8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

1/44

Sociologie (Medicală) 4

Instituții  sociale   în  domeniul   sănătății.   Relații  fundamental

interacțiuni. Profesiuni în sănătate, relații de putere.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

2/44

Instituții (în sens sociologic/cultura

Ca să explicăm concepul de instituție (în sens sociologic/cultura întâi să înțelegem care sunt mecanismele din care se  naşte /

evoluează/  se reproduce identitatea   culturală  a unei  populagăsirea unui punct de început  al  societăţii şi  al  identităţii  colec

Pentru aceasta literatura  sociologică utilizează  un termen morice fenomen social pe care-l consemnează: anume acela de i

O tradiție, un fapt social este creația unei instituții, iar instituți

ei  o   sumă  de fapte recurente, consacrate.  Până  a exista o investită să coordoneze faptele sociale, oamenii au coexistatculturale. Numim cu acest termen orice  practică  sau activitacadrul unui grup. (Culturale, pentru  că ţin  de un anumit traantropologice pe care știința îl numește cultură)

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

3/44

Instituții (în sens sociologic/cultura

Instituțiile condiționează comportamentul iar societatea (viața soproces instituit. Societatea   şi acțiunile   individuale sunt   încascontext cultural în care se stabileşte ce tip de acţiuni sunt permi

 încurajate sau interzise. Acest context este articulat prin instituţcreează contextul cultural )

instituţiile derivă   din   două   baze largi de legitimare:   una   cereminstrumentală (T. Veblen);

Instituţiile ceremoniale sunt date de credinţele moştenite care legitimşi clasele sociale şi distribuţia puterii printr-o logică a distincţiei.

Instituţiile   instrumentale   sunt acelea care   legitimează şi motivorientate   către   rezolvarea problemelor   şi/sau pentru   dobândirea  majoritatea comportamentelor sunt o   mixtură între acțiuni   cereminstrumentale, problema reducându-se la găsirea dominanței.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

4/44

Instituții sociale - definiții

Instituțiile   (sociale) sunt un set de reguli formale sau reg

generatoare de ordine în raporturile sociale; ele "reprezintă regsau,  într-o  altă  exprimare, sunt  constrângeri   create de indiviz formă interacțiunii  umane.

Instituțiile   sunt seturi de reguli care   structurează interacțiun

moduri particulare..

Instituțiile reprezintă un set de reguli, proceduri de  înțelegerecomportament moral   și   etic desemnate   să constrângă   comindivizilor  cu scopul de a maximiza avuția sau utilitatea principiil

(definițiile lui Douglass C. North)

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

5/44

cadru de analiză a instituţiilor pe cinci dimen

1. Formalitatea   (formalismul) se   referă   la continua   codificainstituţiilor. Ele pot evolua informal, dar, pot fi create deliberat.conferă   putere acelei   instituţii şi oferă   de   regulă   avantajul   eindivizi raportat la propriile reguli.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

6/44

cadru de analiză a instituţiilor pe cinci dim

2. Domeniul  - se  referă la originea discursivă (motivația) a  institunatura lor; dacă ele, de exemplu, reprezintă o atitudine pentru inteo   acțiune (instituită), apoi se  referă  la faptul de a fi  publică,   sopublică) sau  privată. Instituţiile publice sunt articulările „oficiale” anormative   şi   rolul lor este acela de a facilita nevoile de   bconstrucţia socială.  Instituţiile  sociale (non-publice) se   referă   la sens comun,   înţelegem   prin normele culturale pentru un com

acceptabil. Instituţiile publice sunt mai vizibile fiind formale  şi  codificate (d

legi,   ordonanţe, regulamente) dar   şi instituţiile   sociale pot (contracte, clauze, înţelegeri, organizaţii, asociaţii). La rândul lor, şpublice pot fi informale

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

7/44

cadru de analiză a instituţiilor pe cinci dimens

3. Capacitatea, a treia dimensiune a unei instituţii - desemnează îsocială. Anumite   instituţii   nu pot fi sustenabile sub un anum„împărtăşire” colectivă. Din acest punct de vedere,   instituţiile impact, prin relevanţă şi chiar prin putere în rândul colectivităţilor.

4. Scara spaţială - instituţiile sunt mai mult sau mai  puţin localizamoravurile, credinţele, toate „au loc” undeva. Pentru oameni, viaţeste locală, deci raportarea lor este preponderent la locul  în car

instituţiile locale. Instituţiile locale, formale sau informale, publicese   articulează între   ele   generând   cultura   locală   (memoria   coledistinge acel spaţiu de alte spaţii.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

8/44

cadru de analiză a instituţiilor pe cinci dim

5. Temporalitatea   instituţiilor   -   instituţiile,   în   timp, pot fi   „înccultură, în timp ce altele sunt doar tranzitorii.  Însăşi  conceptul dpresupune nevoia unui timp minim de manifestare (fapte recurente

Dar, pe de altă parte, relaţiile sociale (mai ales cele economice) imde schimbare   permanentă   a unei   instituţii, adaptarea ei, sau instituţiei în sine. Rolul instituţiilor „pe termen scurt” este acela dschimbările şi ajustările incrementale din instituţiile încastrate.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

9/44

Instituțiile sănătății 

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

10/44

Instituția primară: Relația corp-individ(ca mefuncțional). Percepția corpului / igiena

Medicina, așa  cum este înțeleasă în termeni moderni, s-a conturat a jumătate  a sec XIX. Nici nu putea  să funcționeze după  principiile prdispune de un set de  cunoștințe  adecvat,   fără să știe  natura bolilor anatomică și mecanismul de   funcționare al corpului uman.

Este   ușor   de indus cum   percepțiile   asupra   sănătății   sunt   în relaț înțelegerea asupra corpului uman.

Numim acest fapt ca fiind o   INSTITUȚIE,  pentru faptul   că această corpului’’ sau  ‘’relație cu  corpul’’ determină instituția medicinei, implic(a înțelegerii sănătății)

Sănătatea este înțeleasă prin felul  în care ne înțelegem corpul.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

11/44

Instituția primară: Relația corp-individ(ca mefuncțional). Percepția corpului / igiena

Concepțiile despre corpul uman au evoluat

Primitiv:   Încarnare,   sacralitate   –   deci   intervenția medicală   era fie   întermediată prin relația cu divinitatea

Evul mediu: continuum între individ și  cosmos, afinitate între corp și  astre, materiei, evoluție a materiei, etc,   Așa se explică similitudinile între funcționaanotimpuri sau evoluții climatice (de ex. durerile legate cu schimbarea vremiconsiderată  pericol asupra corpului, expunere, anihilare a botezului, etc) (

sănătății cu astrologia)Modernismul: proces de individualizare prin descoperirea igienei (descoper

unitarizarea cu individul și dobândirea controlului asupra corpului)

Post-modern: corpul este structură organică a mecanismului funcțional: Așa transplantul de organe, organe artificiale,   operații  estetice, etc.   Fără   o adespre corp, nu am fi putut descoperi aceste metode.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

12/44

Relația medic-pacient

Relația dintre un medic și un pacient care este orientată spre ajutor din partea medicului către pacient pentru a face  față,problema de sănătate (Parsons, 1951).

Acest tip de   relație  este   în permanentă   schimbare   și în acdesfășoară pe un spectru de probleme.

De ex. o problematică: Medicul are/ a avut rolul dominant, dinvestit cu cunoștințele medicale și expertiza de care are nevopacientul are poziția subordonată orientată spre acceptare, renegociere în recomandarea de tratament oferită.

Relația  pacient-medic  continuă să  fie o  temă centrală în  teomedicală și de cercetare (dar va fi subiect la diciplina Etică).

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

13/44

Instituţia medicală

 O instituţie creată  pentru practica medicina.

Aşezământ –organizaţie fondat(ă) şi reunită pentru un scop legatvedea sănătatea ca fapt social)

Clinică   –  o  instituţie medicală condusă  de un grup de  speciainstituţie medicală care oferă îngrijire prelungită (ca în cazuri de breabilitare după boli cronice) sau prestează servicii medicale (disp

spital) Spital – o instituţie medicală unde oamenilor bolnavi sau răniţi li

medicale specializate (intervenții chirurgicale, tratamente, investig

Ambulatoriu- o instituție cvasi-informală (formalizată doar prin reprotocoale) care presupune tratarea medicală personalizată bazatmedical pacient (doctor-pacient)

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

14/44

Unitățile de Primire Urgențe/ Salvare/

Mecanismul sau procedura prin care  pacienții   care se  prezintă/UPU (Unitatea de Primire Urgențe) sunt evaluați și clasificați, la soo persoană competentă (medic ori cadru sanitar mediu), luând îstarea lor   clinică și   acuzele cu care se   prezintă,   corelate antecedentele acestora, stabilitatea funcțiilor vitale, potențialul dstării lor, necesitatea instituirii unui tratament sau a efectuării uno

precum și alte date considerate relevante, astfel încât să fie stabilcu care un pacient este asistat și nivelul de asistența necesară aces

Rol social /este un proces continuu, de gestiune   și   reevaluareapacienților până la plecarea din unități

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

15/44

Unitățile de îngrijire prelungităAzilul/Ospiciul/ Sanatoriul/îngrijirea la dom

Servicii cvasi-non-medicale furnizate pacienților bolnavi, cu un accent pe în

și implicarea familiei. Ospiciul, ca un concept de servire a bolnavilor, nu se  concentrează pe vi

ameliorarea simptomelor   ocupându-se de   aspectele psihosociale   ale moarte/îngrijire. Prietenii și rudele apropiate ale pacientului care sunt implic îngrijire   sunt considerate ca   făcând   parte din unitatea de   îngrijire. Oorganizate   și   ca programe de servicii operate de  către   spitale,  organizaț

agenții de sănătate acasă, sau organizații de voluntariat, cum ar fi grupurile r Serviciile de   îngrijire   la domiciliu de   către   familie   ridică  o serie de prob

inegalități de gen, nu sunt ‘’fiscalizate’’ (nu intră în costurile sistemului de săo pondere relativ   importantă în   economie   în condițiile creșterii speranț îmbătrânirii populației și a dezvoltării tehnologice care duce la prelungirea vgr)adului de ‘’cronicizare’’ a afecțiunilor incurabile)

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

16/44

SPITALUL

O facilitate de îngrijire  a sănătății  cu cel  puțin X?  paturi, care e

ca atare (spital) de către stat sau altă autoritate.

Primele spitale (în accepție asemănătoare cu cea de azi) au foscătre   romani   și răspândite în întreaga   Europa de Vest   în  pcreștine. Spitale medievale au fost în primul rând, centre pentrreligiei printre clasele de jos bolnavi  și răniți, dar și-au schimbmai târziu în așezăminte de îngrijire sau chiar case pentru ceitârziu în centre de asistare la moarte pentru cei  săraci. spitalesecularizate în urma Renașterii și Reformei (Cockerham, 1995).

Spitalul, așa  cum este   înțeles  azi ca un centru de tehnologieapărut la sfârșitul secolului al XIX-lea .

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

17/44

Spitalul

Aspecte statistice ale spitalului (dimensiunea, număr de paturi,

bazinete pediatrice, nr de doctori specialiști, etc. clasificare în fusistem)

Structură organizațională:

Formal,

foarte stratificat,

Cvasi-birocratic, și cvasi-autoritar, constând dintr-o birocrațiadministrativă, centralizată și o birocrație profesională desun personal informal, profesional medical, etc.

Spitalele, în consecință, au un sistem de autoritate dublu, unul și celălalt medical.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

18/44

Spitalul

Birocrația (ideală, formală)   - Max Weber (1978)   având

caracteristici:   ( 1 ) specializare ( diviziunea muncii ), bazat pe funcția de organizare rațională

  ( 2 ) centralizare a autorității, o ierarhie strictă de autoritate (organigramaportant făcute de către ocupanții pozițiilor de top,

  ( 3 )formalizarea, sisteme formale de reguli care   ghidează   aproape fielucrătorilor,

 ( 4 )impersonalitate (depersonalizare), separarea individului de rol, astfel încâsa are efecte minime asupra performanței de locuri de muncă,

  ( 5   )siguranța   locului de   muncă și   stabilitatea   organizațională,  efecte alederivate din organizația fiind mare de membri.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

19/44

Spitalul

 În contrast cu rigiditatea birocrației clasice, există o b

profesională care presupune

( 1 ) un corp de cunoștințe ezoterice care necesită extinsă și dezvoltarea competențelor personale și d

( 2 ) o etică serviciu care presupune bunăstarea clie

eficiența( 3 ) autonomia lucrătorilor, astfel încât profesionis

 încredințat lăsat să funcționeze fără supraveghere 1960) .

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

20/44

Spitalul

  Spitalul este un exemplu de   birocrație profesională. Comparativ cu   birobirocrație profesională  este  organizată în   jurul   livrării  de servicii   către cliendecât producția de bunuri. Ea are

( 1 ) o diviziune a muncii bazate pe  expertiză,   ceea ce face ca alocaractivităților mai puțin predispusă la o proiectare rațională a priori

( 2 ) Autoritatea   descentralizată,  deoarece deciziile importante nu sunautoritățile de la distanță,

( 3 ) reguli mai puțin formale, deoarece activitatea profesională este extreși variată

( 4 ) mai puțină depersonalizare, deoarece stima profesională și relațiile iingrediente care fac parte din funcția de terapie (activitățile pentru care es

( 5 ) mai puțină stabilitate, pentru că profesioniștii își dezvoltă  cariere accorganizației.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

21/44

Medicina & Societatea.

Instituția Medicinei.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

22/44

Medicii alopați / Medicina alopa

Medicul uzual a cărui  legitimitate este  clamată prin utilizarea medicale tradiționale dezvoltate din Europa.

Termenul "alopat", a fost inventat de Samuel Hahnemann (1755

german care a fondat homeopatia, pentru a distinge abordarea s

ceea ce el considera ca fiind o abordare  îngustă, centrată  pe medical (de alopatie), prea concentrată pe cauze unice,  și prea

pe ideea standard, potrivit   căreia   medicamentul ar trebui  calitate/natură contrară bolii (Coulter, 1980).

Cu toate acestea, medicii  alopați  au fost cei care au   îmbrățștiințifică și au evoluat pentru a deveni ceea ce se  înțelege astă(Jones, 1978).

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

23/44

Medicii homeopați / Medicina homeo

O abordare de vindecare  bazată   pe legea similitudinboala prin a prescrie medicamente care   stimsimptomatologie asemănătoare cu cea a bolii pentru dacă ar fi prescrise unei persoane sănătoase.

Motivul este că medicamentul va produce o ‘’boală sim

mai  slabă  pe care organismul o poate  depăși   cu  ușuacelași timp, o poate depăși în mod natural (Coulter 19Lonnquist, 1994)

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

24/44

Medicii osteopați/ Medicina osteo

 –   se   practică după   o   concepție   anatomo-fiziolog

(holistică)  de   funcționare  a organismului, bazata pe dependența reciprocă   dintre structura si   funcție,interioare de recuperare ale organismului care, sp

exterior de un efort minim curativ, duc ulterior la o vin

Medicul osteopat pune diagnostic   și tratează utiliz

manuale   blânde și   de mare rafinament,   acționeaasupra structurilor corpului pentru a restabili mobilita

Fondatorul osteopatiei este medicul Andrew Taylor

1917) http://www.aacom.org

http://www.aacom.org/http://www.aacom.org/http://www.aacom.org/

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

25/44

Medicii de ‘’medicină alternativ

Practicieni medicali care furnizează direct servicii de sănătate dade doctor   în medicină și   sunt/pot fi   solicitați   de   către paciefinanciare, culturale sau religioase.

Literatura de specialitate   îi menționează  pe  acești  practicieni cneortodocși,   deoarece   există întrebări   cu privire la   măsura practicieni aderă la_ sau respectă principiile științifice (Wardwell,

Printre alternative de practici   și   practicieni sunt: medicina(chiromanția) vindecătorii prin credință, vindecătorii populari, etc

Domenii aparte: acupunctura, practicile de tip yoga, bioenergia, n

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

26/44

Vindecătorii populari/ Medicina popul

Vindecători,   practicieni de   sănătate   a   căror  diagnostic, tratamtehnici reflectă convingerile culturale comune cu privire la cauzele

Vindecătorii  populari sunt adesea   identificați cu referire la un grexemplu, curanderas și curanderos sunt vindecatori populari mexdin America latină, vracii, etc).

Remedii, ritualuri, proceduri, idei și forme de tratament folosite de

pentru a avea grijă de propriile boli. Medicina  populară este un idei  și de tratamente, folosite în casă și transmise din  generațiemedicamente din plante sau medicamente fără rețetă și  suplimeale căror utilizări sunt influențate de practicile de marketing.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

27/44

Ocupațiile din sănătate

Termen general referindu-se la toți  furnizorii de servicii fie e

profesioniștii consacrați   (medici,   asistenți, farmaciști, dlucrătorii  auxiliari din sistem (tehnicienii de laborator,  terapanesteziștilor,   etc) dar   și   cei marginali sau alternativi (vracupunctura).

Problema care se pune este tocmai categorizarea (demarcare

categorii care este un fapt indus de societate). Judecarea lfuncție de nivelul de expertiză (titlul de ‘’profesie’’ fiind rezervcare   controlează  cognitiv domeniul sau au putere   î n termelegal (răspundere legală în domeniul medicinei) - medicii.

Important este că tot ei decid sau definesc ceea ce este ortodo

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

28/44

Diviziuni interne (ierarhii) și raporturi de p

Când   vine vorba de   medicină tendința   este de a considera-o

 profesional omogen   care   împărtășește  un set de interese comupractici precum și un sistem de instruire particularizat.  Această vspecial una externă sau una construită pentru mediul extern dintr-funcționalistă  asupra  societății. În plan intern, imaginea corpului diferențiată: pe profesii, pe prestigiu, pe   influență   in sistem, peprofesonală, pe recunoaștere socială (de ex. cei mai apreciați sunt c

Pentru a da totuși  o coerență diversității  de profesii medicale An(1992) utilizează noțiunea de segment  pentru a delimita o grupare confundată cu specialitățile medicale (deși există ierarhii și între spe

Un segment se distinge prin   câteva   criterii: tipul de   relaționarpacienții, metodologia și tehnicile utilizate, interese , relații și ima

pe care fiecare segment urmărește să ofere profesiei.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

29/44

Diviziuni interne (ierarhii) și raporturi de p

Prin urmare, fiecare segment este in curs de dezvoltare a u

profesionale

Hugues (1958) susține că identitatea profesională se dezvoltă pria patru componente: natura activității , concepția rolului , carierel

și   imaginea de sine. Pentru aceasta trebuie  să se adauge  relați între diversele componente.

Un doctor de medicina muncii, un medic de familie vs un specia

spital sau un   deținător   de cabinet particular nu pot avea   acasupra sistemului  și  asupra politicilor de urmat. Sau chiar   în sspecialități și, în funcție   de modul de   finanțare diferențele  importante

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

30/44

Ideologia sănătății

 Cumulează într-o societate sau grup social, ideile, valorile și doctrinele de îngrijirelegitimează  sau   justifică  normele de   sănătate și   comportamentele consacrate.

adesea modelate de interesele grup, în special de cei aflați la putere, dar, în generala valorile de bază ale unei societăți (Edelman, 1988).

  În termeni mai specifici, o ideologie medicală   se referă la sistemul de valori care juasupra modalității livrării de îngrijire medicală. O Ideologie de sănătate, este în temodul  în care o societate își construiește convingerile sale pe scară largă  cu prcomportament de sănătate și comportament de boală.

  Termenul   leagă  deci  structura   socială   cu  valorile sociale. De exemplu, valorilconfort material, libertatea   individuală, și   nevoia de realizarea duc la norm

 frumusețea  ca un efort competitiv just  și   legitim. Astfel de norme, de exemplu, in

de chirurgiei cosmetice ca un efort de sănătate valabil.

  Ideologia ar putea avea   consecințe  nedorite cum ar fi  creșterea tulburărilor   leneacceptate.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

31/44

Ideologia medicală

Ideologia,  între  alte caracteristici, are menirea de a legitima   justifica menținerea structurilor sociale existente (Edelman, 198

Din punctul de vedere al sociologiei critice, ideologia medicalăpropagandă țintită către  profesia  medicală  pentru a justifica vedere economic poziția favorabilă a profesioniștilor (Waitzkin,

Acceptarea pe scară largă a ideilor medicale și autoritatea confe(prin aceasta  înțelegând și medicina consacrată) este un rezuideologii sau un rezultat al medicalizării societății  (Conrad și Sch

Profesionalizarea

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

32/44

Profesionalizarea

Vorbim despre un proces istoric   așa-numit de MEDICALIZAcolectiv și autoritate care a variat în timp.

 În prima etapă vorbim de PROFESIONALIZARE: trecerea practunor persoane specializate. De exemplu, medicina   științificcâștigat  statura   și   legitimitatea destul de   târziu după  1800germenilor  ca principali generatori de boli)  și  de atunci se puexistenței sănătății  ca profesie cu o specializare.

Din al doilea deceniu al anilor 1900,   acești practicanți   "o

dobândit și   putere   publică și politică suficientă   pentru învățământul   medical   și    pentru a dispune de acordarea  practică.

A urmat o perioadă de dominare până în prezent (bazată și  pștiinței  care a furnizat  în permanență dovezi-argument pentru

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

33/44

Profesionalizarea

  Sporirea gradului de   cunoaștere și  de tehnologie a stimulat, de asemenprofesiilor conexe din domeniul sănătății.

 A crescut importanța veniturilor ca poziționare în accesul la sănătate, dar șinformare profesională a pacientului.

 Paralel cu aceste schimbări manifestate în statutul profesiei medicale au avorganizaționale și schimbări în relațiile dintre medici și pacienți, care au eval schimbărilor tehnologice.

 De exemplu,   creșterea cunoștințelor   medicale   și   tehnologice a nec

specializării medicale, rezultând în livrare de îngrijire fragmentată spațial punctul de vedere al medicilor,   această   nevoie de cooperare intra-specialități asortate, a redus la rândul ei autonomia individuală.

 Din punctul de vedere al pacienților, varietatea de specialiști în diverse locmomente a diminuat posibilitatea ca ei  să dezvolte relații profunde, de  îmedic personal, o tendință care subminează și dimensiunea etică a serviciil

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

34/44

(De)-Profesionalizarea

 În această perioadă, societățile medicale, asociațiile profesionale, personaspitale, asociații  medicale de stat, au  menținut  un monopol asupra fiec

furnizării de servicii de sănătate. Acest control profesional extraordinar adiminueze în anii 1960 (judecat după sistemul american)

Creșterea rapidă   a cheltuielilor pentru   sănătate   a cauzat   cerințe șresponsabilitate a costurilor, fapt care a produs  și   revizuirea puterii prodiminuarea puterilor statutare. Controlul profesional  și   autonomia s-acontinuare între anii 1970 și 1980, prin permanente măsuri de control a co

Din anii 1990, managementul corporativ al   facilităților   medicale   și   pasigurări de sănătate, au devenit amenințări grave pentru controlul profemăsura în care afectează foarte mult deciziile de tratament

Mass-media a ‘’democratizat’’ accesul la sursele alternative

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

35/44

De-Profesionalizarea

De prin anii 70, profesia medicală a întâmpinat o varietate de frontieră’’   sau   ‘’de rol’’,   sau privind   ‘’profesiile   din   sănătrevendicau pe termen lung, cum ar fi asistenta medicala, ter

farmacie, precum   și   rolurile din   sănătate   recent dezvoltattehnicieni medicali, practicieni   asistență medicală,   asistentamoașe.

Aceste schimbări interne în medicină au fost însoțite de schim

societale, cum ar fi depersonalizarea   relațiilor   din societatecreșterea   litigiilor. Mai mult   decât atât, în   epoca  postmodștiința este contestată de sisteme de credințe alternative, dintsunt creații de marketing de masă și de publicitate mass-media.

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

36/44

De-Profesionalizarea

Astfel, medicii și alți profesioniști trebuie să  concureze pentrcompanii care   promovează opțiuni   comportamentale dcompanii de suplimente alimentare si vitamine, dispozitive d

sisteme de   ‘’vindecare spirituală’’   sau trebuie   să   se combaterea unor eventuale contestații.

 În cele din  urmă, deși  are jurisdicție asupra unui corp de  custatură profesională,   profesia  medicală   depinde de   forțele   e piață,   procesele politice  și  convingerile publice, precum  și  de

organizare a muncii.

Medicalizarea

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

37/44

Medicalizarea

Termenul este frecvent utilizat de   către   sociologi pentgestionare/preluare de către medici a unui nou domeniu de intsensul acestui termen poate varia în funcție de contextul în careastfel  încât același cuvânt poate acoperi uneori  tendințe aprounele aspecte.

 Acesta este cazul atunci   când   vorbim de "medicalizarea

sociale", pe de o parte,   și   "medicalizarea a unui anumit medicină", pe de altă parte.

Medicalizarea

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

38/44

Medicalizarea

 În primul caz avem de a face cu o extensie a domeniului medicinei asocial, prin producerea de norme, conduite, comportamente, modu

de lucru care au originea în considerente din lumea medicală (de exea devenit un subiect de   natură medicală,   consumurile de  substaaspecte de devianță și criminalitate au devenit probleme medicale)

Această mișcare  a fost  posibilă  prin  creșterea în   eficacitate a medmedicale), și de asemenea, din cauza progresului cercetării, care a dunoi domenii de investigare, noi oportunități. De exemplu,   alime

problemă de asigurare a hranei, prin progresul social și  tehnologic înmulțirea   surselor de   hrană și   introducerea chimicalelor a ajmedicală prin generarea problemelor (sociale) de obezitate și tulbură

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

39/44

Medicalizarea

 În   al doilea caz, termenul are tocmai sensul invers, ddomeniului la   cunoștințele  medicale cele mai legitime.   Aceeste de a aduce medicina la metodele centrate pe medicin

care face trimiteri doar la   funcționarea biochimică   a orgstudiul acțiunii medicamentelor asupra funcționalității biologi

 întoarcerea la "obiectivism medical„ legat de teoriile comport

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

40/44

Medicalizarea ca efect negativ. Iatro

  Critica adusă acestei colonizări  medicale asupra vieții  cotidiene se înscrie pe tre

 Iatrogenia* clinică – consecința nefastă la nivel fiziologic și psihologic a unui sun supraconsum de îngrijire medicală și medicamente, în  care efectele secundsunt mai importante decât efectele benefice.

 Iatrogenia socială- în  termeni sociologici, construcția profesională a  stării de  rolurilor sociale de ‚’’bolnavi’’ din ce în ce mai elaborate. Ocaziile de a fi considde   reglementările  de pe   piața   muncii, sau din nomenclatorul medical s-auexemplu, diferitele etape ale vieții, reprezintă tot atât de multe   potențiale  pat

copilariei, graviditatea,   bătrânețea   ...)   și   implicit   necesită specialiști aroginecolog, gerontolog ...). Din punct de vedere social, medicina   mode"inițiatoarea" (la originea), unor serii de boli.

*Iatrogenia=Iatropatie   sau   Patoiatrie,   definește   o stare   patologică indusă   demijloacele pe care acesta le pune   în operă   pentru atingerea scopurilor sale, r

diverselor boli.

Iatrogenia structurală/ Medicalizarea

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

41/44

Iatrogenia structurală/ Medicalizarea=schimbare socială

Dar punctul central al analizei este ceea ce numim "iatrogenia strsocietățile tradiționale,  omul a fost   în măsură să  dea un sens (teosocial ... )   suferințelor  sale, bolii lui,  și  aceasta i-a permis  să  supoboala și să-și reducă anxietatea.

‘’CUNOAȘTEREA   cu   precizie’’   din medicina   modernă privează  interpretare a bolii sale, el devenind un subiect pur pasiv. Neputinc

bolii, pacientul nu mai poate gestiona durerea lui și o suportă mai gre

acest comportament aparent contra - productiv al medicinei est

internalizării de către medici a ideologiei medicale.

Alt proces conex - Morbiditatea societății industriale (care dă ocazia se plasa într-o poziție de vulnerabilitate față în față cu societatea dep

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

42/44

Medicalizarea/ Monopolul profesiei medica

Monopol legitim al expertizei tehnice (cunoștințe greu accesibile altora)

Monopol cognitiv dat de un vocabular incomprehensiv (și chiar de un scris) Monopolul dat de o putere politică dobândită în  timp (de exemplu, min

este MEDIC, ministrul apărării nu este militar (teoretic))

Autoproclamarea ca reprezentanți ai interesului pacienților

Sursa acestei puteri medicale este   în   primul   rând legată   de   importandomeniului în  care medicii sunt responsabili: implicați în gestionarea viețbolii, medicii   îndeplinesc   o   funcție   care timp de secole a fost   ech(vindecătorii tradiționali și vrăjitori). Cu toate acestea, de la medicina secoreușește să impună  abordarea   tehnică și științifică împotriva   practiciloreligioase. Dar această mișcare se bazează pe descoperirile medicale, careca DOVEZI

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

43/44

Medicalizarea/ Monopolul profesiei med

Pe lângă această capacitate "cognitivă " se adaugă și acea capacitatpolitic,   reală   sau  percepută,   capacitatea de a presa guvernul.  Î

oamenii din sector pot reprezenta corpuri electorale semnificative profesiunilor corelate cu sistemul), apoi medicii, cel puțin în parteun mare prestigiu   în rândul  publicului care ar se traduce in   inpacienților lor.

  În țările   cele mai dezvoltate, medicii sunt  organizați în   mod colectiv împotriva concurenței din partea practicanților neprofesioniști și de a ob

de stat în practica medicală.   Cu monopolul legitim al managementului sistemului   și   definirea pr

politicilor de   sănătate,   medicii pot   influența   astfel   și percepția   altoguvernării

8/18/2019 Curs 4 SM RO 2015.pdf

44/44

De-medicalizarea

Două perspective: SOCIAL  NEUTRĂ=  Proces ideologic  și  politic prin care profe

pierde din   influența  sa asupra unor variate aspecte din soIllich,1976).

DEVIANȚĂ   = Proces politic   și   ideologic prin care profesia  agent de control social pierde din   influența   sa asupra pr

comportamentelor sociale de la statutul de  boală,   la statnegativă. (sau devianță neintenționată vs.  devianță volitivă-dependența de heroină de la condiție medicală a trecut la cocriminal)