nr. 227. anal lxxiv braşov, sâmbătă-dnminecă in 16 (29)...
Post on 28-Apr-2021
0 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Nr. 227. Anal LXXIV Braşov, Sâmbătă-Dnminecă in 16 (29) Octomvrie 1911
Apare în fiecare zi de lucru.Abonam ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe V2 an 12 cor., pa V4 an 8 cor. Pentru România şi străinătate pe an 40 franci, pe V2
an 20 franci., pe ’/< an 10 franci; Număr de Duminecă Q franci pe an.
R e d a o ţ i a,T i p o g r a f i a şi Admi ni s t r a ţ i a : BRAŞOV, PiAŢA MARE Nr. 30.
Telefon: Nr. 226.
Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe V2 an 10 cor., pe ’/* an 6 cor. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mal dese după tarif şl învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.
, Braşov, 28 Oct. n. c.
Stăm încă sub impresia frumoasei adunări poporale de eri din Braşov. Prin participarea marelui număr de inteligenţi şi popor din Braşov şi
(împrejurime, prin discursurile temeinice, ce s’au rostit şi prin decursul ei impunător şi însufleţit, adunarea aceasta va rămânea memorabilă în aalele luptelor şi silinţelor noastre
naţionale. Şi va rămânea memorabilă şi de mare însemnătate în deosebi pentru Românii din ţara Bârsei. Ea
un nou indemn de rezistenţă şi de luptă legală pentru drepturile noastre naţionale şi un isvor puternic de entuziasm şi energie, de iubire şi jertfe pentru neam.
Rezervându-ne dreptul a mai reveni asupra ei, dăm în cele ce urmează raportul despre decursul adunării, cu momentuoasele discursuri,
te în întregime, parte în extras.
Decursei adunării-Iacă înainte de terminal fixat sala
ipaţioasă a otelului Nr. 1 era tixită de un public număros din Braşov şi comunele Învecinate. S’a remarcat "cu deosebire numărul impozant al preoţi mei noastre, care l’a prezentat în număr aproape complet. Numărul celor întruniţi se poate evalua la 1000— 1500 persoane, bărbaţi şi temei. Galeria sălei era ocupată de un număr frumos de doamne şi d-şoare din societatea Braşovului. Aspectul întrunirii era
şi impozant.Poliţia a fost reprezentată prin d-nul
căpitan al poliţiei Farkas, prin d-nul prim-vicecăpitan Reinisch şi d-nul comisar Niemands. La masa ziariştilor au ocupat loc reprezentantul ziarului «Românul», d-1 Oprean, reprezentantul ziarului «Brassói Lapok> d-nul Kocsis B. şi reprezentanţii liarului nostru, între cari doi tineri şi leloşi stenografi braşoveni.
La orele 3% şi-au tăcut apariţia în sală d-nii V. Dămian, JDr. 1. M aniu ,* V. Qoldis şi Dr. A. Vaida-Voevod, însoţiţi
Ide d-nii I. Leugeru, I. Puşcariu, Dr. N. Vecerdea, protop. Dr. V. Saftu, Dr. Ni- bscu şi alţi fruntaşi braşoveni. Publicul le-a făcut entuziaste şi îndelungi ovaţiuni.
După ce fruntaşii noştri au ocupat loc la masa prezidială d-nul advocat 1. tllIQSfQ, preşedintele adunării, a deschis donarea printr-un discurs însufleţit, în tare a recomandat şi salutat pe oaspeţii prezenţi şi a espus scopul întrunirii. Discursul preşedintelui, subliniat cu dese a- plauze, îl vom publica din cauza lipsei de ipaţiu în numărul viitor.
Preşedintele a acordat apoi cuvântul d-lui Dr. 1. M aniu , care a rostit următorul magistral discurs:
Dl. Dr. luliu Maniu.Mulţumesc pentru bunăvoinţa cu care
m’aţi primit în această ilustră adunare. Şi cred că cu nimic nu voi putea mai bine răsplăti încrederea, care mi-aţi arătat-o, decât prin o espunere sinceră a situaţiunii politice din această ţară.
On. adunare! Atunci când vorbim despre situaţiunea politică, trebue să facem o esenţială deosebire între starea po
litică a poporului român şi între politica din patrie în general. E adevărat, că nu se poate nega influinţa reciprocă a acestora. Nu poate fi politică favorizată poporului românesc câtă vreme întreaga viaţă politică din stat este cangrenată şi nu poate fi situaţia ţării sănătoasă, când aproape 4 milioane Români sunt în cea mai deplorabilă sclavie sufletească şi când aproape 12 milioane de nemaghiari sunt lipsiţi de drepturi politice în această ţară. Este adevărat că noi trebue jsă examinăm cu toată severitatea îndeosebi starea poporului român. Şi trebue s’o facem, că părerea mea este, că nu suntem conştienţi despre drepturile ce ne compet în această ţară. Am convingerea, că opinia publică românească nu e conştientă de starea mizeră în care se află.
On. adunare! Noi, poporul românesc suntem în situaţia acelui muncitor, care-şi petrece ziua întreagă în fabrica plină de duhoare. El nu mai simte nenorocirea în care se află. Şi numai cel ce întră dela aer liber simte grozăvenia situaţiunei. Aşa suntem şi noi, poporul românesc din această ţară. Obişnuiţi aci de sute de ani în a- ceastă stare, nu mai simţim mizeria în care tânjim. Trebue să mergem în ţări străine, să examinăm constituţia statelor moderne, ca să putem constata nenorocirea în care ne aflăm noi în comparaţie cu cetăţenii altor state. Menirea unui stat modern cultural e, ca toată puterea să şi-o pună în serviciul intereselor cetăţenilor săi. Să dea ajutor ca fiecare individ şi fieştecare popor să-şi împlinească menirea sa.
Care este menirea individului şi a popoarelor? Să contribue în mod propriu prin însuşirile sale specifice la desvoltarea civilizaţiunii omeneşti!. Prin urmare un stat modern cultural trebue cu întreaga sa forţă să nizuiască a desvolta însuşirile specifice ale cetăţenilor şi ale popoarelor cari îl compun.
Vedem însă, că statul nostru s’a pus pe baza unei singure naţiuni, prin urmare după legile ţării noastre există o singură naţiune, cea unitară maghiară. Astfel toate însuşirile specifice ale celorlalte popoare sunt împiedecate în desvoltarea lor. De aci urmează, că acest stat nu stă în serviciul civilizaţiuni, în al culturei adevărate, pentrucă împiedecă ca peste 12 milioane de indivizi să conlucre şi ei la înaintarea civilizaţiunii omeneşti. (Aşa-i.)
Unii ar putea zice, că afirmaţiile mele sunt neadevărate. Cercetaţi însă şi veţi vedea, că întreagă puterea statului stă în serviciul unui singur popor (Aşa-i! A şa -i!) Noi suntem consideraţi de cetăţeni de-a doua clasă, suntem buni numai când e să contribuim la dare şi să punem mâna pe puşca împăratului. (Când ne punem viaţa în jo c !)
Să vedem ce ne dă nouă statul din 1800 milioane, pe care le pune în bugetul său? (Nouă nu ne dă nim ic!) Pentru cultura ţării să cheltuesc 109 milioane cor. Există însă în statui acesta măcar o şcoală
poporală cu limbă românească, susţinută din aceşti bani, pe cari îi dăm din sudoarea noastră? (Nu! Nu este!) Nu. Dar ve- vedem, că chiar în acele susţinute din şerparul nostru introduc limbă şi spirit strein. Ni le iau şi aceste, să le puie în serviciul unei limbi şi culturi străine de sufletul nostru. Uitaţi la şcoalele grăniţă- reşti, la cele din Caransebeş şi uitaţi la şcoalele comunale şi veţi vedea, că ocâr- muirea a scos cu desăvârşire limba românească şi e uşor a vedea tendinţa acestei ocârmuiri de a introduce limba maghiară şi în şcoalele confesionale pe toată linia.
Mai mult. Avem noi un singur gimnaziu susţinut din visteria statului, în care limba de propunere să nu fie cea ungurească? Mai mult. Chiar şi din gimnaziile susţinute de noi, chiar din cele din Beiuş şi Caransebeş s’a făcut un.templu al limbei şi culturei maghiare. Ori poate există universitate românească ? Ca să vedeţi ce gândire perversă au ocârmuitorii ţării acesteia, vă spun un exemplu: Acum e vorba să se ridice încă 2 universităţi. Fireşte nici prin gând nu le trece să facă una românească. Deşi cu drept cuvânt am putea pretinde ca dintre 4 universităţi să fie una dedicată şi culturei noastre. Căci cu două milioane s’au luat mai mult în buget pen- aceste universităţi. Este doar’ vre-o altă instituţie românească susţinută dela stat ? Unde-i vre-un teatru românesc? Şi deşi statul cheltueşte 4 milioane pentru teatrele maghiare, nici măcar un cor nu susţine din banii statului pe seama poporului românesc.
Credeţi d-voastră, că numai pe teren cultural stăm aşa? Ba! Şi pe terenul economic se desvoaltă o acţiune conştientă pentru ajutorul economiei, industriei şi al comerţului maghiar. Dar exclusiv numai pentru cel maghiar.
Am făcut un studiu asupra bugetului şi am aflat că se cheltuiesc anual 28 milioane cor. pentru a se ajutora economii şi fabricele. Dar din această sumă ho- ribilă nu capătă nici un crucer poporul român. Se cheltuiesc mii şi mii de cor. pentru sprijinirea economică a ţăranilor săcui. (Ruşine !) Numai în anul acesta se dau cu 600 mii mai mult decât în anul precedent esclusiv pentru săcui. Vă întreb este aceasta cu dreptate? Putem să fim mulţămiţi cu stareawaceasta ? (Ba nici decât!) Mai ales atunci când acţiunea săcuiască să estinde asupra tuturor Ungurilor din Transilvania.
Dar credeţi că numai culturaliceşte şi pe terenul economic stăm astfel?
Să vedem cum stăm cu oficiile ? Cine le ocupă? Funcţionari români abia dacă se aplică unul doi, ca să ne scoată O'-hîi.
Faptul acesta nu ni s’ar părea aşa de grav. Dacă căutăm însă bugetul, vom vedea într’adevăr, că în anul 1909 s’a plătit funcţionarilor 300 milioane. Care este însă datoria statului modern? Datoria statului este, ca banii ce se dau ca dare, să se restitue cetăţenilor pe altă cale.
Noi Românii însă nu căpătăm nimic în
dărăt din milioanele ce le plătim în dările statului. Socotiţi numai ce forţă puternică socială şi naţională formează sutele de de mii de familii cari să susţin, ca slujbaşi din aceste 3 sute milioane. (Batjocură.) Câţi părinţi îşi cresc copii la şcoală din banii aceştia. Familiile noastre nu primesc în felul acesta aproape nici un ajutor. Cumpăniţi numai câtă pagubă suferim noi ca neam în urma împrejurării revoltătoare, că din cheltuirea acestor 300 milioane cor, slujbaşii români capătă abia 200—250 mii coroane pe an.
Cum stăm acum cu limba românească ? Vedeţi d-voastră prea bine, că este scoasă cu desăvârşire din uzul oficiilor statului. Nu vedeţi cât de revoltător şi umilitor este pentru noi, când cu limba noastră stăm cu pălăria în mâni la uşă, până ce alţii cu limba lor stau îmbuibaţi la masă (Aşa-i! Oratorul e aplaudat frenetic şi prelung.) Nu vedeţi ce umilire groaznică e aceasta? Statul faţă de noi e în situaţia tatălui, care i-ar cere fiului său muncitor să treacă totdeauna în haine străine pragul casei sale. Ce-aţi zice despre asemenea om? (Un om ca ăsta e nobun.) E nebunie să ceri astfel de lucru dela fiul tău, care se ’ntoarce dela lucrul său cinstit.
Limba unui popor este haina sufletului său. Este fătul cel mai dulce al minţii sale. (D a ! A şa-i! Trăiască!) Şi ce vedem? In statul nostru nu ne e permis să întrăm cu limba noastră Ia judecătorii şi în oficii. Din casele oficioase ale patriei, care ar trebui să fie mama dulce a noastră a tuturor} este scos cu desăvârşire acest vestmânt sufletesc scump nouă dar foarte urgisit altora.
Nu e însă deajuns să înţelegem u- milirea aceasta. Ian vedeţi ce pagubă mare comportă faptul acesta.
Bietul român, dacă merge la judecată, are nevoie de advocat, trebuie să-şi plătească tălmacii, căci limba sa proprie nu e ascultată. Nici aici măcar nu suntem egali cu ungurii, căci câtă vreme ei plătesc o singură dare, noi plătim pe lângă această dare o a doua, căci suntem necesitaţi să plătim şi pe advocat şi translator.
Limba noastră deci este disconside- rată în statul acesta. Limba noastră românească, disconsiderată în felul a- cesta, rămâne o cenuşoatcă în urma celeilalte limbi, la noi în urma celei ungureşti. Vedem deci cât de rău stăm cu limba noastră, mai ales, dacă socotim că fără viaţă de stat şi fără a fi în uzul vieţii pu- alice, nu e cu putinţă să se desvoalte în mod cuvenit nici o limbă.
Când plătim dare şi când dăm soldaţi, se ’nţelege nimeni nu ne întreabă ce limbă vorbim, când însă e vorba de a ne folosi de drepturile cetăţeneşti ce ne compet, suntem respinşi dacă nu le reclamăm în o limbă străină de firea şi sufletul nostru.
Toate acestea sunt lucruri cari nu pot contribui la desvoltarea culturală a popo-
Pa irma 2, Nr. 227— 1811.6 A Z B T A T E A tt 8?I,¥ ANI I I
rului şi prin aceasta nici la progresul cultural al ţarii. (Aşa-i!)
Pricina acestor neajunsuri este mai ales, că suntem scoşi din viaţa politică a ţării.
Căci să vedem ce parte avem în administraţia şi legislaţiunea ţărei?
lntr’o comună e să alegi primar. Deşi avem dreptul de a alege, totuşi primarul va fi acela pe care-1 doreşte fibirăul. Căci nu cred să fie nimeni aşa de îndrăzneţ, care să afirme că noi alegem primar după dragul nostru. Avem dreptul de a alege oficialii la comitate, dar întreb eu : ar putea cineva cu drept a afirma că este un singur pretore ales după placul nostru? Nu, evident că nu. Ori avem poate cuvânt în legislaţiune ?
Vedeţi că legea electorală este astfel întocmită, că noi românii suntem a- proape scoşi din parlament. La alegeri candidaţii români în urma unei legi nedrepte şi medievale sunt împiedecaţi prin jandarmi şi volnicii de a fi aleşi de deputaţi. Putem mulţumi lui Dumnezeu că strecoară câte unul în casa ţării.
Când vedem această stare tristă, tre- bue să ne punem întrebarea : pentru ce sunt acestea? Ce e cauza adevărată că am ajuns în această stare deplorabilă?
E aceea, că treburile sunt întotdeauna aşa întocmite, ca poporul românesc să nu aibă nici o influinţă politică.
Abia câte o sfămrmitură de drept ne-a ajuns şi nouă de pe masa bogaţilor. Uitaţi-vă puţin în cartea legilor. Sunt a- colo unele legi cu câteva dispoziţii favorabile pentru poporul românesc, ca spre pildă legea din 1868 despre egala îndreptăţire a popoarelor. Dar partea nouă favorabilă a acestor legi nu se execută. Deputaţii români au provocat pe ministru să respecte legea, dar acesta a refuzat, spunând că în acest caz s’ar prea întări elementul românesc. Deci însuş ministrul nu respectă legea (Jos cu e l!) însuşi îşi bate joc de ea.
De ce? Pentrucă nu le poartă frica românilor, căci ei nu dispun astăzi de o aşa putere ca să-l răstoarne din fotoliul său pe d. ministru.
Trebue să cönstatam cari au fost bărbaţi de stat prevăzători şi cari sunt prietinii noştri adevăraţi?
Am auzit pe mulţi vorbind cu multă recunoştinţă despre Deak şi Eötvös, părinţii intelectuali ai legilor din 68. Mai mult, am văzut chiar scrieri de valoare în cari se premărea loilalitatea şi simţul de dreptate al acestor bărbaţi faţă de poporul românesc. Sunt însă de părerea că aceşti bărbaţi nu sunt vrednici să le păstrăm în inima noastră un loc de recunoştinţă, pentrucă ei atunci, când prin legile cari le-au alcătuit au dat câteva drepturi poporului românesc, tot atunci au ţinut să-l lipsească prin aceleaşi legi de influenţă politică pe poporul românesc, lăsându-1 astfel în situaţia imposibilă de-a nu putea sili ocârmuitorii ţării, să respecte drepturile date. Prin urmare ei au fost lipsiţi de buna credinţă, sau în cazul cel mai bun au fost bărbaţi de stat neprevăzători.
Adevăraţii bărbaţi politici prevăzători au fost deputaţii români din 1868, cari într’un mod demn de recunoştinţă în faţa acestor bărbaţi de stat unguri, prin un proiect de lege separat, au pretins ca să fie recunoscut poporul român de naţiune şi să i se dea influenţa politică trebuitoare.
Ni se impune acum întrebarea: cum am putea ieşi din starea aceasta revoltătoare? Singur numai obţinând influenţă politică, şi având cuvânt în cârmuirea acestei ţări. Să ni să dea legi prin cari să avem putere să-i tragem la răspundere pe cei cari ne calcă drepturile câştigate. Noi voim o viaţă liberă şi pretindem să avem influenţa politică corespunzătoare importanţei noastre economice, culturale şi numerice. Modul asigurării acestei influenţe politice se poate găsi prin mai multe mijloace conglăsuitoare cu programul nostru politic. Această pretenţi- une 'Justă dă răspunsul potrivit şi întrebării cum am putea să facem o împăciu
ire cu elementul maghiar din această ţară. Poporul românesc, prin urmare" partidul naţional (trăiască) nici măcar vorbi nu poate asupra unei împăcări, a cărei punct de plecare nu ar fi recunoaşterea poporului românesc de o individualitate politică şi care nu ar da influenţa politică necesară poporului românesc. O pace, care ar da unele favoruri poporului românesc dar care nu ar da garanţii că drepturile recunoscute odată nu ni se vor lua iarăş, nu ar fi decât un joc de cuvinte şi nu ar duce decât la o compromitere a întregei lupte de pân acum.
Cum vom putea însă câştiga această influenţă politică ? Numai şi numai prin o luptă conştientă şi solidară. Poporul românesc vrea să trăiască. Iar un popor, care are vieaţă, nu se tânguieşte şi nu se târguieşţe, ci îşi pretinde drepturile cu mnitate cuvenită. Care este singura politică bună românească? Aceea politică, care tinde la desvoltarea conştiinţei naţionale, a demnităţii naţionale şi la desvoltarea separatismului naţional. Să ne desvoltăm noi înşine calităţile noastre sufleţeşti, să ne adâncim în comoarele sufletului nostru românesc şi dacă ei ne scot pe noi din puterea acestui stat, noi să-i scoatem pe ei din sufletul nostru! Dacă ei ne scot pe noi dela masa bogat încărcată a acestui stat, noi să nu stăm umiliţi şi tânguitori cu pălăria’n mână la uşă, ci să stăm cu îndârjire şi cu armele puternice ale sufletului nostru înaintea porţilor acestei puteri de stat, pretinzând să ni se deschidă ele pentru a lua parte la aceasta masă încărcată tot aşa precum ducem greul sarcinilor fără sfârşit! (Aşa-i)
Avem datoria să ne ridicăm simţul de demnitate naţională, să ne cultivăm tradiţiile mari, să ne încălzim de bogăţia trecutului nostru şi de măreţia însuşirilor sufleteşti ale poporului românesc. Să ne inspirăm de viitorul mare al neamului românesc. Să trăim viaţa noastră separată naţională şi să nu ridicăm idolilor străini altar în sufletul nostru. Să ne cultivăm limba, să lucrăm sârguincios şi să păstrăm cu sârguinţă ca să ne înmulţim bogăţiile proprii şi exclusiv ale noastre.
Este adevărat, că o astfel de luptă întâmpină greutăţi. Dar atunci când privim ţinta fericitoare, nu-i permis să simţim greutăţile cari le întâmpinăm în calea ce duce la această ţintă. Cu o fanatică convingere a adevărului şi a dreptăţii, care rezidă în cauza pentru care luptăm, trebue să mergem înainte, în nebiruita credinţă, că învingerea va fi a noastră. Nu-i permis să fim încrezuţi, dar nu-i permis să disperăm, ori cât de greu ar fi prezentul.
Atunci însă, când considerăm starea noastră politică, nu-i permis să lăsăm din vedere situaţia politică generală a ţării. Nu, pentrucă pe lângă puterea noastră proprie, trebue să ne folosim şi de coincidenţele politice favoritoare cauzei noastre.
In situaţia generală a ţării se vorbeşte ca despre centrul preocupărilor politice despre obstrucţia din parlament. Eu cred însă că nu obstrucţia este boala care bântue aceasta ţară. Obstrucţia e numai un simpton al stării nesănătoase în care să află ţara şi e numai o urmare a conflictului puternic alor 2 curente puternice, cari domnesc azi aproape întreaga lume. Un curent este acela care pretinde pentru stat sacrificiile fără sfârşit întru menţinerea sa. Un stat modern în concurenţa grozavă internaţională, in lupta care se dă azi mai mult pe teren cultural şi economic are lipsă de o serie întreagă de formidabile arme pentru menţinerea sa. Pretinde grozave sacrificii de sânge şi avere dela cetăţenii săi. Aceste sacrificii chiar în urma mărimii lor nu le pot da numai capetele încoronate şi feudalii îngâmfaţi, ci trebue pentru a le avea, să se adreseze la milioanele de cetăţeni. Este apoi celălalt curent, curentul democratic, care nu mai sufere ca statul să fie patrimoniul domnitorului nici să fie allodiul câtorva feudali, ci în urma tendinţelor de
mocratice, acest curent pretinde ca statul să fie apărătorul milioanelor de cetăţeni j cu întreg aparatul său, care iară în schimb j are dreptul să pretindă ca cetăţenii cari | îl alcătuiesc să-l apere cu tot sângele şi avutul lor. Şi acum în faţa acestor 2 curente moderne este un partid politic maghiar în frunte cu contele Tisza (Jos cu e l!), care vrea să dea tot ce-i trebueşte statului, dar de sine înţeles din punga şi din sângele milioanelor de cetăţeni, însă nu vrea să se aplece curentului democratic şi nu vrea să dea drepturi milioanelor de cetăţeni pe cari îi consideră numai de-un bun material de exploatare. Este apoi celălalt partid maghiar, care nu vrea să dea acestei monarhii puterea armată trebuincioasă, nu vrea să presteze sacrifiieiile de sânge şi de avere pentru a menţine autoritatea acestei monarhii, în schimb însă pretinde dreptul democratic — dar numai pentru naţiunea maghiară.
Ni se impune de sine întrebarea că unde este în acest conflict locul nostru al partidului naţional românesc (Trăiască).
Răspunsul este foarte uşor şi foarte clar. Locul nostru nu este în nici una din aceste două tabere. Noi trebue să stăm în serviciul ambelor acestor cerente mari. Noi trebue să dăm mijloacele trebuitoare în sânge şi avere pentru menţinerea acestei monarhii, care trebue să fie o puternică apărătoare şi a existenţei noastre, dar trebue să pretindem şi drepturi democratice pentru toate popoarele şi pentru toţi cetăţenii deopotrivă; noi trebue să dăm statului tributul nostru, dar vrem să avem cuvânt în ocârmuirea acestei ţări şi vrem ca să hotărâm şi noi atunci când e vorba ca să se statorească cât, când şi unde trebue să dăm sângele nostru şi câştigul nostru (Trăiască) Este adevărat că azi încă cu acest punct de vedere al nostru stăm isolaţi în viaţa publică a acestui stat. Dar să nu ne supere această împrejurare ori cât de grea ar fi pentru noi, să nu ne supere pentrucă singuri suntem azi încă, dar mulţi vor fi cu noi în viitor. (Aşa-i).
Pentrucă cauza noastră este dreaptă, pretenziunea noastră este justă şi gândirea noastră este în mersul curentelor sănătoase, cari trebue să biruiască! Nu mi frică de singurătatea în care suntem azi, pentrucă învingerea va fi sigur a noastră, a partidului naţional român. (Trăiască. Aşa-i.)
Este adevărat, că ni se complică în mod grav chestiunea în urma împrejurării, pe care atât de trist o resimţim, că întreagă această monarhie stă în serviciul
j politicei naţionale maghiare clin statui ungar şi astfel monarhia aceasta pentru a cărei susţinere şi glorie atâtea sacrificii crunte au adus strămoşii noştri stă şi ea în a- jutorul politicei de exterminare a naţiunei române din această ţară. împrejurarea a- ceasta nu e numai pentru noi dureroasă, ci e periculoasă pentru însăş monarhia noastră, pentrucă politica nesănătoasă, care se menţine în Ungaria şi în parte şi în Austria, slăbeşte în nespusă măsură puterea de viaţă şi de acţiune a acestei monarhii.
In faţa acestei situaţi uni ni se impune de sine întrebarea, ce atitudine se observăm noi? Să stăm cu manile împletite văzând cum se apropie pericolul discompunerei acestei monarhii, sau să contribuim nepăsători şi noi mai departe Ia menţinerea glorioasă a acestei monarhii, ca cu ajutorul sutelor de mii de baionete, cari le administrăm şi noi, să lăsăm şi mai departe să fim tot mai grozav împilaţi, robiţi şi împiedecaţi în străduinţele noastre naţionale? Eu cred, că nici una nici cealaltă, ci trebue să convingem cercurile d iriguitoare ale acestei m onarhii, că interesele politice şi de existenţă ale elementului românesc sunt identice cu interesele de existenţă ale ei. Să convingem opinia publică a acestei monarhii, că cel mai puternic sprijin, al mărirei acestei monarhii este chiar puterea şi mulţumirea elementului românesc, care totdeauna a ştiut să aprecieze, nu numai însemnătatea ei, ci şi necesitatea de a aduce sa
crificii în interesul menţinerii ei. Trebue să convingem întreaga opinie publică, că nemulţumirea constantă a unui popor aproape de 4 milioane este un pericol pentru putinţa de a-şi putea împlini marea sa misiune această monarhie.
Trebue să convingem opinia publică şi pe toţi aceia cari au la inimă puterea din prezent şi gloria din viitor a acestei monarhii, ca ea nu poate pre- tinde şi m ai departe să dea întreg elementul românesc, tot sp rijin u l său, cm dragă in im ă pentru menţinerea unei puteri, care în loc de a întări, seacă zi d( zi puterile de vieaţă alor aproape 4 mi lioane de români şi care conlucră în mod direct sau indirect la desfiinţarea popo rului românesc, care a apărat în trecut cele mai însemnate fortăreţe naturale ale acestei glorioase împărăţii.
Trebue să convingem opinia publici, că atunci când ni se cere avutul şi viato şi noi avem dreptul să pretindem cele mai elementare îndreptăţiri ale unei fiinţe omeneşti, avem dreptul să pretindem sil pretindem cu toată hotărârea cultură, li-1 bertate şi vieaţă. (Aşa-i!) Şi trebue gSN convingem pe ocârmuitorii acestei ţări şi . întreaga opinie publică, că fiind fii acestei ţări, avem dreptul a pretinde respectare! acestor atribuţiuni fireşti şi să le facem învederat peste orice îndoială, că nu cunoaştem decât o singură cultură, cultun naţională, că nu admitem decât o singur libertate, libertatea naţională şi nu vrea decât numai o singură vieaţă: vieaţa naţională.
(Aplauzele nu mai contenesc)
Discursul dep. D r. A Vaida.
Onorată adunare! Colegul meu, d- Dr. M&niu, ne-a arătat în discursul său că în ţeara aceasta sunt două soiuri di oameni: un soiu ai protegiaţilor iar altu al celor de mâna a doua, cari pentru ca protegiaţi sunt o vacă bună de muls. Situaţia politica din Ungaria o putem re- suma în cuvântul: obstrucţie. Cauzei! acestor stări sunt multe şi ele exişti decând s-a construit statul nostru pf baze feudale.
Oratorul trece în revistă raporturi) între regii de viţă maghiară şi oliga/a de pe vremuri, cărora regii au trebuii«f le sacrifice popoarele ţării. Această sita- J aţie s-a răzbunat crunt la 1526, în faimoasa luptă dela Mohaciu, când s-a pii padit întreaga floare a groflmei maghiar«, împreună cu ultimul lor rege. A apoi pe tron casa habsburg, căreia-i rim începutul desrobirei popoarelor Uri şi cu deosebire figurelor măreţe: împâri- tesei Maria Terezia şi Iui Iosif II.
Astăzi istoria se repetează. stăm în faţa unei lupte între coroană ş oligarhie. Intr’un med cât se poate ii plastic şi cu multă ironie pişcătoare d-nil Vaida a descris atitudinea partidelor nu- ghiare faţă de reforma sufragiului universal, cerută priu mesagiul regal decâtri Maj 8a. Arată lupta desperată a feudalilor pentru menţinerea lor la putere contra acordării de drepturi masselorps- poraţiunei. Caracterizează în mod politica de căpătuială a lui Tisza şi a li Iuszt, cari au drept ultim scop să facăp« Maj. Sa să-şi dea învoirea la falsificaren legei electorale.
Cu toate acestea să nu desperând să privim cu fruntea ridicată în viitor, căci trecutul nostru trebuie să ne ui de mândrie. Oratorul încheie cu frumoi alegorie despre trandafirul cultivat dii grădină şi stejarul şi bradul de muul asemănând poporul maghiar aiint&t soarte cu trandafirul, iar poporul n cu falnicul stejar şi brad de munte, neîngrijit de nime, este în stare să frunte toate intemperiile vremurilor
Discursul d-lui dep. Dr. Vaida, ci a electrizat asistenţa, îl vom aduce! întregime după notele steuografice unul din numerii viitori.
Discursul d -lu i D r. N. Te
Onorată adunare!Iub iţi f r a ţ i !
Ştiu şi simţesc că este un lucrul a vorbi cu succes după doi oratori de străluciţi precum sunt domnii Dr. Maniu şi Dr. A. Vaida. Cu toate ace vă rog să-mi daţi voiă să vă adresez eu câteva cuvinte în deosebi asupra pn iectelor militare, pentru-că mi-a revei onoarea de a vorbi în această chestiei eu am văzut şi văd în aceasta onoare«1
Nr- 227 -1911. G A Z E T A T K A R d l L V A S 1 fi 1« Pagina 3.
Jatorinţă, pe care voiesc să mi-o îndepli- D68C cu tofc zelul şi pentrucă am şi eu un modest adaos la spusele domniilor lor t
iubiţi fraţi !Legile fundamentale ale 'patriei noa- aşa sună, ca contingentul de recruţi,
adecă numărul de soldaţi care trebue să fie asentaţi ‘în fiecare an, să se hotărască prin lege tot din 10 în 10 ani. Contingentul pe care îl dăm azi s-a hotărât prin legea (articolul al Vl-lea) din 1889 ilxându-se numărul de 103.100 feciori, din rare 44.076 îl dăm noi cei din Ungaria, iar restul îl dă Austria, cealaltă jumătate imonarchiei Austro-Ungare 1
Ar fl trebuit deci, ca după 10 ani, adecă la 1899, să se hotărască un nou contingent de recruţi. Acest lucru însă nu s-a Scut sau mai bine zis nu s a putut face din cauză pentru-că partidele parlamentare maghiare şi împreună cu ele şi gu- rernele de pe vremuri ale ţării noastre au «dus acest lucru în legătură cu feluritele lor cereri sau pretenţii de drept public iţă de coroană şi faţă de Austria şi cu tenţiile limbei maghiare faţă de conducă, justiţia şi administraţia armatei co-
lune.Prin anii 1905/6 s-a pus ia ordinea
lilei reforma dreptului de alegere prin inducerea votului universal şi în patria
,„joastră. Reforma aceasta de foarte mare Însemnătate pentru viitorul şi chiar pentru existenţa patriei noastre iubite a anun- ţabo însuşi Majestatea Sa Francisc Iosif I. preagraţiosul nostru împărat şi rege prin mesagiu de tron, prin ceeace a ridicat-o la însemnătatea ce i se cuvine şi a întro- tei’0 între cele mai de căpetenie şi mai ţrabnice probleme ale guvernelor sale. Ea ie află şi în programul de guvernare al actualului guvern, prezidat de contele Khuen H^dervâry şi face multă bătae de cap atât guvernului, cât şi tuturor partidelor politice din patria noastră!
Toate guvernele de pănă acuma precum şi aproape toate partidele maghiare,
chiar şi concetăţenii noştri Saşi se tem 1 de votul universal ca de »ucigă-1
crucea« şi de aceea îl combat din toate puterile şi încearcă să îl amâne şi să îl iîdărnicească prin tot felul de apucături,
a fost şi este adus în legătură în deo- i şi cu chestiunile militare cuprinse în
actualele proiecte de legi militare!Feluritele frământări, luptele consti
tuţionale purtate cu multă patimă au tră- aşa numitele chestiuni m ilitare şi
*Meosebi şi hotărârea contingentului de cruţi până în anul acesta. Astfel am a-
, ns la cele patru proiecte de legi militare, pe cari Je-a prezentat în camera deputaţilor actualul ministru ai honvezi mei ia 23 Maiu a. c. şi anume unul despre armata comună, ai doilea despre honvezime pi celeiaite două despre legiuirea criminală a ambelor armate. Cele dintâiu două proiecte s-au pus la ordinea zilei a camerei deputaţilor în 4 Iulie a. c. şi s-au luat ta desbatere generală, care ţine şi acum M ca deocamdată să se poată şti când pi cum se va sfârşi!
Partidele opoziţionale maghiare din eamera deputaţilor au luptat şi luptă din toate puterile şi cu toate mijloacele nor-
şi extraordinare, precum este d. e. pi obstrucţia lechnică, ca din acestea să ou se facă legi militare. Noi Românii încă ara luptat şi luptăm contra acestor proiecte, dar cauzele şi motivele noastre nu tont tot acelea, care sunt ale partidelor poziţionale maghiare. Nici dhiar câmpul de luptă constituţională nu este tot acela, pentrucă noi Românii constituiţi în partidul naţional român şi reprezentaţi prin onoratul nostru comitet central electoral pre-
m şi prin iubiţii noştri deputaţi naţio- alişti ne-am hotărât ca precum în chestia
votului universal astfel şi faţă de proiectele de legi militare, să ne descoperim părerile şi să ne precizăm pretenziunile mai mult în adunările poporale cum este şi cea de azi, a noastră!
Iubiţi f ra ţ i !
Ar fi cu neputinţă şi nici nu e de ca să ne ocupăm aici cu singurati- puncte aşa zicând cu paragrafii aces
tor proiecte. Ajuuge dacă scoatem la & cuprinsul lor de căpetenie, al pro
iectelor despre armata comună şi despre honvezime, care este pe scurt:
a) Urcarea contingentului la armata mună dela 103,100 la 159,500, adecă cu 56,400 feciori ia an d in care pa tria noastră, Ungaria a r avea să dea 68,187, ia r Austria 91,313 feciori, la honvezime se cere urcarea dela 12,500 la 25,000 feciori. Am avea deci să dăm cu totul 98,187 feciori la an.
b) Reducerea serviciului permanent dela trei la doi ani.
c) Din proiectele de procedură cri
minală militară remarcăm numai încercarea de a introduce limba maghiară şi în armata comună, pentru că n o i vedem în aceasta maghiarizarea naţionalităţilor şi în deosebi a noastră a Rom ânilor, cu in - tenţiunea de a fi pusă sub scutul şi sub disciplina m ilita ră !
Cu privire ia urcarea contingentului de recruţi şi la reducerea serviciului permanent Vă pun în vedere faptul, că ni-se cere cu 36611 mai mulţi feciori la an ca până acuma şi că susţinerea acestor feciori este împreunată cu foarte mari cheltuieli.
Ca să Vă puteţi orienta asupra acestor cheltuieli, să Vă spun, că după bugetul statului nostru de pe anul 1911, Ungaria cheltuieşte pentru armata ţârii 249.570 000 cor. şi anume 188.916.000 cor. pentru armata comună şi 66.544.000 cor. pentru honvezime. Fiind-că numărul recruţilor se urcă cam cu 50%, este aproape sigur, că cheltuielile de acum încă trebuie să se urce cam tot cu atâta, adecă cu vre-o 125.000 000.
Dacă vă daţi sama de împrejurarea, că în proiectul de buget pentru anul 1912 prezentat acum de curând în camera deputaţilor ministrul de finanţe a statorit cheltuielile de pe anul viitor cu cor. 1.852.794,998, iar acoperirea acestora cu cor. 1.852.647.661 adecă cu aproape două m iliarde sau două m ii de milioane cor., pe cari trebue să le plătim noi în forma multelor dări de stat: apoi veţi înţelege uşor, că acestea cheltuieli vor trece în anii viitori, adecă dacă se vor vota acestea proiecte, sus peste două m ilia rd e !
Au fost şi sunt cetăţeni devotaţi cari apăsaţi de aceasta mare şi grea povară, au căutat şi caută după rădăcinile răului cu gândul curat şi patriotic ca să afle şi leacul de vindecare. Eu reproduc numai două din acestea foarte elocvente constatări făcute de ei 1
S’a constatat şi dovedit cu date statistice, că în patria noastră să cheltuesc pentru miliţie prin ministerul de războiu aproape tot aţâţi bani, câţi se cheltuiesc pentru toate cauzele publice, pe cari le administrează azi alte patru ministerii şi anume: Ministerul de Culte şi Instrucţie publică, Ministerul de justiţie ; Ministerul de Interne şi Ministerul de Agricultură. E vorba cam de 300.000.000 coroane pentru miliţie de-oparte şi pentru numitele patru ministerii la olaită de aită parte!
Este adevărat, că acest lucru se poate afla şi constata şi în alte ţări, ceeace nu însemnează însă pentru noi nici o uşurare !
S’a mai dovedit şi se poate dovedi şi faptul, că în Ungaria, patria noastră iubită, tot al 46-lea cetăţean este slujbaş de statl Şi să nu credeţi cum-va, că e vorba numai de capii de familie sau numai de oamenii, cari pot munci şi se pot susţinea din puterea lor. N u! In cei 45 de cetăţeni sau suflete, cari susţin şi trebue să susţină pe concetăţeanul lor al 46-iea, pentru-că acesta este slujbaş de stat, suni socotite femeile, sunt socotiţi cop iii dim preună cu toţi neputincioşii şi nevoiaşii î
Acest lucru apoi nu se mai află în alt stat afară de Ungaria!
Pe noi Românii nu ne apasă acest lucru numai de-o potrivă cu toţi ceialalţi concetăţeni ai noştri plătitori de dări grele, ci ne mai jigneşte şi în sentimentele noastre de dreptate şi de echitate, pentru-că acel al 46-lea fericit concetăţean al nostru de regulă nu-i Român, nici chiar acolo unde după dreptate şi echitate ar trebui să fie Român !
Iubiţi fraţi!
Cam acestea sunt stările şi condiţiile în care ni-se cer je rtfa de viaţă şi de avere în măsură cu mult mai mare şi mai grea ca până acuma! Şi noi, cari am urmat şi urmăm sfintele învăţături ale bi- sericei noastre strămoşeşti, suntem gata ca precum dăm iui Dumnezeu ceea-ce este a lui Dumnezeu, tot aşa să dăm şi Chesariuiui ceea-ce este a Chesariului!
Cu alte vorbe noi suntem gata să dăm şi noul contigent de recruţi precum şi cheltuielile de lipsă pentru susţinerea lu i!
Aşteptăm însă ca atunci când se constateazâ lipsa, se hotărăşte mărimea şi se dispune întrebuinţarea acestor mari şi grele jertfe din viaţă şi din avutul nostru, să fim şi noi ascultaţi, să se ţină samă şi de cuvântul nostru in aceea măsură în care ni-se cuvine după dreptate şi echitate şi în măsura care după adevăratul înţeles şi pe lângă dreapta şi corecta aplicare a constituţiei noastre este nu numai admisibilă, ci chiar obligată!
Nu tot acest lucru îl zicem şi îl putem zice despre concesiunile ce se fac
limbei maghiare în proiectul de procedură criminală militară pentru armata comună! La acest lucru nu ne dăm învoirea odată cu capul, protestăm în contra lui din toate puterile şi vom încerca a-1 zădărnici pe toate căile legale şi constituţionale!
In hotărârea aceasta a noastră nu suntem conduşi de vre-o ură sau de antipatie contra limbei maghiare, ci numai de adânca convingere întemeiată pe multe şi dureroase păţănii, din care am văzut şi ştim foarte bine, că concetăţenii noştri maghiari nu cer dela noi numai ca să le învăţăm şi limba lor, ci în acelaşi timp încearcă ca pe a noastră dulce limbă ro mânească să n i-o perzecute pe toate căile şi să n i-o prăpădească cu toate mijloacele iertate şi în doosebi neiertate, ia r nouă ne cer să nu o m ai vorbim să nu n i-o cu ltivăm, ba chiar şi să ne lăpădăm de ea l
Deoarece să ştie în genere, că orice naţiune numai prin limba sa naţională poate esista şi trăi, iar despre noi, despre naţiunea română îndeosebi mărturiseşte chiar şi istoria patriei noastre, cunoscută de sigur şi concetăţenilor maghiari, că am ţinut şi ţinem la dulcea noastră limbă românească chiar mai mult ca la viaţa noastră: este mai presus de orice îndoială, că ori şi ce încercare de maghiarizare este îndreptată contra vieţii noastre naţionale!
Suntem gata ori şi când să murim din propria noastră hotărâre pe câmpul de luptă pentru tron şi pentru patrie, a- decă să suferim moartea fizică; suntem gata dacă ar fi de lipsă, să jertfim pe altarul patriei tot avutul nostru, adecă nu ne ferim nici de ruina sau moartea economică; dar la dulcea noastră limbă naţională românească nu vom renunţa, de ea nu ne vom iăpăda niciodată, pentrucă acest lucru ar fi moartea naţională a noastră, pe care nu o suferim decât deodată cu moartea noastră fizică!
Sub acestea împrejurări şi în aceasta situaţiune ni-se impune întrebarea, că ce putem face în genere şi ce să facem în deosebi în adunarea noastră de azi faţă de proiectele militare?
E u zic, ca p r in hotărârea ce o vom lua azi, să cerem ca acestea proiecte m ilitare să fie retrase şi luate dela ordinea zilei şi anume pe următoarele m otive :
Noi Românii din Ungaria nu ne mai învoim şi nu mai suferim ca în patria noastră să se hotărască fără noi asupra vieţii şi avutului nostru. Din aceasta cauză cerem, ca precum s-au introdus serviciul m ilita r şi feluritele dări în mod obligator pentru toţi cetăţenii, tot asemenea să ni-se dea şi să ni-se asigureze in măsura cuvenită mai întâiu drepturile politice în genere şi în deosebi votul universal introdus pe baze largi prin o nouă lege electorală !
Cererea aceasta a noastră este nu numai absolut justă şi echitabilă, ci se poate împlini fără nici o greutate în timpul cel mai scurt.
Fiindcă Majestatea Sa prea graţiosul nostru împărat şi Rege ni-a promis acest lucru prin cuvântul său regal, esprimat în mesagiul de tron ;
fiindcă actualul guvern al Majestăţii Sale a luat asupra sa în programul său de guvernare obligământul de a prezenta în cel mai scurt timp un proiect de lege în aceasta chestiune :
In fine să cerem retragerea acestor proiecte şi în semn de protest sărbătoresc şi energic faţă de noul atentat îndreptat prin proiectul de procedură criminală militară contra limbei noastre naţionale româneşti !
Iubiţi fraţi!Să nu vă temeţi, că protestul acesta
ai nostru nu va fi auzit şi că guvernul şi parlamentul actual vor izbuti să slăbească şi zădărnicească puterea şi valoarea lui, pentrucă ştie toată lumea, o spun chiar şi m ulţi concetăţeni m aghiari de mare valoare, că parlamentul şi guvernul de azi nu sunt adevărata reprezentanţă a ţă rii noastre. Guvernele vin şi se duc, iar noi Românii trăind douăzeci de veacuri o viaţă naţională românească, am dovedit şi dovedim lumei întregi şi ne am convins chiar şi pe noi înşine, că suntem un tra in ic neam de oameni şi că prin urmare se cuprinde mult adevăr în vorbele poetului care zice, că Românul e în putere şi.. *R o- mânu yn veci nu piere 1«
Discursul d -lu i dep. Dăm ian .
D-nul deputat Dămian vorbeşte în ton energic, relevând uneie stări anormale de la noi.
In cercuri şoviniste se zice, că acest stat l-a alcătuit un singur popor şi că trebue să fie stat naţional. Aceasta e nenatural. Statul îl susţin toate popoarele. Noi cerem libertăţi pentru toate popoa
rele. Vrem şi noi frăţietate, dar nu după reţeta, că ce e al meu, e al meu, dar şi ce e al tău este al meu... Drepturile popoarelor trebue să fie asigurate prin instituţii. Aceia, cari fac vrajbă între popoare, sunt criminali, sunt nebuni, cari strică statului.
D-nul Dămian arată, că pentru luptă trebue însufleţire şi statornicie. Puţinii deputaţi naţionali din cameră au crezul naţional, bazat pe programul politic. Arată, că e şovinism în legile ce se fac acum şi în proiectele militare.
Cere de la Români închegare, adevărată frăţietate şi jertfe individuale pentru binele comun...
Discursul d -lu i D r . Eiiţescu.
Iubiţi fraţi Români! D-voastră|aţi tot auzit vorbindu-se şi mulţi aţi cetit despre votul universal. V’aţi dat d-voastră seama, ce poate să însemneze acest drept pe care astăzi îl cer cu străduinţă toţi nedreptăţiţii acestei ţări? Aţi căutat d-voastră să pătrundeţi în rostul adânc al acestui drept, pentrucă din el să desprindeţi o înţelegere mai luminată a menirii d-voastră, a viitorului neamului românesc?
Unii poate aţi înţeies, alţii poate că nu. Cei cari au înţeles şi-au făcut poate convingerea nestrămutată: că votul universal e o chestiune de viaţă şi de moarte pentru neamul românesc.
Acest adevăr l’au purtat în sufletul lor toţi marii noştrii înaintaşi. Deja îo 1848 însufleţită generaţie de-atunci, printre cari strălucia un Bărnuţiu, un Şiaguna, un Avram Iancu şi alţii au cerut pe seama popoarelor acestei ţări votul universal, iar Românii adunaţi la Mercurea în 1881 au înscris votul universal în programul nostru naţional ca pe un punct, ca pe o chestiune din cele mai actuale şi mai necesare, căci toţi aceşti Români erau de firma convingere, că numai dând poporului cârma ţării se vor putea îndrepta stările netrebnice cari stăpânesc în aceasta ţară.
Vedeau ei bine aceşti Români, că atâta vreme, cât ţara aceasta va fi cârmuită de o mână de oameni, în mânile cărora e grămădită întreagă averea acestei ţări — nu va putea fl vorba de îmbunătăţirea sorţii nenorocitelor popoare legate de glie.
Căci într’adevăr cum oare ar putea fi mulţămită nesfârşita sărăcime din ţara aceasta, când 312% din pământul ţării e al conţilor şi baronilor? Şi cum oare s’ar putea întări economia de vite, când ţăranul care abia mai are un sărăcăcios pe- tecel de pământ, pe care nu mai ştie cum să-l împartă intre copiii lui flămânzi — trebue să-şi vânză şi boi şi vaci ca să-şi poată păstra viaţa în oase de azi pe mâne?
La noi ca nicăiri. La noi se vine pe un chilometru pătrat 60 de locuitori. Iu Belgia 234 şi totuş, care ţară e mai fericită? De sigur, că Belgia, căci acolo pământurile sunt toate ale micilor proprietari, cari ştiu să mărească puterea de producţie a pământului şi-şi dau silinţa să-l cultive aşa, ca pământul să fie într-a- devăr un bogat izvor de venite pentru ei
Unde e cultură, acolo pământul nu* e al câtorva leneşi de meserie, ci e al poporului. Pildă: Francia, Belgia, Holanda, Norvegia şi chiar şi Germania.
La noi întreagă economia de pământ e bolnavă şi fiindcă singurul rara de îmbogăţire a acestei ţări ar fi să fie pământul — e bolnavă şi ţara.
La noi puternicii cari conduc ţara sunt aproape scutiţi de dări întocmai ca înainte de 1848 Căci ce greutate poate fl de pildă pentru un Eszterhâzy care plăteşte din venitul celor 516 mii de iugăre tot atâta dare cât cutare sărăntoc după venitul unei singure holde? înţeleg raportul. Căci mă veţi crede cu toţii, că din- tr-un venit de un milion plăteşti mai uşor 100 de mii dare, decât din 40 de flo- reni să plăteşti 10 floreni.
La noi ţăranul e înecat în datorii Două miliarde de coroane luate ca împru-* muturi împovărează moşioarele micilor proprietari. Şi din venitele ce le aduc a- ceste moşioare 70% trebue să plătească pentru dări şi carnete şi se înţelege de sine, că curând vine vremea, ca ţăranul să nu mai poată suporta aceste poveri, vine doba, î-se vinde tot şi bietul nenorocit trebue să ia băţul pribegiei.
Ţăranul nostru numai atunci nu se luptă cu foamea, când pământul îşi face milă de el şi produce mai mult ca de obicei. Şi urmările îndelungei răbdări ? Fel de fel de boale: pelagră, oftică şi altele şi încă o boală, o boală fioroasă: alcoolismul. Ţăranul bea, ca să-şi uite foamea şi năcazul. Şi bea şi copilul lui rachiu, ca suferinţa pe urma foamei să*i fie mai uşoară. La noi maj mult ca pretutindeni mor Ja mie 27 6. Numărul feciorilor buni de armată e redu s
Pagina 4. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I ,
în mod îngrozitor din cauza slăbiciunilor trupeşti şi sufleteşti provenite din cauza j sărăciei ş-a suferinţelor multe.
Oligarhii noştri la toate astea rămân nepăsători. Lor li-e mai dragă prietinia cu interesele oligarchimii din ţările străine, decât ca să aibă o fărâmă de iubire şi pentru cele 10 milioane de flămânzi, cari tânjesc în această ţară neavând nici un izvor de venit sau faţă de cele 7 milioane de mici proprietari, cari se înco- voaie sub povara datoriilor ş-a sarcinelor publice.
La ce-aşi mai vorbi acum de justiţie, de administraţie? E doar o chestiune, pe care o înţelegeţi cu toţii. înţelegeţi cu toţii din proprie esperienţă, cât de nefiresc e, ca în chestiunile noastre cele mai de seamă şi mai arzătoare să judece şi să hotărască nişte oameni, cari nu înţeleg limba noastră!
Dar şcoala? A cui e şcoala, a aceluia e viitorul. E şcoala, ce-o avem, a noastră? Nu! Şi deci e asigurat viitorul nostru ?Iată-ne deci crunt loviţi într-o chestiune care atinge direct viitorul nostru. Un astfel de atentat nu i-1 putem răbda însă stăpânirii, ci mereu vom pretinde, ca şcoala noastră să fie deplin liberă, ba statul însuşi să contribue la întărirea ei şi din avutul lui, la care şi noi contribuim, să ne ridice şcoale poporale, gimnazii, ba simţim că drept avem, ca şi universitate să cerem.
La ce-aş mai aminti acum şi de politica de colonizare? Ştiţi cu toţii cât de greu suntem loviţi în interesele noastre prin această politică, căci e într-adevăr prea bătătoare la ochi fapta guvernului, care cumpără moşii numai de dragul unor străini, pe cari apoi îi importează în ţară cu sila, ca să-i icuiască printre nemaghiari şi ca sentinelă să facă din ei pentru păzirea intereselor de classă şi rassă a guvernului.
*Veţi înţelege acum pentruce ne tre-
bue votul universal. Pentru-ca parlamentul poporului, care se va alcătui pe baza lui, să şteargă acest nenorocit sistem de cârmuire şi să sălăşluiască şi-n această ţară o stare mai îndurătoare şi un viitor mai statornic de mulţumire.
Vrem votul universal, ca toţi cetăţenii să contribue la făurirea legilor şi la orânduirea afacerilor publice din stat. Şi ca simţul răspunderii să-i revină fiecărui cetăţean ungar; vrem votul secret şi nu deschis, peutru-că dorim, ca să înceteze odată urâta sclăvie morală de până acum şi-n locul ei să se formeze în suflete convingeri firme, hotărâri drepte şi cuminţi şi vrem votul după comune, pentru ca ţăranul nostru să fie cruţat de a mai bate zile întregi până ia locui de votare.
Vrem votul universal, pentru-că numai prin el vom asigura înaintarea culturală şi economică a tuturor popoarelor din această ţară, prin el vom introduce sistemul de dare progresiv, ca baronul care are venite mai mari să plătească dare mai mare, iar ţăranul cu venite mai mici să fie scutit de dare şi prin darea progresivă să ajutăm pe ţăran ca s-ajungă iară la pământ. Să se şteargă latifundiile şi aplicându se în mod sever faţă de stăpânii lor darea progresivă să se ajungă cu vremea la parcelarea acestor vaste pământuri, cari azi sunt terene pentru fasani şi pentru vânătoare.
Vrem deci votul universal, pentru-că avem nădejde, că el va contribui întrucâtva la schimbarea sorţii noastre. Şi până când nu ni-se va da, nemulţumirea noastră va bate mereu la porţile acestui stat, cerând loc şi pentru noi între hotarele vieţii constituţionale a statului. Inviforată şi fără popas va fi lupta noastră, căci ea e izvorâtă din adevăr şi dreptate şi deci mare ni-e nădejdea, că în acest semn vom învinge!
Discursul d -lui Goldiş.
D-nul Goldiş spune, că va vorbi pe scurt, fiind timpul înaintat. A vorbit peste o jumătate de oră, cu cunoscuta-i forţă oratorică şi cu argumente convingătoare.
Dânsul reievează faptul, că la noi în Ungaria politica de stat, politica oficială a decretat moartea noastră naţională. Mulţi Români nu o ştiu aceasta, nu-şi dau încă seama de ea. Să privim numai în trecutul apropiat. înainte de 1870 la judecătorii se dădeau partidelor române sentenţe româneşti, in comunele româneşti protocoalele comunale se dresau in româneşte. Mai vedem noi azi astfel de lucruri? Ne-a ferit sfântul! Azi drepturile limbei noastre sunt încălcate. Ni le-au luat nu de-odată, ci pe nesimţite, ca să cu prea băgăm de seamă, şi ne-am porae-
Nr. 227 -1911.
nit numai că limba românească e scoasă total, nu mai are loc în justiţie şi administraţie.
Cam aşa stăm şi pe acest povârniş mergem şi cu şcoalele. înainte cu 30 de ani cine ar fi cugetat, că chiar în sate curat româneşti, unde nu este picior de ungur, în scoale, la a căror întemeiare şi susţinere statul n-a contribuit şi nu contribue nici cu un ban măcar, să se înveţe şi propuie ungureşte. Ne-au iuat şi şcoalele, putem zice pe jumătate. Şi mergem înainte, mergem spre statificare. Şi când aceasta va fi fapt împlinit, s-a gátat cu limba română şi în şcoale. Va veni apoi U rând biserica. D-nul Goldiş aduce ca exemplu cazul cu parohia gr. or. din Hódmezővásárhely, cu credincioşi maghiarizaţi total. Spune, cum Wekerle a mărturisit odată, că guvernele ungureşti plănuiesc, ca acest fel de credincioşi să formeze cheagul unei episcopii ortodoxe ungureşti.
Alt bărbat de stat maghiar a spus, că din punct de vedere maghiar e foarte rău, că s-a despărţit biserica ortodoxă din Ungaria în două, în cea românească şi sârbă. Ţinta mai depărtată este să se reconstituiască biserica gr. or. in o biserică, în frunte cu un patriarh ungur. Atunci va fi, ca completare, maghiarizată şi biserica...
In altă ordine de idei, d-nul Goldiş revine la partidul nostru naţional. Partidul nostru nu este ca alte partide, d. e. ca partidele din Germania sau ca partidul social democrat, etc. Acelea luptă pentru mijloacele vieţii, noi pentru însăşi viaţa.
Noi n-avem loc în cadrul partidelor maghiare, căci deşi contrari politici, când e vorba de noi şi peste tot de naţionalităţi, sunt una, de o idee. De aci urmează, ca şi noi să fim una şi toţi împreună, stăpâniţi de un gând, să luptăm.
Unii dintre noi zic, să fim mai moderaţi faţă de guvernele ungare, să dăm mai încet şi nu prea tare, dar dacă am face aşa, am păţi ca Şvabii, cari şi-au perdut inteligenţa, care s-a maghiarizat. Să ajungem şi noi aici?
Din contră, noi lucrăm, noi mergem prea încet. Ungurii să nu fi fost energici şi extremişti la 1848 n-ar avea situaţia favorabilă de azi. Să fim energici... şi ’ să nu ne temem de nimic. Iată, a murit ministrul Hieronymi, care a decretat volnic disolvarea partidului naţ. român şi partidul tot există. S-a dus ministrul, şi noi am rămas, suntem aci. Povesteşte păţahia deputatului ungur din Pesta cu Românul bănăţean, care când deputatul Si arăta tablourile cu Árpád şi cu sosirea Ungurilor pe plaiurile noastre, grăi:
— N o i n i s acasâlDa, noi suntem aici de două mii de
ani, ca element roman, iar ca viţă de Daci suntem pe acest pământ din vremuri legendare, neştiute... pietrile tot pe loc rămân...
Discursul protop. D r . V. Saftit.
Ultimul orator a fost părintele protopop Dr. Vasile Saffcu, care propune între aprobări generale să se trimită câte-o telegramă de salutare şi aderenţă preşedintelui partidului naţional, d-lui George Pop de Băseşti şi preşedintelui clubului dietal, d-lui Dr. Teodor Mihali. (Se primeşte). Dă apoi cetire proiectului de re- zoluţiune, care e identic cu moţiunile dela adunările anterioare şi care so primeşte unanim şi cu mare însufleţire.
De încheiere părintele protopop prin cuvinte însufleţite, arătând originea strălucită a poporului român, deşteaptă în sufletele celor prezenţi mândria de originea lor, mulţămeste deputaţilor şi foştilor deputaţi pentru dragostea arătată şi cinstea făcută braşovenilor prin venirea lor în mijlocul poporului din Ţara Báf:s?öi, mulţămeşte tuturor celor prezenţi pentru însufleţirea, cu care au urmat chemării la actasra măreaţa adunare şi termină cu următoarea rugăciune, ascultată în picioare de toţi cei prezenţi:
„Tu, Doamne, Dumnezeul dreptului şi al dreptăţii, trimite Duhul tău cel sfânt asupra noastră a tuturora, ca să învăţăm :
Să ne iubim şi să ne îmbrăţişăm ca fraţii unii pe alţii;
Să fim noi toţi, cei aproape patru milioane de Români din această ţară, un gând, o simţire şi o voinţă;
Să învăţăm, să ne luptăm fără frică, cu neînfrântă bărbăţie şi cu neîntrecută energie pán’ atunci, până când ni se vor da drepturile, cari după drept şi dreptate ni se cuvin!
Fă, Doamne, ca ziua învierii noa
stre naţionale să sosiască cu un ceas j mai curând!“ . Amin.
latre vii aclamări Ia adresa fruuta- şilor noştri mulţimea părăseşte în ordine sala adunării.
Cina comună.După adunare, pe la 7 oare, s a înce
put cina comună în restaurantul românesc Suciu. Şalele restaurantului erau tixite de lumea, care nu se putea despărţi aşa de uşor de prea iubiţii oaspeţi-luminători. Cărturari şi meseriaşi ai Braşovului, inteli- ginţa satelor şi o bună parte a ţărănimii s au grupat în jurul lor, ca să se bucure împreună de succesul atât de frumos al marei sărbători naţionale. Bucuria şi însufleţirea crescândă stăpânea inimele tuturor. Câfcră 8 oare între strigăte de să trăiască se ridică preşedintele I. Lengeru, toastând pentru oaspeţii vorbitori. Mai târziu protopopul Dr. V. Saftu ridică un toast în sănătatea damelor prezente la adunare. La insistenţa publicului nerăbdător ia apoi cuvântul d-1 V. Goldiş, care prin câteva exemple foarte potrivite arată, că numai şi numai prin cutezanţă se va putea pune capăt zilelor de umilinţă ale poporului, că biruinţa va fi numai un rezultat al încrederii şi cutezanţei. D-1 M a n iu , deşi cam suferind, totuşi, implns de impresiile bunei reuşite a adunării, aduce mulţămită preo- ţimii, care Intr-un număr atât de frumos s-a prezentat la adunare, aducându-i ca esemplu pe preoţimea polonă, care este tot ce i-a mai rămas acestui nenorocit şi de soarte urgisit popor. Îndeamnă preoţimea Ia muncă stăruitoare, dacă vor să fie cu adevărat »preoţi cu crucea ’n frunte«. Arătând sarcina grea ce-i incumbă preo- ţirnii, ridică paharul In sănătatea protopopilor şi preoţilor. Ii răspunde mulţămindu-i de sfaturi şi asigurându-1 de îndeplinirea lor părintele Comanescu. D-1 deputat Vaida arătând grelele împrejurări, intre cari luptă comitetul nostru naţional, atacat fiind nu numai de duşmanii externi, ci şi din sânul nostru, îndeamnă la solidaritate. Cei din urmă dintre toastanţi, părintele Gre- ceanu, îl asigură de nestrămutata alipire şi îmbrăţişare călduroasă a principiilor comitetului şi a reprezeutanţilor lui.
Toate toastele au iost ascultate cu cea mai mare atenţiune şi răspunsul lor au fost urale furtunoase de »să trăiască«.
Cătră 10 oare se ridică masa, im- prăştiindu-se toţi cu cele mai plăcute şi vii impresii.
l)e la ordinea zilei.— In to leranţii. — Muzeu săcuiesc. —
Împăcarea. —
Mare supărare între patrioţii din Slovăcime !
Fişpanul comitatului Neutra, Craus István, ales prezident al EMKE-i, a ţinut o vorbire în Léva, la adunarea acestei societăţi »culturale«, în care a atacat pe Slovaci şi în special a atacat mişcarea panslavă, ce o vede Măria Sa cu ochii săi şovinişti în orăşelul Sacolţa.
Drept răspuns, adunarea orăşenească a Socolţei, la propunerea preotului Oka- nyik a luat hotărârea, cu 36, contra 18 voturi, că rid ică protest contra vorb irii amintite a şovinistolui fişpan.
De aci supărarea...Dar patrioţii cer şi răzbunare. La
congregaţia de toamnă a comitatului Neutra vor propune suspendarea dreptului autonomie al oraşului Sacolţa.
intoleranţii!....i ♦
In 22 Octomvrie c. s’a pus în Şepşi- Sângiorgiu piatra fundamentală a primului Muzeu naţional săcuiesc. Cu acest prilej s’a făcut tămbâlău- patriotic săcuiesc, în frunte cu corniţele suprem baron Szentkereszthy. Ci că pentru noul muzeu sunt adunate multe obiecte, adăpostite până acum la liceul din S.-Sâogiorgiu. Muzeul are şi custozi, Dr. László şi un profesor dela liceu.
Toate sunt frumoase, numai să nu ne pomenim azi-mâne, că Muzeul naţional săcuiesc — more patrio — cere subvenţie dela stat, căci altcum nu se poate menţinea.
Vom urmări în ori-ce caz afacerea şi dacă vor cere Săcuii, vom cere şi noi ajutor pentru Muzeul »Asociaţiunii«.
*
Tratativele de pace continua, fără a se putea prevedea ce sfârşit vor avea. Tisza e pesimist, nu crede înfăptuirea u- nui pact sau compromis, pe când partidul kossuthist e stăpânit de optimism. Deputatul Ddsy a zis alaltăeri, că sunt prospecte pentru pace.
Pacea sau războiul mai departe 6 numai chestie de câteva zile. In cazul din urmă va urma, cum se crede, o aplicare mai „aspră“ a regulamentului. Şi în lectură cu aceasta se vorbeşte, că după in- cheiarea tratativelor Berzeviczy se va retrage de la prezidenţia camerei şi va fi ales de prezident „energicul“ Tisza.
Visul tiszaişt'lor !
Roma, 28 Oct. Din Tripoliss genţia iStefani primeşte ştirea, că îc urma atacului şi răscoalei arabilo autorităţile au procedat la o ener gică dezarmare a indigenilor, opfrs rând şi peste 300 arestări. S-a publicat o ordonanţă, după care ori-j care indigen găsit înarmat va fi imediat executat.
Roma, 28 Oct. Guvernul italiei peste câteva zile va comunica vernelor din Europa, că a anexai Tripolitania şi Cirenaica. Dacă verneie europene vor lua cunoştinfl de această modificare, atunci Turcii nu mai are motivul să reziste. Daci Turcia va continua lupta şi mai departe, atunci puterile nu se vor mai împotrivi plani lui Italiei a să-şi mărească sfera de luptă.
Tripolis, 28 Oct. In luptele Luni şi Marţi, cari au fost foarte violente, Italienii au pierdut 400 şi răniţi. O întreagă companie di bersaglieri a fost măcelărită până li ultimul soldat.
Constantinopol, 28 Oct. Dupiştiri din isvor turcesc o nouă lu$ a avut loc între Italienii debara la răsărit de Benghazi, şi tru turce şi de senuşii voluntari la spatele unei plantaţiuni de cm* mali. Italienii ar fi avut 100 do morţi.
Londra, 28 Oct. „Central News* află din Roma, că o parte a italiene, care circula pe lângă litoralul african, a intrat în portul Civitî Vechio, pentru a lua cărbuni. Co mandantul acestei flote a primit din să plece în marea Egeică si ocupe insulele şi porturile turceştii acolo. Partea a doua a flotei italiei! se afla între Alexandria şi Beiralj unde aşteaptă ordinul să înceapă o acţiune războinică contra Turciei fi să ocupe porturile turceşti din acel} părţi.
Londra, 28 Oct. „Dail M a M din Peking, că trupele imperiale im1 au nici o şansă faţă de revoluţion&twj Trupele guvernamentale au fost dup nou înfrânte la 80 chilometri Hankau.
Peking, 28 Oct. Agenţia Rentei afla că Liuan-Heng, şeful rebelilor, notificat consulilor din Hankau, a fost proclamat preşedinte al repo* blicei chineze.
Pentru Românii din Blaj. Onorii' ; tul public românesc din Blaj şi ît prejurime este avizat, că „Gazâ Transilvaniei* se află de vâmn ] zilnic cu numărul în Blaj, la IM 1 ria seminarului teologic gr. cat.
Preţul unui număr 10 fii l
(
top related