buletin enciclopedic nr 1

8/19/2019 Buletin Enciclopedic Nr 1

1/116

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE STUDII ENCICLOPEDICE

BULETIN ENCICLOPEDICPublicație de istorie a ştiinţei şi studii enciclopediceNr. 1, 2011

C h i ş i n ă u , 2 0 1 1


2/116

BULETIN ENCICLOPEDIC

Publicaţie de istoria ştiinţei și studii enciclopedice. Nr. 1, 2011

Fondator: Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Redactor-şef:Constantin Manolache, doctor în ştiinţe politice, conferenţiar universitar

Secretar responsabil:

Ion Xenofontov , doctor în istorie

Colegiul de redacţie:Mihai Cimpoi, academician; Mircea Bologa, academician; Demir Dragnev , membru cores-pondent; Andrei Eșanu, academician; Maria Duca, academician; Valeriu Canțer, academician;Eugen Nicolae, doctor în istorie, cercetător științific gr. I (România, București); Boris Malițki,doctor habilitat în economie, profesor (Ucraina, Kiev); Vladimir Popik , doctor în istorie(Ucraina, Kiev); Didina Ţăruş, doctor în economie; Doru Radosav , doctor în istorie, profesoruniversitar (România, Cluj-Napoca); Mihai Adauge, cercetător științific; Ion Jarcuțchi, doc-tor în istorie, conferențiar cercetător; Antonio Sandu, doctor în filosofie (România, Iaşi);Mikola Jelezneak , doctor în filologie, conferenţiar universitar (Ucraina, Kiev); Uildan Saitov ,

doctor în filosofie (Bașkortostan, Ufa); Clara Agliullina, cercetător științific (Bașkortostan,Ufa); Snejana Milceva-Nikolova, cercetător științific (Bulgaria, Sofia)

© Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2011


3/116

3

S U M A R

CUVÂNT-ÎNAINTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

STUDII ENCICLOPEDICE

Constantin MANOLACHE, Didina ŢĂRUŞ, Ion XENOFONTOV

ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICEÎN ELABORAREA ENCICLOPEDIEI MOLDOVEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

Liliana CONDRATICOVA

SURSE ENCICLOPEDICE ÎN ELABORAREA COMPARTIMENTULUI

„ARTELE PLASTICE” AL ENCICLOPEDIEI MOLDOVEI . . . . . . . . . . . . . . . 16

ISTORIA ŞTIINŢEI

Valerian BALAN, Sergiu BĂDĂRĂU

ŞAPTE DECENII DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR HORTICOL (1940–2011) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

Marin USATÂI

SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR IHTIOLOGICE . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 Leonid VOLOŞCIUC

INSTITUTUL DE PROTECŢIE A PLANTELOR ŞIAGRICULTURĂ ECOLOGICĂ. FILE DE ISTORIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

Ion JARCUŢCHI

CONTRIBUŢII LA STUDIEREA ACTIVITĂŢII ARHIVISTICE ŞIŞTIINŢIFICE A COMISIEI GUBERNIALE ŞTIINŢIFICEA ARHIVELOR DIN BASARABIA (1898–1903) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Alexandru TELEUŢĂ, Eugen ALEXANDROV

REALIZĂRILE GRĂDINII BOTANICE (INSTITUT)A ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

CERCETĂRI BIOGRAFICE

Анатолий ШУШКОВСКИЙ

ОСОБЕННОСТИ НАПОЛНЕНИЯ СТАТЕЙО НАУЧНЫХ РАБОТНИКАХ В ОТРАСЛЕВЫХ ЭНЦИКЛОПЕДИЯХУКРАИНЫ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66


4/116

4

Олег САВЧЕНКО

ПРОБЛЕМЫ СОЧЕТАНИЯ ТВОРЧЕСКОГО И НАУЧНОГОНАСЛЕДИЯ В СТАТЬЯХ-ПЕРСОНАЛИЯХ «ЭНЦИКЛОПЕДИИСОВРЕМЕННОЙ УКРАИНЫ» . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

Valentina COPTILEŢ, Mihai TAŞCĂ

ELENA ARAMĂ – PRIMA FEMEIEPROFESOR UNIVERSITAR, DOCTOR HABILITAT ÎN DREPTDIN REPUBLICA MOLDOVA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Виталий СЫРФ

МИХАИЛ ПЕТРОВИЧ ГУБОГЛУ. БИОБИБЛИОГРАФИЧЕСКИЙОЧЕРК (к 100-летию со дня рождения) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87

APARIŢII EDITORIALE Andrei EŞANU

O EDIŢIE IMPORTANTĂ DESPRE SIMBOLURILE NAŢIONALE ALE REPUBLICII MOLDOVA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

Constantin MANOLACHE, Ion XENOFONTOV

ENCICLOPEDIA ARMATEI ROMÂNE. BUCUREŞTI: ED. CENTRULUITEHNIC-EDITORIAL AL ARMATEI, 2009, 1354 P. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

CERINŢE DE PREZENTARE A ARTICOLELOR ŞTIINŢIFICESPRE PUBLICARE ÎN REVISTA „BULETIN ENCICLOPEDIC” . . . . . . . . . 111


5/116

5

C O N T E N T S

FOREWORD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

ENCYCLOPEDIC RESEARCH

Constantin MANOLACHE, Didina ŢĂRUŞ, Ion XENOFONTOV

THEORETICAL ASPECTS OF THE MOLDOVA ENCYCLOPEDIA . . . . . . . . . . 8

Liliana CONDRATICOVA

ENCYCLOPEDIC SOURCES USED FOR THE ELABORATIONOF THE COMPARTMENT OF “VISUAL ARTS” OF THE“ENCYCLOPEDIA OF MOLDOVA” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

SCIENCE HISTORY

Valerian BALAN, Sergiu BĂDĂRĂU

70’th ANIVERSARY OF HORTICULTURE WITHINTHE HIGHER EDUCATION (1940–2011) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

Marin USATÂI

A BRIEF HISTORY OF ICHTIOLOGICAL RESEARCH . . . . . . . . . . . . . . . . . .

29 Leonid VOLOŞCIUC

INSTITUTE OF PLANT PROTECTION AND ECOLOGICAGRICULTURE. PAGES OF HISTORY . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

Ion JARCUŢCHI

THE CONTRIBUTION OF THE GUBERNIAL SCIENTIFIC BOARDOF ARCHIVES FROM BESSARABIA (1898–1903) TO THE STUDYINGOF THE SCIENTIFIC AND ARCHIVISTICACTIVITY . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Alexandru TELEUŢĂ, Eugen ALEXANDROV

THE ACHIEVEMENTS OF THE BOTANIC GARDENOF THE MOLDOVA SCIENCE ACADEMY . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

SCIENTIFIC BIOGRAPHIES

Anatolii SHUSHKOVSKII

FEATURES OF THE ELABORATION PROCESSOF THE ARTICLES ABOUT SCIENTIFIC RESEARCHERSIN SPECIALIZED ENCYCLOPEDIAS PUBLISHED IN UKRAINE . . . . . . . . . 66


6/116

6

Oleg SAVCENKO

DIFFICULTIES OF COMBINING ARTISTIC AND SCIENTIFICHERITAGE IN ARTICLES ABOUT FIGURES FROM“CONTEMPORARY UKRAINIAN ENCYCLOPEDIA” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

Valentina COPTILEŢ, Mihai TAŞCĂ

ELENA ARAMA – PROFESSOR, PHD IN LAW . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Vitalii SÂRF

M. P. GUBOGLU. BIO-BIBLIOGRAPHYC EPITOME(On the ocasion of the 100’th Aniversary) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87

PUBLICATIONS

Andrei EŞANU

AN IMPORTANT PUBLICATION ABOUT THE NATIONALSYMBOLS OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

Constantin MANOLACHE, Ion XENOFONTOV

THE ROMANIAN ARMY ENCYCLOPEDIA. BUCHAREST:PUBLISHING HOUSE “CENTRUL TEHNIC EDITORIALAL ARMATEI”, 2009, 1354 PAGES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

REQUIREMENTS FOR THE SCIENTIFIC ARTICLES

THAT ARE PRESENTED FOR PUBLICATION IN THE“ENCYCLOPEDIC BULLETIN” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111


7/116

B U

L E T I N

E N C I C L O P E D I C .

R E V I S T A

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1

7

CUVÂNT ÎNAINTE

Profunzimea şi dinamica schimbărilor din lumea contemporană, ritmurileaccelerate ale cercetării şi inovării generează o creştere progresivă a volumuluide informaţii, astfel încât cititorul poate fi nu doar copleşit, ci şi derutat de torentulde subiecte şi de volumul imens de informaţii care provine din diverse domeniiale cunoaşterii. În acest context, publicaţia de studii enciclopedice şi de istorie aştiinţei „Buletin Enciclopedic” îşi propune drept obiectiv distinct introducerea încircuitul ştiinţific a rezultatelor cercetărilor de profil, contribuirea la diseminareaşi asimilarea practicilor privind specificitatea studiilor enciclopedice, ale celorde istorie a ştiinţei și a celor de elaborarea lucrărilor enciclopedice cu caracteruniversal sau de ramură.

Revista îşi propune abordarea unei problematici vaste, multidisciplinare, defactură enciclopedică. Vor fi propuse atenţiei comunităţii ştiinţifice şi publiculuilarg date inedite, sinteze ce vor reecta domenii precum: elaborări enciclopedice,realizate inlusiv la interferenţa diferitor ştiinţe; aspecte teoretice şi practice privind selectarea şi organizarea repertoriului tematic şi terminologic al lucrărilorcu caracter enciclopedic (universale, tematice); definirea ordinii enciclopedice(metode de clasificare sistematică a ştiinţelor şi artelor, identificarea termenilorcorelaţi şi stabilirea referinţelor în cadrul organizării alfabetice a acestoraetc.); polisemia/omonimia termenilor ştiinţifici multidisciplinari; modele destructură, stil, conţinut ale articolelor enciclopedice; cercetări scientologice,istoria şi metodologia ştiinţei, istoria ştiinţelor naturale, exacte şi socio-umaniste;istoriografia şi izvoarele istorice ale ştiinţei; istoria Academiei de Ştiinţe aMoldovei şi a instituţiilor din sfera ştiinţei şi inovării; cercetări biografice ş.a.

„Buletinul Enciclopedic” va tinde să devină o platformă de conexiune acercetării din diverse domenii ale ştiinţei şi artelor. Publicaţia va promova noiidei, paradigme, va supune dezbaterii subiecte sensibile, ceea ce va contribuiindiscutabil la dezvoltarea ştiinţei în ansamblu. Totodată, va accentua necesitateaunificării limbajului de specialitate, a unei abordări riguroase a termenilorştiinţifici multidisciplinari.

Colegiul de redacţie


8/116

I N S T I T U T U L D E S T U D

I I E N C I C L O P E D I C E A L A C A D E M I E I D

E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

8 1 Institutul de Studii Enciclopedice al AŞM

Dr., conf. univ. Constantin MANOLACHE,dr. Didina ŢĂRUŞ, dr. Ion XENOFONTOV 1

ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE

ÎN

ELABORAREA

ENCICLOPEDIEI

MOLDOVEI Se argumentează necesitatea elaborării, în etapa actuală de reconsiderare a valo-

rilor, a unei Enciclopedii universale, care să tezaurizeze cunoştinţe multidisciplinare, selectate şi sistematizate prin prisma principiilor, metodelor ştiinţice contempo-rane, bazându-se pe principiile valorilor general umane, pe aplicarea paradigmelor,concepţiilor şi viziunilor ştiinţice consacrate, concentrarea resurselor intelectuale, re-

spectarea normelor deontologice ş.a. Sunt prezentate etapele realizării Enciclopediei,consideraţii privind metodele de structurare şi organizare a cunoştinţelor enciclope-

dice. În calitate de elemente conceptuale fundamentale ale ordinii enciclopedice suntconsiderate clasicarea-cadru a ramurilor ştiinţei, cu aplicarea metodei arborelui, aso-ciat cu o innitate de posibilităţi de reprezentare a realităţii, marcarea termenilor dupăapartenenţa la ramurile ştiinţei şi referinţele la termenii corelaţi. Concepţia artisticăvizează modul de utilizare a materialului ilustrativ care va completa în mod organictextul Enciclopediei.

Adaptarea şi actualizarea potenţialu-lui naţional de cunoaştere, valorificareaexperienţei internaţionale, inclusiv prinactivităţi de cercetare enciclopedică, con-stituie un factor esenţial al formării uneinoi mentalităţi într-o societate aată întranziţie. Aceasta se asociază cu recon-siderarea valorilor, cu revenirea, în multesfere, asupra elementelor de conceptua-lizare şi cu instituţionalizarea unor noiconcepte în domeniile economic, institu-ţional, juridic, politic ş.a., dar şi în educaţieşi cultură. Totodată, extinderea utilizăriicorecte a acestora necesită surse de noicunoştinţe şi informaţii, cu caracter spe-cial sau universal, cum sunt dicţionareletematice, enciclopediile universale şitematice etc., acestea contribuind şi la

unificarea şi standardizarea limbajului. Înacelaşi timp, mutaţiile de ordin tehnologic

ce se produc în mediile digitale de orga-nizare şi acces la cunoştinţe, cum ar fi hip-ertextul, reţelele interconectate şi spaţiilevirtuale, generează dileme legate de apari-ţia unei noi forme de enciclopedism, a unornoi moduri de lectură şi de gândire.

Editarea unei noi enciclopedii consti-tuie un răspuns firesc şi necesar acestorschimbări radicale şi cerințelor de in-formare. Precedenta lucrare de acest gen

Enciclopedia Sovietică Moldovenească,editată în 8 volume în anii 1971–1981,este în multe privinţe depăşită. Ast-fel, se resimte acut atât imperativulactualizării cadrului de concepere, câtşi al deideologizării, prin reevaluarea pecriterii ştiinţifice a unor spaţii tabuizate,fapte, evenimente, personalităţi. Bazele

cadrului instituţional pentru o lucrare deatare anvergură au fost puse prin consti-

Preliminarii

STUDII ENCICLOPEDICE


9/116

9

B U

L E T I N


R E V I S T Ă

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1tuirea, în anul 2007, a Comisiei Naţionale

pentru pregătirea editării Enciclopediei Moldovei şi pentru crearea InstituţieiPublice Enciclopedia Moldovei. În cadrulunei societăţi bazate pe cunoaştere şi in-ovare demersul are drept obiectiv forma-

rea personalităţii individului, facilitareaaccesului publicului larg la informaţiitematice şi universale, înglobate în ediţiienciclopedice. Realizarea acestui obiec-tiv imprimă Enciclopediei Moldovei (încontinuare – Enciclopedia) un caracteruniversal, general, un nivel înalt desistematizare şi de generalizare a ansam-

blului de cunoştinţe despre lume, ea con-

stituind un veritabil instrument de infor -mare şi de orientare în cele mai diversedomenii. Fiind parte organică a acesteilumi şi a cunoaşterii ei intelectuale, Re-

publica Moldova este, totodată, şi subiectal interpretării, prin savanţii şi experţiicare vor elabora Enciclopedia, în bazaunei abordări proprii, drept contribuţieoriginală la autocunoaşterea umană.

Enciclopedia va oferi informaţii co-recte şi sigure din toate domeniile cunoaş-terii contemporane, fie la subiecte tratateîn texte scurte, de iniţiere, fie la subiec-te tratate amplu, în articole de sinteză.În această ordine de idei, Enciclopedia vatrebui să se impună ca un produs culturalcompetitiv, sub multiple aspecte, alăturide ediţii similare. Instrumente precum marcarea, clasificarea şi referinţele vor

permite accesul la informaţii corelate, or -ganizate pe diverse niveluri ierarhice.

Principiile de elaborare a Enciclopediei

În procesul cercetărilor ştiinţifice deela borare şi editare a Enciclopediei, sevor respecta următoarele principii :

• Luarea în considerare a valorilor ge-neral umane, care pun în centrul atenţiei

omul, cu întreaga sa activitate materială şispirituală, aată în armonie cu universul, cu

legile naturii şi societăţii, prin respectareadrepturilor fundamentale ale lui. Anumiteacţiuni negative generate de oameni (cata-clisme naturale, ecologice, răz boaie etc.)vor fi prezentate prin prismă instructiv-educativă, în vederea evitării lor;

• Concentrarea resurselor intelectua-le, prin valorificarea resurselor umane,materiale, informaţionale etc., în vederea

prezentării acţiunilor, fenomenelor şi con-cepţiilor despre civilizaţia naţională şiuniversală;

• Prezentarea informaţiilor sintetice înbaza paradigmelor, concepţiilor şi vizi-unilor ştiinţice consacrate, evitând sno-

bismul, ideologizarea şi mistificarea;• Echidistanţă, obiectivitate, respecta-re a normelor deontologice şi imprimareaunui caracter ştiinţific informaţiilor.

Valorificând principiile în cauză şiţinând cont de dinamica civilizaţională,

Enciclopedia va prezenta cunoştinţele uni-versale multidisciplinare, sistematizate şiaccesibile, ca o radiografie a realităţiicomplexe, prin prisma metodelor şi in-strumentelor ştiinţifice actuale.

Etapele realizării Enciclopediei Procesul de cercetare, elaborare şi edi-

tare a Enciclopediei constă din următoa-rele etape logice, nu neapărat consecutiveîn timp, fiind posibilă realizarea simulta-nă a unora din ele:

• Documentare şi armonizare, selecta-

rea ramurilor ştiinţelor/artelor, clasifica-rea tematicii;

• Elaborarea registrelor ramurale şi a Registrului general de termeni, expertizalor, stabilirea coraportului între volumularticolelor;

• Elaborarea Concepţiei grafice, artis-tice şi ilustrative a Enciclopediei;

• Elaborarea Recomandărilor metodi-

ce pentru autori şi redactori;• Organizarea cercetării conform di-


10/116



E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

10

recţiilor prioritare, constituirea colectivu-lui de autori şi experţi;

• Elaborarea articolelor enciclopedice;• Expertiza, redactarea ştiinţifică şi li-

terară a articolelor;• Tipărirea versiunii pe hârtie şi lan-

sarea versiunii pe internet a volumelor Enciclopediei.

Metode de cercetare şi modul de prezentareÎn funcţie de specificul noţiunilor,

obiectelor şi proceselor analizate, în elaborarea materialului Enciclopediei se voraplica metode şi instrumente adecvate

de cercetare, structurare şi prezentare şti-inţifică. Pentru a facilita accesul la o infor-maţie pragmatică sau epistemică, se reco-mandă utilizarea, prin prisma obiectivităţiişi interdisciplinarităţii, a metodelor decercetare analitico-descriptive, comparati-ve, a deducţiei şi inducţiei, a sintezei etc.

La elaborarea şi prezentarea articolelorse vor respecta recomandările metodice, care conţin cerinţe şi criterii privind re-gistre de termeni, modele de structurăşi expunere a conţinutului articolelor,recomandări privitoare la volumulinformaţiei în funcţie de importanţa şiactualitatea temei, la materialul ilustra-tiv corespunzător (fotografii, tabele, dia-grame, hărţi etc.), precum şi privind apli-carea referinţelor la articolele ce trateazătemele corelate.

Metode de structurare şi de orga-nizare a cunoştinţelor enciclopedice Enciclopedia constituie o conjuncție

între totalitatea cunoştinţelor pe care leînglobează şi metodele de structurare şi deorganizare a lor. Respectiv, orice proiectenciclopedic este un proiect cultural, decercetare şi editare, ce vizează selectarea,

tezaurizarea/organizarea cunoştinţelor ge-nerate în ramurile cunoaşterii, în vederea

diseminării acestora. Organizată de regu-lă în ordine alfabetică, prin definiţie, enci-clopedia este considerată fragmentară, undiscurs discontinuu, fracţionat, ceea ceimplică diverse metode pentru refacereaimaginii globale a cunoştinţelor generale

sau specializate. În general, experienţa is-torică relevă diverse modalităţi de a ordo-na cunoştinţele în cadrul enciclopediilor,dar tentativele în cauză se confruntă mereucu două provocări: una teoretică, privindunitatea de cunoştinţe pentru a reunificaşi edita un întreg; a doua operaţională,vizând instrumentele necesare pentru ac-cesul la aceste cunoştinţe. D. Diderot şi

J. D’Alembert, în Encyclopédie ou Dic-tionnaire raisonné des sciences, des artset des métiers (17 volume, suplimentatede 11 volume de planşe, 1751–1772), audefinit enciclopedia ca pe o „înlănţuirede cunoştinţe”, metoda oferind cititoru-lui accesul la materiale elaborate şi legateîntre ele, înrudite tematic. Structura triplăde organizare a cunoştinţelor, dezvoltatăde D. Diderot, constă din lista alfabeticăsimplă; arborele ierarhizat de clasifica-re a ştiinţelor ce reprezintă cunoştinţeleumane; referinţele de la un articol la altul,

pentru reprezentarea afinităţii dintre ma-terii. Referinţele constituie un mod de acompleta ordinea alfabetică, o „hartă” cereface legăturile dintre articolele disper -sate, aate în dezordine din perspectivaraporturilor de conţinut existente între ele.

Pentru a defini structura unui marefond coerent de cunoştinţe enciclopedice,una dintre căi constă în aplicarea meto-delor indexării şi clasicării articolelor,care plasează fiecare articol în mediulsău tematic, cronologic, cultural, adicăîntr-

un perimetru de interdependenţe cedefinesc integritatea enciclopediei, fie

prin înrudirea de sens (fixată în Index), fie

prin înrudirea tematică (fixată în Arborelede clasicare). În articole se prezintă in-


11/116

11

B U

L E T I N


R E V I S T Ă

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1formaţia semnificativă, elaborată, obiec-

tul fiind noţiunile şi temele. Totodată,articolele sunt însoţite de un număr de re-ferinţe intercalate, numite corelate. Aces-tea corespund subiectelor ce n-au fost tra-tate autonom, ci în cadrul articolelor mai

generale, la care se fac referinţele. Astfel,orice noţiune este abordată în corelaţie cualtele şi enciclopedia îşi recapătă caracte-rul sistematic.

Sub aspect practic, în vederea evită-rii repetărilor, divergenţelor de tratareşi a incompletitudinii, toate raporturileîntre noţiuni/teme se stabilesc înainte deredactarea articolelor. Metoda de înlăn-

ţuire, complementaritatea generalului cu particularul ghidează cititorul, acesta ur -mând interconexiunile dintre noţiuni peverticală, precum şi pe orizontală, întrenoţiunile din cadrul unei discipline şi în-tre cele din discipline diferite.

Analiza experienţei în domeniu atestăimportanţa tratării riguroase a aspectelorselectării, clasificării şi organizării textu-

lui, adaptării metodelor adecvate. Prin-tre clasificările tematice aplicate pentrustructurarea enciclopediilor contempora-ne, este reprezentativă cea a Enciclope-diei Universalis, care include 22 de teme/ramuri de clasificare, constituind o dez-voltare a arborelui clasic utilizat în enci-clopedia lui D. Diderot şi J. D’Alembert.

Clasifcarea-cadru a tematicii

Enciclopediei

În contextul coexistenţei şi întrepă-trunderii mediului cultural cu celelaltemedii, Enciclopedia poate fi asociată cuun câmp infinit de problematici, în caresunt delimitate diverse direcţii prioritareşi focalizări. Acest câmp reprezintă rea-litatea vie a cunoaşterii, definită, inter -

pretată de ştiinţe şi arte prin intermediul

teoriilor, conceptelor etc., şi poate fi în-cadrat în următoarele arii tematice:

• Formaţiuni naturale (universul, pămân-tul, continentele etc.), date privind geo-logia, geografia fizică, ora şi fauna, po- pulaţia (demografia), aspectele ecologiceetc.;• Regiuni geopolitice (Asia, Europa etc.),

ţări, teritorii, unităţi administrativ-teritoriale;• Unităţi naţionale şi etnice: naţiuni, gru- puri etnice, minorităţi naţionale şi cultura-le, graiuri, dialecte;• Instituţii (naţionale şi internaţionale) – politice, administrative, economice, dedrept, sociale, educaţionale, ştiinţifice, ar -tistice ş.a.;• Domenii de activitate – economie, po-

litică, ştiinţă, medicină, educaţie, litera-tură, artă, sport şi agrement ş.a.;• Formaţiuni istorice (civilizaţii, state), pe-rioade istorice (epoci), evenimente istorice;• Sferele conştiinţei: mituri, religii, ideologii;• Noţiuni semnificative cotidiene, ştiinţifi-ce, tehnice, filosofice etc.;• Personalităţi marcante.

Infinitatea posibilităţilor de reprezen-

tare a temelor se asociază cu infinitateacunoaşterii şi conduce la opţiunea pen-tru metoda arborelui în acest scop, acestavantaj deosebind-o de metoda segmen-telor cercului (aplicată în enciclopedia

Britannica), care se asociază cu un spaţiulimitat. Printre argumentele în favoareaclasificării cunoştinţelor enciclopedicedupă apartenenţa la ramurile ştiinţei şi ar -telor, îl regăsim şi pe cel care constituiedefiniţia noţiunii „enciclopedie”, dată deDEXI (2007), în a doua parte a ei: „tipde lucrare lexicografică de mare întinde-re, care... cuprinde cunoştinţe amănunţitedintr-un singur domeniu sau din toate do-meniile, sistematizate alfabetic ori pe pro-

bleme sau ramuri (de ştiinţă şi artă)”. Pentru identificarea ramurilor ştiinţei /

artelor care vor fi reectate de Enciclope-

die, au fost supuse analizei comparative di-verse nomenclatoare care se aplică la nivel


12/116



E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

12

naţional şi internaţional (nomenclatorulspecialităţilor ştiinţifice, nomenclatoruldomeniilor de formare profesională, no-menclatorul activităţilor din economianaţională ş.a.). Clasificarea aplicată deOrganizaţia pentru Cooperare şi Dezvol-

tare Economică (OCDE), care delimitea-ză 6 domenii complexe ale activităţii decercetare-dezvoltare (ştiinţe naturale şiexacte; ştiinţe inginereşti şi tehnologice;ştiinţe medicale; ştiinţe agricole; ştiinţesociale; ştiinţe umaniste), constituie bazastructurii nivelului 1 al Arborelui clasi-cării tematice a termenilor Enciclopediei.

Având în vedere aria tematică largă a

Enciclopediei, este oportună valorifica-rea metodei de clasificare a EnciclopedieiUniversalis, cu 22 de teme/rubrici pe ni-velul 1, în care predomină ramurile/teme-le concrete, dar sunt incluse şi unele temecomplexe (Ştiinţele pământului, Ştiinţele vieţii, Ştiinţele inginereşti) încadrate lanivelul 2 în clasificarea OCDE. În acelaşitimp, în clasificarea OCDE, domeniile

Ştiinţe sociale şi Ştiinţe umaniste se de-limitează separat comparativ cu clasifica-rea Universalis, în care temele în cauzăse combină în una singură – Ştiinţe uma-niste şi sociale.

Analiza comparativă a acestor şi a al-tor abordări a condus la elaborarea cla-sificării-cadru a ştiinţelor/artelor, implicita termenilor Enciclopediei, aceasta con-stituind o sinteză, prin extinderea, pe deo parte, a listei de ramuri ale ştiinţei şiartelor şi prin aprofundarea structurii lorierarhice, pe de altă parte. Astfel, la ni-velul 1, clasificarea-cadru conţine cele 6domenii nominalizate mai sus. În ceea ce

priveşte nivelurile 2, 3 etc., ele vor con-ţine nomenclatoare de ramuri/teme aleştiinţei şi artelor completate din mai mul-te surse. Clasificarea-cadru sub formă de

Arbore al ştiinţelor/artelor constituie su- portul clasificării repertoriului terminolo-

gic: începând cu nivelul 2, lista ramuri-lor/temelor se ajustează la realităţile dinRepublica Moldova (domeniile în care serealizează cercetări, existenţa interesuluiştiinţific). Pentru poziţiile de pe nivelul 2,care prezintă ramuri aparte, nivelul 3 se

completează cu subrubrici/articole caredezvăluie obiectul şi istoria fiecărei ştiin-ţe, metode şi teorii, personalităţi marcan-te, structura ştiinţei, domenii de aplicare,instituţii etc. (Anexa 2). Poziţiile de penivelul 2 care prezintă ştiinţe complexe (Ştiinţele pământului, Ştiinţele vieţii etc.)se detaliază pe nivelul 3 prin lista ştiin-ţelor care fac parte din fiecare grup, iar

acestea, la rândul lor, sunt concretizate însubrubrici/articole pe nivelul 4 etc.

Registrul de termeni Conceptualizarea obiectelor, procese-

lor, fenomenelor realităţii în Enciclope-dia Moldovei se va realiza, ca şi în oriceenciclopedie universală, prin intermediulterminologiei ştiinţifice – denumirii noţi-unilor, temelor a căror tratare va constitui

conţinutul Enciclopediei. În acest sens,un rol central îl joacă Registrul generalde termeni ( Repertoriul terminologic), ceintegrează registrele ramurale de termeniai ştiinţei şi artelor. Procesul de elabora-re a Registrului general de termeni estedelimitat în câteva etape: documentarea,selectarea domeniilor/ramurilor ştiinţei şiartelor; elaborarea arborilor ramurali aiclasificării tematice şi a Arborelui gene-ral al clasicării tematice; selectarea ter-menilor şi organizarea lor sub formă deregistre ramurale; identificarea termeni-lor ştiinţifici interdisciplinari în scopulsoluţionării cazurilor de omonimie prindefinirea adecvată a termenului omonimîn cadrul fiecărei ştiinţe (ex: ACT (los.),ACT (jur.), ACT (teatr.)); expertizarea şivalidarea registrelor de termeni; integrarea

termenilor în cadrul Registrului general (peste 40 000 de termeni în varianta de pro-


13/116

13

B U

L E T I N


R E V I S T Ă

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1iect, pornind de la parametrii cantitativi ai

celor 10 volume: 4 000 de termeni/volum).Concepţia gracă, artistică şi ilus-

trativă a Enciclopediei stabileşte modulde utilizare a materialului ilustrativ (foto-grafii, tabele, desene, diagrame, schiţe

tehnice, hărţi etc.), care completeazăîn mod organic textul şi pentru care seva aloca circa 20% din volumul total al

Enciclopediei. O parte din materialul il-ustrativ va fi prezentat în culori, cu pri-oritate imaginile monumentelor de artă şiale operelor incluse în tezaurul naţionalşi internaţional, precum şi hărţile. Foto-grafiile şi reproducerile vor fi selectate

în funcţie de anumite criterii: pertinenţainformaţiei, valoarea didactică, calitatea

estetică. Desenele şi schemele vor fi con-cepute în baza unor reguli tehnice strictecare ar avantaja lizibilitatea.

Consideraţii naleÎn contextul reluării cercetărilor en-

ciclopedice în Republica Moldova, seimpune valorificarea experienţei inter -naţionale în domeniu, adaptarea de noi

principii şi metode care ar asigura elabo-rarea unor ediţii enciclopedice de calitate.Realizarea Enciclopediei va constitui oconfirmare atât a faptului că valorile cul-turale şi spirituale ale Republicii Moldovasunt parte integrantă a civilizaţiei europe-

ne şi universale, cât şi a tendinţei de sta-tornicire a unei tradiţii în acest domeniu.

Referințe bibliograce:

1. Clasificarea domeniilor știinţei. În Metodologia indicatorilor C–D în baza manualului Frascati, OCDE. www.asm.md

2. Encyclopédisme et Savoir: du papier au numérique. Institut national de recherche péda-gogique, avril 2006. www.inrp.fr/vst

3. EncyclopaedieUniversalis. http://www.universalis.fr (accesat în 02.07.2010).4. Recherches sur Diderot et sur l’Encyclo pédie. Numéro 31-32 (Avril 2002). Mis en ligne le 1septembre 2006. http://rde.revues.org (accesat în 02.08.2010).

5. Théories et pratiques de la terminologie: analyser des concepts. Respons. Jean-Jacqu-es Briu, Sciences du langage. Université Paris Ouest Nanterre La Défense, Centre de RecherchesPluridisciplinaires Multilingues, novembre 2009. www.ltt.auf.org (accesat în 07.05.2010).

Anexa

Cuvinte-cheie

Articol – expunere cu caracter ştiinţic de proporţii relativ reduse, la o temă saula un subiect anumit.

Enciclopedie – lucrare lexicografică de proporţii mari, care tratează ştiinţific, prin

prismă onomasiologică și semasiologică termeni ce denominează noţiuni din ramuri ale

ştiinţei şi artelor (nume comune şi proprii), în diversele lor accepţiuni, teme sistematizaţi

în ordine alfabetică.

Deniţie/adnotare – explicaţie ştiinţifică logică, laconică a conţinutului reectat determen.

Registre de termeni pe ramuri ale ştiinţelor şi artelor – sistematizează în ordine

alfabetică termenii ce denominează noţiuni ştiinţifice (nume comune şi proprii), teme,subiecte pe ramuri şi constituie subregistre ale Registrului general de termeni.


14/116



E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

14

Registrul general de termeni – listă alfabetică generală de termeni ce denomineazănoţiuni, teme, subiecte care sunt, în acelaşi timp, şi titluri de articole. Registrul general integrează registrele de termeni din diferite domenii şi ramuri ale ştiinţei şi artelor.

Titlu de articol – fiecare termen din Registrul general de termeni.Titlu referenţial/de trimitere la alt titlu de articol – referinţă / trimitere la alt titlu de

articol (termen) ce denominează o noţiune sinonimă / înrudită / complementară /corelată,

care oferă informaţii suplimentare la subiectul în cauză.

AbstractTHEORETICAL ASPECTS OF THE “MOLDOVA ENCYCLOPEDIA”

In the given article is outlined the necessity of elaborating an Universal Encyclopediathat would collecct knowledge from different elds; information that would be selected and

systematized through the framework of the modern scientic principles, especially when we are going through a process of reconsideratiing values. This Encyclopedia will be based principlesthat rely on human values, on implementation of paradigms, concepts and scientific approachesdedicated to the concentration of intellectual resources, observing the deontological normsetc. Here are presented the steps of elaborating this encyclopedia, opinions regarding themethods of structuring encyclopedic data. The framework classication of the scienticbranches applying the tree method, associated with an infinite number of possibilities of

presenting reality, classification of terms according to the principle of their belonging to acertain area of science and references to other related terms, are considered to be fundamental

conceptual elements. The artistic conception regards the way the graphic material will be used,which will endow the text of the encyclopedia with an organic character.

Résumé DES ASPECTS THÉORETIQUES ET METHODOLOGIQUES D’ ÉLABORATION DE

«ENCICLOPEDIA MOLDOVEI»

On argumente le besoin d’élaboration, à l’étape actuelle de réconsideration des valeurs,d’une Encyclopédie universelle qui doit thésauriser les connaissances multidisciplinaires,choisies et systhématisées en fonction des principes, des méthodes scientifiques con-

temporaines. On va se baser sur les principes et valeurs générales humaines, de l’appli-cation des paradigmes, des conceptions et des visions scientiques consacrés, de la focalisationdes ressources intellectuelles, du respect des normes déontologiques etc. On présente les étapesde réalisation de l’Encyclopédie, des considérations concernant les méthodes de structurationet d’organisation des connaissances encyclopédiques. Comme éléments conceptuels

fondamentaux de l’ordre encyclopédique sont considérés la classication-cadre des branchesde la science, avec l’application de la méthode de l’arbre, associé à une innité des possibilitésde représentation de la réalité, le marquage des termes selon l’appartenance aux branches dela science et les références aux termes corrélés. La conception artistique et illustrative se réfèreau moyen d’utilisation de la matière illustrative qui va compléter organiquement le texte de

l’Encyclopédie.


15/116

B U

L E T I N


R E V I S T A

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1

15

РезюмеТЕОРЕТИКО-МЕТОДОЛОГИЧЕСКИЕ АСПЕКТЫ РАЗРАБОТКИ МОЛДАВСКОЙ

ЭНЦИКЛОПЕДИИ

Аргументируется необходимость разработки (на данном этапе, отмеченном пере-осмыслением ценностей) универсальной энциклопедии, которая вместила бы меж-дисциплинарные знания, отобранные и систематизированные по принципам и

методам современной науки. Основой работы cтанут общечеловеческие ценности, ис-пользование устоявшихся научных парадигм, концепций и взглядов, концентрирование ин-теллектуальных ресурсов, соблюдение деонтологических норм и т.д. Авторы представля-ют этапы создания энциклопедии, делятся соображениями о методах структурированияи организации энциклопедических знаний. В качестве фундаментальных концептуальныхэлементов энциклопедического порядка выступают организация областей науки согласнодревовидной структуре, обозначение терминов по их принадлежности к областям науки исопровождение ссылками на связанные понятия. Художественное решение касается спо-соба использования иллюстративного материала, который призван органично дополнить

текст.


16/116



E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

16

Dr. Liliana CONDRATICOVA1

SURSE ENCICLOPEDICE ÎN ELABORAREACOMPARTIMENTULUI

„ARTELE PLASTICE” AL ENCICLOPEDIEI MOLDOVEI

Sunt descrise şi analizate rezumativ ediţiile străine în care se regăsesc comparti-mente ce ţin de arta plastică şi arta decorativă universală, dicţionarele de specialitate,

precum şi publicaţiile care oferă o analiză a activităţii artiştilor români.

Elaborarea articolelor din domeniulstudiul artelor şi culturologie pentru Enci-clopedia Moldovei în 10 volume prezintăanumite dificultăţi luând în considerareaspectele de ordin bibliografic, selectareamaterialului cu referinţă la personalităţi,mişcări sau curente artistice. În procesulde realizare a Registrului de termeni dindomeniul abordat s-a făcut apel la maimulte lucrări de specialitate, publicatemai ales în ţările limitrofe sau traduceridin alte limbi de circulaţie (engleza sau

franceza). Cu regret, putem constata fap-tul că la momentul actual istoriografia na-ţională nu dispune de un studiu interdisci-

plinar care ar aborda problemele apariţiei,evoluţiei şi particularităţile specifice dedezvoltare ale artelor naţionale plasticeşi decorative. Necesitatea stringentă aunui asemenea studiu fundamental estemotivată prin exigenţele cercetării din

domeniul studiului artelor, deşi informa-ţii valoroase pot fi depistate în mai mul-te publicaţii care vizează domeniul dat.Vorbim de anuarul ARTA editat de secţia

Arte Vizuale a Institutului Patrimoniu-lui Cultural al AŞM; revista trimestrială

Limba Română editată de Casa LimbiiRomâne din Chişinău; revista de culturăSud-Est Cultural – publicaţie a Institutu-

lui Cultural Român. Articole care vizeazăspecificul artei naţionale îşi găsesc reec-

tare în asemenea reviste precum anuarulTyragetia – publicaţie a Muzeului Naţio-nal de Arheologie şi Istorie a Moldovei,revista Akademos – publicaţie a AŞM încare este susţinută o rubrică permanentăcu genericul „Artă” etc. De un real folosla elaborarea repertoriului terminologic şiscrierea articolelor au servit sursele arhi-vistice. S-a făcut apel la dosarele Arhivei

Naţionale a Republicii Moldova şi la fon-durile Uniunii Artiştilor Plastici, ultimeleînglobând totalitatea fişelor biografie şi

portretele de creaţie ale artiştilor plasticidin Moldova. Din considerentele că trăimîn epoca globalizării şi informatizării, nu

putem trece cu vederea aportul web re-surselor, precum ar fi cazul dosarelor şiCV-lor actualizate ale artiştilor plastici,cu un bogat material plastic, informaţiidepistate în cazul maeştrilor autohtoni,

pe site-ul www.arta.md/membri. Rămâ-

nem în speranţa că un studiu cu referinţăla istoria artelor plastice va fi elaborat încurând de colaboratorii Secţiei „Arte Vi-zuale” şi va deveni un instrument valorosatât pentru specialiştii din domeniu, câtşi pentru toţi cei interesaţi de arta multiseculară a poporului nostru.

În fondul terminologic privind artaşi culturologia au fost incluşi termeni

care vizează, în primul rând, istoria artei plastice şi decorative în plan universal

1Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM


17/116

17

B U

L E T I N


R E V I S T Ă

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1şi naţional, şi anume curente artistice

şi mişcări, reviste de specialitate şinoţiuni specifice din domeniu. Totodată,în tezaurul lingvistic au fost incluse

personalităţi de referinţă care au avut unimpact deosebit în dezvoltarea artelor

naţionale (pictori, sculptori, bijutieri,critici de artă ş.a.). În acest context s-aţinut cont de prestaţia artistului plastic,

biografia creativă, principalele lucrări, participări la expoziţii şi, nu în ultimulrând, distincţiile obţinute pentru activitate

prodigioasă. Astfel, Registrul final alliterelor A, B şi C include aprox. 500de termeni, respectiv, cca. 180, 150 şi,

respectiv, 170 de noţiuni şi personalităţi,care au fost descrise în baza literaturii despecialitate accesibile cercetătorilor.Printre publicaţiile cercetătorilor români,de un real ajutor au fost atât studiile desinteză şi dicţionarele de artă [1], cât şicele semnate de cercetătorii cu renume,

precum O. Barbosa [2], P. Constantin[3], V. Drăguţ [4], C. Prut [5], V. Florea

şi Gh. Székely [6] şi, mai recent, seriaconsacrată artiştilor plastici basarabeni[7], în paginile cărora au fost reectate

portretele de creaţie ale artiştilor plastici şi cele mai importante curenteşi mişcări artistice, accentul fiind plasat

pe activitatea maeştrilor români. Foarteconsistente şi uzuale în cazul nostru se

prezintă ediţiile [8] enciclopedice despre

artiştii plastici din România, unde şi-augăsit reectare şi articole privind creaţiamaeştrilor moldoveni (de ex., S. Cuciuc).

Totodată, în acest perimetru devineinevitabil recursul la literatura de spe-cialitate din străinătate din motivul căliteratura accesibilă în fondurile Biblio-tecii Naţionale „V. Alecsandri” din Chi-şinău, ale Bibliotecii Centrale Ştiinţifice

„A. Lupan” sau Bibliotecii de Artă dincapitală nu îndestulează nici pe departe

necesităţile în vederea completării câtmai ample a tabloului privind arta plas-tică şi decorativă în plan mondial şi na-ţional. În acest caz, posibilitatea consul-tării literaturii din domeniu, a celor mairecente publicaţii şi ediţii enciclopedice

din străinătate, a devenit posibilă graţieMediatecii Alianţei Franceze din Repu-

blica Moldova. Analiza literaturii france-ze permite completarea informaţiilor maiales cu referinţă la istoria universală a ar -telor plastice şi a artelor decorative, careva şi constitui obiectul demersului nostru.Menţionăm că din multitudinea de sursedisponibile am făcut apel cu predilecţie

la ediţiile encilopedice privind toate do-meniile ştiinţifice sau numai ediţiile cureferinţă la artă şi cultură, au fost selecta-te dicţionare de specialitate (arte plastice,sculptură, design, modă), în paginile că-rora au fost găsite informaţii preţioase şinecesare pentru glosarul de artă.

În primul rând, a fost consultată ediţiaGrande Larousse (1990) [9], care în cele

10 volume a înglobat informaţii valoroa-se privind utilizarea corectă a termenilor,etimologia lor fiind completată de unmaterial ilustrativ de calitate. De exem-

plu, în articolul despre Algeria au fostacumulate informaţii care vizează me-diul natural, populaţia, economia, isto-ria, literatura, arta, cinematografia, toatefiind exemplificate prin material plastic

şi hărţi lizibile.În acelaşi context se înscrie şi lucrarea

The concise Oxford Dictionary of Art andartists (1990) [10], o versiune englezăa ediţiei enciclopedice privind creaţiaartiştilor plastici. Printre primele ediţiiconsultate se numără şi Enciclopedia deartă ( Encyclopédie de l’art , 1991) [11], încare au fost reectate detaliat biografiile

de creaţie şi cele mai importante tendinţeîn domeniul artelor plastice şi decorative.


18/116



E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

18

La fel de amplu se prezintă informaţi-ile selectate în Grand Larousse Universel (1993) [12]. De exemplu, termenul ara-besc [p. 601] este argumentat prin treisemnificaţii, fiecare cu material ilustrativde calitate; iar articolul complex argint

[pp. 652-653] include informaţii privindchimia, mineralogia, metalurgia şi utili-zarea argintului atât în scopuri tehnice,industriale, cât şi în scopuri artistice.

Un suport esenţial în elaborarea bio-grafiilor de creaţie ale celor mai reprezen-tative persoane şi ale lucrărilor lor de re-ferinţă a fost Dicţionarul numelor proprii în cinci volume ( Dictionnaire Universele

des noms propres, 1994) [13], în paginilecăruia pot fi găsite informaţii utile despremarii artişti plastici din lume, de exem-

plu, sculptorul francez A. Bourdelle [pp.435-436].

O altă ediţie, Enciclopedia în 23 de vo-lume Encyclopaedia Universalis. Corpus (1996), [14], din care şase volume conţintitluri ale literelor A, B şi C, prezintă fi-

ecare volum cu peste o mie de pagini decele mai valoroase informaţii cu referin-ţă la toate domeniile abordate în ediţiileenciclopedice, inclusiv studiul artelorşi culturologie. Astfel, în primul volum(1 056 de pagini), pot fi depistate articolecare vizează, spre exemplu, arta abstrac-tă [pp. 60-68], noţiunea aculturaţie [pp.114-118] sau un articol complex privind

Africa, care aduce informaţii exhausti-ve despre statalitate, economie, politică,artă, ştiinţă, medicină etc.

Am fost plăcut surprinşi de prestaţiagrafică şi calitatea materialului acumulatîntr-o altă ediţie encilopedică, şi anume„Encyclopaedia Universalis. Thesaurus.Index” (1996) [15]. În cele patru volumeau fost înglobate informaţii consistentecare vizează termenii din mai multe do-

menii, care au făcut parte din cele 23 devolume menţionate anterior. În aşa mod,

analiza volumului ne permite să aăm, deexemplu, că agatul este o piatră preţioasăetc., descrierea suplimentară fiind depis-tată în articolele conexe, anume la cameie (volumul IV, p. 815), gemă (volumul 10,

p. 178), gliptică (volumul 10, p. 532) sau

în articolul cu referinţă la roci (volumul21, p. 14). Aceeaşi modalitate se prescrie

pentru articole care vizează viaţa şi crea-ţia celei care a dictat moda şi continuă săo facă în continuare, renumita Coco Cha-nel . În primul volum al Indexului, artico-lul de la paginile 692-693 este completatcu informaţii din articolele conexe, pre-cum Moda (volumul 15, pp. 515-519).

Seria de ediţii enciclopedice este con-tinuată de volumul care prezintă dateimportante despre toate ţările lumii ( En-cyclopaedia Universalis. Les chiffres duMonde, 1996) [16]. În paginile studiuluişi-au găsit loc informaţii succinte des-

pre ţările lumii şi date statistice privinddezvoltarea politică, economică, culturaşi religia, populaţia, fiind completate cu

tabele privind şefii de stat, informaţii despre statele membre ale ONU, lista ţărilorneindependente, drapelele ţărilor lumii şio listă impunătoare de surse bibliografi-ce consultate, care, la moment, dacă ar fifost accesibile, ar deveni un instrumentvaloros în procesul de scriere a articolelor

pentru „Enciclopedia Moldovei”.O altă ediţie enciclopedică, „Théma”

(1997) [17], în 6 volume, prezintăinformaţii utile despre toate domeniilede cercetare, inclusiv studiul artelor,răspunzând celor mai severe exigenţe.În cele aproximativ 2000 de pagini aleediţiei „Memo” (2001) [18], alături decompartimentele cu referinţă la ştiinţelenaturii, economie şi politică, un capitolimpunător este consacrat operelorartistice şi literare, fiind completat de

imagini de cea mai înaltă calitate. Unvolum nu mai puţin interesant reprezintă


19/116

19

B U

L E T I N


R E V I S T Ă

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1recentul dicţionar „Dixel” (2010) [19],

unde sunt reprezentate materiale succinte,dar foarte consistente privind domeniulstudiat de noi.

În continuare, vom încerca să realizămo succintă analiză a lucrărilor enciclope-

dice cu referinţă anume la domeniul arte-lor, precum ar fi dicţionarele specializatecare abordează domeniul artelor plastice,al sculpturii sau designului. În acest con-text se înscrie Dicţionarul de pictură şisculptură ( L’art du XIX e siècle. Diction-naire de peinture et de sculpture, 1993)

[20], care vizează şi sculptura şi inlude oamplă bibliografie selectivă în domeniul

artelor plastice şi articole despre curen-tele şi personalităţile de vază. Astfel, ar -ticolul despre P. Cézanne [pp. 132-136]include schiţe biografice, analiza creaţieiîn funcţie de etapa cronologică, şi anume:faza barocă; relaţiile cu impresioniştii;

perioada de maturitate creativă, momen-te legate de difuzarea lucrărilor şi ultimaetapă de creaţie. Sunt analizate cele mai

spectaculoase lucrări în baza imaginilorcolor de calitate şi se indică muzeul undesunt conservate actualmente operele de-scrise şi analizate.

Un alt Dicţionar de pictură ( Diction-naire de la peinture. La peinture occiden-tale du Moyen Âge à nos jours, 1997) [21],care abordează domeniul picturii, includearticole complexe privind mişcările şi cu-rentele artistice, biografiile şi lucrările dereferinţă ale maeştrilor, specificarea sti-lurilor în vogă etc. Pentru exemplificare,aducem articolul cu referinţă la arta ba-rocă, care include următoarele comparti-mente [pp. 48-52]: definiţia artei baroce;

barocul şi Contrareforma; pictura barocăîn Roma; pictura barocă în Italia, cu ex-cepţia Romei; pictura barocă în ţările deJos; pictura barocă în Europa Centrală;

pictura barocă în Franţa; pictura baro-că în Spania. Articolul este însoţit de un

valoros material ilustrativ, care permitelecturarea şi înţelegerea creaţiei artiştilorepocii vizate.

Este lăudabil faptul că, deşi publicaţii-le analizate anterior nu consemnează cre-aţia maeştrilor din spaţiul românesc, to-

tuşi unele ediţii encilopedice menţioneazărolul unor artişti în evoluţia artelor plas-tice universale. În acest context se înscrie

Dicţionarul de sculptură ( Dictionnaire dela sculpture. La sculpture occidentale du

Moyen Âge à nos jours, 1992) [22], în pa-ginile căruia, alături de biografiile artişti-lor şi imaginilor lucrărilor de referinţă alesculptorilor din ţările lumii, de exemplu,

Benvenuto Cellini [pp. 114-116], este datun articol complex despre creaţia lui Con-stantin Brâncuşi [pp. 81-83]. Un amplu

Dicţionar al pictorilor, sculptorilor, de-signerilor şi gravorilor ( Dictionnaire des

peintres, sculpteurs, dessinateurs et gra-veurs, 1994) [23], în 14 volume, aduce lafel scurte schiţe biografice ale artiştilor

plastici, bibliografie selectivă şi semnă-

tura/monograma personală a maestrului.În paginile volumelor au fost incluse şiarticole cu referinţă la creaţia artiştilorromâni, cum ar fi, de exemplu, Ion An-dreescu, menţionat drept Jan Andreesco (volumul I, p. 314), Corneliu Baba (vo-lumul I, p. 595) sau Constantin Brâncuşi (volumul II, pp. 731-732). Dicţionarulcare vizează creaţia maeştrilor mici ( Dic-tionnaire des petits Maîtres de la peintu-re (1820–1920), 2003) [24] include unvast compartiment cu referinţă la istoriaartei, după care urmează date biograficeale maeştrilor, imagini color de calitate,muzeele unde se păstrează lucrările. Tot-odată, în paginile volumului menţionatsunt indicate şi informaţii despre maeştriiromâni, de exemplu, creaţia lui Theo-dor Aman [p. 43-44] sau Ion Andreescu

[p. 48], moment extrem de rar atestat înediţiile universale de specialitate.


20/116



E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

20

Informaţii valoroase privind arta mo-dernă şi contemporană sunt tratate într-oaltă ediţie enciclopedică franceză ( L’artdu XX e siècle, 2005) [25], care prezintăo bibliografie exhaustivă a surselor con-sultate, informaţii privind istoria artei,curente artistice, trăsăturile specifice aleartei, mişcări şi personalităţi etc.

Domeniul sculpturilor în bronz esteabordat într-o lucrare de referinţă Lesbronzes du XIX e siècle (2005) [26], în pa-ginile căreia şi-au găsit reectare infor -maţii cu referinţă la arta bronzului, activi-tatea maeştrilor care au prelucrat artisticmetalul, şcolile şi direcţiile principale,saloanele unde au fost expuse lucrările,

premiile decernate, precum şi tehnicile şitehnologiile de lucru. Astfel, portretele decreaţie desfăşurate şi imaginile color alesculptorilor-bronzieri sunt efectuate înfuncţie de valoarea artistică şi istorică alucrărilor realizate în metal. De exemplu,articolele privind creaţia lui BartholdiFrédéric Auguste [pp. 52-53] sau Jean-

Baptiste Carpeaux [pp. 186-202] includinformaţii despre lucrările relevante,muzeele şi colecţiile unde se păstreazăoperele, creaţia artistică, semnătura sau

poansonul meşterului etc, care ne-au fostextrem de utile la redactarea glosarului

privind arta plastică şi decorativă.Un amplu studiu tradus în limba româ-

nă Istoria artei

(2006) [27] oferă imagi-nea unei evoluţii continue în domeniul ar -telor plastice, informaţiile selectate fiindfoarte consistente, lipsa imaginilor colordiminuând, cu regret, calitatea lucrării. Şimai recent, Dictionarul Enciclopedic Bri-tannica (2009) [28] a captat atenţia cer -cetătorilor nu numai prin prezenţa nume-roaselor articole din toate domeniile ce ne

interesează, dar şi prin prezenţa celor cu

referinţă la artă, inclusiv atestarea creaţi-ei artiştilor plastici din spaţiul român (deex., S. Bălaşă).

În ceea ce priveşte curentele şitendinţele în domeniul designuluivestimentar şi al bijuteriilor s-a ţinutcont de informaţiile prezentate într-undicţionar de specialitate ( Dictionnaireinternational de mode, 2004) [29], în

paginile căruia şi-au găsit reectarearticole care vizează creaţia, spreexemplu, a lui Leon Bakst [pp. 47-48],creaţia lui Coco Chanel [pp. 113-114] sauarticole privind termeni generali, precumar fi casa de orfevrărie Cartier [pp. 104-105], Baletele ruse [p. 51] sau istoria şispecificul costumului [pp. 151-154].

În aşa mod, consultarea surselor en-ciclopedice pentru realizarea comparti-mentului „Artele plastice” al „Enciclo-

pediei Moldovei” ne-a permis să facemurmătoarele concluzii definitorii. În pre-zent, bibliotecile naţionale dispun de unnumăr considerabil de publicaţii în careeste abordat, într-o măsură anumită, com-

partimentul care ne interesează. Totodată,unele aspecte, cum ar fi, spre exemplu, cureferinţă la design sau arta decorativă, nugăsesc o abordare largă în sursele enci-clopedice accesibile. O lacună substanţi-ală ar fi şi lipsa unui studiu interdiscipli-nar şi complet privind artele vizuale (arte

plastice, arte decorative, sculptură) în plan naţional, studiu care ar facilita evi-dent descrierea şi înţelegerea proceselorartistice autohtone. În ansamblu, surseleenciclopedice şi arhivistice disponibile laetapa actuală au permis elaborarea unuiregistru terminologic cât mai amplu pri-vind arta plastică universală şi naţională,cu plasarea accentului major pe creaţia

artiştilor plastici din Moldova.


21/116

21

B U

L E T I N


R E V I S T Ă

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1 Referinţe bibliograce:

1. Dicţionar de artă. Forme, tehnici, stiluri artistice. Bucureşti: Meridiane, 1995.

2. Barbosa O. Dicţionarul artiştilor români contemporani. Bucureşti: Meridiane, 1976.

3. Constantin P. Mică enciclopedie de arhitectură, arte decorative şi aplicate moderne.Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977.

4. Drăguţ V., Florea V., Grigorescu D., Mihalache M. Pictura românească în imagini.Bucureşti: Meridiane, 1970; V. Drăguţ. L’art roumain, Bucarest: Editions Meridiane,1984, 520 p.

5. Prut C. Dicţionar de artă modernă şi contemporană. Bucureşti: Univers Enciclo- pedic, 2002.

6. Florea V., Székely Gh. Mica enciclopedie de artă universală. Chişinău: Litera, 2005.

7. Seria Maeştri basarabeni din secolul XX . Chişinău, ARC.

8. Cebuc A., Florea V., Lăptoiu N.. Enciclopedia artiştilor români contemporani.Bucureşti: ARC, 1996, vol. I-II; Florescu E. Colecţia de artă a Camerei deputaţilor .Bucureşti: Regia Autonomă. Monitorul Oficial. 2002, vol. I-III.

9. Grande Larousse. Paris, Librairie Larousse, 1990, 10 volume.

10. The concise Oxford Dictionary of Art and artists. Edited by Ian Chilvers. Oxford, New York. Oxford University Press. 1990.

11. Encyclopédie de l’art . Librairie Générale Française: Garzanti Editore, 1991.

12. Grand Larousse Universel . Paris, 1993.

13. Dictionnaire Universele des noms propres. Le Robert. Paris, 1994, 5 volume.14. Encyclopaedia Universalis. Corpus. Paris. Larousse, 1996, 23 de volume.

15. Encyclopaedia Universalis. Thesaurus. Index. 1996, 4 volume.

16. Encyclopaedia Universalis. Les chiffres du Monde. Paris, 1996.

17. Théma. Encyclopédie Larousse. Arts et culture, Paris, 1997, 6 volume.

18. Memo. Larousse. Encyclopédie. Paris, 2001, 1891 p.

19. Dixel . Dictionnaire. Paris. Le Robert, 2010, 2098 p.

20. L’art du XIX e siècle. Dictionnaire de peinture et de sculpture. Paris. Larousse,1993, 777 p.

21. Dictionnaire de la peinture. La peinture occidentale du Moyen Âge à nos jours.Paris. Larousse, 1997, 991 p.

22. Dictionnaire de la sculpture. La sculpture occidentale du Moyen Âge à nos jours.Larousse. Paris, 1992, 607 p.

23. Bénézit E. Dictionnaire des peintres, sculpteurs, dessinateurs et graveurs. Paris,Gründ, 1999, 14 volume.

24. Cabane Pierre, Schurr Gérald. Dictionnaire des petits Maîtres de la peinture(1820–1920). Les Éditions de l’Amateur, Paris, 2003, 1180 p.


22/116



E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

22

25. L’art du XX e siècle. De l’art moderne à l’art contemporaine. 1939–2002. Paris,Citadelles & Masenod, 2005, 631 p.

26. Kjellberg Pierre. Les bronzes du XIX e siècle. Dictionnaire des sculptures. Les édi-tions de l’Amateur, Paris, 2005, 7171 p.

27. Istoria artei. Larousse. Bucureşti: Univers Enciclopedic. 2006.

28. Dictionar Enciclopedic Britannica, Bucureşti: De Agostini, 2009.29. Dictionnaire international de mode. Paris, Éditions du regard, 2004, 623 p.

AbstractENCYCLOPEDIC SOURCES USED FOR THE ELABORATION OF THECOMPARTMENT OF „VISUAL ARTS” OF THE „ENCYCLOPEDIA OF

MOLDOVA”

The article briey analyses and describes foreign editions that refer to visual artsand universal applied arts, specialized dictionaries and publications that touch uponthe activity of Romanian artists.

Résumé SOURCES ENCYCLOPEDIQUES UTILISEES POUR L’ELABORATION

DU COMPARTIMENT DES «ARTS VISUELS» DE «L’ENCYCLOPEDIE DUMOLDOVA»

Il a décrit et analysé brièvement les éditions étrangères où sont reétées les com- partiments avec référence á l΄art plastique et l΄art décorative universelle, les diction-naires de spécialité, les publications où se analyse l΄activité du maîtres d΄espaceroumain.

РезюмеИСПОЛЬЗОВАНИЕ ЭНЦИКЛОПЕДИЧЕСКИХ ИСТОЧНИКОВ

ПРИ РАЗРАБОТКЕ РАЗДЕЛА «ИЗОБРАЗИТЕЛЬНОЕ ИСКУССТВО»

МОЛДАВСКОЙ ЭНЦИКЛОПЕДИИ

Описываются и кратко анализируются зарубежные издания, содержащие разделы о всемирном изобразительном и декоративно-прикладном искусстве, спе-циализированные словари и публикации о деятельности румынских художников.


23/116

B U

L E T I N


R E V I S T A

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1

23

Dr. hab., prof. univ. Valerian BALAN, dr., conf. univ. Sergiu BĂDĂRĂU1

MOMENT ANIVERSAR. ŞAPTE DECENII DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR HORTICOL

(1940–2011)

În articol se face o retrospectivă a realizărilor Facultăţii de Horticultură a Uni-versităţii Agrare de Stat din Moldova – prima instituţie universitară de învăţământhorticol din ţară. Sunt menţionaţi renumiţi organizatori şi manageri în diverse ramuriale economiei naţionale, numeroşi absolvenţi ai facultăţii care au obţinut recunoaş-tere pe tărâm ştiinţic sau didactic la nivel naţional şi internaţional. Se evalueazănivelul actual de predare-învăţare la Facultatea de Horticultură, considerată drept unbastion al gândirii hortiviticole.

1 Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Recent au fost sărbătoriţi 70 de ani dela înfiinţarea Facultăţii de Horticultură aUniversităţii Agrare de Stat din Moldo-va. Fiind prima instituţie universitară deînvăţământ horticol din ţară, facultatea aconstituit o verigă importantă în politicastatului de reînnoire a horticulturii tradi-

ţionale şi de modernizare a ei după celemai noi principii. Rezultatele obţinute înaceastă direcţie se pot identifica în reali-zările profesionale ale celor câteva zecide promoţii de absolvenţi în domeniulhorticulturii, viticulturii şi vinificaţiei, protecţiei plantelor, silviculturii şi grădi-nilor publice.

Rodnicia activităţii lor este materia-lizată în numeroase plantaţii pomicole,viticole şi silvice, în parcuri şi grădini bo-tanice, în culturile legumicole şi oricoleexistente în câmp, solarii, sere, depozite,crame, fabrici de vin şi în multe alte rea-lizări notabile. Nu există instituţii econo-mice şi sociale din Republica Moldova încare să nu activeze absolvenţi ai Facultăţiide Horticultură. Majoritatea îşi onoreazăcu succes obligaţiile de agronom şi ingi-

ner în subdiviziunile complexului agroin-dustrial al ţării. Pregătirea profesională la

nivelul cerinţelor actuale a permis multorabsolvenţi ai facultăţii să devină renu-miţi organizatori şi manageri în diverseramuri ale economiei naţionale. Miniştri: A. Negru-Vodă, P. Pascari, I. Calin, Gr. Ere-mei, V. Proţenco, N. Luchianov, Gh. Cior - bă, A. Ţurcanu, N. Zaicenco, V. Reabcici,

E. Calenic, F. Zubatâi, G. Cuşmăunsă,V. Vrabie. Rectori: Gh. Cimpoieş. Directoride instituţii ştiinţice: I. Popuşoi, A. Popov,P. Patron, A. Vâlcu, Gh. Marin, C. Dadu,M. Rapcea, R. Haceaturean, V. Surugiu. Di-rectori de agenţii: V. Proţenco, A. Popuşoi,V. Mironescu. Prorectori: A. Subbotovici,V. Babuc, P. Patron, Gh. Gaberi, V. Roş-ca, V. Bunu. Decani: V. Popov, D. Petraş,Ia. Hanin, Ana Rebeza, V. Surugiu, V. Tana-siev, S. Certan, V. Bunu, V. Balan.

Pentru rezultate remarcabile în dome-niul ştiinţei, tehnicii şi producerii 9 ab-solvenţi ai Facultăţii de Horticultură aufost decoraţi cu cea mai înaltă distincţiede stat – Ordinul Republicii – I. Popuşoi,P. Patron, I. Calin, V. Obreja, I. Scutari,M. Rusu, T. Secrieru, V. Pascalov, Iu. Tulei.

Criza economică şi socială din ulti-

mele două decenii a determinat o micşo-rare considerabilă a suprafeţei culturilor

ISTORIA ȘTIINȚEI


24/116



E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

24

viticole, pomicole şi legumiculturii, atâtîn câmp, cât şi în teren protejat. Sperămtotuşi că temelia pusă cu atâta dăruirede-a lungul celor şapte decenii va face săînorească şi să rodească din nou plan-taţiile pomicole şi silvice, culturile legu-

micole şi podgoriile Moldovei. Numai înanii 2008–2009 s-au înfiinţat 4 624 ha de plantaţii pomicole, 1 525 ha de viţă-de-vie şi 14 135 ha de culturi silvice. Aceastărevigorare ne dă speranţa că pomicultura,viticultura, legumicultura şi silvicultura,ca ramuri principale ale producţiei agri-cole, nu pot să dispară şi că oricând se vorgăsi oameni competenţi şi dăruiţi acestor

domenii care să renască aspiraţiile şi re-alizările concrete, preconizate de mariinoştri înaintaşi.

Horticultura devine tot mai popularăîn economia globală datorită nu numaicelor care o slujesc în mod direct, ci şimajorităţii populaţiei, întrucât domeniuls-a dovedit a fi în mod egal o nevoie asuetului, a minţii şi a trupului: dezvol-

tare, producere, distribuire şi utilizare afructelor, strugurilor, legumelor, orilor, plantelor ornamentale de seră şi de câmp, precum şi aspect estetic al arhitecturii parcurilor, care necesită managementintensiv şi o atenţie deosebită decât alteculturi agricole.

Facultatea de Horticultură, pe parcur -sul a 70 de ani, s-a afirmat prin pregătireade cadre de înaltă calificare în domeniulştiinţelor agricole şi printr-un nucleu di-dactic şi ştiinţific de mare importanţă, denotorietate naţională şi internaţională. Cao recunoaştere a rezultatelor obţinute petărâm ştiinţific, 11 profesori universitari,absolvenţi ai facultăţii au fost aleşi Mem- bri de Onoare ai Academiei de ŞtiinţeAgricole şi Silvice „Gh. Ionescu Siseşti”,România (Ion Ţurcan, Petru Patron, Ion

Donică, Valerian Balan), Membri ai Aca-demiei de Ştiinţe Agricole din URSS

(Alexandru Negru-Vodă, Anatolie Subbo-tovici), Membri ai Academiei de Ştiinţe aMoldovei (Ion Popuşoi, Nicolae Guzun,Vasile Babuc, Petru Patron, GheorgheCimpoieş), iar prof. univ. Gheorghe Cim- poieş şi Vasile Babuc deţin titlul onorific

de doctor honoris causa.Pentru a realiza o activitate didactică

şi ştiinţifică eficientă, colectivul facultăţiia stabilit relaţii de colaborare fructuoasăcu facultăţile de horticultură şi silvicul-tură din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi,Craiova, Suceava, Moscova, Simferopol,Odesa, Lvov, precum şi cu universităţidin SUA, Italia, Suedia, Cehia, Polonia,

relaţiile colegiale fiind atât de naturămetodică, pedagogică, ştiinţifică, cât şireferitoare la schimbul de experienţă şieditarea comună a materialelor instructiv-didactice.

Pregătirea prin doctorat se bucură de oveche şi autentică tradiţie în rândul horti-cultorilor. Facultatea are dreptul de a orga-niza calificarea prin doctorat, începând cu

anul 1946, primii conducători de doctoratfiind profesorii universitari P. Dorofeev,Gr. Kabluciko pentru specialitatea po-micultură, A. Ablov – chimia aplicativă,E. Malâşev – legumicultură, L. Kolesnik –viticultură, D. Verderevskii – protecţia plantelor. Pe parcursul anilor a crescut şinumărul conducătorilor şi al specialişti-lor, facultatea devenind principalul for decalificare ştiinţifică superioară în dome-niul horticulturii, viticulturii şi protecţiei plantelor din ţară.

Activitatea de cercetare în domeniua fost determinată prin fondarea, în anul1944, a Staţiunii didactice experimen-tale „Chetrosu”, iar în 1961 a Staţiuniiexperimentale „Oniţcani”, cu laboratoa-re specializate în domeniul pomiculturii,legumiculturii, viticulturii, entomologiei,

fitopatologiei, imunologiei, selecţiei şiameliorării soiurilor cu rezistenţă com-


25/116

25

B U

L E T I N


R E V I S T Ă

Ş T I

I N Ţ I F I C Ă

n r . 1 ( 0 1 ) 2 0 1 1 plexă la boli şi dăunători. Un merit deose-

bit în acest sens le revine academicienilorAŞM I. Popuşoi, A. Negru, membrilorcorespondenţi ai AŞM D. Verderevskii,G. Rudi, A. Subbotovici, N. Guzun, V. Ba- buc, P. Patron, Gh. Cimpoieş, profesorilor

universitari Gr. Kabluciko, L. Kolesnik,Ia. Hanin, V. Tanasiev, Rozalia Ţipruş, N. Perstniov, V. Balan, N. Pamujac, care,în calitate de conducători ştiinţifici, au de-monstrat o înaltă exigenţă faţă de docto-ranzi, creând adevărate şcoli în domeniul pomiculturii, legumiculturii, viticulturii şi protecţiei plantelor agricole.

Pe parcursul anilor, personalul ştiinţi-

fic al facultăţii a desfăşurat o amplă ac-tivitate de cercetare ştiinţifică la nivelulexigenţelor actuale, care soluţionează di-verse probleme de ordin teoretic şi prac-tic în domeniul pomiculturii, viticulturii,legumiculturii, silviculturii şi protecţiei plantelor. Rezultatele investigaţiilor ştiin-ţifice efectuate au fost reectate în manu-ale universitare, monografii, culegeri de

lucrări ştiinţifice, lucrări didactice, dicţi-

onare şi îndreptare, cărţi de popularizare aştiinţei, broşuri, buletine informative, tezeale comunicărilor la conferinţe ştiinţifice,congrese şi simpozioane republicane şiinternaţionale, reviste ştiinţifice de speci-alitate.

O particularitate a cercetărilor ştiinţificeuniversitare întreprinse în ultimele deceniia constituit-o caracterul lor aplicativ, prinadaptarea permanentă şi directă la nevoile practicii. O bună parte din lucrările ştiinţifi-ce au fost valorificate de către ministerul deresort, prin includerea principalelor rezulta-te şi concluzii în recomandări şi instrucţiunide producţie, intrând astfel într-un circuitlarg de fundamentare ştiinţifică a pomicul-turii, viticulturii, legumiculturii, silvicul-turii şi protecţiei plantelor agricole. Con-

comitent cu cercetarea ştiinţifică şi drepturmare a acesteia s-au editat peste 3 000

de articole ştiinţifice, cca 100 de manuale,cărţi şi monografii, s-au realizat 56 de in-venţii şi inovaţii. În acest sens pot fi menţi-onaţi profesorii universitari D. Verderevskii(5 monografii şi 4 invenţii), Gh. Cimpoieş(4 manuale şi 9 invenţii), V. Babuc (3 ma-

nuale şi 8 invenţii), P. Patron (3 manuale), N. Perstniov (3 manuale), V. Balan (2 ma-nuale şi 3 invenţii), A. Jamba (4 manuale),S. Bădărău (5 manuale).

Au fost omologate 11 soiuri de tomate,ardei, ceapă, ridiche şi 14 soiuri de viţă-de-vie. O recompensă îndreptăţită pen-tru intensa activitate pe tărâm ştiinţific oconstituie acordarea Premiului Naţional

în domeniul ştiinţei şi tehnicii prof. uni-versitar Gh. Cimpoieş pentru manualul„Pomicultura specială (2005) şi a 7 pre-mii pentru tineret în domeniul ştiinţei şitehnicii: A. Ungureanu (1977), V. Ba-lan (1978), Gh. Cimpoieş (1978), I. Hi-tron (1985),V Ţuţuc (1985), V. Dogotari(1985), Gh. Nicolaescu (2002).

O contribuţie deosebită în activitatea

de cercetare ştiinţifică o au prof. univ.Gh. Cimpoieş, V. Babuc, N. Perstniov, N. Pamujac, V. Balan, V. Sava, conf.univ. V. Roşca, M. Barbăroşie, S. Bădă-rău, A. Jamba, L. Vacarciuc, V. Andrieş,A. Peşteanu, V. Manziuc, I. Gumeniuc,V. Bunu, A. Bivol, N. Croitoru, Asea Ti-muş, Gh. Nicolaescu, V. Conovali. Tema-tica ştiinţifică a fost şi este abordată lanivelul standardelor internaţionale. Prin-cipalele rezultate obţinute se axează pemodernizarea şi elaborarea de noi teh-nologii de creştere a plantelor horticole,fundamentarea conservării şi folosiriiecosistemelor horticole prin promovareatehnologiilor biologice, crearea de noi so-iuri şi hibrizi cu potenţial biologic înalt curezistenţă complexă la atacul organisme-lor nocive şi condiţiile extreme de mediu,

ameliorarea plantelor horticole şi silvice,combaterea integrată a bolilor şi dăunăto-


26/116



E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

26

rilor, optimizarea proceselor de producţieîn horticultură şi silvicultură, fundamenta-rea gestionării durabile a pădurilor pentru potenţarea funcţiilor ecologice, economi-ce şi sociale, conservarea, regenerarea şidezvoltarea durabilă a resurselor silvice,

tehnologii şi management forestier.Învăţământul superior horticol din Re-

publica Moldova îşi are originea în Fa-cultatea de Viticultură, care este fondatăîn anul 1940, iar din octombrie 1944 ac-tivează cu două facultăţi: Horticultură şiViticultură şi Vinificaţie. Facultăţile, dez-voltând tradiţiile învăţământului mediuhorticol, viticol şi vinicol, înfiinţat încă

în secolul trecut la Chişinău (1789) şi aleînvăţământului superior agrar înfiinţat înanul 1933, au militat cu toate forţele pen-tru adaptarea continuă a sistemului de în-văţământ la cerinţele impuse de evoluţiahorticulturii, viticulturii, vinificaţiei şi im- perativele social-economice în RepublicaMoldova.

Dacă la înfiinţare (1940) facultatea

dispunea de o singură specialitate – Vi-

ticultură şi Vinificaţie, astăzi funcţionea-ză 4 specialităţi la ciclul I: Horticultură (1944), Protecţia Plantelor (1960), Silvi-cultură şi Grădini Publice (1995), Viticul -tură şi Vinicaţie (2005) şi 4 specializărila ciclul II: Ştiinţe horticole şi agrosilvice, Managementul ecosistemelor forestiere,Ştiinţe horticole, Evaluarea ecosisteme-lor viticole pentru producţia vitivinicolăcu denumire de origine. Actualmente, încadrul facultăţii îşi fac studiile la ciclul I,II şi doctorantură peste 1 000 de studenţi,masteranzi şi doctoranzi сu învăţământ lazi şi cu frecvenţă redusă.

În cadrul facultăţii activează 6 catedre:Pomicultură, Viticultură, Legumicultu-ră, Silvicultură şi Grădini Publice, Teh-nologia Vinului, Păstrării şi Prelucrării

Produselor Agricole, Protecţia Plantelorşi 2 laboratoare ştiinţifice intercatedrale:

Laboratorul ştiinţific aplicativ pentru le-gume, ori şi ciuperci şi Laboratorul de păstrare şi prelucrare a produselor agrico-le. Catedrele reprezintă factorul principalal modernizării procesului instructiv-edu-cativ, oferind cadrul organizatoric şi insti-

tuţional adecvat pentru stimularea creaţieitehnico-ştiinţifice a cadrelor didactice, perfecţionarea prin sistemul de masterat-doctorat şi pentru integrarea învăţămân-tului superior cu cercetarea, proiectareaşi producţia. Corpul didactic include – 2membri corespondenţi ai AŞM, 4 pro-fesori universitari, doctori habilitaţi, 21conferenţiari universitari, doctori în şti-

inţe, 8 conducători de doctorat, 12 lectorisuperiori universitari şi lectori universi-tari şi 9 doctoranzi. În cadrul UASM ac-tivează Consiliul Ştiinţific Specializat DH60.06.01.07-25.12.03, abilitat cu dreptulde a organiza susţinerea tezelor de docto-rat la specialitatea 06.01.07 – Pomicultu-ră.

Eforturile corpului profesoral-didac-

tic sunt direcţionate spre implementareanoilor tehnologii informaţionale şi per -fecţionarea metodologiei de instruire astudenţilor şi evaluare a cunoştinţelor, perfecţionarea programelor curricula-re, planului de învăţământ, realizarea custricteţe a noului standard naţional de in-struire continuă a cadrelor în agricultură,racordat la stipulările doctrinelor educaţi-onale ale Comunităţii Europene, declaratela conferinţele din Sorbona (1998), Bo-logna (1999), Berlin (2003).

Începând cu anul 2002, la toate spe-cialităţile facultăţii, se implementeazăcurriculumul pe discipline şi Sistemul Eu-ropean de Credite Transferabile (ECTS),care oferă studenţilor modernitate şi mo- bilitate academică. Aderarea la Procesulde la Bologna a deschis noi perspective

pentru învăţământul superior horticol.Procesul de studii este organizat prin

8/19/2019 Buletin

buletin enciclopedic nr 1

Documents