borne pe cale7
TRANSCRIPT
JEAN LUPU
BORNE PE CALE
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
© 2020. Casa de Editură GRAFOART® Toate drepturile rezervate.
Culegerea textelor şi dactilografierea computerizată: George Andrei Butcă
I S B N : 978-606-747-096-3
EDITURA MUZICALĂ GRAFOART Bucureşti, str. Braşov nr. 20
LIBRĂRIA MUZICALĂ GEORGE ENESCU
Bucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1
TEL. : 0747 236 278 (07-GRAFOART) ; 021 315 07 12 E-MAIL : [email protected]
COMENZI ON-LINE : WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
Jean Lupu
BORNE PE CALE
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
5
Prefaţă
Volumul de faţă, Borne pe cale, cuprinde o selecţie a articolelor şi studiilor elaborate de maestrul Jean Lupu pe parcursul bogatei sale activităţi, precum şi interviuri menite să-i evoce personalitatea şi activitatea polivalentă, cu prilejul aniversării vârstei de 80 de ani. Evenimentul editorial şi concertul de pe scena Ateneului din 7 martie 2020 oferă o perspectivă largă de cunoaştere şi preţuire a valorosului, actualului şi distinsului muzician. Volumul evidenţiază aspecte ale activităţii profesionale desfăşurate cu abnegaţie şi pasiune de maestrul Jean Lupu, dar şi date despre prestaţiile sale artistice de pe scenele de concert româneşti şi din străinătate. Aşa cum menţionează autorul însuşi, articolele au fost revizuite în conformitate cu normele ortografiei contemporane, păstrându-şi conţinutul iniţial, care se dovedeşte a fi valabil şi surprinzător de actual. Figura luminoasă a muzicianului îşi dezvăluie proporţiile ei admirabile prin prisma universalităţii preocupărilor şi a activităţii bogate. Volumul cuprinde un Cuvânt introductiv al autorului, 5 capitole consistente şi o postfaţă, care reliefează parcursul profesional de excepţie al muzicianului. Spaţiul nu ne permite o detaliere a conţinutului capitolelor, ci doar menţionarea unor coordonate semnificative, definitorii pentru personalitatea şi activitatea maestrului.
Capitolul I, intitulat sugestiv Gânduri despre muzică, conţine articole importante precum Muzica în viaţa noastră şi a societăţii, sau Colocviu cu George Enescu. Merită să menţionăm de
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
7
Capitolul al III-lea, intitulat Interviuri, evocă activitatea neobosită desfăşurată pe parcursul a şase decenii de distinsul muzician în ipostază de pedagog, dirijor şi autor al unor studii prestigioase. Interviurile au fost realizate de comentatori avizaţi ai posturilor de radio – Radio România Actualităţi, Radio România Muzical – şi televiziune – postul Trinitas TV: Anca Bărbulescu, Veronica Orha Canelea, Mihaela Helmis, Veronica Zbarcea, Olivia Sima, Aurelian Popa Stavri, Remus Rădulescu şi alţii. Materialele se completează unele pe altele, oferindu-ne o imagine de ansamblu asupra personalităţii şi activităţii muzicale de excepţie, desfăşurată cu dăruire şi profesionalism în postură de cărturar, de mentor şi dirijor, de muzicolog şi autor al unor studii valoroase, dar şi în calitate de poet, de orator şi cercetător în domeniul etnomuzicologiei. Personalitatea muzicianului – tipic românească în esenţă, dar universală prin dimensiuni şi preocupări – a fost marcată de o spiritualitate de înaltă clasă, de o forţă supremă şi hotărâtă, care a conferit dimensiuni noi demersurilor sale. Capitolul conţine consideraţii şi aprecieri despre calităţile maestrului Jean Lupu, despre edificiul impunător pe care domnia sa l-a realizat cu mult devotament şi măiestrie de-a lungul timpului.
Capitolul al IV-lea, intitulat Poezii, conţine câteva poeme scrise de autor cu mult har şi sensibilitate. Printre acestea se remarcă: Copiii pământului natal, La ceas aniversar, Înger printre oameni, Zâmbet şi iubire, sau poezii pline de devotament şi iubire dedicate reprezentanţilor familiei, ca: De ziua nunţii noastre, Dedicaţie 1, Dedicaţie 2, Poezie pentru Maria, De ziua ta, La semicentenarul Olguţei, La botezul lui Andrei. Poetul Jean Lupu dezvăluie un univers artistic cuceritor, care surprinde prin sinceritatea şi naturaleţea exprimării, prin fineţea detaliilor, prin bogăţia metaforică. Autorul păstrează entuziasmul tinereţii,
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
11
desfăşurată pe multiple planuri i-au conferit-o. De la titlul original ce sugerează drumul parcurs de muzician (asociat cunoşterii, iniţierii, devenirii, transformării, destinului) şi până la ultimul paragraf, antologia cucereşte cititorul prin originalitatea şi complexitatea conţinutului.
Doresc să exprim întreaga admiraţie şi preţuire pentru tot ce a realizat maestrul Jean Lupu în cele şase decenii de activitate prodigioasă, pentru concertele inegalabile şi pentru volumele preţioase pe care le-a elaborat; în egală măsură îi mulţumesc şi fac o reverenţă în faţa domniei sale, care în perioada când a ocupat funcţia de inspector de specialitate pe capitală a avut o atitudine exemplară, remarcabilă prin eleganţă, amabilitate şi generozitate, adresându-se întotdeauna profesorilor cu apelativul „stimaţi colegi” şi nu „stimaţi tovarăşi”.
Sper din tot sufletul ca domnia sa să-şi continue nobila misiune mulţi ani de acum înainte, pentru bucuria tuturor celor care îl preţuiesc şi îi admiră arta şi generozitatea: muzicienii, rudele, discipolii şi publicul de pretutindeni.
Conf. univ. dr. Carmen Manea
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
12
Cuvânt introductiv
Am găsit necesar să reunesc, între coperţile aceluiaşi volum, o bună parte dintre articolele şi interviurile care au fost difuzate, în presă sau la radio şi la TV, în cei 52 de ani ai mei de activitate publicistică. Încă de la începutul carierei mele didactice şi dirijorale, am simţit nevoia ca, pe lângă dialogul cu elevii din clase sau cu publicul din sălile de concert, să comunic şi cu marele public, cititorii şi ascultătorii. Numai astfel îmi simţeam împlinită misiunea de dascăl şi de dirijor.
O mică parte dintre articole nu apar pentru că nu au mai putut fi găsite, iar o altă parte dintre ele au apărut sub pseudonimul Ion (Jean) Brâncoveanu (comuna natală). Multe articole publicate în revista „Memoria Oltului şi a Romanaţilor”, „topite” mai apoi în cartea „Mărturisire” şi zecile de articole publicate în revista „Chemarea Credinţei”, care, ulterior, reformulate, au fost adunate în cartea „Cântând, să ne bucurăm”, nu mai apar în acest volum. La articolele vechi a fost necesară şi o aducere la zi, prin actualizarea ortografiei şi prin corectarea unor expresii anacronice. Toate materialele respectă însă, întocmai, ideile şi spiritul original. Cu ocazia acestei retrospective la acest ceas aniversar, constat cu bucurie că nu am a mă ruşina nici de ceea ce am scris, indiferent de vremuri, aşa cum nici în repertoriile mele de concert de odinioară nu se regăsesc piese cu dedicate mai marilor vremii. În majoritatea articolelor şi interviurilor, se pledează PR
EVI
ZUAL
IZAR
E
13
argumentat pentru rolul educativ-formativ al muzicii în dezvoltarea personalităţii umane.
Doresc să mulţumesc colaboratorului meu la realizarea acestui volum, tânărul doctorand George-Andrei Butcă, pentru pricepere şi abnegaţie. De asemeni, mulţumesc fiicei mele Olguţa Lupu, care m-a încurajat să realizez acest proiect şi domnului Matei Bănică, directorul Editurii Grafoart, care a reverberat foarte frumos la propunerea mea.
Autorul
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
14
I. Gânduri despre muzică
1. Muzica în viaţa noastră şi a societăţii
1.1. Colocviu cu George Enescu1
Cunoscut lumii întregi ca un muzician de geniu, George Enescu şi-a cucerit acest atribut în toate cele cinci laturi de manifestare a personalităţii sale artistice: compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog. Toate aceste însuşiri purtau şi pecetea supremei sale calităţi – dragostea şi respectul faţă de om.
Locuitorii Slatinei s-au putut delecta şi ei de două ori cu arta inegalabilă a lui George Enescu. În 1924, când personalitatea sa se afirmase pe toate meridianele globului, George Enescu revine în ţară pentru un nou turneu provincial. Primul popas îl face în oraşul Slatina, unde soseşte întovărăşit de acompaniatorul său preferat, Nicu Caravia. Evenimentul era aşteptat cu o justificată curiozitate. Este primit în gară de către studenţii slătineni, veniţi din Bucureşti special, dornici să trăiască aceste înălţătoare momente alături de concitadinii lor. I-au mai ieşit în întâmpinare, cu cântece, elevii liceelor de băieţi şi fete şi ai şcolii profesionale de fete. A avut loc o manifestare spontană, care evidenţiază preţuirea, stima şi simpatia de care se bucura Enescu în rândul oamenilor de rând; cu toată
1 Ziarul „Oltul”, 23.05.1968, supliment.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
23
noastre; ei vor fi pentru părinţi şi pentru educatori ca o pastă uşor de modelat după cerinţele codului nostru etic.
1.6. Frumuseţe artistică şi bogăţie lăuntrică 6
Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în colaborare cu Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare a Municipiului Bucureşti, Uniunea Compozitorilor, Asociaţia Corală Naţională din România şi Fundaţia „Jora”, a găsit necesar să repună în drepturi arta cântului coral, care are vechi tradiţii în viaţa poporului român, organizând concursul coral şcolar „Bucureşti ‘92”.
Etapei de preselecţie, din 21-22 martie a.c., i-au răspuns benevol 26 de formaţii şcolare din capitală, pentru ca, pe parcursul zilelor de 6-7 iunie, în cinstea Zilei Internaţionale a Copilului, cele 15 formaţii selecţionate pentru finală să se întreacă în armonie, în frumuseţe şi bogăţie lăuntrică, cu un repertoriu ales liber şi în asistenţa unui juriu de cea mai înaltă competenţă şi probitate profesională. După evoluţia lor şi în cinstea lor au cântat corurile de copii: Minisong, Symbol, al Palatului Copiilor din Bucureşti şi al Palatului Copiilor din Chişinău. Ultimul, care a susţinut şi un concert coral integral la Liceul de Artă „George Enescu”, a stabilit legături trainice, adevărate „poduri de flori” spirituale între cele două maluri ale Prutului. Dirijorul Eugen Mamot şi corul său Lia Ciocârlia din Chişinău au demonstrat unitatea vieţii spirituale a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, iar sălile arhipline au demonstrat unitatea în cuget şi simţiri cu fraţii lor de pe scenă.
6 Publicat în „Tribuna învăţământului”, luni, 15.06.1992, pag. 2.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
35
1.10. Muzica şi sănătatea omului 10
La observarea titlului, o parte dintre dumneavoastră vă veţi întreba care este legătura dintre cele două domenii, cei mai mulţi veţi fi auzit de meloterapie, însă cred că prea puţini aţi reflectat asupra meloprevenţiei.
Muzica melodioasă, cu o armonie plăcută, pe un ritm lent sau, dimpotrivă, pe un ritm alert, antrenant şi cu o structură echilibrată, clară, provoacă ascultătorului o stare de bine evidentă. Doctorul Marc Judson de la Universitatea din New York afirma că, „în realitate, cântatul are efecte benefice asupra creierului, asupra tuturor componentelor bioritmice (fizic şi intelectual) care concură la desfăşurarea muncii propriu-zise, fie că este vorba de ziaristică, de metalurgie sau de agricultură”. Buna dispoziţie obţinută prin cântare (chiar şi inestetică) reface energia nervoasă, printr-o formă de odihnă activă, mai ales la copii şi tineri, pe care îi şi disciplinează şi le favorizează apetitul pentru asimilarea informaţiilor.
Înlocuirea acelor din acupunctură cu vibraţiile sonore, acea aşa-numită „fonoforeză”, ar necesita ea însăşi un studiu aparte.
Tot ca meloprevenţie trebuie folosită muzica benefică de către viitoarele mame în perioada prenatală, iar apoi camera copilului trebuie „inundată” de muzică plăcută, odihnitoare, când acesta doarme sau este agitat, sau de o muzică antrenantă, când este în stare de veghe şi liniştit; în ambele situaţii intensitatea trebuie să fie scăzută, cu foarte puţini decibeli (pianissimo, piano, cel mult mezzo-piano), dacă vor să aibă copii echilibraţi nervos, sensibili, afectuoşi, deştepţi şi sănătoşi.
10 Publicat în ziarul „Lumina”, 24.04.2009.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
56
2. Opinii despre Educaţia Muzicală în şcoală
2.1. Cerinţe ale Educaţiei Muzicale în şcoală 16
Educaţia estetică – parte componentă a educaţiei – asigură formarea şi dezvoltarea la elevi a capacităţii de a simţi şi înţelege frumosul din artă, din natură şi din viaţa socială, prin dezvoltarea sentimentelor şi convingerilor estetice. Părerea că şcoala deţine un rol hotărâtor în educaţia estetică a tineretului, acţiune deosebit de complexă, concepută ca posibilitate de înţelegere şi reproducere a frumosului, ca o neîntreruptă aspiraţie spre perfecţiune morală şi intelectuală, are deja valoarea unui adevăr unanim recunoscut. Putem adăuga la aceasta observaţia că dintotdeauna, în procesul dezvoltării omului, muzica, în special prin cântec, a ocupat un loc de o importanţă covârşitoare. În înţelegerea acestui aspect rezidă şi atenţia deosebită care se acordă astăzi în şcoală muzicii ca obiect de învăţământ. Muzica, mai mult decât oricare altă artă, influenţează nemijlocit şi puternic latura emoţională a vieţii elevului şi, prin aceasta, conştiinţa sa. Este bine cunoscut rolul emoţiilor artistice în declanşarea şi întreţinerea unor trăiri superioare. Marele Enescu a precizat acest lucru şi l-a aplicat ca o axiomă a întregii sale activităţi: „Doresc un singur lucru – zicea el – ca prin muzică să-i fac pe oameni mai buni, mai blânzi”. Convingerile şi deprinderile morale se formează, aşadar, mai uşor şi sunt mai durabile, dacă sunt susţinute de o puternică motivaţie emoţională.
16 Ziarul Oltul, sâmbătă, 23.11.1968.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
70
II. Articole cu tematică
cultural-educativă
1. Curs de iniţiere în cântarea psaltică20
Un capitol vast, foarte important şi cu vechime în cultura muzicală românească, este muzica psaltică, acea muzică ştiută şi practicată de către muzicienii perioadei precomuniste, dar eliminată total din planurile de învăţământ şi programele conservatoarelor din România după reforma învăţământului din 1948. Dintr-un condei, fuseseră aruncate la lada de gunoi secole de muzică, de cultură şi istorie românească. Notaţia psaltică se folosea pe teritoriul ţării noastre încă din secolul al XIII-lea, iar practicarea cântării psaltice la noi este şi mai veche. Celebra Şcoală de Muzică de la Putna, vestită în toată Europa, şcolariza cântăreţi ortodocşi şi pentru Rusia, şi pentru Polonia.
Acest capitol bogat şi frumos din istoria muzicii româneşti, această muzică, practicată la noi de veacuri până şi în ultimul sat de munte de către cântăreţul de la strană, le este total străină profesorilor de muzică, adică exact acelora care trebuie să informeze şi să facă educaţie muzicală unui popor întreg.
20 Publicat în „Tribuna învăţământului”, pag. 8, nr. 278, 22.05.1995.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
77
III. Interviuri
1. Corul Ciprian Porumbescu în finala concursului „Cântarea Patriei”
Febrile pregătiri pentru a confirma un prestigios palmares24
Iubitorii muzicii, ca de altfel toţi telespectatorii din judeţ, îşi amintesc, cu siguranţă, emoţia cu care au urmărit, cu mai bine de o jumătate de an în urmă, evoluţia corului „Ciprian Porumbescu” din Slatina, în cadrul concursului „Cântarea Patriei” – prestigioasă şi exigentă dispută muzicală, o adevărată stagiune corală naţională, organizată de Televiziune. Am avut atunci emoţii nu lipsite de satisfacţii, de vreme ce formaţia slătineană s-a impus prin măiestria execuţiei, fiind promovată în faza finală (de baraj), care reuneşte cele mai bune coruri din ţară. Şi iată că emoţiile reîncep, de data aceasta cu o şi mai mare intensitate. Duminica trecută a avut loc tragerea la sorţi a intrării în concurs… Dar să dăm cuvântul dirijorului corului, prof. Jean Lupu.
– Aşadar, alea iacta est… – Da, zarurile au fost aruncate! Dar nu întâmpinăm
evenimentul cu un sentiment de incertitudine, dimpotrivă… – De fapt, ce au „rostit” sorţii? – Vom intra în concurs pe data de 20 ianuarie 1974.
Alături – şi în dispută după cum ştiţi – de alte trei redutabile
24 Publicat în „Oltul”, anul VI, nr. 1784, miercuri, 21.11.1973, pag. 2.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
88
mişcare coregrafică ce simbolizează dansuri populare din diverse regiuni ale ţării.
În încheiere, aş vrea să rog pe ataşaţii culturali de la ambasadele româneşti, dacă doresc ca mesager al României Corul de Copii şi Tineret Symbol, noi suntem dispuşi, oricând, să devenim – la rândul nostru – ambasadori ai copiilor din România şi ai vieţii spirituale româneşti.
Prof. Mariana Badea
5. „Slatina mi-a dat aripi”28
Reîntâlnirea la Slatina cu profesorul Jean Lupu, prilejuită de minunatele concerte pe care le-a susţinut înaintea Crăciunului, cu acele glasuri îngereşti reunite în Corul Symbol, din Bucureşti, ne-a oferit şi posibilitatea realizării acestui interviu.
– Odată cu urarea de „Bun venit!” la Slatina şi cu exprimarea bucuriei de a avea privilegiul să ascultăm, în preajma sărbătorilor, acest renumit cor de copii al cărui întemeietor şi dirijor sunteţi, v-aş ruga, Maestre, să vă referiţi, pentru început, la semnificaţia prezenţei dumneavoastră împreună cu formaţia pe care o conduceţi, aici, la Slatina, în mijlocul celor care vă cunosc de atâta vreme, vă admiră şi vă îndrăgesc…
– Este o justificare firească… este o obligaţie morală pe care şi-ar onora-o orice om de bună credinţă. Eu sunt, după cum cunoaşteţi, de pe aici – sunt de la Văleni de Brâncoveni – ; am muncit atâta timp în Slatina şi, mai nou, am avut şi cinstea să fiu declarat „cetăţean de onoare” al Slatinei; încât obligaţia mea morală a sporit şi, dacă s-ar ivi situaţii mai dese, de fiecare
28 Publicat în „Olt Press”, miercuri, 5.01.1994.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
115
numit „cel de-al treilea copil al meu”. Mi-am dorit să fi avut trei copii, iată că Dumnezeu mi l-a dat. Corul este făcut după modelul meu – de mic am fost îndrumat spre cânt şi mi-a plăcut muzica corală, iar de la 20 de ani instruiesc formaţii corale. În judeţul Olt, mi-am lăsat urme, făcând mai multe coruri şcolare mixte şi unul bărbătesc. Această experienţă anterioară am folosit-o şi în formarea acestui cor.
– V-aţi mai dori ceva pentru Corul Symbol, pe viitor? – Mi-aş dori ca, în timp, acest cor să încapă pe mâna unui
pasionat ca şi mine, pentru că, fără pasiune, se stinge. Pasiunea este acel perpetuum mobile, te încarcă mereu, nu termini energia, te scoli mereu plin de energie şi de planuri. În timp, doresc ca cineva pasionat ca mine să preia corul de la mine şi să îl ducă mai departe.
Veronica Orha Canelea
11. Radio România Actualităţi, Emisiunea „Înţelepţii Cetăţii”34
– De-a lungul celor 14 ani de activitate, Corul Symbol a primit nenumărate trofee şi premii, atât pe scena naţională, cât şi internaţională, demonstrând talentul acestor corişti. De curând a avut loc un festival, la Debrecen, Ungaria, unde au participat 17 ţări şi 31 de formaţii, iar Corul Symbol a obţinut maximum de puncte. Cu ce diplomă v-aţi întors?
– A obţinut maximum de puncte la faza semifinală, iar la faza finală am fost descalificaţi; ni s-a reproşat că avem doi băieţi în corul de fete, deşi suntem un cor de copii (voci egale) şi deşi obţinusem înainte acordul pentru participarea acestor băieţi. Pe lângă diplomă de participare, am primit una pentru
34 4.09.2004.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
134
vremurile acelea, aceşti apostoli au apreciat cum se cuvine mediul rural şi bisericesc.
Aurelian Popa Stavri
14. Radio România Actualităţi, Semnături celebre 37
– Corul Symbol este primul cor înfiinţat după Revoluţie. – În martie 1990 mi-a venit ideea. Mă aflam aici, la Sala
Radio, la un concert în onoarea maestrului Nicolae Lungu, care era născut pe 2 martie. Muzica creată de Nicolae Lungu, muzica religioasă, mi-am imaginat-o în glasurile copiilor şi mi-am dat seama cum ar suna această muzică pe voci de cor de copii. Am mers la Preafericitul Teoctist, mi-a dat binecuvântarea, însă se apropia sfârşitul de an şcolar şi nu am putut să încep; am început pe 8 septembrie 1990, dar în perioada verii am început să caut copii şi în septembrie era totul aranjat. Acum avem o activitate de peste 18 ani.
– Foarte greu să ţii un cor de copii, mai ales corul Patriarhiei Române, mai ales că generaţiile se schimbă…
– Da, între timp copiii se schimbă, iar tu trebuie să-i menţii calitatea din mers.
– Câţi copii au fost de atunci, din 1990, până acum, în Symbol? – Peste 400 de copii care s-au perindat prin Corul
Symbol, dar sunt bucuros că în majoritatea am sădit dragostea faţă de frumos şi dragostea faţă de neam. Suntem singura corală de copii care este invitată de două ori pe an în stagiunea permanentă a Filarmonicii „George Enescu”.
37 15.01.2008, ora 21.03.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
152
de ani şi ele sunt aplaudate cu foarte multă frenezie, aşa şi această sârbă este foarte apreciată.
– Este una dintre piesele pe care, deşi o asculţi de foarte multe ori, nu-şi pierde niciodată farmecul.
– În străinătate, noi ne considerăm nişte ambasadori ai artei şi spiritualităţii româneşti, şi aşa suntem şi percepuţi. Gazdele ne spun că suntem credibili, copiii sunt sinceri, se exprimă cu căldură.
Olivia Cristina Sima
17. Convorbirile Trinitas 40
– Suntem în acest moment alături de omul al cărui nume s-a identificat de multe ori cu muzica însăşi, părintele profesor Jean Lupu. Sărbătoreşte şi alături de noi împlinirea a 70 de ani de viaţă şi 50 de ani de dirijat. Cred că nu e uşor să ne propunem să concentrăm într-o emisiune de un ceas o viaţă atât de bogată în lucrare, în evenimente. Aş începe cu întrebarea care mi se pare esenţială: când v-aţi descoperit această chemare, când v-aţi dat seama că Dumnezeu a pus mai mulţi talanţi în direcţia aceasta decât în general?
– Din şcoala primară. Învăţătorul nostru făcea cor cu noi, la serbări prezenta corul. Dânsul a uitat să dea tonul la o piesă şi m-a îndemnat pe mine – atunci m-am văzut ales. Apoi, m-a îndemnat tot dânsul să dirijez corul, iar apoi mergând la şcoala generală (la 3 km de satul meu), am avut ca profesor de muzică un învăţător, iar domnul acesta, Alexandru Marcu, după câteva luni ne întreabă: „voi ştiţi cine e cel mai bun dintre voi la muzică?” Şi fiecare îşi dădea cu părerea, iar domnul Marcu zice: „e ăla mic! Jean Lupu!” Şi de atunci m-am simţit ambiţionat,
40 27.03.2010.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
166
de-al doilea concert pe care îl susţineţi anual la Ateneu – cel de Crăciun, din 11 decembrie. Dar, până atunci, ce daruri mai pregătiţi pentru public?
– Participăm la Festivalul „Timotei Popovici” de la Caransebeş, pentru ca apoi (între 15-19 iunie) să fim la Festivalul Internaţional de Muzică Ortodoxă de la Pomorie (Bulgaria). În Bucureşti vom avea un concert la Arenele Romane, vom da răspunsuri la slujba Sfintei Liturghii de la diferite biserici şi aşteptăm propuneri de concerte sau chiar solicitări de a cânta la cununii, corul nostru având în repertoriul său şi aceste cântări.
Alice Tacu
19. Trinitas TV, Libertate şi responsabilitate creştină 42
– Ce-ar trebui să însemne muzica pentru noi, în general? – Muzica este cel mai universal limbaj, este limbajul cu
care te faci înţeles pe toate meridianele globului. Eu cu Corul Symbol am cântat de la Urali până la Atlantic şi peste tot am fost înţeles, pentru că muzica, prin mesajul pe care reuşeşte să-l transmită, creează convingeri şi determină atitudini, indiferent de limba pe care o vorbesc oamenii.
– Vorbim despre muzică ca mărturisire a credinţei. În toate bisericile, liturghia este săvârşită prin muzică. Corul Symbol prelungeşte această Sfântă Liturghie şi pe scenele pe care ajunge.
– Cine se roagă cântând se roagă de două ori, muzica potenţează valoarea cuvântului. Recent, am avut concert la Ateneul Român şi am început cu lucrări religioase. Deşi în sală erau mulţi tineri, am fost surprins să văd că au receptat foarte 42 20.06.2013.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
179
– Foarte interesant! – Da, şi mai e o cugetare, eu am citit foarte multe maxime
şi cugetări şi pe unele mi le-am luat drept călăuzitoare; ştiţi, se prind mai multe muşte cu miere decât cu oţet; şi mai e una: să fii sârmuliţă de oţel învelită-n catifea. Să fii întotdeauna blând, să vadă că, chiar dacă eşti exigent cu el, eşti din dorinţa şi bunătatea de a-l ridica, de a-l face mai bun. Nu-l laşi acolo jos. Te dăruieşti ca să-l ridici.
– Care a fost cea mai mare provocare în activitatea de dirijor de cor? – Au fost mai multe, mai ales concursurile internaţionale.
Când am mers la un concurs internaţional, eu m-am considerat reprezentatul României, şi aşa şi era. Fiecare formaţie dintr-o altă ţară reprezenta ţara respectivă. De aceea, eu am promovat cu prioritate, cu predilecţie, creaţia naţională. Într-o competiţie internaţională fiecare formaţie trebuie să vină cu specificul ei naţional. Eu sunt o pată de culoare într-un tablou universal, acolo. Să fiu pata de culoare autentic românească. Şi am avut câteva: la Ekaterinburg, spre exemplu, în Rusia sau la Cantonigros în Spania. Acolo a fost luptă serioasă. La Ekaterinburg, când am intrat în sala de concert (ne invitase regizorul să asculte toate formaţiile cu o piesă ca să ştie cum concepe deschiderea concursului); am intrat noi, reprezentanţii formaţiei şi am văzut că toate drapelele erau arborate, mai puţin cel românesc; m-am dus şi i-am semnalat că noi nu suntem reprezentaţi, ca atare noi nu ne prezentăm. „Aaa… daţi probă şi facem rost de drapel şi îl punem imediat”. Am dat într-adevăr proba şi după probă drapelul românesc a apărut imediat, în centru, în dreapta celui rusesc, şi cu noi a început concertul de deschidere, cu noi s-a încheiat; am fost singura formaţie care a avut de cântat şi la început, şi la mijloc, şi la sfârşit. Şi am fost tot singura formaţie care a fost programată să susţină un
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
194
23. Muzica şi credinţa 46
– În curând se fac 30 de ani de când aţi înfiinţat Corul Symbol, un cor de copii şi de tineret. V-am ascultat de multe ori şi prin emisiuni, pe la Patriarhie; am observat că mai mult partea feminină este reprezentată. Aşa aţi selectat, ori vocea băieţilor se stabilizează mai târziu?
– Se îndreaptă mai multe fete către cor, iar băieţilor li se schimbă vocea pe la 13-14 ani şi nu mai pot fi în cor, pentru că este un cor de voci egale. Acum avem doar cinci băieţi, deşi corul are peste 80 de membri.
– Să mergem înapoi cu 30 de ani. Cum v-a venit ideea să faceţi un cor în interiorul bisericii?
– Eram, pe atunci, dirijorul Corului Liceului Pedagogic şi al Corului Cantata, care era alcătuit din absolvente ale Liceului Pedagogic. La un moment dat, prin anii 1982-83, s-au înfiinţat cercuri de literatură, de muzică, de pictură, de matematică, şi mi-a venit ideea, eu ca seminarist, (constatând că în programa muzicală nu se amintea nimic de muzica bizantină, se studiau foarte multe game chinezeşti, indiene, dar nimic despre muzica bizantină,) să fac un cerc de muzică bizantină, pe care să-l numesc cerc de muzică veche. Nu puteam să îi zic de muzică bisericească. I-am prezentat directoarei, i-am zis cum voi aborda, a fost de acord, dar înainte de a pune în practică, m-am dus la părintele protopop Iordache, care era naşul meu, să îl consult. S-a uitat la mine, m-a ascultat şi apoi m-a întrebat dacă nu cumva mă doare capul. Am stat cuminte până în 1990, la obţinerea libertăţii de exprimare. Şi am înfiinţaţ corul imediat. Acest nume, de Symbol, nu a venit de la mine – preşedinte de asociaţie era părintele Ioan Buga, care preda greaca, la seminar. 46 Emisiune: Biserica Azi – Muzica credinţei, Trinitas TV, 03.12.2019
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
201
IV. Poezii
1. Copiii pământului natal 47
Voi care citeaţi la lampă şi-aţi deprins de mici restriştea, Voi care dormeaţi pe scânduri, în căruţă, spre miriştea Depărtată, după dealuri, peste care alergaţi Cu picioarele desculţe şi-animalele păşteaţi.
Voi ce-aţi învăţat să scrieţi pe tăbliţă, iar ghiozdan Vă era o traistă ruptă, de la fraţi primită-n dar, Voi care citeaţi pe Creangă, pe Rebreanu, voi sărmani, Ce aţi încălţat pantofii pe la doisprezece ani,
Voi care sfidaţi ciulinii peste câmp când alergaţi, Voi ce vă-mbăiaţi în râuri ca să fiţi cât mai curaţi, Voi aceia care ceapa cu mămăligă şi sarea Le consideraţi, din lipsă, pâinea voastră şi mâncarea,
Voi care pe timp de ploaie întorceaţi sacul pe dos Sfidând frigul dar şi vântul, care pătrundeau la os, Voi care zburdaţi ca mieii peste pajiştea cu flori, Uitând de necazul vieţii, îndulcită, uneori,
Eraţi mulţi în jurul mesei, seara când vă adunaţi Şi când amândoi părinţii, cu bunicii, ceilalţi fraţi Povesteaţi cele-ntâmplate peste ziua de arşiţă Pân-ce Ene pe la gene îl fura-ntâi pe Gheorghiţă.
47 Martie 1977.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
209
Iată de ce eu mă bucur c-am fost profu' vostru-atunci Când la tineri încolţeşte sămânţa ce le-o arunci. Să fiţi fericiţi cu carul, cu copii, părinţi, nepoţi, Vă doresc o viaţă lungă, tihnă-n suflet pentru toţi!
6. Zâmbet şi iubire 53
Îndemnul meu e de iubire În orice timp şi-n orice loc, Mergând pân’ la nemărginire, Iubiţi-vă, oameni, cu foc!
Iubiţi copiii şi părinţii, Iubiţi pe fraţi şi pe surori, Iubiţi, vă rog, şi suferinzii, Iubiţi pe duşmani deseori!
Să vă doriţi din răsputeri Un suflet bun şi sânge cald, Numai iubind tu poţi să speri S-aprinzi iubire-n celălalt.
Iubirea nu costă un ban, Dar valorează o moşie: O dai, ea creşte an de an, Apoi ţi se întoarce ţie.
Zâmbiţi străinului ades, Căci zâmbetul e-o floare rară În veacu’-n care am purces, Zâmbiţi când omul este fiară!
53 Poezie apărută pe coperta concertului aniversar „Jean Lupu – 70 de ani de viaţă, 50 de ani de dirijat”, susţinut la Ateneul Român pe 28.03.2010.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
220
V. Diverse
1. Recenzii şi prezentări
1.1. Amintirea lui Dinu Lipatti 65
„Într-o luni, exact la miezul nopţii, pe 19 martie 1911, apărea fără veste, în frumoasa noastră vilă din Bucureşti, cel mai drag copil, pe care-l chema deja Dinu (după obiceiul de a se da nepotului numele bunicului)” – scrie în cartea „La vie du pianiste Dinu Lipatti” Anna Lipatti, mama celebrului muzician. Încă înainte de a veni pe lume, viitoarea carieră îi era deja sortită de către părinţii săi; mama dorea ca Dinu să devină pianist, iar tatăl său îl vedea violonist (el însuşi fiind un interpret remarcabil, elev al lui Pablo de Sarasate). Din acest dublu ideal s-a născut dorinţa nestrămutată a părinţilor săi de a-l avea ca naş pentru noul născut pe marele compatriot, George Enescu. Iată ce scrie despre acest moment George Enescu în articolul său „Mon ami, Lipatti”, apărut la scurt timp după moartea pianistului în „Journal des Jeunesses musicales de France”: „Eu eram naşul lui. Tatăl său ţinuse la asta. Dar cum în momentul naşterii sale nu mă găseam în România, trebuiră să se lipsească de mine… Finul meu avea patru ani, mergea şi vorbea când am putut, în fine, să-l strâng în braţele mele. Ca şi mine, el a ezitat în faţa mai multor vocaţii. Am crezut mult timp că va fi
65 Publicat în „Oltul”, miercuri, 19.03.1969.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
231
La vârsta mea de 80 de ani, sunaţi, mă bucur să pot oferi pentru memoria lui Dinu, fiul meu adorat, tot ce va fi frumos şi util. După ce veţi primi pachetul ce vă expediez recomandat, vă rog să-mi răspundeţi de primire.
Cu deosebită amiciţie, Anna Lipatti
[3] 9. PARC DINU LIPATTI CHÊNE-BOURG – GENÈVE 27 Ianuarie 1969 SUISSE
Dragă Domnule Lupu, Astăzi, odată cu această scrisoare, v-am expediat prin poştă
expres, recomandat, un pachet bine ambalat cu cărţile şi revistele necesare care vă vor servi la descrierea vieţii fiului meu, Dinu Lipatti, şi ca muzician, şi ca om. Este suficient să citiţi cartea mea din 1954, unde veţi regăsi, cu detalii, viaţa lui de la leagăn până la mormânt!
Aveţi în pachet şi alte dări de seamă despre el, atât în româneşte, cât şi-n franţuzeşte. Cred că veţi primi cu plăcere şi cartea bine alcătuită a maestrului George Enescu, care aprecia la justa lui valoare pe Dinu, finul lui.
Aici se vorbeşte deseori la Radio Suisse despre fiul meu şi se dă muzica ce a interpretat el pe discuri.
În aşteptarea răspunsului de primirea pachetului ce v-am expediat, vă transmit, dragă Domnule Lupu, salutările mele amicale.
Anna Lipatti 24 martie 1969
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
241
o rublă şi achit amenda cântând […]. Controlorul e numai mirare”. Orice poet are simţ ritmic şi auz muzical, necesare cadenţei versurilor, scurgerii ritmice şi metrice a versurilor şi consonanţei rimelor. Vieru, „poetul pereche al celui nepereche” (cum frumos spune Ion Andreiţă), avea o voce caldă, de tenor secund, pe când Eminescu avea o frumoasă voce de bariton. Şi la lansarea acestei cărţi am avut onoarea să fie prezent Ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti, domnul Mihai Gribincea, care îi cunoscuse bine pe cei doi protagonişti, poetul Grigore Vieru şi compozitorul Eugen Mamot. Lansarea cărţii a fost precedată de un videofilm foarte emoţionant despre Grigore Vieru, colaborarea sa cu Ion Aldea Teodorovici etc., şi s-a încheiat cu un miniconcert cu repertoriu din cartea lansată, susţinut de un grup de elevi de la Şcoala de Muzică „Tra-la-la”, condus de Maria Simion, fostă membră a Corului „Lia Ciocârlia” şi, după venirea la Bucureşti, a Corului Symbol.
Scoaterea la lumină a acestor 30 de cântece ale poetului patriot Grigore Vieru şi punerea lor la dispoziţia copiilor de pe ambele maluri ale Prutului este tot o înfăptuire patriotică a muzicianului Eugen Mamot.
2.2. Cuvântări ocazionale, memorii, scrisori
2.1. Iubiţi colegi, 77
Se împlinesc în această toamnă opt ani de când absolvisem Facultatea de Muzică din Timişoara, nemobilizat de nimeni, mi-am alăturat vocea de bariton zecilor de îndrăgostiţi
77 Cuvântare la despărţirea de ciprianiştii slătineni.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
255
1977, la nici doi ani după instalarea în Bucureşti, dar cu gândul la consătenii mei, şi care este de-o acută actualitate:
„Fiind de mici deprinşi cu greul şi corsetele naturii Ştiţi să mergeţi demni şi-n unghii pe cărările luminii.”
2.7. Dragii mei foşti elevi83
Vă mulţumesc pentru invitaţie! Regret mult că nu o pot onora! Aşa este în viaţă; ceea ce iubeşti mult îţi provoacă şi multe neplăceri. Susţin zilele acestea o serie de concerte cu corul meu, Symbol, dintre care unul la Ateneul Român, şi aceasta mă pune în imposibilitatea de a fi alături de voi. Mult mi-aş fi dorit să vă revăd pe toţi, să vă cunosc realizările profesionale şi familiale şi să mă bucur de ele.
Îmi amintesc cu nostalgie de acele începuturi, de acele minţi însetate, iscoditoare chiar şi atât de numeroase, cum rar am mai întâlnit în Bucureştiul care m-a adoptat la un an după absolvirea voastră.
Poate pentru că eram, ca majoritatea dintre voi, plămădit din acelaşi aluat (de la ţară), poate pentru că scena pe care v-am urcat topeşte sufletele până le coagulează, poate pentru că aţi fost prima mea serie de învăţători dintr-o viaţă închinată învăţământului pedagogic, poate pentru că şi voi v-aţi dăruit viaţa aceleiaşi sfinte cariere, poate pentru că, după o vârstă, amintirile revin cu o intensitate sporită, cu siguranţă toate acestea la un loc mă fac să regret mult imposibilitatea revederii cu voi pe meleagurile noastre natale.
83 Scrisoare adresată primei serii de învăţători de la Slatina, la întâlnirea de 30 de ani de la absolvire.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
263
2.11. Preasfinţite Părinte Timotei Prahoveanul, Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor,
Onoraţi spectatori, Iubiţii mei symbolişti87
Este neobişnuit ca un concert să se încheie cu o luare de cuvânt, dar acest concert nu este unul obişnuit. Acum, cu îngăduinţa dumneavoastră, pentru trei minute, doresc să continui confidenţele din cartea mea „Mărturisire” cu încă o mărturisire.
Un dirijor de cor de copii şi tineri trebuie să fie un căutător de comori. Să sape adânc în fiinţa lor, să caute nestemate şi, dacă acestea sunt prea rare, să producă acele procese chimice în sufletele lor, care, în timp, să determine apariţia nestematelor dorite. Timp de 55 de ani ca dirijor, dintre care 25 de ani numai cu Symbolul, am insistat pentru acurateţe în intonaţie, pentru precizie ritmică, pentru dicţie, pentru frazare, pentru nuanţe, pentru elasticitate, pentru expresivitate în cântare etc. Fără meticulozitatea şi fară perseverenţa de bijutier nu se obţine acea strălucire şi nu se realizează bijuteria numită de poetul Grigore Vieru „catedrală pe rotile”.
După cum lesne se observă, am încă suficientă energie, încât pot să mai dau şi unora dintre symbolişti, sper că aţi observat şi că mintea îmi este întreagă, vă asigur că auzul meu funcţionează perfect, încât depistează până şi şoaptele lor. Mărturisesc însă că, datorită spiritului meu autocritic, am constatat că răbdarea mi s-a diminuat nepermis de mult pentru un cor de performanţă.
87 7.11.2015, la Ateneul Român.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
269
2.13. Cuvântare în faţa Corului Symbol la împlinirea vârstei de 79 de ani 88
După o aşa frumoasă manifestare din partea voastră, nu pot să răspund decât cu o declaraţie de dragoste nemărginită pentru Corul Symbol, care reprezintă pentru mine împlinirea unei dorinţe mai vechi, imposibil de realizat până în 1990, şi pe care l-am declarat, încă de când l-am înfiinţat, cel de al treilea copil al meu. Şi care părinte nu-l iubeşte pe mezinul familiei sale? O iubire care este în stare de sacrificii personale şi chiar de îndurarea unor umilinţe pentru ca Symbolul să supravieţuiască şi chiar să aibă o activitate de înalt nivel artistic şi spiritual. În calitate de cap al marii familii Symbol, mărturisesc familiei mele că nu-mi simt vârsta. Cred că m-am blocat pe la 60 de ani. De altfel, colega Luminiţa m-a complimentat, cu ceva timp în urmă, că eu par cu cel puţin 10 ani mai tânăr, iar doctorul meu de familie mi-a pus diagnosticul de „îmbătrânire întârziată”. Eu însă nu refuz această etapă a vieţii, pe care o întâmpin cu optimism. Ştim că la orice aniversare se urează şi se cântă „La mulţi ani”. Eu nu doresc mulţi ani vieţii mele, ci multă viaţă anilor mei; cred că aceasta este dorinţa multor oameni, însă, din păcate, nu toţi au acest noroc.
Tot în calitate de cap al acestei familii, vreau să vă reamintesc că, de la momentul venirii pe lume şi până la momentul plecării din ea, omul este o plămadă în continuă devenire. Ne naştem cu anumite predispoziţii date de genă sau de ceea ce ni s-a furnizat şi ni s-a cultivat în perioada vieţii intrauterine şi apoi, prin educaţie şi mediu, aceste predispoziţii
88 7.03.2019.
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
CUPRINS
Prefaţă – Carmen Manea ............................................................. 5
Cuvânt introductiv – autorul .................................................... 12
I. Gânduri despre muzică
1. Muzica în viaţa noastră şi a societăţii ................................ 14
1.1. Colocviu cu George Enescu ......................................... 14
1.2. Coruri numai pentru concursuri sau prezenţe artistice permanente? ................................... 16
1.3. Ilustrare convingătoare a roadelor talentului şi dăruirii
– Marginalii la recentul concert al Corului Camerata ........ 18
1.4. Pledoarie pentru… o stagiune muzicală permanentă 20
1.5. Muzica – limbaj universal ............................................. 21
1.6. Frumuseţe artistică şi bogăţie lăuntrică ....................... 23
1.7. Folclorul muzical şi Biserica Ortodoxă Română ........ 24
1.8. Muzica, factor de educaţie în viaţa tinerilor ................ 29
1.9. Muzica, factor de educaţie in viaţa tinerilor (II) ......... 32
1.10. Muzica şi sănătatea omului ......................................... 35
1.11. Muzica şi inteligenţa copiilor ...................................... 39
1.12. Muzica şi sufletul omului ............................................ 42
1.13. Folclorul – ştiinţa poporului ....................................... 46
1.14. Folclorul de Crăciun şi de Anul Nou ........................ 50
1.15. Stagiune corală permanentă în Bucureşti .................. 53
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
2. Opinii despre Educaţia Muzicală în şcoală ...................... 56
2.1. Cerinţe ale Educaţiei Muzicale în şcoală ..................... 56
2.2. Educarea auzului muzical dificil ................................... 60
2.3. Scrisoare metodică pentru directorii de şcoli gimnaziale ........................................................ 62
2.4. Concursul coral şcolar „Bucureşti ‘98” ....................... 64
2.5. Opinii privind Educaţia Muzicală în şcoală (Sinteze ale inspecţiilor şcolare de specialitate).......... 66
II. Articole cu tematică cultural-educativă
1. Curs de iniţiere în cântarea psaltică ................................... 70
2. Modelele de lângă noi - „Patriarhul” ................................. 72
3. Elogiu căutătorilor de comori ............................................ 74
4. Cugetări ................................................................................. 75
III. Interviuri
1. Corul Ciprian Porumbescu în finala concursului „Cântarea Patriei” – Febrile pregătiri pentru a confirma un prestigios palmares – C. T. Diaconu ............................................... 77
2. Continuitatea efortului creator – Aurel Perva .................. 80
3. Pentru a transmite dragostea de frumos – Veronica Berbescu-Zbarcea ........................................... 84
4. Corul de Copii şi Tineret Symbol – Mariana Badea ........ 86
5. „Slatina mi-a dat aripi” – Victor Ursu ............................... 88
6. „Slatina mi-a dat aripi” (II) – Muzica psaltică românească este unică în lume – Victor Ursu ................................... 90
7. Cânta-voi Domnului meu – Anatol Telembici ................. 93
8. Cum vă place – Anca Bărbulescu ...................................... 96
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
9. Destine şi Pasiuni – Anca Bărbulescu ............................ 102
10. Destine şi Pasiuni – Veronica Orha Canelea ............... 106
11. Radio România Actualităţi, Emisiunea „Înţelepţii Cetăţii” - Elisabeta Iosif .......... 115
12. Dialog cu Jean Lupu, dirijorul Corului de Copii şi Tineret Symbol al Patriarhiei Române - Aurelian Popa Stavri ...................................................... 124
13. Dialog cu Jean Lupu, dirijorul Corului de Copii şi Tineret Symbol al Patriarhiei Române (II) - Aurelian Popa Stavri ...................................................... 128
14. Radio România Actualităţi, Semnături celebre - Monica Patriciu .............................................................. 134
15. Radio România Muzical – Alexandra Cebuc ................ 144
16. Radio România Internaţional - Olivia Cristina Sima ....................................................... 146
17. Convorbirile Trinitas – George Vâlcu........................... 152
18. Concert de Florii – George Vâlcu ................................. 161
19. Trinitas TV, Libertate şi responsabilitate creştină, Redactor Iulian Bobârnea ............................................. 166
20. Muzica este matematică şi meloterapie ......................... 170
21. „Jean Lupu – o viaţă SYMBOL în muzica corală românească” ...................................... 172
22. Radio România Actualităţi – Mihaela Helmis .............. 191
23. Muzica şi credinţa – Remus Rădulescu ........................ 194
IV. Poezii
1. Copiii pământului natal ..................................................... 201
2. La ceas aniversar ................................................................ 203
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
3. Înger printre oameni ......................................................... 205
4. Retrospectivă-n doi ........................................................... 205
5. Absolvenţilor Liceului „Radu Greceanu”, promoţia 1973 ................................................................ 208
6. Zâmbet şi iubire ................................................................. 209
7. La ceas aniversar (II) ......................................................... 210
8. Marie, de ziua ta ................................................................. 211
9. De ziua nunţii noastre ....................................................... 212
10. Dedicaţie 1........................................................................ 213
11. Dedicaţie 2........................................................................ 213
12. Poezie pentru Maria ........................................................ 215
13. De ziua ta .......................................................................... 216
14. La semicentenarul Olguţei .............................................. 216
15. La botezul lui Andrei ...................................................... 218
16. Chemarea .......................................................................... 218
V. Diverse
1. Recenzii şi prezentări ........................................................ 220
1.1. Amintirea lui Dinu Lipatti .......................................... 220
1.2. Dimitrie Cantemir şi muzica ....................................... 222
1.3. Corala Vocile Pimăverii ............................................... 225
1.4. Medalion aniversar ....................................................... 226
1.5. Cuvânt înainte .............................................................. 226
1.6. Dinu Lipatti – 100 de ani de la naştere ..................... 228
1.7. Traian Biju – corifeu al şcolii şi culturii slătinene .... 235
1.8. Eugen Mamot – muzicianul patriot ........................... 238
PRE
VIZU
ALIZ
ARE
2. Cuvântări ocazionale, memorii, scrisori .......................... 241
2.1. Cuvântare la despărţirea de ciprianiştii slătineni ...... 241
2.2. Pentru o dreaptă apreciere a profesorului de muzică ............................................ 245
2.3. Scrisoare deschisă Corului Lirica din Slatina ............ 248
2.4. In memoriam ................................................................ 250
2.5. Preafericite Părinte Patriarh ........................................ 252
2.6. Cuvântare rostită la Căminul Cultural Brâncoveni, cu ocazia numirii mele ca Cetăţean de Onoare ........ 253
2.7. Dragii mei foşti elevi ................................................... 255
2.8. Mărturisire .................................................................... 256
2.9. Cuvântul de răspuns la Laudatio ce mi-a fost adresat în şedinţa Consiliului Judeţean Olt din 23.04.2010, cu ocazia acordării titlului de Cetăţean de Onoare al judeţului Olt. ............................................................ 257
2.10. Dragă Ştefan ............................................................... 259
2.11. Preasfinţite Părinte Timotei Prahoveanul, Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, ....................................... 263
2.12. (Necrolog prin corespondenţă) Dragă prietene şi frate Cornel ................................... 266
2.13. Cuvântare în faţa Corului Symbol la împlinirea vârstei de 79 de ani ............................... 269
3. Diplome şi premii acordate .............................................. 271
PRE
VIZU
ALIZ
ARE