116468 123627 128958 Surse: Calculele autorilor

117

Anexa 9. Prognoza indicatorilor ocupaționali în sectorul real pe activități economice

(conform diviziunilor CAEM)

Activitatea economică

Codul CAEM

Anii Cererea forței de muncă,

persoane

Oferta forței de muncă,

persoane

Deficit (- /surplus(+) al forței de

muncă, persoane

Numărul salariaților

Agricultura, vânătoare și servicii anexe

A01 2019 34741 33541 -1201 34093

2020 29420 33576 4156 29835

2021 30451 33517 3065 31371

2022 32264 33713 1449 32843

2023 34308 34005 -303 34156

2024 36459 34355 -2103 35323

2025 38744 34748 -3996 36586

Silvicultura și exploatare forestiera

A02 2019 3434 3536 103 3489

2020 3284 3503 219 3306

2021 3295 3471 177 3348

2022 3295 3462 167 3362

2023 3295 3445 150 3370

2024 3295 3430 136 3368

2025 3295 3417 122 3361

Pescuitul și acvacultura A03 2019 384 317 -66 348

2020 368 319 -50 363

2021 386 319 -67 366

2022 421 321 -100 381

2023 462 324 -138 393

2024 506 328 -179 410

2025 555 332 -224 435

Extracția petrolului brut și a gazelor naturale

B06 2019 51 75 23 64

2020 34 72 39 37

2021 37 70 33 47

2022 37 68 31 49

2023 37 66 29 51

2024 37 64 27 51

2025 37 62 25 50

Alte activități extractive B08 2019 2184 1893 -291 2027

2020 1402 1851 449 1447

2021 1560 1824 264 1639

2022 1591 1812 221 1680

2023 1625 1799 174 1712

2024 1659 1785 126 1727

2025 1694 1770 77 1735

Activități de servicii anexe extracției

B09 2019 0 0 0 0

2020 0 0 0 0

2021 0 0 0 0

2022 0 0 0 0

2023 0 0 0 0

2024 0 0 0 0

2025 0 0 0 0

Industria alimentară C10 2019 21376 22182 806 21811

2020 17685 22224 4539 18139

2021 18483 22064 3581 19557

118

2022 18667 22089 3421 20036

2023 19102 22157 3055 20630

2024 19515 22285 2769 21011

2025 19937 22451 2514 21295

Fabricarea băuturilor C11 2019 6611 7158 547 6906

2020 4858 7094 2236 5082

2021 5052 6992 1941 5634

2022 5052 6958 1906 5814

2023 5052 6933 1882 5993

2024 5052 6917 1866 6059

2025 5052 6907 1855 6054

Fabricarea produselor de tutun

C12 2019 197 293 96 249

2020 165 277 113 176

2021 171 269 97 201

2022 171 263 92 208

2023 171 258 86 214

2024 171 252 81 215

2025 171 247 75 212

Fabricarea produselor textile

C13 2019 4138 4438 300 4300

2020 3855 4387 532 3908

2021 4089 4318 229 4158

2022 4253 4292 39 4269

2023 4428 4274 -154 4351

2024 4611 4262 -349 4423

2025 4802 4255 -547 4506

Fabricarea articolelor din îmbrăcăminte

C14 2019 16255 16248 -7 16251

2020 13362 16141 2779 13640

2021 14126 15939 1813 14670

2022 14547 15877 1330 15079

2023 15026 15830 804 15428

2024 15499 15809 310 15666

2025 15987 15806 -181 15889

Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie, harnașamentelor și încălțămintei; prepararea și vopsirea blănurilor

C15 2019 2954 3196 242 3084

2020 2352 3111 759 2428

2021 2478 3031 553 2644

2022 2506 2994 487 2701

2023 2582 2968 385 2775

2024 2717 2950 233 2843

2025 2859 2937 79 2901

Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricarea articolelor din paie și din alte materiale vegetale împletite

C16 2019 1344 1153 -191 1241

2020 1119 1119 0 1119

2021 1187 1088 -98 1157

2022 1234 1074 -160 1170

2023 1357 1064 -294 1210

2024 1500 1059 -441 1262

2025 1657 1057 -600 1333

Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie

C17 2019 1077 1122 45 1101

2020 892 1169 276 920

2021 937 1190 253 1013

2022 956 1217 262 1060

2023 977 1252 275 1114

119

2024 998 1293 295 1157

2025 1020 1338 318 1192

Tipărire și reproducerea pe suporți a înregistrărilor

C18 2019 973 995 22 985

2020 819 974 155 835

2021 852 952 101 882

2022 852 943 91 888

2023 852 936 85 894

2024 852 933 81 896

2025 852 932 80 895

Fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute din prelucrarea țițeiului

C19 2019 23 56 33 40

2020 22 51 29 25

2021 23 48 24 31

2022 23 44 21 32

2023 23 41 18 32

2024 23 38 15 31

2025 23 35 12 30

Fabricarea substanțelor și a produselor chimice

C20 2019 1292 1267 -24 1278

2020 1041 1257 216 1063

2021 1109 1239 129 1148

2022 1148 1233 85 1182

2023 1190 1142 -48 1166

2024 1247 1058 -189 1145

2025 1306 980 -326 1130

Fabricarea produselor farmaceutice de baza și a preparatelor farmaceutice

C21 2019 533 709 176 628

2020 439 727 288 468

2021 455 732 277 538

2022 450 748 298 570

2023 467 774 307 620

2024 483 795 312 651

2025 500 813 313 669

Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice

C22 2019 3276 3431 155 3360

2020 2724 3445 721 2796

2021 2833 3425 592 3011

2022 2833 3441 608 3076

2023 2890 3479 589 3184

2024 2947 3536 589 3265

2025 3006 3608 602 3331

Fabricarea altor produse din minerale nemetalice

C23 2019 4181 4053 -128 4111

2020 3510 4106 596 3569

2021 3650 4105 455 3786

2022 3650 4124 474 3839

2023 3650 4135 485 3892

2024 3650 4141 491 3915

2025 3650 4143 494 3916

Industria metalurgică C24 2019 121 114 -6 117

2020 102 104 2 102

2021 106 97 -9 104

2022 106 94 -12 101

2023 106 92 -14 99

2024 106 92 -14 99

2025 106 93 -13 99

120

Industria construiților metalice și a produselor din metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații

C25 2019 2659 2594 -65 2624

2020 2165 2541 376 2202

2021 2233 2485 253 2308

2022 2179 2461 282 2292

2023 2149 2444 294 2297

2024 2136 2432 296 2296

2025 2123 2422 300 2285

Fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice

C26 2019 548 794 246 681

2020 468 844 376 506

2021 487 871 384 602

2022 487 893 406 649

2023 495 908 413 701

2024 513 917 404 731

2025 531 923 392 742

Fabricarea echipamentelor electrice

C27 2019 2387 1332 -1056 1817

2020 1927 1345 -583 1869

2021 2077 1341 -736 1856

2022 2199 1359 -841 1863

2023 2328 1377 -951 1853

2024 2489 1397 -1092 1899

2025 2660 1417 -1244 1989

Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente

C28 2019 1208 1502 293 1367

2020 1014 1473 459 1060

2021 1054 1441 387 1171

2022 1054 1426 372 1203

2023 1054 1416 361 1235

2024 1054 1408 354 1246

2025 1054 1403 349 1243

Fabricarea autovehiculelor, a remorcilor și semiremorcilor

C29 2019 11287 11281 -6 11284

2020 9351 11343 1992 9550

2021 10384 11285 901 10654

2022 11799 11378 -420 11631

2023 13450 11593 -1856 12521

2024 15685 11922 -3762 13653

2025 16850 12336 -4514 14412

Fabricarea altor mijloace de transport

C30 2019 14 19 4 17

2020 13 15 2 13

2021 13 12 -1 13

2022 11 10 -1 11

2023 10 8 -2 9

2024 8 6 -2 7

2025 7 5 -2 6

Fabricarea de mobilă C31 2019 4187 4180 -7 4183

2020 3409 4243 834 3493

2021 3759 4249 490 3906

2022 4173 4294 120 4222

2023 4614 3478 -1137 4046

2024 5100 2817 -2283 3867

2025 5636 2281 -3355 3825

Alte activități industriale C32 2019 1030 1242 212 1145

2020 798 1161 363 834

121

2021 919 1102 183 974

2022 1096 1072 -23 1086

2023 1289 1059 -230 1174

2024 1467 1055 -412 1245

2025 1611 1059 -552 1313

Repararea, intreținerea și instalarea mașinilor și echipamentelor

C33 2019 1267 1549 282 1419

2020 1066 1481 416 1107

2021 1108 1427 318 1204

2022 1108 1395 286 1223

2023 1108 1366 258 1237

2024 1108 1340 232 1233

2025 1108 1316 207 1220

Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat

D35 2019 10701 10834 133 10773

2020 9437 10872 1435 9581

2021 9836 10962 1126 10174

2022 9935 11107 1172 10404

2023 10133 11265 1131 10699

2024 10370 11445 1076 10950

2025 10594 11642 1048 11160

Captarea, tratarea și distribuția apei

E36 2019 5123 4776 -347 4936

2020 4507 4817 310 4538

2021 4764 4873 109 4796

2022 4894 4932 37 4909

2023 5036 4970 -67 5003

2024 5177 5002 -175 5083

2025 5322 5032 -290 5165

Colectarea și epurarea apelor uzate

E37 2019 965 812 -153 882

2020 851 814 -37 847

2021 887 821 -66 867

2022 887 833 -53 866

2023 887 851 -36 869

2024 887 874 -13 880

2025 887 900 13 894

Colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor; activități de recuperare a materialelor reciclabile

E38 2019 2334 2021 -312 2165

2020 2014 2019 4 2015

2021 2148 2029 -119 2113

2022 2223 2042 -181 2151

2023 2292 2045 -247 2168

2024 2362 2041 -321 2189

2025 2434 2034 -400 2218

Construcții de clădiri F41 2019 8652 10581 1929 9694

2020 5947 10982 5034 6451

2021 6437 10809 4372 7749

2022 6656 10777 4120 8304

2023 7233 10811 3578 9022

2024 7853 10903 3050 9500

2025 8527 11035 2509 9881

Lucrări de construcții civile

F42 2019 9031 6456 -2575 7640

2020 6247 6195 -52 6242

2021 6762 5793 -969 6471

2022 6830 5609 -1221 6341

122

2023 7171 5505 -1666 6338

2024 7709 5465 -2243 6497

2025 8480 5467 -3013 6853

Lucrări speciale de construcții

F43 2019 7243 6869 -374 7041

2020 4998 6888 1890 5187

2021 5198 6633 1435 5628

2022 5242 6509 1267 5749

2023 5551 6444 893 5998

2024 5829 6416 587 6146

2025 6120 6412 291 6278

Comerț cu ridicata și cu amănuntul al autovehiculelor și motocicletelor, întreținerea și repararea acestora

G45 2019 8226 8270 44 8250

2020 6369 8178 1808 6550

2021 6850 8050 1201 7210

2022 7311 8004 693 7588

2023 7841 7970 129 7906

2024 8398 7958 -440 8160

2025 8994 7959 -1035 8435

Comerț cu ridicata, cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete

G46 2019 39107 40371 1264 39790

2020 30500 39709 9210 31421

2021 32744 39291 6548 34708

2022 34053 39034 4981 36046

2023 36267 38962 2695 37614

2024 39136 39109 -27 39121

2025 41381 39401 -1980 40312

Comerț cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor

G47 2019 56697 55375 -1323 55983

2020 44286 56458 12172 45503

2021 47895 57191 9296 50683

2022 50289 58014 7725 53379

2023 53307 58699 5392 56003

2024 57038 59759 2721 58508

2025 61031 61087 56 61061

Transporturi terestre și transporturi prin conducte

H49 2019 26810 25538 -1272 26123

2020 23806 26023 2217 24028

2021 24728 26122 1395 25146

2022 25406 26377 971 25795

2023 26589 26680 91 26634

2024 27826 27065 -761 27415

2025 29121 27508 -1612 28250

Transporturi pe apă H50 2019 70 55 -15 62

2020 64 54 -10 63

2021 59 52 -7 57

2022 56 51 -6 54

2023 56 49 -7 53

2024 56 48 -8 52

2025 56 46 -10 51

Transporturi aeriene H51 2019 1273 929 -343 1087

2020 954 918 -37 951

2021 993 916 -77 970

2022 1032 924 -108 989

2023 1056 942 -114 999

2024 1064 967 -98 1012

123

2025 1073 996 -76 1031

Depozitare și activități auxiliare pentru transporturi

H52 2019 4563 5296 734 4959

2020 4022 5255 1233 4145

2021 4185 5260 1075 4507

2022 4299 5280 981 4691

2023 4435 5277 842 4856

2024 4613 5259 646 4962

2025 4797 5230 433 5031

Activități de poștă și de curier

H53 2019 4398 4291 -107 4340

2020 3914 4377 463 3961

2021 4009 4461 452 4145

2022 4009 4543 534 4223

2023 4009 4609 600 4309

2024 4009 4663 653 4362

2025 4009 4709 700 4387

Hoteluri și alte facilități de cazare

I55 2019 1530 1533 4 1532

2020 1253 1567 314 1285

2021 1278 1599 320 1374

2022 1291 1632 340 1427

2023 1304 1662 358 1483

2024 1317 1691 374 1519

2025 1330 1719 389 1540

Restaurante și alte activități de servicii de alimentație

I56 2019 13881 11814 -2067 12765

2020 10346 11863 1517 10498

2021 11587 11966 379 11701

2022 12746 12119 -627 12495

2023 13400 12280 -1120 12840

2024 13976 12468 -1508 13162

2025 14577 12676 -1900 13550

Activități de editare J58 2019 1269 1500 230 1394

2020 1240 1639 399 1280

2021 1270 1746 477 1413

2022 1270 1856 587 1504

2023 1270 1988 718 1629

2024 1270 2117 847 1727

2025 1270 2247 977 1797

Activități de producție cinematografica, video și de programe de televiziune; înregistrări audio și activități de editare muzicală

J59 2019 296 214 -82 252

2020 276 239 -37 273

2021 283 258 -25 276

2022 283 274 -9 280

2023 283 287 4 285

2024 283 298 15 291

2025 283 308 25 297

Activități de producere și difuzare de programe

J60 2019 1364 1513 149 1445

2020 1379 1414 35 1383

2021 1405 1361 -43 1392

2022 1381 1328 -53 1360

2023 1366 1296 -70 1331

2024 1366 1264 -102 1311

2025 1366 1232 -133 1294

Comunicații electronice J61 2019 4712 5088 376 4915

124

2020 5114 4951 -162 5097

2021 5237 4893 -345 5134

2022 5237 4864 -373 5088

2023 5237 4818 -419 5028

2024 5237 4770 -467 4985

2025 5237 4720 -517 4958

Activități de servicii în tehnologia informației

J62 2019 6996 6809 -186 6895

2020 7389 6912 -477 7341

2021 7943 7114 -829 7694

2022 8738 7391 -1346 8199

2023 9533 7709 -1824 8621

2024 10318 8060 -2258 9098

2025 11167 8442 -2725 9695

Activități de servicii informatice

J63 2019 5757 5012 -745 5355

2020 5537 5145 -392 5498

2021 5945 5309 -636 5754

2022 6572 5484 -1088 6137

2023 7215 5648 -1568 6431

2024 7921 5804 -2118 6778

2025 8696 5955 -2741 7216

Intermedieri financiare, cu excepția activităților de asigurări și ale fondurilor de pensii

K64 2019 11346 9646 -1701 10428

2020 11017 9746 -1271 10890

2021 11613 9871 -1742 11090

2022 12193 10031 -2162 11329

2023 12803 10195 -2608 11499

2024 13443 10361 -3082 11779

2025 14115 10529 -3587 12179

Activități de asigurări, reasigurări și ale fondurilor de pensii, cu excepția celor din sistemul public de asigurări sociale

K65 2019 1704 1704 0 1704

2020 1639 1639 0 1639

2021 1608 1608 0 1608

2022 1593 1593 0 1593

2023 1579 1579 0 1579

2024 1565 1565 0 1565

2025 1551 1551 0 1551

Activități auxiliare pentru intermedieri financiare și activități de asigurare

K66 2019 1543 1499 -45 1519

2020 1474 1553 79 1482

2021 1508 1599 91 1535

2022 1549 1660 111 1594

2023 1600 1743 142 1671

2024 1651 1832 182 1749

2025 1702 1929 226 1825

Tranzacții imobiliare L68 2019 12016 10757 -1260 11336

2020 10901 10573 -328 10869

2021 10996 10367 -629 10807

2022 11326 10238 -1088 10891

2023 11646 10123 -1523 10884

2024 11956 10070 -1886 10938

2025 12274 10058 -2216 11077

Activități juridice și de contabilitate

M69 2019 1618 1569 -48 1592

2020 1587 1535 -51 1581

2021 1610 1522 -88 1584

125

2022 1659 1521 -138 1604

2023 1708 1520 -188 1614

2024 1760 1523 -237 1632

2025 1812 1528 -285 1659

Activități ale direcțiilor administrative centralizate; activități de management și de consultanță în management

M70 2019 1407 1878 471 1662

2020 1323 1969 645 1388

2021 1317 2042 725 1534

2022 1298 2107 810 1622

2023 1311 2163 852 1737

2024 1337 2212 875 1810

2025 1364 2257 893 1846

Activități de arhitectură și inginerie; activități de testări și analiză tehnică

M71 2019 4014 3543 -471 3759

2020 3633 3421 -212 3612

2021 3724 3363 -361 3615

2022 3910 3351 -559 3686

2023 4072 3360 -712 3716

2024 4207 3384 -823 3762

2025 4346 3417 -929 3844

Cercetare-dezvoltare M72 2019 593 604 11 599

2020 561 642 81 569

2021 560 673 112 594

2022 558 703 145 616

2023 568 738 171 653

2024 577 776 199 685

2025 587 818 231 711

Publicitate și activități de studiere a pieței

M73 2019 2639 2432 -207 2527

2020 2439 2344 -95 2430

2021 2497 2302 -195 2439

2022 2547 2286 -261 2443

2023 2592 2276 -316 2434

2024 2631 2270 -361 2436

2025 2670 2268 -402 2453

Alte activități profesionale, științifice și tehnice

M74 2019 613 683 71 651

2020 590 637 46 595

2021 596 611 16 600

2022 596 596 0 596

2023 596 581 -15 588

2024 596 567 -28 580

2025 596 556 -40 574

Activități veterinare M75 2019 44 36 -8 40

2020 39 36 -2 38

2021 41 37 -4 40

2022 43 38 -5 41

2023 46 39 -7 42

2024 48 40 -8 44

2025 51 41 -10 45

77 Activitati de inchiriere si leasing

N77 2019 723 545 -179 627

2020 587 631 44 591

2021 616 699 83 641

2022 678 757 80 709

2023 738 813 75 775

126

2024 796 867 71 835

2025 859 922 63 893

Activități de servicii privind forța de muncă

N78 2019 1169 1101 -68 1133

2020 1035 1008 -28 1033

2021 1087 956 -131 1048

2022 1142 927 -214 1056

2023 1217 903 -314 1060

2024 1312 888 -424 1083

2025 1403 878 -526 1119

Activități ale agențiilor turistice și ale tur-operatorilor; alte servicii de rezervare și asistență turistică

N79 2019 1325 1122 -203 1215

2020 1126 1137 11 1127

2021 1153 1154 0 1153

2022 1201 1177 -25 1191

2023 1275 1204 -71 1240

2024 1349 1238 -111 1289

2025 1427 1275 -152 1345

Activități de investigații și protecție

N80 2019 6707 6159 -548 6411

2020 6130 6071 -59 6124

2021 6306 6049 -257 6229

2022 6495 6062 -434 6322

2023 6679 6067 -612 6373

2024 6857 6067 -790 6430

2025 7039 6062 -977 6512

Activități de peisagistică și servicii pentru clădiri

N81 2019 2523 2180 -343 2338

2020 2173 2249 76 2181

2021 2279 2309 30 2288

2022 2389 2376 -13 2383

2023 2519 2452 -68 2486

2024 2653 2535 -118 2589

2025 2820 2624 -196 2714

Servicii administrative, servicii suport și alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor

N82 2019 1239 1615 376 1442

2020 1136 1489 353 1171

2021 1168 1420 252 1244

2022 1215 1380 165 1281

2023 1268 1346 78 1307

2024 1318 1325 6 1322

2025 1369 1311 -58 1337

Administrație publică și apărare; asigurări sociale obligatorii

O84 2019 710 827 116 773

2020 673 798 125 685

2021 673 784 111 706

2022 673 776 104 714

2023 673 767 94 720

2024 673 759 86 719

2025 673 751 78 715

Învățământ P85 2019 10497 10982 485 10759

2020 9039 11235 2196 9259

2021 9343 11129 1786 9879

2022 9530 11128 1598 10169

2023 9720 11187 1466 10454

2024 9915 11284 1369 10654

2025 10113 11406 1293 10811

127

Activități referitoare la sănătatea umană

Q86 2019 53408 48096 -5312 50539

2020 49135 48954 -181 49117

2021 50034 49817 -217 49968

2022 51855 50829 -1026 51445

2023 52208 51487 -721 51847

2024 52821 51896 -925 52321

2025 53441 52141 -1300 52739

Servicii combinate de îngrijire medicală și asistență socială, cu cazare

Q87 2019 132 93 -39 111

2020 107 83 -25 105

2021 107 77 -30 98

2022 109 74 -35 95

2023 110 72 -38 91

2024 112 70 -41 89

2025 113 70 -44 90

Activități de asistență socială, fără cazare

Q88 2019 131 52 -79 88

2020 88 52 -36 84

2021 91 53 -38 79

2022 95 53 -42 78

2023 100 53 -47 77

2024 106 53 -52 78

2025 112 54 -58 81

Activități de creație și interpretare artistică

R90 2019 2787 2020 -767 2373

2020 2226 2020 -207 2206

2021 2326 2031 -295 2238

2022 2426 2056 -370 2278

2023 2526 2089 -437 2308

2024 2631 2127 -504 2359

2025 2740 2168 -572 2431

Activități ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor și alte activități culturale

R91 2019 209 208 -1 209

2020 193 209 16 194

2021 196 211 14 201

2022 196 213 16 203

2023 196 214 18 205

2024 196 215 19 207

2025 196 217 20 207

Activități de jocuri de noroc și pariuri

R92 2019 263 308 45 287

2020 219 350 131 232

2021 231 383 152 276

2022 231 411 181 303

2023 231 439 208 335

2024 231 466 235 358

2025 231 494 263 373

Activități sportive, recreative și distractive

R93 2019 1523 1442 -81 1479

2020 1316 1403 87 1325

2021 1316 1386 70 1337

2022 1382 1378 -4 1380

2023 1427 1364 -63 1396

2024 1452 1351 -101 1397

2025 1477 1338 -139 1402

Activități ale organizațiilor asociative

S94 2019 2599 2678 79 2642

2020 2599 2836 237 2623

128

2021 2599 2961 362 2708

2022 2599 3073 474 2789

2023 2599 3148 549 2874

2024 2599 3197 598 2922

2025 2599 3228 629 2939

Reparații de calculatoare, de articole personale și de uz gospodăresc

S95 2019 661 643 -18 652

2020 616 613 -3 615

2021 627 597 -30 618

2022 633 590 -42 616

2023 638 586 -52 612

2024 643 583 -61 610

2025 648 580 -69 611

Alte activități de servicii personale

S96 2019 2251 1952 -299 2090

2020 2135 1905 -230 2112

2021 2188 1886 -302 2098

2022 2298 1885 -413 2132

2023 2409 1883 -526 2146

2024 2521 1881 -640 2175

2025 2638 1878 -760 2227

Sursa: Calculele autorilor.

129

Anexa 10. Scoruri acordate componentelor EPL - Moldova conform Metodologiei

OCDE v3

Cod COMPONENTE EPL Scor

A. Concedieri individuale ale lucrătorilor cu contracte nedeterminate

REG1 Proceduri de preavizare 2

REG2 Întârziere înainte de începerea preavizării 0

REG3A Durata perioadei de preavizare la 9 luni 6

REG3B Durata perioadei de preavizare la 4 ani 4

REG3C Durata perioadei de preavizare la 20 ani 1

REG4A Plata indemnizației la 9 luni 6

REG4B Plata indemnizației la 4 ani 4

REG4C Plata indemnizației la 20 ani 2

REG5 Definiția concedierii nelegitime 4

REG6 Durata perioadei de probă 6

REG7 Despăgubire în urma concedierii nelegitime 1

REG8 Posibilitatea restabilirii în urma concedierii nelegitime 4

REG9 Timp maxim pentru formularea unei cereri despre concedierea nelegitimă

2

B. Angajare temporară

FTC1 Cazuri valabile pentru utilizarea contractelor pe durată determinată

0

FTC2 Numărul maxim de contracte succesive pe durată determinată

0

FTC3 Durata maximă cumulată a contractelor succesive pe durată determinată

1

TWA1 Tipuri de muncă pentru care angajarea agenției de muncă temporară (TWA) este legală

4,5*

TWA2 Restricții privind numărul de reînnoiri a misiunilor TWA 4*

TWA3 Durata maximă cumulată a misiunilor TWA 2*

TWA4 TWA: obligații de autorizare sau raportare 6*

TWA5 Tratamentul egal al lucrătorilor obișnuiți și al agențiilor la firma utilizator

6*

C. Reglementări suplimentare privind concedierile colective

CD1 Definiția concedierii colective 6

CD2 Cerințe suplimentare de notificare în cazul concedierilor colective

6

CD3 Întârzieri suplimentare implicate în caz de concedieri colective 3

CD4 Alte costuri speciale pentru angajatori în caz de concedieri colective

0

Rezultatele

Nivel 3 Inconveniente procedurale 0,33

Nivel 3 Preavizare și plata îndemnizației 1,29

Nivel 3 Dificultate de concediere 1,13

Nivel 3 Contracte pe durată determinată 0,13

Nivel 3 Angajarea temporară a agențiilor de muncă 2,25*

Nivel 2 Dispoziții suplimentare pentru concedieri colective 3,75

Nivel 2 Concedieri individuale și colective - contracte nedeterminate 3,04

Nivel 2 Contracte temporare 2,38 Surse: Estimările autorilor în baza Metodologiei OCDE v3 (*scor potențial în baza proiectului de amendare a

legislației)

130

Impressum Publicat de către

Deutsche Gesellschaft für

Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH

Oficii înregistrate

Bonn şi Eschborn, Germania

Programul de Dezvoltare Economică Durabilă /

Proiectul de Consiliere a Guvernului Republicii Moldova în politici economice

Piaţa Marii Adunări Naţionale 1, of. 450

MD-2033 Chişinău, Republica Moldova

Tel. +373 22 250 586

www.giz.de

Versiune

4 iunie 2020

Echipa CAI „Expert-Grup”:

Iurie MORCOTÎLO

Alexandru FALĂ

Vadim GUMENE

GIZ este responsabilă pentru conţinutul acestei publicaţii.

Din numele

Ministerului Federal pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare al Germaniei (BMZ)

şi al Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC)

studiul pieȚei muncii dinmei.gov.md/sites/default/files/document/attachments/studiu_piata... ·...

Documents