din documentul „texte adoptate” (5).pdfparlamentul european 2013 - 2014 extras din documentul...
Post on 22-Feb-2020
18 Views
Preview:
TRANSCRIPT
PARLAMENTUL EUROPEAN 2013 - 2014
EXTRAS
DIN DOCUMENTUL „TEXTE ADOPTATE”
DIN PERIOADA DE SESIUNE
24 - 27 februarie 2014
(Partea V)
RO Unită în diversitate RO
3
CUPRINS
P7_TA-PROV(2014)0160 ........................................................................................................ 5 FABRICAREA, PREZENTAREA ȘI VÂNZAREA TUTUNULUI ȘI A PRODUSELOR AFERENTE ***I
P7_TA-PROV(2014)0161 .................................................................................................... 119 FINANȚAREA PE TERMEN LUNG A ECONOMIEI EUROPENE
P7_TA-PROV(2014)0164 .................................................................................................... 129 SOLVIT
P7_TA-PROV(2014)0165 .................................................................................................... 137 ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ ***I
P7_TA-PROV(2014)0166 .................................................................................................... 235 REGIMUL VIZELOR PENTRU RESORTISANȚII ȚĂRILOR TERȚE ***I
P7_TA-PROV(2014)0167 .................................................................................................... 241 ACORDUL DE PARTENERIAT VOLUNTAR UE-INDONEZIA CU PRIVIRE LA APLICAREA LEGISLAȚIEI
ȘI GUVERNANȚA ÎN DOMENIUL FORESTIER ȘI LA SCHIMBURILE COMERCIALE CU PRODUSE DIN
LEMN CARE INTRĂ ÎN UE ***
P7_TA-PROV(2014)0168 .................................................................................................... 243 CONTROLUL PERSOANELOR LA FRONTIERELE EXTERNE ***I
P7_TA-PROV(2014)0169 .................................................................................................... 265 ȚĂRI TERȚE AI CĂROR RESORTISANȚI TREBUIE SĂ DEȚINĂ VIZĂ PENTRU TRECEREA
FRONTIERELOR EXTERNE ALE STATELOR MEMBRE ȘI A LISTEI ȚĂRILOR TERȚE AI CĂROR
RESORTISANȚI SUNT EXONERAȚI DE ACEASTĂ OBLIGAȚIE ***I
P7_TA-PROV(2014)0171 .................................................................................................... 283 SITUAȚIA DIN IRAK
P7_TA-PROV(2014)0172 .................................................................................................... 289 UTILIZAREA DRONELOR ÎNARMATE
P7_TA-PROV(2014)0173 .................................................................................................... 293 SITUAŢIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ (2012)
P7_TA-PROV(2014)0179 .................................................................................................... 325 TAXELE PENTRU COPIEREA PRIVATĂ
5
P7_TA-PROV(2014)0160
Fabricarea, prezentarea și vânzarea tutunului și a produselor aferente ***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 februarie 2014 referitoare la
propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea
actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce
privește fabricarea, prezentarea și vânzarea tutunului și a produselor aferente
(COM(2012)0788 – C7-0420/2012 – 2012/0366(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului
(COM(2012)0788),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către
Comisie (C7-0420/2012),
– având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic,
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolele 53 alineatul (1), 62 și 114 din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice referitor la utilizarea actelor
delegate,
– având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Deputaților din Cehia,
Parlamentul Danemarcei, Parlamentul Greciei, Camera Deputaților din Italia, Senatul
Italiei, Parlamentul Portugaliei, Camera Deputaților din România și Parlamentul
Suediei, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și
proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul
subsidiarității,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 4 iulie 20131,
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 3 iulie 20132,
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din
18 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu
articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 55, 37 și 37a din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță
alimentară și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru industrie,
cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei
1 JO C 327, 12.11.2013, p. 65.
2 JO C 280, 27.9.2013, p. 57..
6
pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-
0276/2013),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare3;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în
mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui/Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei,
precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
3 Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 8 octombrie 2013 (Texte
adoptate, P7_TA(2013)0398).
7
P7_TC1-COD(2012)0366
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 februarie 2014 în
vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului
privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor
membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și
a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53
alineatul (1) și articolele 62 și 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European4,
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor5,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară6,
4 JO C 327, 12.11.2013, p. 65.
5 JO C 280, 27.9.2013, p. 57.
6 Poziția Parlamentului European din 26 februarie 2014.
8
întrucât:
(1) Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului7 stabilește
reglementări la nivelul Uniunii referitoare la produsele din tutun. Pentru a reflecta
progresele științifice, precum și evoluțiile pieței și ale contextului internațional, ar fi
necesare modificări substanțiale ale directivei menționate, iar aceasta ar trebui
abrogată și înlocuită cu o nouă directivă.
7 Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2001
privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor
membre în materie de fabricare, prezentare și vânzare a produselor din tutun (JO L
194, 18.7.2001, p. 26).
9
(2) În rapoartele sale din 2005 și 2007 privind punerea în aplicare a Directivei
2001/37/CE, Comisia a identificat domenii în care s-a considerat utilă desfășurarea
de acțiuni suplimentare în scopul bunei funcționări a pieței interne. În 2008 și în
2010, Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN) a pus la
dispoziția Comisiei opinii științifice privind produsele din tutun care nu arde și
aditivii utilizați la fabricarea produselor din tutun. În 2010, a avut loc o consultare de
amploare a părților interesate, care a fost urmată de consultări țintite ale părților
interesate și însoțită de studii efectuate de consultanți externi. Statele membre au fost
consultate pe parcursul întregului proces. Parlamentul European și Consiliul au
solicitat în mod repetat Comisiei să revizuiască și să actualizeze Directiva
2001/37/CE.
10
(3) În anumite domenii reglementate prin Directiva 2001/37/CE, statele membre sunt
împiedicate juridic sau în practică să-și adapteze în mod eficient legislația la noile
evoluții. Acest aspect este relevant în special pentru reglementările referitoare la
etichetare, conform cărora statele membre nu pot să crească dimensiunea
avertismentelor de sănătate, să modifice amplasarea lor pe un pachet individual
(denumit în continuare „pachet unitar”) sau să înlocuiască avertismentele înșelătoare
privind nivelurile emisiilor de gudron, nicotină și monoxid de carbon (GNMC).
(4) În alte domenii, există încă diferențe substanțiale între actele cu putere de lege și
actele administrative ale statelor membre referitoare la fabricarea, prezentarea și
vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, ceea ce creează obstacole în
calea bunei funcționări a pieței interne. Ținând cont de progresele științifice și de
evoluțiile pieței și ale contextului internațional, se estimează că aceste diferențe se
vor accentua. Acest aspect este valabil de asemenea pentru țigaretele electronice și
flacoanele de reumplere pentru țigarete electronice (denumite în continuare
„flacoane de reumplere”), produsele din plante pentru fumat, ingredientele și
emisiile produselor din tutun, pentru anumite aspecte de etichetare și de ambalare și
pentru vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun.
11
(5) Respectivele obstacole ar trebui să fie eliminate și, în acest scop, ar trebui ca
reglementările referitoare la fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun
și a produselor conexe să fie apropiate și mai mult.
(6) Dimensiunea pieței interne a produselor din tutun și a produselor conexe, tendința
crescătoare a producătorilor de produse din tutun de a concentra producția pentru
întreaga Uniune doar într-un număr mic de fabrici din Uniune și comerțul
transfrontalier semnificativ cu produse din tutun și produse conexe care rezultă din
această concentrare necesită o acțiune legislativă mai puternică la nivelul Uniunii,
mai curând decât la nivel național, pentru a se asigura buna funcționare a pieței
interne.
(7) Acțiunea legislativă la nivelul Uniunii este necesar și pentru a pune în aplicare
Convenția-cadru pentru controlul tutunului a OMS (CCCT) din mai 2003, ale cărei
dispoziții sunt obligatorii pentru Uniune și statele sale membre . Dispozițiile CCCT
referitoare la reglementarea conținutului produselor din tutun, reglementarea
publicării informațiilor referitoare la produsele din tutun, ambalarea și etichetarea
produselor din tutun, publicitatea și comerțul ilicit cu produse din tutun sunt deosebit
de relevante. Părțile la CCCT, inclusiv Uniunea și statele sale membre, au adoptat
prin consens, în cadrul mai multor conferințe, un set de orientări pentru punerea în
aplicare a dispozițiilor CCCT.
12
(8) În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (TFUE), un nivel înalt de protecție a sănătății ar trebui să
constituie baza unei propuneri legislative și ar trebui să fie avute în vedere în special
noile progrese științifice. Produsele din tutun nu sunt mărfuri obișnuite și, având în
vedere efectele deosebit de dăunătoare ale tutunului asupra sănătății umane,
protejarea sănătății ar trebui să aibă o importanță mare, în special pentru a reduce
prevalența fumatului în rândul tinerilor. ▌
(9) Este necesar să se stabilească o serie de noi definiții pentru a asigura punerea în
aplicare uniformă a prezentei directive de către statele membre. Atunci când
obligații diferite impuse prin prezenta directivă se aplică pentru categorii diferite
de produse, iar produsele relevante intră în mai multe dintre categoriile respective
(de exemplu tutun de pipă, tutun de rulat), ar trebui să se aplice obligațiile cele
mai stricte.
(10) Directiva 2001/37/CE a stabilit limite maxime pentru cantitățile de gudron, nicotină
și monoxid de carbon ale țigaretelor, care ar trebui să fie aplicabile și țigaretelor
exportate din Uniune. Limitele maxime respective și abordarea respectivă rămân
valabile.
13
(11) Pentru măsurarea emisiilor de gudron, nicotină și monoxid de carbon ale țigaretelor
(„nivelurile emisiilor”) ar trebui să se utilizeze ca referință standardele ISO
relevante, recunoscute la nivel internațional. Procesul de verificare ar trebui să fie
protejat împotriva influențelor din partea industriei tutunului prin recurgerea la
laboratoare independente, inclusiv la laboratoare de stat. Statele membre ar trebui
să poată recurge la laboratoare situate în alte state membre ale Uniunii. Pentru
alte emisii ale produselor din tutun, nu există standarde convenite la nivel
internațional și nici teste pentru cuantificarea nivelurilor maxime. Eforturile depuse
în prezent la nivel internațional pentru realizarea unor astfel de standarde sau teste
ar trebui încurajate.
(12) În ceea ce privește stabilirea nivelurilor maxime ale emisiilor, ar putea fi necesar și
oportun ca, la o dată ulterioară, să se reducă nivelurile emisiilor de gudron, nicotină
și monoxid de carbon, sau să se stabilească niveluri maxime pentru alte emisii ale
produselor din tutun, luând în considerare toxicitatea lor sau potențialul lor de
dependență.
14
(13) Pentru a-și exercita sarcina de reglementare, statele membre și Comisia au nevoie de
informații cuprinzătoare privind ingredientele și emisiile produselor din tutun pentru
a evalua atractivitatea, potențialul de dependență și toxicitatea produselor din tutun,
precum și riscurile pentru sănătate asociate consumului de astfel de produse. În acest
scop, obligațiile de raportare existente referitoare la ingrediente și emisii ar trebui să
fie consolidate. Ar trebui prevăzute obligații de raportare extinsă suplimentare în
ceea ce privește aditivii incluși pe o listă prioritară, pentru a evalua, printre altele,
toxicitatea, potențialul de dependență și proprietățile cancerigene, mutagene sau
toxice pentru reproducere (denumite în continuare „proprietăți CMR”) ale
acestora, inclusiv în formă arsă. Sarcina reprezentată de astfel de obligații de
raportare extinsă pentru IMM-uri ar trebui limitată cât mai mult posibil. Astfel de
obligații de raportare sunt compatibile cu obligația care îi revine Uniunii de a asigura
un nivel înalt de protecție a sănătății umane.
(14) Utilizarea unor formate de raportare diferite, cum este cazul în prezent, îngreunează
îndeplinirea de către producători și importatori a obligațiilor lor de raportare și face
împovărătoare pentru statele membre și Comisie sarcina de a compara, analiza și
extrage concluzii din informațiile primite. Prin urmare, ar trebui să existe un format
comun obligatoriu pentru raportarea cu privire la ingrediente și emisii. Ar trebui să
se asigure cel mai înalt grad de transparență posibil a informațiilor referitoare la
produse destinate publicului larg, asigurându-se în același timp respectarea
corespunzătoare a secretelor comerciale ale producătorilor de produse din tutun. Ar
trebui luate în considerare sistemele existente de raportare cu privire la
ingrediente.
15
(15) Lipsa unei abordări armonizate privind reglementarea ingredientelor produselor din
tutun afectează buna funcționare a pieței interne și are un impact negativ asupra
liberei circulații a mărfurilor în Uniune. Unele state membre au adoptat acte
legislative sau au încheiat acorduri cu caracter juridic obligatoriu cu industria,
permițând sau interzicând anumite ingrediente. Ca urmare, unele ingrediente sunt
reglementate în anumite state membre, dar nu și în altele. Statele membre au, de
asemenea, abordări diferite în ceea ce privește aditivii din filtrele țigaretelor, precum
și aditivii care colorează fumul de tutun. Fără armonizare, obstacolele din calea
bunei funcționări a pieței interne sunt de așteptat să crească în următorii ani, ținând
seama de punerea în aplicare în Uniune a CCCT și a orientărilor sale relevante și
având în vedere experiența dobândită în alte jurisdicții din afara Uniunii. Orientările
CCCT referitoare la reglementarea conținutului produselor din tutun și la
reglementarea publicării ingredientelor produselor din tutun recomandă în special
eliminarea ingredientelor care sporesc acceptabilitatea, creează impresia că
produsele din tutun conferă beneficii pentru sănătate, sunt asociate cu energia și
vitalitatea sau au proprietăți colorante.
(16) Probabilitatea unor reglementări divergente este și mai accentuată de preocupările
referitoare la produsele din tutun ▌ care au o aromă caracteristică diferită de cea a
tutunului, ceea ce ar putea facilita începerea fumatului sau ar putea afecta modelele
de consum. ▌Măsurile prin care se introduc diferențe nejustificate de tratament între
diferite tipuri de țigarete aromate ▌ar trebui evitate ▌. Totuși, produsele cu arome
caracteristice care au un volum mai mare de vânzări ar trebui eliminate treptat de-
a lungul unei perioade mai lungi, pentru a da consumatorilor suficient timp să se
reorienteze către alte produse.
16
(17) Interzicerea produselor din tutun cu arome caracteristice nu înseamnă excluderea
utilizării aditivilor individuali, dar obligă producătorii să reducă aditivul sau
combinația de aditivi astfel încât aditivii să nu mai determine o aromă caracteristică.
Utilizarea aditivilor care sunt esențiali pentru fabricarea produselor din tutun, de
exemplu a zahărului menit să înlocuiască zahărul care se pierde în timpul
procesului de uscare, ar trebui să fie permisă cu condiția ca aceștia să nu determine
o aromă caracteristică și să nu crească potențialul de dependență, toxicitatea sau
proprietățile CMR ale produsului. Un comitet consultativ european independent ar
trebui să acorde asistență cu privire la luarea unor astfel de decizii. Aplicare a
prezentei directive nu ar trebui să conducă la discriminare între diferitele soiuri de
tutun și nici să împiedice diferențierea produselor.
(18) Anumiți aditivi sunt utilizați pentru a crea impresia că produsele din tutun au
beneficii pentru sănătate, prezintă riscuri mai mici pentru sănătate sau cresc vigilența
mentală și performanțele fizice. Acești aditivi, precum și aditivii care au proprietăți
CMR în formă nearsă ar trebui interziși, pentru a asigura reglementări uniforme în
Uniune și un nivel înalt de protecție a sănătății umane. Aditivii care cresc
potențialul de dependență și toxicitatea ar trebui, de asemenea, interziși.
17
(19) Ținând cont de faptul că directiva vizează tinerii, produsele din tutun altele decât
țigaretele și tutunul de rulat ▌ar trebui să fie exceptate de la anumite cerințe privind
ingredientele atât timp cât nu există o modificare substanțială a circumstanțelor în
materie de volum de vânzări sau de modele de consum în cazul tinerilor.
(20) Având în vedere interzicerea generală a vânzării de tutun pentru uz oral în
Uniune, responsabilitatea reglementării ingredientelor tutunului pentru uz oral,
care presupune o cunoaștere temeinică a caracteristicilor specifice ale acestui
produs și a modelelor sale de consum, ar trebui, în conformitate cu principiul
subsidiarității, să revină Suediei, unde este permisă vânzarea acestui produs, în
temeiul articolului 151 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei.
(21) În conformitate cu scopul prezentei directive, și anume de a facilita buna
funcționare a pieței interne a produselor din tutun și a produselor conexe, vizând
un nivel înalt de protecție a sănătății, în special pentru tineri, și în conformitate cu
Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2002 privind prevenirea fumatului și
inițiativele de îmbunătățire a controlului tutunului8, statele membre ar trebui
încurajate să împiedice vânzările de astfel de produse copiilor și adolescenților,
adoptând măsuri adecvate de stabilire și aplicare a limitelor de vârstă.
(22) Există încă diferențe între dispozițiile naționale privind etichetarea produselor din
tutun, în special în ceea ce privește utilizarea avertismentelor de sănătate combinate
compuse dintr-o ilustrație și un text, informațiile despre serviciile de renunțare și
elementele promoționale de pe pachetele unitare sau din interiorul lor.
8 JO L 22, 25.1.2003, p. 31.
18
(23) Astfel de diferențe pot constitui o barieră în calea comerțului și pot împiedica buna
funcționare a pieței interne a produselor din tutun și, prin urmare, ar trebui să fie
eliminate. De asemenea, este posibil ca în unele state membre consumatorii să fie
mai bine informați cu privire la riscurile pentru sănătate prezentate de produsele din
tutun decât consumatorii din alte state membre. În absența unor măsuri suplimentare
la nivelul Uniunii, este posibil ca diferențele existente să crească în următorii ani.
(24) Adaptarea dispozițiilor referitoare la etichetare este, de asemenea, necesară pentru
alinierea reglementărilor care se aplică la nivelul Uniunii la evoluțiile internaționale.
De exemplu, orientările CCCT privind ambalarea și etichetarea produselor din tutun
recomandă avertismente ilustrate de dimensiuni mari pe ambele fețe principale,
informații obligatorii referitoare la renunțare și reguli stricte referitoare la
informațiile înșelătoare. Dispozițiile referitoare la informațiile înșelătoare vor
completa interzicerea generală a practicilor comerciale înșelătoare pentru
consumatori ale întreprinderilor prevăzută în Directiva 2005/29/CE a Parlamentului
European și a Consiliului9.
Statele membre care utilizează timbre fiscale sau marcaje de identificare naționale
în scopuri fiscale pe ambalajele produselor din tutun pot fi nevoite, în unele
cazuri, să dispună repoziționarea timbrelor sau marcajelor respective pentru a
permite amplasarea avertismentelor de sănătate combinate în partea superioară a
fețelor principale, în conformitate cu prezenta directivă și cu orientările CCCT. Ar
trebui instituite dispoziții tranzitorii care să permită statelor membre să mențină
timbrele fiscale sau marcajele de identificare naționale utilizate în scopuri fiscale
în partea superioară a pachetelor unitare pentru o anumită perioadă după
transpunerea prezentei directive.
9 Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005
privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de
consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor
97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a
Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului
(„Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
19
(25) De asemenea, dispozițiile privind etichetarea ar trebui să țină seama de noile dovezi
științifice. De exemplu, indicarea nivelurilor emisiilor de gudron, nicotină și
monoxid de carbon pe pachetele unitare de țigarete s-a dovedit a fi înșelătoare,
întrucât determină consumatorii să creadă că anumite țigarete sunt mai puțin
dăunătoare decât altele. Dovezile științifice sugerează, de asemenea, că
avertismentele de sănătate combinate de dimensiuni mari alcătuite dintr-un
avertisment sub formă de text și o fotografie color corespunzătoare sunt mai
eficace decât avertismentele alcătuite doar din text. În consecință, avertismentele de
sănătate combinate ar trebui să devină obligatorii pe întreg teritoriul Uniunii și să
acopere părți mari și vizibile de pe suprafața pachetului unitar. Pentru toate
avertismentele de sănătate ar trebui stabilite dimensiuni minime, pentru a asigura
vizibilitatea și eficacitatea lor.
(26) În cazul produselor din tutun pentru fumat, altele decât țigarete și produse din tutun
de rulat, care sunt consumate în principal de către consumatori mai în vârstă și de
grupuri mici de populație, ar trebui să fie posibil să existe în continuare o
exceptare de la anumite cerințe de etichetare, în măsura în care nu există o
modificare substanțială a circumstanțelor în materie de volume de vânzări sau de
modele de consum în cazul tinerilor. Etichetarea acestor alte produse din tutun ar
trebui să respecte reglementări care le sunt specifice. Ar trebui asigurată vizibilitatea
avertismentelor de sănătate de pe produsele din tutun care nu arde. Prin urmare,
avertismentele de sănătate ar trebui să fie amplasate pe cele două suprafețe
principale ale ambalajelor produselor din tutun care nu arde. În ceea ce privește
tutunul pentru narghilea, care deseori este perceput ca fiind mai puțin dăunător
decât produsele din tutun tradiționale pentru fumat, ar trebui să se aplice întregul
regim privind etichetarea pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor.
20
(27) Produsele din tutun și ambalajul acestora ar putea induce consumatorii în eroare, în
special tinerii, în cazul în care sugerează că aceste produse sunt mai puțin
dăunătoare. De exemplu, este cazul utilizării anumitor cuvinte sau caracteristici, cum
ar fi cuvintele „conținut mic de gudron”, „ușoare”, „ultraușoare”, „slabe”,
„naturale”, „organice”, „fără aditivi”, „fără arome” sau „subțiri”, sau al anumitor
denumiri, ilustrații și semne figurative sau al altor semne. Alte elemente înșelătoare
pot include, dar nu sunt limitate la materiale inserate volante sau alte materiale
suplimentare, cum ar fi etichete adezive, autocolante, materiale inserate fixate,
straturi care se raclează și învelitori sau care se referă la forma produsului din
tutun în sine. Anumite ambalaje și produse din tutun ar putea de asemenea induce
în eroare consumatorii, sugerând beneficii în ceea ce privește slăbitul,
atractivitatea sexuală, statutul social, viața socială sau calități precum feminitatea,
masculinitatea sau eleganța. De asemenea, dimensiunea și aspectul țigaretelor
individuale ar putea induce consumatorii în eroare prin crearea impresiei că sunt mai
puțin dăunătoare. Pachetele unitare de produse din tutun și ambalajul lor exterior
nu ar trebui să includă cupoane, oferte de reducere, de distribuire gratuită, oferte
de tipul „două produse la prețul unuia singur” sau alte oferte similare care ar
putea sugera avantaje economice pentru consumatori, incitându-i astfel să
cumpere produsele din tutun respective.
21
(28) Pentru a asigura integritatea și vizibilitatea avertismentelor de sănătate și a maximiza
eficacitatea lor, ar trebui introduse dispoziții privind dimensiunea avertismentelor de
sănătate, precum și privind anumite elemente ale aspectului pachetelor unitare de
produse din tutun, inclusiv forma și mecanismul de deschidere. În cazul în care se
prevede o formă paralelipipedică pentru un pachet unitar, marginile rotunjite sau
șanfrenate ar trebui considerate acceptabile cu condiția ca avertismentul de
sănătate să acopere o suprafață care este echivalentă cu cea de pe un pachet fără
astfel de margini. Statele membre aplică reglementări diferite privind numărul
minim de țigarete dintr-un pachet unitar. Reglementările respective ar trebui să fie
aliniate pentru a asigura libera circulație a produselor în cauză.
22
(29) Pe piață sunt introduse cantități considerabile de produse ilicite care nu respectă
cerințele din Directiva 2001/37/EC și există indicii că aceste cantități ar putea crește.
Astfel de produse ilicite subminează libera circulație a produselor conforme și
protecția conferită de legislațiile care vizează controlul tutunului. În plus, CCCT
impune Uniunii să combată produsele din tutun ilicite, inclusiv cele importate ilegal
în Uniune, ca parte a unei politici cuprinzătoare a Uniunii în materie de control al
tutunului. Prin urmare, ar trebui să se prevadă ca pachetele unitare de produse din
tutun să fie marcate cu un identificator unic și să poarte un element de securitate și
ca circulația lor să fie înregistrată astfel încât astfel de produse să poată fi urmărite și
trasabilitatea lor să poată fi asigurată în întreaga Uniune, iar conformitatea lor cu
prezenta directivă să poată fi monitorizată și mai bine asigurată. În plus, ar trebui să
se prevadă introducerea unor elemente de securitate care să faciliteze verificarea
autenticității produselor din tutun.
(30) Ar trebui să fie dezvoltate la nivelul Uniunii un sistem interoperabil de urmărire și
asigurare a trasabilității și elemente comune de securitate. Într-o perioadă inițială,
numai țigaretele și tutunul de rulat ar trebui să facă obiectul sistemului de urmărire și
asigurare a trasabilității și al elementelor de securitate. Aceasta ar permite
producătorilor de alte produse din tutun să beneficieze de pe urma experienței
acumulate înainte ca sistemul de urmărire și asigurare a trasabilității și elementele de
securitate să devină aplicabile celorlalte produse.
23
(31) Pentru a asigura independența și transparența sistemului de urmărire și asigurare a
trasabilității, producătorii de produse din tutun ar trebui să încheie contracte de
stocare de date cu părți terțe independente. Comisia ar trebui să aprobe caracterul
adecvat al acestor părți terțe independente, iar un auditor extern independent ar
trebui să monitorizeze activitățile acestora. Datele referitoare la sistemul de
urmărire și asigurare a trasabilității ar trebui să fie păstrate separat de alte date ale
întreprinderilor, ar trebui să fie sub controlul permanent al autorităților competente
din statele membre și al Comisiei și ar trebui să poată fi accesate de acestea în orice
moment.
(32) Directiva 89/622/CEE a Consiliului10
▌a interzis vânzarea în statele membre a
anumitor tipuri de tutun pentru uz oral. Directiva 2001/37/CE a reafirmat interdicția
respectivă. Articolul 151 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei acordă
Suediei o derogare de la interdicție ▌. Interdicția vânzării tutunului pentru uz oral ar
trebui menținută pentru a preveni introducerea în Uniune (cu excepția Suediei) a
unui produs care generează dependență și are efecte adverse asupra sănătății .
Pentru alte produse din tutun care nu arde, care nu sunt produse pentru piețele cu
consum mare, dispoziții stricte privind etichetarea și anumite dispoziții privind
ingredientele lor sunt considerate suficiente pentru a le limita extinderea pe piață
dincolo de utilizarea lor tradițională.
10
Directiva 89/622/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 privind apropierea
actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la
etichetarea produselor din tutun (JO L 359, 8.12.1989, p. 1).
24
▌
(33) Vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun pot facilita accesul la
produse din tutun care nu respectă prezenta directivă. Există de asemenea un risc
crescut ca tinerii să aibă acces la produse din tutun. Prin urmare, există riscul
subminării legislației care vizează controlul tutunului. De aceea, statele membre
ar trebui să poată interzice vânzările transfrontaliere la distanță. În cazul în care
vânzările transfrontaliere la distanță nu sunt interzise, sunt oportune norme
comune privind înregistrarea punctelor de vânzare cu amănuntul care desfășoară
astfel de vânzări, pentru a asigura eficacitatea prezentei directive. Statele membre
ar trebui, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea
Europeană (TUE), să coopereze între ele pentru a facilita punerea în aplicare a
prezentei directive, în special în ceea ce privește măsurile adoptate cu privire la
vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun.
25
(34) Toate produsele din tutun au potențialul de a cauza mortalitate, morbiditate și
handicap. Prin urmare, fabricarea, distribuția și consumul lor ar trebui să fie
reglementate. Astfel, este important să se monitorizeze evoluțiile în ceea ce privește
noile produse din tutun. Producătorii și importatorii ar trebui să fie obligați să
notifice noile produse din tutun, fără a aduce atingere competenței statelor membre
de a interzice sau de a autoriza astfel de produse noi.
(35) Pentru a asigura condiții de concurență echitabile, noile produse din tutun, care sunt
produse din tutun în sensul prezentei directive, ar trebui să respecte cerințele din
prezenta directivă.
26
(36) Țigaretele electronice și flacoanele de reumplere ar trebui reglementate prin
prezenta directivă, cu excepția cazului în care, datorită modului lor de prezentare
sau funcției lor, fac obiectul Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a
Consiliului11
sau al Directivei 93/42/CEE a Consiliului12
. În ceea ce privește
produsele menționate, între statele membre există diferențe de legislație și
practică, inclusiv referitor la cerințele în materie de siguranță, prin urmare este
necesară luarea unor măsuri la nivelul Uniunii în vederea îmbunătățirii
funcționării pieței interne. Atunci când aceste produse sunt reglementate, ar
trebui să se țină seama de un nivel înalt al protecției sănătății publice. Pentru a
permite statelor membre să își exercite funcțiile de supraveghere și control,
producătorii și importatorii de țigarete electronice și de flacoane de reumplere ar
trebui să fie obligați să notifice produsele relevante înainte de introducerea lor pe
piață.
(37) Statele membre ar trebui să garanteze că țigaretele electronice și flacoanele de
reumplere respectă cerințele prezentei directive. În cazul în care producătorul
produsului relevant nu este stabilit în Uniune, importatorul ar trebui să aibă
responsabilitatea privind asigurarea respectării prezentei directive de către
produsele respective.
11
Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie
2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman
(JO L 311, 28.11.2001, p. 67). 12
Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale
(JO L 169, 12.7.1993, p. 1).
27
(38) Lichidul care conține nicotină ar trebui să poată fi introdus pe piață în temeiul
prezentei directive în cazul în care concentrația de nicotină nu depășește
20 mg/ml. Această concentrație permite o administrare a nicotinei care este
comparabilă cu doza permisă de nicotină obținute dintr-o țigaretă standard în
timpul necesar fumării unei astfel de țigarete. Pentru a limita riscurile asociate cu
nicotina, ar trebui să se stabilească dimensiuni maxime ale flacoanelor de
reumplere, ale rezervoarelor și ale cartușelor .
(39) Numai țigaretele electronice care administrează în mod constant dozele de
nicotină ar trebui să poată fi introduse pe piață în temeiul prezentei directive.
Administrarea constantă a dozelor de nicotină în condiții normale de utilizare este
necesară în scopul protejării sănătății, al siguranței și al calității, inclusiv pentru a
evita riscul consumului accidental de doze mari.
(40) Țigaretele electronice și flacoanele de reumplere ar putea prezenta un risc pentru
sănătate atunci când sunt lăsate la îndemâna copiilor. Prin urmare, este necesar
să se asigure faptul că astfel de produse previn intervenția necorespunzătoare
asupra lor și manipularea lor necorespunzătoare de către copii, inclusiv prin
intermediul etichetării, și al mecanismelor de închidere și de deschidere.
28
(41) Dat fiind că nicotina este o substanță toxică și având în vedere riscurile potențiale
pentru sănătate sau siguranță, inclusiv pentru persoanele cărora produsul nu le
este destinat, lichidul care conține nicotină ar trebui introdus pe piață numai în
țigarete electronice sau în flacoane de reumplere care îndeplinesc anumite cerințe
de siguranță și calitate. Este important să se asigure faptul că țigaretele
electronice nu se sparg și nu prezintă scurgeri în timpul utilizării și al reumplerii.
(42) Modul de etichetare și ambalajele acestor produse ar trebui să conțină informații
suficiente și adecvate privind utilizarea lor în siguranță, pentru a proteja sănătatea
și siguranța umană, ar trebui să conțină avertismente de sănătate adecvate și nu
ar trebui să prezinte niciun fel de elemente sau caracteristici înșelătoare.
(43) Diferențele dintre legislațiile și practicile naționale în materie de publicitate și
sponsorizare privind țigaretele electronice împiedică libera circulație a mărfurilor
și libertatea de prestare a serviciilor și prezintă un risc considerabil de denaturare
a concurenței. Dacă nu se vor lua măsuri suplimentare la nivelul Uniunii, există
riscul ca diferențele respective să se acutizeze în anii care vor urma, având în
vedere de asemenea piața în creștere a țigaretelor electronice și a flacoanelor de
reumplere. Prin urmare, se impune apropierea dispozițiilor naționale în materie
de publicitate și sponsorizare a produselor respective cu efect transfrontalier,
vizând un nivel înalt de protecție a sănătății. Țigaretele electronice pot deveni o
poartă de acces către dependența de nicotină și, în cele din urmă, către consumul
de tutun tradițional, întrucât imită și creează un cadru de normalitate pentru
acțiunea fumatului. Din acest motiv, se cuvine să se adopte o abordare restrictivă
a publicității pentru țigaretele electronice și flacoanele de reumplere.
29
(44) Pentru a-și exercita sarcina de reglementare, Comisia și statele membre au nevoie
de informații cuprinzătoare privind evoluțiile pieței în ceea ce privește țigaretele
electronice și flacoanele de reumplere. În acest scop, producătorii și importatorii
de astfel de produse ar trebui să facă obiectul unor obligații de raportare privind
volumul vânzărilor, preferințele diferitelor grupuri de consumatori și modul de
vânzare. Ar trebui asigurată punerea la dispoziție a acestor informații către
publicul larg, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea de a proteja
secretele comerciale.
(45) Pentru a asigura o supraveghere corespunzătoare a pieței de către statele membre,
este necesar ca producătorii, importatorii și distribuitorii să aibă la dispoziție un
sistem adecvat de monitorizare și înregistrare a suspiciunilor de efecte adverse și
de informare a autorităților competente cu privire la astfel de efecte, astfel încât să
se poată lua măsurile adecvate. Se justifică includerea unei clauze de salvgardare
care să permită statelor membre să ia măsuri împotriva unor riscuri grave pentru
sănătatea publică.
30
(46) În contextul unei piețe emergente a țigaretelor electronice, este posibil ca, deși
respectă prezenta directivă, o țigaretă electronică specifică sau un flacon de
reumplere ori un tip de țigarete electronice sau de flacoane de reumplere
introduse pe piață să prezinte un risc neprevăzut pentru sănătatea umană. Prin
urmare, se recomandă introducerea unei proceduri de abordare a acestui risc,
care ar trebui să includă posibilitatea ca un stat membru să adopte măsuri
provizorii adecvate. Astfel de măsuri provizorii adecvate ar putea implica
interzicerea introducerii pe piață a unei țigarete electronice specifice sau a unui
flacon de reumplere ori a unui tip de țigarete electronice sau de flacoane de
reumplere. În acest context, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte
delegate pentru a interzice introducerea pe piață a unei țigarete electronice
specifice sau a unui flacon de reumplere ori a unui tip de țigarete electronice sau
de flacoane de reumplere. Comisia ar trebui să fie împuternicită în acest sens
atunci când cel puțin trei state membre au interzis produsele respective din motive
întemeiate și este necesară extinderea interdicției respective la toate statele
membre pentru a asigura buna funcționare a pieței interne pentru produsele care
respectă prezenta directivă care nu prezintă același risc pentru sănătate. Comisia
ar trebui să raporteze cu privire la riscurile asociate cu țigaretele electronice care
pot fi reumplute, cel târziu la ….
JO: a se introduce data: doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
31
(47) Prezenta directivă nu armonizează toate aspectele referitoare la țigaretele
electronice sau flacoanele de reumplere. De exemplu, responsabilitatea pentru
adoptarea normelor privind aromele revine statelor membre. Ar putea fi util ca
statele membre să analizeze posibilitatea de a permite introducerea pe piață a
produselor aromate. În acest sens, acestea ar trebui să fie atente la potențiala
atractivitate a unor astfel de produse pentru tineri și nefumători. Orice interdicție
a unor astfel de produse aromate ar trebui să fie justificată și o notificare în acest
sens ar trebui transmisă în conformitate cu Directiva 98/34/CE.
(48) Mai mult, prezenta directivă nu armonizează normele privind mediile fără fum de
tutun sau privind dispozițiile referitoare la vânzările interne ori privind
publicitatea internă sau extensia de marcă și nici nu introduce o limită de vârstă
pentru țigaretele electronice sau flacoanele de reumplere. În orice caz, modul de
prezentare a produselor respective și publicitatea pentru acestea nu ar trebui să
determine promovarea consumului de tutun sau să creeze confuzie cu produsele
din tutun. Statele membre sunt libere să reglementeze astfel de chestiuni în
limitele propriei jurisdicții și sunt încurajate să facă acest lucru.
▌
32
(49) Reglementarea produselor din plante pentru fumat diferă între statele membre, iar
aceste produse sunt adesea percepute ca inofensive sau mai puțin dăunătoare, în
pofida riscurilor pentru sănătate generate de combustia lor. În multe cazuri,
consumatorii nu cunosc conținutul acestor produse. Pentru a se asigura buna
funcționare a pieței interne și a se îmbunătăți informarea consumatorilor, ar trebui
introduse la nivelul Uniunii reglementări comune pentru aceste produse referitoare
la etichetare și la raportarea privind ingredientele.
(50) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive,
ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea și
actualizarea unei liste prioritare a aditivilor pentru raportarea extinsă, stabilirea și
actualizarea formatului raportării referitoare la ingrediente și în ceea ce privește
diseminarea informațiilor respective, stabilirea dacă un produs din tutun are arome
caracteristice sau niveluri crescute de toxicitate, cu potențial de dependență sau cu
proprietăți CMR, metodologia pentru a stabili dacă un produs din tutun are aromă
caracteristică, procedurile pentru înființarea și funcționarea unui comitet
consultativ independent pentru stabilirea produselor din tutun care au aromă
caracteristică, poziția exactă a avertismentelor de sănătate pe pungile pentru
tutunul de rulat ambalat, specificațiile tehnice pentrudispoziția, aspectul și forma
avertismentelor de sănătate combinate, standarde tehnice pentru instituirea și
funcționarea sistemelor de urmărire și asigurare a trasabilității, pentru asigurarea
compatibilității sistemului de identificatori unici și pentru elementele de securitate,
precum și stabilirea unui format comun pentru notificarea țigaretelor electronice
și a flacoanelor de reumplere și a standardelor tehnice pentru mecanismele de
reumplere pentru astfel de produse. Respectivele competențe de executare ar trebui
exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului
European și al Consiliului13
.
13
Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16
februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele
de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către
Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
33
(51) Pentru a garanta că prezenta directivă este pe deplin operațională și pentru o adapta
la progresele tehnice și cu evoluțiile științifice și ale contextului internațional în
materie de fabricare, consum și reglementare a produselor din tutun, competența de a
adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei ▌
în ceea ce privește adoptarea și adaptarea nivelurilor maxime pentru emisii și a
metodelor de măsurare a emisiilor respective, stabilirea nivelurilor maxime pentru
aditivii care determină o aromă caracteristică sau care cresc toxicitatea sau
potențialul de dependență, retragerea anumitor exceptări aplicate produselor din
tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat, adaptarea avertismentelor de
sănătate, stabilirea și adaptarea galeriei de imagini, și definirea elementelor cheie
ale contractelor de stocare de date care urmează să fie încheiate în scopul
utilizării sistemului de urmărire și asigurare a trasabilității și extinderea măsurilor
adoptate de statele membre la întreaga Uniune privind țigaretele electronice
specifice sau flacoanele de reumplere ori un tip de țigaretă electronică sau de
flacon de reumplere. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare,
Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia,
atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere
simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul
European și Consiliu.
34
(52) Comisia ar trebui să monitorizeze evoluțiile în ceea ce privește punerea în aplicare și
impactul prezentei directive și să transmită un raport până la … și ulterior, atunci
când este cazul, pentru a evalua dacă sunt sau nu necesare modificări la prezenta
directivă. Raportul ar trebui să includă informații privind suprafețele pachetelor
unitare de produse din tutun care nu fac obiectul prezentei directive, evoluțiile
pieței noilor produse din tutun, evoluțiile pieței care semnifică o modificare
substanțială a circumstanțelor și evoluțiile pieței și percepția consumatorilor cu
privire la țigaretele subțiri, la tutunul pentru narghilea și la țigaretele electronice
și flacoanele de reumplere.
Comisia ar trebui să pregătească un raport privind fezabilitatea, beneficiile și
impactul unui sistem european de reglementare a ingredientelor produselor din
tutun, inclusiv fezabilitatea și beneficiile stabilirii unei liste de ingrediente la
nivelul Uniunii care pot fi utilizate sau care pot fi prezente sau pot fi adăugate în
produsele din tutun (așa-numita „listă pozitivă”). Atunci când pregătește raportul
respectiv, Comisia ar trebui să evalueze, între altele, dovezile științifice disponibile
referitoare la efectele toxice și de dependență ale ingredientelor.
JO: a se introduce data: cinci ani de la data transpunerii prezentei directive.
35
(53) Produsele din tutun și produsele conexe care respectă prezenta directivă ar trebui
să beneficieze de libera circulație a mărfurilor. Cu toate acestea, prin prisma
gradelor diferite de armonizare realizate prin prezenta directivă, statele membre ar
trebui să dispună în continuare, cu anumite condiții, de posibilitatea de a impune
cerințe suplimentare în anumite privințe, în vederea protejării sănătății publice.
Aceasta se referă la modul de prezentare și la ambalajele, inclusiv culorile,
produselor din tutun, altele decât avertismentele de sănătate, pentru care prezenta
directivă prevede un prim set de norme comune de bază. În consecință, statele
membre ar putea, de exemplu, să introducă dispoziții suplimentare de
standardizare a ambalajelor produselor din tutun, cu condiția ca dispozițiile
respective să fie compatibile cu TFUE și cu obligațiile în raport cu OMC și să nu
afecteze aplicarea integrală a prezentei directive.
▌
(54) În plus, pentru a lua în considerare posibilele evoluții viitoare ale pieței, statelor
membre ar trebui să li se permită, de asemenea, să interzică o anumită categorie
de produse din tutun sau produse conexe, din motive legate de situația specifică a
statului membru în cauză și cu condiția ca dispozițiile să fie justificate de
necesitatea de a proteja sănătatea publică, ținând cont de nivelul înalt de protecție
atins prin prezenta directivă. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei astfel
de dispoziții naționale mai stricte.
36
(55) Statele membre ar trebui să-și păstreze libertatea de a menține sau de a introduce
acte legislative naționale care să se aplice tuturor produselor introduse pe piețele lor
naționale pentru aspecte care nu sunt reglementate de prezenta directivă, cu
condiția ca actele respective să fie compatibile cu TFUE și să nu pericliteze
aplicarea integrală a prezentei directive. Astfel, în aceste condiții, statele membre ar
putea, printre altele, să reglementeze sau să interzică accesoriile utilizate pentru
produsele din tutun (inclusiv narghilelele) și pentru produsele din plante pentru
fumat, precum și să reglementeze sau să interzică produsele al căror aspect este
asemănător cu cel al unui tip de produs din tutun sau produs conex. O notificare
prealabilă este necesară pentru reglementările naționale de ordin tehnic în temeiul
Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului14
.
(56) Statele membre ar trebui să se asigure că datele cu caracter personal sunt prelucrate
doar în conformitate cu reglementările și garanțiile menționate în Directiva
95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului15
.
(57) Prezenta directivă nu aduc atingere legislației Uniunii care reglementează utilizarea
și etichetarea organismelor modificate genetic.
14
Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de
stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și
reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO
L 204, 21.7.1998, p. 37). 15
Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie
1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu
caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
37
(58) În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din
28 septembrie 2011 privind documentele explicative16
, statele membre s-au angajat
să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau
mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și
părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce
privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor
astfel de documente.
(59) Obligația de a respecta drepturile fundamentale și principiile juridice consfințite în
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu este modificată prin prezenta
directivă. O serie de drepturi fundamentale sunt afectate de prezenta directivă.
Prin urmare, este necesar să se asigure faptul că obligațiile impuse producătorilor,
importatorilor și distribuitorilor de produse din tutun și produse conexe nu doar
garantează un nivel înalt de calitate a sănătății și de protecție a consumatorilor, ci și
apără toate celelalte drepturi fundamentale și sunt proporționale în raport cu
buna funcționare a pieței interne. Aplicarea prezentei directive ar trebui să respecte
dreptul Uniunii și obligațiile internaționale relevante.
(60) Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume apropierea actelor cu putere de
lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea,
prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, nu pot fi
realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere
dimensiunea și efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta
poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este
definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu
principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta
directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
16
JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
38
TITLUL I - DISPOZIȚII COMUNE
Articolul 1
Obiectul
Scopul prezentei directive este apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative
ale statelor membre privind:
(a) ingredientele și emisiile produselor din tutun și obligațiile de raportare aferente,
incluzând nivelurile maxime ale emisiilor de gudron, nicotină și monoxid de carbon
pentru țigarete;
(b) anumite aspecte ale etichetării și ambalării produselor din tutun, inclusiv
avertismentele de sănătate care trebuie să figureze pe pachetele unitare ale
produselor din tutun și pe orice ambalaj exterior, precum și trasabilitatea și
elementele de securitate care se aplică produselor din tutun menite să asigure
conformitatea acestora cu prezenta directivă;
(c) interdicția introducerii pe piață a tutunului pentru uz oral;
(d) vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun;
39
(e) obligația de notificare a produselor noi din tutun;
(f) introducerea pe piață și etichetarea anumitor produse care sunt similare produselor
din tutun, și anume țigaretele electronice și flacoanele de reumplere și produsele
din plante pentru fumat;
pentru a facilita buna funcționare a pieței interne a produselor din tutun și a produselor
conexe, vizând un nivel înalt de protecție a sănătății, în special pentru tineri, și pentru a se
îndeplini obligațiile Uniunii în temeiul Convenției-cadru pentru controlul tutunului a
OMS (CCCT).
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. „tutun” înseamnă frunze și alte părți naturale, prelucrate sau neprelucrate, ale
plantelor de tutun, inclusiv tutun expandat și reconstituit;
2. „tutun de pipă” înseamnă tutun care poate fi consumat prin intermediul unui proces
de combustie și destinat exclusiv pentru a fi utilizat într-o pipă;
3. „tutun de rulat” înseamnă tutun care poate fi utilizat pentru confecționarea de
țigarete de către consumatori sau la punctele de vânzare cu amănuntul;
4. „produse din tutun” înseamnă produse care pot fi consumate și care constau, chiar și
parțial, din tutun, indiferent dacă este sau nu modificat genetic;
5. „produs din tutun care nu arde” înseamnă un produs din tutun care nu implică un
proces de combustie, inclusiv tutunul pentru mestecat, tutunul pentru uz nazal și
tutunul pentru uz oral;
6. „tutun pentru mestecat” înseamnă un produs din tutun care nu arde destinat exclusiv
pentru a fi mestecat;
7. „tutun pentru uz nazal” înseamnă un produs din tutun care nu arde, care poate fi
consumat pe cale nazală;
8. „tutun pentru uz oral” înseamnă toate produsele din tutun pentru uz oral, cu excepția
celor destinate a fi inhalate sau mestecate, realizate în întregime sau parțial din tutun,
sub formă de pulbere sau particule sau în orice combinație a formelor respective, în
special cele prezentate ca săculețe porționate sau săculețe poroase;
40
9. „produse din tutun pentru fumat” înseamnă produse din tutun altele decât produsele
din tutun care nu arde;
10. „țigaretă” înseamnă un rulou de tutun care poate fi consumat prin intermediul unui
proces de combustie și care este definită în detaliu la articolul 3 alineatul (1) din
Directiva 2011/64/UE a Consiliului;
11. „trabuc” înseamnă un rulou din tutun care poate fi consumat prin intermediul unui
proces de combustie și care este definit în detaliu la articolul 4 alineatul (1) din
Directiva 2011/64/UE a Consiliului17
;
12. „țigară de foi” înseamnă un trabuc de dimensiuni mici și care este definită în detaliu
la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2007/74/CE a Consiliului18
;
13. „tutun pentru narghilea” înseamnă un produs din tutun care poate fi consumat
prin intermediul unei narghilele. În sensul prezentei directive, se consideră că
tutunul pentru narghilea este un produs din tutun pentru fumat. Dacă un produs
poate fi utilizat atât pentru narghilea, cât și pentru rulat, se consideră că este
tutun pentru rulat.
14. „nou produs din tutun” înseamnă un produs din tutun care:
(a) nu se încadrează în niciuna dintre următoarele categorii: țigarete, tutun de
rulat, tutun de pipă, tutun pentru narghilea, trabuc, țigări de foi, tutun de
mestecat, tutun pentru uz nazal sau tutun pentru uz oral; și
(b) este introdus pe piață după …;
15. „produs din plante pentru fumat” înseamnă un produs pe bază de plante, ierburi sau
fructe care nu conține tutun și care poate fi consumat prin intermediul unui proces
de combustie;
16. „țigaretă electronică” înseamnă un produs care poate fi folosit pentru consumul
de vapori care conțin nicotină prin intermediul unui muștiuc, sau orice
componentă a acestui produs, inclusiv un cartuș, un rezervor și dispozitivul fără
17
Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele
accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, 5.7.2011, p. 24). 18
Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa
pe valoare adăugată și de accize pentru bunurile importate de către persoanele care
călătoresc din țări terțe (JO L 346, 29.12.2007, p. 6). JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive.
41
cartuș sau rezervor. Țigaretele electronice pot fi de unică folosință, sau pot fi
reumplute prin intermediul unui flacon de reumplere sau rezervor sau pot fi
reîncărcate cu cartușe de unică folosință;
17. „flacon de reumplere” înseamnă un recipient cu un lichid care conține nicotină și
care poate fi folosit pentru reumplerea unei țigarete electronice;
18. „ingredient” înseamnă tutun ▌, un aditiv, precum și orice substanță sau element
prezent într-un produs din tutun sau produs conex finit, inclusiv hârtia, filtrul,
cerneala, capsulele și adezivii;
19. „nicotină” înseamnă alcaloizi nicotinici;
20. „gudron” înseamnă condensatul anhidru brut de fum, care nu conține nicotină;
21. „emisii” înseamnă substanțe care sunt eliberate atunci când un produs din tutun sau
un produs conex este utilizat potrivit destinației sale, cum ar fi substanțele care se
găsesc în fum sau substanțele eliberate în timpul procesului de utilizare a produselor
din tutun care nu ard;
22. „nivel maxim” sau „nivel maxim al emisiilor” înseamnă conținutul sau emisiile
maxime, inclusiv zero, pentru o substanță dintr-un produs din tutun măsurate în
miligrame;
23. „aditiv” înseamnă o substanță, alta decât tutunul, care este adăugată unui produs
din tutun, unui pachet unitar sau oricărui ambalaj exterior al acestuia;
24. „aromă” înseamnă un aditiv care conferă miros și/sau gust;
25. „aromă caracteristică” înseamnă un miros sau un gust diferit de cel al tutunului care
este perceptibil în mod clar, care este determinat de un aditiv sau de o combinație de
aditivi, incluzând neexhaustiv fructe, condimente, ierburi, alcool, dulciuri, mentol
sau vanilie, și care este perceptibil înainte sau în timpul consumării produsului din
tutun;
26. „potențial de dependență” înseamnă potențialul farmacologic al unei substanțe de a
cauza dependență, o stare care afectează capacitatea unui individ de a-și controla
comportamentul, de regulă, printr-un mecanism de recompensă sau de ușurare a
simptomelor sevrajului sau ambele;
42
27. „toxicitate” înseamnă gradul în care o substanță poate determina efecte nocive
asupra organismului uman, inclusiv efecte care apar în timp, de obicei prin consumul
sau expunerea în mod repetat sau continuu;
28. „modificare substanțială a circumstanțelor” înseamnă o creștere a volumului
vânzărilor pe categorii de produse ▌ de cel puțin 10 % în cel puțin cinci state
membre, pe baza datelor de vânzări transmise în conformitate cu articolul 5 alineatul
(8), sau o creștere a nivelului prevalenței utilizării în grupul de consumatori cu vârsta
mai mică de 25 de ani cu cel puțin 5 puncte procentuale în cel puțin cinci state
membre pentru respectiva categorie de produse pe baza raportului special
Eurobarometru 385 din mai 2012 sau pe baza unor studii de prevalență echivalente;
în orice caz, se consideră că nu a avut loc o modificare substanțială a
circumstanțelor dacă volumul de vânzări al categoriei de produse la nivelul
vânzării cu amănuntul nu depășește 2,5 % din volumul total al vânzărilor de
produse din tutun de la nivelul Uniunii;29. „ambalaj exterior” înseamnă
orice formă de ambalaj utilizată pentru introducere pe piață a produselor din tutunul
și a produselor conexe și care include un pachet unitar sau o grupare de pachete
unitare; foliile transparente nu sunt considerate ambalaj exterior;
30. „pachet unitar” înseamnă cel mai mic ambalaj individual al unui produs din tutun
sau produs conex care este introdus pe piață;
31. „pungă” înseamnă un pachet unitar de tutun de rulat, fie sub forma unui buzunar
dreptunghiular cu o clapă care acoperă deschizătura, fie sub forma unei pungi
care se menține în poziție verticală;
32. „avertisment de sănătate” înseamnă un avertisment privind efectele adverse asupra
sănătății umane ale produsului sau alte consecințe nedorite ale consumului acestuia,
inclusiv avertismente sub formă de text, avertismentele de sănătate combinate,
avertismentele generale și mesajele de informare, în conformitate cu prezenta
directivă;
33. „avertisment de sănătate combinat” înseamnă un avertisment de sănătate care
combină un avertisment sub formă de text și o fotografie sau ilustrație
corespunzătoare, în conformitate cu prezenta directivă;
34. „vânzări transfrontaliere la distanță” înseamnă vânzări la distanță către consumatori
atunci când, în momentul în care consumatorul comandă produsul de la un punct de
43
vânzare cu amănuntul, consumatorul se află într-un alt stat membru decât statul
membru sau țara terță în care este stabilit punctul de vânzare cu amănuntul respectiv;
un punct de vânzare cu amănuntul este considerat ca fiind stabilit într-un stat
membru:
(a) în cazul unei persoane fizice – dacă aceasta are sediul activităților economice
în statul membru respectiv;
(b) în alte cazuri – dacă punctul de vânzare cu amănuntul are sediul social,
administrația centrală sau sediul activităților economice, inclusiv o sucursală,
agenție sau orice altă unitate economică, în statul membru respectiv;
35. „consumator” înseamnă o persoană fizică care acționează în alte scopuri decât
comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale;
36. „sistem de verificare a vârstei” înseamnă un sistem informatic care confirmă
inechivoc vârsta consumatorului în mod electronic, în conformitate cu cerințele
naționale;
37. „producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs
sau are un produs conceput sau fabricat și comercializează produsul respectiv sub
numele sau marca sa;
44
38. „import de produse din tutun sau de produse conexe” înseamnă intrarea pe teritoriul
Uniunii a unor astfel de produse, cu excepția produselor care sunt supuse unei
proceduri sau unui regim vamal suspensiv la intrarea în Uniune, precum și scoaterea
lor de sub incidența unei proceduri sau a unui regim vamal suspensiv;
39. „importator de produse din tutun sau de produse conexe” înseamnă proprietarul sau
persoana care are dreptul de a dispune cu privire la produsele din tutun sau la
produsele conexe care au fost aduse pe teritoriul Uniunii;
47
40. „introducere pe piață” înseamnă punerea produselor, indiferent de locul lor de
fabricare, la dispoziția consumatorilor din Uniune, cu sau fără plată, inclusiv prin
vânzare la distanță; în cazul vânzărilor transfrontaliere la distanță, produsul este
considerat ca fiind introdus pe piață în statul membru în care este situat
consumatorul;
41. „punct de vânzare cu amănuntul” înseamnă orice punct de vânzare prin care
produsele din tutun sunt introduse pe piață, inclusiv de către o persoană fizică;
50
TITLUL II – PRODUSE DIN TUTUN
Capitolul I: Ingrediente și emisii
Articolul 3
Nivelurile maxime ale emisiilor de gudron, nicotină, monoxid de carbon și alte substanțe
(1) Nivelurile emisiilor țigaretelor introduse pe piață sau fabricate în statele membre
(„niveluri maxime ale emisiilor”) nu sunt mai mari de:
(a) 10 mg de gudron per țigaretă;
(b) 1 mg de nicotină per țigaretă;
(c) 10 mg de monoxid de carbon per țigaretă.
(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27
pentru a diminua nivelurile maxime ale emisiilor menționate la alineatul (1), atunci
când acest lucru este necesar în baza standardelor convenite la nivel internațional.
(3) Statele membre notifică Comisiei orice nivel maxim al emisiilor pe care îl stabilesc
pentru emisiile țigaretelor, altele decât emisiile menționate la alineatul (1), și pentru
emisiile altor produse din tutun decât țigaretele. ▌
51
(4) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 27 pentru a integra în
dreptul Uniunii standardele asupra cărora au convenit părțile la CCCT sau OMS
referitoare la nivelurile maxime ale emisiilor pentru emisiile țigaretelor, altele
decât emisiile menționate la alineatul (1), și pentru emisiile produselor din tutun
altele decât țigaretele.
Articolul 4
Metode de măsurare
(1) Emisiile de gudron, nicotină și monoxid de carbon ale țigaretelor se măsoară pe baza
standardului ISO 4387 pentru gudron, a standardului ISO 10315 pentru nicotină și a
standardului ISO 8454 pentru monoxid de carbon.
Exactitatea măsurătorilor referitoare la gudron, nicotină și monoxid de carbon se
stabilește în conformitate cu standardul ISO 8243.
(2) Măsurătorile menționate la alineatul (1) se ▌ verifică de către laboratoarele ▌
autorizate și monitorizate de autoritățile competente ale statelor membre.
Laboratoarele respective nu sunt deținute și nici controlate în mod direct sau
indirect de către industria tutunului.
Statele membre trimit Comisiei o listă cu laboratoarele autorizate, precizând
criteriile utilizate pentru autorizare și mijloacele de monitorizare aplicate, și
actualizează lista respectivă ori de către ori survine o modificare. Comisia publică
listele respective cu laboratoarele autorizate.
52
(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27
pentru a adapta metodele de măsurare a emisiilor de gudron, nicotină și monoxid de
carbon, atunci când acest lucru este necesar în baza evoluțiilor științifice și tehnice
sau a standardelor convenite la nivel internațional.
(4) Statele membre notifică Comisiei orice metodă de măsurare ▌ pe care o utilizează
pentru emisiile țigaretelor, altele decât emisiile menționate la alineatul (3), și pentru
emisiile produselor din tutun altele decât țigaretele. ▌
(5) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 27 pentru a integra în
dreptul Uniunii standardele asupra cărora au convenit părțile la CCCT sau OMS
referitoare la metodele de măsurare.
(6) Statele membre pot impune producătorilor și importatorilor de produse din tutun
taxe proporționale pentru verificarea măsurătorilor menționate la alineatul (1) de
la prezentul articol.
53
Articolul 5
Raportarea cu privire la ingrediente și emisii
(1) Statele membre solicită producătorilor și importatorilor de produse din tutun să
transmită autorităților lor competente următoarele informații, pentru fiecare
denumire de marcă și pentru fiecare tip:
(a) o listă care să conțină toate ingredientele, precum și cantitățile
corespunzătoare, utilizate la fabricarea produselor din tutun, în ordine
descrescătoare a masei fiecărui ingredient inclus în produsele din tutun;
(b) nivelurile emisiilor menționate la articolul 3 alineatele (1) și (4);
(c) acolo unde sunt disponibile, informații cu privire la alte emisii și nivelurile
acestora.
Pentru produsele introduse deja pe piață, informațiile respective se transmit până
la ….
Producătorii sau importatorii informează și autoritățile competente din statele
membre în cauză în cazul în care compoziția unui produs este modificată astfel încât
afectează informațiile furnizate în temeiul prezentului articol.
Pentru un produs nou sau modificat din tutun, informațiile solicitate în temeiul
prezentului articol se transmit înainte de introducerea pe piață a produselor
respective.
(2) Lista ingredientelor menționată la alineatul (1) litera (a) este însoțită de o declarație
care descrie motivele pentru care aceste ingrediente au fost incluse în respectivele
produse din tutun. Lista respectivă indică, de asemenea, statutul ingredientelor,
inclusiv dacă acestea au fost sau nu înregistrate în temeiul Regulamentului (CE) nr.
1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului19
precum și clasificarea lor în
JO: a se introduce data: 30 de luni după intrarea în vigoare a prezentei directive.
19 Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18
decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea
substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse
Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului
(CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei,
precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE,
93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).
54
temeiul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al
Consiliului20
.
(3) Lista menționată la alineatul (1) litera (a) este însoțită și de datele toxicologice
relevante cu privire la ingrediente, în formă arsă sau nearsă, după caz, menționându-
se în special efectele lor asupra sănătății consumatorilor și ținând cont, printre altele,
de orice efect de dependență.
În plus, pentru țigarete și tutun de rulat, producătorul sau importatorul transmite
un document tehnic care cuprinde o descriere generală a aditivilor utilizați și a
proprietăților acestora.
Producătorii și importatorii indică metodele de măsurare a emisiilor utilizate, altele
decât cele pentru gudron, nicotină și monoxid de carbon și cele pentru emisiile
menționate la articolul 4 alineatul (4). Statele membre pot solicita, de asemenea, ca
producătorii sau importatorii să efectueze studii care ar putea fi indicate de
autoritățile competente pentru a evalua efectele ingredientelor asupra sănătății,
luând în considerare, printre altele, potențialul de dependență și toxicitatea lor.
(4) Statele membre se asigură că informațiile transmise în conformitate cu alineatul (1)
de la prezentul articol și cu articolul 6 sunt puse la dispoziția publicului pe un ▌ site
internet. În momentul în care publică informațiile respective, statele membre țin
seama în mod corespunzător de necesitatea de a proteja secretele comerciale.
Statele membre solicită producătorilor și importatorilor ca, atunci când transmit
informațiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol și la articolul 6, să
precizeze informațiile pe care le consideră a fi secrete comerciale.
(5) Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește și, dacă este
necesar, actualizează formatul pentru transmiterea și publicarea informațiilor
menționate la alineatele (1) și (6) de la prezentul articol și la articolul 6.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 25.
20
Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16
decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a
amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și
1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L
353, 31.12.2008, p. 1).
55
(6) Statele membre solicită producătorilor și importatorilor să transmită studiile interne
și externe de care dispun cu privire la cercetarea pieței și preferințele diverselor
grupuri de consumatori, incluzând tinerii și fumătorii curenți, referitoare la
ingrediente și emisii, precum și rezumatele oricăror studii de piață pe care le
realizează atunci când lansează produse noi. De asemenea, statele membre solicită
producătorilor și importatorilor să raporteze volumul anual al vânzărilor per marcă și
tip, raportate în număr de țigarete sau de kilograme, precum și per stat membru,
începând cu …. Statele membre furnizează orice alte date de care dispun privind
volumul vânzărilor.
(7) Toate datele și informațiile de transmis către și de către statele membre în temeiul
prezentului articol și al articolului 6 se furnizează în format electronic. Statele
membre stochează informațiile în format electronic și asigură Comisiei și altor state
membre ▌ accesul la informațiile respective în scopul aplicării prezentei directive.
Statele membre și Comisia se asigură că secretele comerciale și alte informații
confidențiale sunt tratate în mod confidențial.
(8) Statele membre pot impune producătorilor și importatorilor de produse din tutun
taxe proporționale pentru primirea, stocarea, prelucrarea, analizarea și publicarea
informațiilor transmise lor în temeiul prezentului articol.
JO: a se introduce data primului an calendaristic complet care urmează data intrării
în vigoare a prezentei directivă.
56
Articolul 6
Lista prioritară a aditivilor și obligațiile de raportare extinsă
(1) Pe lângă obligațiile de raportare prevăzute la articolul 5, obligațiile de raportare
extinsă se aplică în cazul anumitor aditivi conținuți în țigarete și tutun pentru
rulat care sunt incluse pe o listă prioritară. Comisia adoptă acte de punere în
aplicare care să stabilească și, ulterior, să actualizeze o astfel de listă prioritară a
aditivilor. Această listă cuprinde aditivii:
(a) pentru care există indicații inițiale, cercetări sau reglementări în alte
jurisdicții, care sugerează că aceștia au una dintre proprietățile stabilite la
alineatul (2) literele (a)-(d) de la prezentul articol; și
(b) care fac parte dintre aditivii cei mai utilizați în mod obișnuit, din punctul de
vedere al masei sau al numărului, potrivit ingredientelor raportate în temeiul
alineatelor (1) și (3) de la articolul 5.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 25. O primă listă a acestor aditivi se adoptă
până la …și cuprinde cel puțin 15 aditivi.
JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
57
(2) Statele membre solicită producătorilor și importatorilor de țigarete și tutun de
rulat care conțin un aditiv care este inclus pe lista prioritară prevăzută la alineatul
(1) să efectueze studii cuprinzătoare, care să examineze pentru fiecare aditiv dacă
acesta:
(a) contribuie la toxicitatea sau la potențialul de dependență al produselor vizate
și dacă acest lucru are drept efect creșterea nivelului de toxicitate sau a
potențialului de dependență în oricare dintre produsele vizate, într-un mod
semnificativ sau măsurabil;
(b) determină o aromă caracteristică;
(c) facilitează inhalarea sau absorbția nicotinei; sau
(d) duce la formarea de substanțe care au proprietăți CMR, în ce cantități și
dacă acest lucru are drept efect intensificarea proprietăților CMR ale
oricăruia dintre produsele vizate, într-un mod semnificativ sau măsurabil.
58
(3) Studiile respective țin seama de utilizarea planificată a produselor în cauză și
analizează în special emisiile care rezultă în urma procesului de combustie care
implică aditivul respectiv. De asemenea, studiile analizează interacțiunea
aditivului respectiv cu alte ingrediente conținute de produsele respective.
Producătorii sau importatorii care folosesc același aditiv în produsele lor din
tutun pot efectua un studiu comun atunci când utilizează aditivul respectiv într-o
compoziție comparabilă a produsului.
(4) Producătorii sau importatorii întocmesc un raport privind rezultatele acestor
studii. Raportul respectiv conține un rezumat, precum și o prezentare de ansamblu
care compilează lucrările științifice disponibile cu privire la aditivul respectiv și
rezumă datele interne referitoare la efectele aditivului.
Producătorii sau importatorii transmit aceste rapoarte Comisiei, precum și o copie
a acestora autorităților competente din acele state membre în care este introdus pe
piață un produs din tutun care conține aditivul respectiv, cel târziu la 18 luni de la
data la care aditivul respectiv este inclus în lista prioritară în temeiul alineatului
(1). De asemenea, Comisia și statele membre în cauză pot solicita informații
suplimentare din partea producătorilor sau importatorilor cu privire la aditivul
respectiv. Aceste informații suplimentare se includ în raport.
59
Comisia și statele membre în cauză pot solicita ca aceste rapoarte să fie evaluate
inter pares de un organism științific independent, în special în ceea ce privește
exhaustivitatea conținutului, metodologia și concluziile lor. Informațiile primite
ajută Comisia și statele membre în procesul decizional în conformitate cu articolul
7. Statele membre și Comisia pot impune producătorilor și importatorilor de
produse din tutun taxe proporționale pentru evaluările inter pares respective.
(5) Întreprinderile mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE a
Comisiei21
sunt scutite de obligațiile prevăzute la prezentul articol în cazul în care
un raport privind aditivul respectiv este întocmit de un alt producător sau
importator.
Articolul 7
Reglementarea ingredientelor
(1) Statele membre interzic introducerea pe piață a produselor din tutun cu o aromă
caracteristică.
Statele membre nu interzic utilizarea aditivilor care sunt esențiali pentru fabricarea
produselor din tutun, de exemplu a zahărului menit să înlocuiască zahărul care se
pierde în timpul procesului de uscare, cu condiția ca aditivii respectivi să nu
imprime produsului o aromă caracteristică și să nu crească în mod semnificativ sau
măsurabil potențialul de dependență, toxicitatea sau proprietățile CMR ale
produsului din tutun.
Statele membre notifică Comisiei măsurile luate în temeiul prezentului alineat.
(2) Comisia stabilește, la cererea unui stat membru, sau poate stabili, din proprie
inițiativă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă un produs din tutun
intră sau nu sub incidența alineatului (1). Respectivele acte de punere în aplicare se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25.
21
Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea
microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p.
36).
60
(3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește reglementări
uniforme privind procedurile utilizate pentru a determina dacă un produs din tutun
intră sau nu sub incidența alineatului (1). Respectivele acte de punere în aplicare se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25.
▌
(4)` Se înființează un comitet consultativ independent la nivelul Uniunii. Statele
membre și Comisia pot consulta acest comitet înainte de a adopta măsuri în
temeiul alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol. Comisia adoptă acte de punere
în aplicare prin care stabilește procedurile privind înființarea comitetului și modul
său de funcționare.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 25.
(5) Atunci când nivelul conținutului sau concentrația anumitor aditivi sau al unei
combinații a acestora a dus la interdicții în temeiul articolului 7 alineatul (1) în
cel puțin trei state membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în
conformitate cu articolul 27 pentru a stabili niveluri maxime ale conținutului pentru
aditivii respectivi sau pentru combinația de aditivi care determină aroma
caracteristică.
61
(6) Statele membre interzic introducerea pe piață a produselor din tutun care conțin
următorii aditivi ▌:
(a) vitamine sau alți aditivi care creează impresia că un produs din tutun are un
efect benefic asupra sănătății sau că prezintă riscuri mai mici pentru sănătate;
▌
(b) cafeină sau taurină sau alți aditivi și compuși stimulanți care sunt asociați cu
energia și vitalitatea; ▌
(c) aditivi cu proprietăți colorante pentru emisii;
(d) în cazul produselor din tutun pentru fumat, aditivi care facilitează inhalarea
sau absorbția nicotinei; și
(e) aditivi care au proprietăți CMR în formă nearsă.
(7) Statele membre interzic introducerea pe piață a produselor din tutun care conțin
arome în oricare dintre componentele lor ▌, cum ar fi filtrele, hârtiile, ambalajele,
capsulele sau orice caracteristică tehnică care permite modificarea mirosului sau a
gustului produselor din tutun respective sau modificarea intensității arderii. Filtrele,
hârtiile și capsulele nu conțin tutun sau nicotină.
(8) Statele membre se asigură că dispozițiile și condițiile prevăzute în Regulamentul
(CE) nr. 1907/2006 sunt aplicate produselor din tutun în mod corespunzător.
62
(9) Pe baza dovezilor științifice, statele membre interzic introducerea pe piață a
produselor din tutun care conțin aditivi în cantități care amplifică efectele toxice,
potențialul de dependență sau proprietățile CMR ale unui produs din tutun la
momentul consumului în mod semnificativ sau măsurabil.
Statele membre notifică Comisiei măsurile luate de acestea în temeiul prezentului
alineat.
(10) Comisia stabilește la cererea unui stat membru, sau poate stabili, din proprie
inițiativă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, dacă un produs din tutun
intră sau nu sub incidența alineatului (9). Respectivele acte de punere în aplicare se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 și se
bazează pe cele mai recente dovezi științifice.
(11) În cazul în care s-a dovedit că un anumit aditiv sau o ▌cantitate a acestuia
amplifică efectul toxic sau potențialul de dependență al unui produs din tutun, iar
acest lucru a dus la interdicții în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol în
cel puțin trei state membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în
conformitate cu articolul 27 pentru a stabili niveluri maxime pentru aditivii
respectivi. În acest caz, nivelul maxim se stabilește la cel mai mic dintre nivelurile
maxime care au stat la baza interdicțiilor naționale menționate la prezentul
alineat.
63
(12) Produsele din tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat sunt exceptate de la
interdicțiile menționate la alineatele (1) și (7). Comisia adoptă acte delegate în
conformitate cu articolul 27 pentru a retrage respectiva exceptare pentru o anumită
categorie de produse, în cazul în care există o modificare substanțială a
circumstanțelor, stabilită într-un raport al Comisiei.
(13) Statele membre și Comisia pot impune taxe proporționale în sarcina
producătorilor și importatorilor de produse din tutun pentru a evalua dacă un
produs din tutun prezintă o aromă caracteristică, dacă au fost utilizați aditivi
interziși sau arome interzise, precum și dacă un produs din tutun conține aditivi în
cantități care cresc în mod semnificativ și măsurabil efectul toxic, potențialul de
dependență sau proprietățile CMR ale produsului respectiv.
(14) În ceea ce privește produsele din tutun cu o aromă caracteristică al căror volum al
vânzărilor la nivelul întregii Uniuni reprezintă 3 % sau mai mult într-o anumită
categorie de produse, dispozițiile prezentului articol se aplică de la ….
(15) Prezentul articol nu se aplică tutunului pentru uz oral.
JO: a se introduce data: șase ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
64
Capitolul II: Etichetare și ambalare
Articolul 8
Dispoziții generale
(1) Fiecare pachet unitar de produse din tutun și orice ambalaj exterior poartă
avertismentul de sănătate prevăzut în prezentul capitol în limba oficială sau în
limbile oficiale ale statului membru în care produsul este introdus pe piață.
(2) Avertismentele de sănătate acoperă întreaga suprafață de pe pachetul unitar sau
ambalajul exterior care este rezervată lor și nu fac obiectul unor comentarii,
parafrazări sau trimiteri, sub nicio formă.
(3) Statele membre se asigură că avertismentele de sănătate de pe un pachet unitar și
de pe orice ambalaj exterior sunt tipărite astfel încât să nu poată fi îndepărtate, să
nu poată fi șterse și să fie integral vizibile, inclusiv prin faptul că nu sunt ascunse
sau întrerupte parțial sau total de timbre fiscale, marcaje de preț, elemente de
securitate, înfășurări, învelitori, cutii sau alte elemente, atunci când produsele din
tutun sunt introduse pe piață. Pe pachetele unitare de produse din tutun altele
decât țigarete și tutun de rulat ambalat în pungi, avertismentele de sănătate pot fi
aplicate cu ajutorul autocolantelor, cu condiția ca acestea să fie nedetașabile.
Avertismentele de sănătate rămân intacte la deschiderea pachetului unitar, în
afara cazului pachetelor cu capac cu clapă superioară basculantă, pentru care
avertismentele de sănătate pot fi rupte la deschiderea pachetului, dar numai într-
un mod care să asigure integritatea grafică și vizibilitatea textului, a fotografiilor
și a informațiilor referitoare la renunțare.
▌
65
(4) Avertismentele de sănătate nu ascund sau întrerup în niciun fel timbrele fiscale,
marcajele de preț, marcajele de urmărire și asigurare a trasabilității sau elementele
de securitate de pe pachetele unitare.
(5) Dimensiunile avertismentelor de sănătate prevăzute la articolele 9, 10, 11 și 12 se
calculează în raport cu suprafața în cauză atunci când pachetul este închis.
(6) Avertismentele de sănătate se încadrează cu un chenar negru cu lățimea de 1 mm
care este inclus în interiorul suprafeței rezervate pentru avertismente, cu excepția
avertismentelor de sănătate menționate la articolul 11.
▌
(7) Atunci când adaptează un avertisment de sănătate în temeiul articolului 9
alineatul (5), al articolului 10 alineatul (3) și al articolului 12 alineatul (3),
Comisia se asigură că acesta are caracter factual sau că statele membre în cauză
au posibilitatea de a alege între două avertismente, dintre care unul are caracter
factual.
(8) Imaginile de pe pachetele unitare și de pe orice ambalaj exterior care vizează
consumatorii din Uniune sunt în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.
66
Articolul 9
Avertismente generale și mesaje de informare în cazul produselor din tutun pentru fumat
(1) Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior de produse din tutun pentru fumat
poartă unul dintre următoarele avertismente generale:
„Fumatul ucide – renunță acum”
sau
„Fumatul ucide”
Statele membre hotărăsc care dintre avertismentele generale menționate la primul
paragraf se utilizează.
(2) Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior de produse din tutun pentru fumat
poartă următorul mesaj de informare:
„Fumul de tutun conține peste 70 de substanțe care cauzează cancer”
67
(3) Pentru pachetele de țigarete și pentru tutunul de rulat ambalat în pachete
paralelipipedice, avertismentul general apare pe partea inferioară a uneia dintre
suprafețele laterale ale pachetelor unitare, iar mesajul de informare apare pe partea
inferioară a celeilalte suprafețe laterale. Aceste avertismente de sănătate au o lățime
minimă de 20 mm ▌.
Pentru pachetele sub forma unei cutii cu capac rabatabil în cazul cărora
suprafața laterală este despărțită în două în momentul deschiderii pachetului,
avertismentul general și mesajul de informare apar în întregime pe partea cea mai
mare dintre cele două suprafețe despărțite. Avertismentul general apare de
asemenea pe partea interioară a suprafeței superioare care este vizibilă atunci
când pachetul este deschis.
Suprafețele laterale ale acestui tip de pachet au o înălțime de cel puțin 16 mm.
Pentru tutunul de rulat comercializat în pungi, avertismentul general și mesajul
de informare apar pe suprafețele care asigură vizibilitatea deplină a
avertismentelor de sănătate respective. Pentru tutunul de rulat ambalat în pachete
cilindrice, avertismentul general apare pe suprafața exterioară a capacului, iar
mesajul de informare pe suprafața interioară a capacului.
Atât avertismentul general, cât și mesajul de informare acoperă 50% din suprafețele
pe care sunt tipărite.
▌
68
(4) Avertismentul general și mesajul de informare menționate la alineatele (1) și (2):
(a) se tipăresc cu caractere Helvetica aldine negre, pe fond alb. Pentru a ține
cont de cerințele lingvistice, statele membre pot determina mărimea
caracterelor, cu condiția ca mărimea caracterelor specificată în dreptul
intern să garanteze că textul relevant ocupă cât mai mult posibil din
suprafața rezervată avertismentelor de sănătate respective; și
(b) se centrează în suprafața rezervată acestora, iar pe pachetele
paralelipipedice și pe orice ambalaj exterior se dispun în paralel cu
marginea laterală a pachetului unitar sau a ambalajului exterior;
(5) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27
pentru a adapta textul mesajului de informare menționat la alineatul (2) la
evoluțiile științifice și de pe piață.
(6) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, poziția exactă
a avertismentului general și a mesajului de informare pe tutunul de rulat
comercializat în pungi, în funcție de diferitele forme ale acestor pungi.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 25.
69
Articolul 10
Avertismentele de sănătate combinate în cazul produselor din tutun pentru fumat
(1) Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior de produse din tutun pentru fumat
poartă avertismente de sănătate combinate. Avertismentele de sănătate combinate:
(a) cuprind unul dintre avertismentele sub formă de text menționate în anexa I și o
fotografie color corespunzătoare specificată în galeria de imagini din anexa II;
(b) includ informații privind renunțarea la fumat cum ar fi numere de telefon,
adrese de e-mail sau site-uri de internet menite să informeze consumatorii cu
privire la programele disponibile pentru a ajuta persoanele care doresc să
renunțe la fumat;
(c) acoperă 65 % din aria externă atât a suprafeței anterioare, cât și a celei
posterioare, ale pachetului unitar și ale oricărui ambalaj exterior. Pachetele
cilindrice afișează două avertismente de sănătate combinate, amplasate la
distanță egală unul față de celălalt, fiecare acoperind 65 % din jumătatea
suprafeței curbe care îi revine;
(d) sunt compuse din același avertisment sub formă de text și aceeași fotografie
color corespunzătoare pe ambele fețe ale pachetului unitar și pe orice ambalaj
exterior;
70
(e) apar la marginea superioară a unui pachet unitar și a oricărui ambalaj exterior
și se poziționează în aceeași direcție ca orice altă informație care figurează pe
suprafața ambalajului. În statele membre în care timbrele fiscale sau
marcajele de identificare naționale utilizate în scopuri fiscale rămân
obligatorii, se pot aplica exceptări temporare de la obligația privind poziția
avertismentului de sănătate combinat, după cum urmează:
(i) în cazul în care timbrul fiscal sau marcajul de identificare
național utilizat în scopuri fiscale este dispus la marginea superioară a
unui pachet unitar din carton, avertismentul de sănătate combinat care
apare pe suprafața posterioară poate fi poziționat imediat sub timbrul
fiscal sau marcajul de identificare național ;
(ii) în cazul în care un pachet unitar este confecționat din
material moale, statele membre pot permite ca o suprafață
rectangulară să fie rezervată pentru timbrul fiscal sau marcajul de
identificare național utilizat în scopuri fiscale, a cărei înălțime să nu
depășească 13 mm între marginea superioară a pachetului și partea
superioară a avertismentului de sănătate combinat.
Exceptările menționate la punctele (i) și (ii) se aplică pe o perioadă de trei
ani de la …. Denumirile sau însemnele de marcă nu se poziționează
deasupra avertismentelor de sănătate;
(f) sunt reproduse în conformitate cu formatul, dispoziția, aspectul și proporțiile
specificate de către Comisie în temeiul alineatului (3);
(g) în cazul pachetelor unitare de țigarete, respectă următoarele dimensiuni:
(i) înălțimea: cel puțin 44 mm;
(ii) lățimea: cel puțin 52 mm.
JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
71
(2) Avertismentele de sănătate combinate se grupează în trei seturi în conformitate cu
anexa II, și fiecare set se utilizează într-un anumit an și se alternează anual. Statele
membre se asigură că fiecare avertisment de sănătate combinat, disponibil pentru a
fi utilizat într-un anumit an, este afișat, pe cât posibil, de un număr egal de ori
pentru fiecare marcă de produse din tutun.
(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27,
pentru:
(a) a adapta avertismentele sub formă de text cuprinse în lista din anexa I la
prezenta directivă luând în considerare progresele științifice și evoluțiile pieței;
(b) a stabili și adapta galeria de imagini menționată la alineatul 1 litera (a) de la
prezentul articol luând în considerare progresele științifice și evoluțiile pieței.
▌
(4) Comisia definește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile
tehnice pentru dispoziția, aspectul și forma avertismentelor de sănătate combinate,
ținând seama de diferitele forme ale pachetelor.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 25.
72
Articolul 11
Etichetarea produselor din tutun pentru fumat, altele decât țigaretele, tutunul de rulat și
tutunul pentru narghilea
(1) Statele membre pot excepta produsele din tutun pentru fumat, altele decât
țigaretele, tutunul de rulat și tutunul pentru narghilea, de la obligațiile de a purta
mesajul de informare menționat la articolul 9 alineatul (2) și avertismentele de
sănătate combinate menționate la articolul 10. În acest caz și în plus față de
avertismentul general specificat la articolul 9 alineatul (1), fiecare pachet unitar și
orice ambalaj exterior al acestor produse poartă unul dintre avertismentele sub formă
de text incluse în lista din anexa I. Avertismentul general specificat la articolul 9
alineatul (1) include o trimitere la serviciile de renunțare menționate la articolul 10
alineatul (1) litera (b).
Avertismentul general apare pe suprafața cea mai vizibilă a pachetului unitar și pe
orice ambalaj exterior.
Statele membre se asigură că fiecare avertisment sub formă de text este afișat, pe
cât posibil, de un număr egal de ori pentru fiecare marcă de astfel de produse.
Avertismentele sub formă de text ▌apar pe suprafața următoare în ordinea
vizibilității a pachetului unitar și a oricărui ambalaj exterior.
Pentru pachetele unitare cu capac rabatabil, suprafața următoare în ordinea
vizibilității este cea care devine vizibilă la deschiderea pachetului.
73
(2) Avertismentul general menționat la alineatul (1) acoperă 30 % din suprafața
relevantă a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit
la 32% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 35 % în cazul statelor
membre cu mai mult de două limbi oficiale.
(3) Avertismentul sub formă de text menționat la alineatul (1) acoperă 40 % din
suprafața relevantă a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent
este mărit la 45 % în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 50 % în cazul
statelor membre cu mai mult de două limbi oficiale.
(4) În cazul în care avertismentele de sănătate menționate la alineatul (1) urmează să
fie amplasate pe o suprafață care depășește 150 cm², avertismentele acoperă o
suprafață de 45 cm². Această suprafață este mărită la 48 cm² în cazul statelor
membre cu două limbi oficiale și la 52,5 cm² în cazul statelor membre cu mai mult
de două limbi oficiale.
▌
74
(5) Avertismentele de sănătate menționate la alineatul (1) sunt în conformitate cu
cerințele de la articolul 9 alineatul (4). Textul avertismentelor de sănătate este
paralel cu textul principal de pe suprafața rezervată pentru avertismentele
respective.
Avertismentele de sănătate se încadrează cu un chenar negru cu lățimea de
minimum 3 mm și de maximum 4 mm. Acest chenar apare în exteriorul suprafeței
rezervate pentru avertismentul de sănătate.
(6) Comisia ▌ adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 27 în vederea retragerii
posibilitații de a acorda exceptări pentru orice categorie anume de produse
menționată la alineatul (1), în cazul în care există o modificare substanțială a
circumstanțelor, stabilită într-un raport al Comisiei pentru categoria de produse în
cauză.
Articolul 12
Etichetarea produselor din tutun care nu arde
(1) Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor din tutun care nu arde
poartă următorul avertisment de sănătate:
„Acest produs din tutun dăunează sănătății și creează dependență”
75
(2) Avertismentul de sănătate menționat la alineatul (1) este în conformitate cu cerințele
de la articolul 9 alineatul (4). Textul avertismentelor de sănătate este paralel cu
textul principal de pe suprafața rezervată pentru avertismentele respective.
În plus, avertismentul:
(a) apare pe cele două suprafețe cele mai mari ale pachetului unitar și ale oricărui
ambalaj exterior;
(b) acoperă 30 % din suprafețele pachetului unitar și a oricărui ambalaj exterior.
Acest procent este mărit la 32 % în cazul statelor membre cu două limbi
oficiale și la 35 % în cazul statelor membre cu mai mult de două limbi oficiale.
(3) Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27
pentru a adapta textul avertismentului de sănătate menționat la alineatul (1) la
evoluțiile științifice ▌.
76
Articolul 13
Prezentarea produsului
(1) Etichetarea unui pachet unitar și a oricărui ambalaj exterior și a produsului din tutun
însuși nu include nicio caracteristică și niciun element care:
(a) promovează un produs din tutun sau încurajează consumul lui prin crearea
unei impresii eronate cu privire la caracteristicile, efectele asupra sănătății,
riscurile sau emisiile acestuia; etichetele nu includ nicio informație în
legătură cu conținutul de nicotină, gudron sau monoxid de carbon al
produsului din tutun;
(b) sugerează că un anumit produs din tutun este mai puțin dăunător decât altele
sau că are drept scop reducerea efectului unor componente dăunătoare ale
fumului sau că are proprietăți vitalizante, energizante, de vindecare, de
întinerire, naturale, organice sau că are alte efecte benefice asupra sănătății
sau stilului de viață;
(c) se referă la ▌gust, miros, aromatizanți sau alți aditivi sau la absența acestora;
(d) se aseamănă cu un produs alimentar sau cosmetic;
(e) sugerează că un anumit produs din tutun are o biodegradabilitate mai bună
sau alte avantaje de mediu.
77
(2) Pachetul unitar și orice ambalaj exterior nu creează impresia unor avantaje
economice prin includerea unor bonuri imprimate, oferte de reducere, de
distribuire gratuită, oferte de tipul „două produse la prețul unuia singur” sau alte
oferte similare.
(3) Elementele și caracteristicile interzise în temeiul alineatelor (1) și (2) pot include,
dar nu sunt limitate la, texte, simboluri, denumiri, mărci comerciale, semne
figurative sau alte semne ▌.
Articolul 14
Aspectul și conținutul pachetelor unitare
(1) Pachetele unitare de țigarete au o formă paralelipipedică. Pachetele unitare de tutun
de rulat au o formă paralelipipedică sau cilindrică sau forma unei pungi ▌. Un
pachet unitar de țigarete include cel puțin 20 de țigarete. Un pachet unitar de tutun
de rulat conține cel puțin 30 g de tutun.
(2) Un pachet unitar de țigarete poate fi din carton sau din material moale și nu are o
deschizătură care să poată fi reînchisă sau resigilată după ce este deschisă prima
oară, alta decât capacul cu clapă superioară basculantă și capacul rabatabil al cutiei
cu capac lateral. Pentru pachetele cu capac cu clapă superioară basculantă sau
rabatabil, capacul se fixează numai de partea posterioară a pachetului unitar.
▌
78
Articolul 15
Trasabilitatea ▌
(1) Statele membre se asigură că toate pachetele unitare de produse din tutun sunt
marcate cu un identificator unic. Pentru a asigura integritatea identificatorului unic,
acesta se tipărește sau se fixează astfel încât să nu poată fi îndepărtat, să nu poată fi
șters și să nu fie în niciun fel ascuns sau întrerupt, inclusiv prin intermediul timbrelor
fiscale și al marcajelor de preț sau prin deschiderea pachetului unitar. În cazul
produselor din tutun fabricate în afara Uniunii, obligațiile prevăzute la prezentul
articol se aplică doar celor destinate sau introduse pe piața Uniunii.
(2) Identificatorul unic permite stabilirea următoarelor elemente:
(a) data și locul de fabricare;
(b) fabrica;
(c) utilajul utilizat la fabricarea produselor din tutun;
(d) schimbul de lucru sau ora fabricării;
(e) descrierea produsului;
79
(f) piața de destinație pentru vânzare cu amănuntul;
(g) ruta de transport preconizată;
(h) dacă este cazul, importatorul în Uniune;
(i) ruta efectivă de transport de la fabricare până la primul punct de vânzare cu
amănuntul, inclusiv toate depozitele utilizate, precum și data transportului,
destinația, punctul de plecare și destinatarul;
(j) identitatea tuturor cumpărătorilor, de la fabricare până la primul punct de
vânzare cu amănuntul; și
(k) factura, numărul de ordine și evidențele plăților pentru toți cumpărătorii de la
fabricare până la primul punct de vânzare cu amănuntul.
(3) Informațiile menționate la literele (a), (b), (c), (d), (e), (f), (g) și, după caz, (h) fac
parte din identificatorul unic.
(4) Statele membre se asigură că informațiile menționate la literele (i), (j) și (k) sunt
accesibile prin mijloace electronice prin intermediul unui link către identificatorul
unic.
80
(5) Statele membre se asigură că toți operatorii economici implicați în comerțul cu
produse din tutun, de la producător până la ultimul operator economic înainte de
primul punct de vânzare cu amănuntul, înregistrează intrarea tuturor pachetelor
unitare aflate în posesia lor, precum și toate mișcările intermediare și ieșirea finală a
pachetelor unitare din posesia lor. Această obligație poate fi îndeplinită prin
marcarea și înregistrarea ambalajelor ▌sub formă agregată, precum cartușe, baxuri
sau paleți, cu condiția ca urmărirea și asigurarea trasabilității tuturor pachetelor
unitare să fie în continuare posibile.
(6) Statele membre se asigură că toate persoanele fizice și juridice implicate în lanțul
de aprovizionare al produselor din tutun țin o evidență completă și exactă a
tuturor tranzacțiilor relevante.
(7) Statele membre se asigură că producătorii de produse din tutun oferă tuturor
operatorilor economici implicați în comerțul cu produse din tutun de la producător
până la ultimul operator economic înainte de primul punct de vânzare cu amănuntul,
inclusiv importatori, depozite și întreprinderi de transport, echipamentele necesare
pentru înregistrarea produselor din tutun achiziționate, vândute, depozitate,
transportate sau altfel manipulate. Echipamentele respective sunt capabile să citească
și să transmită datele înregistrate prin mijloace electronice la o unitate de stocare de
date în temeiul alineatului (8).
▌
81
(8) Statele membre se asigură că producătorii și importatorii de produse din tutun
încheie contracte de stocare de date cu părți terțe independente cu scopul de a găzdui
unitatea de stocare de date pentru toate datele relevante. Unitatea de stocare de date
este situată fizic pe teritoriul Uniunii. Caracterul adecvat al părții terțe, în special
independența sa și capacitățile sale tehnice, precum și contractul de stocare de date,
se aprobă de către Comisie .
Activitățile părții terțe se monitorizează de către un auditor extern, care este propus
și remunerat de către producătorul de produse din tutun și autorizat de Comisie.
Auditorul extern înaintează un raport anual către autoritățile competente și către
Comisie, evaluând în special orice abatere în ceea ce privește accesul.
Statele membre se asigură că Comisia, autoritățile competente ale statelor membre
și auditorul extern au acces ▌deplin la unitățile de stocare de date ▌. În cazuri
justificate în mod corespunzător, Comisia sau statele membre pot acorda
producătorilor sau importatorilor acces la datele stocate, cu condiția ca informațiile
sensibile din punct de vedere comercial să rămână protejate în mod corespunzător, în
conformitate cu dreptul relevant al Uniunii și cel național.
(9) Datele înregistrate nu pot fi modificate sau șterse de către niciun operator
economic implicat în comerțul cu produse din tutun.
82
(10) Statele membre se asigură că datele cu caracter personal sunt prelucrate doar în
conformitate cu reglementările și măsurile asiguratorii prevăzute în Directiva
95/46/CE.
▌
(11) Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare:
(a) stabilește standardele tehnice pentru instituirea și funcționarea sistemelor de
urmărire și asigurare a trasabilității în conformitate cu prezentul articol,
inclusiv marcarea cu un identificator unic, înregistrarea, transmiterea,
prelucrarea și stocarea datelor și accesul la datele stocate;
(b) stabilește standardele tehnice care asigură că sistemele utilizate pentru
identificatorul unic și funcțiile conexe sunt pe deplin compatibile între ele în
întreaga Uniune.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 25.
(12) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27
pentru a defini elementele cheie ale contractelor de stocare de date menționate la
alineatul (8) de la prezentul articol, precum durata, posibilitatea de reînnoire,
cunoștințele de specialitate necesare sau confidențialitatea, inclusiv monitorizarea
și evaluarea periodică a contractelor respective.
83
(13) Alineatele (1)-(10) de la prezentul articol se aplică țigaretelor și tutunului de rulat
de la …, iar produselor din tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat de
la …
.
Articolul 16
Elementul de securitate
(1) Pe lângă identificatorul unic menționat la articolul 15, statele membre solicită ca
toate pachetele unitare de produse din tutun care sunt introduse pe piață să poarte
un element de securitate inviolabil, compus din elemente vizibile și invizibile.
Elementul de securitate se tipărește sau se fixează astfel încât să nu poată fi
îndepărtat, să nu poată fi șters și să nu fie în niciun fel ascuns sau întrerupt,
inclusiv prin intermediul timbrelor fiscale și al marcajelor de preț sau al altor
elemente impuse prin legislație.
Statele membre în care există obligativitatea timbrelor fiscale sau a marcajelor de
identificare naționale utilizate în scopuri fiscale pot permite utilizarea acestora
pentru elementul de securitate, cu condiția ca timbrele fiscale sau marcajele de
identificare naționale să îndeplinească toate funcțiile și standardele tehnice
prevăzute la prezentul articol.
JO: a se introduce data: 5 ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
JO: a se introduce data: 10 ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
84
(2) Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, definește standardele
tehnice pentru elementul de securitate și posibila lor rotație și le adaptează la
evoluțiile științifice, tehnice și ale pieței.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 25.
(3) Alineatul (1) se aplică țigaretelor și tutunului de rulat de la …, iar produselor din
tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat de la …
.
Capitolul III: Tutunul pentru uz oral, vânzări transfrontaliere la distanță de produse din tutun
și noi produse din tutun
Articolul 17
Tutunul pentru uz oral
Statele membre interzic introducerea pe piață a tutunului pentru uz oral, fără a aduce atingere
articolului 151 din Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei.
JO: a se introduce data: 5 ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
JO: a se introduce data: 10 ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
85
Articolul 18
Vânzări transfrontaliere la distanță de produse din tutun
(1) Statele membre pot interzice vânzările transfrontaliere la distanță de produse din
tutun către consumatori. Statele membre cooperează pentru a preveni aceste
vânzări. Punctele de vânzare cu amănuntul care desfășoară vânzări
transfrontaliere la distanță de produse din tutun nu pot aproviziona cu astfel de
produse consumatorii din statele membre în care aceste vânzări au fost interzise.
Statele membre care nu interzic astfel de vânzări impun punctelor de vânzare cu
amănuntul care intenționează să desfășoare vânzări transfrontaliere la distanță către
consumatori situați în Uniune să se înregistreze la autoritățile competente în statul
membru în care este stabilit punctul de vânzare cu amănuntul și în statul membru în
care sunt situați consumatorii efectivi sau potențiali. Punctele de vânzare cu
amănuntul stabilite în afara Uniunii trebuie să se înregistreze la autoritățile
competente din statul membru în care sunt situați consumatorii efectivi sau
potențiali. Toate punctele de vânzare cu amănuntul care intenționează să desfășoare
vânzări transfrontaliere la distanță transmit autorităților competente, în momentul
înregistrării, cel puțin următoarele informații:
(a) numele sau denumirea societății și adresa permanentă a locului de activitate de
unde vor fi furnizate produsele din tutun;
(b) data începerii activității de oferire a produselor din tutun spre a fi vândute
transfrontalier la distanță consumatorilor prin intermediul serviciilor societății
informaționale, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din
Directiva 98/34/CE;
86
(c) adresa site-ului sau a site-urilor internet utilizate în scopul respectiv și toate
informațiile relevante necesare pentru a identifica site-ul sau site-urile internet
respective.
(2) Autoritățile competente ale statelor membre garantează accesul consumatorilor la
▌ lista tuturor punctelor de vânzare cu amănuntul înregistrate pe teritoriul lor. În
momentul punerii la dispoziție a listei respective, statele membre se asigură că
reglementările și măsurile asiguratorii din Directiva 95/46/CE sunt respectate.
Punctele de vânzare cu amănuntul pot începe introducerea pe piață a produselor din
tutun prin vânzări transfrontaliere la distanță în momentul în care au primit
confirmarea înregistrării lor la autoritățile naționale competente relevante.
(3) Statele membre de destinație a produselor din tutun vândute prin vânzări
transfrontaliere la distanță pot solicita ca punctul de vânzare cu amănuntul furnizor
să desemneze o persoană fizică responsabilă de verificarea - înainte ca produsele din
tutun să ajungă la consumator - a faptului că acestea respectă dispozițiile naționale
adoptate în temeiul prezentei directive în statul membru de destinație, dacă o astfel
de verificare este necesară pentru a se asigura conformitatea și a se facilita
asigurarea aplicării.
(4) Punctele de vânzare cu amănuntul care desfășoară vânzări transfrontaliere la
distanță folosesc un sistem de verificare a vârstei, care verifică, în momentul
vânzării, îndeplinirea de către consumatorul care efectuează achiziția a cerinței
privind vârsta minimă prevăzute în dreptul intern al statului membru de destinație.
Punctul de vânzare cu amănuntul sau persoana fizică desemnată în temeiul
alineatului (3) prezintă autorităților competente ale statului membru respectiv o
descriere a detaliilor și a funcționării sistemului de verificare a vârstei.
87
(5) Punctele de vânzare cu amănuntul prelucrează datele cu caracter personal ale
consumatorului doar în conformitate cu Directiva 95/46/CE iar datele respective nu
se comunică producătorului de produse din tutun sau societăților care fac parte din
același grup de societăți sau oricăror alte părți terțe. Datele cu caracter personal nu
se utilizează și nu se transferă în alte scopuri decât achiziția efectivă. Această cerință
se aplică și în cazul în care punctul de vânzare cu amănuntul aparține producătorului
de produse din tutun.
Articolul 19
Notificarea noilor produse din tutun
(1) Statele membre solicită producătorilor și importatorilor de noi produse din tutun să
notifice autorităților competente ale statelor membre orice astfel de nou produs din
tutun pe care intenționează să îl introducă pe piețele naționale. Notificarea se
transmite în format electronic cu șase luni înainte de data preconizată pentru
introducerea pe piață. Aceasta se însoțește de o descriere detaliată a noului produs
din tutun în cauză, precum și de instrucțiuni privind utilizarea sa și informații
privind ingredientele și emisiile în conformitate cu articolul 5. Producătorii și
importatorii care notifică un nou produs din tutun furnizează, de asemenea,
autorităților competente:
(a) studii științifice disponibile privind toxicitatea, potențialul de dependență și
atractivitatea noului produs din tutun, în special în ceea ce privește
ingredientele și emisiile sale;
88
(b) studii, rezumate ale acestora și cercetări de piață disponibile privind
preferințele diverselor grupuri de consumatori, incluzând tinerii și fumătorii
curenți;
(c) alte informații relevante și disponibile, inclusiv o analiză a raportului
riscuri/beneficii pentru produs, a efectelor așteptate privind renunțarea la
consumul de tutun, a efectelor așteptate privind incidența consumului de tutun
și a percepțiilor anticipate ale consumatorului.
(2) Statele membre solicită ca producătorii și importatorii de noi produse din tutun să
transmită autorităților lor competente orice informație nouă sau actualizată privind
studiile, cercetările și alte informații menționate la alineatul (1) literele (a) – (c).
Statele membre pot să solicite producătorilor sau importatorilor de noi produse din
tutun să efectueze teste suplimentare sau să transmită informații suplimentare.
Statele membre pun la dispoziția Comisiei toate informațiile primite în temeiul
prezentului articol.
(3) Statele membre pot să introducă un sistem pentru autorizarea noilor produse din
tutun. Statele membre pot să impună producătorilor și importatorilor o taxă
proporțională pentru autorizarea respectivă.
(4) Noile produse din tutun introduse pe piață respectă cerințele stabilite în prezenta
directivă. Determinarea dispozițiilor din prezenta directivă care sunt aplicabile în
cazul noilor produse din tutun se face în funcție de încadrarea produselor respective
la definiția produsului din tutun care nu arde sau la definiția produsului din tutun
pentru fumat.
89
TITLUL III – ȚIGARETE ELECTRONICE ȘI PRODUSELE DIN PLANTE PENTRU
FUMAT
▌
Articolul 20
Țigaretele electronice
(1) Statele membre se asigură că țigaretele electronice și flacoanele de reumplere nu
sunt introduse pe piață decât în cazul în care respectă prezenta directivă și
dispozițiile restului legislației relevante a Uniunii.
Prezenta directivă nu se aplică țigaretelor electronice și flacoanelor de reumplere
care fac obiectul unei obligații de autorizare în temeiul Directivei 2001/83/CE sau
care fac obiectul cerințelor prevăzute în Directiva 93/42/CEE.
90
(2) Producătorii și importatorii de țigarete electronice și de flacoane de reumplere
notifică autoritățile competente ale statelor membre cu privire la orice astfel de
produs pe care intenționează să îl introducă pe piață. Notificarea respectivă se
transmite în formă electronică, cu șase luni înaintea datei vizate pentru
introducerea pe piață. În cazul țigaretelor electronice și al flacoanelor de
reumplere deja introduse pe piață la …, notificarea se transmite în termen de șase
luni de la data respectivă. Se transmite o nouă notificare pentru fiecare modificare
substanțială a produsului.
În funcție de categoria de produse, respectiv dacă este vorba de o țigaretă
electronică sau de un flacon de reumplere, notificarea conține următoarele
informații:
(a) denumirea și informațiile de contact ale producătorului, ale unei persoane
juridice sau fizice responsabile din interiorul Uniunii și, după caz, ale
importatorului în Uniune;
(b) lista tuturor ingredientelor care alcătuiesc produsul și a emisiilor rezultate
în urma utilizării acestuia, pe denumiri de mărci și pe tipuri, cu includerea
cantităților aferente;
JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
91
(c) date toxicologice privind ingredientele și emisiile produsului, inclusiv în
situațiile în care ingredientele fac obiectul încălzirii, menționând în special
efectele acestora asupra sănătății consumatorilor în urma inhalării și luând
în considerare, printre altele, orice eventual efect de dependență;
(d) informații cu privire la doza de nicotină și la cantitatea de nicotină absorbită
în momentul consumului în condiții de utilizare normală sau în condiții care
pot fi prevăzute în mod rezonabil;
(e) o descriere a componentelor produsului, inclusiv, dacă este cazul, a
mecanismului de deschidere și de reumplere a țigaretei electronice sau a
flacoanelor de reumplere;
(f) o descriere a procesului de producție, inclusiv dacă acesta presupune o
producție de serie, și o declarație că procesul de producție asigură
conformitatea cu cerințele prevăzute la prezentul articol;
(g) o declarație că producătorul și importatorul dețin responsabilitatea deplină
pentru calitatea și siguranța produsului, atunci când este introdus pe piață și
utilizat în condiții normale sau în condiții care pot fi prevăzute în mod
rezonabil.
92
În cazul în care statele membre consideră că informațiile transmise sunt
incomplete, ele au dreptul de a solicita completarea informațiilor în cauză.
Statele membre pot impune producătorilor și importatorilor taxe proporționale
pentru primirea, stocarea, prelucrarea și analizarea informațiilor care le sunt
transmise.
(3) Statele membre se asigură că:
(a) lichidele care conțin nicotină nu sunt introduse pe piață decât în flacoane de
reumplere dedicate, cu un volum maxim de 10 ml, în țigarete electronice de
unică folosință sau în cartușe de unică folosință, precum și că volumul
maxim al cartușelor și al rezervoarelor nu depășește 2 ml;
(b) lichidul care conțin nicotină nu conține nicotină peste nivelul de 20 mg/ml;
(c) lichidul care conțin nicotină nu conține aditivii menționați la articolul 7
alineatul (6);
(d) se utilizează doar ingrediente de puritate ridicată la fabricarea lichidelor
care conțin nicotină. Alte substanțe în afara ingredientelor menționate la
alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol nu sunt prezente decât la nivel
de urme, dacă prezența unor astfel de urme nu poate fi evitată tehnic în
cadrul procesului de fabricație;
93
(e) cu excepția nicotinei, în lichidele care conțin nicotină nu se folosesc
ingrediente care să prezinte riscuri pentru sănătatea umană, fie că sunt sau
nu supuse încălzirii;
(f) țigaretele electronice eliberează în mod constant dozele de nicotină în
condiții de utilizare normală;
(g) țigaretele electronice și flacoanele de reumplere sunt astfel fabricate încât să
se prevină intervenția necorespunzătoare asupra acestor produse și
manipularea necorespunzătoare de către copii, sunt protejate împotriva
casabilității, precum și a scurgerilor de lichide și sunt prevăzute cu un
mecanism care asigură reumplerea fără scurgere de lichide.
(4) Statele membre se asigură că:
(a) pachetele unitare de țigarete electronice și de flacoane de reumplere includ
un pliant cu:
(i) instrucțiunile de utilizare și păstrare, care precizează că utilizarea
produsului nu este recomandată tinerilor și nefumătorilor;
(ii) contraindicațiile;
(iii) avertismentele pentru grupurile de risc specifice;
(iv) eventualele efecte adverse;
(v) potențialul de dependență și toxicitate;și
(vi) informațiile de contact ale producătorului sau ale importatorului și ale
unei persoane de contact, fizice sau juridice, din interiorul Uniunii;
94
(b) pachetele unitare și orice ambalaj exterior al țigaretelor electronice și al
flacoanelor de reumplere:
(i) includ lista tuturor ingredientelor care alcătuiesc produsul, în ordine
descrescătoare a masei, precum și informații privind conținutul de
nicotină al produsului și nicotina eliberată per doză, numărul lotului și
recomandarea de a nu lăsa produsul la îndemâna copiilor;
(ii) fără a aduce atingere punctului (i) de la prezenta literă, nu includ
elemente sau caracteristici la care se face referire la articolul 13, cu
excepția articolului 13 alineatul (1) literele (a) și (c) în ceea ce privește
informațiile privind conținutul de nicotină și aromele; și
(iii) afișează unul dintre următoarele avertismente de sănătate:
„Acest produs conține nicotină. Nicotina generează un grad ridicat de
dependență. Nu se recomandă utilizarea produsului de către
nefumători.”
sau
„Acest produs conține nicotină. Nicotina generează un grad ridicat de
dependență.”
Statele membre hotărăsc care dintre aceste avertismente de sănătate se
utilizează.
(c) avertismentele de sănătate respectă cerințele de la articolul 12 alineatul (2).
95
(5) Statele membre se asigură că:
(a) comunicarea comercială în serviciile societății informaționale, în presă sau
în alte publicații tipărite, care fie are scopul, fie are efectul direct sau
indirect de a promova țigaretele electronice și flacoanele de reumplere este
interzisă, cu excepția publicațiilor și materialelor destinate exclusiv
profesioniștilor din domeniul comerțului cu țigarete electronice și flacoane
de reumplere și cu excepția publicațiilor și a materialelor care sunt
imprimate și publicate în țări terțe, în cazul în care respectivele publicații
sau materiale nu sunt destinate în mod principal pieței Uniunii;
(b) comunicarea comercială pe canalele radio, care fie are scopul, fie are
efectul direct sau indirect de a promova țigaretele electronice și flacoanele
de reumplere, este interzisă;
(c) orice formă de contribuție publică sau privată la programele radio care fie
are scopul, fie are efectul direct sau indirect de a promova țigaretele
electronice și flacoanele de reumplere este interzisă;
96
(d) orice formă de contribuție publică sau privată la evenimente sau activități
sau în favoarea unei persoane, dacă această contribuție fie are scopul, fie
are efectul direct sau indirect de a promova țigaretele electronice și
flacoanele de reumplere și implică sau are loc în mai multe state membre
sau are efecte transfrontaliere într-un alt mod, este interzisă;
(e) comunicarea comercială audiovizuală care intră sub incidența Directivei
2010/13/UE este interzisă pentru țigaretele electronice și flacoanele de
reumplere.
(6) Articolul 18 din prezenta directivă se aplică vânzărilor transfrontaliere la distanță
de țigarete electronice și de flacoane de reumplere.
(7) Statele membre le impun producătorilor și importatorilor de țigarete electronice și
de flacoane de reumplere să transmită anual autorităților competente:
(i) date cuprinzătoare cu privire la volumul vânzărilor, pe denumiri de mărci și
pe tipuri de produse;
(ii) informații cu privire la preferințele diverselor categorii de consumatori,
inclusiv ale tinerilor, ale persoanelor nefumătoare și ale principalelor
categorii de utilizatori curenți;
(iii) informații privind modul de vânzare a produselor; și
(iv) rezumate ale oricăror cercetări de piață efectuate cu privire la aspectele
menționate anterior, împreună cu traducerea în limba engleză a rezumatelor
respective.
Statele membre monitorizează evoluția pieței țigaretelor electronice și flacoanelor
de reumplere, inclusiv orice dovadă privind utilizarea ca „poartă de acces” în
rândul tinerilor și al persoanelor nefumătoare a dependenței de nicotină și, în cele
din urmă, a consumului de tutun tradițional.
97
(8) Statele membre se asigură că informațiile primite în temeiul alineatului (2) de la
prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului pe un site internet. Statele
membre țin seama în mod corespunzător de necesitatea de a proteja secretele
comerciale în momentul publicării informațiilor respective.
Statele membre pun la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre, la cerere,
toate informațiile primite în temeiul prezentului articol. Statele membre și Comisia
se asigură că secretele comerciale și alte informații confidențiale sunt tratate în
mod confidențial.
(9) Statele membre impun producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de țigarete
electronice și de flacoane de reumplere să instituie și să mențină un sistem de
colectare a informațiilor cu privire la toate suspiciunile de efecte adverse asupra
sănătății umane ale produselor respective.
În cazul în care unul dintre acești operatori economici consideră sau are motive
să presupună că țigaretele electronice sau flacoanele de reumplere aflate în
posesia sa și care sunt destinate introducerii pe piață sau sunt introduse pe piață,
nu sunt sigure sau de bună calitate sau contravin într-un alt mod prezentei
directive, operatorul economic respectiv ia imediat măsurile corective necesare
pentru asigurarea conformității produsului în cauză cu prezenta directivă,
rechemarea produsului sau retragerea sa, după caz. Într-o astfel de situație,
operatorului economic i se impune, de asemenea, să informeze fără întârziere
autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care produsul este pus
la dispoziție sau unde se intenționează punerea sa la dispoziție, în special cu
privire la riscurile la adresa sănătății umane și a siguranței și la toate măsurile
corective întreprinse, precum și cu privire la rezultatele acestor măsuri corective.
Statele membre pot, de asemenea, să solicite operatorilor economici informații
suplimentare, de exemplu cu privire la aspecte legate de siguranță și de calitate
sau cu privire la eventualele efecte adverse ale țigaretelor electronice și
flacoanelor de reumplere.
98
(10) Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la
potențialele riscuri la adresa sănătății publice care sunt asociate cu utilizarea
țigaretelor electronice cu reumplere, până la …, și, după caz, ulterior.
(11) În cazul țigaretelor electronice și al flacoanelor de reumplere care satisfac
cerințele prezentului articol, dacă o autoritate competentă stabilește sau are
motive întemeiate de a crede că țigarete electronice specifice sau flacoane de
reumplere sau un tip de țigarete electronice sau de flacoane de reumplere ar putea
prezenta un risc grav pentru sănătatea umană, autoritatea respectivă poate lua
măsuri provizorii corespunzătoare. Aceasta informează fără întârziere Comisia și
autoritățile competente din alte state membre cu privire la măsurile luate, și
comunică toate datele justificative. Comisia stabilește, cât mai rapid posibil după
primirea informaților respective, dacă măsura provizorie luată este justificată.
Comisia informează statul membru în cauză cu privire la concluzia sa cu scopul
de a permite statului membru să adopte măsuri ulterioare corespunzătoare.
JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
99
Atunci când, în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat,
introducerea pe piață a unor țigarete electronice specifice sau a unor flacoane de
reumplere sau a unui tip de țigarete electronice sau de flacoane de reumplere a
fost interzisă, din considerente întemeiate, în cel puțin trei state membre, Comisia
este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27 în
vederea extinderii interdicției respective la toate statele membre, dacă o astfel de
extindere este justificată și proporțională.
(12) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27
pentru a adapta textul avertismentului de sănătate de la alineatul (4) litera (b). La
adaptarea avertismentului de sănătate menționat, Comisia se asigură că acesta are
caracter factual.
(13) Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare,stabilește un format
comun pentru notificarea prevăzută la alineatului (2), precum și standardele
tehnice pentru mecanismul de reumplere prevăzut la alineatul (3) litera (g).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare la care se face referire la articolul 25.
100
Articolul 21
Produsele din plante pentru fumat
(1) Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor din plante pentru fumat
poartă următorul avertisment de sănătate:
„ Fumatul acestui produs dăunează sănătății dumneavoastră”
(2) Avertismentul de sănătate se tipărește pe suprafața exterioară anterioară și
posterioară a pachetului unitar și pe orice ambalaj exterior.
(3) Avertismentul de sănătate este în conformitate cu cerințele de la articolul 9 alineatul
(4). Avertismentul acoperă ▌30 % din aria suprafeței corespunzătoare a pachetului
unitar și a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 32 % în cazul
statelor membre cu două limbi oficiale și la 35 % în cazul statelor membre cu mai
mult de două limbi oficiale.
(4) Pachetele unitare și orice ambalaj exterior al produselor din plante pentru fumat nu
includ niciunul dintre elementele sau caracteristicile de la articolul 13 alineatul (1)
literele (a), (b) și (d) și nu afirmă că produsul nu conține aditivi sau arome.
101
Articolul 22
Raportarea ingredientelor produselor din plante pentru fumat
(1) Statele membre impun producătorilor și importatorilor de produse din plante
pentru fumat să transmită autorităților lor competente o listă care să conțină toate
ingredientele, precum și cantitățile corespunzătoare, utilizate la fabricarea unor
astfel de produse, pentru fiecare denumire de marcă și pentru fiecare tip.
Fabricanții sau importatorii informează, de asemenea, autoritățile competente din
statele membre în cauză în cazul în care compoziția unui produs este modificată
astfel încât afectează informațiile furnizate în temeiul prezentului articol.
Informațiile solicitate în temeiul prezentului articol se transmit înainte de
introducerea pe piață a unui produs din plante pentru fumat nou sau modificat.
(2) Statele membre se asigură că informațiile transmise în conformitate cu alineatul
(1) sunt puse la dispoziția publicului pe un site internet. Statele membre țin seama
în mod corespunzător de necesitatea de a proteja secretele comerciale în
momentul în care publică informațiile respective. Operatorii economici precizează
exact ce informații sunt considerate ca fiind secret comercial.
102
TITLUL IV - DISPOZIȚII FINALE
Articolul 23
Cooperarea și asigurarea respectării
(1) Statele membre se asigură că producătorii și importatorii de produse din tutun și
produse conexe furnizează Comisiei și autorităților competente ale statelor membre
în mod complet și corect informațiile solicitate în temeiul prezentei directive, în
termenele stabilite în aceasta. Obligația de a furniza informațiile solicitate revine în
principal producătorului, dacă acesta are sediul în Uniune. Obligația de a furniza
informațiile solicitate revine în principal importatorului, dacă producătorul are sediul
în afara Uniunii, iar importatorul are sediul în Uniune. Obligația de a furniza
informațiile solicitate revine atât producătorului, cât și importatorului, dacă ambii au
sediul în afara Uniunii.
(2) Statele membre se asigură că produsele din tutun și produsele conexe care nu sunt
conforme cu prezenta directivă, inclusiv cu actele de punere în aplicare și cu actele
delegate prevăzute în prezenta directivă, nu sunt introduse pe piață. Statele membre
se asigură că produsele din tutun și produsele conex nu sunt introduse pe piață
dacă nu sunt respectate obligațiile de raportare prevăzute în prezenta directivă.
103
(3) Statele membre stabilesc reglementări privind sancțiunile aplicabile în cazul
încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate
măsurile necesare pentru a asigura aplicarea sancțiunilor. Sancțiunile stabilite sunt
eficace, proporționale și disuasive. Eventualele sancțiuni administrative financiare
care pot fi impuse în cazul unei încălcări intenționate pot fi astfel stabilite încât să
acopere avantajele economice urmărite prin încălcare.
(4) Autoritățile competente ale statelor membre cooperează reciproc și cu Comisia
pentru a asigura aplicarea corectă și respectarea corespunzătoare a prezentei
directive și își transmit reciproc toate informațiile necesare în vederea aplicării
uniforme a prezentei directive.
104
Articolul 24
Libera circulație
(1) Sub rezerva dispozițiilor alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol, statele
membre nu pot să interzică sau să restricționeze din considerente referitoare la
aspecte reglementate de prezenta directivă introducerea pe piață de produse din
tutun sau produse conexe care sunt conforme cu prezenta directivă.
▌
(2) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a menține sau
de a introduce norme suplimentare, aplicabile tuturor produselor introduse pe
piața lor, în ceea ce privește standardizarea ambalajelor produselor din tutun,
acolo unde acest lucru se justifică din motive legate de sănătatea publică, ținând
cont de nivelul înalt de protecție a sănătății umane atins prin prezenta directivă.
Aceste măsuri sunt proporționale și nu pot constitui mijloace de discriminare
arbitrară sau o restricționare mascată a comerțului dintre statele membre. Aceste
măsuri se notifică Comisiei, împreună cu motivele pentru menținerea sau
introducerea lor.
105
(3) Un stat membru poate, de asemenea, să interzică o anumită categorie de produse
din tutun sau produse conexe, din motive legate de situația specifică din statul
membru în cauză și cu condiția ca dispozițiile să fie justificate de necesitatea de a
proteja sănătatea publică, ținând cont de nivelul înalt de protecție a sănătății
umane atins prin prezenta directivă. Astfel de dispoziții naționale se notifică
Comisiei, împreună cu motivele pentru ▌introducerea lor. Comisia, în termen de
șase luni de la primirea notificării prevăzute la prezentul alineat, aprobă sau
respinge dispozițiile naționale după ce a verificat, luând în considerare nivelul înalt
de protecție a sănătății umane atins prin prezenta directivă, dacă ele sunt sau nu
justificate, necesare și proporționale cu scopul pe care îl urmăresc și dacă constituie
sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricționare mascată a comerțului
dintre statele membre. În absența unei decizii a Comisiei în acest termen de șase
luni, dispozițiile naționale sunt considerate aprobate.
106
Articolul 25
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în sensul
Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din
Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(3) În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obținut prin procedură scrisă,
respectiva procedură se încheie fără rezultat atunci când, în termenul stabilit pentru
emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens sau o majoritate
simplă de membri ai comitetului solicită acest lucru.
(4) În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de
punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din
Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 26
Autoritățile competente
Statele membre desemnează autoritățile competente responsabile de punerea în
aplicare a obligațiilor prevăzute de prezenta directivă și de asigurarea respectării
acestora, în termen de trei luni de la …. Statele membre informează fără întârziere
Comisia cu privire la identitatea autorităților desemnate. Comisia publică
informațiile respective în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
107
Articolul 27
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute
în prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatele (2) și (4),
articolul 4 alineatele (3) și (5), articolul 7 alineatele (5), (11) și (12), articolul 9
alineatul (5), articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatul (6), articolul 12 alineatul
(3), ▌articolul 15 alineatul (12) și articolul 20 alineatele (11) și (12) se conferă
Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la …. Comisia prezintă un raport
privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea
perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade
de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul
se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei
perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatele (2) și (4), articolul 4
alineatele (3) și (5), articolul 7 alineatele (5), (11) și (12), articolul 9 alineatul (5),
articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatul (6), articolul 12 alineatul (3),
▌articolul 15 alineatul (12) și articolul 20 alineatele (11) și (12) poate fi revocată
oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt
delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din
ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor
delegate care sunt deja în vigoare.
JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive.
108
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului
European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (4), articolului 4
alineatele (3) și (5), articolului 7 alineatele (5), (11) și (12), articolului 9 alineatul
(5), articolului 10 alineatul (3), articolului 11 alineatul (6), articolului 12 alineatul
(3), ▌articolului 15 alineatul (12) și articolului 20 alineatele (11) și (12) intră în
vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au
formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către
Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului
respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula
obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului
European sau a Consiliului.
Articolul 28
Raportul
(1) În termen de cel mult cinci ani de la … și ulterior ori de câte ori este necesar,
Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și
Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea prezentei
directive.
În momentul întocmirii proiectului de raport, Comisia este asistată de experți
științifici și tehnici, pentru a avea la dispoziție toate informațiile necesare.
JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
109
(2) În raport, Comisia indică, în special, elementele directivei care ar trebui revizuite sau
adaptate ținând cont de evoluțiile științifice și tehnice, inclusiv dezvoltarea
reglementărilor și standardelor convenite la nivel internațional privind produsele din
tutun și produsele conexe. Comisia acordă o atenție specială:
(a) experienței dobândite în ceea ce privește aspectul suprafețelor ambalajelor care
nu sunt reglementate prin prezenta directivă, luând în considerare evoluțiile
naționale, internaționale, juridice, economice și științifice;
(b) evoluțiilor pieței noilor produse din tutun, având în vedere, între altele,
notificările primite în temeiul articolului 19;
(c) evoluțiilor pieței care constituie o modificare substanțială a circumstanțelor;
(d) fezabilității, beneficiilor și eventualului impact ale unui sistem european de
reglementare a ingredientelor utilizate în produsele din tutun, inclusiv în
ceea ce privește stabilirea, la nivelul Uniunii, a unei liste de ingrediente care
pot fi utilizate sau care pot figura sau pot fi adăugate în produsele din tutun,
luând în considerare, între altele, informațiile colectate în conformitate cu
articolele 5 și 6;
110
(e) evoluțiilor pieței cu privire la țigaretele cu un diametru mai mic de 7,5 mm,
și percepției consumatorilor cu privire la caracterul lor nociv precum și cu
privire la caracterul înșelător al unor astfel de țigarete;
(f) fezabilității, beneficiilor și eventualului impact ale unei baze centrale de date
a Uniunii cuprinzând informații privind ingredientele și emisiile produselor
din tutun colectate în conformitate cu articolele 5 și 6;
(g) evoluțiilor pieței țigaretelor electronice și flacoanelor de reumplere, ținând
seama, între altele, de informațiile colectate în conformitate cu articolul 20,
inclusiv privind începerea consumării unor astfel de produse de către tineri
și persoanele nefumătoare și impactul unor astfel de produse asupra
eforturilor de renunțare la fumat, precum și de măsurile luate de statele
membre cu privire la arome;
(h) evoluțiilor pieței în ceea ce privește tutunul pentru narghilea, precum și
preferințelor consumatorilor referitoare la acest tip de produs,
concentrându-se cu precădere pe aromele acestui produs.
Statele membre asistă Comisia și furnizează toate informațiile disponibile pentru
realizarea evaluării și pregătirea raportului.
111
(3) Raportul este urmat de propuneri de modificare a prezentei directive pe care
Comisia le consideră necesare în vederea adaptării ei - în măsura în care sunt
necesare pentru buna funcționare a pieței interne - la evoluțiile survenite în domeniul
produselor din tutun și al produselor conexe, precum și pentru a ține cont de noile
evoluții bazate pe date științifice și pe evoluțiile din domeniul standardelor pentru
produse din tutun și produse conexe convenite la nivel internațional.
▌
Articolul 29
Transpunere
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor
administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la … cel
târziu. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Statele membre aplică măsurile în cauză cu începere de la …, fără a se aduce
atingere articolului 7 alineatul (14), articolului 10 alineatul (1) litera (e),
articolului 15 alineatul (13) și articolului 16 alineatul (3).
JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
112
(2) Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta
directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. De
asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul
actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directiva
abrogată prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele
membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se
formulează această mențiune.
(3) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții
de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 30
Dispoziție tranzitorie
Statele membre pot permite introducerea pe piață a următoarelor produse, care nu sunt în
conformitate cu prezenta directivă, până la data de …:
(a) produse din tutun fabricate sau puse în liberă circulație și etichetate în
conformitate cu Directiva 2001/37/CE înainte de …
;
(b) țigarete electronice sau flacoane de reumplere fabricate sau puse în liberă
circulație înainte de …
;
(c) produse din plante pentru fumat, fabricate sau puse în liberă circulație înainte
de …
.
JO: a se introduce data: trei ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
JO: a se introduce data: 30 de luni după intrarea în vigoare a prezentei directive.
113
Articolul 31
Abrogare
Directiva 2001/37/CE se abrogă cu începere de la …, fără a aduce atingere obligațiilor
care revin statelor membre privind termenele de transpunere a directivei respective în
legislația națională.
Trimiterile la directiva abrogată se consideră trimiteri la prezenta directivă și se interpretează
în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III la prezenta directivă.
Articolul 32
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene.
JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.
114
Articolul 33
Destinatarii
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la…,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președintele Președintele
115
ANEXA I
Lista avertismentelor sub formă de text
[menționate la articolul 10 și la articolul 11 alineatul (1)]
1. Fumatul cauzează 9 din 10 cancere pulmonare
2. Fumatul cauzează cancer al gurii și al gâtului
3. Fumatul dăunează plămânilor
4. Fumatul cauzează atacuri de inimă
5. Fumatul cauzează accidente vasculare cerebrale și infirmitate
6. Fumatul blochează arterele
7. Fumatul crește riscul de orbire
8. Fumatul dăunează dinților și gingiilor
9. Fumatul poate ucide fătul nenăscut
10. Fumul dumneavoastră dăunează copiilor, familiei și prietenilor dumneavoastră
11. Copiii fumătorilor sunt mai predispuși să înceapă să fumeze
12. Renunțați la fumat – rămâneți în viață pentru cei dragi
13. Fumatul reduce fertilitatea
14. Fumatul crește riscul de impotență
116
ANEXA II
▌
GALERIE DE IMAGINI
[menționată la articolul 10 alineatul (1)]
[Urmează să fie stabilită de către Comisie în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (b)]
119
P7_TA-PROV(2014)0161
Finanțarea pe termen lung a economiei europene
Rezoluţia Parlamentului European din 26 februarie 2014 referitoare la finanțarea pe
termen lung a economiei europene (2013/2175(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Finanțarea pe termen lung a
economiei europene” (COM(2013)0150),
– având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al
Consiliului privind fondurile europene de investiții pe termen lung (COM(2013)0462),
– având în vedere Principiile la nivel înalt ale OCDE privind finanțarea investițiilor pe
termen lung de către investitorii instituționali,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: O strategie europeană
pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică”:
Prioritate pentru IMM-uri – Un „Small Business Act pentru Europa”
(COM(2008)0394), care recunoaște rolul principal al IMM-urilor în cadrul economiei
UE și vizează consolidarea rolului acestora, precum și promovarea potențialului lor de
creștere economică și de creare de locuri de muncă prin diminuarea unui număr de
probleme considerate drept obstacole în calea dezvoltării IMM-urilor,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan de acțiune pentru
îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870),
– având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al
Consiliului de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și
întreprinderile mici și mijlocii (2014 - 2020) (COM(2011)0834),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2011 intitulată „Revizuirea
«Small Business Act» pentru Europa” (COM(2011)0078) și rezoluția Parlamentului din
12 mai 2011 referitoare la aceasta22
,
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al
Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc23
,
– având în vedere Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8
iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a
Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și
(UE) nr. 1095/201024
,
– având în vedere negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și
22
JO C 377 E, 7.12.2012, p. 102. 23
JO L 115, 25.4.2013, p. 1. 24
JO L 174, 1.7.2011, p. 1.
120
investiții,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele
Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru
dezvoltare regională (A7-0065/2014),
A. întrucât, conform afirmațiilor Comisiei, băncile comerciale reprezintă o sursă primară
de finanțare în UE, asigurând peste 75% din intermedierile financiare;
B. întrucât criza financiară globală și criza datoriilor suverane din UE au obstrucționat în
mod semnificativ procesul de intermediere financiară și capacitatea sectorului financiar
din Europa de a direcționa economiile către necesitățile de investiții pe termen lung, dat
fiind contextul macroeconomic nefavorabil;
C. întrucât investițiile publice au un rol esențial în antrenarea investițiilor pe termen lung;
întrucât, după cum arată recentele studii ale Comisiei25
, politicile de consolidare fiscală,
în special atunci când sunt coordonate la nivelul UE, au avut un impact foarte puternic
asupra investițiilor pe termen lung ca urmare a efectelor colaterale și a existenței unui
multiplicator fiscal pozitiv;
D. întrucât competitorii internaționali ai UE, precum SUA sau Japonia, au menținut
niveluri ridicate ale investițiilor publice, în timp ce politicile UE au condus la niveluri
foarte scăzute ale acestor investiții;
E. întrucât se înregistrează în continuare un nivel scăzut al încrederii și o mare aversiune
la risc a investitorilor privați și instituționali;
F. întrucât climatul de interes scăzut, previziunile de creștere redusă, cel puțin pentru
viitorul apropiat, și incertitudinea economică au condus la scăderea semnificativă a
ofertei de finanțare pe termen lung, precum și a apetitului de risc pentru proiecte pe
termen lung;
G. întrucât insuficiența fondurilor publice din statele membre a împiedicat capacitatea
sectorului public de a investi în infrastructură;
H. întrucât Parlamentul a solicitat în repetate rânduri un act legislativ privind
restructurarea societăților (așa cum a solicitat deja în ianuarie 2013) pentru a permite
planificarea pe termen lung pentru întreprinderi;
I. întrucât creșterea ratei globale a șomajului și, în special, a ratei șomajului în rândul
tinerilor continuă să reprezinte o amenințare majoră la adresa convergenței economice
și sociale la nivelul UE,
Raționament
1. salută inițiativa Comisiei de demarare a unei largi dezbateri privind modalitățile de
25
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/economic_paper/2013/pdf/ecp506_e
n.pdf
121
asigurare a finanțării pe termen lung și de îmbunătățire și diversificare a sistemului de
intermediere financiară pentru investițiile pe termen lung în UE; subliniază totuși că
trebuie făcute de urgență progrese concrete în vederea relansării investițiilor pe termen
lung și a creării de locuri de muncă în UE; subliniază că definiția finanțării pe termen
lung ar trebui să fie echilibrată și să includă existența unor elemente de pasiv stabile în
vederea gestionării activelor pe termen lung fără niciun risc de lichiditate excesivă;
2. subliniază că investițiile pe termen lung trebuie să fie în conformitate cu necesitățile
economiei reale, cu scopul de a asigura o bază necesară pentru o creștere economică
durabilă continuă și pentru bunăstarea socială necesară pentru a înfăptui o Uniune
competitivă, durabilă, favorabilă incluziunii sociale și inovatoare;
3. constată specificitatea circumstanțelor de la nivel regional și local și solicită o
cooperare mai eficientă între instituțiile UE, statele membre și autoritățile locale și
regionale pentru a facilita proiectele transnaționale și instituirea unei culturi a
investițiilor pe termen lung în întreaga UE;
4. subliniază că investițiile pe termen lung trebuie să fie în conformitate cu obiectivele
definite în Strategia Europa 2020 pentru creștere, cu actualizarea politicii industriale
din 2012, cu inițiativa „O Uniune pentru inovare”, precum și cu Mecanismul pentru
interconectarea Europei;
5. subliniază că costurile în materie de educație și formare ar trebui tratate ca investiții pe
termen lung;
6. constată că măsura în care o economie poate furniza finanțare pentru investițiile pe
termen lung depinde de cererea publică și privată, ambele foarte scăzute în UE, de
cultura sa privind investițiile, precum și de abilitatea sa de a genera capacități de
finanțare și de a atrage și reține investițiile interne și străine directe;
7. subliniază că investițiile pe termen lung joacă un rol crucial în stabilizarea piețelor
financiare prin investiții contraciclice, promovând astfel o creștere economică durabilă;
8. constată că băncile din UE asigură peste 75% din finanțarea pe termen lung, ceea ce
creează o importantă dependență de această sursă de finanțare, în timp ce în SUA mai
puțin de 20% din finanțarea totală pe termen lung este asigurată de bănci, mare parte
din aceasta fiind asigurată prin piețele de capital, bine dezvoltate;
9. constată că sistemul financiar al UE va deveni mai rezistent cu o gamă mai largă de
surse și instrumente de finanțare nebancare care deservesc deponenții și nevoile de
finanțare pe termen lung ale societăților;
10. constată că, pentru a atinge obiectivele UE în domeniul climei și al energiei, alocarea
activelor trebuie orientată spre investiții ecologice pe termen lung;
11. subliniază că consolidarea fiscală constituie prioritatea pentru bugetele publice pentru a
asigura și a restabili conformitatea cu Pactul de stabilitate și de creștere și cu pachetul
privind supravegherea și monitorizarea bugetare; sprijină, prin urmare, inițiativa de
consolidare a investițiilor private în finanțarea pe termen lung;
Obstacole în calea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii
122
12. constată că finanțarea publică este limitată din cauza creșterii economice reduse, a unei
gestiuni deficitare a banilor publici și a acordării de ajutoare de stat pentru salvarea
instituțiilor financiare;
13. constată că anumite țări se confruntă cu obstacole importante în accesul la piețele de
capital, ba chiar își văd refuzat accesul la acestea din cauza nivelurilor excesive ale
datoriilor acumulate în ultimii ani, deși piețele de capital au fost principala cauză a
crizei recente; constată, de asemenea, că accesul la capital pentru IMM-uri este
considerabil îngreunat în multe state membre, întrucât băncile comerciale pun la
dispoziție credite doar în condiții foarte restrictive;
14. constată că o serie de investitori din sectorul bancar și cel al asigurărilor trebuie să își
adapteze modelele de afaceri la cerințe de reglementare mai stricte și în continuă
schimbare; subliniază că aceste cerințe ar trebui să consolideze finanțarea economiei
reale și că ar trebui să contribuie la obiectivele globale ale UE privind o economie
durabilă, favorabilă incluziunii și inteligentă;
15. constată că investitorii pot fi, de asemenea, descurajați să investească în anumite
sectoare, având în vedere riscul unor modificări de reglementare care pot afecta
semnificativ economia unui proiect;
16. invită Comisia ca, în cooperare cu Comitetul european pentru risc sistemic, să evalueze
riscurile sistemice la adresa piețelor de capital și a societății în ansamblu ca urmare a
excesului de active de carbon „de nears”; solicită Comisiei să raporteze cu privire la
evaluarea respectivă ca măsură ulterioară Cărții sale verzi;
17. constată că actualele coduri ale falimentului din UE sunt fragmentate și că, în anumite
cazuri, pot să descurajeze investițiile transfrontaliere și să restricționeze capacitatea
investitorilor de a-și recupera capitalul în cazul în care un proiect eșuează; avertizează
că trebuie evitată o uniformizare la un nivel inferior în ceea ce privește protecția
investitorilor; recunoaște că dispozițiile privind falimentul reprezintă o competență a
statelor membre;
Mecanisme de finanțare alternativă
18. constată că băncile comerciale vor constitui, probabil, și în viitor o sursă principală de
finanțare și că este deosebit de important ca statele membre să identifice noi surse care
să vină în completarea mecanismelor tradiționale, pentru a acoperi decalajul de
finanțare, asigurând totodată un cadru adecvat de reglementare și supraveghere adaptat
la nevoile economiei reale; regretă că, în ultimii 20 de ani, numărul ofertelor publice a
fost în scădere în UE, afectând creșterea, crearea de locuri de muncă, inovarea și
stabilitatea; constată că IMM-urile cotate sunt responsabile pentru o parte semnificativă
din totalul locurilor de muncă create în UE și regretă consecințele negative ale limitării
capitalului acestor întreprinderi în timp ce cresc;
19. propune să fie analizată crearea unei secțiuni de investiții în cadrul bugetului UE;
20. salută propunerea legislativă a Comisiei privind fondurile de investiții pe termen lung;
constată că, potrivit caracteristicilor vizate, acestea vor fi destinate mai ales
investitorilor instituționali; subliniază că și cadrul UE pentru fonduri de investiții
alternative, fonduri de capital de risc și fonduri de investiții sociale prevede modele de
123
instrumente adecvate de investiții;
21. subliniază rolul consolidat al noilor instrumente financiare inovatoare în cadrul tuturor
domeniilor de activitate și în ansamblul finanțării acoperite de fondurile europene
structurale și de investiții; subliniază că rolul investițiilor financiare în cadrul politicii
de coeziune este în creștere, având în vedere disponibilitatea precară a creditelor pentru
investiții în economia reală; invită Comisia să garanteze claritatea și transparența
juridică a noilor instrumente financiare disponibile pe piață și să stabilească legături
mai ferme cu opțiunile de creditare ale Băncii Europene de Investiții (BEI);
22. invită Comisia să propună un cadru european consolidat pentru fondurile de investiții
mai puțin lichide pentru a canaliza lichiditățile pe termen scurt ale gospodăriilor în
investiții pe termen lung și pentru a asigura o soluție alternativă la pensii;
23. încurajează părțile implicate în inițiativa UE-BEI de emitere de obligațiuni pentru
finanțarea de proiecte să continue eforturile în vederea dezvoltării sale, pentru a crește
astfel finanțarea marilor proiecte europene de infrastructură în domeniul transporturilor,
al energiei și al tehnologiei informației; invită statele membre să elaboreze inițiative
naționale de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, cu mecanisme de
garantare subiacente; reamintește că garanții publice ar trebui acordate doar în condiții
stricte care vizează furnizarea adecvată a bunurilor publice;
24. consideră că parteneriatele public-private (PPP) pot reprezenta o metodă eficace și
rentabilă de facilitare a colaborării între sectorul public și cel privat pentru anumite
investiții, mai ales în proiectele de infrastructură; constată că este absolut necesar un
nivel înalt de expertiză pentru a permite efectuarea corectă a selecției, a evaluării, a
elaborării și a planificării pe termen lung, precum și instituirea mecanismelor de
finanțare ale unor astfel de proiecte;
25. consideră că investitorii pe termen lung (băncile de dezvoltare naționale, regionale sau
multilaterale și instituțiile financiare publice) constituie instrumente puternice de
stimulare a investițiilor private pentru a permite IMM-urilor să aibă acces la finanțare și
a cataliza finanțarea pe termen lung pentru întreprinderile de interes public general și de
importanță strategică, și anume cele care ar conferi valoare adăugată obiectivelor
politicii publice asociate cu creșterea economică, coeziunea socială și protecția
mediului; subliniază importanța responsabilității, a transparenței și a proprietății
democratice în cazul obiectivelor dezirabile de investiții pe termen lung și al
mecanismelor de facilitare;
26. invită Comisia să analizeze și să elaboreze, într-un document ulterior, o abordare
armonizată pentru evaluarea pe termen lung a proiectelor de interes general sprijinite cu
resurse publice, la nivel național și european;
27. invită statele membre să își creeze rețele adecvate pentru cooperare și schimburi de
informații și să instituie investitori publici pe termen lung naționali sau regionali care să
beneficieze de bunele practici deja utilizate de instituțiile cu experiență; subliniază în
această privință că astfel de bănci de dezvoltare naționale sau regionale, adesea cu o
structură cooperativă, au continuat să ofere fonduri fiabile economiilor regionale și
locale pe durata crizei actuale; invită Comisia și statele membre să își consolideze
sprijinul pentru instituțiile financiare de acest tip;
124
28. invită Comisia să analizeze modalități de sprijinire a statelor membre care necesită
asistență financiară și tehnică pentru instituirea investitorilor lor publici naționali și
regionali pe termen lung și să evalueze posibilitatea unui mecanism UE de garantare
pentru aceștia;
29. invită Comisia și statele membre să analizeze potențialul tehnicilor de agregare și de
punere în comun ca mijloace de îmbunătățire a perspectivelor pentru proiecte sociale la
scară mai mică sau alte proiecte de infrastructură, atunci când se încearcă să se atragă
investițiile necesare;
30. constată creșterea rapidă a finanțării participative și consideră că aceasta ar putea aduce
noi oportunități; subliniază totuși că protecția și transparența investitorilor trebuie
menținute;
31. consideră că investitorii instituționali – precum întreprinderile de asigurări, fondurile de
pensii, întreprinderile familiale, fondurile mutuale și fondurile de dotare – sunt furnizori
de finanțare pe termen lung adecvați și de încredere, având în vedere orizonturile
temporale mai ample ale modelelor de afaceri ale acestora; subliniază că cerințele
prudențiale și de supraveghere adecvate asociate cu acești investitori instituționali
trebuie îmbunătățite și calibrate astfel încât să promoveze investițiile pe termen lung
pentru o economie reală inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;
32. subliniază necesitatea îmbunătățirii accesului la piețele de capital prin noi surse de
finanțare precum oferte publice inițiale, finanțarea participativă, creditarea de tip peer-
to-peer și obligațiuni (garantate) sau prin noi segmente de piață; solicită UE să
inventarieze și să dezvolte inițiativele naționale de succes pentru a identifica și a
elimina obstacolele din calea ofertelor publice inițiale; sprijină introducerea categoriei
piețelor de creștere pentru IMM-uri în cadrul Directivei privind piețele instrumentelor
financiare; invită Comisia să sprijine dezvoltarea lor prin revizuirea Directivei privind
prospectul; de asemenea, invită Comisia să ia în considerare o abordare la nivelul mai
multor direcții pentru a explora mijloacele de consolidare a piețelor publice pentru
IMM-uri și modul în care directivele privind Planurile de acțiune pentru serviciile
financiare pot diversifica rezerva de investitori;
33. încurajează eforturile de reglementare care să asigure securitizarea de înaltă calitate a
activelor, cu evitarea totodată a structurilor prea complexe, a resecuritizării excesive și
a unui număr mai mare de trei tranșe; constată că rămâne loc pentru o standardizare și
transparență îmbunătățite în ceea ce privește riscurile subiacente; invită Comisia și
Banca Centrală Europeană să monitorizeze îndeaproape și să participe activ la
activitățile grupului de lucru pentru securitizare al Consiliului pentru Stabilitate
Financiară (FSB) din cadrul Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori
Mobiliare; constată că lipsește o abordare coerentă și solicită, prin urmare, elaborarea
unui cadru global de reglementare și a unei definiții pentru „securitizarea de înaltă
calitate”; consideră că securitizarea de înaltă calitate poate avea un rol util în
intermedierea financiară atât a activelor pe termen lung, cât și a activelor pe termen
scurt și poate fi benefică pentru debitorii mici și mijlocii;
34. constată că securitizarea a fost unul dintre factorii care au contribuit la criză, întrucât
responsabilitatea pe termen lung pentru riscuri a fost răspândită de-a lungul lanțului de
securitizare; solicită Comisiei, prin urmare, să continue să consolideze sistemul bancar,
inclusiv băncile cooperatiste și de economii publice, și capacitatea băncilor de a accesa
125
refinanțări pe termen lung pentru a-și acoperi investițiile pe termen lung;
35. salută operațiunile de îmbunătățire a creditării ale Fondului European de Investiții
(FEI), precum și programul-cadru pentru competitivitate și inovare, care va asigura
finanțare suplimentară pentru IMM-uri;
36. invită Comisia să reducă sarcina administrativă și de reglementare inutilă și să țină cont
în special de particularitățile IMM-urilor și ale antreprenorilor; salută adoptarea „Small
Business Act” pentru Europa și a Programului pentru competitivitatea întreprinderilor
și IMM-uri (COSME), respectiv a programului „Orizont 2020”; constată că
fragmentarea piețelor financiare se traduce printr-o finanțare a sectorului IMM-urilor
mai dificilă și mai împovărătoare;
37. recomandă ca BEI să stabilească o sucursală specială pentru finanțarea IMM-urilor, cu
condiții de creditare adaptate acestora;
38. ia act de solicitarea Comisiei de recurgere la fonduri de capital privat sau fonduri de
capital de risc, astfel cum sunt reglementate de Directiva privind administratorii
fondurilor de investiții alternative (AFIA) și Regulamentul privind fondurile europene
cu capital de risc, ca surse alternative de finanțare, mai ales în cazul întreprinderilor în
faze de început sau de creștere; constată că, în prezent, se acordă importante deduceri
fiscale pentru finanțarea datoriilor; consideră că firmele de investiții cu capital de risc
sau capital privat pot oferi un important sprijin fără caracter financiar, cum ar fi servicii
de consultanță, consiliere financiară, consiliere privind strategiile de marketing și
formare; invită Comisia, de asemenea, să evalueze rolul acestor firme în finanțarea
economiei UE; invită Comisia să depună eforturi în vederea eliminării tuturor
prejudecăților privind capitalul propriu din diversele economii naționale, din economia
europeană și din cea mondială;
Cadrul de reglementare
39. subliniază că un climat de afaceri favorabil investițiilor, cu accent pe progresul
tehnologic, este o precondiție pentru transformarea UE într-o destinație atractivă pentru
investițiile străine directe; subliniază nevoia de a încuraja libera circulație a capitalului,
atât în cadrul EU, cât și între UE și țările terțe, astfel încât UE să poată avea acces la
fondurile mondiale de investiții; constată, în această privință, în special importanța de a
se asigura că Directiva AFIA este pusă în aplicare într-un mod care să încurajeze
investițiile străine în Europa;
40. consideră că este important ca investitorii să poată alege între mai multe produse de
investiții atractive pentru a-și putea diversifica investițiile;
41. subliniază necesitatea de a elimina viziunile pe termen scurt excesive care
caracterizează comportamentul anumitor investitori și de a trece la o cultură a
investițiilor responsabile care să conducă la investiții pe termen lung în UE;
42. subliniază necesitatea de a încuraja o înțelegere comună a faptului că stabilitatea
financiară și creșterea economică nu se exclud reciproc, ci mai curând sunt
interdependente și constituie o bază importantă prin care se asigură și se consolidează
încrederea investitorilor pe termen lung;
126
43. subliniază importanța educației financiare și a înțelegerii investitorilor în stabilirea unui
culturi a investițiilor pe termen lung în UE și subliniază rolul pe care îl pot avea
reglementările UE în această privință;
44. subliniază că un cadru de reglementare solid și securitatea juridică sunt indispensabile
pentru o piață unică funcțională a serviciilor financiare; consideră că reformele actuale
și viitoare ale sistemului de reglementare ar trebui să fie evaluate cu atenție, iar
consecințele lor urmărite îndeaproape; solicită Comisiei și statelor membre să
accelereze promovarea uniunii bancare pentru a reduce fragmentarea piețelor
financiare; invită Comisia să definitiveze piața unică a serviciilor pentru realizarea
întregului său potențial;
45. solicită punerea în aplicare a unor stimulente pentru a consolida acționariatul pe termen
lung, precum drepturi de vot suplimentare în consiliile de administrație, acțiuni
suplimentare și dividende mai mari;
46. invită Comisia să evalueze cu atenție impactul cumulativ al reglementărilor financiare
deja adoptate sau în deliberare privind investițiile pe termen lung;
47. salută progresele înregistrate în cadrul negocierilor în curs de desfășurare privind
Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții; constată importanța acestor
negocieri în consolidarea politicilor și a măsurilor de creștere a investițiilor SUA-UE în
sprijinirea creării de locuri de muncă, a creșterii economice durabile și a competitivității
internaționale;
48. consideră că ar trebui inclus un studiu specific de evaluare a impactului asupra
finanțării pe termen lung în orice propunere legislativă privind reglementările relevante
în materie de servicii financiare;
49. sprijină solicitarea Comisiei către Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii
Ocupaționale de a analiza eventuala aliniere a anumitor dispoziții privind cerințele de
capital din cadrul regimului Solvabilitate II pentru evitarea posibilelor obstacole din
calea finanțării pe termen lung; invită Comisia să se consulte pe deplin asupra
alinierilor propuse și, de asemenea, să modifice legislația actuală;
50. reiterează solicitarea sa ca propunerea de regulament privind cerințele prudențiale
pentru instituțiile de credit și societățile de investiții să atribuie o ponderare adecvată la
risc expunerilor complet garantate prin ipoteci asupra proiectelor de infrastructură
esențială în domeniul transporturilor, al energiei și al comunicațiilor; consideră că
legislația viitoare ar trebui să țină seama de cerințele investitorilor pe termen lung, să
evalueze riscul activelor financiare prin includerea naturii și a duratei elementelor de
pasiv și să recunoască efectul pozitiv al unor elemente de pasiv stabile;
51. încurajează Comisia să urmărească intensificarea cooperării internaționale și a
convergenței în domeniul finanțării pe termen lung, printr-un dialog mondial atât la
nivelul G20, cât și la nivelul FSB;
52. consideră că investițiile în active pe termen lung necesită cunoștințe temeinice și
evaluarea riscurilor pe termen lung asociate acestora; subliniază, prin urmare, că
investitorii trebuie să dezvolte o expertiză puternică și o bună gestionare a riscurilor
pentru a proteja angajamentele pe termen lung;
127
53. consideră că principii contabile solide conforme obiectivelor pe termen lung aplicabile
investitorilor instituționali, cum ar fi trecerea la o economie favorabilă climei, pot
îmbunătăți transparența și coerența informațiilor financiare și ar trebui să reflecte
sistematic abordarea economică utilizată de investitorii pe termen lung; subliniază
totuși că punerea în aplicare a acestor principii de contabilitate nu trebuie să aibă ca
efect crearea de stimulente pentru strategiile prociclice; îndeamnă Comitetul pentru
Standarde Internaționale de Contabilitate să ia în considerare riscul de prociclicitate la
revizuirea practicilor de marcare la piață și de marcare la model și să recunoască
importanța esențială a prudenței la revizuirea cadrului său conceptual; consideră că
dezvăluirea de informații nefinanciare clare și standardizate privind marile întreprinderi
poate spori transparența și încuraja un climat mai favorabil investitorilor;
54. încurajează Comisia să urmărească îndeaproape activitatea G20 privind propunerile de
creare a unui cadru de investiții multilateral care să stabilească standarde minime și să
modifice anumite reglementări privind investițiile pe termen lung și norme privind
contabilizarea la valoare justă pentru a aborda fluctuațiile și volatilitatea pe termen
scurt și, în consecință, pentru a încuraja investițiile transfrontaliere;
55. consideră că un mediu fiscal fiabil, care să nu impieteze asupra investițiilor pe termen
lung, este absolut necesar; constată că anumite stimulente și concesii fiscale pot fi
foarte importante în sprijinirea investițiilor; încurajează schimbul de bune practici și
subliniază că piața internă necesită transparență și o mai bună coordonare a politicilor
fiscale naționale, pentru încurajarea investițiilor între statele membre și pentru evitarea
dublei impuneri sau a dublei neimpuneri; încurajează statele membre și Comisia să
evalueze posibilitatea impozitării avantajoase a profiturilor provenite din proiectele
durabile de infrastructură sau a acordării altor stimulente și concesii fiscale pentru a
promova investițiile pe termen lung;
56. invită statele membre, în colaborare cu autoritățile locale și regionale, să își revizuiască
instrumentele de planificare a bugetului și să elaboreze și să publice propriile planuri
naționale de infrastructură pentru a asigura investitorilor și altor părți interesate
informații detaliate și pentru a le permite o mai mare certitudine și o planificare
prospectivă în legătură cu proiectele viitoare; invită Comisia să sprijine statele membre
să dezvolte o metodă de standardizare a datelor proiectelor de infrastructură și să le
pună la dispoziție prin intermediul unui depozit central de date;
57. consideră că un cadru de reglementare sectorial stabil este indispensabil concesionarilor
de infrastructuri mari de transport finanțate fără fonduri publice, cu scopul de a le
permite, prin intermediul unor norme de tarifare adecvate, accesul la finanțările
necesare, recuperarea costurilor pe termen lung, precum și o rentabilitate suficientă a
investiției;
58. invită Comisia să evalueze impactul stimulentelor fiscale utilizate de statele membre
pentru finanțarea pe termen lung și tranziția energetică și să identifice cele mai bune
practici pentru a face distincția între costuri de capital mai mici pentru investiții
ecologice și costuri de capital mai mari pentru investiții în proiecte incompatibile cu
trecerea la furnizarea unei energii durabile;
59. solicită ca IMM-urile să beneficieze de acces prioritar la fondurile europene de
investiții pe termen lung, având în vedere că ele stau la baza creșterii economice și a
creării de locuri de muncă în UE; consideră că acest acces ar trebui însoțit de o
128
simplificare a procedurilor de aplicare; subliniază importanța de a asigura
întreprinderilor un acces mai simplu la finanțare pe durata întregului lor ciclu de viață
pentru a crea și menține locuri de muncă durabile și de calitate;
60. solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze fondurile de pensii să adopte decizii
responsabile din punct de vedere social în materie de investiții, care respectă normele
internaționale și ale UE în materie de drepturile omului, normele sociale și de mediu,
inclusiv orientările și principiile OCDE și ale ONU în aceste domenii; reamintește
faptul că intenția Comisiei de a revizui Directiva privind activitățile și supravegherea
instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (Directiva IORP) nu trebuie să
descurajeze finanțările durabile pe termen lung;
61. subliniază nevoia unei mai bune reglementări și supravegheri financiare pentru
protejarea lucrătorilor, a contribuabililor și a economiei reale împotriva viitoarelor
disfuncționalități ale pieței;
62. invită Comisia să își intensifice comunicarea și interacțiunea cu BEI în ceea ce privește
conceperea de împrumuturi adaptate și de sisteme de garantare; încurajează BEI să
colaboreze îndeaproape cu statele membre și cu regiunile în ceea ce privește
implementarea de către acestea a instrumentelor financiare noi și inovatoare puse la
dispoziție de fondurile structurale și de investiții europene și să continue să sprijine
strategia lor de investiții care vizează sectorul economiei sociale; de asemenea, invită
BEI să analizeze posibilitatea introducerii unui grad mai mare de flexibilitate la
stabilirea volumului și condițiilor aferente acestor împrumuturi adaptate și altor sisteme
conexe, astfel încât acestea să fie cât mai compatibile cu instrumentele financiare puse
la dispoziție prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene, mai ales în
cazurile referitoare la finanțarea corespunzătoare a tinerilor antreprenori și a
întreprinderilor sociale;
o
o o
63. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului,
Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
129
P7_TA-PROV(2014)0164
SOLVIT
Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitor la SOLVIT
(2013/2154(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere Recomandarea 2013/461/UE a Comisiei din 17 septembrie 2013
privind principiile care guvernează SOLVIT26
,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2013 intitulată „Consolidarea
participării întreprinderilor și cetățenilor în cadrul pieței unice europene: plan de
acțiune pentru dinamizarea portalului «Europa ta», în cooperare cu statele membre”
(COM(2013)0636),
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2012
intitulat „Reinforcing effective problem-solving in the Single Market – Unlocking
SOLVIT's full potential at the occasion of its 10th anniversary” (Consolidarea
soluționării eficiente a problemelor pe piața unică – Deblocarea întregului potențial al
SOLVIT cu ocazia celei de a 10-a aniversări a rețelei) (SWD(2012)0033),
– având în vedere primul raport al Comisiei din 28 noiembrie 2012 privind „Situația
integrării pieței unice în 2013 - Contribuție la Analiza anuală a creșterii 2013”
(COM(2012)0752),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2012 intitulată „O guvernanță mai
bună pentru piața unică” (COM(2012)0259),
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2012
intitulat „Making the Single Market Deliver – Annual Governance check-up 2011”
(Asigurarea funcționării pieței unice - Bilanț anual de guvernanță pentru 2011)
(SWD(2012)0025),
– având în vedere Tabloul de bord online al pieței unice publicat la 4 iulie 2013,
– având în vedere studiul „Ghișeul unic european” din iulie 2013, solicitat de Comisia
pentru piața internă și protecția consumatorilor din cadrul Parlamentului,
– având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 referitoare la guvernanța pieței
unice27
,
– având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la Actul privind piața unică:
următoarele etape în direcția creșterii28
,
– având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la guvernanță și parteneriat
26
JO L 249, 19.9.2013, p. 10. 27
Texte adoptate, P7_TA(2013)0054. 28
JO C 332 E, 15.11.2013, p. 72.
130
în cadrul pieței unice29
,
– având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la SOLVIT30
,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și
avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0059/2014),
A. întrucât drepturile cetățenilor și ale întreprinderilor în cadrul pieței interne trebuie să fie
exercitate în mod eficace, iar legislația UE care garantează aceste drepturi trebuie să fie
pusă în aplicare în mod eficient pentru a se garanta faptul că cetățenii și întreprinderile
profită de potențialul pieței unice;
B. întrucât informarea cetățenilor cu privire la drepturile lor și facilitarea exercitării
acestor drepturi contribuie la îmbunătățirea funcționării pieței unice;
C. întrucât SOLVIT tratează, în prezent, aproximativ 1 300 de cazuri pe an și este în
măsură să ofere soluții pentru aproximativ 90% din clienții săi în termenul-limită de 70
de zile;
D. întrucât interesul cetățenilor față de portalul „Europa ta” crește în mod rapid, la fel ca
utilizarea acestui portal, și întrucât, potrivit Tabloului de bord online al pieței unice, în
2012 portalul a fost accesat de peste 11 000 de vizitatori în fiecare zi, față de 6 500 de
vizitatori cu un an în urmă;
E. întrucât a solicitat în mod repetat ca rețeaua SOLVIT să fie consolidată în continuare și
să se adopte măsuri pentru a pune la dispoziția publicului informații mai detaliate și mai
fiabile în legătură cu drepturile de care beneficiază în UE;
F. întrucât SOLVIT joacă un rol important ca instrument-cheie pentru soluționarea
problemelor și, prin urmare, ca mijloc de asigurare a unui nivel mai ridicat de
respectare a legislației Uniunii în ceea ce privește piața unică; întrucât, în ciuda acestui
fapt, utilizarea SOLVIT este în continuare insuficientă și acest instrument nu și-a
valorificat pe deplin potențialul;
G. întrucât, dacă se folosește la capacitatea sa maximă, sistemul SOLVIT poate deveni în
multe domenii o modalitate utilă de a preveni utilizarea excesivă a sistemelor judiciare,
care pot fi extrem de complicate și care îngreunează soluționarea problemelor
cetățenilor și ale întreprinderilor;
H. întrucât, potrivit studiului comandat de Comisia IMCO, intitulat „Ghișeul unic
european”, deși cetățenii și întreprinderile din UE au acces la o gamă largă de
informații, modalități de consiliere și asistență online, nivelul lor de informare cu
privire la aceste servicii este foarte scăzut, în condițiile în care 91,6% din persoanele
care au participat la sondaj nu aveau cunoștință de niciun serviciu online la care ar
putea recurge pentru a semnala probleme legate de piața unică;
I. întrucât eficiența asistenței oferite prin sistemul SOLVIT depinde în mare măsură de
29
JO C 296 E, 2.10.2012, p. 51. 30
JO C 349 E, 22.12.2010, p. 10.
131
nivelul de pregătire a personalului;
J. întrucât ar trebui depuse mai multe eforturi în vederea unei mai bune integrări a
SOLVIT în gama de servicii de asistență și de instrumente de punere în aplicare
existente la nivel național și la nivelul Uniunii;
K. întrucât, pentru a putea identifica în mod corect problemele atunci când acestea apar și
a le putea soluționa, cetățenii și întreprinderile trebuie să își cunoască drepturile în
cadrul pieței unice și întrucât este necesar să se depună eforturi suplimentare pentru a
spori nivelul de sensibilizare cu privire la aceste drepturi,
Introducere: utilizarea efectivă a drepturilor și oportunităților în cadrul pieței unice
1. reiterează faptul că potențialul pieței unice poate fi valorificat numai dacă
întreprinderile și cetățenii cunosc drepturile și oportunitățile care li se oferă și sunt în
măsură să le pună în practică în mod efectiv; reamintește că aceste obiective pot fi
îndeplinite doar dacă statele membre asigură punerea în aplicare efectivă a legislației
referitoare la piața unică și dacă se pun la dispoziție informații de bună calitate și
mecanisme eficiente de soluționare a problemelor;
2. subliniază că multe dintre problemele pieței unice au drept cauză suprareglementarea,
punerea în aplicare cu întârziere sau în mod incorect a legislației de către unul sau mai
multe state membre sau normele naționale care sunt în contradicție cu legislația
Uniunii; îndeamnă cu fermitate Comisia, în acest sens, să facă presiuni asupra statelor
membre care nu respectă normele referitoare la piața unică;
3. subliniază faptul că multe dintre problemele legate de punerea în aplicare a normelor
referitoare la piața unică sunt detectate prin intermediul rețelei SOLVIT și salută
contribuția SOLVIT la impunerea unor modificări administrative și normative pentru a
remedia aceste probleme; îndeamnă Consiliul să stabilească măsuri pentru a îmbunătăți
sarcinile administrațiilor publice în vederea consolidării cooperării dintre autoritățile
naționale și Comisie;
4. subliniază necesitatea ca SOLVIT să dispună de mecanisme eficiente de alertare a
Comisiei în legătură cu problemele identificate de rețea referitoare la piața unică,
rezultate din cauza neaplicării legislației UE;
5. subliniază faptul că transpunerea și punerea în aplicare adecvată, precum și respectarea
legislației referitoare la piața unică sunt extrem de importante pentru consumatorii și
întreprinderile europene și, prin urmare, pentru economie în ansamblu și pentru
încrederea cetățenilor în funcționarea pieței unice; relevă, de asemenea, obligațiile
juridice ale statelor membre în acest sens;
6. își reiterează solicitarea privind dezvoltarea în continuare a procedurilor aplicabile de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor, inclusiv prin asigurarea unei puneri în aplicare
mai stricte a procedurilor respective în cazul în care sunt încălcate prevederile dreptului
Uniunii în ceea ce privește piața unică, precum și prin introducerea unor proceduri mai
rapide;
7. subliniază, în plus, că este important să se depună toate eforturile pentru a asigura
faptul că problemele legate de punerea în aplicare a legislației sunt prevenite, depistate
132
și soluționate înainte ca inițierea unor proceduri formale de constatare a neîndeplinirii
obligațiilor să fie necesară;
8. subliniază că este necesar să se aplice principiul toleranței zero pentru nerespectarea
Directivei privind serviciile și să se folosească evaluarea inter pares în ceea ce privește
punerea în aplicare și transpunerea acesteia, ca metode de asigurare a punerii în aplicare
efective a legislației privind piața unică;
SOLVIT: asistență pentru persoanele fizice și întreprinderi în vederea soluționării
problemelor
9. salută noua Recomandare a Comisiei privind principiile care guvernează SOLVIT, care
pune bazele instituirii noului instrument SOLVIT 2.0;
10. remarcă faptul că rețeaua SOLVIT a obținut rezultate tangibile și și-a demonstrat
utilitatea; constată totuși că există în continuare numeroase posibilități de îmbunătățire,
în special în ceea ce privește soluționarea litigiilor comerciale și perioada necesară
pentru a răspunde solicitărilor de informații;
11. salută eforturile Comisiei de a îmbunătăți în continuare activitatea eficientă a rețelei
SOLVIT în ceea ce privește soluționarea informală și rapidă a litigiilor transfrontaliere
legate de piața internă - un instrument de tratare a aplicării necorespunzătoare în urma
transpunerii - cu ajutorul unor proceduri cât mai accesibile cetățenilor și sugerează ca
statele membre să coopereze îndeaproape cu Comisia pentru a îmbunătăți sistemul
SOLVIT, astfel încât acesta să devină un serviciu gratuit și ușor de utilizat;
12. consideră că activitatea centrelor SOLVIT ar trebui să fie îmbunătățită în mod constant,
în special în ceea ce privește cazurile legate de asigurările sociale, și încurajează o mai
bună coordonare a sistemelor naționale de asigurări sociale;
13. solicită acordarea unei atenții deosebite tuturor problemelor de drept al muncii cu
caracter transfrontalier, precum și aspectelor referitoare la drepturile sociale și la
egalitatea de tratament, cu un accent deosebit pe chestiunile referitoare la pensii,
lucrătorii din Uniunea Europeană și lucrătorii detașați;
14. subliniază în special importanța rețelei SOLVIT pentru lucrătorii migranți în ceea ce
privește chestiunile referitoare la egalitatea de tratament și la soluționarea problemelor
transfrontaliere;
15. constată că marea majoritate a clienților SOLVIT sunt cetățeni; subliniază necesitatea
de a valorifica pe deplin potențialul considerabil al SOLVIT în calitate de instrument de
soluționare a problemelor pentru întreprinderi; subliniază faptul că trebuie să se depună
mai multe eforturi, în special în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, pentru a spori
nivelul de sensibilizare a întreprinderilor în legătură cu SOLVIT, pentru a asigura
informarea acestora în legătură cu posibilitățile sale și pentru a le permite să utilizeze
mai eficient acest instrument; salută recenta actualizare a portalului „Europa ta” pentru
întreprinderi, ceea ce reprezintă o evoluție pozitivă în această direcție;
16. solicită să fie îmbunătățite activitățile de relații cu publicul ale SOLVIT pentru a spori
în mod semnificativ gradul de cunoaștere a acestei rețele; invită statele membre,
Comisia și deputații în Parlamentul European, în circumscripțiile lor, să întreprindă
133
campanii de sensibilizare prin care să promoveze rolul portalului „Europa ta” și al
SOLVIT; subliniază faptul că statele membre pot promova SOLVIT suplimentar la
nivel regional, deși toate cazurile trebuie tratate la nivel național;
17. atrage atenția asupra faptului că SOLVIT primește încă un volum ridicat de cazuri care
nu intră în sfera sa de competență și că acest lucru încetinește tratarea reclamațiilor care
îi sunt trimise; prin urmare, subliniază necesitatea ca sfera de competență a SOLVIT să
fie mai bine explicată cetățenilor și întreprinderilor;
18. invită statele membre să garanteze faptul că se pun la dispoziție resurse adecvate pentru
a menține rețeaua SOLVIT, făcând trimitere la condițiile de organizare a centrelor
SOLVIT prevăzute de Recomandarea Comisiei din 17 septembrie 2013;
19. subliniază importanța menținerii calității serviciului oferit de SOLVIT în ciuda
restricțiilor bugetare și a resurselor umane limitate; relevă că este important să se
garanteze faptul că centrele SOLVIT dispun de personal suficient și bine pregătit, care
deține competențe adecvate în domeniul juridic și cunoaște limbile pertinente ale
Uniunii, și că personalului i se oferă o formare adecvată pentru a-i îmbunătăți în
permanență competențele și cunoștințele;
20. subliniază faptul că este important ca centrele SOLVIT din diferitele state membre să
ofere un nivel similar al serviciilor, întrucât acest lucru este esențial pentru soluționarea
eficientă a problemelor;
21. subliniază importanța unor soluții rapide la problemele care necesită numai clarificarea
legislației Uniunii și comunicarea adecvată cu solicitanții implicați în cazuri
complicate;
22. solicită să se asigure o mai bună coordonare cu alte proceduri de tratare a plângerilor, în
special cu instrumentul „EU Pilot”;
23. subliniază faptul că este important ca activitatea SOLVIT să fie orientată către tratarea
unui număr mai mare de cazuri ale întreprinderilor; observă că, pentru a realiza acest
lucru, este necesară o informare pe scară mai largă în rândul întreprinderilor cu privire
la SOLVIT, o cooperare mai strânsă între SOLVIT și asociațiile întreprinderilor
europene și naționale, de exemplu sub forma unui grup de lucru în care să se reunească
centrele SOLVIT și asociațiile de întreprinderi, și o mai mare disponibilitate a unora
dintre centrele SOLVIT de a accepta cazuri mai complexe;
24. regretă faptul că numeroase cazuri care privesc întreprinderile și care ar putea fi tratate
de SOLVIT sunt respinse pe motiv că sunt prea complexe; este de părere că, dacă
anumite centre SOLVIT consideră că respectivele cazuri legate de întreprinderi sunt
prea complexe pentru a fi acceptate, acest lucru constituie o problemă care trebuie
soluționată local, în cadrul centrelor SOLVIT în cauză;
25. subliniază importanța asigurării de către Comisie a unei asistențe informale în tratarea
cazurilor, inclusiv a consilierii juridice informale în cazurile complexe; invită centrele
SOLVIT să recurgă la această asistență;
26. subliniază importanța schimbului de informații între centrele SOLVIT și recomandă ca
statele membre să depună eforturi pentru a îmbunătăți cooperarea dintre aceste centre;
134
încurajează centrele SOLVIT din întreaga Uniune să inițieze schimburi de bune practici
mai detaliate și mai semnificative și subliniază importanța acestor schimburi dintre
centrele SOLVIT legate de punerea în practică și promovarea serviciilor acordate;
27. salută clarificările prezentate în Recomandarea Comisiei 2013/461/UE în ceea ce
privește mandatul SOLVIT în cazurile în care reglementările naționale sunt în
contradicție cu legislația Uniunii (cunoscute și drept cazuri structurale); salută preluarea
cazurilor respective de către anumite centre SOLVIT; invită toate centrele SOLVIT să
asigure o asistență eficace ori de câte ori apar astfel de probleme structurale, inclusiv
prin contribuția lor la identificarea potențialelor probleme create de legislația națională
propusă;
28. invită centrele SOLVIT să acționeze mai ferm și mai eficient atunci când răspund la
plângeri și, în special, când tratează cazuri mai complexe;
29. subliniază că este important ca între petenți, centrele SOLVIT implicate și Comisie să
existe o comunicare și o colaborare strânsă pe parcursul procedurii; remarcă faptul că,
în numeroase cazuri, petenții nu sunt consultați pe parcursul procedurii, ci intră în
contact cu centrele SOLVIT doar în momentul depunerii plângerii și la finalizarea
cazului;
30. consideră că ar trebui să existe o cooperare mai strânsă între toate nivelurile de
administrație din statele membre și SOLVIT;
31. salută în special protecția datelor cu caracter personal de care au dat dovadă centrele
SOLVIT și solicită ca protecția asigurată să fie monitorizată în permanență, iar atunci
când este cazul, să fie intensificată în vederea respectării cerințelor utilizatori legate de
protecția datelor;
32. subliniază faptul că este important să se sporească vizibilitatea rețelei SOLVIT și
nivelul de informare a publicului cu privire la aceasta, precum și apropierea acestui
serviciu de cetățenii care nu cunosc despre existența rețelei; invită statele membre și
Comisia să asigure acces egal la centrele SOLVIT și la portalurile online, de exemplu
pentru persoanele cu handicap sau pentru persoanele în vârstă, precum și să dezvolte
toate opțiunile posibile pentru a stabili contacte între utilizatori și centrele SOLVIT în
acest context; ia act de propunerea de directivă prezentată de Comisie privind
accesibilitatea site-urilor de internet ale organismelor din sectorul public
(COM(2012)0721);
33. subliniază necesitatea de a conecta și integra portalurile SOLVIT cu alți actori și
platforme pertinente pentru a spori accesibilitatea și vizibilitatea pentru toți utilizatorii;
invită statele membre să coopereze strâns cu Comisia pentru a îmbunătăți sistemul
SOLVIT prin asigurarea unei abordări coerente pe tot teritoriul UE și prin
îmbunătățirea vizibilității acestuia; consideră că paginile de internet pertinente ale
instituțiilor europene ar trebui să includă un link către site-ul „Europa ta”;
34. subliniază importanța difuzării informațiilor referitoare la baza de date a cazurilor
SOLVIT și salută recomandarea Comisiei referitoare la necesitatea de a oferi, pentru
cazurile care nu pot fi tratate de SOLVIT, informații cu privire la rețelele alternative de
soluționare a problemelor sau la surse de informare, inclusiv la alte căi de atac posibile,
atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii;
135
35. încurajează centrele SOLVIT să fie proactive stabilind din proprie inițiativă contacte cu
cetățenii, întreprinderile și cu parlamentele naționale;
36. salută Tabloul de bord online al pieței unice, care prezintă informații referitoare la
performanța statelor membre în legătură cu rețeaua SOLVIT și cu portalul „Europa ta”,
precum și informații referitoare la performanța acestora în ceea ce privește legislația
UE care este pertinentă pentru funcționarea pieței unice;
37. solicită Comisiei și statelor membre să adopte noi măsuri pentru a disemina în rândul
cetățenilor, al întreprinderilor și al antreprenorilor informații cu privire la
disponibilitatea acestor instrumente, utilizând toate mijloacele de comunicare în masă,
inclusiv internetul, pentru a se asigura că informațiile ajung la un număr cât mai mare
de cetățeni și întreprinderi; invită statele membre să organizeze campanii de informare
orientate către grupuri specifice, inclusiv către întreprinderi - în special către
întreprinderile mici și mijlocii;
38. invită Comisia să continue să monitorizeze, în cadrul raportului anual cu privire la
integrarea pieței unice, performanța mecanismelor Uniunii de soluționare a
problemelor, în special a SOLVIT, ca o componentă a Analizei anuale a creșterii; își
reiterează, de asemenea, solicitarea adresată Comisiei de a consolida guvernarea pieței
unice prin instituirea unui pilon specific dedicat semestrului european, inclusiv prin
elaborarea unor recomandări specifice fiecărei țări;
39. își menține în continuare angajamentul de a monitoriza îndeaproape evoluția SOLVIT;
îndeamnă Comisia să instituie obiective măsurabile care să permită urmărirea evoluției
dorite a SOLVIT; încurajează statele membre să își stabilească propriile obiective
măsurabile și termene pentru dezvoltarea sistemului de tratare a cazurilor în centrele
SOLVIT locale; consideră în acest sens că, pentru a monitoriza evoluția, s-ar justifica
separarea cazurilor care vizează cetățenii de cele care vizează întreprinderile; consideră
că, dacă aceste obiective nu sunt atinse, ar trebui să se reanalizeze posibilitatea
înlocuirii procedurii informale cu un act legislativ, având în vedere mecanismele
existente precum cele prevăzute de Directiva 2013/11/UE privind soluționarea
alternativă a litigiilor și de Regulamentul (UE) nr. 524/2013 privind soluționarea online
a litigiilor; îndeamnă Consiliul să urmeze obiectivele Parlamentului în acest sens; invită
Comisia și statele membre să monitorizeze îndeaproape, în cadrul semestrului
european, progresul realizat în îndeplinirea acestor obiective SOLVIT la nivel european
și național;
„Europa ta”: asigurarea unei reacții mai pertinente la nevoile cetățenilor și ale
întreprinderilor
40. ia act de creșterea continuă a gradului de utilizare a portalului „Europa ta”;
41. încurajează Comisia și statele membre să facă o deosebire clară între programele
„Europa ta” și SOLVIT în coordonarea campaniilor de sporire a vizibilității acestora;
42. salută obiectivele stabilite în planul de acțiune „Europa ta”, și anume finalizarea
prezentării de informații practice și de bună calitate cu privire la drepturile de pe piața
unică a UE, sporirea gradului de cunoaștere a portalului „Europa ta” și punerea în
practică a unui parteneriat strâns între Comisie și statele membre;
136
43. încurajează Comisia să întreprindă măsuri mai eficace pentru poziționarea portalului
„Europa ta” ca instrument destinat întreprinderilor și să sporească vizibilitatea acestuia,
inclusiv prin utilizarea mai amplă a rețelelor de socializare; consideră că prin
intermediul unor măsuri de branding și cu implicarea SOLVIT, portalul „Europa ta” ar
trebui să devină punctul unic de acces pentru consumatorii și întreprinderile europene
în cazul în care acestea se confruntă cu probleme sau caută informații; consideră că un
astfel de punct unic de acces ar putea servi ca punct de referință pentru cetățeni și
întreprinderi și le-ar putea facilita acestora accesul la diferite instrumente de informare
și la mecanisme specializate de soluționare a problemelor, inclusiv la SOLVIT;
44. invită Comisia să extindă sfera de interes a portalului „Europa ta” astfel încât acesta să
includă toate drepturile, obligațiile și oportunitățile de pe piața unică și să îl facă cât
mai ușor de utilizat;
45. îndeamnă statele membre să furnizeze informații privind normele și procedurile
naționale care vizează drepturile la nivelul UE; invită statele membre să se asigure că
aceste informații sunt practice, nu conțin expresii de specialitate, sunt accesibile în mod
egal pentru toată lumea, sunt actualizate și disponibile în limbile pertinente și să asigure
legătura între portalurile lor naționale (instrumentele de e-guvernare) și „Europa ta”;
o
o o
46. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului,
Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.
137
P7_TA-PROV(2014)0165
Ordinul european de anchetă ***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la
proiectul de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul
european de anchetă în materie penală (09288/2010 – C7-0185/2010 – 2010/0817(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere inițiativa unui grup de state membre prezentată Parlamentului
European și Consiliului (09288/2010),
– având în vedere articolul 76 litera (b) și articolul 82 alineatul (1) litera (a) din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora i-a fost prezentat proiectul de
act (C7-0185/2010),
– având în vedere articolul 294 alineatele (3) și (15) din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene,
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5
decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu
articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 44 și 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-
0477/2013),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și
parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
138
P7_TC1-COD(2010)0817
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 februarie 2014 în
vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului
privind ordinul european de anchetă în materie penală
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 82
alineatul (1) litera (a),
având în vedere inițiativa Regatului ▌Belgiei, a ▌Republicii Bulgaria, a Republicii Estonia, a
Regatului Spaniei, a Republicii Austria, a Republicii Slovenia și a Regatului Suediei,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară31
,
31
Poziția Parlamentului European din 27 februarie 2014.
139
întrucât:
(1) Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi de a dezvolta un spaţiu de
libertate, securitate şi justiţie.
(2) În temeiul articolului 82 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene (TFUE), cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se
bazează pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor
judiciare, care este considerat, începând cu Consiliul European de la Tampere din
15-16 octombrie 1999, ca fiind piatra de temelie a cooperării judiciare în materie
penală în cadrul Uniunii.
(3) Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului32
a abordat necesitatea recunoaşterii
reciproce imediate a ordinelor pentru a preveni distrugerea, transformarea,
deplasarea, transferul sau înstrăinarea probelor. Cu toate acestea, deoarece
instrumentul respectiv este limitat la faza de indisponibilizare, ordinul de înghețare
trebuie să fie însoţit de o cerere separată de transfer al probelor către statul care
emite ordinul (denumit în continuare „stat emitent”), în conformitate cu normele
aplicabile asistenţei reciproce în materie penală. Aceasta rezultă într-o procedură în
două etape care îi afectează eficienţa. În plus, acest regim coexistă cu instrumentele
tradiţionale de cooperare şi, în consecinţă, este rar utilizat în practică de către
autorităţile competente.
32
Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de îngheţare a bunurilor sau a probelor (JO L 196, 2.8.2003, p. 45).
140
(4) Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului33
referitoare la mandatul european de
obținere a probelor (MEP) a fost adoptată pentru aplicarea principiului
recunoașterii reciproce în scopul obținerii de obiecte, documente și date în vederea
utilizării acestora în cadrul procedurilor în materie penală. Cu toate acestea, MEP
se aplică doar probelor deja existente şi, prin urmare, acoperă un spectru limitat de
cooperare judiciară în materie penală cu privire la probe. Din cauza domeniului de
aplicare limitat, autorităţile competente au fost libere să utilizeze fie noul regim, fie
procedurile de asistenţă judiciară reciprocă, care rămân în orice caz aplicabile
probelor care nu se încadrează în domeniul de aplicare al MEP.
(5) De la adoptarea Deciziilor-cadru 2003/577/JAI și 2008/978/JAI, a devenit evident
faptul că actualul cadru de strângere a probelor este prea fragmentat și ▌complicat.
În consecinţă, se impune o nouă abordare.
(6) În cadrul Programului de la Stockholm adoptat de Consiliul European la 10-
11 decembrie 2009, Consiliul European a considerat că ar trebui să se urmărească
instituirea unui sistem cuprinzător pentru obţinerea probelor în cazurile cu o
dimensiune transfrontalieră, pe baza principiului recunoaşterii reciproce. Consiliul
European a arătat că instrumentele existente în acest domeniu constituie un regim
fragmentar şi că este necesară o nouă abordare, bazată pe principiul recunoaşterii
reciproce, dar care să ia în considerare şi flexibilitatea sistemului tradiţional de
asistenţă judiciară reciprocă. În consecinţă, Consiliul European a solicitat un sistem
cuprinzător care să înlocuiască toate instrumentele existente în acest domeniu,
inclusiv Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului, care să includă pe cât posibil
toate tipurile de probe şi care să prevadă termene pentru aplicare şi să limiteze pe cât
posibil motivele de refuz.
33
Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2008 privind mandatul european de obținere a probelor în scopul obținerii de obiecte, documente și date în vederea utilizării acestora în cadrul procedurilor în materie penală (JO L 350, 30.12.2008, p. 72).
141
(7) Această nouă abordare este bazată pe un instrument unic numit ordinul european de
anchetă. Un ordin european de anchetă urmează să fie emis în scopul desfăşurării
uneia sau mai multor măsuri de investigare specifice în statul care execută ordinul
european de anchetă (denumit în continuare „statul executant”) în vederea strângerii
de probe. Aceasta include obţinerea de probe care sunt deja în posesia autorităţii
executante.
(8) Ordinul european de anchetă ar trebui să aibă un domeniu de aplicare orizontal şi, în
consecinţă, să se aplice ▌tuturor măsurilor de investigare destinate strângerii de
probe. Totuși, instituirea unei echipe comune de anchetă şi strângerea de probe în
cadrul unei astfel de echipe necesită norme specifice care sunt mai eficient tratate în
mod separat ▌. Prin urmare, fără a aduce atingere aplicării prezentei directive,
instrumentele existente ar trebui să se aplice în continuare acestui tip de măsură de
investigare.
(9) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice supravegherii transfrontaliere menţionate
în Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen34
.
(10) Ordinul european de anchetă ar trebui să se axeze pe măsura de investigare care
trebuie pusă în aplicare. Autoritatea emitentă este cea mai în măsură să decidă ce
măsură de investigare urmează să fie utilizată, pe baza cunoaşterii detaliilor anchetei
respective. Totuși, autoritatea executantă ar trebui, ori de câte ori este posibil, să
utilizeze un alt tip de măsură de investigare dacă măsura indicată nu există ▌în
temeiul dreptului său intern sau nu ar fi disponibilă într-o cauză internă similară.
Disponibilitatea ar trebui să se refere la cazurile în care măsura de investigare
indicată există în temeiul dreptului statului executant, dar este disponibilă în mod
legal numai în anumite situaţii, de exemplu atunci când măsura de investigare
poate fi executată doar pentru încălcări de o anumită gravitate, împotriva unor
persoane faţă de care există deja un anumit nivel de suspiciune sau cu acordul
persoanei vizate. Autoritatea executantă poate, de asemenea, să recurgă la un alt
tip de măsură de investigare atunci când aceasta ar duce la același rezultat ca
măsura de investigare indicată în ordinul european de anchetă prin ▌mijloace care
afectează mai puțin drepturile fundamentale ale persoanei în cauză.
34
Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO L 239, 22.9.2000, p. 19).
142
(11) Recurgerea la ordinul european de anchetă ar trebui să se facă atunci când
executarea unei măsuri de investigare pare proporţională, adecvată şi aplicabilă în
cazul respectiv. Autoritatea emitentă ar trebui prin urmare să determine dacă
probele solicitate sunt necesare şi proporţionale față de scopul procedurilor, dacă
măsura de investigare aleasă este necesară şi proporţională faţă de strângerea
probelor în cauză şi dacă, prin emiterea unui ordin european de anchetă, un alt
stat membru ar trebui implicat în strângerea probelor respective. Aceeași evaluare
ar trebui efectuată și în cadrul procedurii de validare, atunci când validarea
ordinului european de anchetă este necesară în temeiul prezentei directive.
Executarea unui ordin european de anchetă nu ar trebui refuzată din alte motive
decât cele menţionate în prezenta directivă. Cu toate acestea, autoritatea
executantă ar trebui să aibă dreptul de a opta pentru o măsură de investigare mai
puţin intruzivă decât cea indicată într-un ordin european de anchetă dacă aceasta
permite obţinerea unor rezultate similare.
(12) Atunci când emite un ordin european de anchetă, autoritatea emitentă ar trebui să
acorde o atenție specială asigurării respectării depline a drepturilor astfel cum
sunt consacrate la articolul 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene (denumită în continuare „Carta”). Prezumția de nevinovăție și dreptul
la apărare în cadrul procedurilor penale sunt o piatră de temelie a drepturilor
fundamentale recunoscute în Cartă în domeniul justiției penale. Orice limitare a
acestor drepturi printr-o măsură de investigare dispusă în conformitate cu
prezenta directivă ar trebui să fie în conformitate cu cerințele prevăzute la
articolul 52 din Cartă în ceea ce privește necesitatea și obiectivele de interes
general pe care ar trebui să le urmărească, în special protejarea drepturilor și
libertăților celorlalți.
(13) În vederea asigurării transmiterii ordinului european de anchetă către autoritatea
competentă a statului executant, autoritatea emitentă poate face uz de orice
mijloace posibile sau relevante de transmitere, de exemplu de sistemul securizat de
telecomunicaţii al Reţelei Judiciare Europene, Eurojust sau de orice alte canale
utilizate de autorităţile judiciare sau de aplicare a legii.
(14) Atunci când se face o declaraţie referitoare la regimul lingvistic, statele membre
sunt încurajate să includă cel puţin o limbă care este utilizată în mod obişnuit în
Uniune, alta decât limba sau limbile lor oficiale.
143
(15) Prezenta directivă ar trebui pusă în aplicare ținând cont de Directiva 2010/64/UE
a Parlamentului European și a Consiliului35
, Directiva 2012/13/UE a
Parlamentului European și a Consiliului36
și Directiva 2013/48/UE a
Parlamentului European și a Consiliului37
care se referă la drepturile procesuale
în procedurile penale .
(16) Măsurile fără caracter invaziv ar putea fi, de exemplu, acele măsuri care nu
încalcă dreptul la viață privată sau dreptul de proprietate, în funcție de dreptul
intern.
▌
(17) Principiul ne bis in idem reprezintă un principiu fundamental în dreptul Uniunii,
astfel cum a fost recunoscut de Cartă și dezvoltat de jurisprudența Curții de
Justiție a Uniunii Europene. Prin urmare, autoritatea executantă ar trebui să aibă
dreptul să refuze executarea unui ordin european de anchetă dacă executarea
acestuia ar fi contrară principiului respectiv. Având în vedere caracterul
preliminar al procedurilor care stau la baza unui ordin european de anchetă,
executarea acestuia nu ar trebui să facă obiectul unui refuz atunci când
urmărește să stabilească existența unui posibil conflict cu principiul ne bis in idem
sau când autoritatea emitentă a furnizat asigurări că probele transferate în urma
executării ordinului european de anchetă nu vor fi utilizate în scopul urmăririi
penale sau aplicării unei sancțiuni unei persoane în a cărei cauză s-a pronunţat o
hotărâre definitivă într-un alt stat membru pentru aceleaşi fapte.
35
Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, p. 1).
36 Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012
privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1). 37
Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1).
144
(18) La fel ca în cazul altor instrumente de recunoaștere reciprocă, prezenta directivă
nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și
a principiilor juridice fundamentale consacrate la articolul 6 din Tratatul privind
Uniunea Europeană (TUE) și în Cartă. Pentru a clarifica acest lucru, se introduce
o dispoziție specifică în text.
(19) Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul Uniunii se bazează
pe încredere reciprocă și pe o prezumție de respectare de către statele membre a
dreptului Uniunii și, în particular, a drepturilor fundamentale. Cu toate acestea,
această prezumție este relativă. În consecință, dacă există motive temeinice pentru
a considera că executarea unei măsuri de investigare indicată în ordinul european
de anchetă ar duce la încălcarea unui drept fundamental al persoanei în cauză și
că statul executant nu și-ar respecta obligațiile în ceea ce privește protejarea
drepturilor fundamentale recunoscute în Cartă, executarea ordinului european de
anchetă ar trebui refuzată.
(20) Ar trebui să fie posibil să se refuze un ordin european de anchetă în cazul în care
recunoașterea sau executarea acestuia în statul executant ar presupune o
încălcare a unei imunități sau a unui privilegiu în statul respectiv. Nu există o
definiţie comună a ceea ce constituie o imunitate sau un privilegiu în dreptul
Uniunii; prin urmare, definiţia exactă a acestor termeni este lăsată la latitudinea
dreptului intern, care poate include măsuri de protecţie aplicabile profesiilor
medicale şi juridice, însă nu ar trebui interpretată într-un mod care ar fi contrar
obligaţiei de eliminare a anumitor temeiuri de refuz prevăzute în Protocolul la
Convenţia privind asistenţa reciprocă în materie penală între statele membre ale
Uniunii Europene38
. Aceasta poate include, de asemenea, deşi nu sunt neapărat
considerate privilegii sau imunităţi, norme referitoare la libertatea presei şi la
libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă.
38
Protocol la Convenția cu privire la Asistență judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, elaborat de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 326, 21.11.2001, p. 2).
145
(21) Sunt necesare termene pentru a asigura cooperarea rapidă, eficientă şi consecventă
între statele membre în materie penală. Luarea deciziei privind recunoaşterea sau
executarea, precum şi executarea concretă a măsurii de investigare ar trebui să se
desfăşoare cu aceeaşi celeritate şi cu acelaşi grad de prioritate ca într-o cauză internă
similară. Ar trebui să fie prevăzute termene pentru a asigura luarea unei decizii sau
executarea în termen rezonabil sau pentru a respecta constrângeri procedurale în
statul emitent.
(22) Căile de atac disponibile împotriva unui ordin european de anchetă ar trebui să
fie cel puțin echivalente celor disponibile într-o cauză internă împotriva măsurii
de investigare respective. În conformitate cu dreptul lor intern, statele membre ar
trebui să asigure aplicabilitatea acestor căi de atac, inclusiv prin informarea
oricărei părţi interesate, în timp util, cu privire la posibilităţile de a recurge la
căile de atac respective. În cazurile în care obiecţiile împotriva ordinului european
de anchetă sunt depuse de către o parte interesată în statul executant cu privire la
motivele de fond ale emiterii ordinului european de anchetă, este recomandabil ca
informaţiile cu privire la o asemenea contestație să fie transmise autorității
emitente, iar partea interesată să fie informată în consecinţă.
(23) Cheltuielile angajate pe teritoriul statului executant pentru executarea unui ordin
european de anchetă ar trebui să fie suportate exclusiv de statul respectiv. Această
înţelegere este în conformitate cu principiul general al recunoaşterii reciproce. Cu
toate acestea, executarea unui ordin european de anchetă poate angaja costuri
excepţional de ridicate din partea statului executant. Astfel de costuri excepţional
de ridicate pot include, de exemplu, expertize complexe sau operaţiuni ample de
poliţie sau activităţi de supraveghere ample pe parcursul unei perioade
îndelungate. Acest aspect nu ar trebui să împiedice executarea unui ordin
european de anchetă, iar autoritatea emitentă şi cea executantă ar trebui să
stabilească ce costuri urmează să fie considerate excepţional de ridicate.
Chestiunea costurilor ar putea face obiectul unor consultări între statul emitent și
statul executant, cărora li se recomandă să rezolve această chestiune în etapa
consultărilor. În ultimă instanţă, autoritatea emitentă poate decide să retragă
ordinul european de anchetă sau să îl menţină, iar acea parte a costurilor care
este estimată ca excepţional de ridicată de către statul executant şi absolut
necesară în cursul procedurilor ar trebui suportată de statul emitent. Acest
146
mecanism nu ar trebui să constituie un motiv suplimentar de refuz și în nici un
caz nu ar trebui să se abuzeze de acesta într-un mod care ar amâna sau împiedica
executarea unui ordin european de anchetă.
147
(24) Ordinul european de anchetă stabilește un regim unic pentru obţinerea probelor.
Totuşi, sunt necesare norme suplimentare pentru unele tipuri de măsuri de
investigare care ar trebui indicate în ordinul european de anchetă, precum transferul
temporar al persoanelor private de libertate, audierile prin teleconferinţă sau
videoconferinţă, obţinerea de informaţii referitoare la conturile bancare sau
tranzacţiile bancare, livrările supravegheate sau investigațiile sub acoperire.
Măsurile de investigare care implică strângerea de probe în timp real, în mod
continuu şi într-o anumită perioadă de timp ar trebui incluse în ordinul european de
anchetă, dar, atunci când este necesar, între statul emitent și statul executant ar
trebui să fie convenite modalitățile practice de abordare a diferenţelor existente în
dreptul intern al statelor respective.
(25) Prezenta directivă stabileşte norme privind punerea în aplicare, în toate etapele
procedurilor penale, inclusiv în cea a procesului, a unei măsuri de investigare,
dacă este cazul cu participarea persoanei în cauză, în vederea strângerii de probe.
De exemplu, un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul
temporar al persoanei în cauză către statul emitent sau pentru desfășurarea unei
audieri prin videoconferinţă. Cu toate acestea, în cazul în care persoana
respectivă urmează să fie transferată într-un alt stat membru în scopul urmăririi
penale, inclusiv al aducerii persoanei respective în fața unei instanțe pentru a fi
judecată, ar trebui emis un mandat european de arestare, în conformitate cu
Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului39
.
39
Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).
148
(26) În vederea asigurării utilizării proporționale a unui mandat european de arestare,
autoritatea emitentă ar trebui să analizeze dacă un ordin european de anchetă ar
fi un mijloc eficace și proporțional de desfășurare a procedurilor penale.
Autoritatea emitentă ar trebui să analizeze, în special, dacă emiterea unui ordin
european de anchetă pentru audierea prin videoconferință a unei persoane
suspectate sau acuzate ar putea reprezenta o alternativă eficace.
(27) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a obține probe privind
conturile, de orice natură, deținute în orice bancă sau orice instituție financiară
nebancară, de către o persoană care face obiectul unor proceduri penale. Această
posibilitate se înţelege în general ca referindu-se nu numai la persoanele
suspectate sau acuzate, ci şi la orice altă persoană cu privire la care aceste
informaţii sunt considerate necesare de către autorităţile competente pe parcursul
desfăşurării procedurilor penale.
(28) În cazul în care în prezenta directivă se face trimitere la instituțiile financiare,
acest termen ar trebui înțeles în conformitate cu definiția relevantă de la articolul
3 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului40
.
40
Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).
149
(29) Atunci când se emite un ordin european de anchetă pentru a se obţine „detaliile”
unui anumit cont, termenul „detalii” ar trebui înțeles ca incluzând cel puţin
numele şi adresa titularului de cont, detalii privind eventualii împuterniciţi
asociaţi contului respectiv şi orice alte detalii sau documente furnizate de titularul
de cont în momentul deschiderii contului, care se află încă în posesia băncii.
(30) Posibilităţile de cooperare în temeiul prezentei directive privind interceptarea
telecomunicaţiilor nu ar trebui să se limiteze la conţinutul acestora, ci ar trebui să
vizeze, de asemenea, colectarea de date privind traficul şi localizarea asociate cu
aceste telecomunicaţii, permiţând autorităţilor competente să emită un ordin
european de anchetă în scopul obţinerii unor date mai puţin intruzive privind
telecomunicaţiile. Un ordin european de anchetă emis în vederea obţinerii de date
privind istoricul traficului şi al localizării în legătură cu telecomunicaţiile ar
trebui tratat în cadrul regimului general referitor la executarea ordinului
european de anchetă şi poate fi considerat, în funcţie de dreptul intern al statului
executant, drept o măsură de investigare cu caracter invaziv.
150
(31) Atunci când mai multe state membre sunt în măsură să acorde asistenţa tehnică
necesară, ar trebui trimis un ordin european de anchetă numai unuia dintre
aceste state, acordându-se prioritate statului membru în care se află persoana în
cauză. Statele membre în care se află subiectul interceptării şi din partea cărora
nu este necesară asistenţă tehnică în vederea realizării interceptării ar trebui să fie
înştiinţate de acest lucru în conformitate cu prezenta directivă. Cu toate acestea,
atunci când asistenţa tehnică nu poate fi primită din partea unui singur stat
membru, poate fi transmis un ordin european de anchetă către mai multe state
executante.
(32) Într-un ordin european de anchetă care conţine o cerere de interceptare a
telecomunicaţiilor, autoritatea emitentă ar trebui să pună la dispoziţia autorităţii
executante informaţii suficiente, cum ar fi detalii legate de fapta penală anchetată,
pentru a permite autorităţii executante să evalueze dacă măsura de investigare
respectivă ar fi autorizată într-o cauză internă similară.
(33) Statele membre ar trebui să acorde atenție importanței garantării faptului că
asistența tehnică poate fi asigurată de un furnizor care utilizează rețele și servicii
de telecomunicații accesibile publicului pe teritoriul statului membru vizat, pentru
a facilita cooperarea în cadrul acestui instrument în legătură cu interceptarea
legală a telecomunicațiilor.
151
(34) Având în vedere domeniul său de aplicare, prezenta directivă se referă la măsuri
provizorii numai în vederea strângerii de probe. În această privinţă, ar trebui
subliniat că orice element, inclusiv activele financiare, poate face obiectul unor
diferite măsuri provizorii în cadrul procedurilor penale, nu numai în scopul
strângerii de probe, ci şi în vederea confiscării. Distincţia dintre cele două
obiective ale măsurilor provizorii nu este întotdeauna evidentă şi scopul măsurii
provizorii se poate schimba pe parcursul anchetei. Din acest motiv, este esenţial să
se menţină o legătură facilă între diferitele instrumente aplicabile în acest
domeniu. În plus, din acelaşi motiv, decizia utilizării sau nu a unui element ca
probă şi, prin urmare, să facă obiectul unui ordin european de anchetă ar trebui
lăsate în sarcina autorităţii emitente.
▌
(35) Atunci când se face trimitere la asistența reciprocă în instrumentele internaționale
relevante, precum convențiile încheiate în cadrul Consiliului Europei, ar trebui
înțeles că prezenta directivă are prioritate față de convențiile respective pentru
statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive .
(36) Categoriile de infracțiuni enumerate în anexa D ar trebui interpretate în mod
consecvent cu interpretarea lor în cadrul instrumentelor juridice existente
referitoare la recunoașterea reciprocă.
152
(37) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor
membre și a Comisiei privind documentele explicative41
, statele membre s-au
angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere
cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei
directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În
ceea ce privește prezenta directivă, Parlamentul European și Consiliul consideră
că transmiterea unor astfel de documente este justificată.
(38) Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume recunoașterea reciprocă a
deciziilor luate în vederea obținerii de probe, nu poate fi realizat în mod satisfăcător
de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi
realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu
principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În
conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul
menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea
obiectivului menționat.
41
JO C 369, 17.12.2011, p. 14.
153
(39) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute la
articolul 6 din TUE şi în Cartă, în special la titlul VI, în dreptul internațional și
acordurile internaționale la care Uniunea sau toate statele membre sunt parte,
inclusiv Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, și în constituțiile statelor membre în domeniile lor respective de
aplicare. Nicio dispoziţie din prezenta directivă nu poate fi interpretată ca o
interdicţie de a refuza executarea unui ordin european de anchetă în cazul în care
există motive să se considere, pe baza unor elemente obiective, că respectivul ordin
european de anchetă a fost emis cu scopul de a urmări penal o persoană sau de a-i
impune sancţiuni bazate pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau
socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau
de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un
handicap vârsta sau orientarea sexuală, sau să se considere că aduce atingere situaţiei
persoanei din unul dintre aceste motive.
(40) Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter
personal este un drept fundamental. În conformitate cu articolul 8 alineatul (1)
din Cartă și articolul 16 alineatul (1) din TFUE, orice persoană are dreptul la
protecția datelor cu caracter personal care o privesc.
154
(41) Statele membre ar trebui să prevadă, în aplicarea prezentei directive, politici
transparente în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum
și exercitarea dreptului persoanei vizate de a recurge la căi de atac în vederea
protejării datelor sale cu caracter personal.
(42) Datele cu caracter personal obținute în temeiul prezentei directive ar trebui
prelucrate numai când este necesar și în mod proporțional față de scopurile
compatibile cu prevenirea, investigarea, depistarea sau urmărirea infracțiunilor
sau aplicarea sancțiunilor penale și exercitarea dreptului la apărare. Numai
persoanele autorizate ar trebui să aibă acces la informații care conțin date cu
caracter personal, care poate fi obținut prin proceduri de autentificare.
(43) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și
a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la
TFUE, Regatul Unit a notificat intenția sa de a participa la adoptarea și la aplicarea
prezentei directive.
(44) În conformitate cu articolele 1, 2 și 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind
poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și
justiție, anexat la TUE și la TFUE și fără a aduce atingere articolului 4 din
protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are
obligaţii în temeiul acesteia şi nu face obiectul aplicării sale.
(45) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei
anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive,
nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(46) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a emis un aviz la 5 octombrie 201042
în temeiul articolului 41 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al
Parlamentului European și al Consiliului43
,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
42
JO C 355, 29.12.2010, p. 1. 43
Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18
decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor
cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera
circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
155
CAPITOLUL I
ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ ▌
Articolul 1
▌ Ordinul european de anchetă
şi obligaţia de executare a acestuia
(1) Ordinul european de anchetă reprezintă o decizie judiciară emisă sau validată de o
autoritate judiciară a unui stat membru (denumit în continuare „statul emitent”)
pentru a pune în aplicare una sau mai multe măsuri de investigare specifice într-un
alt stat membru (denumit în continuare „statul executant”) în vederea obținerii de
probe în conformitate cu prezenta directivă.
Ordinul european de anchetă poate fi emis şi pentru obţinerea de probe care se
află deja în posesia autorităţilor competente ale statului executant.
(2) Statele membre execută ordinul european de anchetă pe baza principiului
recunoașterii reciproce și în conformitate cu prezenta directivă.
(3) Emiterea unui ordin european de anchetă poate fi solicitată de o persoană
suspectată sau acuzată, sau de un avocat în numele său, în cadrul drepturilor de
apărare aplicabile în conformitate cu procedura penală internă.
(4) Prezenta directivă nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor
fundamentale și a ▌principiilor juridice astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din
TUE, inclusiv dreptul la apărare al persoanelor care fac obiectul unor proceduri
penale, și nu aduce atingere obligațiilor care revin autorităților judiciare în această
privință. ▌
156
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
(a) „stat emitent” înseamnă statul membru în care este emis ordinul european de
anchetă;
(b) „stat executant” înseamnă statul membru care execută ordinul european de
anchetă, în care urmează să fie pusă în aplicare măsura de investigare;
(c) „autoritate emitentă” înseamnă:
(i) un judecător, o instanță judecătorească, un judecător de instrucție sau un
procuror competent pentru cauza vizată; sau
(ii) orice altă autoritate competentă, astfel cum este definită de către statul
emitent, care acționează, în cazul respectiv, în calitate de autoritate de anchetă
în cadrul procedurilor penale, care are competența ▌să dispună strângerea de
probe în conformitate cu dreptul intern. În plus, înainte de a fi transmis
autorităţii executante, ordinul european de anchetă este validat, după
examinarea conformităţii sale cu condiţiile pentru emiterea unui ordin
european de anchetă în temeiul prezentei directive, în special condițiile
prevăzute la articolul 6 alineatul (1), de către un judecător, o instanţă
judecătorească, un judecător de instrucţie sau un procuror din statul
emitent. În cazul în care ordinul european de anchetă a fost validat de o
autoritate judiciară, autoritatea respectivă poate fi considerată, de asemenea,
autoritate emitentă în sensul transmiterii ordinului european de anchetă;
157
(d) „autoritate executantă” înseamnă o autoritate care are competenţa de a recunoaşte
▌un ordin european de anchetă şi de a asigura executarea acestuia în conformitate
cu prezenta directivă și cu procedurile aplicabile într-o cauză internă similară.
Altfel de proceduri pot necesita o autorizare din partea unei instanțe din statul
executant, atunci când dreptul intern al acestuia prevede acest lucru.
Articolul 3
Domeniul de aplicare al ordinului european de anchetă
▌ Ordinul european de anchetă include orice măsură de investigare cu excepția ▌instituirii
unei echipe comune de anchetă și strângerii de probe în cadrul unei echipe comune de
anchetă, instituită în conformitate cu articolul 13 din Convenția cu privire la asistența
judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene44
(denumită în continuare „Convenția”) și în Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului45
, cu
excepția cazului în care scopul este aplicarea articolului 13 alineatul (8) din Convenție, și
respectiv articolului 1 alineatul (8) din Decizia-cadru.
▌
44
JO C 197, 12.7.2000, p. 3. 45
Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă (JO L 162, 20.6.2002, p. 1).
158
Articolul 4
Tipuri de proceduri pentru care poate fi emis ordinul european de anchetă
Ordinul european de anchetă poate fi emis:
(a) în cazul procedurilor penale iniţiate de către o autoritate judiciară sau care pot fi
iniţiate în faţa unei autorităţi judiciare cu privire la o infracţiune în temeiul dreptului
intern al statului emitent;
(b) în proceduri inițiate de autorități administrative sau autorități judiciare cu privire la
fapte care constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate prin
dreptul intern al statului emitent și în cazul în care decizia poate da naștere unei
acțiuni în fața unei instanțe competente în special în materie penală;
(c) în cazul procedurilor inițiate de autorități judiciare cu privire la fapte care constituie
încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate prin dreptul intern al statului
emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da naștere unei
acțiuni în fața unei instanțe competente în special în materie penală; precum și
(d) în legătură cu procedurile menţionate la literele (a) (b) și (c) care privesc infracțiuni
sau încălcări care pot angaja răspunderea unei persoane juridice sau pot conduce la
aplicarea de pedepse unei persoane juridice în statul emitent.
159
Articolul 5
Conţinutul şi forma ordinului european de anchetă
(1) Ordinul european de anchetă prezentat în formularul prevăzut în anexa A se
completează, se semnează și conținutul său se certifică pentru conformitate și
corectitudine de către autoritatea emitentă.
Ordinul european de anchetă cuprinde în special următoarele informații:
(a) date referitoare la autoritatea emitentă și, după caz, la autoritatea de
validare;
(b) obiectul și motivele ordinului european de anchetă;
(c) informațiile necesare disponibile cu privire la persoana sau persoanele în
cauză;
(d) o descriere a faptei penale care face obiectul anchetei sau al procedurilor,
precum și dispozițiile de drept penal aplicabile ale statului emitent;
(e) o descriere a măsurii sau măsurilor de investigare solicitate și a probelor
care urmează să fie obținute.
(2) Fiecare stat membru precizează limba (limbile) care, dintre limbile oficiale ale
instituțiilor Uniunii și în plus față de limba oficială (limbile oficiale) a (ale) statului
membru în cauză, poate (pot) fi utilizată (utilizate) pentru completarea sau
traducerea ordinului european de anchetă atunci când statul membru în cauză este
statul executant.
(3) Autoritatea competentă a statului emitent traduce ordinul european de anchetă
prevăzut în anexa A într-o limbă oficială a statului executant sau în orice altă
limbă indicată de statul executant în conformitate cu alineatul (2) din prezentul
articol.
160
CAPITOLUL II
PROCEDURI ȘI GARANȚII PENTRU STATUL EMITENT
Articolul 6
Condițiile pentru emiterea și transmiterea unui ordin european de anchetă
(1) Autoritatea emitentă poate emite un ordin european de anchetă numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
(a) emiterea ordinului european de anchetă este necesară şi proporţională faţă
de scopul procedurilor menționate la articolul 4, ținând cont de drepturile
persoanei suspectate sau acuzate; și
(b) măsura sau măsurile de investigare indicate în ordinul european de anchetă
ar putea fi dispuse în acelaşi condiţii într-o cauză internă similară.
(2) Condiţiile menționate la alineatul (1) sunt evaluate, în fiecare caz, de către
autoritatea emitentă.
(3) În cazul în care o autoritate executantă are motive să creadă că nu au fost
îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), aceasta poate consulta autoritatea
emitentă cu privire la importanța executării ordinului european de anchetă. După
această consultare, autoritatea emitentă poate decide să retragă ordinul european
de anchetă.
161
Articolul 7
Transmiterea ordinului european de anchetă
(1) Ordinul european de anchetă completat în conformitate cu articolul 5 se transmite
de autoritatea emitentă către autoritatea executantă prin orice mijloace care permit o
înregistrare scrisă, în condiţii care să permită statului executant să stabilească
autenticitatea acestuia.
(2) Orice comunicări oficiale ulterioare au loc direct între autoritatea emitentă şi
autoritatea executantă.
(3) Fără a aduce atingere articolului 2 litera (d), fiecare stat membru poate desemna o
autoritate centrală sau, în cazul în care sistemul juridic al acestuia prevede astfel,
mai multe autorități centrale, pentru a sprijini ▌autoritățile competente. Un stat
membru poate, dacă este necesar potrivit organizării sistemului său judiciar intern,
să încredințeze autorității sau autorităților sale centrale responsabilitatea transmiterii
și primirii administrative a ordinului european de anchetă, precum și a oricărei alte
corespondențe oficiale în legătură cu acesta.
(4) Autoritatea emitentă poate transmite ordinului european de anchetă prin intermediul
▌sistemului de telecomunicații al Rețelei judiciare europene instituită prin Acțiunea
comună 98/428/JAI a Consiliului46.
(5) În cazul în care identitatea autorității executante este necunoscută, autoritatea
emitentă face toate investigaţiile necesare, inclusiv prin intermediul punctelor de
contact ale Reţelei judiciare europene, pentru a obţine informaţiile de la statul
executant.
(6) În cazul în care autoritatea din statul executant care primește un ordin european de
anchetă nu are competența să îl recunoască sau să ia măsurile necesare pentru
executarea ordin european de anchetă, aceasta transmite din oficiu ordinul european
de anchetă autorității executante și informează autoritatea emitentă în consecință.
(7) Toate dificultăţile legate de transmiterea sau de autenticitatea oricărui document
necesar pentru executarea ordinului european de anchetă sunt soluționate prin
contacte directe între autoritatea emitentă și autoritatea executantă implicate sau prin
46
Acțiunea comună 98/428/JAI din 29 iunie 1998 adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, de creare a unei Rețele Judiciare Europene (JO L 191, 7.7.1998, p. 4).
162
intervenţia autorităţilor centrale ale statelor membre, după caz.
Articolul 8
Ordinul european de anchetă cu referire la un ordin precedent
(1) În cazul în care autoritatea emitentă emite un ordin european de anchetă care
completează un ordin precedent, aceasta precizează acest fapt în ordinul european de
anchetă în secțiunea D a formularului prevăzut în anexa A.
(2) În cazul în care asistă la executarea ordinului european de anchetă în statul
executant, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4), autoritatea emitentă ▌poate
adresa un ordin european de anchetă care completează un ordin precedent direct
autorității executante, pe durata prezenței sale pe teritoriul statului respectiv, fără a
aduce atingere notificărilor făcute în temeiul articolului 33 alineatul (1) litera (c),.
(3) Ordinul european de anchetă care completează un ordin precedent este certificat în
conformitate cu articolul 5 alineatul (1) primul paragraf și este validat în
conformitate cu articolul 2 litera (c), după caz.
163
CAPITOLUL III
PROCEDURI ȘI GARANȚII
PENTRU STATUL EXECUTANT
Articolul 9
Recunoaşterea şi executarea
(1) Autoritatea executantă recunoaște un ordin european de anchetă, transmis în
conformitate cu prezenta directivă, fără a fi necesară nicio altă formalitate, și
asigură executarea sa în același mod și cu aceleași mijloace ca în situația în care
măsura de anchetă în cauză ar fi fost dispusă de către o autoritate a statului
executant, cu excepția cazului în care această autoritate hotărăște să invoce unul
dintre motivele de ▌nerecunoaștere sau de ▌neexecutare sau unul dintre motivele de
amânare prevăzute în prezenta directivă.
(2) Autoritatea executantă respectă formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de
autoritatea emitentă, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezenta
directivă şi cu condiţia ca aceste formalităţi şi proceduri să nu contravină principiilor
fundamentale de drept ale statului executant.
(3) Atunci când o autoritate executantă primește un ordin european de anchetă care
nu a fost emis de o autoritate judiciară, astfel cum este specificat la articolul 2
litera (c), autoritatea executantă returnează ordinul european de anchetă statului
emitent.
164
(4) Autoritatea emitentă poate cere ca una sau mai multe autorități ale statului emitent să
asiste la executarea ordinului european de anchetă în sprijinul autorităților
competente ale statului executant în măsura în care autoritățile desemnate ale
statului emitent ar fi în măsură să asiste în executarea măsurii sau măsurilor de
investigare indicate în ordinul european de anchetă într-o cauză internă similară.
Autoritatea executantă se conformează acestei cereri, cu condiția ca această asistență
să nu contravină principiilor fundamentale de drept ale statului executant şi să nu
aducă atingere intereselor fundamentale în materie de siguranță națională
(5) Autorităţile statului emitent prezente în statul executant respectă dreptul statului
executant pe durata executării ordinului european de anchetă. Acestea nu au
niciun fel de competențe specifice autorităților de aplicare a legii pe teritoriul
statutului executant, cu excepția cazului în care executarea unor astfel de
competențe pe teritoriul statului executant este conformă cu dreptul statului
executant în măsura convenită între autoritatea emitentă și autoritatea
executantă.
(6) Autoritatea emitentă şi autoritatea executantă se pot consulta între ele, prin orice
mijloace adecvate, în vederea facilitării aplicării eficiente a prezentului articol.
165
Articolul 10
Recurgerea la măsuri de investigare alternative
(1) Autoritatea executantă recurge, ori de câte ori este posibil, la o altă măsură de
anchetă decât cea prevăzută în ordinul european de anchetă atunci când:
(a) măsura de anchetă indicată în ordinul european de anchetă nu există în temeiul
dreptului statului executant, sau
(b) măsura de anchetă indicată în ordinul european de anchetă nu ar fi disponibilă
într-o cauză internă similară.
(2) Fără a aduce atingere articolului 11, alineatul (1) nu se aplică următoarelor
măsuri de investigare, care trebuie să fie întotdeauna disponibile în temeiul
dreptului statului executant:
(a) obţinerea de informaţii sau de probe aflate deja în posesia autorităţii
executante și informaţiile sau probele ar fi putut fi obţinute, în conformitate
cu dreptul statului executant, în cadrul unor proceduri penale sau în
scopurile ordinului european de anchetă;
(b) obţinerea de informaţii cuprinse în baze de date deţinute de poliţie sau
autorităţile judiciare care sunt direct accesibile autorităţii executante în
cadrul unor proceduri penale;
(c) audierea unui martor, a unui expert, a unei victime, a unei persoane
suspectate sau acuzate sau a unei părţi terţe pe teritoriul statului executant;
166
(d) orice măsură de investigare fără caracter invaziv, astfel cum este definită în
dreptul statului executant;
(e) identificarea persoanelor abonate la un număr de telefon sau o adresă IP
anume.
(3) Autoritatea executantă poate recurge, de asemenea, la o măsură de investigare alta
decât cea indicată în ordinul european de anchetă, atunci când măsura de
investigare selectată de autoritatea executantă ar avea același rezultat ca măsura de
investigare indicată în ordinul european de anchetă, prin mijloace mai puțin
intruzive.
(4) Atunci când decide să facă uz de posibilitatea menţionată la alineatele (1) şi (3),
autoritatea executantă informează mai întâi autoritatea emitentă, care poate decide
retragerea sau completarea ordinului european de anchetă.
(5) Atunci când, în conformitate cu alineatul (1), măsura de investigare indicată în
ordinul european de anchetă nu există în dreptul intern al statului executant sau
nu ar fi disponibilă într-o cauză internă similară şi atunci când nu există nicio
altă măsură de investigare care ar avea acelaşi rezultat ca măsura de investigare
solicitată, autoritatea executantă notifică autoritatea emitentă că nu a fost posibil
să se furnizeze asistenţa solicitată.
167
Articolul 11
Motive de nerecunoaștere sau de neexecutare
(1) Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (4), recunoașterea sau executarea
unui ordin european de anchetă poate fi refuzată în statul executant în cazul în care:
(a) ▌ există o imunitate sau un privilegiu în temeiul dreptului statului executant
care face imposibilă executarea ordinului european de anchetă sau există
norme privind determinarea sau limitarea răspunderii penale legate de
libertatea presei și de libertatea de exprimare în alte mijloace de informare
în masă, care fac imposibilă executarea ordinului european de anchetă;
(b) ▌ într-un caz specific, executarea ordinului european de anchetă ar aduce
atingere intereselor fundamentale în materie de siguranță națională, ar pune în
pericol sursa informației sau ar implica utilizarea de informații clasificate cu
privire la activități specifice ale serviciilor de informații; ▌
(c) ▌ordinul european de anchetă a fost emis în cadrul unor proceduri menționate
la articolul 4 litera (b) și (c) și măsura de investigare nu ar fi autorizată în
temeiul dreptului statului executant într-o cauză internă similară;
(d) executarea ordinului european de anchetă ar fi contrară principiului ne bis
in idem;
(e) ordinul european de anchetă se referă la o infracţiune care, aparent, a fost
comisă în afara teritoriului statului emitent şi integral sau parţial pe
teritoriul statului executant, iar fapta în legătură cu care a fost emis ordinul
european de anchetă nu constituie o infracţiune în statul executant;
168
(f) există motive temeinice pentru a considera că executarea unei măsuri de
investigare indicată în ordinul european de anchetă ar fi incompatibilă cu
obligațiile statului executant în conformitate cu articolul 6 din TUE și al
Cartei;
(g) fapta pentru care a fost emis ordinul european de anchetă nu constituie o
infracţiune în temeiul dreptului statului executant, cu excepția cazului în
care se referă la o infracțiune din categoriile de infracţiuni stabilite în anexa
D, astfel cum este indicată de autoritatea emitentă în ordinul european de
anchetă, dacă fapta respectivă este sancţionabilă în statul emitent cu o
pedeapsă cu închisoarea sau cu o măsură privativă de libertate pentru o
perioadă maximă de cel puţin trei ani; sau
(h) utilizarea măsurii de investigare indicată în ordinul european de anchetă
este restricţionată, în temeiul dreptului statului executant, la o listă sau o
categorie de infracţiuni sau la infracţiuni sancţionabile până la un anumit
nivel, care nu include infracţiunea vizată de ordinul european de anchetă.
169
(2) Alineatul (1) literele (g) și (h) nu se aplică măsurilor de investigare menționate la
articolul 10 alineatul (2).
(3) Atunci când ordinul european de anchetă se referă la o infracţiune în materie de
impozite sau taxe, vamă şi schimb valutar, autoritatea executantă nu poate refuza
recunoaşterea sau executarea pe motiv că dreptul statului executant nu impune
acelaşi tip de impozite sau taxe sau nu cuprinde acelaşi tip de reglementări în
materie de impozite, taxe, vamă sau schimb valutar ca dreptul statului emitent.
(4) În cazurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b), (d), (e) și (f), înainte de a
decide nerecunoaşterea sau neexecutarea unui ordin european de anchetă, în tot sau
în parte, autoritatea executantă se consultă cu autoritatea emitentă, prin orice
mijloace adecvate; şi solicită autorității emitente să furnizeze fără întârziere orice
informaţii necesare, după caz.
(5) În cazul menţionat la alineatul (1) litera (a) şi atunci când competența de a ridica
privilegiul sau imunitatea revine unei autorități a statului executant, autoritatea
executantă îi transmite o cerere în acest sens, fără întârziere. Atunci când
competența de a ridica privilegiul sau imunitatea revine unei autorități a altui stat
sau unei organizaţii internaţionale, autoritatea emitentă transmite o cerere în
acest sens autorității în cauză.
170
Articolul 12
Termene pentru recunoaştere sau executare
(1) Decizia privind recunoaşterea sau executarea este luată şi măsura de anchetă este
pusă în aplicare cu aceeaşi celeritate şi acelaşi grad de prioritate ca într-o cauză
internă similară şi, în orice caz, în cadrul termenelor prevăzute la prezentul articol.
(2) În cazul în care autoritatea emitentă a indicat în ordinul european de anchetă faptul
că, din cauza termenelor procedurale, a gravităţii infracţiunii sau a altor împrejurări
urgente, este necesar un termen mai scurt decât cele prevăzute la prezentul articol
sau dacă autoritatea emitentă a indicat în ordinul european de anchetă că măsura de
anchetă trebuie pusă în aplicare la o dată specifică, autoritatea executantă ţine seama
de această cerinţă pe cât posibil.
(3) Autoritatea executantă ia decizia privind recunoaşterea sau executarea ordinului
european de anchetă de îndată ce este posibil şi, fără a aduce atingere alineatului (5),
în termen de cel mult 30 de zile de la primirea ordinului european de anchetă de
către autoritatea executantă competentă.
171
(4) Dacă nu există motive de amânare în temeiul articolului 15 sau probele menţionate
în măsura de investigare inclusă în ordinul european de anchetă se află deja în
posesia statului executant, autoritatea executantă aplică măsura de investigare fără
întârziere şi fără a aduce atingere alineatului (5) în cel mult 90 de zile de la luarea
deciziei menţionate la alineatul (3).
(5) Dacă autoritatea executantă competentă nu poate respecta într-un anumit caz
termenul prevăzut la alineatul (3) sau data specifică prevăzută la alineatul (2),
aceasta informează fără întârziere autoritatea competentă din statul emitent, prin
orice mijloace, indicând motivele amânării şi timpul estimativ necesar pentru luarea
deciziei. În asemenea cazuri, termenul prevăzut la alineatul (3) poate fi prelungit cu
maximum 30 de zile.
(6) Dacă autoritatea executantă competentă nu poate respecta într-un anumit caz
termenul prevăzut la alineatul (4), aceasta informează fără întârziere autoritatea
competentă din statul emitent, prin orice mijloace, indicând motivele amânării și se
consultă cu autoritatea emitentă cu privire la calendarul adecvat pentru aplicarea
măsurii de investigare.
172
Articolul 13
Transferul probelor
(1) Autoritatea executantă transferă statului emitent, fără întârziere nejustificată, probele
obținute sau care se află deja în posesia autorităților competente ale statului
executant ca urmare a executării ordinului european de anchetă.
Atunci când se solicită în ordinul european de anchetă și dacă este posibil în temeiul
dreptului statului executant, probele sunt imediat transferate autorităților competente
ale statului emitent care participă la executarea ordinului european de anchetă în
conformitate cu articolul 9 alineatul (4).
(2) Transferul probelor poate fi suspendat, în aşteptarea soluţionării unei căi de atac,
cu excepţia cazului în care în ordinul european de anchetă sunt indicate motive
suficiente că un transfer imediat este esenţial pentru desfăşurarea în condiţii
adecvate a anchetelor sau pentru menţinerea drepturilor individuale. Totuși,
transferul probelor se suspendă dacă ar cauza daune grave și ireversibile
persoanei vizate.
(3) În momentul transferului probelor obținute, autoritatea executantă indică dacă
solicită ca probele să fie înapoiate statului executant de îndată ce nu mai sunt
necesare în statul emitent.
(4) Atunci când obiectele, documentele sau datele în cauză sunt deja relevante pentru
alte proceduri, autoritatea executantă poate, la cererea explicită a autorității
emitente și după consultarea acesteia, să transfere în mod temporar probele, cu
condiția ca acestea să fie returnate statului executant de îndată ce nu mai sunt
necesare în statul emitent sau în oricare alt moment sau cu oricare altă ocazie
convenite de autoritățile competente.
173
Articolul 14
Căi de atac
▌
(1) Statele membre se asigură că măsurilor de investigare indicate în ordinul
european de anchetă le sunt aplicabile căile de atac echivalente celor disponibile
într-o cauză internă similară.
(2) Motivele de fond pentru emiterea ordinului european de anchetă pot fi contestate
numai printr-o acţiune iniţiată în statul emitent, fără a aduce atingere garanțiilor
privind drepturile fundamentale din statul executant.
(3) În cazul în care nu ar aduce atingere nevoii de asigurare a confidenţialităţii unei
anchete în temeiul articolului 19 alineatul (1), autoritatea emitentă şi autoritatea
executantă iau măsurile adecvate pentru a asigura faptul că sunt furnizate
informaţii cu privire la posibilităţile în temeiul dreptului național de a recurge la
căile de atac din momentul în care acestea devin aplicabile şi în timp util, pentru a
asigura posibilitatea exercitării efective a acestora.
174
(4) Statele membre se asigură că termenele de exercitare a dreptului de a recurge la o
cale de atac sunt identice cu cele prevăzute în cauze interne similare și că se aplică
astfel încât să garanteze părților interesate posibilitatea de a exercita în mod
efectiv dreptul de a recurge la aceste căi de atac.
(5) Autoritatea emitentă şi autoritatea executantă se informează reciproc cu privire la
căile de atac împotriva emiterii, recunoaşterii ori executării unui ordin european
de anchetă.
(6) Introducerea unei căi de atac în justiție nu suspendă executarea măsurii de
investigare, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în cauze interne
similare.
(7) Statul emitent ia în considerare admiterea căii de atac împotriva recunoașterii sau
executării unui ordin european de anchetă în conformitate cu propriul său drept
intern. Fără a aduce atingere normelor procedurale interne, statele membre
asigură faptul că, în procedurile penale din statul emitent, se respectă dreptul la
apărare și echitatea procedurilor în cadrul evaluării probelor obținute prin
intermediul ordinului european de anchetă.
175
Articolul 15
Temeiuri pentru amânarea recunoaşterii sau executării
(1) Recunoaşterea sau executarea ordinului european de anchetă poate fi amânată în
statul executant în cazul în care:
(a) executarea acestuia ar putea aduce atingere unei cercetări sau unei urmăriri
penale în curs, atât timp cât statul executant consideră necesar; ▌
(b) obiectele, documentele sau datele în cauză sunt deja utilizate în alte proceduri,
până când acestea nu mai sunt necesare în acest scop.
(2) De îndată ce temeiul pentru amânare încetează să existe, autoritatea executantă ia
imediat măsurile necesare executării ordinului european de anchetă şi informează
autoritatea emitentă prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă.
176
Articolul 16
Obligaţia de a informa
(1) Autoritatea competentă din statul executant care primeşte ordinul european de
anchetă confirmă primirea acestuia, fără întârziere şi, în orice caz, în termen de o
săptămână de la primirea ordinului european de anchetă, prin completarea şi
trimiterea formularului prevăzut în anexa B.
În cazul în care a fost desemnată o autoritate centrală în conformitate cu articolul 7
alineatul (3), această obligație este aplicabilă atât autorității centrale, cât și autorității
executante care primește ordinul european de anchetă de la autoritatea centrală.
În cazurile menţionate la articolul 7 alineatul (6), această obligaţie se aplică atât
autorităţii competente care a primit iniţial ordinul european de anchetă, cât şi
autorităţii executante căreia îi este transmis ordinul în cele din urmă.
(2) Fără a aduce atingere articolului 10 alineatele (4) și (5), autoritatea executantă
informează de îndată autoritatea emitentă, prin orice mijloace:
(a) dacă este imposibil pentru autoritatea executantă să ia o decizie privind
recunoaşterea sau executarea din cauza faptului că formularul prevăzut în
anexa A este incomplet sau în mod vădit incorect;
(b) dacă, în timpul executării ordinului european de anchetă, autoritatea
executantă consideră, fără alte cercetări ulterioare, că ar putea fi oportun să
desfășoare măsuri de investigare care nu au fost prevăzute iniţial sau care nu
au putut fi specificate în momentul emiterii ordinului european de anchetă,
pentru a permite autorităţii emitente să ia măsuri suplimentare în cazul
respectiv; sau
177
(c) dacă autoritatea executantă stabileşte că, în cazul respectiv, nu poate respecta
formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de autoritatea emitentă, în
conformitate cu articolul 9.
La cererea autorităţii emitente, informaţiile sunt confirmate fără întârziere prin orice
mijloace care permit o înregistrare scrisă.
(3) Fără a aduce atingere articolului 10 alineatele (4) și (5), autoritatea executantă
informează fără întârziere autoritatea emitentă, prin orice mijloace care permit o
înregistrare scrisă cu privire la:
(a) orice decizie luată în temeiul articolelor 10 sau 11 ▌;
(b) orice decizie de amânare a executării sau recunoaşterii ordinului european de
anchetă, motivele amânării şi, dacă este posibil, durata preconizată a amânării.
Articolul 17
Răspunderea penală privind funcționarii
Atunci când este prezent pe teritoriul statului executant în cadrul aplicării prezentei directive,
funcţionarii din statul emitent sunt consideraţi funcţionari ai statului executant în ceea ce
priveşte infracţiunile comise împotriva acestora sau de către aceştia.
178
Articolul 18
Răspunderea civilă privind funcţionarii
(1) În cazul în care, în cadrul aplicării prezentei directive, funcţionarii unui stat membru
sunt prezenţi pe teritoriul unui alt stat membru, primul stat membru este
răspunzător pentru orice prejudicii cauzate de funcționarii săi în cursul operaţiunilor,
în conformitate cu dreptul statului membru pe teritoriul căruia acționează.
(2) Statul membru pe al cărui teritoriu s-au produs prejudiciile menţionate la alineatul
(1) repară aceste prejudicii în condiţiile aplicabile prejudiciilor cauzate de propriii
săi funcţionari.
(3) Statul membru ai cărui funcţionari au cauzat prejudicii unei persoane de pe teritoriul
unui alt stat membru rambursează ▌integral orice sume pe care statul membru din
urmă le-a plătit victimelor sau persoanelor îndreptăţite în numele acestora.
(4) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale faţă de terţe părţi şi cu excepţia
alineatului (3), fiecare stat membru se abţine în cazurile menționate la alineatul (1)
de a pretinde de la un alt stat membru rambursarea despăgubirilor pentru prejudiciile
suferite.
179
Articolul 19
Confidenţialitatea
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura faptul că autoritatea
emitentă şi autoritatea executantă ţin seama în mod corespunzător de
confidenţialitatea anchetei în executarea ordinului european de anchetă.
(2) În conformitate cu dreptul său intern, autoritatea executantă garantează
confidenţialitatea faptelor şi a fondului ordinului european de anchetă, în limita
necesară pentru executarea măsurii de investigare. Dacă autoritatea executantă nu
poate respecta cerinţa de confidenţialitate, notifică acest lucru fără întârziere
autorităţii emitente.
(3) În conformitate cu dreptul său intern şi dacă autoritatea executantă nu a indicat
altfel, autoritatea emitentă păstrează confidenţialitatea cu privire la orice probe sau
informaţii furnizate de autoritatea executantă, cu excepţia cazului în care divulgarea
acestora este necesară pentru anchetele şi procedurile descrise în ordinul european
de anchetă.
(4) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că băncile nu divulgă
clientului în cauză sau altor persoane terţe faptul că au fost transmise informaţii
statului emitent în conformitate cu articolele 26 și 27 sau că este în curs de
desfășurare o anchetă.
180
Articolul 20
Protecția datelor cu caracter personal
Atunci când pun în aplicare prezenta directivă, statele membre asigură faptul că datele cu
caracter personal sunt protejate și că pot fi prelucrate numai în conformitate cu Decizia-
cadru 2008/977/JAI a Consiliului47
și cu principiile Convenției Consiliului Europei din 28
ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu
caracter personal și protocolul adițional la aceasta.
Accesul la astfel de date este limitat, fără a aduce atingere drepturilor persoanei vizate.
Numai persoanele autorizate pot avea acces la astfel de date.
47
Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (JO L 350, 30.12.2008, p. 60).
181
Articolul 21
Costuri
(1) Dacă nu se prevede altfel în prezenta directivă, statul executant suportă toate
costurile efectuate pe teritoriul statului executant care sunt legate de executarea
unui ordin european de anchetă .
(2) În cazul în care autoritatea executantă consideră că costurile executării ordinului
european de anchetă pot deveni excepţional de ridicate, se poate consulta cu
autoritatea emitentă referitor la posibilitatea și modalitatea de împărţire a
costurilor sau de modificare a ordinului european de anchetă.
Autoritatea executantă informează în prealabil autoritatea emitentă cu privire la
specificaţiile detaliate ale acelei părţi a costurilor considerate excepţional de
ridicate.
(3) În cazuri excepţionale în care nu se poate ajunge la un acord cu privire la
costurile menționate la alineatul (2), autoritatea emitentă poate decide:
(a) să retragă parţial sau total ordinul european de anchetă; sau
(b) să menţină ordinul european de anchetă și să suporte acea parte a costurilor
considerată excepţional de ridicată.
182
CAPITOLUL IV
DISPOZIŢII SPECIFICE PENTRU
ANUMITE MĂSURI DE INVESTIGARE
Articolul 22
Transferul temporar către statul emitent al
persoanelor private de libertate în scopul aplicării unei măsuri de investigare
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al unei
persoane supuse unei măsuri privative de libertate în statul executant în scopul
aplicării unei măsuri de investigare în vederea strângerii de probe pentru care este
necesară prezenţa respectivei persoane pe teritoriul statului emitent, cu condiția ca
aceasta să fie returnată în termenul stabilit de statul executant.
(2) Pe lângă motivele de nerecunoaştere sau neexecutare menţionate la articolul 11,
executarea ordinului european de anchetă poate fi, de asemenea, refuzată dacă:
(a) persoana supusă unei măsuri privative de libertate nu își dă consimțământul;
sau
(b) transferul prelungește reținerea persoanei supusă unei măsuri privative de
libertate.
(3) Fără a aduce atingere alineatului (2) litera (a), atunci când statul executant
consideră că este necesar, având în vedere vârsta sau starea fizică ori mentală a
persoanei, reprezentantului legal al persoanei supuse unei măsuri privative de
libertate i se oferă ocazia de a-și exprima opinia privind transferul temporar.
183
(4) În cazurile menționate la alineatul (1), tranzitul persoanei supuse unei măsuri
privative de libertate pe teritoriul unui stat membru terț (denumit în continuare
„statul membru de tranzit”) este acordat la cerere, cu furnizarea tuturor
documentelor necesare.
(5) Modalitățile practice privind transferul temporar al persoanei, inclusiv detaliile
condiţiilor sale de detenție din statul emitent, şi datele până la care aceasta ▌trebuie
transferată şi returnată pe teritoriul în statului executant sunt convenite între statul
emitent și statul executant, asigurându-se că sunt luate în considerare starea fizică
și mentală a persoanei în cauză, precum și nivelul de securitate necesar în statul
emitent.
(6) Persoana transferată rămâne în detenție pe teritoriul statului emitent și, după caz, pe
teritoriul statului membru de tranzit, pentru faptele sau condamnările pentru care
a fost ținută în detenție în statul executant, cu excepția cazului în care statul
executant cere eliberarea sa.
(7) Perioada de detenție pe teritoriul statului emitent se scade din perioada de detenție
pe care persoana vizată este sau va fi obligată să o execute pe teritoriul statului
executant.
184
(8) Fără a aduce atingere alineatului (6), o persoană transferată nu este urmărită penal
sau deținută sau supusă niciunei alte restrângeri a libertății sale personale în statul
emitent pentru fapte comise sau condamnări pronunțate anterior părăsirii
teritoriului statului executant și care nu sunt specificate în ordinul european de
anchetă.
(9) Imunitatea menționată la alineatul (8) încetează dacă persoana transferată, care a
avut posibilitatea de a pleca în termen de cincisprezece zile consecutive de la data la
care prezența sa nu mai era solicitată de autoritățile emitente:
(a) a rămas totuși pe teritoriul respectiv, sau
(b) a revenit după ce a plecat.
(10) Costurile aferente aplicării prezentului articol sunt suportate în conformitate cu
articolul 21, cu excepția costurilor aferente transferării persoanei către și din statul
emitent, care sunt suportate de către acest stat.
185
Articolul 23
Transferul temporar către statul executant al persoanelor
supuse unor măsuri privative de libertate în scopul aplicării unei măsuri de investigare
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al unei
persoane supuse unei măsuri privative de libertate în statul emitent în scopul
aplicării unei măsuri de investigare în vederea strângerii de probe pentru care este
necesară prezența sa pe teritoriul statului executant.
▌
(2) Articolul 22 alineatul (2) litera (a) și articolul 22 alineatele (3)-(9) se aplică mutatis
mutandis transferului temporar în temeiul prezentului articol.
(3) Costurile aferente aplicării prezentului articol sunt suportate în conformitate cu
articolul 21, cu excepția costurilor aferente transferării persoanei în cauză către și
din statul executant, care sunt suportate de către statul emitent.
186
Articolul 24
Audierea prin videoconferință sau alte mijloace
de transmisie audiovizuală
(1) Atunci când o persoană se află pe teritoriul statului executant și trebuie audiată ca
martor sau expert de către autoritățile competente ale statului emitent, autoritatea
emitentă poate ▌să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau
expertul prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală în
conformitate cu alineatele (5)-(7).
Autoritatea emitentă poate emite un ordin european de anchetă în scopul audierii
unei persoane suspectate sau acuzate prin videoconferinţă sau alte mijloace de
transmisie audiovizuală.
(2) Pe lângă motivele de nerecunoaştere sau neexecutare menţionate la articolul 11,
executarea ordinului european de anchetă poate fi, de asemenea, refuzată dacă:
(a) persoana suspectată sau acuzată nu își dă consimțământul; sau
(b) executarea unei asemenea măsuri de investigare într-un caz particular ar fi
contrară principiilor fundamentale ale dreptului statului executant.
187
(3) Autoritatea emitentă şi autoritatea executantă convin modalitățile practice .
Atunci când convine cu privire la astfel de măsuri, autoritatea executantă se
angajează:
(a) să convoace martorul sau expertul în cauză, indicând momentul și locul
audierii;
(b) să convoace persoanele suspectate sau acuzate să se prezinte la audiere în
conformitate cu normele detaliate prevăzute de dreptul statului executant şi
să informeze aceste persoane cu privire la drepturile acestora în temeiul
dreptului statului emitent, într-un termen care să le permită să-şi exercite
în mod efectiv drepturile de apărare;
(c) să asigure identitatea persoanei care urmează să fie audiată.
▌
(4) Dacă într-o anumită cauză autoritatea executantă nu dispune de mijloacele tehnice
pentru o audiere prin realizarea unei videoconferințe, statul ▌emitent poate pune la
dispoziție astfel de mijloace, de comun acord.
▌
188
(5) Atunci când se realizează o audiere prin videoconferință sau alte mijloace de
transmisie audiovizuală se aplică următoarele dispoziții:
(a) autoritatea competentă a statului executant este prezent la audiere, asistat , de
un interpret, dacă este cazul, și este responsabil pentru asigurarea identității
persoanei care urmează să fie audiată și pentru respectarea principiilor
fundamentale ale dreptului statului ▌executant.
Dacă autoritatea executantă apreciază că principiile fundamentale ale dreptului
statului ▌executant sunt încălcate în timpul audierii, aceasta ia imediat
măsurile necesare pentru a asigura că audierea se desfășoară în conformitate cu
principiile respective;
(b) autoritățile competente ale statului emitent și ale statului executant convin,
dacă este necesar, asupra măsurilor pentru protejarea persoanei care urmează
să fie audiată;
(c) audierea este efectuată direct de către autoritatea competentă a statului
emitent sau sub conducerea acesteia, în conformitate cu legislația sa;
(d) la cererea statului emitent sau a persoanei care urmează să fie audiată, statul
executant se asigură că respectiva persoană este asistată de un interpret, dacă
este necesar;
189
(e) persoanele suspectate sau acuzate sunt informate înaintea audierii cu privire
la drepturile procedurale care le revin, inclusiv dreptul de a nu depune
mărturie, în temeiul dreptului statului executant și al statului emitent.
Martorii și experții pot invoca dreptul de a nu depune mărturie care le revine
fie în temeiul dreptului statului executant, fie în temeiul dreptului statului
▌emitent, și sunt informați cu privire la acest drept înaintea audierii.
(6) Fără a aduce atingere eventualelor măsuri convenite în ceea ce privește protecția
persoanelor, autoritatea executantă întocmește, la sfârșitul audierii, un proces-verbal
în care consemnează data și locul audierii, identitatea persoanei audiate, identitatea
și calitatea tuturor celorlalte persoane din statul ▌executant care au participat la
audiere, eventualele depuneri de jurământ și condițiile tehnice în care s-a desfășurat
audierea. Documentul este trimis autorităţii emitente de către autoritatea
executantă.▌
(7) Fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a garanta că, atunci când
persoana care este audiată pe teritoriul său în conformitate cu prezentul articol
refuză să depună mărturie atunci când are obligația să o facă sau depune ▌mărturii
false, se aplică dreptul său intern în același mod în care s-ar fi aplicat dacă audierea
ar fi avut loc în cadrul unei proceduri la nivel intern.
190
Articolul 25
Audierea prin teleconferință
(1) Dacă o persoană se află pe teritoriul unui stat membru ▌şi trebuie audiată ca martor
sau expert de către autorităţile competente ale unui alt stat membru, autoritatea
emitentă a statului din urmă poate să emită un ordin european de anchetă pentru a
audia un martor sau un expert prin teleconferinţă astfel cum este prevăzut la
alineatul (2), în situația în care nu este adecvat sau posibil ca acesta să apară în
persoană pe teritoriul respectiv, și au fost examinate mai întâi alte mijloace
adecvate.
▌
(2) ▌Cu excepția unor convenții contrare, articolul 24 alineatele (3), (5), (6) și (7) se
aplică mutatis mutandis audierilor prin teleconferință.
191
Articolul 26
Informații privind conturile bancare și alte conturi financiare
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a stabili dacă o persoană fizică
sau juridică care face obiectul procedurilor penale în cauză deține sau controlează
unul sau mai multe conturi, de orice tip, în orice bancă localizată pe teritoriul statului
executant și, în acest caz, pentru a obține toate detaliile conturilor identificate.
(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a fi în măsură să furnizeze
informațiile menționate la alineatul (1) în condițiile prevăzute în prezentul articol.
(3) În cazul în care se solicită în ordinul european de anchetă ▌, informațiile menționate
la alineatul (1) includ, de asemenea, conturi pentru care persoana care face obiectul
procedurilor penale în cauză are împuternicire.
(4) Obligaţia stabilită în prezentul articol se aplică doar în măsura în care banca
gestionară a contului posedă informaţiile respective.
▌
192
(5) În ordinul european de anchetă ▌, autoritatea emitentă indică motivele pentru care
consideră că informațiile solicitate pot avea o valoare substanțială în cadrul
procedurilor penale în cauză și motivele pentru care presupune că băncile de pe
teritoriul statului ▌executant dețin conturile respective și, în măsura posibilă, care
bănci pot fi implicate ▌. De asemenea, aceasta include în ordinul european de
anchetă orice informații disponibile care pot facilita executarea acestuia ▌.
(6) Un ordin european de anchetă poate fi, de asemenea, emis pentru a stabili dacă o
persoană fizică sau juridică care face obiectul procedurilor penale în cauză deţine
unul sau mai multe conturi în orice instituţie financiară nebancară, localizată pe
teritoriul statului executant. Alineatele (3)-(5) se aplică mutatis mutandis. În astfel
de cazuri, în plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de neexecutare menţionate
la articolul 11, executarea ordinului european de anchetă poate fi refuzată şi în
cazul în care executarea măsurii de investigare nu ar fi autorizată într-o cauză
internă similară.
193
Articolul 27
Informaţii privind operaţiunile bancare şi alte operaţiuni financiare
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a obține detaliile unor conturi
bancare specifice și ale operațiunilor bancare ce au fost efectuate pe parcursul unei
anumite perioade în unul sau mai multe conturi precizate în ordinul european de
anchetă, inclusiv detaliile privind orice cont emitent sau beneficiar.
(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a fi în măsură să furnizeze
informațiile menționate la alineatul (1) în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(3) Obligaţia stabilită în prezentul articol se aplică doar în măsura în care banca în care
este deținut contul posedă informaţiile respective.
(4) Autoritatea emitentă indică ▌în ordinul european de anchetă motivele pentru care
consideră informațiile solicitate relevante în scopul procedurilor penale în cauză.
(5) Un ordin european de anchetă poate fi emis, de asemenea, cu privire la
informaţiile menţionate la alineatul (1) referitoare la operaţiunile financiare
realizate de instituţii financiare nebancare. Alineatele (3)-(4) se aplică mutatis
mutandis. În astfel de cazuri, în plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de
neexecutare menţionate la articolul 11, executarea ordinului european de anchetă
poate fi refuzată şi în cazul în care executarea măsurii de investigare nu ar fi
autorizată într-o cauză internă similară.
▌
194
Articolul 28
Măsuri de investigare care presupun colectarea de probe în timp real,
în mod continuu și într-o anumită perioadă de timp
(1) Atunci când un ordin european de anchetă este emis în scopul executării unei măsuri
de investigare ▌care necesită strângerea de probe în timp real, în mod continuu și
într-o anumită perioadă de timp, cum ar fi:
(a) monitorizarea operaţiunilor bancare sau a altor operaţiuni financiare
efectuate în unul sau mai multe conturi specificate;
(b) livrările supravegheate efectuate pe teritoriul statului executant
executarea sa poate ▌ fi refuzată, în plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de
neexecutare menţionate la articolul 11, dacă executarea măsurii de investigare
respective nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară.
(2) Statul emitent și statul executant convin modalitățile practice referitoare la măsura
de investigare menționată la alineatul (1) litera (b), precum și orice alte măsuri
necesare.
(3) Autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă motivele pentru
care consideră că informațiile solicitate sunt relevante în scopul procedurilor
penale în cauză.
▌
(4) Dreptul de a acţiona, de a conduce şi controla operaţiuni referitoare la executarea
ordinului european de anchetă menţionat la alineatul (1) aparţine autorităţilor
competente ale statului executant.
195
Articolul 29
Investigații sub acoperire
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis cu scopul de a solicita statului
executant să acorde asistenţă statului emitent la realizarea unor cercetări penale
de către agenţi cu identitate falsă sau sub acoperire (denumite în continuare
„investigații sub acoperire”).
(2) Autoritatea emitentă indică în ordinul european de anchetă motivele pentru care
consideră că investigația sub acoperire poate fi relevantă pentru scopul
procedurilor penale. Decizia privind recunoaşterea şi executarea unui ordin
european de anchetă emis în temeiul prezentului articol se ia în fiecare caz
particular de către autorităţile competente ale statului executant cu respectarea
dreptului şi a procedurilor interne ale statului respectiv.
(3) În plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de neexecutare menţionate la
articolul 11, autoritatea executantă poate refuza executarea unui ordin european
de anchetă menționat la alineatul (1) dacă:
(a) executarea investigației sub acoperire nu ar fi autorizată într-o cauză
internă similară; sau
(b) nu a fost posibil să se ajungă la un acord cu privire la aranjamentele
necesare pentru investigațiile sub acoperire în temeiul alineatului (4).
(4) Investigațiile sub acoperire se desfăşoară în conformitate cu dreptul şi procedurile
interne ale statului membru pe teritoriul căruia are loc investigația sub acoperire.
Dreptul de a acţiona, de a conduce şi de a controla operaţiuni referitoare la
investigația sub acoperire aparţine exclusiv autorităţilor competente ale statului
executant. Durata investigației sub acoperire, condiţiile detaliate şi statutul juridic
al agenţilor în cauză în timpul investigației sub acoperire sunt convenite între
statul emitent și statul executant, cu respectarea dreptului şi a procedurilor interne
ale acestora.
196
CAPITOLUL V
INTERCEPTAREA TELECOMUNICAŢIILOR
Articolul 30
Interceptarea telecomunicațiilor
cu asistenţă tehnică din partea unui alt stat membru
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis în vederea interceptării
telecomunicaţiilor în statul membru din partea căruia este necesar să se
primească asistenţă tehnică.
(2) Atunci când mai multe state membre sunt în măsură să asigure integral asistența
tehnică necesară pentru aceeași interceptare a telecomunicațiilor, ordinul
european de anchetă este trimis numai unuia dintre acestea. Prioritatea se acordă
întotdeauna statului membru în care se află sau se va afla subiectul interceptării.
(3) Ordinul european de anchetă menţionat la alineatul (1) include, de asemenea,
următoarele informații:
(a) informaţii necesare în scopul identificării subiectului interceptării;
(b) durata pentru care se solicită interceptarea; și
(c) date tehnice suficiente, în special pentru identificarea ţintei, astfel încât
ordinul european de anchetă să poată fi executat.
(4) Autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă motivele pentru
care consideră că măsura de investigare indicată este relevantă în scopul
procedurilor penale în cauză.
197
(5) În plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de neexecutare menţionate la
articolul 11, executarea ordinului european de anchetă menționat la alineatul (1)
poate fi refuzată, de asemenea, dacă măsura de investigare nu ar fi fost autorizată
într-o cauză internă similară. Statul executant poate condiționa acordul său de
orice condiții care ar fi respectate într-o cauză internă similară.
(6) Ordinul european de anchetă menţionat la alineatul (1) poate fi executat prin:
(a) transmiterea imediată a telecomunicațiilor către statul emitent; sau
(b) interceptarea, înregistrarea şi transmiterea ulterioară a rezultatului
interceptării telecomunicaţiilor către statul emitent.
Autoritatea emitentă şi autoritatea executantă se consultă reciproc cu scopul de a
conveni dacă interceptarea se realizează în conformitate cu litera (a) sau (b).
(7) La emiterea ordinului european de anchetă menționat la alineatul (1) sau în
timpul interceptării, autoritatea emitentă poate cere de asemenea, atunci când are
un motiv întemeiat, o transcriere, o decodare sau o decriptare a înregistrării, sub
rezerva acordului autorității executante.
(8) Costurile aferente aplicării prezentului articol sunt suportate în conformitate cu
articolul 21, cu excepția costurilor aferente transcrierii, decodării și decriptării
comunicațiilor interceptate, care sunt suportate de statul emitent.
198
Articolul 31
Notificarea statelor membre în care se află subiectul interceptării şi cărora nu li se solicită
asistenţă tehnică
(1) Atunci când, în vederea unei măsuri de investigare, interceptarea
telecomunicaţiilor este autorizată de autoritatea competentă a unui stat membru
(denumit în continuare „statul membru care realizează interceptarea”) şi adresa
de contact a subiectului interceptării specificat în ordinul de interceptare este
utilizată pe teritoriul unui alt stat membru („statul membru notificat”), din partea
căruia nu este necesară asistenţă tehnică pentru realizarea interceptării, statul
membru care realizează interceptarea informează autoritatea competentă a
statului membru notificat cu privire la interceptare:
(a) înainte de interceptare, în cazurile în care autoritatea competentă a statului
membru care realizează interceptarea cunoaște, în momentul în care solicită
interceptarea, faptul că subiectul interceptării se află sau se va afla pe
teritoriul statului membru notificat;
(b) în timpul interceptării sau după finalizarea interceptării, de îndată ce ia
cunoștință de faptul că subiectul interceptării se află sau s-a aflat, pe durata
interceptării, pe teritoriul statului membru notificat.
(2) Notificarea menţionată la alineatul (1) se transmite utilizând formularul prevăzut
în anexa C.
(3) Dacă interceptarea nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară, autoritatea
competentă a statului membru notificat notifică autorității competente a statului
membru care realizează interceptarea, fără întârziere și în cel mult 96 de ore de la
primirea notificării menționate la alineatul (1),următoarele:
(a) faptul că interceptarea respectivă nu poate fi realizată sau i se va pune
capăt; și
199
(b) dacă este cazul, faptul că materialele deja interceptate în perioada în care
subiectul interceptării se află pe teritoriul său nu pot fi utilizate sau pot fi
utilizate doar în condiţiile pe care le specifică. Autoritatea competentă a
statului membru notificat informează autoritatea competentă a statului
membru care realizează interceptarea cu privire la motivele care justifică
condiţiile respective.
(4) Articolul 5 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis notificării menționate la
alineatul (2).
CAPITOLUL VI
MĂSURI PROVIZORII
Articolul 32
Măsuri provizorii
(1) Autoritatea emitentă poate emite un ordin european de anchetă în scopul luării
oricărei măsuri de investigare pentru a preveni distrugerea, transformarea,
mutarea, transferul sau eliminarea elementelor care pot fi utilizate ca probe.
(2) Autoritatea executantă decide cu privire la măsura provizorie și o comunică cât
mai curând, dacă este posibil în termen de 24 de ore de la primirea ordinului
european de anchetă.
(3) Atunci când este solicitată măsura provizorie menţionată la alineatul (1),
autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă dacă probele
urmează să fie transferate statului emitent sau rămân în statul executant.
Autoritatea executantă recunoaşte şi execută ordinul european de anchetă şi
transferă probele în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta directivă.
200
(4) În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3), ordinul european de anchetă
este însoţit de instrucţiunea ca probele să rămână în statul executant, autoritatea
emitentă precizează data la care este ridicată măsura provizorie menţionată la
alineatul (1) sau data estimată pentru transmiterea cererii de transferare a
probelor către statul emitent.
(5) După consultarea autorităţii emitente, autoritatea executantă poate, în
conformitate cu dreptul şi practicile sale interne, să impună condiţii
corespunzătoare, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru a limita durata
aplicării măsurii provizorii menţionate la alineatul (1). Dacă, în conformitate cu
aceste condiţii, autoritatea executantă intenţionează să ridice măsura provizorie,
aceasta informează autoritatea emitentă, care are posibilitatea de a transmite
observaţii. Autoritatea emitentă notifică fără întârziere autorităţii executante
faptul că măsura provizorie menţionată la alineatul (1) a fost ridicată.
201
CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 33
Notificări
(1) Până la … *, fiecare stat membru notifică Comisiei următoarele:
(a) autoritatea sau autoritățile care, în conformitate cu dreptul intern, sunt
competente în conformitate cu articolul 2 literele (c) și (d), atunci când acest
stat membru este statul emitent sau statul executant;
(b) limbile acceptate pentru un ordin european de anchetă, astfel cum sunt
menționate la articolul 5 alineatul (2);
(c) informaţii privind autoritatea sau autoritățile centrale desemnate dacă statul
membru doreşte să utilizeze posibilitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (3).
Aceste informaţii sunt obligatorii pentru autorităţile statului emitent.
▌
(2) De asemenea, fiecare stat membru poate furniza Comisiei lista documentelor
necesare pe care ar urma să le solicite conform articolului 22 alineatul (4).
(3) Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale
informaţiilor menţionate la alineatele (1) și (2).
(4) Comisia pune la dispoziția tuturor statelor membre ▌și a Rețelei Judiciare Europene
informațiile primite în temeiul prezentului articol. Reţeaua Judiciară Europeană
publică informaţiile pe site-ul internet menţionat la articolul 9 din
Decizia 2008/976/JAI a Consiliului48
.
* JO: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
48 Decizia 2008/976/JAI a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind Rețeaua
Judiciară Europeană (JO L 348, 24.12.2008, p. 130).
202
Articolul 34
Relația cu alte instrumente juridice, acorduri și înțelegeri
(1) Fără a aduce atingere aplicării acestora între statele membre și statele terțe și
aplicării temporare a acestora în temeiul articolului 35, prezenta directivă
înlocuiește, de la ... *, dispozițiile corespunzătoare ale următoarelor convenții
aplicabile în statele membre pentru care această directivă este obligatorie:
▌ (a) Convenția europeană privind asistența judiciară reciprocă în
materie penală a Consiliului Europei din 20 aprilie 1959, precum și cele două
protocoale suplimentare aferente și acordurile bilaterale încheiate în temeiul
articolului 26 din convenție;
▌ (b) Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen;
▌ (c) Convenția privind asistența judiciară reciprocă în materie
penală între statele membre ale Uniunii Europene și protocolul său49
.
(2) Decizia-cadru 2008/978/JAI este înlocuită pentru toate statele membre care au
obligații în temeiul prezentei directive. Dispozițiile Deciziei-cadru 2003/577/JAI
sunt înlocuite pentru statele membre care au obligații în temeiul prezentei
directive în ceea ce privește înghețarea probelor.
Pentru statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive, trimiterile la
Decizia-cadru 2008/978/JAI și, în ceea ce privește înghețarea probelor, la Decizia-
cadru 2003/577/JAI se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
* JO: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
49 Protocol la Convenția cu privire la Asistență judiciară reciprocă în materie penală
între statele membre ale Uniunii Europene, elaborat de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 326, 21.11.2001, p. 2).
203
(3) Pe lângă prezenta directivă, statele membre pot încheia sau continua să aplice
▌acorduri sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale cu alte state membre ulterior
datei de …* numai în măsura în care acestea permit consolidarea în continuare a
obiectivelor prezentei directive și contribuie la simplificarea sau facilitarea în
continuare a procedurilor de strângere a probelor și cu condiția ca nivelul
garanțiilor prevăzut în prezenta directivă să fie respectat.
(4) Până la …*, statele membre notifică Comisiei acordurile și înțelegerile existente
menționate la alineatul (3) pe care doresc să continue să le aplice. De asemenea,
statele membre informează Comisia, în termen de trei luni, cu privire la semnarea
▌oricărui nou acord sau a oricărei noi înțelegeri menționate la alineatul (3).
▌
* JO: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
* JO: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
204
Articolul 35
Dispoziții tranzitorii
(1) Cererile de asistență reciprocă primite anterior datei de …* sunt reglementate în
continuare de instrumentele existente în domeniul asistenței reciproce în materie
penală. Deciziile de indisponibilizare a probelor în temeiul Deciziei-cadru
2003/577/JAI primite anterior datei de …* sunt, de asemenea, reglementate de
decizia-cadru respectivă.
(2) Articolul 8 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis ordinului european de anchetă în
urma unei decizii de indisponibilizare luate conform Deciziei-cadru 2003/577/JAI.
Articolul 36
Transpunere
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma ▌prezentei directive
până la …*.
(2) Atunci când statele membre adoptă respectivele măsuri, acestea cuprind o
trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data
publicării lor oficiale. Metodele de realizare a respectivei trimiteri se stabilesc de
către statele membre.
(3) Până la ...*, statele membre transmit ▌Comisiei textul dispoziţiilor care transpun în
dreptul lor intern obligaţiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă.
▌
* JO: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
* JO: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
* JO: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
205
Articolul 37
Raport privind punerea în aplicare
În termen de cel mult cinci ani de la …, Comisia prezintă Parlamentului European și
Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive, pe baza informațiilor de ordin
calitativ și cantitativ, inclusiv, în special, evaluarea impactului acesteia asupra cooperării
în materie penală și a protecției persoanelor, precum și executarea dispozițiilor privind
interceptarea telecomunicațiilor având în vedere evoluțiile tehnice. Raportul este însoțit,
dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive.
Articolul 38
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene.
Articolul 39
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.
Adoptată la …,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele Preşedintele
___________________
JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei Directive.
206
ANEXA A
ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ
Prezentul ordin de anchetă a fost emis de o autoritate ▌competentă. Autoritatea emitentă
certifică faptul că emiterea prezentului ordin european de anchetă este necesară şi
proporţionată față de scopul procedurilor specificate în cadrul acestuia, ținând cont de
drepturile persoanei suspectate sau acuzate, și că măsurile de investigare solicitate ar fi
putut fi dispuse în acelaşi condiţii într-o cauză internă similară. Solicit ca măsura sau
măsurile de investigare precizate mai jos să fie aplicate ținând seama în mod corespunzător
de confidenţialitatea anchetei, iar probele obţinute ca rezultat al executării ordinului
european de anchetă să fie transferate.
Secțiunea A
Statul
emitent:........................................................................................................................................
.
Statul executant:
....................................................................................................................................
Secțiunea B: Urgența
Vă rugăm să precizați dacă există vreo urgență justificată de următoarele motive
Ascunderea sau distrugerea probelor
Data iminentă a procesului
Orice alt motiv
Vă rugăm să precizați în continuare:
Termenele pentru executarea ordinului european de anchetă sunt stabilite în
Directiva …/…/UE. Totuși, dacă este necesar un termen mai scurt sau specific, vă rugăm
să precizați data și să explicați motivul acestuia:
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
JO: a se introduce numărul prezentei Directive.
207
......................................................................................................................................................
....................
208
Secțiunea C: Măsura sau măsurile de investigare care urmează a fi puse în aplicare
1. Descrieți măsura sau măsurile de investigare /asistență necesare ȘI indicați, dacă
este cazul, dacă este una dintre măsurile de investigare următoare:
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
Obținerea de informații sau de probe care sunt deja în posesia autorității executante
Obținerea de informații incluse în baze de date deținute de poliție sau autoritățile
judiciare
Audiere
□ martor
□ expert
□ persoană suspectată sau acuzată
□ victimă
□ parte terță
Identificarea persoanelor care dețin un abonament la un număr de telefon ori o adresă
IP specificate
Transferul temporar al unei persoane supuse unei măsuri privative de libertate în statul
emitent
Transferul temporar al unei persoane supuse unei măsuri privative de libertate în statul
executant
Audiere prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală
209
□ martor
□ expert
□ persoană suspectată sau acuzată
Audiere prin teleconferinţă
□ martor
□ expert
Informații privind conturile bancare și alte conturi financiare
Informaţii privind operaţiunile bancare şi alte operaţiuni financiare
Măsuri de investigare care presupun strângerea de probe în timp real, în mod continuu
și într-o anumită perioadă de timp
□ Monitorizarea operațiunilor bancare sau a altor operațiuni financiare
□ Livrări supravegheate
□ Altele
Investigații sub acoperire
Interceptarea telecomunicațiilor
Măsură sau măsuri provizorii pentru prevenirea distrugerii, transformării, mutării,
transferării sau eliminării unui element care poate fi utilizat ca probă.
Secțiunea D: Legătura cu un ordin european de anchetă anterior
Precizaţi dacă prezentul ordin european de anchetă completează un ordin european de
anchetă anterior. După caz, furnizați informaţii relevante pentru identificarea ordinului
european de anchetă anterior (data emiterii acestui ordin, autoritatea căreia i-a fost
transmis, şi, după caz, data transmiterii ordinului european de anchetă şi numerele de
referinţă alocate de autorităţile emitentă şi executantă).
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
Dacă este necesar, indicați dacă a mai fost adresat un ordin european de anchetă în
aceeași cauză unui alt stat membru.
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
211
Secțiunea E: Identitatea persoanei în cauză
1.Furnizați toate informațiile, în măsura în care sunt cunoscute, privind identitatea persoanei
sau persoanelor (i) fizice sau (ii) juridice vizate de măsura de investigare (dacă sunt vizate mai
multe persoane, vă rugăm să furnizați informațiile pentru fiecare persoană):
(i) În cazul persoanei sau persoanelor fizice
Numele:. ................................................................................................................................................
Prenumele: ............................................................................................................................................
Alt (Alte) nume relevant (relevante), dacă este cazul: .........................................................................
Nume fals, după caz: .............................................................................................................................
Sexul: .....................................................................................................................................................
Cetăţenia: ..............................................................................................................................................
Codul numeric personal sau numărul de asigurare
socială…………………………………………………………….
Tipul și numărul documentului sau documentelor de identitate (carte de identitate, pașaport),
dacă este cazul: ……………………..
…………………………………………………………………………………………………………
Data naşterii: .........................................................................................................................................
Locul naşterii:Domiciliul și/sau adresa de reședință; în cazul în care nu se cunoaște adresa,
menționați ultima adresă cunoscută:………………
................................................................................................................................................................
Limba sau limbile pe care persoana o/le înțelege:
................................................................................................................................................................
(ii) În cazul persoanei sau persoanelor juridice
Nume: ....................................................................................................................................................
Forma juridică: .....................................................................................................................................
Denumirea prescurtată, denumiri utilizate frecvent sau alte denumiri comerciale, dacă este
cazul:………………………………
................................................................................................................................................................
Sediu social: ..........................................................................................................................................
212
Numărul de înregistrare: ......................................................................................................................
Adresa persoanei juridice: ....................................................................................................................
Numele reprezentantului persoanei
juridice………………………………………………………….….
Vă rugăm să descrieți statutul pe care persoana în cauză îl are în prezent în cadrul procedurilor:
□ Persoană suspectată sau acuzată
□ Victimă
□ Martor
□ Expert
□ Parte terță
□ Altul (vă rugăm să
precizați):……………..………………………………………………………………
2. Dacă este diferit de adresa menționată mai sus, vă rugăm să precizați locul în care măsura de
investigare urmează să fie pusă în aplicare:
……………………………………………………………………………………................................
………………………………………………………………………………………………………….
3. Furnizați alte informații care vor facilita executarea ordinului european de anchetă:
……………………………………………………………………………………................................
…………………………………………………………………………………....................................
Secțiunea F: Tipul de proceduri pentru care este emis ordinul european de anchetă:
□ (a) în cazul procedurilor penale inițiate de către o autoritate judiciară sau care
pot fi inițiate în fața unei autorități judiciare pentru o infracțiune în temeiul dreptului
intern al statului emitent; sau
□ (b) în cazul procedurilor inițiate de autorități administrative cu privire la fapte
care constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate în temeiul dreptului
intern al statului emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da
naștere unei acțiuni în fața unei instanțe competente, în special în materie penală; sau
□ (c) în cazul procedurilor inițiate de autorități judiciare cu privire la fapte care
constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate temeiul dreptului intern
213
al statului emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da naștere unei
acțiuni în fața unei instanțe competente, în special în materie penală.
□ (d) în legătură cu procedurile menţionate la literele (a), (b) şi (c), care privesc
fapte sau încălcări care pot angaja răspunderea unei persoane juridice sau pot conduce la
aplicarea de sancţiuni unei persoane juridice în statul emitent.
Secțiunea G: Motivele emiterii ordinului european de anchetă
1. Rezumatul situației de fapt
Precizați motivul emiterii ordinului european de anchetă, inclusiv un rezumat al situației
de fapt, o descriere a infracțiunilor imputate sau în curs de investigare, stadiul în care a
ajuns ancheta, motivele oricăror factori de risc și orice alte informații relevante.
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
2. Natura și încadrarea juridică a infracțiunii (infracțiunilor) pentru care a fost emis
ordinul european de anchetă și dispozițiile legale sau codul aplicabile:
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
.........
......................................................................................................................................................
..........
3. Infracțiunea pentru care ordinul european de anchetă a fost emis în statul emitent
se pedepsește cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu un ordin de detenţie a căror
durată maximă este de cel puțin trei ani, astfel cum sunt definite de dreptul statului
emitent, și este inclusă în lista infracțiunilor care figurează mai jos? (vă rugăm să bifați
căsuța potrivită)
□ - participarea la un grup infracțional organizat,
□ - terorismul,
214
□ - traficul de ființe umane,
□ - exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă,
□ - traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope,
□ - traficul ilicit de arme, muniții și materiale explozibile,
□ - corupția,
□ - frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale
Comunităților Europene, în sensul Convenției privind protejarea intereselor
financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995,
□ - spălarea produselor infracțiunii,
□ - falsificarea de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro,
□ - criminalitatea informatică,
□ - infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de
dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție,
□ - facilitarea intrării și a șederii neautorizate,
□ - omorul, vătămarea corporală gravă,
□ - traficul ilicit de organe și țesuturi umane,
□ - răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostatici,
□ - rasismul și xenofobia,
□ - jaful organizat sau armat,
□ - traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă,
□ - înșelăciunea,
□ - racketul și extorcarea de fonduri,
□ - contrafacerea și pirateria produselor,
□ - falsificarea de documente administrative și uzul de fals,
□ - falsificarea de mijloace de plată,
□ - traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere,
□ - traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive,
□ - traficul de autovehicule furate,
□ - violul,
□ - incendierea cu intenție,
□ - infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale,
□ - sechestrarea ilegală de nave sau aeronave,
□ - sabotajul.
216
Secțiunea H: Cerințe suplimentare pentru anumite măsuri
Completați secțiunile relevante pentru măsura (măsurile) de investigare solicitată
(solicitate):
Secțiunea H1: Transferul unei persoane supuse unei măsuri privative de libertate
(1) Dacă se solicită un transfer temporar către statul emitent al unei persoane supuse
unei măsuri privative de libertate în scopul anchetei, vă rugăm să precizați dacă persoana
și-a exprimat acordul față de această măsură:
Da Nu Solicit obținerea acordului persoanei în cauză
(2) Dacă se solicită un transfer temporar către statul executant al unei persoane supuse
unei măsuri privative de libertate în scopul anchetei, vă rugăm să precizați dacă persoana
și-a exprimat acordul față de această măsură:
Da Nu
Secțiunea H2: Videoconferință sau teleconferință sau alte mijloace de transmisie
audiovizuală
(1) Dacă se solicită audierea prin videoconferință sau teleconferință sau alte mijloace
de transmisie audiovizuală:
Vă rugăm să menționați numele autorității care va organiza audierea (detalii de
contact/limbă):…………………………………………………………………………………
…
…………………………………………………………………………………………………
……
Vă rugăm să menționați motivele solicitării acestei
măsuri:……………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
……...
□ (a) Audierea prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală:
□ Persoana suspectată sau acuzată și-a exprimat acordul
□ (b) Audiere prin teleconferință
217
Secțiunea H3: Măsuri provizorii
Dacă se solicită o măsură provizorie pentru prevenirea distrugerii, transformării, mutării,
transferării sau eliminării unui element care poate fi utilizat ca probă, vă rugăm să
precizați dacă:
□ elementul urmează să fie transferat statului emitent
□ elementul urmează să rămână în statul executant; vă rugăm să menționați o dată
estimată:
pentru ridicarea măsurii provizorii:…………………………………………….
pentru prezentarea unei cereri ulterioare privind elementul ………………..……….
Secțiunea H4: Informații privind conturi bancare sau alte conturi financiare
(1) Dacă se solicită informații privind conturi bancare sau alte conturi financiare pe
care persoana le deține sau le controlează, vă rugăm să precizați, pentru fiecare dintre
acestea, motivele pentru care considerați că măsura este relevantă în sensul procedurilor
penale și pe ce motive vă întemeiați prezumția că bănci din
statul executant dețin contul:
□ Informații privind conturi bancare pe care persoana le deține sau pentru care
aceasta are împuternicire
□ Informații privind alte conturi financiare pe care persoana le deține sau pentru
care aceasta are împuternicire
…………………………………………………………………………………………………
………
…………………………………………………………………………………………………
………
…………………………………………………………………………………………………
………
…………………………………………………………………………………………………
………
(2) Dacă se solicită informații privind operațiuni bancare sau alte operațiuni
financiare, vă rugăm să precizați, pentru fiecare dintre acestea, motivele pentru care
considerați că măsura este relevantă în sensul procedurilor
penale:
□ Informaţii privind operațiuni bancare
□ Informaţii privind alte operaţiuni financiare
…………………………………………………………………………………………………
………
…………………………………………………………………………………………………
………
218
…………………………………………………………………………………………………
………
…………………………………………………………………………………………………
………
Indicați perioada de timp relevantă și conturile în cauză
…………………………………………………………………………………………………
………
…………………………………………………………………………………………………
………
Secțiunea H5: Măsuri de investigare care presupun colectarea de probe în timp real, în
mod continuu și într-o anumită perioadă de timp
Dacă se solicită o astfel de măsură de investigare, vă rugăm să precizați motivele pentru
care considerați că informațiile solicitate sunt relevante în sensul procedurilor penale
…………………………………………………………………………………………………
………
…………………………………………………………………………………………………
………
Secțiunea H6: Investigația sub acoperire
Dacă se solicită o investigație sub acoperire, vă rugăm să precizați motivele pentru care
considerați că măsura de investigare poate să fie relevantă în sensul procedurilor penale
…………………………………………………………………………………………………
………
…………………………………………………………………………………………………
………
219
Secțiunea H7: Interceptarea telecomunicațiilor
(1) Dacă se solicită interceptarea telecomunicațiilor, vă rugăm să precizați motivele
pentru care considerați că măsura de investigare este relevantă în sensul procedurilor
penale
…………………………………………………………………………………………………
………
…………………………………………………………………………………………………
………
(2) Vă rugăm să furnizați următoarele informații:
(a) informații în scopul identificării subiectului interceptării:
......................................................................................................................................................
..........
(b) durata dorită a interceptării:
......................................................................................................................................................
..........
(c) date tehnice (în special identificarea ţintei - precum telefonul mobil, telefonul fix,
adresa de e-mail, conexiunea la internet), astfel încât ordinul european de anchetă să
poată fi executat:
......................................................................................................................................................
..........
(3) Vă rugăm să precizați ce metodă de executare preferați
Transmiterea imediată
Înregistrarea și transmiterea ulterioară
Vă rugăm să precizați dacă aveți nevoie de asemenea de transcrierea, decodarea sau
decriptarea materialului interceptat*:
......................................................................................................................................................
..........
* Vă rugăm să rețineți că eventualele costuri ale transcrierii, decodării sau decriptării
trebuie suportate de statul emitent.
221
Secțiunea I: Formalități și proceduri necesare în vederea executării
1. Bifaţi şi completaţi, după caz
Autoritatea executantă trebuie să respecte următoarele formalități și
proceduri(…):..............................................................................................................................
........
......................................................................................................................................................
.........
2. Bifaţi şi completaţi, după caz
Unul sau mai mulți funcționari ai statului emitent trebuie să fie prezenți la
executarea
ordinului european de anchetă pentru a sprijini autoritățile competente ale statului
executant.
Detalii de contact ale funcționarilor:
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
Limbile care pot fi utilizate pentru
comunicare:..................................................................................
222
Secțiunea J: Căi de atac
1. Vă rugăm să precizați dacă a fost deja introdusă o acțiune împotriva emiterii unui
ordin european de anchetă și, dacă da, vă rugăm să furnizați detalii suplimentare
(descrierea acțiunii, inclusiv măsurile necesare care trebuie luate și termenele):
......................................................................................................................................................
..........
......................................................................................................................................................
..........
2. Autoritatea din statul emitent care poate furniza informații suplimentare cu privire
la procedurile pentru introducerea unei acțiuni în statul emitent și care poate preciza dacă
serviciile de asistență juridică, interpretare și traducere sunt disponibile:
Denumirea:
....................................................................................................................................................
Persoana de contact (dacă este cazul):
..............................................................................................................
Adresa:
................................................................................................................................................
Nr. de tel.: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)
...............................................................................................
Număr de fax: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)
...............................................................................................
E-mail:
..................................................................................................................................................
223
Secțiunea K: Detalii cu privire la autoritatea care a emis ordinul european de anchetă
Bifați tipul autorității care a emis ordinul european de anchetă:
□ autoritate judiciară
□ *orice altă autoritate competentă, astfel cum este definită în dreptul statului
executant
*Vă rugăm să completați și secțiunea (L)
Denumirea autorității:
......................................................................................................................................................
..........
Numele reprezentantului/persoanei de contact:
......................................................................................................................................................
..........
Dosar
nr.:................................................................................................................................................
..
Adresa:
................................................................................................................................................
Nr. de tel.: (prefixul ţării) (prefixul
zonei/oraşului)………………………………………………………………
Număr de fax: (prefixul ţării) (prefixul
zonei/oraşului)………………………………………...…………………….
E-
mail...............................................................................................................................................
......
Limbile în care se poate comunica cu autoritatea emitentă:
......................................................................................................................................................
..........
Dacă sunt diferite de cele de mai sus, detaliile de contact ale persoanei sau persoanelor
care trebuie contactate pentru informații suplimentare sau pentru hotărârea modalităților
practice pentru transferul probelor:
224
Nume/Titlu/Organizație: .......................................................................................................................
Adresa: ...................................................................................................................................................
E-mail/Nr. de tel. de contact: ................................................................................................................
Semnătura autorității emitente și/sau a reprezentatului acesteia atestând exactitatea și
corectitudinea conținutului
ordinului european de anchetă:
Nume:
Funcţia deţinută (titlu/grad):
Data:
Ştampila oficială (dacă este cazul):
Secțiunea L: Detalii cu privire la autoritatea judiciară care a validat ordinul european de
anchetă
Vă rugăm să indicați tipul autorității judiciare care a validat acest ordin european de
anchetă:
□ (a) judecător sau instanță judecătorească
□ (b) judecător de instrucție
□ (c) procuror
Denumirea oficială a autorității de validare:
......................................................................................................................................................
..........
Numele reprezentantului acesteia:
......................................................................................................................................................
..........
Funcţia deţinută (titlu/grad):
......................................................................................................................................................
..........
Dosar
nr.:…………………….………………………………………………………………………
…..
Adresa:
................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
..........
225
Nr. de tel.: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)
...............................................................................................
Număr de fax: (prefixul ţării) (prefixul
zonei/oraşului)...............................................................................................
E-
mail:.............................................................................................................................................
.......
Limbile în care se poate comunica cu autoritatea de validare:
......................................................................................................................................................
..........
Vă rugăm să precizați dacă punctul de contact principal pentru autoritatea executantă ar
trebui să fie:
□ autoritatea emitentă
□ autoritatea de validare
Semnătura și detaliile cu privire la autoritatea de validare
Nume:
Funcţia deţinută (titlu/grad):
Data:
Ştampila oficială (dacă este cazul):
_______________
226
ANEXA B
CONFIRMAREA PRIMIRII UNUI ORDIN EUROPEAN DE ANCHETĂ
Prezentul formular trebuie completat de autoritatea statului executant care a primit ordinul
european de anchetă menţionat anterior.
(A) ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ VIZAT
Autoritatea ▌care a emis ordinul european de anchetă:
................................................................................................................................................................
Numărul de referinţă al dosarului:
................................................................................................................................................................
Data emiterii:
................................................................................................................................................................
Data primirii:
................................................................................................................................................................
(B) AUTORITATEA CARE A PRIMIT ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ(50
)
Denumirea oficială a autorităţii competente:
................................................................................................................................................................
Numele reprezentantului:
................................................................................................................................................................
Funcţia deţinută (titlu/grad):
................................................................................................................................................................
Adresa:
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
Nr. de tel.: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)
................................................................................................................................................................
Număr de fax: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)
................................................................................................................................................................
E-mail:
................................................................................................................................................................
Numărul de referinţă al dosarului:
................................................................................................................................................................
Limbile în care este posibil să se comunice cu autoritatea:
................................................................................................................................................................
50
Această secţiune trebuie completată de fiecare autoritate care a primit ordinul european de anchetă. Obligaţia revine autorităţii competente responsabile cu recunoaşterea şi executarea ordinului european de anchetă şi, după caz, autorităţii centrale sau autorităţii care a transmis autorităţii competente ordinul european de anchetă.
227
(C) (DUPĂ CAZ) AUTORITATEA COMPETENTĂ CĂREIA AUTORITATEA
MENŢIONATĂ LA SECŢIUNEA (B) ÎI TRANSMITE ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ
Denumirea oficială a autorităţii:
................................................................................................................................................................
Numele reprezentantului:
................................................................................................................................................................
Funcţia deţinută (titlu/grad):
................................................................................................................................................................
Adresa:
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
Nr. de tel.: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)
................................................................................................................................................................
Număr de fax: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)
................................................................................................................................................................
E-mail:
................................................................................................................................................................
Data transmiterii:
................................................................................................................................................................
Numărul de referinţă al dosarului:
................................................................................................................................................................
Limba sau limbile care pot fi utilizate pentru comunicare: ...................................................................
(D) ORICE ALTE INFORMAȚII CARE POT FI RELEVANTE PENTRU AUTORITATEA
EMITENTĂ:
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
(E) SEMNĂTURA ŞI DATA
Semnătura:
Data: .......................................................................................................................................................
Ştampila oficială (dacă este cazul):
228
ANEXA C
NOTIFICARE
Acest formular este utilizat pentru a trimite unui stat membru o notificare cu privire la
interceptarea telecomunicației care va avea, are sau a avut loc pe teritoriul său fără
asistență tehnică din partea sa. Prin prezenta, informez
………...........................…….(statul membru notificat) cu privire la interceptare.
(A) 51
AUTORITATEA COMPETENTĂ
Numele oficial al autorității competente din statul membru care realizează interceptarea:
................................................................................................................................................................
Numele reprezentantului:
................................................................................................................................................................
Funcţia deţinută (titlu/grad):
................................................................................................................................................................
Adresa:
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
Nr. de tel.: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)
................................................................................................................................................................
Număr de fax: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)
................................................................................................................................................................
E-mail:
................................................................................................................................................................
Numărul de referinţă al dosarului
................................................................................................................................................................
Data emiterii:
................................................................................................................................................................
Limbile în care este posibil să se comunice cu autoritatea:
................................................................................................................................................................
(B) INFORMAȚII PRIVIND INTERCEPTAREA
(I) Informații privind situația actuală: Această notificare este trimisă (vă rugăm să bifați)
□ înaintea interceptării
□ în timpul interceptării
□ după interceptare
(II) Durata (anticipată a) interceptării (conform informațiilor deținute de autoritatea
emitentă):
……………………………………, începând cu…………………………………………...
51
Autoritatea la care se face referire aici este cea care ar trebui contactată în viitoarea
corespondență cu statul emitent.
229
(III) Ținta interceptării: (numărul de telefon, adresa IP sau adresa de e-mail)
…………………………………………………………………………………………….………..
(IV) Identitatea persoanelor vizate
Furnizați toate informațiile, în măsura în care sunt cunoscute, privind identitatea
persoanei sau persoanelor (i) fizice sau (ii) juridice împotriva cărora au fost/pot fi
declanșate procedurile:
(i) În cazul persoanei sau persoanelor fizice
Numele:. ...........................................................................................................................
Prenumele: .......................................................................................................................
Alt (Alte) nume relevant (relevante), dacă este cazul: ....................................................
Nume fals, după caz: .......................................................................................................
Sexul: ................................................................................................................................
Cetăţenia: .........................................................................................................................
Codul numeric personal sau numărul de asigurare
socială……………………………………………
Data naşterii: ...................................................................................................................
Locul naşterii: ..................................................................................................................
Domiciliul și/sau adresa de reședință; în cazul în care nu se cunoaște adresa,
menționați ultima adresă cunoscută:
..........................................................................................................................................
Limba sau limbile pe care persoana o/le înțelege:
..........................................................................................................................................
(ii) În cazul persoanei sau persoanelor juridice
Nume: ...............................................................................................................................
Forma juridică: ................................................................................................................
Denumirea prescurtată, denumiri utilizate frecvent sau alte denumiri comerciale,
după caz:
..........................................................................................................................................
Sediu social: .....................................................................................................................
Numărul de înregistrare: .................................................................................................
Adresa persoanei juridice …………………………………………………………..…
Numele și detaliile de contact ale reprezentantului persoaneijuridice:………….……
(V) informații privind scopul interceptării:
Furnizați toate informațiile necesare, inclusiv o descriere a cauzei, încadrarea
juridică a infracțiunii (infracțiunilor) și dispozițiile legale sau codul aplicabile,
pentru a permite autorității care primește notificarea să evalueze:
dacă interceptarea ar fi autorizată într-o cauză internă similară; și
dacă materialul obținut poate fi utilizat în proceduri judiciare;
în cazul în care interceptarea a avut loc deja, dacă materialul poate fi
utilizat în proceduri judiciare
…………………………………………………………………………………………….………..
…………………………………………………………………………………………….………..
…………………………………………………………………………………………….………..
…………………………………………………………………………………………….………..
…………………………………………………………………………………………….………..
…………………………………………………………………………………………….………..
Vă rugăm să rețineți că orice obiecție la adresa interceptării sau a utilizării de material deja
231
(D) SEMNĂTURA ŞI DATA
Semnătura:
Data: ......................................................................................................................................................
Ştampila oficială (dacă este cazul):
232
ANEXA D
Categorii de infracţiuni menționate la articolul 11
- participarea la un grup infracțional organizat,
- terorismul,
- traficul de ființe umane,
- exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă,
- traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope,
- traficul ilicit de arme, muniții și materiale explozive,
- corupția,
- frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale
Comunităților Europene, în sensul Convenției privind protejarea intereselor
financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995,
- spălarea produselor infracțiunii,
- falsificarea de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro,
- criminalitatea informatică,
- infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de
dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție,
- facilitarea intrării și a șederii neautorizate,
- omorul, vătămarea corporală gravă,
- traficul ilicit de organe și țesuturi umane,
- răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostatici,
- rasismul și xenofobia,
233
- jaful organizat sau armat,
- traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă,
- înșelăciunea,
- racketul și extorcarea de fonduri,
- contrafacerea și pirateria produselor,
- falsificarea de documente administrative și uzul de fals,
- falsificarea de mijloace de plată,
- traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere,
- traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive,
- traficul de autovehicule furate,
- violul,
- incendierea cu intenție,
- infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale,
- sechestrarea ilegală de nave sau aeronave,
- sabotajul.
________________
235
P7_TA-PROV(2014)0166
Regimul vizelor pentru resortisanții țărilor terțe ***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la
propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți
trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror
resortisanți sunt exonerați de această obligație (COM(2013)0853 – C7-0430/2013 –
2013/0415(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului
(COM(2013)0853),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost
prezentată de către Comisie (C7-0430/2013),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene,
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din
13 februarie 2014, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu
articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-
0104/2014),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în
mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și
parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
236
P7_TC1-COD(2013)0415
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 februarie 2014 în
vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al
Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor
terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a
listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77
alineatul (2) litera (a),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară52
,
întrucât:
(1) Conținutul listelor țărilor terțe care figurează în anexele I și II la Regulamentul (CE)
nr. 539/2001 al Consiliului53
ar trebui să fie și să rămână conform criteriilor
menționate în regulamentul respectiv. Țările terțe a căror situație s-a modificat în
ceea ce privește aceste criterii ar trebui să fie transferate dintr-o anexă în cealaltă.
(2) În conformitate cu Declarația comună aprobată cu ocazia Summitului Parteneriatului
Estic de la Praga din 7 mai 2009 și cu finalizarea de către Republica Moldova a
Planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize, Comisia consideră că
Republica Moldova îndeplinește toate obiectivele de referință prevăzute în Planul de
acțiuni privind liberalizarea regimului de vize.
(3) Dat fiind că întrunește toate obiectivele de referință, Republica Moldova ar trebui să
fie transferată în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001. Această exonerare de
obligația de a deține viză ar trebui să se aplice titularilor de pașapoarte biometrice
eliberate de Republica Moldova în conformitate cu standardele Organizației Aviației
Civile Internaționale (OACI).
52
Poziția Parlamentului European din 27 februarie 2014. 53
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a
listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea
frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de
această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).
237
(4) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare
a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Consiliul
Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește
asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și
dezvoltării acquis-ului Schengen54
, care intră în domeniul de aplicare menționat la
articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind
anumite modalități de aplicare a acordului menționat anterior55
.
(5) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a
dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea
Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea
Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea
acquis-ului Schengen56
, care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1
literele (B) și (C) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din
Decizia 2008/146/CE a Consiliului57
.
(6) În ceea ce privește Principatul Liechtenstein, prezentul regulament constituie o
dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum se prevede în Protocolul
între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și
Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul
între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind
asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea
acquis-ului Schengen58
, care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1
punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999, coroborat cu
articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului59
.
(7) Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la
care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a
Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen60
;
54
JO L 176, 10.7.1999, p. 36. 55
JO L 176, 10.7.1999, p. 31. 56
JO L 53, 27.2.2008, p. 52. 57
JO L 53, 27.2.2008, p. 1. 58
JO L 160, 18.6.2011, p. 21. 59
JO L 160, 18.6.2011, p. 19. 60
JO L 131, 1.6.2000, p. 43.
238
prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații
în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(8) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la
care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului
din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre
dispozițiile acquis-ului Schengen61
; În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea
prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.
(9) În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază
pe acquis-ul Schengen sau care se aplică sau se raportează la acesta înainte ca Cipru
să adere la spațiul Schengen, în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de
aderare din 2003.
(10) În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care
se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul
articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005.
(11) În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care e întemeiază
pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 4
alineatul (1) din Actul de aderare din 2011,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
61
JO L 64, 7.3.2002, p. 20.
239
Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 se modifică după cum urmează:
1. În anexa I partea 1, trimiterea la Moldova se elimină.
2. În anexa II partea 1, se introduc următoarele mențiuni:
„Moldova, Republica*
______________
* Această scutire de vize se va aplica numai titularilor de pașapoarte biometrice
eliberate în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile
Internaționale (OACI).”
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele
membre în conformitate cu tratatele.
Adoptat la …,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președintele Președintele
241
P7_TA-PROV(2014)0167
Acordul de parteneriat voluntar UE-Indonezia cu privire la aplicarea
legislației și guvernanța în domeniul forestier și la schimburile comerciale
cu produse din lemn care intră în UE ***
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la
proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat voluntar
între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în
domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu produse din lemn care
intră în Uniunea Europeană (11767/1/2013 – C7-0344/2013 – 2013/0205(NLE))
(Procedura de aprobare)
Parlamentul European,
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11767/1/2013),
– având în vedere proiectul de acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și
Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța
și schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană
(11769/1/2013),
– având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul
207 alineatul (3) primul paragraf, articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, articolul
218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0344/2013),
– având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de
procedură,
– având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei
pentru dezvoltare (A7-0043/2014),
1. aprobă încheierea acordului;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și
Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii
Indonezia.
243
P7_TA-PROV(2014)0168
Controlul persoanelor la frontierele externe ***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la
propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de introducere a unui
regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe
recunoașterea unilaterală de către Croația și Cipru a anumitor documente ca fiind
echivalente cu vizele naționale ale acestora pentru tranzitul sau șederea preconizată pe
teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade
de 180 de zile și de abrogare a Deciziilor nr. 895/2006/CE și 582/2008/CE ale
Parlamentului European și ale Consiliului (COM(2013)0441 – C7-0186/2013 –
2013/0210(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului
(COM(2013)0441),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) literele (a) și (b)
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost
prezentată de către Comisie (C7-0186/2013),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene,
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5
februarie 2014, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294
alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-
0082/2014),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în
mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și
parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
244
P7_TC1-COD(2013)0210
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 februarie 2014 în
vederea adoptării Deciziei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de
introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe,
bazat pe recunoașterea unilaterală de către [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] a
anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naționale ale acestora pentru
tranzitul sau șederea preconizată pe teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește
90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile și de abrogare a Deciziilor nr.
895/2006/CE și 582/2008/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77
alineatul (2) literele (a) și (b),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară62
,
TEXT NESUPUS ÎNCĂ VERIFICĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.
62 Poziția Parlamentului European din 27 februarie 2014.
245
întrucât:
(1) În temeiul articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011, Croația, care a
aderat la Uniunea Europeană la data de 1 iulie 2013, trebuie, de la această dată, să
supună obligației de a deține viză resortisanții țărilor terțe enumerate în anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a
listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea
frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de
această obligație63
.
(2) În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011, dispozițiile
acquis-ului Schengen privind condițiile și criteriile de eliberare a vizelor uniforme,
precum și dispozițiile privind recunoașterea reciprocă a vizelor și echivalența dintre
permisele de ședere/vizele de lungă ședere și vizele de scurtă ședere, se aplică în
Croația numai în temeiul unei decizii a Consiliului în acest sens. Cu toate acestea,
dispozițiile sunt obligatorii pentru statul membru respectiv începând cu data aderării.
63
JO L 81, 21.3.2001, p. 1.
246
(3) Prin urmare, Croația are obligația de a elibera vize naționale, pentru intrarea sau
tranzitul pe teritoriul său, resortisanților țărilor terțe care dețin o viză uniformă, o
viză de lungă ședere sau un permis de ședere eliberat de un stat membru care aplică
integral acquis-ul Schengen ori un document similar eliberat de [Bulgaria]64
, Cipru
[și România]1, state membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen.
(4) Titularii de documente eliberate de statele membre care aplică integral acquis-ul
Schengen, precum și de documente eliberate de [Bulgaria], Cipru [și România] nu
prezintă niciun risc pentru Croația, întrucât aceștia au fost supuși tuturor controalelor
necesare de către statele membre respective. Pentru a evita impunerea unor sarcini
administrative suplimentare nejustificate Croației, ar fi necesară adoptarea de norme
comune prin care Croația să fie autorizată să recunoască în mod unilateral anumite
documente eliberate de statele membre ca fiind echivalente cu vizele sale naționale
și să instituie un regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe,
bazat pe această echivalență unilaterală.
64
Referirile la Bulgaria Romania au fost plasate temporar între paranteze drepte. Este de la sine înțeles că respectivele referiri vor fi extrase în cazul în care Bulgaria și Romania devin state membre care aplică integral acquis-ul Schengen la data adoptării acestei decizii.
247
(5) Normele comune introduse prin Decizia nr. 895/2006/CE și prin Decizia
nr. 582/2008/CE ar trebui abrogate. În ceea ce privește Cipru, care pune în aplicare
regimul comun instituit prin Decizia nr. 895/2006/CE începând cu data de
10 iulie 2006 și [Bulgaria și România], care îl aplică pe cel stabilit prin Decizia nr.
582/2008/CE începând cu data de 18 iulie 2008, ar fi necesară adoptarea de norme
comune prin care [Bulgaria], Cipru [și România] să fie autorizate, precum Croația,
să recunoască în mod unilateral anumite documente eliberate de statele membre care
pun în aplicare în întregime acquis-ul Schengen, precum și documente similare
eliberate de Croația, ca fiind echivalente cu vizele sale naționale și să instituie un
regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe această
echivalență unilaterală. [Prezenta decizie nu aduce atingere obiectivului Bulgariei
și României de a deveni state membre Schengen fără întârziere].
248
(6) Regimul simplificat stabilit prin prezenta decizie ar trebui să se aplice pe o perioadă
de tranziție, până la data care urmează a fi stabilită printr-o decizie a Consiliului,
astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf din Actul de
aderare din 2003 în ceea ce privește Ciprul, [la articolul 4 alineatul (2) primul
paragraf din Actul de aderare din 2005 în ceea ce privește Bulgaria și România] și
articolul 4 alineatul (2) primul paragraf din Actul de aderare din 2011 în ceea ce
privește Croația, sub rezerva unor eventuale dispoziții tranzitorii privind
documentele eliberate înainte de data respectivă.
(7) Participarea la sistemul simplificat ar trebui să fie facultativă, fără să impună statelor
membre obligații suplimentare celor stabilite prin Actul de aderare din 2003, [Actul
de aderare din 2005] și prin Actul de aderare din 2011.
(8) Normele comune ar trebui să se aplice vizelor uniforme de scurtă ședere, vizelor de
lungă ședere și permiselor de ședere eliberate de statele membre care pun în aplicare
în întregime acquis-ul Schengen, vizelor cu valabilitate teritorială limitată eliberate
în conformitate cu articolul 25 alineatul (3) prima teză din Codul de vize și vizelor
de scurtă ședere, vizelor de lungă ședere și permiselor de ședere eliberate de țările
asociate la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen,
precum și vizelor de scurtă ședere, vizelor de lungă ședere și permiselor de ședere
eliberate de [Bulgaria], Croația, Cipru [și România]. Recunoașterea unui document
ar trebui limitată la perioada de valabilitate a documentului respectiv.
249
(9) Condițiile de intrare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de
instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către
persoane (Codul Frontierelor Schengen)65
trebuie să fie îndeplinite, cu excepția
condiției prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), în măsura în care prezenta
decizie creează un regim de recunoaștere unilaterală de către [Bulgaria], Croația,
Cipru [și România] a anumitor documente eliberate de statele membre care pun în
aplicare în întregime acquis-ul Schengen, precum și a documentelor similare
eliberate de [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] pentru tranzitul sau șederea pe
teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade
de 180 de zile.
(10) Deoarece obiectivul prezentei decizii, și anume introducerea unui regim de
recunoașterea unilaterală de către [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] a
anumitor documente emise de alte state, nu poate fi realizat în mod suficient de
statele membre, prin urmare, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii,
Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum
este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. De asemenea, în
conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, prezenta
decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
65
JO L 105, 13.4.2006, p. 1.
250
(11) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie ▌constituie o dezvoltare a
dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat de către Consiliul
Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora
din urmă la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen66
,
incluse în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 litera (G) din Decizia
1999/437/CE a Consiliului67
;
66
JO L 176, 10.7.1999, p. 36. 67
Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).
251
(12) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie ▌constituie o dezvoltare a dispozițiilor
acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană,
Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea
Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului
Schengen68
, care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 punctul B
din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia
2008/146/CE a Consiliului69
.
68
JO L 53, 27.2.2008, p. 52. 69
Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).
252
(13) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie ▌constituie o dezvoltare a
dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană,
Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind
aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană,
Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației
Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen70
,
dispoziții aflate sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a
Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/CE a Consiliului71
.
▌
70
JO L 83, 26.3.2008, p. 5. 71
Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).
253
(15) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei,
anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are
obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(16) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care
Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului
▌72
. În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi
revin obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(17) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care
Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului ▌73
. În
consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în
temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
72
JO L 131, 1.6.2000, p. 43. 73
Decizia 2000/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
254
Articolul 1
Prezenta decizie introduce un regim simplificat de control al persoanelor la frontierele
externe, prin care [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] pot recunoaște în mod unilateral,
ca fiind echivalente cu vizele lor naționale de tranzit sau de ședere preconizată pe teritoriul
lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile,
documentele menționate la articolul 2 alineatul (1) și cele menționate la articolul 3, eliberate
▌resortisanților țărilor terțe care intră sub incidența obligației de a deține viză în temeiul
Regulamentului (CE) nr. 539/2001.
Punerea în aplicare a prezentei decizii nu afectează controalele efectuate asupra persoanelor
la frontierele externe, în conformitate cu articolele 5-13 și articolele 18 și 19 din
Regulamentul (CE) nr. 562/2006.
255
Articolul 2
(1) [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] pot considera ca fiind echivalente cu vizele
lor naționale, în scopul tranzitului sau al șederilor preconizate pe teritoriul lor pentru
o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile,
următoarele documente eliberate de statele membre care aplică integral acquis-ul
Schengen, indiferent de naționalitatea titularilor:
(i) o „viză uniformă”, definită la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE)
nr. 810/2009, valabilă pentru 2 intrări sau pentru intrări multiple;
(ii) o „viză de lungă ședere”, menționată la articolul 18 din Convenția de punere în
aplicare a Acordului Schengen;
(iii) un „permis de ședere”, definit la articolul 2 alineatul (15) din Regulamentul
(CE) nr. 562/2006.
(2) De asemenea, [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] pot considera ca fiind
echivalente cu vizele lor naționale, în scopul tranzitului sau al șederilor preconizate
pe teritoriul lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei
perioade de 180 de zile, vizele cu valabilitate teritorială limitată eliberate în
conformitate cu articolul 25 alineatul (3) prima teză din Codul de vize.
256
(3) Dacă [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] hotărăsc să aplice prezenta decizie,
acestea recunosc toate documentele menționate la alineatele (1) și (2), indiferent de
statul membru care a eliberat documentul, dacă nu sunt aplicate pe documente de
călătorie pe care nu le recunosc sau pe documente de călătorie eliberate de o țară
terță cu care nu au relații diplomatice.
Articolul 3
(1) În cazul în care [Bulgaria], Croația, Cipru [sau România] decid să aplice articolul 2,
acestea pot, în plus, să recunoască ca fiind echivalente cu vizele lor naționale, în
scopul tranzitului sau al șederilor preconizate pe teritoriul lor pentru o perioadă care
nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile:
(i) vizele naționale de scurtă ședere și vizele naționale de lungă ședere eliberate
de [Bulgaria], Croația, Cipru, sau [România] în formatul uniform stabilit de
Regulamentul (CE) nr. 1683/9574
;
(ii) permisele de ședere eliberate de [Bulgaria], Cipru, Croația sau [România] în
conformitate cu formatul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr.
1030/200275
,
dacă nu sunt aplicate pe documente de călătorie pe care nu le recunosc sau pe
documente de călătorie eliberate de o țară terță cu care nu au relații diplomatice.
74
JO L 164, 14.7.1995, p. 1. 75
JO L 157, 15.6.2002, p. 1.
257
(2) Documentele eliberate de Croația care pot fi recunoscute sunt enumerate în anexa I.
Documentele eliberate de Cipru care pot fi recunoscute sunt enumerate în anexa II.
[Documentele eliberate de Bulgaria care pot fi recunoscute sunt enumerate în
anexa III.]
[Documentele eliberate de România care pot fi recunoscute sunt enumerate în
anexa IV.]
Articolul 4
Durata de valabilitate a documentelor menționate la articolele 2 și 3 trebuie să acopere durata
tranzitului sau a șederii.
Articolul 5
[Bulgaria], Croația, Cipru [și România] informează Comisia cu privire la decizia lor de a
aplica sau nu prezenta decizie, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare
a prezentei decizii. Comisia publică informațiile comunicate de statele membre în cauză în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
În cazul în care este relevant, notificarea respectivă specifică țările terțe cu privire la care,
în lipsa relațiilor diplomatice, acestea nu aplică prezenta decizie în temeiul articolului 2
alineatul (3) și al articolului 3 alineatul (1).
258
Articolul 6
Decizia nr. 895/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului și Decizia
nr. 582/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului se abrogă.
Articolul 7
Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene.
Aceasta se aplică până la data stabilită printr-o decizie a Consiliului adoptată în temeiul
articolului 3 alineatul (2) primul paragraf din Actul de aderare din 2003 în ceea ce privește
Cipru, [în temeiul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din Actul de aderare din 2005
în ceea ce privește Bulgaria și România] și al articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din
Actul de aderare din 2011 în ceea ce privește Croația, dată de la care se aplică statului
membru în cauză toate dispozițiile acquis-ului Schengen privind politica comună în domeniul
vizelor și al circulației resortisanților din țări terțe care își au reședința legală pe teritoriul
statelor membre.
259
Articolul 8
Prezenta decizie se adresează [Bulgariei], Croației, Ciprului [și României].
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președintele Președintele
260
ANEXA I
Lista documentelor eliberate de CROAȚIA
V i z e
– Kratkotrajna viza („C”) – viză de scurtă ședere (tip „C”)
P e r m i s e d e ș e d e r e
– Odobrenje boravka – autorizație de ședere
– Osobna iskaznica za stranca – carte de identitate pentru resortisanții străini
261
ANEXA II
Lista documentelor eliberate de CIPRU
Θ ε ω ρ ή σ ε ι ς ( V i z e )
— Θεώρηση διέλευσης — Κατηγορία Β (viză de tranzit — tip B)
— Θεώρηση για παραμονή βραχείας διάρκειας — Κατηγορία Γ (viză de scurtă ședere — tip
C)
— Ομαδική θεώρηση — Κατηγορίες Β και Γ (viză colectivă — tip B și C)
Ά δ ε ι ε ς π α ρ α μ ο ν ή ς ( P e r m i s e d e ș e d e r e )
— Προσωρινή άδεια παραμονής (απασχόληση, επισκέπτης, φοιτητής) Permis de ședere
temporară (muncă, vizită, student)
— Άδεια εισόδου (απασχόληση, φοιτητής) Permis de intrare (muncă, student)
— Άδεια μετανάστευσης (μόνιμη άδεια) Permis de imigrare (permis permanent)
265
P7_TA-PROV(2014)0169
Țări terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea
frontierelor externe ale statelor membre și a listei țărilor terțe ai căror
resortisanți sunt exonerați de această obligație ***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la
propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți
trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre și a listei
țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (COM(2012)0650 –
C7-0371/2012 – 2012/0309(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului
(COM(2012)0650),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost
prezentată de către Comisie (C7-0371/2012),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene,
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5
februarie 2014, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul
294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-
0373/2013),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. aprobă declarația Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta
rezoluție;
3. ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;
4. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în
mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
5. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și
parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
266
P7_TC1-COD(2012)0309
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 februarie 2014 în
vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al
Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire
a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea
frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această
obligație
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77
alineatul (2) litera (a),
TEXT NESUPUS ÎNCĂ VERIFICĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.
267
având în vedere propunerea Comisiei,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară76
,
întrucât:
(-1) Din 2001, stabilirea țărilor terțe ai căror resortisanți fac obiectul obligației de a
deține viză, sau sunt exonerați de această obligație, s-a făcut pe baza criteriilor
incluse în considerentul 5 din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului77
.
(-1a) Natura evolutivă a politicii în materie de vize a UE și necesitatea crescândă de a
asigura o coerență sporită între politica în materie de vize și alte politici ale UE
justifică luarea în considerare a unor criterii suplimentare atunci când se
examinează listele țărilor care figurează în anexele I și II la Regulamentul (CE)
nr. 539/2001.
76
Poziția Parlamentului European din 27 februarie 2014. 77
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).
268
(-1b) Stabilirea țărilor terțe ai căror resortisanți fac obiectul obligației de a deține viză,
sau sunt exonerați de această obligație ar trebui să fie supusă unei evaluări atente,
de la caz la caz.
(-1c) Această evaluare ar trebui să fie efectuată periodic și ar trebui să ducă la
propuneri de modificare a anexelor la regulament, fără a aduce atingere
posibilității de a avea, în anumite circumstanțe, amendamente specifice la anexe,
în funcție de țară, de exemplu ca rezultat al procesului de liberalizare a vizelor sau
ca o consecință finală a suspendării temporare a exonerării de obligația de a
deține viză.
(1) Conținutul listelor țărilor terțe care figurează în anexele I și II la Regulamentul (CE)
nr. 539/2001 ▌ar trebui să fie și să rămână conform cu criteriile menționate la
articolul X astfel cum sunt prezentate la articolul 1 din prezentul regulament.
Anumite țări terțe, a căror situație s-a modificat în ceea ce privește aceste criterii, ar
trebui să fie transferate dintr-o anexă în cealaltă.
269
(2) Nu se mai justifică impunerea obligativității vizelor pentru resortisanții din
Dominica, Grenada, Kiribati, Insulele Marshall, Micronezia, Nauru, Palau, Saint
Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Samoa, Insulele Solomon, Timorul de Est,
Tonga, Trinidad și Tobago, Tuvalu, Emiratele Arabe Unite și Vanuatu. Aceste țări
nu prezintă niciun risc de imigrație ilegală și nicio amenințare pentru ordinea publică
a Uniunii în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul X. În consecință,
resortisanții țărilor respective ar trebui să fie exonerați de obligația de a deține viză
în cazul șederilor a căror durată totală nu depășește 90 de zile în decursul oricărei
perioade de 180 de zile, iar țările respective ar trebui să fie transferate în anexa II.
(2a) Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, situația din Columbia și Peru în ceea
ce privește criteriile stabilite la articolul X înainte de începerea negocierilor în
vederea încheierii unor acorduri bilaterale privind exonerarea de obligația de a
deține viză între Uniune și aceste țări.
270
(3) Exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții din Columbia, Dominica,
Grenada, Kiribati, Insulele Marshall, Micronezia, Nauru, Palau, Peru, Saint Lucia,
Saint Vincent și Grenadine, Samoa, Insulele Solomon, Timorul de Est, Tonga,
Trinidad și Tobago, Tuvalu, Emiratele Arabe Unite și Vanuatu nu ar trebui să intre
în vigoare înainte de încheierea unor acorduri bilaterale privind exonerarea de
obligația de a deține viză între Uniunea Europeană și țările respective, în scopul de
se a asigura deplina reciprocitate.
(4) Din informațiile statistice reiese că grupurile de resortisanți britanici menționați în
prezent la punctul 3 din anexa I nu reprezintă niciun risc în ceea ce privește migrația
ilegală către spațiul Schengen și că majoritatea acestora locuiesc în zona Caraibilor,
o zonă cu puternice legături și asemănări cu țări învecinate care sunt exceptate de la
obligativitatea vizelor. Aceste grupuri de resortisanți britanici ar trebui, prin urmare,
să fie exonerate de obligația de a deține viză în cazul șederilor a căror durată totală
nu depășește trei luni și ar trebui să fie transferate în anexa II.
271
(5) Anexele la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 ar trebui să reflecte evoluția dreptului
internațional, care se traduce printr-o schimbare a statutului sau a denumirii
anumitor state sau entități. Sudanul de Sud ar trebui să fie menționat în anexa I la
respectivul regulament, ca urmare a declarării independenței la 9 iulie 2011 și a
obținerii statutului de membru al Organizației Națiunilor Unite la 14 iulie 2011.
(6) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare
a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat între Consiliul
Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea
acestor două state la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului
Schengen78
, dezvoltare care intră în domeniul de aplicare a articolului 1, litera (B),
din Decizia Consiliului 1999/437/CE79
.
78
JO L 176, 10.7.1999, p. 36. 79
Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).
272
(7) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a
dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea
Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea
Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului
Schengen80
, care se încadrează în domeniul de aplicare menționat la articolul 1
literele (B) și (C) din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din
Decizia 2008/146/CE a Consiliului81
.
80
JO L 53, 27.2.2008, p. 52. 81
Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).
273
(8) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a
dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea
Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul
Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între
Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind
asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și
dezvoltarea acquis-ului Schengen82
, care se află sub incidența articolului 1 punctele
B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/CE a
Consiliului83
.
82
JO L 160, 18.6.2011, p. 21. 83
Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).
274
(9) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la
care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului84
. În
consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este
obligatorie pentru acesta și nu i se aplică.
(10) Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la
care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului85
. În
consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este
obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.
(11) În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază
pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3
alineatul (1) din Actul de aderare din 2003.
84
Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000, privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).
85 Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei
de participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
275
(12) Prezentul regulament constituie un act care se bazează pe acquis-ul Schengen sau
care se legătură cu acesta în sensul articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din
2005.
(12a) Prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen
sau care se raportează la acesta în sensul articolului 4 alineatul (1) din Actul de
aderare din 2011,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
276
Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 539/2001 se modifică după cum urmează:
-1. După articolul 1 se inserează următorul articol:
„Articolul X
Scopul prezentului regulament este să stabilească țările terțe ai căror resortisanți
fac obiectul obligației de a deține viză sau sunt exonerați de această obligație, pe
baza unei evaluări de la caz la caz a unei serii de criterii legate, printre altele, de
imigrația ilegală, de politicile publice și securitate, de avantajele economice,
îndeosebi în ceea ce privește turismul și comerțul exterior și relațiile externe ale
Uniunii cu țările terțe pertinente, incluzând, în special, considerații referitoare la
drepturile omului și la libertățile fundamentale, precum și implicațiile pentru
coerența regională și reciprocitate.”;
277
1. Anexa I se modifică după cum urmează:
(a) la punctul 1, se elimină de pe listă Columbia, Dominica, Grenada, Kiribati,
Insulele Marshall, Micronezia, Nauru, Palau, Peru, Saint Lucia, Saint Vincent
și Grenadine, Samoa, Insulele Solomon, Timorul de Est, Tonga, Trinidad și
Tobago, Tuvalu, Emiratele Arabe Unite și Vanuatu și se adaugă pe listă
Sudanul de Sud;
(b) punctul 3 se elimină.
2. Anexa II se modifică după cum urmează:
(a) la punctul 1, se introduc următoarele mențiuni:
„Columbia”,
„Dominica*”,
„Grenada*”,
278
„Kiribati*”,
„Insulele Marshall*”,
„Micronezia*”,
„Nauru*”,
„Palau*”,
„Peru*”,
„Saint Lucia*”,
„Saint Vincent și Grenadine*”,
„Samoa*”,
„Insulele Solomon*”,
„Timorul de Est*”,
279
„Tonga*”,
„Trinidad și Tobago*”,
„Tuvalu*”,
„Emiratele Arabe Unite*” și
„Vanuatu*”.
_________________
„* Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în
vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care
urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.”
280
(b) punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:
„3. Cetățenii britanici care nu sunt resortisanți ai Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de Nord în sensul legislației Uniunii:
resortisanți britanici (de peste mări)
cetățeni ai teritoriilor britanice de peste mări (CTBM)
cetățeni britanici de peste mări (CBM)
persoane britanice protejate (PBP)
supuși britanici (SB).”
281
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele
membre în conformitate cu tratatele.
Adoptat la …,
Pentru Consiliu Pentru Parlamentul European
Președintele Președintele
____________
282
ANEXĂ LA REZOLUŢIA LEGISLATIVĂ
Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind evaluarea
suplimentară a Columbiei și a Peru-ului
Parlamentul European și Consiliul recunosc necesitatea unei evaluări suplimentare a
îndeplinirii de către Columbia și Peru a criteriilor pertinente înainte ca Comisia să prezinte
recomandări Consiliului în ce privește deciziile de autorizare a începerii negocierilor privind
acordurile privind exonerarea de obligația de a deține viză cu respectivele țări.
Comisia se angajează să efectueze aceste evaluări fără întârziere și să le transmită
Parlamentului European și Consiliului cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a
prezentului regulament.
Parlamentul European și Consiliul iau notă de respectivul angajament al Comisiei.
Declarația Comisiei privind informarea Parlamentului European
Comisia salută adoptarea de către Parlamentul European și Consiliu a propunerii sale de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 având ca scop să actualizeze anexele ce
conțin listele țărilor terțe ai căror resortisanți sunt supuși obligației de a deține viză, sau sunt
exonerați de această obligație.
În conformitate cu Acordul-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul
European și Comisia Europeană, și în special punctul 23, Comisia își reiterează angajamentul
de a informa în mod regulat Parlamentul European cu privire la progresul negocierilor
privind acordurile privind exonerarea de obligația de a deține viză pe care le necesită
transferul unor țări la anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001. Comisia va prezenta
actualizări organismelor pertinente din cadrul Parlamentului European de cel puțin două ori
pe an.
283
P7_TA-PROV(2014)0171
Situația din Irak
Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Irak
(2014/2565(RSP))
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak, în special Rezoluția din 10
octombrie 2013 referitoare la recentele violențe din Irak86
,
– având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Uniunea Europeană și
statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și
Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la Acordul de parteneriat și cooperare
dintre UE și Irak87
,
– având în vedere documentul strategic comun al UE pentru Irak pentru perioada 2011-
2013, elaborat de Comisia Europeană,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Irak, în special
cele din 10 februarie 2014,
– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Catherine Ashton,
referitoare la Irak, în special cele din 5 februarie 2014, 16 ianuarie 2014, 18 decembrie
2013 și 5 septembrie 2013,
– având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al VP/ÎR din 28 decembrie 2013
privind uciderea rezidenților din tabăra Hurriya,
– având în vedere declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU (CSONU)
din 10 ianuarie 2014 referitoare la Irak,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, la
care Irakul este parte,
– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Irakul se confruntă în continuare cu probleme politice, socioeconomice și de
securitate grave și întrucât scena politică din această țară este extrem de fragmentată și
afectată de violență și de politici sectare, ceea ce aduce prejudicii grave aspirațiilor
legitime ale poporului irakian la pace, prosperitate și la o tranziție autentică spre
democrație; întrucât Irakul se confruntă cu cel mai puternic val de violențe din 2008
încoace;
B. întrucât, chiar dacă Irakul a reușit să readucă producția de petrol aproape la capacitatea
86
Texte adoptate, P7_TA(2013)0424. 87
Texte adoptate, P7_TA(2013)0022.
284
deplină, inegalitățile sociale sunt în creștere, deoarece statul irakian în continuare nu
este capabil să asigure serviciile de bază populației irakiene, cum ar fi electricitate
curentă vara, apă curată și asistență medicală publică;
C. întrucât, conform datelor privind numărul victimelor publicate de Misiunea ONU de
asistență pentru Irak (UNAMI) la 1 februarie 2014, un total de 733 de irakieni au fost
uciși și alți 1 229 au fost răniți în acte de terorism și violență în ianuarie 2014; întrucât
cifrele din ianuarie 2014 nu includ victimele confruntărilor ce au loc în prezent în
provincia Anbar, din cauza unor dificultăți de verificare și de confirmare a situației
persoanelor ucise sau rănite;
D. întrucât războiul civil din Siria a agravat situația din Irak; întrucât acest război se
răspândește pe teritoriul Irakului, deoarece militanții, îndeosebi cei din cadrul
organizației Statul Islamic al Irakului și Levantului (ISIL), își extind activitățile pe
teritoriul irakian;
E. întrucât CSONU a condamnat la 10 ianuarie 2014 atacurile organizate de ISIL
împotriva locuitorilor Irakului într-o încercare de a destabiliza țara și regiunea;
F. întrucât guvernul prim-ministrului Nuri al-Maliki nu a luat în considerare preocupările
minorității sunnite; întrucât politica de eliminare a influenței partidului Baath în urma
adoptării legii privind justiția și răspunderea a dus la concedierea în principal de
funcționari sunniți, ceea ce a întărit percepția caracterului sectar al programului
guvernamental; întrucât, în special, desființarea de către guvern, la 30 decembrie 2013,
a taberei protestatarilor sunniți care a existat în Ramadi timp de un an a declanșat
confruntările violente din provincia Anbar; întrucât, drept urmare, din decembrie 2013
în Fallujah și în alte orașe din provincia Anbar s-au înregistrat lupte între forțele
guvernamentale și militanții afiliați ISIL;
G. întrucât la 13 februarie 2014 peste 63 000 de familii (ceea ce reprezintă peste 370 000
de persoane, potrivit calculelor ONU) afectate de luptele din provincia Anbar au fost
înregistrate ca fiind strămutate în interiorul țării; întrucât un număr mare de persoane s-
au refugiat în alte părți ale țării, printre care provinciile Karbala, Bagdad și Erbil, în
timp ce altele și-au căutat siguranța în comunități periferice din provincia Anbar sau
sunt incapabile să părăsească zonele de conflict; întrucât situația lor rămâne precară, din
cauza diminuării rezervelor de alimente și apă potabilă, condițiilor necorespunzătoare
de igienă și a accesului limitat la îngrijiri medicale;
H. întrucât pe tot teritoriul irakian continuă cu intensitate atacurile cu bombă, cum ar fi cel
din 5 februarie 2014 asupra ministerului de externe din Irak, care afectează în principal
cartierele șiite, iar o serie de evadări din închisori au dus la majorarea numărului de
luptători care completează rândurile grupurilor militante extremiste;
I. întrucât la 25 decembrie 2013, cel puțin 35 de persoane au fost ucise și zeci de persoane
au fost rănite în atacuri cu bombă în zonele Bagdadului locuite de creștini; întrucât se
crede că cel puțin jumătate din creștinii din Irak au părăsit țara din 2003 încoace;
J. întrucât la 5 februarie 2014, Ministerul Irakian al Afacerilor Externe din Bagdad a fost
ținta unor atacuri și întrucât la 10 februarie 2014 convoiul președintelui Camerei
Reprezentanților, Osama al-Nujaifi, a fost atacat în orașul Mosul din provincia Ninawa;
285
K. întrucât guvernul federal irakian și guvernul regional din Kurdistan nu au ajuns încă la
un acord privind modul în care să fie partajată utilizarea resurselor minerale din țară,
deoarece se prevede exploatarea unei noi conducte care va transporta 2 milioane de
barili de țiței pe lună din Kurdistan în Turcia, guvernul central pregătindu-se să inițieze
o acțiune în instanță împotriva acestei provincii;
L. întrucât probleme sociale și economice grave - sărăcia la scară largă, nivelul ridicat al
șomajului, stagnarea economică, degradarea mediului și lipsa serviciilor publice de
bază - continuă să afecteze o parte importantă a populației;
M. întrucât violențele și actele de sabotaj au împiedicat relansarea economiei, care a fost
distrusă de decenii de conflicte și sancțiuni; întrucât Irakul posedă rezerve de țiței ce se
situează pe al treilea loc din lume ca volum, dar atacurile, corupția și contrabanda au
paralizat exporturile; întrucât a fost perturbată grav structura socială a țării, în special
realizările sale anteriore în ceea ce privește egalitatea femeilor;
N. întrucât libertatea presei și a mass-mediei a făcut obiectul unor atacuri repetate și tot
mai intense atât din partea guvernului, cât și a grupurilor extremiste; întrucât jurnaliștii
și organele de presă sunt atacate sau cenzurate, iar organizația Reporteri fără frontiere a
consemnat absența totală a știrilor cu privire la situația din provincia Anbar; întrucât
organizația Freedom House a calificat Irakul ca „țară care nu este liberă” în raportul său
din 2014 privind libertatea în lume;
O. întrucât constituția irakiană garantează egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii,
precum și „drepturi administrative, politice, culturale și dreptul la educație pentru
diferitele naționalități”;
P. întrucât APC dintre UE și Irak, în special clauza sa privind drepturile omului,
subliniază că dialogul politic dintre UE și Irak ar trebui să se axeze pe drepturile omului
și consolidarea instituțiilor democratice;
Q. întrucât în noiembrie 2013 au fost adoptate modificări la legislația electorală a Irakului,
fiind astfel pregătit terenul pentru alegerile generale prevăzute pentru 30 aprilie 2014,
R. întrucât UE și-a reafirmat angajamentul de a sprijini Irakul în tranziția sa către
democrație, reamintind că unitatea și integritatea teritorială ale Irakului sunt elemente
esențiale în edificarea unui stat sigur și prosper pentru toți cetățenii și în instaurarea
stabilității în întreaga regiune;
S. întrucât prima reuniune a Consiliului de cooperare dintre UE și Republica Irak a avut
loc la Bruxelles la 20 ianuarie 2014; întrucât Consiliul de cooperare, care se întrunește
în cadrul APC UE-Irak, a reafirmat angajamentul ambelor părți de a continua
consolidarea relațiilor lor; întrucât UE va continua să avanseze cooperarea în toate
domeniile de interes comun, furnizând asistență specifică în domenii convenite în
comun;
T. întrucât autoritățile irakiene continuă să aplice pedeapsa cu moartea; întrucât, în
octombrie 2013, cu ocazia Zilei mondiale împotriva pedepsei cu moartea, șefii misiunii
UE de la Bagdad au semnat o declarație în care și-au exprimat îngrijorarea profundă cu
privire la aplicarea pedepsei cu moartea în Irak și au solicitat guvernului irakian să
introducă un moratoriu;
286
U. întrucât în prezent se desfășoară o campanie masivă de înarmare a Irakului, care
implică vânzarea la scară largă de echipamente militare,
1. condamnă cu fermitate recentele acte de terorism și intensificarea violenței sectare care
amenință țara cu revenirea la conflictele sectare și provoacă temeri privind posibila
extindere a acestui tip de conflicte la întreaga regiune; atrage atenția asupra faptului că,
deși violențele au caracter sectar, cauzele acestora sunt mai degrabă politice decât
religioase; transmite condoleanțe familiilor și prietenilor persoanelor decedate și rănite;
2. condamnă cu fermitate atacurile organizației ISIL din provincia Anbar și sprijină apelul
CSONU adresat poporului irakian, inclusiv triburilor irakiene, liderilor locali și forțelor
de securitate irakiene din provincia Anbar, de a coopera în combaterea violenței și
terorii; subliniază faptul că ISIL face obiectul embargoului asupra armelor și al
înghețării activelor impuse de rezoluțiile 1267 (1999) și 2083 (2012) ale CSONU și
subliniază importanța unei aplicări rapide și efective a acestor măsuri;
3. este profund îngrijorat de evoluțiile din provincia Anbar și de numărul mare de
persoane strămutate în interiorul țării care părăsesc zonele de conflict; solicită accesul
umanitar în Fallujah; solicită guvernului irakian să își onoreze datoria de a proteja
populația civilă din Fallujah și din alte localități; încurajează guvernul irakian să
continue colaborarea cu UNAMI și agențiile umanitare pentru a asigura furnizarea de
ajutor umanitar; salută eforturile ONU de a acorda ajutor celor afectați de luptele din
provincia Anbar, în ciuda dificultăților legate de deteriorarea situației de securitate și de
operațiunile în desfășurare din provincie;
4. solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisiei să sprijine toate
eforturile depuse de guvernul irakian și de UNAMI pentru a proteja populația civilă din
Fallujah și din alte regiuni, asigurând transferul în condiții de siguranță a civililor
rămași în zonele de conflict și întoarcerea în condiții de siguranță a persoanelor
strămutate intern, dacă condițiile o permit;
5. solicită guvernului irakian să trateze problemele de durată care contribuie la
instabilitatea din țară, inclusiv preocupările legitime ale minorității sunnite, prin
lansarea unui dialog național integrator cu privire la reforma legii privind justiția și
răspunderea, evitarea declarațiilor explozive cu caracter sectar și punerea în practică a
unor măsuri de reconciliere națională; respinge apelurile la înființarea în Irak a unei
regiuni federale sunnite ca soluție pentru conflictul actual, întrucât acest lucru poate
conduce la intensificarea atitudinilor sectare și a violențelor;
6. observă cu îngrijorare că violențele asociate conflictului din Siria se propagă și în Irak;
solicită guvernului irakian să depună toate eforturile în vederea izolării Irakului de
războiul civil din Siria, neacordând sprijin niciuneia dintre părțile implicate în conflict
și împiedicând atât luptătorii sunniți, cât și cei șiiți că treacă frontiera în Siria sau din
Siria;
7. este profund îngrijorat de persistența actelor de violență comise împotriva populației
civile, a grupurilor vulnerabile și a comunităților religioase; solicită guvernului irakian
și tuturor liderilor politici să adopte măsurile necesare pentru a asigura securitatea și
protecția întregii populații din Irak, în special a persoanelor din rândul grupurilor
vulnerabile precum femeile, jurnaliștii, tinerii, activiștii pentru drepturile fundamentale,
sindicaliștii și comunitățile religioase, inclusiv creștinii; solicită guvernului irakian să
287
asigure respectarea de către forțele de securitate a statului de drept și a normelor
internaționale;
8. sprijină eforturile UE de a asista Irakul în promovarea democrației, drepturilor omului,
bunei guvernanțe și a statului de drept, inclusiv prin folosirea experienței și a
realizărilor misiunii EUJUST LEX-Irak, care din păcate și-a încheiat mandatul la 31
decembrie 2013, împreună cu eforturile UNAMI și ale Reprezentantului special al
Secretarului General al ONU de a asista guvernul irakian în consolidarea instituțiilor și
proceselor sale democratice, promovarea statului de drept, facilitarea dialogului
regional, îmbunătățirea serviciilor de bază și asigurarea protecției drepturilor omului;
salută programul de consolidare a capacităților lansat la 22 ianuarie 2014, finanțat de
UE și implementat de Biroul Națiunilor Unite pentru Servicii de Proiect, care are ca
scop sprijinirea Înaltei Comisii irakiene pentru drepturile omului în executarea
mandatului său de promovare și protecție a drepturilor omului în Irak;
9. salută adoptarea, la 4 noiembrie 2013, a amendamentelor la legea electorală irakiană,
fapt ce a deschis drumul alegerilor generale planificate pentru 30 aprilie 2014;
subliniază importanța acestor alegeri pentru continuarea tranziției democratice din Irak
și solicită tuturor părților să asigure caracterul cuprinzător, transparent și credibil al
alegerilor, precum și desfășurarea lor la timp; solicită SEAE să acorde cat mai multă
asistență guvernului irakian pentru pregătirea aspectelor practice;
10. este profund îngrijorat de numărul mare de execuții din Irak; invită autoritățile irakiene
să introducă un moratoriu asupra executării tuturor sentințelor la pedeapsa cu moartea;
consideră că este extrem de important să se reformeze sistemul juridic pentru a se putea
reinstaura sentimentul securității în rândul cetățenilor irakieni; consideră, de asemenea,
că această reformă ar trebui să includă revizuirea legii privind combaterea terorismului,
care oferă suspecților și deținuților mult mai puține instrumente de protecție decât codul
de procedură penală, și solicită să se pună capăt impunității, în special în ceea ce
privește forțele securității de stat;
11. invită toți actorii statali și nestatali să respecte libertatea presei și a mass-mediei și să
protejeze jurnaliștii și organele de presă împotriva actelor de violență; recunoaște faptul
că o presă și o mass-medie libere reprezintă un element esențial al unei democrații
funcționale, oferind acces la informații și o platformă pentru cetățeni;
12. solicită UE să formuleze o poziție comună în favoarea interzicerii utilizării munițiilor
cu uraniu sărăcit și să ofere sprijin pentru tratamentul victimelor, inclusiv al victimelor
armelor chimice, precum și pentru eventualele eforturi de curățare a zonelor
contaminate;
13. consideră că recentele discuții dintre E3+3 și Iran reprezintă de asemenea o oportunitate
de stabilizare pentru Irak, cu condiția ca toate statele învecinate să nu mai intervină în
afacerile interne ale Irakului;
14. condamnă cu fermitate atacurile cu rachetă din tabăra Hurriya din 26 decembrie 2013
care, potrivit mai multor informații, au costat viața mai multor rezidenți ai taberei,
lăsând în urmă și un număr de răniți; subliniază faptul că trebuie clarificate
împrejurările în care a avut loc acest incident brutal; invită autoritățile irakiene să
întărească măsurile de securitate din jurul taberei pentru a proteja rezidenții acesteia de
alte acte de violență; îndeamnă guvernul irakian să identifice autorii acestui atac și să îi
288
tragă la răspundere; ia act de faptul că UE invită toate părțile să faciliteze acțiunea
Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați de instalare cât mai rapidă a tuturor
rezidenților din tabăra Hurriya într-un loc permanent și sigur situat în afara Irakului;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui
Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile
omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Consiliului
Reprezentanților din Irak, Guvernului Regional al Kurdistanului, Secretarului General
al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului ONU pentru drepturile omului.
289
P7_TA-PROV(2014)0172
Utilizarea dronelor înarmate
Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea
dronelor înarmate (2014/2567(RSP))
Parlamentul European,
– având în vedere rapoartele din 28 mai 2010 și 13 septembrie 2013 privind utilizarea
dronelor înarmate elaborate de către raportorul special al ONU privind execuțiile
extrajudiciare, sumare și arbitrare și raportul din 18 septembrie 2013 al raportorului
special al ONU privind promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților
fundamentale în combaterea terorismului,
– având în vedere declarația Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, din 13 august
2013 referitoare la utilizarea dronelor înarmate,
– având în vedere audierea având drept temă implicațiile utilizării dronelor asupra
drepturilor omului, organizată la 25 aprilie 2013 de Subcomisia pentru drepturile omului
împreună cu Subcomisia pentru securitate și apărare din cadrul Parlamentului European,
– având în vedere studiul său din 3 mai 2013 intitulat „The Human Rights Implications of
the Usage of Drones and Unmanned Robots in Warfare” („Implicațiile utilizării în război
a dronelor și a roboților teleghidați asupra drepturilor omului”),
– având în vedere concluziile Consiliului din 19-20 decembrie 2013 privind pregătirile
referitoare la programul unei noi generații de sisteme de aeronave pilotate de la distanță
(RPAS) de altitudine medie și rezistență îndelungată;
– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât utilizarea sistemelor de aeronave pilotate la distanță (RPAS, denumite în
continuare „drone”) în cadrul operațiunilor letale extrateritoriale a crescut în mod brusc
de-a lungul ultimului deceniu;
B. întrucât un număr necunoscut de persoane civile au fost ucise, grav rănite sau
traumatizate în viața lor de zi cu zi de atacurile cu drone efectuate în afara zonelor
declarate de conflict;
C. întrucât în cazul unor relatări referitoare la persoane civile ucise ca urmare a unor
atacuri cu drone, statele au obligația de a desfășura anchete prompte, independente și
imparțiale și, în cazul în care aceste relatări se dovedesc corecte, să tragă la răspundere
în mod public, să pedepsească pe cei răspunzători și să acorde acces la căi de atac,
inclusiv la plata unor reparații către familiile victimelor;
D. întrucât articolul 51 alineatul (2) din Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva
precizează că „sunt interzise actele sau amenințările cu acte de violență al căror obiectiv
principal este de a răspândi teroarea în rândul populației civileˮ;
E. întrucât atacurile cu drone în afara unui război declarat lansate de un stat pe teritoriul
altui stat fără acordul acestuia din urmă sau al Consiliului de Securitate constituie o
290
încălcare a dreptului internațional și al integrității teritoriale și suveranității țării
respective;
F. întrucât dreptul internațional al drepturilor omului interzice asasinatele arbitrare, în
orice situație; întrucât dreptul umanitar internațional nu permite uciderea selectivă a
persoanelor stabilite în state nebeligerante;
G. întrucât orice cheltuieli legate de operațiunile având implicații militare sau din
domeniul apărării sunt excluse de la finanțarea din bugetul UE [articolul 41 alineatul
(2) din TUE];
H. întrucât șapte state membre (Franța, Germania, Grecia, Italia, Țările de Jos, Polonia și
Spania) au semnat o scrisoare de intenție cu Agenția Europeană de Apărare (AEA), prin
care o însărcinează să elaboreze un studiu referitor la producția în comun a navelor
MALE („altitudine medie rezistență îndelungată”), care pot fi utilizate pentru a ataca
obiective militare sau pentru supravegherea ambarcațiunilor ce transportă migranți în
Marea Mediterană, începând, astfel, activitatea în domeniul unui RPAS european;
I. întrucât studiile de cercetare și dezvoltare asociate construcției dronelor, atât militare
cât și civile, au beneficiat de sprijinul financiar al UE și întrucât se prevede ca această
situație să continue și în viitor;
1. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea dronelor în afara cadrului juridic
internațional; îndeamnă UE să elaboreze un răspuns adecvat în materie de politici atât
la nivel european, cât și la nivel mondial, care să respecte dreptul în materie de
drepturile omului și dreptul umanitar internațional;
2. invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,
statele membre și Consiliul:
(a) să se opună asasinatelor selective extrajudiciare și să interzică astfel de practici;
(b) să asigure că statele membre, în conformitate cu obligațiilor lor juridice, nu comit
asasinate selective ilegale sau nu facilitează comiterea unor astfel de asasinate de
către alte state;
(c) să includă dronele înarmate în regimurile europene și internaționale pertinente de
dezarmare și control al armamentelor;
(d) să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin
autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană;
(e) să se angajeze să asigure că, în cazul în care există motive rezonabile de a
considera că o persoană sau o entitate din jurisdicția lor poate avea legătură cu un
asasinat selectiv ilegal în străinătate, vor fi adoptate măsuri în conformitate cu
obligațiilor lor juridice interne și internaționale;
(f) să sprijine activitatea și măsurile ulterioare privind recomandările raportorului
special al ONU privind execuțiile extrajudiciare, sumare și arbitrare și ale
raportorului special al ONU privind promovarea și protecția drepturilor omului și
a libertăților fundamentale în combaterea terorismului;
291
3. îndeamnă Consiliul să adopte o poziție comună a UE cu privire la utilizarea dronelor;
4. invită UE să promoveze o mai mare transparență și responsabilitate din partea țărilor terțe
în utilizarea dronelor înarmate cu privire la temeiurile juridice ale utilizării acestora și la
responsabilitatea operațională, pentru a permite controlul jurisdicțional al atacurilor cu
drone și a asigura că victimele atacurilor ilegale cu drone dispun de acces real la o cale de
atac;
5. invită, totodată, Comisia să informeze Parlamentul în mod adecvat cu privire la utilizarea
fondurilor UE pentru toate proiectele de cercetare și dezvoltare asociate cu construcția de
drone; solicită efectuarea unor evaluări ale impactului asupra drepturilor omului în ce
privește viitoarele proiecte de dezvoltare de drone;
6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului,
Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă,
parlamentelor statelor membre, raportorului special al ONU privind execuțiile
extrajudiciare, sumare și arbitrare, raportorului special al ONU privind promovarea și
protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismului,
precum și Secretarului General al ONU.
293
P7_TA-PROV(2014)0173
Situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)
Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la situația
drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012) (2013/2078(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în
continuare „Tratatul UE”, în special a doua liniuță și liniuțele patru-șapte,
– având în vedere îndeosebi articolul 2, articolul 3 alineatul (3) a doua liniuță și
articolele 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și articolele din TUE
și TFUE legate de respectarea, promovarea și protecția drepturilor fundamentale în UE,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie
2000 (denumită în continuare „Carta”), proclamată la 12 decembrie 2007 la Strasbourg
și intrată în vigoare odată cu Tratatul de la Lisabona în decembrie 2009,
– având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,
convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale
Comitetului de miniștri, ale comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la
Veneția a Consiliului Europei,
– având în vedere Carta Socială Europeană, astfel cum a fost revizuită în 1996, și
jurisprudența Comitetului european pentru drepturile sociale,
– având în vedere convențiile Organizației Națiunilor Unite privind apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale,
– având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,
la care UE este parte, împreună cu aproape toate statele sale membre,
– având în vedere principiile directoare privind sărăcia extremă și drepturile omului,
adoptate la 27 octombrie 2012 de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului
(A/HRC/21/39);
– având în vedere comunicările Comisiei referitoare la articolul 7 din Tratatul privind
Uniunea Europeană, „Respectarea și promovarea valorilor pe care este întemeiată
Uniunea” (COM(2003)0606), „Strategie privind punerea în aplicare efectivă a Cartei
drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană (COM(2010)0573), referitoare la
orientările operaționale referitoare la luarea în considerare a drepturilor fundamentale în
analizele de impact (SEC(2011)0567),
– având în vedere concluziile referitoare la măsurile și inițiativele Consiliului privind
punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, adoptate de
Consiliu la 23 mai 2011 și directivele Consiliului cu privire la etapele metodologice
care trebuie urmate pentru a verifica compatibilitatea drepturilor fundamentale la
294
nivelul instanțelor pregătitoare ale Consiliului88
,
– având în vedere Raportul Comisiei pe 2012 privind aplicarea Cartei drepturilor
fundamentale a UE (COM(2013)0271) și documentele de lucru însoțitoare,
– având în vedere Raportul privind cetățenia UE pe 2013 , intitulat „Cetățeni ai UE:
drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” (COM(2013)0269),
– având în vedere „Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul
cetățenilor și pentru protecția acestora”89
;
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile
naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și concluziile
Consiliului European din 24 iunie 2011,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Progrese înregistrate în punerea în
aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” (COM(2013)0454) și
propunerea de recomandare a Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a
romilor în statele membre (COM(2013)0460),
– având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008
privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin
intermediul dreptului penal90
,
– având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în
aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau
origine etnică91
, Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a
unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în
muncă și ocuparea forței de muncă92
și propunerea de directivă a Consiliului cu privire
la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de
religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),
– având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24
octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea
datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date93
,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al
Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului
European, ale Consiliului și ale Comisiei94
,
– având în vedere deciziile și jurisprudența Curții de justiție a Uniunii Europene,
jurisprudența curților constituționale naționale care fac din Cartă una dintre referințele
lor în materie de interpretare a legii naționale,
88
Documentul nr. 10140/11 al Consiliului din 18 mai 2011. 89
JO C 115, 4.5.2010, p. 1. 90
JO L 328, 6.12.2008, p. 55. 91
JO L 180, 19.7.2000, p. 22. 92
JO L 303, 2.12.2000, p. 16. 93
JO L 281, 23.11.1995, p. 31. 94
JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
295
– având în vedere discursul din 11 septembrie 2013 al dlui Barroso cu privire la starea
Uniunii, pronunțat la Parlamentul European și discursul din 4 septembrie 2013 al dnei
Reding cu privire la Uniunea Europeană și statul de drept, pronunțat la Centrul pentru
studii de politică europeană (CEPS) (Bruxelles),
– având în vedere scrisoarea din 6 martie 2013, adresată Președintelui Comisiei, dlui
Barroso, de către miniștrii de externe din Germania, Țările de Jos, Danemarca și
Finlanda, prin care se solicita instituirea unui mecanism vizând favorizarea respectării
valorilor fundamentale în statele membre,
– având în vedere Concluziile Consiliului din 6-7 iunie 2013 privind drepturile
fundamentale și statul de drept și privind Raportul pe 2012 al Comisiei referitor la
aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere concluziile conferinței intitulate „O Europă a cetățenilor egali:
egalitatea, drepturile fundamentale și statul de drept”, organizată de Președinția
Irlandeză și Consiliu la 9 și 10 mai 2013,
– având în vedere al patrulea simpozion anual al Agenției pentru Drepturi Fundamentale
a Uniunii Europene (FRA) din 7 iunie 2013, intitulat „Promovarea statului de drept în
UE”,
– având în vedere proiectul de concluzii ale Consiliului cu privire la evaluarea Agenției
pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 13 septembrie 2013,
– având în vedere activitățile, rapoartele anuale, studiile și avizele FRA, în special
Raportul anual privind situația drepturilor fundamentale în UE în 2012,
– având în vedere Raportul comun al FRA, al PNUD, al Băncii Mondiale și al Comisiei
intitulat „Situația romilor în 11 state membre ale UE: rezultatele sondajului pe scurt”,
publicat în mai 2012,
– având în vedere raportul publicat în aprilie 2013 al Raportorului special al ONU,
privind drepturile omului în cazul migranților, gestionarea frontierelor externe ale UE și
impactul său asupra migranților,
– având în vedere rapoartele și studiile elaborate de organizații neguvernamentale (ONG-
uri) privind drepturile omului, precum și studiile din acest domeniu, solicitate de
Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și cu precădere studiul intitulat
„Legătura tripartită dintre drepturile fundamentale, democrație și statul de drept în UE –
către mecanismul de la Copenhaga al UE”,
– având în vedere rezoluțiile referitoare la drepturile fundamentale și drepturilor omului,
în special Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la situația drepturilor
fundamentale în Uniunea Europeană (2009) - punerea în aplicare concretă după intrarea
în vigoare a Tratatului de la Lisabona95
și Rezoluția sa din 12 decembrie referitoare la
situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011)96
,
– având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2004 referitoare la riscurile încălcării, în
95
JO C 169 E, 15.6.2012, p. 49. 96
Texte adoptate, P7_TA(2012)0500.
296
spațiul UE, în special în Italia, a libertății de exprimare și de informare [articolul 11
alineatul (2) din Carta Drepturilor Fundamentale]97
,
– având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și
politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă98
,
– având în vedere Rezoluția sa din 10 iulie 2008 referitoare la recensământul persoanelor
de etnie romă din Italia pe criteriul apartenenței etnice99
,
– având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la legea lituaniană
referitoare la protecția minorilor față de efectele dăunătoare ale informațiilor publice100
,
– având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2010 referitoare la situația romilor și
libera circulație în Uniunea Europeană101
,
– având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2011 referitoare la încălcarea dreptului la
libertatea de exprimare și discriminarea pe motive de orientare sexuală în Lituania102
,
– având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 privind Strategia UE referitoare la
incluziunea romilor103
,
– având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la legea maghiară privind
mass-media104
,
– având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard
pentru libertatea mass-mediei în UE105
,,
– având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la combaterea homofobiei în
Europa106
,
– având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la combaterea mai fermă a
rasismului, a xenofobiei și a infracțiunilor săvârșite din ură107
,
– având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile UE de
combatere a corupției108
,
– având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată,
corupția și spălarea de bani: recomandări privind acțiunile și inițiativele care se impun
97
JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1026. 98
JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405. 99
JO C 294 E, 3.12.2009, p. 54. 100
JO C 224 E, 19.8.2010, p. 18. 101
JO C 308 E, 20.10.2011, p. 73. 102
JO C 136 E, 11.5.2012, p. 50. 103
JO C 199 E, 7.7.2012, p. 112. 104
JO C 199 E, 7.7.2012, p. 154. 105
Texte adoptate, P7_TA(2013)0203. 106
JO C 264 E, 13.9.2013, p. 54. 107
Texte adoptate, P7_TA(2013)0090. 108
JO C 51 E, 22.2.2013, p. 121.
297
(raport final)109
,
– având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor
fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (în conformitate cu Rezoluția sa din
16 februarie 2012)110
,,
– având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la presupusa folosire a
unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri:
monitorizarea raportului Comisiei TDIP a Parlamentului European111
și rezoluția sa de
monitorizare din 10 octombrie 2013112
,
– având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene
amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană113
,
– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea
tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),
– având în vedere Pactul European pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de
Consiliul European în martie 2011,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategie
pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),
– având în vedere Convenția Consiliului Europei din 7 aprilie 2011 privind prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,
– având în vedere în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și
structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor114
și cea din 6 februarie 2013 referitoare la a 57-a Sesiune a CSF a ONU: Eliminarea și
prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor115
,
– având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei
privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă
egală sau muncă de valoare egală116
,
– având în vedere documentele de lucru I și II referitoare la situația drepturilor
fundamentale în Uniunea Europeană în 2012 (raportor Louis Michel),
– având în vedere audierea publică din 5 noiembrie 2013 organizată de Comisia pentru
libertăți civile, justiție și afaceri interne privind „Situația drepturilor fundamentale în
Uniunea Europeană: cum să se consolideze drepturile fundamentale ale omului,
democrația și statul de drept în UE”,
109
Texte adoptate, P7_TA(2013)0444. 110
Texte adoptate, P7_TA(2013)0315. 111
JO C 353 E, 3.12.2013, p. 1. 112
Texte adoptate, P7_TA(2013)0418. 113
Texte adoptate, P7_TA(2013)0350. 114
JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26. 115
Texte adoptate, P7_TA(2013)0045. 116
JO C 264 E, 13.9.2013, p. 75.
298
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,
avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al
Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0051/2014),
A. întrucât integrarea europeană este un proiect politic născut din cenușa celui de al doilea
război mondial și persecutarea și reprimarea persoanelor de către regimuri totalitare, iar
scopul său a fost acela de a ancora statele europene în democrație și suveranitatea legii,
pentru a respecta și promova drepturile omului, drepturile fundamentale, egalitatea și
protecția minorităților pe baza Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO), a
Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și a altor instrumente referitoare la
drepturile omului și la libertățile fundamentale și de a evita revenirea la orice fel de
regim autoritar;
B. întrucât individul, cetățeanul sau rezidentul trebuie să se situeze în centrul Uniunii
Europene, iar drepturile fundamentale protejează orice persoană împotriva posibilelor
interferențe, abuzuri și violențe din partea autorităților – la toate nivelurile – asupra
sferei vieții sale private și a libertăților și drepturilor sale; întrucât respectarea și
promovarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a democrației și a valorilor
și principiilor astfel cum sunt enunțate în tratatele UE și în instrumentele internaționale
privind drepturile omului (DUDO, CEDO, PIDCP, PIDESC etc.) trebuie să se afle în
centrul integrării europene;
C. întrucât Uniunea Europeană a dezvoltat un acquis fundamental care vizează
respectarea, apărarea și promovarea drepturilor fundamentale, în special prin
dezvoltarea criteriilor de la Copenhaga, includerea articolelor 2, 6 și 7 în Tratatul UE,
Carta drepturilor fundamentale, obligația de a adera la Convenția Europeană a
Drepturilor Omului și dispozițiile corespunzătoare din ordinea juridică națională a
statelor membre;
D. întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta a transformat
valori și principii în drepturi concrete și opozabile și întrucât, având aceeași valoare ca
și Tratatul de la Lisabona, ea a devenit obligatorie din punct de vedere juridic pentru
instituții, organele și agențiile UE, precum și pentru statele membre, în cadrul punerii în
aplicare a legislației UE;
E. întrucât o adevărată cultură a drepturilor fundamentale trebuie să fie dezvoltată,
promovată și consolidată, atât în instituțiile Uniunii, cât și în statele membre, în special
atunci când acestea aplică și implementează dreptul Uniunii, pe plan intern și în relațiile
cu țările terțe, întrucât punerea în aplicare a acestor valori și principii trebuie să se
bazeze, de asemenea, pe un control efectiv al respectării drepturilor fundamentale
garantate în Cartă, de exemplu atunci când sunt elaborate propuneri legislative; întrucât
alte considerente nu pot prevala în raport cu respectarea și garantarea respectivelor
drepturi fundamentale, în caz contrar existând riscul de a discredita rolul și imaginea
Uniunii Europene în ceea ce privește drepturile omului, în special în relațiile cu țările
terțe;
F. întrucât Uniunea Europeană funcționează pe baza prezumției și a încrederii reciproce că
statele membre ale UE respectă democrația, supremația legii și drepturile fundamentale,
astfel cum sunt consacrate în CEDO și în Carta drepturilor fundamentale, în special în
299
legătură cu dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție și operarea
principiului recunoașterii reciproce;
G. întrucât principiul recunoașterii reciproce conduce la o situație în care oamenii pot fi
transferați dintr-o jurisdicție în alta, fără niciun control prealabil al hotărârilor
respective sub aspectul drepturilor omului ;
H. întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat în cauzele conexate C-411/10
și C-493/10 că această prezumție de conformitate cu drepturile fundamentale trebuie să
fie relativă și că, prin urmare, judecătorii trebuie să verifice dacă există argumente
solide pentru a crede că există carențe sistemice în sistemul judiciar al celorlalte state
membre;
I. întrucât, în consecință, este necesar să existe garanția că autoritățile naționale au
suficiente dovezi pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la existența sau
inexistența unor carențe sistemice în sistemele judiciare ale altor state membre;
J. întrucât corupția cauzează prejudicii sociale și încălcări ale drepturilor fundamentale,
deoarece grupările de crimă organizată se folosesc de ea pentru a săvârși infracțiuni
grave, precum traficul de persoane; întrucât un sistem judiciar eficace, independent și
imparțial este esențial pentru statul de drept și pentru a garanta protecția drepturilor
fundamentale și a libertăților civile ale cetățenilor Europei;
K. întrucât Uniunea Europeană traversează o perioadă de criză economică și financiară,
precum și o criză democratică și constituțională, după cum au demonstrat-o
evenimentele recente din anumite state membre și întrucât aceste tensiuni au evidențiat
lipsa unor instrumente adecvate pentru a face față acestei crize și absența voinței
politice, precum și dificultățile de aplicare a mecanismelor prevăzute de tratatele
actuale, în special la articolul 7 din Tratatul UE;
L. întrucât Parlamentul European a solicitat de mai multe ori consolidarea mecanismelor
care să garanteze respectarea, apărarea și promovarea valorilor Uniunii, enunțate la
articolul 2 din Tratatul UE și pentru a face față situațiilor de criză din cadrul Uniunii și
al statelor membre și întrucât există o dezbatere în curs cu privire la crearea unui „nou
mecanism”, în cadrul căruia Comisia, Consiliul și statele membre se alătură
Parlamentului și ONG-urilor;
M. întrucât FRA a subliniat, în secțiunea principală a Raportului său anual din 2012
dedicat „Uniunii Europene ca o comunitate a valorilor: protejarea drepturilor
fundamentale în perioadele de criză”, că o înțelegere comună a valorilor de la articolul
2 și a obligațiilor legale care derivă din acesta constituie o aspirație care presupune
instituirea unui dialog constant în UE;
N. întrucât Comisia a indicat că dorește să consolideze statul de drept în Uniunea
Europeană și că ar putea propune utilizarea unor scrisori de notificare în condițiile
articolului 7 alineatul (1) din Tratatul UE existent; întrucât aceasta a vorbit și despre
necesitatea modificării tratatelor și a anunțat că ar putea propune amendamente înainte
de sfârșitul anului 2013 sau la începutul lui 2014, în perspectiva organizării unei
dezbateri în cursul alegerilor (inclusiv referitor la articolul 7) și a ajungerii la un
consens cu privire la aceste propuneri, al cărei obiectiv ar trebui să fie acela de a
garanta că politica UE în materie de drepturi fundamentale se bazează pe norme și
300
mecanisme clare, indicatori obiectivi, date și dovezi transparente, echitabile și
predictibile și oferă o puternică protecție în ceea ce privește drepturile individuale,
democrația și statul de drept;
O. întrucât orice decizie în această privință ar trebui să permită, în cel mai scurt timp,
garantarea aplicării corecte a articolelor 2, 6 și 7 din Tratatul UE și să asigure că fiecare
decizie luată se bazează pe criterii și evaluări obiective și, astfel, să depășească criticile
privind lipsa indicatorilor și a criteriilor de evaluare, diferențele de tratament și
parțialitatea politică.
P. întrucât în Uniunea Europeană și în statele membre se produc încă numeroase încălcări
ale drepturilor fundamentale, conform celor indicate în rapoartele (anuale și speciale)
ale Comisiei, FRA, Consiliul Europei (rapoartele anuale și hotărârile Curții Europene a
Drepturilor Omului, documentele și rapoartele comisarului pentru drepturile omului,
documentele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei), documentele ONU
(inclusiv documentele și rapoartele Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, ale
Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, ale raportorilor speciali etc.),
documentele întocmite de ONG-uri (cum sunt Human Rights Watch, Amnesty
International, Open Society Institute, ILGA-Europa, ECRE, Reporteri fără Frontiere,
Freedom House, FIDH, etc.); întrucât aceste încălcări necesită răspunsuri adecvate din
partea Comisiei, Consiliului și statelor membre, dată fiind gravitatea și recurența lor;
Q. întrucât aceste organizații și-au exprimat și consemnat îngrijorarea, în special în ceea ce
privește situația romilor, a migranților, a solicitanților de azil și a refugiaților, a
minorităților și a persoanelor LGBT, a mass-mediei și a jurnaliștilor, acțiunile forțelor
de securitate, de poliție, ale serviciilor secrete și anchetele necesare pentru a urmări în
justiție și a-i pedepsi pe cei răspunzători pentru încălcările drepturilor omului,
implicarea statelor în acte de tortură și de rele tratamente săvârșite în țări terțe și
utilizarea probelor astfel obținute, condițiile de detenție și relele tratamente aplicate
deținuților;
R. întrucât preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană, articolele 8, 9, 10, 19 și 21
din Carta drepturilor fundamentale și jurisprudența Curții de Justiție a UE recunosc
importanța drepturilor sociale fundamentale prin incorporarea lor în principii
transversale ale legislației comunitare, indicând astfel în mod clar că UE trebuie să
garanteze drepturile și libertățile fundamentale, cum sunt drepturile sindicale, dreptul la
grevă și dreptul de asociere, întrunire etc., astfel cum sunt definite în Carta socială
europeană, iar articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
cuprinde o referire explicită la drepturile sociale fundamentale, cum sunt cele stabilite
în Carta socială europeană;
S. întrucât articolele 2 și 3 din Carta drepturilor fundamentale recunosc dreptul la viață și
dreptul la integritatea persoanei;
T. întrucât în Uniunea Europeană există aproximativ 100 de milioane de copii și
aproximativ 80 de milioane de persoane cu dizabilități; întrucât persoanele cu
dizabilități, în special copiii, continuă să sufere din cauza lipsei de asistență și sprijin
pentru integrarea lor în școli și întâmpină dificultăți în legătură cu accesul în clădiri sau
la servicii și au probleme în a fi ascultați și a participa la decizii care le afectează
viețile; întrucât UE, ca parte la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu
301
handicap, are obligația de a promova, proteja și respecta drepturile persoanelor cu
dizabilități, astfel cum sunt consfințite în convenție, de a adopta o strategie de
implementare a convenției și de a asigura conformitatea cu prevederile convenției a
politicilor și a legislației primare și secundare existente și viitoare;
U. întrucât femeile și fetele sunt principalele victime ale violenței pe criterii de gen, dat
fiind că, în conformitate cu estimările din UE, 20-25 % dintre femei au suferit violențe
fizice cel puțin o dată în cursul vieții lor; întrucât sute de mii de femei care trăiesc în
Europa au fost supuse mutilării genitale și mii de fete sunt expuse acestui risc;
V. întrucât femeile din UE câștigă pe oră cu aproximativ 16 % mai puțin decât bărbații;
W. întrucât sărăcia, inegalitatea de gen și stereotipurile de gen măresc riscul de violență și
alte forme de exploatare, inclusiv traficul cu femei și prostituția, și împiedică
participarea deplină a femeilor în toate domeniile vieții;
X. întrucât libertățile fundamentale, drepturile omului și egalitatea de șanse ar trebui
garantate pentru toți cetățenii Uniunii Europene; întrucât protejarea minorităților
naționale și a limbilor regionale și minoritare într-o UE lărgită constituie, însă, o
problemă majoră, care nu poate fi soluționată prin simpla combatere a xenofobiei și
discriminării, ci prin adoptarea unor regimuri și tratamente juridice, lingvistice,
culturale, sociale etc. specifice;
1. subliniază că Uniunea Europeană, ca proiect politic, istoric și etic, se străduiește să
reunească țările care împărtășesc și promovează împreună valori europene comune,
cum sunt cele stabilite la articolul 2 din Tratatul UE și în Carta drepturilor
fundamentale, precum și în CEDO, printre care respectarea demnității umane,
democrația, statul de drept, drepturile fundamentale, egalitatea, libertatea,
nediscriminarea și protejarea minorităților, care sunt strâns legate și care sunt condiții
prealabile reciproce și consideră, prin urmare, că un pilon fundamental al identității
europene este și trebuie să fie respectarea și promovarea internă și externă a drepturilor
omului, a libertăților fundamentale și a democrației, care constituie valori europene;
2. recomandă ca Parlamentul, Comisia și Consiliul să recunoască existența unor obligații
pozitive în materie de apărare și promovare a drepturilor omului; subliniază faptul că
respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale presupune acțiuni la niveluri
diferite; subliniază rolul exercitat în acest domeniu de autoritățile regionale și locale, de
ONG-uri și de societatea civilă și solicită Comisiei și Consiliului să își amelioreze
cooperarea cu acești factori;
3. readuce în atenția instituțiilor Uniunii și a statelor membre necesitatea de a-și îndeplini
obligațiile cu privire la respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale; constată că
participarea la tratatele internaționale pentru protecția și promovarea drepturilor omului
nu poate servi decât la consolidarea protecției drepturilor fundamentale pe teritoriul
UE;
4. condamnă tendințele îngrijorătoare în materie de încălcări ale drepturilor fundamentale
în cadrul Uniunii Europene, în special în materie de imigrație și de azil, de discriminare
și de intoleranță – afectând îndeosebi anumite categorii de populație (minorități și
migranți) –, de securitate și de terorism, de libertate a presei, de liberă circulație în
cadrul Uniunii, de drepturi sociale și sindicale; constată din ce în ce mai des un că
302
statele membre adoptă atitudini obstrucționiste în ceea ce privește respectarea acestor
libertăți și drepturi fundamentale, în special în cazul romilor, femeilor, persoanelor
LGBT, solicitanților de azil, migranților și al altor categorii de populație vulnerabile;
Aspecte instituționale
5. relevă că este esențial pentru Uniunea Europeană, instituțiile sale, și pentru statele
membre să garanteze respectarea valorilor europene, așa cum sunt enunțate la articolul
2 din Tratatul UE și că trebuie aplicate și executate urgent toate instrumentele prevăzute
actualmente de tratate în acest sens, precum și să pregătească modificările care trebuie
aduse tratatelor, acolo unde este necesar; subliniază că obligația de a îndeplini criteriile
de la Copenhaga nu încetează după aderare, ci continuă să le incumbe statelor membre,
că drepturile fundamentale fac parte din legislația primară a Uniunii și că ele trebuie să
fie respectate atunci când legislația Uniunii este aplicată de orice instanță sau autoritate,
la nivelul Uniunii ca și la nivel național; în această privință, regretă în special durata
îndelungată a negocierilor de aderare la CEDO și faptul că aderarea UE la CEDO nu
este încă finalizată;
6. reamintește instituțiilor europene și statelor membre că orice politică privind drepturile
fundamentale trebuie să evite înainte de toate producerea încălcărilor, în special cu
ajutorul unor proceduri accesibile de prevenire și de atac înainte de luarea unei hotărâri
sau a unei măsuri, cu scopul de a permite examinarea și judecarea fiecărei cauze în
parte în cel mai scurt timp și în mod eficace, drept, echitabil, fără discriminare;
7. consideră că cetățenii sunt din ce în ce mai interesați de respectarea, protejarea și
promovarea drepturilor fundamentale, după cum a dovedit-o mobilizarea în acest sens
și atenția crescută acordată cazurilor de încălcare, abuz sau inegalitate, atât în viața
cotidiană, cât și în cazurile simbolice sau bine cunoscute, datorită, în parte, unei mai
bune circulații a informațiilor prin intermediul noilor tehnologii, rețelelor sociale și
mass-media; reamintește că orice încălcare, abuz sau inegalitate aduce atingere
democrației și statului de drept, precum și încrederii cetățenilor în instituțiile și
reprezentanții acestora, în special în decidenții politici; subliniază că instituțiile și
decidenții politici trebuie să ia la cunoștință și să sprijine această tendință democratică,
stabilind noi mecanisme de dialog cu cetățenii și consolidând controlul cetățenesc,
parlamentar, judiciar și al mass-media asupra autorităților statului, care trebuie să fie
mai deschise și mai transparente, cu scopul de a servi mai bine intereselor cetățenilor;
8. consideră că pentru a profita din plin de potențialul tratatelor, este necesar:
(a) să se finalizeze procesul de aderare la Convenția Europeană privind Drepturile
Omului și să se instituie de îndată instrumentele necesare pentru îndeplinirea
integrală a acestei obligații, care este consemnată în tratate, deoarece ea va oferi
un mecanism suplimentar de punere în executare a drepturilor omului în cazul
cetățenilor săi, inter alia pentru a asigura aplicarea de către statele membre a
hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în special a
„hotărârilor pilot”; să se acceadă, conform apelului lansat de Consiliul Europei, la
Cartea socială europeană, semnată la Torino, la 18 decembrie 1961 și revizuită la
Strasbourg, la 3 mai 1996, iar pentru statele membre, să acceadă și să ratifice
convențiile privind drepturile omului ale Consiliului Europei, să pună în aplicare
instrumentele existente ale aquis-ului comunitar și să reconsidere opțiunile de
neparticipare, care ar putea risca să afecteze drepturile cetățenilor lor;
303
(b) să se asigure conformitatea propunerilor legislative și a politicilor cu Carta și
respectarea drepturilor fundamentale, făcând pași concreți pentru a garanta
verificarea lor în raport cu Carta în toate etapele de elaborare a legislației și
examinarea sistematică a impactului legislației UE și a punerii sale în aplicare de
către statele membre asupra drepturilor fundamentale în rapoartele de evaluare
privind punerea în aplicare a acestei legislații, precum și în raportul anual privind
monitorizarea aplicării legislației UE;
(c) să se asigure că Comisia și Consiliul, în cazul în care acesta este inițiatorul
legislației, fac uz, atunci când este cazul, de experiența externă independentă a
FRA;
(d) să se intensifice cooperarea dintre Comisie și statele membre, precum și cu
Parlamentul European și cu parlamentele naționale, pentru a îmbunătăți aplicarea
legislației actuale a UE în materie de drepturi ale omului;
(e) să se asigure consolidarea și corectitudinea elaborării și a transpunerii dreptului
UE care afectează și dezvoltă drepturile fundamentale, urmărind o politică
riguroasă de evaluare, de monitorizare și de intentare, în caz de încălcare, a unor
acțiuni la Curtea de Justiție, cu precădere în domeniile în care UE deține
competențe, ca nediscriminarea, egalitatea, genul, dizabilitățile, protecția datelor,
azilul și imigrarea;
(f) să se asigure promovarea unui rol substanțial al statului de drept care să ia în
considerare modul în care drepturile fundamentale sunt protejate în practică;
(g) să se recunoască faptul că soluționarea acestor probleme, în special în vremuri de
criză economică și financiară, necesită o voință politică fermă;
(h) să se consolideze și să se asigure transparența dialogului interinstituțional privitor
la drepturile omului sau atunci când sunt în joc interesele cetățenilor europeni;
(i) să se asigure deplina utilizare de către Comisie a mecanismelor existente, lansarea
unor investigații obiective și inițierea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii
obligațiilor în cazuri bine motivate, evitând astfel standardele duble, de fiecare
dată când un stat membru încalcă drepturile consfințite în cartă la punerea în
aplicare a legislației UE ;
(j) să se prevadă politici și programe de măsuri ambițioase, eficiente și de anvergură
privind drepturile fundamentale și valorile europene comune, în special pentru a
asigura, în mod proactiv și sistematic, conformitatea cu obligațiile UE în raport cu
combaterea discriminării și promovarea egalității, astfel cum sunt menționate la
articolele 8 și 10 din TFUE și la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale;
(k) să se coopereze într-un mod mai sistematic și coordonat, la toate nivelurile, cu
Consiliul Europei și cu alte instituții internaționale, în funcție de experiența
specifică a acestora, pentru a evita orice suprapunere;
(l) să se raționalizeze multitudinea de mecanisme deja disponibile, pentru a preveni
încălcarea drepturilor fundamentale în UE, să se soluționeze încălcările
drepturilor fundamentale și să se evite fenomenele de căutare a instanței celei mai
304
favorabile și să se acorde un rol mai important autorităților regionale și locale,
alături de organizațiile care activează în domeniul drepturilor omului;
(m) să se elaboreze tabele comparative și sintetice pentru fiecare țară în parte, pe baza
cărora Comisia ar trebui să formuleze recomandări de țară specifice privind
politica drepturilor fundamentale, așa cum o face pentru politica economică UE-
27; Consiliul ar putea să-și însușească sau să modifice aceste recomandări,
precum și propunerile Comisiei referitoare la încălcările flagrante ale drepturilor
fundamentale, până la următorul summit al Consiliului European;
(n) să se elaboreze un mecanism de revizuire reciprocă, cu participarea organismelor
naționale care activează în domeniul drepturilor omului, asemănător cu cel al
Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) al OCDE: fiecare stat membru
ar urma să fie revizuit o dată la fiecare trei sau patru ani, obiectivele principale
fiind acelea de a ajuta țara în cauză să înțeleagă în ce fel ar putea să-și
îmbunătățească structurile și strategia în domeniul drepturilor fundamentale,
precum și să identifice și să împărtășească bunele practici și strategia în materie
în cadrul UE;
(o) să se elaboreze un „nou mecanism de la Copenhaga” care să asigure respectarea,
apărarea și promovarea drepturilor fundamentale și ale valorilor Uniunii,
prevăzute la articolul 2 din Tratatul UE și în Carta drepturilor fundamentale;
9. subliniază că acest „nou mecanism de la Copenhaga”, menit să monitorizeze
conformitatea cu criteriile de la Copenhaga a fiecărui stat membru, cu eficacitate și cu
efecte obligatorii, ar putea fi activat imediat, pe baza unei decizii a Comisiei, cu
implicarea deplină a Parlamentului, și că acesta ar trebui:
(a) să stabilească indicatori, pe baza standardelor în materie de drepturi fundamentale
existente sau deja elaborate și recunoscute, cum sunt cele elaborate la nivelul
ONU și al Consiliului Europei, luând în considerare opiniile ONG-urilor care
activează în domeniul drepturilor omului și al libertăților fundamentale (FRA și
Comisia);
(b) să se bazeze pe date și informații obiective și fiabile structurate în jurul acestor
indicatori, care să fie concepuți pe viitor printr-un proces transparent și credibil
(FRA, Comisia);
(c) să monitorizeze situația din UE și din fiecare stat membru în parte, pe baza unui
proces regulat și obiectiv (FRA, Comisia, Consiliul, Parlamentul European și
parlamentele naționale);
(d) să efectueze evaluări obiective, comparative și periodice pentru fiecare dintre
domeniile care țin de drepturile fundamentale sau domeniile implicate și pentru
fiecare instituție și stat membru în parte, încercând totodată să obțină o
comparabilitate maximă, inclusiv pe baza constatărilor și a recomandărilor
formulate de Consiliul Europei, Organizația Națiunilor Unite și instituțiile și
organismele UE pe baza mecanismelor lor de monitorizare existente, pe lângă
informațiile prezentate de organizațiile societății civile, (rapoarte ale FRA,
rapoarte anuale ale Comisiei, rapoarte anuale ale Parlamentului, rapoarte anuale
ale Consiliului) și pe această bază, să facă recomandări;
305
(e) să stabilească un ciclu politic european cu privire la aplicarea articolului 2 din
Tratatul UE (democrație, stat de drept, drepturi fundamentale, egalitate) care să
urmărească aceste etape anual și plurianual și un forum anual interinstituțional
deschis către aceste valori europene, în special privind protecția drepturilor
fundamentale;
(f) să reunească toate datele și analizele existente provenind de la organismele
naționale, europene și internaționale, pentru a garanta că informațiile existente
sunt pertinente pentru protejarea drepturilor fundamentale, a statului de drept, a
democrației și a unei egalități mai accesibile și mai vizibile;
(g) să asigure că DG Justiție și Grupul de lucru FREMP din cadrul Consiliului
lucrează împreună cu Comisia pentru libertăți civile a Parlamentului European la
stabilirea unui dialog structurat regulat între aceste instituții și organizațiile
societății civile privind chestiunile legate de drepturile fundamentale în UE;
(h) să elaboreze și să adopte un set de recomandări, însoțite de sancțiuni eficace și
proporționale, care să acționeze ca factor de disuasiune eficace (de exemplu,
suspendarea temporară a finanțărilor, aplicarea anumitor acte etc.), care să se
aplice în cazul încălcării articolelor 2 și 7 din Tratatul UE și să asigure sprijinirea
drepturilor consfințite de acestea;
(i) să integreze un sistem de alertă precoce, de dialog politic și tehnic, de scrisori de
notificare și o „procedură de îngheț”, după cum a solicitat deja Parlamentul,
pentru a garanta că statele membre, la cererea instituțiilor UE, suspendă adoptarea
legislațiilor care ar putea să neglijeze sau să încalce drepturile fundamentale sau
ordinea de drept a UE; Comisia ar trebui să organizeze reuniuni la nivel tehnic cu
serviciile statului membru în cauză, dar să nu finalizeze niciun fel de negocieri în
alte domenii politice decât cele legate de articolul 2 din TUE, până când nu este
asigurată conformitatea deplină cu articolul 2 din TUE;
10. solicită Comisiei ca, în colaborare cu FRA, să adopte o decizie care să stabilească un
astfel de „mecanism nou de la Copenhaga”, așa cum a făcut-o pentru monitorizarea
corupției din Uniunea Europeană și din statele membre, precum și o revizuire a
regulamentului privind FRA, pentru a-i conferi puteri și competențe mai mari;
11. solicită înființarea, de preferat în temeiul unui acord interinstituțional, a unei „comisii
de la Copenhaga” alcătuite din experți independenți de nivel înalt privind drepturile
fundamentale, numiți, inter alia, de Parlament, al cărei scop ar trebui să fie acela de a
asigura conformarea tuturor statelor membre la valorile comune consacrate la articolul
2 din TUE și conformitatea permanentă cu „criteriile de la Copenhaga” și de a oferi
consiliere și a raporta în legătură cu aspectele privind drepturile fundamentale,
așteptând ca modificarea Regulamentului privind FRA să-i confere agenției puteri și
competențe mai largi, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea fiecărui stat membru în
domeniul drepturilor fundamentale, astfel cum a solicitat în mod repetat Parlamentul;
12. recomandă inițierea unui dialog între instituțiile UE și un stat membru atunci când
există un risc de încălcare gravă a valorilor Uniunii, precum și posibilitatea ca
instituțiile europene să formuleze recomandări, așa cum prevede articolul 7 alineatul (1)
din Tratatul UE; susține pe deplin propunerea Comisiei de a utiliza scrisori de notificare
în acest context;
306
13. invită Comisia și Consiliul să înființeze, împreună cu Parlamentul, un grup de contact
pentru a monitoriza implementarea efectivă a valorilor Uniunii și a realiza în mod
specific evaluări comune ale situației drepturilor fundamentale în cazurile specifice de
care ia act cu îngrijorare oricare dintre aceste trei instituții ale Uniunii; solicită, de
asemenea, acestor instituții să țină seama de rezoluțiile Consiliului Europei și de
deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului;
14. salută declarațiile făcute de Președintele Comisiei și de vicepreședinta Reding care
anunțau o comunicare cu posibile modificări ale tratatelor, pe lângă opțiunile
disponibile în temeiul tratatelor actuale și solicită comisiilor sale competente să
analizeze în detaliu propunerile următoare în vederea consolidării protecției drepturilor
fundamentale în tratatele UE:
– revizuirea articolului 7 din Tratatul UE, adăugând o fază de „aplicare a articolului
2 din Tratatul UE” și separând etapa de risc de cea de „încălcare”, cu praguri
diferite pentru majoritățile prevăzute, consolidarea analizei tehnice și obiective
(nu numai politice) și un dialog mai susținut cu instituțiile statelor membre și o
gamă mai largă de sancțiuni detaliate și previzibile, aplicabile de-a lungul
procedurii;
– plecând de la articolul 121 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
elaborarea unui mecanism de coordonare și supraveghere a drepturilor omului
mai puternic și mai detaliat;
– extinderea căilor de atac și a competențelor Comisiei și Curții de Justiție;
– o trimitere la FRA în tratate, incluzând un temei juridic care să permită
modificarea regulamentului de instituire a agenției, nu prin unanimitate, cum este
cazul în prezent, ci printr-o procedură legislativă ordinară;
– eliminarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale;
– punerea Parlamentului în situația de a putea iniția proceduri privind încălcarea
articolului 2 din TUE pe picior de egalitate cu Comisia și Consiliul și a FRA în
situația de fi în măsură să își aducă sprijinul specializat necesar în cadrul
procedurii;
– revizuirea cerinței privind unanimitatea în domeniile legate de respectarea,
protejarea și promovarea drepturilor fundamentale, cum sunt egalitatea și
nediscriminarea (de exemplu, articolul 19 din TFUE);
solicită, de asemenea, comisiei sale de resort să clarifice aplicarea și, în final, revizuirea
procedurii prin care Parlamentul poate activa articolul 7 din TUE;
15. invită FRA să creeze un site internet public care să colecteze și să comaseze informații
și documente în legătură cu drepturile fundamentale elaborate de ONU, Consiliul
Europei, OSCE, ONG-uri, FRA, Parlamentul European, instanțe judecătorești, comisii
parlamentare naționale, ombudsmani etc.; consideră că aceste informații ar trebui
accesate după dată, stat, autor și drept, astfel încât să ofere surse și informații privind
situația drepturilor fundamentale în UE și în statele sale membre;
Drepturi specifice, pe baza Cartei drepturilor fundamentale
307
Demnitatea
16. își exprimă îngrijorarea cu privire la persistența cazurilor de încălcare a demnității
umane din Uniune și din statele sale membre, printre ale căror victime se numără
minoritățile, îndeosebi minoritatea romă, solicitanții de azil, migranții, persoanele
suspectate de legături cu terorismul, persoanele private de libertate, precum și grupurile
vulnerabile și persoanele sărace; subliniază că autoritățile publice trebuie să respecte
interdicția absolută a torturii și a tratamentelor crude, inumane sau degradante și să
ancheteze în profunzime și în mod rapid, eficace și independent toate încălcările,
aducând vinovații în fața justiției;
17. își exprimă îngrijorarea cu privire la numeroasele cazuri de rele tratamente aplicate de
forțele de poliție și de instituire a legii și ordinii, în special în legătură cu utilizarea
disproporționată a forței împotriva participanților pașnici și a jurnaliștilor cu ocazia
demonstrațiilor, cu utilizarea excesivă a armelor neletale, cum ar fi bastoanele,
gloanțele de cauciuc și „pistoalele cu electroșoc”; solicită ca statele membre să asigure
existența pe uniformele forțelor de securitate a unor elemente care să permită
identificarea celor care le poartă și faptul că aceștia sunt ținuți în permanență
răspunzători pentru acțiunile lor; solicită eliminarea controalelor efectuate de poliție
bazate pe stereotipurile etnice și rasiale; își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul
în creștere de restricții privind libertatea de întrunire și de a demonstra în mod pașnic și
relevă că dreptul de întrunire și asociere și libertatea de exprimare constituie
fundamentul dreptului de a demonstra; solicită statelor membre să nu ia măsuri care ar
submina sau incrimina exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
persoanelor, le îndeamnă să ia măsuri care să garanteze că forța este utilizată numai în
cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător, pe baza unei amenințări reale și
grave la adresa ordinii publice și reamintește că rolul primordial al forțelor de poliție
este acela de a asigura siguranța și protecția persoanelor;
18. își reafirmă sprijinul pentru o inițiativă europeană care să asigure garantarea drepturilor
fundamentale ale persoanelor private de libertate și posibilitatea lor de a se reintegra în
societate la eliberare; își exprimă îngrijorarea cu privire la suprapopularea dezastruoasă
din închisori care afectează un număr mare de state membre, la condițiile precare de
încarcerare și de tratament al deținuților și solicită lansarea unei inițiative europene
pentru a asigura aplicarea recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea
Torturilor și a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv de către
poliție și în centrele de primire a imigranților și în spitalele psihiatrice; recomandă
luarea unor măsuri pentru a diminua suprapopularea închisorilor, cum ar fi evitarea
utilizării excesive a detenției preventive, prevederea unor alternative la pedepsele
privative de libertate, luarea în considerare a dezincriminării anumitor fapte și/sau
scurtarea perioadelor pe durata cărora persoanele pot fi reținute fără a fi puse sub
acuzare;
19. își reiterează solicitarea de a se face pe deplin lumină cu privire la colaborarea statelor
europene la programul Statelor Unite și al CIA de „predări extraordinare”, zborurile și
închisorile secrete de pe teritoriul Uniunii și insistă ca statele membre să desfășoare la
timp anchete eficace, imparțiale, aprofundate, independente și transparente și să nu lase
loc impunității; reamintește statelor membre că interdicția torturii este absolută și că,
prin urmare, secretul de stat nu poate fi invocat pentru a limita obligația statelor de a
ancheta asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului; subliniază că, în cazul în care
nu se conformează celor de mai sus, vor fi în joc reputația și încrederea în angajamentul
308
statelor membre de a proteja drepturile fundamentale;
20. subliniază faptul că climatul de impunitate în ceea ce privește programul CIA a permis
continuarea încălcării drepturilor fundamentale în politicile de combatere a terorismului
din UE și din Statele Unite, după cum au relevat dezvăluirile privind activitățile de
spionaj în masă desfășurate în cadrul programului de supraveghere al Agenției
naționale americane de securitate și organismele de informații din diverse state
membre, care sunt în prezent analizate de Parlament; solicită revizuirea legislației
privind agențiile de securitate și de informații ale UE și ale statelor membre,
acordându-se o atenție deosebită controlul judiciar ex ante și controlului parlamentar,
precum și dreptului la recurs și la rectificarea datelor colectate, păstrate sau prelucrate
de aceste agenții;
21. invită acele state membre care nu au făcut-o până acum să transpună și să pună în
aplicare pe deplin Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului
privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia
și să adopte măsuri corespunzătoare pentru a garanta că victimelor traficului de
persoane le este acordată asistența și protecția adecvate, că traficanții sunt urmăriți
penal, fiindu-le date sancțiuni reale, proporționale și disuasive și, totodată, stabilind
măsuri preventive;
22. invită statele membre să transpună pe deplin Directiva 2012/29/UE a Parlamentului
European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile,
sprijinirea și protecția victimelor criminalității, adoptând măsurile adecvate pentru a
garanta asistența și protecția corespunzătoare ale victimelor criminalității;
23. solicită respectarea demnității la sfârșitul vieții, îndeosebi prin garantarea recunoașterii
și respectării deciziilor exprimate în dispozițiile testamentare;
24. recunoaște că sănătatea și drepturile sexuale și de reproducere (SRHR) constituie un
element esențial al demnității umane, care trebuie abordat în contextul mai larg al
discriminării structurale și al inegalităților de gen; invită statele membre să salvgardeze
SRHR prin intermediul FRA și al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între
Femei și Bărbați (EIGE), în special prin furnizarea de programe și servicii de sănătate
reproductivă, inclusiv prin asigurarea asistenței și a medicamentelor esențiale pentru
planificarea familială voluntară și pentru sănătatea mamei și a nou-născutului și
monitorizând politicile și/sau legislația susceptibilă de a încălca sănătatea sexuală și
reproductivă și drepturile aferente;
Libertățile
25. subliniază că democrația și statul de drept sunt întemeiate pe respectarea libertăților și
drepturilor fundamentale și că nicio acțiune sau măsură împotriva terorismului sau
crimei organizate și cooperarea internațională în acest scop nu trebuie să încalce
normele europene în materie de drepturi fundamentale, ci trebuie să le respecte cu
strictețe, îndeosebi în ceea ce privește prezumția de nevinovăție, respectarea drepturilor
procedurale, dreptul la apărare, protejarea vieții private și a datelor cu caracter personal
etc.; subliniază necesitatea unui control democratic mai strict și protejarea și
respectarea drepturilor fundamentale în contextul cooperării transfrontaliere în aceste
domenii, în special în lumina colectării și utilizării din ce în ce mai extinse de către
autorități a datelor cu caracter personal; solicită, în consecință, luarea unor măsuri
309
pentru garantarea vieții private și a protecției datelor cu caracter personal în acest
domeniu;
26. critică orientarea către securitate a strategiei de securitate internă a SSI în detrimentul
libertăților civile, al drepturilor fundamentale și al adoptării unor măsuri preventive;
deplânge adâncirea diferențelor dintre obiectivele declarate și modul în care sunt
implementate politicile în realitate; consideră că Parlamentul European trebuie să joace
un rol determinant în evaluarea și definirea politicilor de securitate internă, acestea
având consecințe grave asupra libertăților și drepturilor fundamentale ale tuturor
persoanelor care își au rezidența în Uniunea Europeană, în vederea asigurării
supravegherii și controlului democratic al politicilor de securitate, inclusiv al
activităților din domeniul informațiilor și, dacă este necesar, a revizuirii lor, cu scopul
de a respecta drepturile omului și libertățile fundamentale;
27. își exprimă îngrijorarea cu privire la dezvăluirile referitoare la încălcarea flagrantă a
dreptului la viață privată și la protejarea datelor cu caracter personal comisă prin
programele secrete de supraveghere masivă a cetățenilor europeni, fără autorizare
judiciară de la caz la caz și fără control parlamentar adecvat, instituite de statele
europene și neeuropene; condamnă aceste practici și îndeamnă aceste state să înceteze
fără întârziere astfel de încălcări; solicită să se facă pe deplin lumină cu privire la
conținutul acestor programe, la eventuala colaborare internațională în acest context și
ca aceste programe să fie revizuite imediat; subliniază că UE și statele membre trebuie
să ia măsuri ferme împotriva statelor care încalcă dreptul fundamental al vieții private,
spionând comunicările dintre cetățenii UE și reprezentanți și actorii instituționali,
politici și economici europeni; este preocupat de faptul că serviciile de informații s-au
sustras controlului democratic, parlamentar și judiciar, desfășurând programe și
operațiuni secrete fără aprobare politică; solicită, în consecință, o revizuire de urgență a
mecanismelor de supraveghere judiciară și parlamentară a serviciilor secrete, astfel
încât să se asigure ancorarea serviciilor de informații în democrație, în statul de drept și
în drepturile fundamentale, conform cerințelor de la articolul 2 din TUE; condamnă
implicarea secretă a întreprinderilor private în activități de supraveghere în masă;
subliniază că UE ar trebui să reacționeze mai ferm și că ar trebui să solicite adoptarea
unor măsuri la nivel internațional pentru a asigura punerea în executare și sprijinirea
normelor europene în materie de viață privată și protecție a datelor, precum și că ar
trebui să promoveze tehnologii care să garanteze confidențialitatea comunicațiilor în
Europa;
28. deplânge faptul că discuțiile privind adoptarea unui proiect de regulament și a unei
directive privind protejarea datelor cu caracter personal stagnează la Consiliu, în pofida
faptului că Parlamentul și-a exprimat susținerea fermă pentru norme mai stricte; regretă
decizia luată de Consiliul European în cadrul reuniunii sale din 24-25 octombrie 2013
de a finaliza piața unică digitală abia în 2015, amânând astfel adoptarea pachetului
privind protecția datelor, și solicită Consiliului să facă progrese în negocierile având ca
obiect regulamentul și directiva privind protecția datelor, pentru adoptarea pachetului
privind protecția datelor până la sfârșitul acestei legislaturi;
29. consideră că UE și statele sale membre ar trebui să adopte un sistem de protecție a
demascatorilor pentru persoanele care dezvăluie încălcări grave ale drepturilor omului
de către serviciile de informații care eludează orice control democratic, parlamentar și
judiciar;
310
30. subliniază că evoluția rapidă a lumii digitale (inclusiv utilizarea în creștere a
internetului, a aplicațiilor și a rețelelor sociale) necesită protejarea mai eficace a datelor
cu caracter personal și a vieții private, în vederea garantării confidențialității lor;
31. salută numărul în creștere al statelor membre care asigură respectarea dreptului de a
întemeia o familie prin căsătorie, parteneriat civil sau coabitare înregistrată și la
adopție, fără discriminare bazată pe orientarea sexuală și solicită celorlalte state
membre să ia măsuri asemănătoare; salută hotărârea recentă a Curții Europene a
Drepturilor Omului în cauza Vallianatos și alții împotriva Greciei, afirmând că uniunile
civile nu pot exclude cuplurile de același sex; invită Comisia și toate statele membre să
propună și să adopte legislații și politici care să combată homofobia, transfobia și
crimele motivate de ură și salută publicarea Avizului 2/2013 al FRA în legătură cu
Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia – acordând o atenție deosebită asupra
drepturilor victimelor; invită Comisia și toate statele membre să asigure aplicarea
Directivei privind libera circulație, fără discriminare pe motiv de orientare sexuală; își
reiterează apelul adresat Comisiei de a propune un regulament ambițios privind
recunoașterea reciprocă a efectelor juridice ale documentelor de stare civilă;
32. este extrem de îngrijorat în ceea ce privește numărul sinuciderilor în rândul tinerilor
care cad victime homofobiei; reamintește constatările sondajului FRA privind LGBT
din UE care a arătat că 26 % dintre toți respondenții au fost atacați sau amenințați cu
violența la domiciliu sau în alte locuri, număr care crește la 35 % în rândul tuturor
respondenților transsexuali, în timp ce 19 % dintre respondenți s-au simțit discriminați
la locul de muncă sau atunci când și-au căutat un loc de muncă, în pofida protecției
juridice în temeiul dreptului UE; invită, în consecință, Comisia să utilizeze aceste cifre
ca bază pentru un răspuns european cuprinzător la problemele legate de drepturile
fundamentale ale persoanelor LGBT, sub forma unei foi de parcurs a UE pentru
egalitate pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen, după cum au solicitat în
mod repetat Parlamentul și ONG-urile;
33. regretă că procedurile juridice de recunoaștere a genului pentru persoanele transsexuale
include încă sterilizarea obligatorie în 14 state membre; invită statele membre să
revizuiască aceste proceduri astfel încât să respecte pe deplin dreptul persoanelor
transsexuale la demnitate și integritate corporală; felicită Comisia pentru angajamentul
său de a activa în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății pentru eliminarea
tulburărilor de identitate de gen de pe lista tulburărilor mintale și de comportament și de
a asigura o reclasificare în termeni nepatologici în cadrul negocierilor privind cea de a
11-a versiune a Clasificării internaționale a bolilor (ICD-11);
34. reafirmă libertatea de gândire, de conștiință, de religie, de a crede și de a nu crede, de a
practica religia la alegere, de a schimba religia; condamnă orice formă de discriminare
sau intoleranță și consideră că secularismul definit ca separare strictă a autorităților
politice neconfesionale de autoritățile religioase, precum și imparțialitatea statului, sunt
mijloacele optime de garantare a nediscriminării și egalității între religii și între
credincioși și necredincioși; solicită statelor membre să protejeze libertatea religioasă
sau de credință, inclusiv libertatea celor fără o religie, cu scopul de a nu-i supune la
discriminări ca urmare a unor exceptări excesive ale religiilor de la legile privind
egalitatea și nediscriminarea;
35. reamintește că legislațiile naționale care incriminează blasfemia restrâng libertatea de
exprimare în legătură cu credința religioasă sau alte credințe, că ele sunt adesea aplicate
311
pentru a persecuta, maltrata sau intimida persoane care aparțin unor minorități
religioase sau de altă natură și că ele pot exercita un puternic efect inhibitor asupra
libertății de exprimare și a libertății religioase sau de credință; recomandă statelor
membre să dezincrimineze aceste infracțiuni;
36. regretă faptul că în anumite state membre tinerii sunt încă urmăriți în justiție și
condamnați la închisoare din cauza nerecunoașterii în mod adecvat a dreptului la
obiecție pe motive de conștiință în ceea ce privește serviciul militar și invită statele
membre să combată persecutarea și discriminarea persoanelor care își exercită acest
drept;
37. reamintește că libertatea de exprimare, libertatea de informare și libertatea mass-media
sunt fundamentale pentru a asigura democrația și statul de drept și solicită din nou
Comisiei revizuirea și modificarea directivei privind serviciile mass-media
audiovizuale, în conformitate cu direcțiile indicate de Parlament în raportul său cu
privire la acest subiect; condamnă ferm violențele, presiunile sau amenințările
împotriva jurnaliștilor și a mass-mediei, inclusiv în legătură cu dezvăluirea surselor lor
de informații privind încălcarea drepturilor fundamentale comise de guverne și state;
invită instituțiile Uniunii și statele membre să respecte, să garanteze și să promoveze
drepturile fundamentale la libertatea de exprimare și, prin urmare, să se abțină de la a
face uz sau a dezvolta mecanisme pentru a împiedica aceste libertăți;
38. își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește impactul crizei economice din Europa
asupra dreptului de proprietate a canalelor de difuzare a mass-media și perspectiva
privatizării serviciilor publice de mass-media în unele state membre; solicită statelor
membre să protejeze independența serviciilor publice de mass-media și să-și respecte
obligația instituțională de a salvgarda pluralismul media și de a furniza informații de
înaltă calitate, diversificate, exacte și fiabile; consideră că proprietatea și managementul
mass-media ar trebui să fie întotdeauna transparente și să nu fie concentrate; subliniază
că transparența proprietății mass-media este crucială pentru monitorizarea investițiilor
intracomunitare în mass-media și a investitorilor non-europeni care își exercită o
influență tot mai mare asupra informațiilor care sunt furnizate în statele membre;
39. subliniază importanța respectării și protejării drepturilor refugiaților și ale migranților și
subliniază faptul că o atenție deosebită ar trebui acordată migranților femei și copii; își
exprimă îngrijorarea cu privire la numeroasele încălcări ale dreptului de azil și ale
obligației de a asigura protecția în cazuri de îndepărtare, de expulzare și de extrădare a
oricăror migranți; subliniază obligația de a respecta convențiile internaționale
referitoare la drepturile omului, în special Convenția ONU privind statutul refugiaților
și principiul nereturnării, de a acorda asistență pe mare persoanelor care își riscă viața
pentru a ajunge în UE, de a asigura condiții de primire și proceduri care să le respecte
demnitatea și drepturile fundamentale; solicită UE și statelor membre să modifice sau
să revizuiască întreaga legislație care sancționează persoanele care acordă asistență
migranților aflați în suferință pe mare; invită Comisia să revizuiască Directiva
2002/90/CE a Consiliului, care definește sancțiunile în caz de facilitare a intrării,
tranzitului și șederii neautorizate, pentru a clarifica faptul că a oferi asistență umanitară
pe mare migranților care sunt în pericol este o acțiune ce trebuie salutată, și nu una care
ar trebui să conducă la vreo formă de sancționare;
40. salută finalizarea sistemului european comun de azil (SECA) și cheamă statele membre
să efectueze reformele legislative și administrative necesare pentru implementarea sa
312
efectivă, astfel încât să asigure instituirea deplina a SECA conform planului, să ofere un
acces mai bun la procedura de azil pentru cei care solicită protecție, să ducă la decizi
privind azilul mai echitabile, mai rapide și de mai bună calitate și să ofere condiții
demne și decente atât celor care solicită azil, cât și celor cărora li se acordă protecție
internațională în interiorul UE; regretă totuși că copiii mai pot fi încă plasați în detenție
și solicită excluderea lor sistematică din procedurile accelerate; își reiterează apelul
către Comisie de a elabora orientări strategice bazate pe cele mai bune practici pentru
instituirea unor norme minime comune pentru primirea și protejarea minorilor
neînsoțiți; subliniază faptul că garanțiile procedurale trebuie să fie adecvate și
corespunzătoare; solicită aplicarea recentei hotărâri a CEJ în care se afirmă că
solicitanții de azil LGTB pot constitui un grup social special, susceptibil de a fi
persecutat din cauza orientării sexuale și că existența unei pedepse cu închisoarea care
sancționează actele homosexuale în țara de origine constituie un act de persecuție per
se;
41. condamnă faptul că un număr însemnat de migranți continuă să moară pe mare
încercând să ajungă în UE în pofida numeroaselor și variatelor mijloace tehnice
furnizate de statele membre și de UE pentru supravegherea și controlul frontierelor
externe ale UE; solicită ca Uniunea Europeană și statele membre să pună în aplicare
recomandările prevăzute în raportul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei „Vieți
pierdute în Mediterana: cine este responsabil?” adoptată în aprilie 2012117
; salută
hotărârea Curții de Justiție de anulare a Deciziei Consiliului 2010/252/UE;
42. subliniază vulnerabilitatea persoanelor care trec frontierele maritime sudice ale
Europei, solicită o soluție viabilă pentru problema generală a imigrării în Mediterana,
cu respectarea deplină a principiului nereturnării și, ca o cerință minimală absolută,
solicită statelor membre și instituțiilor UE să ia în considerare avizele recente ale FRA
cu privire la modalitatea optimă de protecție a drepturilor fundamentale ale migranților
în contextul supravegherii maritime;
43. salută manualul legislației europene referitoare la azil, frontiere și imigrație redactat de
FRA împreună cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca o contribuție concretă în
sprijinul practicienilor din domeniul dreptului din Europa în privința susținerii
drepturilor fundamentale și a drepturilor omului;
44. cheamă statele membre și Consiliul să accelereze munca Grupului operativ pentru
Marea Mediterană, pentru a asigura mărirea semnificativă a capacității de salvare pe
mare și a iniția un plan exhaustiv privind migrația și azilul, bazat pe solidaritate și
împărtășirea responsabilității, cu accent asupra tuturor aspectelor relevante, ca
revizuirea legislației UE și a statelor membre permițând încriminarea asistenței
umanitare acordate persoanelor aflate în pericol pe mare, dezvoltarea unor rute sigure și
legale pentru refugiați și migranți către Europa și cooperarea pentru dezvoltare cu țările
terțe, în vederea consolidării democrației, a drepturilor fundamentale și a statului de
drept, pentru a garanta că tragedii ca cele survenite în largul insulei Lampedusa nu se
vor mai întâmpla;
45. condamnă încălcarea din ce în ce mai frecventă a drepturilor fundamentale ale
migranților, în special atunci când aceștia sunt deportați în țări terțe, după cum relevă
117
Rezoluția 1872 (2012) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată la 24
aprilie 2012.
313
raportorul special ONU pentru drepturile migranților în raportul său special publicat la
24 aprilie 2013118
și raportul FRA119
; subliniază, în această privință, necesitatea de a
evalua cu exactitate Directiva privind returnarea, acordurile de readmitere, precum și
acțiunea Frontex în materie de respectare a drepturilor fundamentale; solicită Comisiei
să furnizeze o monitorizare concretă a urmărilor raportului său critic privind măsurile
de readmisie ale UE și acordurile sale cu țări terțe publicat în 2011; condamnă politicile
restrictive ale statelor membre cu privire la acordarea vizelor resortisanților anumitor
țări terțe specifice;
46. invită statele membre să adopte politici care să încurajeze migrația legală și să ratifice
Convenția internațională pentru apărarea drepturilor lucrătorilor migranți și a
membrilor familiei lor;
Egalitatea
47. subliniază că principiul demnității umane, al egalității în fața legii și al interzicerii
discriminării pe orice criteriu se numără printre fundamentele societății democratice;
consideră că Uniunea și statele membre trebuie să își consolideze acțiunile în materie
de egalitate și de combatere a discriminărilor, de protecție a diversității culturale,
religioase și lingvistice, de egalitate între bărbați și femei, de drepturi ale copilului, de
drepturi ale persoanelor în vârstă, de drepturi ale persoanelor cu dizabilități, de drepturi
ale persoanelor LGBT și ale persoanelor aparținând minorităților naționale;
48. solicită statelor membre să adopte un cadru legislativ național pentru abordarea tuturor
formelor de discriminare și să garanteze implementarea efectivă a cadrului juridic
existent al UE, inclusiv prin inițierea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii
obligațiilor; deplânge impasul în care se află negocierile Consiliului referitoare la
propunerea de directivă privind aplicarea principiului egalității de tratament între
persoane indiferent de religie sau credință, dizabilități, vârstă și orientare sexuală și își
reiterează încă o dată solicitarea adresată Consiliului de a adopta propunerea; salută
poziția Președinției lituaniene a Consiliului de a susține propunerea și solicită statelor
membre să urmeze acest exemplu. salută, în acest sens, avizul FRA din 1/2013 referitor
la situația egalității în Uniunea Europeană la 10 ani de la implementarea inițială a
directivelor privind egalitatea; consideră că ar trebui soluționată și discriminarea pe
criterii lingvistice;
49. reamintește Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea
persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu
handicap120
care solicită respectarea deplină a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene;
50. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că persoanele cu dizabilități continuă să se
confrunte cu discriminarea și excluderea, care îi împiedică să se bucure de drepturile lor
118
Studiu regional: gestionarea frontierelor externe ale Uniuni Europene și impactul său
asupra drepturilor omului în cazul migranților, raportul Raportorului special privind
drepturile omului în cazul migranților, François Crépeau, 24 aprilie 2013,
A/HRC/23/46. 119
Raportul FRA privind Drepturile fundamentale la frontierele maritime meridionale ale
Europei, martie 2013. 120
JO C 131 E, 8.5.2013, p 9.
314
fundamentale în condiții de egalitate cu celelalte persoane; solicită instituțiilor UE și
statelor membre UE să aplice în continuare Convenția Organizației Națiunilor Unite
privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) în domeniile lor de competență; ia
act de faptul că dezvoltarea pe viitor a legislației și a politicii UE în domeniul
nediscriminării ar putea juca un rol important în procesul de armonizare a legislației în
raport cu CRPD pe teritoriul UE, de exemplu cu privire la egalitatea în fața legii;
încurajează statele membre să elaboreze politici susținute cu resurse adecvate pentru o
mai bună integrare a persoanelor cu dizabilități și pentru a facilita accesul lor la
locuințe, educație, piața muncii, transportul public și facilități și participarea lor la
procesul politic, în special prin discriminării juridice și practice și restrângerea
dreptului lor de a vota și de a candida la alegeri; deplânge faptul că anumite persoane
cu dizabiltăți nu au altă posibilitate decât aceea de a trăi în instituții specializate, dată
fiind lipsa alternativelor oferite de comunitate și solicită statelor membre să fie primele
care promovează măsuri permițând unui număr mai mare de persoane cu dizabilități să
ducă o viață autonomă;
51. invită Comisia să efectueze o revizuire cuprinzătoare a legislației și a politicilor UE
pentru a evalua conformitatea lor cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu
handicap; consideră că elaborarea de politici și proceduri legislative ale UE ar trebui
adoptată pentru a garanta respectarea și punerea în aplicare a UNCRPD; solicită
Comisiei să adopte în acest scop orientări privind evaluarea impactului specific și să
prezinte Parlamentului proiectul de raport intermediar referitor la progresele înregistrate
de UE în ceea ce privește aplicarea CRPD în UE; consideră că Parlamentul ar trebui să
organizeze dezbateri periodice și să formuleze recomandări în cuprinsul unei rezoluții
referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește măsura în care persoanele cu
dizabilități se bucură de drepturile care le sunt conferite în CRPD, inclusiv pe baza
raportului Comisiei; sprijină inițiativele actuale de înființare a unui Grup operativ
pentru implementarea CRPD alcătuit din reprezentanți din diferite comisii, cu scopul de
a asigura că acțiunile Parlamentului de monitorizare și sprijinire a aplicării convenției
sunt exhaustive și substanțiale;
52. invită statele membre și Comisia să protejeze, să promoveze și să transpună în practică
drepturile copilului în toate acțiunile și politicile sale interne și externe cu impact
asupra acestora; își exprimă îngrijorarea cu privire la copiii care suferă de pe urma
violenței și a exploatării sexuale și invită statele membre să finalizeze transpunerea
Directivei 2011/92/UE privind combaterea abuzului sexual și a exploatării sexuale a
copiilor și a pornografiei infantile; invită statele membre, Comisia și FRA să își
continue eforturile pentru a evalua modul în care sunt tratați copiii pe durata
procedurilor judiciare; consideră că, în cazul în care părinții se despart sau divorțează,
trebuie să fie întotdeauna luată în considerare respectarea interesului superior al
copilului și că fiecare copil ar trebui să aibă posibilitatea de a întreține relații regulate și
contacte directe cu ambii părinți;
53. își exprimă îngrijorarea cu privire la situația romilor în UE și la numeroasele cazuri de
persecutare, violentare, stigmatizare, discriminare, evacuare, relocare și evacuare
forțată ilegală, înregistrare ilegală și de stabilire de stereotipuri etnice de către forțele de
ordine, care contravin drepturilor fundamentale și legislației Uniunii Europene; își
reiterează poziția exprimată în Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la
progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor și
solicită o dată în plus aplicarea efectivă a strategiilor de facilitare a integrării reale și
315
acțiuni mai ferme și pertinente de promovare a integrării, în special în domeniul
drepturilor fundamentale, educației, ocupării forței de muncă, al locuințelor și îngrijirii
sănătății și de combatere a violenței, discursurilor care incită la ură și discriminarea
romilor; solicită încetarea evacuărilor forțate ilegale, a dezmembrării taberelor fără a se
oferi vreo alternativă locativă și a segregării copiilor romi în școli și trimiterea lor ilicită
în școli speciale; solicită statelor membre să utilizeze în mai mare măsură fondurile UE
puse la dispoziția lor pentru implementarea proiectelor de integrare, în cooperare cu
autoritățile locale, primele care gestionează zilnic persoanele nou-sosite pe teritoriul
lor;
54. solicită Comisiei și statelor membre să răspundă cu eficacitate la problema excluderii
romilor prin elaborarea unor politici integrate de dezvoltare și prin implementarea
măsurilor stabilite în cadrul strategiilor axate pe măsuri de combatere a discriminării și
măsuri urmărind creșterea capacității lor de inserție profesională și accesul la piața
muncii, în cooperare cu reprezentanții populației rome, asigurând totodată deplina lor
participare la gestionarea, monitorizarea și evaluarea proiectelor care le afectează
comunitățile, precum și să aloce resurse bugetare suficiente și să asigure cheltuirea
acestora în mod eficient; solicită, de asemenea, Comisiei și FRA să prezinte indicatori
comuni, comparabili și fiabili pentru monitorizarea progreselor înregistrate în statele
membre;
55. consideră că Comisia ar trebui să acționeze cu fermitate în cazurile de încălcare a
drepturilor fundamentale ale romilor în statele membre, în special prin inițierea
procedurilor pentru încălcarea dreptului comunitar în caz de neacordare a accesului la
drepturi economice și sociale, la dreptul la libertatea de mișcare și de ședere, la dreptul
la egalitate și nediscriminare și la dreptul la protejarea datelor cu caracter personal,
precum și de împiedicare a exercitării acestora; solicită Comisiei instituirea unui
mecanism de monitorizare a infracțiunilor săvârșite din ură împotriva romilor și cere
Comisiei și statelor membre să abordeze problema neînregistrării nașterii și a lipsei
certificatelor de naștere în cazul romilor cu reședința în UE; își reiterează apelul pentru
o abordare punctuală a integrării sociale a femeilor rome în vederea evitării
discriminării multiple; solicită elaborarea unui cadru european pentru strategii naționale
de integrare a romilor într-o strategie europeană pe deplin dezvoltată;
56. subliniază faptul că respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor
aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase sau lingvistice este esențială; își
exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în viața de zi cu zi, persoanele aparținând
acestor comunități minoritare întâmpină piedici în justiție, serviciile de sănătate și
sociale, precum și în domeniul educației și al culturii, ceea ce le subminează drepturile
și demnitatea de ființe umane și de cetățeni ai Uniunii și conduce la situații în care sunt
tratate ca cetățeni de categoria a doua de către autoritățile naționale din propriul lor stat
membru; consideră că aceste minorități au nevoi specifice, care sunt diferite de cele ale
altor grupuri minoritare, că politicile publice ar trebui să fie mai punctuale și că
Uniunea însăși trebuie să abordeze aceste nevoi într-un mod mai adecvat;
57. consideră că nu există o soluție unică pentru îmbunătățirea situației acestor minorități în
toate statele membre, dar că ar trebui dezvoltate obiective minimale comune pentru
autoritățile publice din UE, ținând seama de normele juridice internaționale pertinente
și de bunele practici existente; invită statele membre să se asigure că sistemele lor
juridice garantează nediscriminarea persoanelor aparținând unei minorități naționale
recunoscute și să adopte măsuri adecvate pentru promovarea unei egalități efective, pe
316
baza normelor și bunelor practici internaționale pertinente, inter alia Convenția-cadru
pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei; solicită Comisiei să
instituie o politică standard pentru protejarea minorităților naționale, printre care
comunitățile minoritare indigene, cele etnice tradiționale și cele lingvistice, reținând că
acestea constituie mai mult de 10 % din populația totală a UE, pentru a evita aplicarea
unor standarde duble care diferențiază țările candidate la aderare de statele membre;
subliniază necesitatea unui sistem de protecție al UE cuprinzător pentru minoritățile
naționale tradiționale, grupurile lingvistice regionale și regiunile constituționale, însoțit
de un sistem de monitorizare funcțional, urmând exemplul cadrului UE pentru
strategiile naționale de integrare a romilor; solicită statelor membre să ofere date
exhaustive privind încălcarea drepturilor fundamentale ale minorităților, astfel încât să
le permită FRA și UE să asigure colectarea și raportarea datelor;
58. subliniază că măsurile pozitive puse în aplicare în scopul protejării persoanelor și a
grupurilor minoritare, care promovează dezvoltarea lor corespunzătoare și garantează
că acestora le sunt asigurate drepturi egale și un tratament egal față de restul populației
din domeniul administrativ, politic, economic, social și cultural și din alte domenii nu
ar trebui considerate drept discriminare;
59. condamnă violența rasistă, antisemită, homofobă/transfobă și xenofobă și violența
împotriva migranților, minorităților religioase și a grupurilor etnice, care a atins niveluri
alarmante, în special pe internet, în lipsa unei acțiuni ferme a autorităților de combatere
a acestor tipuri de violență; invită statele membre să pună în aplicare Decizia-cadru
2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale
rasismului și xenofobiei cu ajutorul legii penale, să abordeze problematica
discriminării, să garanteze anchetarea discursurilor care incită la ură și a infracțiunilor
săvârșite din ură, să adopte legislații penale care să interzică incitarea la ură din orice
motiv, inclusiv orientarea sexuală, să asigure o protecție eficace împotriva rasismului, a
antisemitismului, a ostilității la adresa romilor, a xenofobiei și a homofobiei și să le
ofere victimelor o asistență adecvată; solicită Comisiei să lanseze proceduri de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu pun în
aplicare în mod corect decizia-cadru începând cu 1 decembrie 2014; solicită revizuirea
deciziei-cadru pentru a asigura și includerea discursului de incitare la ură și a actelor de
antisemitism, islamofobia și intoleranța religioasă, ostilitatea la adresa romilor,
homofobia și transfobia și a consolida aplicarea sa; sprijină pe deplin inițiativa lansată
sub Președinția irlandeză a Consiliului de a consolida lupta împotriva intoleranței și
solicită Consiliului să continue această activitate constructivă;
60. solicită Comisiei și statelor membre să lanseze o acțiune coordonată și cuprinzătoare de
combatere și prevenire sistematică a infracțiunilor săvârșite din ură în UE și să pună în
evidență delictele săvârșite din ură prin intermediul datelor, asigurând comparabilitatea
acestora pentru a permite o supraveghere de către UE a situației, prin conlucrare cu
FRA în vederea îmbunătățirii colectării datelor privind delictele săvârșite din ură și
armonizarea acestora; condamnă discursurile care incită la ură ce stigmatizează
persoanele din cauza originii lor sociale, culturale, religioase sau străine și incitarea la
ură rasială, îndeosebi atunci când autorii sunt persoane publice; indică avizul FRA din
2/2013 referitor la Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia și subliniază necesitatea
de a garanta respectarea drepturilor victimelor infracțiunilor, cu precădere în cazurile de
delicte săvârșite din ură;
61. invită statele membre, recunoscând că educația este vitală în combaterea discriminării,
317
să garanteze că strategiile lor de integrare se axează pe reformarea programelor școlare
naționale pentru a include în acestea xenofobia, rasismul și ostilitatea față de romi și
pentru a stabili că acestea constituie forme de discriminare în discursul public de la o
vârstă fragedă;
62. îndeamnă UE și statele membre:
– să asigure egalitatea dintre femei și bărbați și să prevină, combată și să
urmărească în justiție toate formele de violență îndreptată împotriva femeilor ca
încălcare a drepturilor fundamentale și, în același timp, sprijinirea și protejarea
victimelor;
– să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la
Istanbul) și să stabilească un sistem de colectare de date pentru a sprijini părțile la
Convenție prin furnizarea unor date precise și comparabile privind amploarea,
formele și consecințele violenței împotriva femeilor;
– să-și intensifice eforturile în vederea atingerii obiectivelor Pactului european
pentru egalitatea dintre femei și bărbați (2011-2020) și să ia măsuri adecvate
pentru a soluționa toate formele de discriminare directă și indirectă împotriva
femeilor, în special diferențele de remunerare în funcție de gen, segregarea
ocupațională, stereotipurile și toate formele de violență împotriva femeilor,
deoarece femeile continuă să sufere de pe urma discriminării multiple în diferite
domenii ale vieții cotidiene, în pofida legislației în vigoare privind combaterea
discriminării;
– să promoveze educația în spiritul egalității de gen, al integrării acestui principiu și
mecanisme de monitorizare suficiente pentru implementarea politicii UE în
problematica genului;
– să-și intensifice eforturile pentru combaterea traficului cu ființe umane, în
încercarea de a pune capăt exploatării sexuale care afectează îndeosebi femeile și
muncii forțate;
– să asigure aplicarea corectă a directivelor privind egalitatea de gen existente,
inclusiv prin inițierea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;
– să propună o strategie europeană de combatere a violenței împotriva femeilor,
care să decurgă din angajamentele anterioare în domeniu și care să răspundă
numeroaselor cerințe ale Parlamentului; salută, în această privință, „toleranța zero
față de violența împotriva femeilor” a Comisiei; solicită totuși mai multe măsuri
care să includă o strategie la nivelul întregii UE pentru combaterea violenței
împotriva femeilor, astfel cum s-a anunțat în Concluziile Consiliului din
martie 2010, care să cuprindă instrumente cu forță de lege și acțiuni de
sensibilizare;
– să mențină chestiunea violenței împotriva femeilor, inclusiv violența în cadrul
relațiilor apropiate, violența sexuală (violul, agresiunea și hărțuirea sexuală),
exploatarea și practicile tradiționale dăunătoare, cum sunt căsătoriile forțate și
„crimele de onoare”, printre prioritățile lor, deoarece violența pe criterii de gen
318
este atât o consecință a inegalităților dintre femei și bărbați, cât și o piedică în
calea egalității și, ca atare, nu ar trebui tolerată; ;
– să aplice o politică de toleranță zero față de mutilarea genitală a femeilor;
– să adopte măsuri și să lanseze proiecte pentru o mai bună reconciliere a vieții de
familie cu cea profesională pentru toate generațiile de femei, salutând decizia de a
declara 2014 drept An european al echilibrului dintre viața profesională și cea
familială;
63. invită Comisia și statele membre să țină cont de nevoile și preocupările specifice ale
femeilor, printre altele colaborând cu societatea civilă și cu ONG-urile dedicate
femeilor, în elaborarea legislației și analizarea situației drepturilor fundamentale în UE,
; subliniază importanța monitorizării și evaluării transpunerii legislației europene
referitoare la egalitatea de gen în statele membre;
64. solicită statelor membre garantarea unor salarii și pensii decente, reducerea discrepanței
salariale de gen, crearea unor locuri de muncă de înaltă calitate pentru femei, asigurarea
accesului femeilor la servicii publice de calitate și ameliorarea prevederilor de protecție
socială pentru femei;
65. solicită statelor membre să ia măsuri pentru a combate cauzele economice și sociale
care favorizează violența împotriva femeilor, cum ar fi șomajul, salariile și pensiile
mici, numărul redus al locuințelor, sărăcia și serviciile publice inexistente sau
neadecvate, în special serviciile publice de sănătate, educație și de securitate socială;
66. solicită Comisiei să-și intensifice acțiunile de combatere a încălcării drepturilor
fundamentale ale fetelor, acțiuni care să fie îndreptate în special împotriva acelei
industrii în care fetele sunt considerate obiecte sexuale și care provoacă creșterea
traficului sexual cu fete tinere în UE;
67. solicită statelor membre să asigure implementarea strategiilor naționale pentru
respectarea și protecția sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor
(SRHR); insistă asupra rolului Uniunii în sensibilizarea societății și în promovarea
bunelor practici în acest domeniu, mai ales că sănătatea este un drept fundamental
indispensabil pentru exercitarea altor drepturi ale omului,
68. invită Comisia să înainteze o propunere pentru un cadru juridic referitor la problema
discriminării multiple și intersectoriale;
69. consideră că subreprezentarea femeilor în procesul decizional politic și de afaceri
constituie un deficit; solicită, prin urmare, statelor membre introducerea unor măsuri de
discriminare pozitivă, cum ar fi legi referitoare la sisteme de paritate și cote de
reprezentare a femeilor;
70. subliniază faptul că progresele înregistrate în ceea ce privește reducerea discrepanței
salariale de gen sunt extrem de lente; relevă că implementarea principiului remunerării
egale pentru aceeași muncă și pentru muncă de valoare egală este indispensabilă pentru
realizarea egalității de gen; îndeamnă Comisia să revizuiască fără întârziere
Directiva 2006/54/CE și să propună modificări, în conformitate cu articolul 32 din
directivă și în temeiul articolului 157 din TFUE, urmând recomandările amănunțite din
319
anexa la Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012;
71. subliniază faptul că reducerile operate în serviciile publice care asigură îngrijirea
copiilor au un impact direct asupra independenței economice a femeilor; evidențiază
faptul că, în 2010, inactivitatea femeilor și participarea la activități lucrative cu timp
parțial a fost explicată, în proporție de 28,3 %, prin lipsa serviciilor de îngrijire, față de
27,9 % în 2009; evidențiază, de asemenea, că, în 2010, rata de ocupare a femeilor cu
copii mici în UE a fost cu 12,7 % mai scăzută decât cea a femeilor fără copii, în
creștere față de 11,5 % în anul 2008;
72. regretă faptul că drepturile fundamentale ale femeilor în vârstă sunt încălcate foarte des,
inclusiv într-un număr mare de cazuri de violență, abuz fizic, abuz emoțional și abuz
financiar în mai multe state membre ale UE; solicită Comisiei și statelor membre să
întreprindă acțiuni suplimentare pentru protejarea femeilor în vârstă împotriva tuturor
formelor de abuz, inclusiv împotriva relelor tratamente din căminele de bătrâni ;
73. consideră că femeile cu dizabilități sunt supuse la o dublă discriminare, atât din cauza
genului, cât și din cauza dizabilității; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre
să ia măsuri de salvgardare și protecție a drepturilor fundamentale ale femeilor cu
dizabilități în UE.
74. solicită Comisiei și statelor membre să se angajeze mai ferm pentru a pune capăt
stereotipurilor sexiste vehiculate de mass-media, dat fiind rolul crucial pe care ele îl pot
juca în ceea ce privește transformarea modului în care sunt, în general, descrise rolurile
bărbaților și femeilor;
75. solicită Comisiei și statelor membre să sensibilizeze în mai mare măsură și mărească
gradul de cunoaștere de către cetățeni a drepturilor consfințite în Cartă și să încurajeze
democrația participativă prin menținerea unui dialog continuu cu societatea civilă,
ONG de profil și organizațiile de femei; solicită îndeosebi organizațiilor de femei să-și
împărtășească cunoștințele neprețuite cu privire la stereotipurile persistente și
discriminare, deoarece femeile au fost, întotdeauna, victimele cele mai vulnerabile;
76. solicită o implicare mai mare a instituțiilor UE și un dialog multipartit îmbunătățit
privind provocările cu care se confruntă persoanele în vârstă în exercitarea pe deplin a
drepturilor lor;
Solidaritatea
77. pune accentul asupra faptului că criza financiară și economică și măsurile luate pentru
soluționarea acesteia au avut consecințe mai grave asupra păturilor celor mai sărace și
dezavantajate ale populației, adesea afectându-le foarte serios, după cum se arată în
documentul tematic al Comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului
intitulat „Salvgardarea drepturilor omului în vremuri de criză economică”, care
cuprinde referiri la grupurile expuse riscului de marginalizare socială, cum sunt
migranții, solicitanții de azil, romii, femeile și copiii; relevă faptul că, în 2012, un sfert
din populația UE 28 a fost expus riscului de paupertate sau excludere socială; solicită
acordarea unei atenții deosebite și luarea unor măsuri adecvate, mai incisive și eficace
în vederea remedierii acestei situații și a combaterii inegalităților și pauperității;
condamnă declarațiile politicienilor care tind să transforme aceste populații în țapi
ispășitori; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că crizele economice și sociale
320
afectează drepturile fundamentale, supremația legii și valorile democratice atât la nivel
național, cât și supranațional;
78. subliniază faptul că drepturile sociale sunt drepturi fundamentale, recunoscute ca atare
prin tratate internaționale, CEDO, Carta drepturilor fundamentale a UE și Carta socială
europeană; relevă faptul că aceste drepturi trebuie protejate, atât în drept, cât și în fapt,
pentru asigurarea dreptății sociale, în special în perioadele de criză economică sau în
care se iau măsuri de austeritate; subliniază importanța dreptului la demnitate, la
libertate ocupațională și a dreptului de a munci, a dreptului la nediscriminare, inclusiv
pe criterii de naționalitate, la protecție în caz de concediere nejustificată, a dreptului la
sănătate și siguranță la locul de muncă, la asigurări sociale și la asistență socială, a
dreptului la îngrijirea sănătății, a libertății de mișcare și de ședere, a dreptului la
protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale, prin acces efectiv la ocuparea unui
loc de muncă, la locuințe corespunzătoare, formare, educație, cultură și asistență socială
și medicală, precum și în ceea ce privește remunerarea și beneficiile sociale, garantarea
unui nivel de viață decent pentru lucrători și membrii familiilor lor, ca și a celorlalte
condiții de angajare și de muncă, autonomia partenerilor sociali și libertatea de alăturare
la asociațiile naționale și internaționale de apărare a intereselor economice și sociale ale
lucrătorilor și de negociere colectivă;
79. subliniază că a fi în șomaj ori a trăi în sărăcie sau în marginalizare socială sunt situații
cu efecte considerabile, și chiar nefaste, asupra exercitării drepturilor și libertăților
înscrise în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, drepturile cele mai
amenințate fiind în special: dreptul de demnitate umană (articolul 1), libertatea
profesională și dreptul de a munci (articolul 15), dreptul la nediscriminare (articolul
21), protecția în caz de concediere nejustificată (articolul 30), dreptul la securitate
socială și la ajutor social (articolul 34), dreptul la îngrijiri medicale (articolul 35) și
libertatea de circulație și ședere (articolul 45); subliniază, în plus, că faptul de a fi în
șomaj sau de a trăi într-o situație de sărăcie sau de marginalizare socială are, de
asemenea, consecințe în materie de acces la servicii de bază, sociale, financiare etc.;
80. reamintește că sistemele care recunosc justiția socială ca fiind un principiu important,
concretizat printr-o legislație solidă, constituie cea mai bună protecție împotriva
consecințelor sociale ale crizei economice și financiare;
81. recomandă ca toate statele membre să-și anuleze cât mai repede posibil rezervele cu
privire la Carta socială europeană; consideră că Parlamentul ar trebui să stimuleze un
dialog permanent referitor la progresele înregistrate în această direcție; consideră că
trimiterea la CSE de la articolul 151 din TFUE ar trebui utilizată mai eficace, de
exemplu, prin includerea unui test privind drepturile sociale în evaluările impactului
efectuate de Comisie și Parlament;
82. solicită acțiuni mai ferme pentru ajutorarea persoanelor fără adăpost și adăpostirea și
sprijinirea acestora, condamnă – în special într-o perioadă în care criza economică și
financiară persistentă pune din ce mai multe persoane în situații vulnerabile, pe străzi –
legile și politicile de la nivel național sau local care încriminează respectivele persoane,
aflate în cel mai înalt grad în nevoie, deoarece aceasta constituie o încălcare evidentă a
drepturilor fundamentale;
83. subliniază necesitatea asigurării compatibilității între măsurile de remediere a crizei și
valorile și obiectivele Uniunii și, în special, a asigurării respectării statului de drept în
321
ceea ce privește acțiunile Uniunii în țările cele mai afectate de efectele crizei din zona
euro;
84. reiterează ca o chestiune de urgență apelul adresat Consiliului de a include subiectul
„Accesul efectiv al celor mai sărace persoane la toate drepturile fundamentale” printre
domeniile tematice ale următorului cadru multianual al FRA;
85. regretă faptul că în anumite state membre încă sunt în vigoare norme tranzitorii privind
libera circulație a lucrătorilor; subliniază că temerile legate de impactul negativ al
migrației forței de muncă nu sunt fondate; evidențiază faptul că estimările arată o
creștere pe termen lung cu aproape 1 % a PIB-ului din țările UE-15 ca urmare a
mobilității de după extindere (în 2004-2009)121
;
86. constată că recentele etichetări ale liberei circulații ca migrație pentru a beneficia de
sistemele de securitate socială nu sunt bazate pe fapte122
; subliniază că discriminarea
este un obstacol major în calea exercitării drepturilor fundamentale de către cetățenii
europeni; insistă ca cetățenii UE care se află în situație de ședere permanentă în alt stat
membru să beneficieze de dreptul la egalitatea de tratament în ceea ce privește
securitatea socială, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004;
87. subliniază necesitatea ca statele membre și Comisia să își intensifice activitatea cu
privire la dezvoltarea și garantarea drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sociale
fundamentale, ca pas esențial în vederea asigurării egalității de tratament, a unor locuri
de muncă decente și a unor salarii care să asigure un trai decent în Uniunea Europeană;
88. solicită Comisiei și statelor membre să recunoască faptul că dreptul lucrătorilor la
condiții de muncă sigure și sănătoase, astfel cum se precizează la articolul 3 din Carta
socială europeană, este esențial pentru oportunitatea lucrătorilor de a avea un trai decent
și să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale acestora;
89. subliniază importanța rolului partenerilor sociali în negocierea colectivă pentru
protejarea drepturilor fundamentale și a egalității de tratament, în special în ceea ce
privește tineretul, femeile, persoanele cu handicap și alte grupuri dezavantajate din
punct de vedere social de pe piața forței de muncă.
Cetățenia
90. subliniază că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a Cartei drepturilor
fundamentale, precum și așteptările mai mari ale cetățenilor și ale societății civile, după
cum o dovedește eșecul ACTA și scandalurile legate de supraveghere, impun
121
Situația socială și a ocupării forței de muncă din Europa în 2011, capitolul 6:
mobilitatea lucrătorilor în interiorul UE și impactul extinderii, p. 274. 122
A se consulta A fact finding analysis on the impact on the Member States' social
security systems of the entitlements of non-active intra-EU migrants to special non-
contributory cash benefits and healthcare granted on the basis of residence (O analiză
constatatoare privind impactul asupra sistemelor de securitate socială ale statelor
membre al drepturilor migranților inactivi din interiorul UE la prestațiile speciale cu
caracter necontributiv și la asistența medicală acordată pe baza reședinței), DG
Ocuparea Forței de Muncă, raport final prezentat de ICF GHK în asociere cu Milieu
Ltd., 14 octombrie 2013.
322
consolidarea și mărirea transparenței democratice și instituționale și a deschiderii în
UE, îndeosebi în cadrul instituțiilor, organismelor, birourilor și agențiilor sale și în
statele membre; este de părere că transparența și deschiderea sunt principii-cheie care
trebuie consolidate și promovate pe viitor pentru a garanta o bună guvernanță și
participarea deplină a societății civile la procesul decizional al UE;
91. regretă faptul că revizuirea regulamentului (CE) nr. 1049/2001 cu privire la dreptul de
acces la documente și informații s-a blocat la nivel interinstituțional; solicită Consiliului
și Comisiei să-și reia lucrul la revizuirea acestui regulament, pe baza propunerilor
Parlamentului de garantare a unei mai mari transparențe în cadrul procesului decizional
al UE și a unui acces îmbunătățit la documente pentru cetățenii UE; invită toate
instituțiile, birourile, organismele și agențiile UE să pună integral în aplicare
Regulamentul 1049/2001, astfel cum prevede Tratatul de la Lisabona și constată, având
în vedere jurisprudența CEJ și plângerile adresate Ombudsmanului, care arată că nu
acesta este cazul; solicită, în același timp, Consiliului și Comisiei să ia măsurile
necesare pentru asigurarea transparenței în ceea ce privește informarea publicului larg
asupra modului în care se utilizează fondurile transferate statelor membre de la bugetul
UE;
92. subliniază că dreptul la o bună administrație implică, de asemenea, o datorie a
autorităților de a informa cetățenii cu privire la drepturile lor fundamentale și de a ajuta
persoanele cele mai defavorizate să își vadă drepturile explicate și să le sprijine în ceea
ce privește asigurarea respectării acestor drepturi;
93. reamintește faptul că cetățenia implică, în conformitate cu articolul 21 din DUDO,
dreptul fiecărei persoane de a participa la viața publică din țara de reședință;
reamintește că cetățenia europeană nu se limitează la drepturile de a alege și de a fi ales
în cadrul alegerilor locale și europene, ci presupune deopotrivă și exercitarea
drepturilor în materie de liberă circulație și de ședere, care sunt esențiale; subliniază,
prin urmare, faptul că cetățenia europeană include capacitatea fiecărui rezident de pe
teritoriul Uniunii de a participa activ și fără niciun fel de discriminare la viața
democratică, politică, socială și culturală a statului membru în care acesta își are
reședința și de a-și exercita toate drepturile și libertățile fundamentale politice, civile,
economice, culturale și sociale recunoscute de Uniunea Europeană;
94. atrage atenția asupra necesității de a organiza campanii de sensibilizare și informare,
pentru a promova în rândul cetățenilor valorile și obiectivele Uniunii, și solicită în mod
specific difuzarea cât mai largă u putință a textului articolelor relevante din TUE și din
Carta drepturilor fundamentale;
95. salută decizia de a declara 2013 drept Anul european al cetățenilor; solicită însă ca
Comisia, alături de statele membre, să informeze în continuare cetățenii UE cu privire
la drepturile lor, astfel încât aceștia să poată beneficia pe deplin de cetățenia UE;
96. invită statele membre să lanseze o campanii de informare prin care să sensibilizeze
cetățenii UE cu privire la dreptul de a vota și de a fi aleși; solicită efectuarea în toate
statele membre a reformelor necesare în ceea ce privește procedurile pentru alegerile
europene, pentru promovarea unei cetățenii europene active; solicită statelor membre să
încurajeze participarea activă a cetățenilor, prin inițiative cetățenești și prin exercitarea
dreptului de petiționare și a dreptului de a formula plângeri adresate Ombudsmanului
European;
323
97. reamintește importanța activității Ombudsmanului European pentru drepturile
persoanelor; subliniază faptul că independența Ombudsmanului constituie un mijloc
important de a asigura credibilitatea activității sale și solicită, în consecință, ca statutul
său să fie modificat în sensul ca membrii organismului de numire a Ombudsmanului,
fie foști membri sau membri încă în funcție, să fie declarați oficial drept neeligibili
pentru a candida la această funcție;
98. subliniază că dreptul la libertatea de mișcare și ședere a cetățenilor europeni și a
familiilor acestora, precum și libertatea de a alege ocupația și dreptul de a munci,
consfințite în tratate și garantate de Directiva privind libertatea de mișcare, reprezintă
unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni și constituie un beneficiu
economic important pentru țările gazdă, contribuind la soluționarea discrepanțelor
dintre competențe și funcții și la compensarea deficitului demografic al Uniunii
Europene; subliniază faptul că directiva prevede deja exceptări și restricționări ale
dreptului la liberă circulație; condamnă orice tentativă de revizuire a acestui acquis și
solicită ca orice încălcare a normelor să fie adusă în fața Curții de Justiție;
Justiția
99. subliniază că o justiție independentă, echitabilă, eficace, imparțială, dreaptă și
funcționând cu termene rezonabile este fundamentală pentru democrație și statul de
drept și pentru credibilitatea acestora; își exprimă îngrijorarea cu privire la numeroasele
cazuri de încălcare survenite în acest context, pentru care stă mărturie numărul de
condamnări pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului; invită statele
membre să pună în aplicare pe deplin deciziile Curții; subliniază că, în UE, nu poate fi
tolerată nicio impunitate din motive de poziție de putere, de forță sau de influență
asupra persoanelor, autorităților judiciare sau politice;
100. recunoaște importanța – pe lângă cea a instanțelor judecătorești – a instituțiilor
nejudiciare și cvasijudiciare, precum instituțiile naționale de apărare a drepturilor
omului, organismele pentru egalitate, instituția avocatului poporului și autoritățile
pentru protecția datelor, precum și alte instituții cu competențe în materie de drepturi
ale omului; subliniază, în acest context, că în toate statele membre ale UE ar trebui
desemnate sau înființate instituții naționale de apărare a drepturilor omului, în vederea
acreditării lor depline în temeiul așa-numitelor Principii de la Paris (principiile cu
privire la statutul și funcționarea instituțiilor naționale pentru protecția și promovarea
drepturilor omului, Rezoluția ONU A/RES/48/134, 20 decembrie 1993); subliniază că
cerința unei independențe totale ar avantaja și alte instituții cu atribuții în domeniul
drepturilor omului;
101. solicită FRA să realizeze un studiu privind legile și procedurile speciale justificate prin
combaterea terorismului și conformitatea lor cu drepturile fundamentale, în colaborare
cu Raportorul special al ONU în cauză; respinge orice procedură excepțională care
creează dezechilibre evidente în ceea ce privește pozițiile acuzării și apărării în cadrul
procedurilor judiciare, precum ședințele de judecată sau pronunțările secrete, sau care
conferă guvernului competențe speciale de cenzurare a mass-media sau permit
supravegherea secretă a populației; constată și condamnă faptul că politicile de
combatere a terorismului se extind progresiv asupra unui număr în creștere de
infracțiuni și delicte care au în special drept consecință multiplicarea procedurilor
judiciare expeditive, pedepse minimale incompresibile și creșterea numărului de
informații înregistrate privind populația;
324
102. solicită Comisiei să își continue activitatea în materie de justiție penală și de aplicare a
foii de parcurs privind garanțiile procedurale și statelor membre să adopte o poziție mai
ambițioasă în acest domeniu;
103. salută raportul FRA privind accesul la justiție în cazurile de discriminare din UE și
subliniază că accesarea justiției este adesea complicată și împovărătoare; consideră că
îmbunătățirile ar putea include proceduri simplificate și consolidarea sprijinului pentru
persoanele care caută dreptatea;
104. ia act de tabloul de bord privind justiția dat publicității de Comisie care, din nefericire,
acoperă numai chestiunile de drept civil, comercial și administrativ, cu toate că
Parlamentul a solicitat ca el să acopere și chestiuni ținând de dreptul penal, drepturile
fundamentale și statul de drept; solicită, în consecință, ca tabloul de bord să fie
dezvoltat, astfel încât să acopere aceste domenii; subliniază că acesta ar trebui
incorporat în noul mecanism de la Copenhaga și în ciclul european de elaborare a
politicilor privind aplicarea articolului 2 din TUE; subliniază, de asemenea, că
îmbunătățirea funcționării sistemelor de drept nu poate avea ca unic obiectiv
transformarea unei țări într-un loc mai atractiv pentru a investi și a face afaceri, țintind
în primul rând de eficiența procedurilor judiciare, ci că ar trebui să urmărească
salvgardarea dreptului la un proces echitabil și respectarea drepturilor fundamentale;
105. îndeamnă Comisia să examineze aplicarea efectivă în UE a dreptului la acces la justiție
în contextul drepturilor pe care le are fiecare persoană din generațiile actuale sau
viitoare de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea sa;
106. își exprimă îngrijorarea cu privire la politizarea curților constituționale din anumite
state membre și reamintește ca un sistem judiciar independent este de maximă
importanță;
o
o o
107. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și
Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate,
Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.
325
P7_TA-PROV(2014)0179
Taxele pentru copierea privată
Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la taxele pentru
copierea privată (2013/2114(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului
privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în
societatea informațională123
,
– având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului
privind gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea
de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizări
online pe piața internă (COM(2012)0372), precum și evaluarea de impact care însoțește
această propunere,
– având în vedere articolele 4, 6, 114 și 118 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (TFUE),
– având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, mai ales din 21
octombrie 2010 în cauza C-467/08, Padawan /SGAE [2010] Rep. p. I-10055, din 16
iunie 2011 în cauza C-462/09, Stichting de Thuiskopie/Opus Supplies Deutschland
GmbH și alții [2011] Rep. p. I-05331, din 9 februarie 2012 în cauza C-277/10, Martin
Luksan/Petrus van der Let (nepublicată încă), din 27 iunie 2013 în cauzele conexate C-
457/11 – C-460/11, VG Wort/Kyocera Mita și alții (nepublicate încă) și din 11 iulie
2013 în cauza C-521/11, Austro Mechana/Amazon (nepublicată încă),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 mai 2011 intitulată „O piață unică pentru
drepturile de proprietate intelectuală: Stimularea creativității și inovației pentru a oferi
Europei creștere economică, locuri de muncă de calitate și produse și servicii de primă
clasă” (COM (2011)0287),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2012 privind conținutul
creativ online pe piața unică (COM(2012)0789),
– având în vedere recomandările lui António Vitorino din 31 ianuarie 2013 în urma
procesului de mediere în ceea ce privește taxele pentru copierea privată și reprografie,
– având în vedere documentul de lucru al Comisiei pentru afaceri juridice intitulat
„Drepturi de autor în sectorul muzical și audiovizual”, aprobat la 29 iunie 2011,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0114/2014),
A. întrucât cultura și creativitatea constituie fundamentul identității europene, trecute și
prezente, și vor juca un rol vital în dezvoltarea economică și socială viitoare a Uniunii
123
JO L 167, 22.6.2001, p. 10.
326
Europene;
B. întrucât cultura și creația artistică reprezintă o parte integrantă a economiei digitale, iar
expresia conținutului cultural de înaltă calitate și de masă se bazează pe egalitatea
accesului la creșterea digitală a Europei, și întrucât consultările arată că piața digitală
europeană nu și-a îndeplinit încă promisiunile privind o distribuire eficientă,
remunerarea echitabilă a creatorilor și distribuirea corectă și eficientă a veniturilor în
sectorul cultural în general, iar găsirea unor soluții la aceste probleme presupune o
acțiune la nivelul Uniunii;
C. întrucât tranziția la mediul digital are un impact enorm asupra modului în care sunt
exprimate, distribuite și dezvoltate identitățile culturale și întrucât reducerea barierelor
în calea participării și apariția unor noi canale de distribuție facilitează accesul la
operele de creație și la cultură, favorizând circulația, descoperirea și redescoperirea
culturii și a creațiilor artistice din întreaga lume și asigurând oportunități pentru creatori
și artiști; întrucât oportunitățile de piață pentru noi servicii și societăți s-au mărit astfel
extrem de mult;
D. întrucât dreptul autorilor la protecția operelor lor de creație și la o remunerare echitabilă
a activității de creație trebuie să existe și în epoca digitală;
E. întrucât copierea privată digitală a căpătat o mare importanță economică ca urmare a
progresului tehnic și a utilizării internetului și a tehnologiei de tip cloud computing și
întrucât sistemul existent de taxe pentru copierea privată nu ține seama într-o măsură
suficient de mare de evoluțiile din epoca digitală; întrucât, în prezent, nu există încă un
model alternativ în acest domeniu, care să garanteze compensații echitabile pentru
titularii de drepturi și, în același timp, să permită copierea privată; întrucât trebuie,
totuși, să aibă loc o dezbatere în vederea actualizării mecanismului de copiere privată,
pentru a se spori eficacitatea acestuia și a se ține seama într-o mai mare măsură de
progresele tehnologice;
F. întrucât Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea colectivă
a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale
pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizări online pe piața internă, care a
fost adoptată de Parlamentul European și de Consiliu la 4 februarie 2014, confirmă
faptul că la gestionarea drepturilor de autor trebuie să se acorde o atenție deosebită
transparenței fluxului de plăți colectate, distribuite și plătite titularilor de drepturi de
către societățile de gestiune colectivă, inclusiv pentru copierea privată;
G. întrucât Directiva 2001/29/CE permite statelor membre să prevadă o excepție de la
dreptul de reproducere pentru anumite tipuri de reproduceri ale materialelor audio,
vizuale și audiovizuale pentru uz personal sau o limitare a acestui drept, însoțită de o
compensație echitabilă, și permite consumatorilor, în țările care au pus în aplicare
această limitare, să își copieze în mod liber și ori de câte ori doresc colecțiile muzicale
și audiovizuale de pe un suport sau material multimedia pe altul, fără a trebui să ceară
permisiunea titularilor drepturilor de autor, cu condiția ca această copiere să fie
destinată unui uz privat; întrucât orice taxe trebuie calculate pe baza posibilelor
prejudicii cauzate titularilor de drepturi prin actul de copiere privată;
H. întrucât valoarea totală a taxelor pentru copierea privată colectate în 23 din cele 28 de
state membre ale Uniunii Europene a crescut de peste trei ori de la intrarea în vigoare a
327
Directivei 2001/29/CE și reprezintă, în prezent, peste 600 de milioane EUR, potrivit
estimărilor Comisiei Europene, și întrucât această sumă reprezintă o valoare
considerabilă pentru artiști;
I. întrucât, pentru producătorii și importatorii de suporturi și materiale de înregistrare
tradiționale și digitale, aceste taxe reprezintă doar o mică parte a cifrei lor de afaceri -
estimată la un total de peste 1 000 miliarde EUR;
J. întrucât, în cazul unui număr mare de terminale mobile, există teoretic posibilitatea
copierii pentru uz personal, aceste terminale nefiind totuși folosite în acest scop;
solicită, prin urmare, purtarea de discuții pe termen lung pentru a găsi o abordare mai
eficientă și mai actuală, care să nu se bazeze neapărat pe o taxă fixă pentru dispozitive;
K. întrucât compararea prețurilor materialelor vândute de o țară care aplică taxe și cele ale
materialelor vândute de o țară care nu aplică taxe indică faptul că taxa pentru copierea
în scopuri private nu are un impact semnificativ asupra prețului produselor;
L. întrucât, de la intrarea în vigoare a Directivei 2001/29/CE, s-au înregistrat, la nivel
național și european, numeroase acțiuni în justiție, inițiate de către producătorii și
importatorii de suporturi și echipamente de înregistrare tradiționale și digitale ;
M. întrucât Directiva 2001/29 și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene nu
impun statelor membre să garanteze titularilor de drepturi plătirea directă a întregii
sume rezultate din taxele pentru copierea privată și întrucât statele membre dispun de o
marjă largă de apreciere pentru a decide ca o parte a acestei compensații să fie furnizată
indirect;
N. întrucât taxele pentru copierea privată sunt plătite de consumatori atunci când cumpără
suportul sau serviciile de înregistrare sau stocare și întrucât consumatorii au, prin
urmare, dreptul de a cunoaște existența și valoarea acestor taxe; întrucât valoarea
taxelor pentru copierea privată ar trebui să reflecte utilizarea efectivă a acestor
echipamente și servicii în scopul copierii private de materiale audio, vizuale și
audiovizuale;
O. întrucât prețurile pentru suporturi și materiale nu variază în funcție de nivelurile diferite
de taxe pentru copierea privată aplicate în Uniune și întrucât eliminarea taxelor pentru
copierea privată în Spania în 2012 nu a avut niciun impact asupra prețurilor pentru
suporturile și materiale;
P. întrucât există diferențe mari între diferitele modele și rate de colectare a taxelor pentru
copierea privată, inclusiv în ceea ce privește consecințele acestora asupra
consumatorilor și a pieței unice; întrucât ar trebui creat un cadru european care să
garanteze un nivel ridicat de transparență în beneficiul titularilor de drepturi, al
producătorilor și importatorilor de echipamente, al consumatorilor, precum și al
prestatorilor de servicii din întreaga Uniune și întrucât, pentru ca în era digitală și a
pieței interne să se mențină echilibrele din cadrul sistemului, ar trebui să se
modernizeze mecanismele de taxare în numeroase state membre și să se creeze un
cadru european care să garanteze condiții echivalente pentru titularii de drepturi,
consumatori, producători și importatorii de echipamente, precum și pentru furnizorii de
servicii din întreaga Uniune;
328
Q. întrucât mecanismele de exonerare și de rambursare pentru uzul profesional instituite în
statele membre trebuie să fie eficiente; întrucât, în anumite state membre, aceste
mecanisme sunt necesare și întrucât deciziile judecătorești adoptate în unele state
membre nu sunt întotdeauna aplicate;
R. întrucât, în cazul accesului la operele on-line și al vânzării acestora, practicile de
acordare a licențelor sunt complementare sistemului de taxe pentru copierea privată;
S. întrucât procesul clasic de copiere este înlocuit, mai ales în domeniul digital, de așa-
numitele modele de difuzare în flux (streaming), în cazul cărora nu se înregistrează
nicio copie a operei protejate de drepturile de autor pe terminalul utilizatorului, și
întrucât, prin urmare, ar trebui preferate, mai ales în aceste cazuri, modelele de acordare
a unei licențe,
Un sistem corect ce trebuie modernizat și armonizat
1. reamintește că sectorul cultural asigură 5 milioane de locuri de muncă în UE și 2,6 %
din PIB-ul UE, fiind unul dintre principalele motoare ale creșterii europene și o sursă de
locuri de muncă noi care nu pot fi delocalizate, precum și faptul că acest sector
stimulează inovarea și este un mijloc eficient de combatere a recesiunii actuale;
2. reamintește faptul că legislația în materie de drepturi de autor ar trebui să asigure un
echilibru între interesele, inter alia, ale creatorilor și ale consumatorilor; consideră, în
acest context, că toți consumatorii europeni ar trebui să aibă dreptul de a efectua copii
private după conținuturi achiziționate în mod legal;
3. solicită, așadar, Comisiei să prezinte o propunere legislativă de revizuire a Directivei
2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor
conexe în societatea informațională, inclusiv o dispoziție privind armonizarea integrală
a excepțiilor și limitărilor referitoare, printre altele, la copierea privată;
4. subliniază faptul că regimul actual al drepturilor de autor este unul fragmentat, care
necesită reforme în vederea facilitării accesului la conținuturi culturale și creative și a
creșterii circulației globale a acestora, astfel încât artiștii, creatorii, consumatorii,
întreprinderile și populația să beneficieze de evoluțiile din domeniul digital, de noile
canale de distribuție, de noile modele de afaceri și de alte oportunități, în special în
perioadele de austeritate bugetară;
5. ia act de faptul că, în prezent, taxele pentru copierea privată constituie o sursă de venit
cu importanță variabilă pentru diferitele categorii de titulari de drepturi, iar importanța
acesteia diferă semnificativ de la un stat membru la altul;
6. consideră că sistemul de copiere privată este un sistem corect și care echilibrează
excepția de copiere pentru uz personal cu dreptul la compensații echitabile pentru
titularii de drepturi, precum și că acesta este un sistem ce s-ar cuveni păstrat, în special
în cazurile în care titularii de drepturi nu sunt în măsură să obțină o licență directă
pentru dreptul de reproducere pe mai multe dispozitive; consideră că, pe termen scurt,
nu există nicio alternativă la acest sistem echilibrat; subliniază, totuși, că, pe termen
lung, trebuie organizate dezbateri în vederea evaluării permanente a sistemului de
copiere privată în lumina evoluțiilor pieței și ale domeniului digital și a
comportamentului consumatorilor, și, dacă este posibil, în vederea analizării posibilelor
329
alternative care ar permite atingerea obiectivului de asigurare a unui echilibru între
excepția în ceea ce privește copierea de către consumatori și compensarea creatorilor;
7. subliniază că discrepanțele foarte mari dintre sistemele naționale de colectare de taxe,
în special în ceea ce privește tipurile de produse supuse taxării și nivelul acestor taxe
pot distorsiona concurența și da naștere la „forum shopping” în cadrul pieței interne;
8. invită statele membre și Comisia Europeană să realizeze un studiu cu privire la
elementele esențiale ale copierii private, îndeosebi cu privire la o definiție comună, la
conceptul de „compensații echitabile”, care, în prezent, nu este explicit reglementat de
Directiva 2001/29/CE, și la conceptul de „prejudiciu” adus autorului prin reproducerea
neautorizată a operei sale pentru uz privat; îndeamnă Comisia să găsească un
compromis în ceea ce privește produsele care ar trebui să facă obiectul unei taxe și să
stabilească criterii comune pentru modalitățile de negociere a ratelor aplicabile pentru
copierea privată în vederea punerii în aplicare a unui sistem transparent, echitabil și
uniform pentru consumatori și creatori;
Pentru o procedură unică de colectare a taxelor, o mai bună vizibilitate în rândul
consumatorilor și proceduri de rambursare mai eficiente
9. consideră că taxele pentru copierea privată ar trebui aplicate tuturor materialelor și
suporturilor utilizate pentru capacități de înregistrare și de stocare în scopuri private
atunci când actele de copiere privată aduc prejudicii creatorilor;
10. subliniază faptul că ar trebui definit în mod clar conceptul de copii pentru uz privat
pentru toate dispozitivele, precum și că trebuie garantat accesul utilizatorului la
conținutul protejat prin drepturi de autor pe toate suporturile media, pe baza unei
singure taxe pentru copiere; solicită respectarea mecanismelor deja existente în statele
membre, precum excepțiile și scutirile de la plata taxelor și posibilitatea aplicării
acestora în paralel pe piață;
11. consideră ca taxele pentru copierea privată trebuie colectate la nivel de producători sau
importatori; constată că transferul acestei taxe la nivelul distribuitorilor ar genera o
sarcină administrativă excesivă pentru întreprinderile mici și mijlocii de distribuție și
organizațiile de gestiune colectivă a drepturilor de autor;
12. recomandă, în cazul tranzacțiilor transfrontaliere, colectarea taxelor pentru copierea
privată în statul membru în care își are reședința utilizatorul final care a cumpărat
produsul, în conformitate cu hotărârea luată în cauza C-462/09 (Opus), menționată mai
sus.
13. consideră, prin urmare, că, pentru a împiedica orice formă de plată dublă în cazul
tranzacțiilor transfrontaliere, taxele pentru copierea privată a unui anumit produs ar
trebui să poată fi percepute doar o singură dată, de către o organizație de gestiune
colectivă dintr-un stat membru, și că taxele plătite în mod necuvenit într-un stat
membru altul decât cel al utilizatorului final ar trebui rambursate;
14. consideră că statele membre în care se percep taxe ar trebui să simplifice și să
armonizeze valoarea acestor taxe;
15. invită statele membre să simplifice, prin consultare cu toate părțile interesate,
330
procedurile de stabilire a taxelor astfel încât să garanteze echitatea și obiectivitatea;
16. insistă ca rolul sistemului de copiere privată în remunerarea artiștilor și difuzarea
culturală să devină mai vizibil pentru consumatori; îndeamnă statele membre și titularii
de drepturi să lanseze campanii „pozitive”, care să pună în evidență beneficiile aduse de
taxele pentru copierea privată;
17. consideră că trebuie informați consumatorii cu privire la valoarea, scopul și utilizarea
taxelor pe care le plătesc; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să se
angajeze într-un dialog cu producătorii, importatorii, comercianții cu amănuntul și
asociațiile de consumatori pentru a garanta că aceste informații se află în mod clar la
dispoziția consumatorilor;
18. îndeamnă statele membre să adopte reglementări transparente pentru exonerările în
cazul utilizărilor profesionale, pentru a se asigura că acestea sunt exceptate, inclusiv în
practică, de la plata taxelor pentru copierea privată în conformitate cu jurisprudența
Curții de Justiție a Uniunii Europene;
19. invită statele membre să garanteze că nu trebuie plătite taxe pentru copierea privată în
cazul în care suporturile sunt utilizate pentru uz profesional și că diferitele mecanisme
de rambursare a taxelor achitate pentru utilizatorii profesionali sunt înlocuite cu sisteme
care garantează faptul că acești utilizatori nu au obligația de a plăti taxa de la bun
început;
Transparență la nivelul alocării veniturilor
20. salută directiva privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor
conexe, recent adoptată de Parlament și de Consiliu, care pledează pentru o mai mare
transparență a fluxurilor de plăți colectate, distribuite și plătite titularilor de drepturi de
către societățile de gestiune colectivă, în special prin publicarea unui raport anual
privind transparența, care să includă o secțiune specială referitoare la utilizarea sumelor
colectate în scopuri sociale și culturale;
21. invită statele membre să asigure o mai mare transparență în alocarea sumelor provenite
din taxele pentru copierea privată;
22. invită statele membre să se asigure că cel puțin 25 % din sumele provenite din plățile
pentru copierea privată sunt folosite pentru a sprijini creația, artele spectacolului și
activitățile de producție aferente;
23. invită statele membre să publice rapoarte privind aceste alocări de sume într-un format
deschis și cu date care pot fi interpretate;
24. încurajează organizatorii de evenimente culturale și spectacole, care beneficiază de
finanțare din taxele pentru copierea privată, să sensibilizeze publicul lor țintă cu privire
la acest lucru prin intermediul unei publicități suplimentare;
Măsuri tehnice de protecție
25. subliniază că exonerarea privind copierea privată oferă cetățenilor dreptul să își copieze
liber colecțiile muzicale și audiovizuale de pe un suport sau material multimedia pe
altul, fără a cere permisiunea titularilor drepturilor de autor, cu condiția ca această
331
copiere să fie destinată uzului privat;
26. subliniază că, mai ales în epoca digitală, este necesară autorizarea aplicării măsurilor
tehnice de protecție pentru a restabili echilibrul între libertatea de a copia în scopuri
private și drepturile exclusive de autor;
27. subliniază faptul că măsurile tehnice de protecție nu trebuie să împiedice realizarea de
copii de către consumatori sau remunerarea echitabilă a titularilor de drepturi pentru
copierea privată;
Licențe
28. constată că, în pofida unui acces oficial la operele de creație, continuă descărcarea,
stocarea și copierea privată a acestora; consideră, prin urmare, că existența unui sistem
de taxare a copierii private continuă să fie utilă în mediul online; subliniază, totuși, că
ar trebui să se prefere întotdeauna acordarea de licențe modelelor care aduc beneficii
tuturor titularilor de drepturi de proprietate dacă nu sunt permise niciun fel de copii pe
dispozitive și suporturi ale operei care face obiectul drepturilor de autor;
29. subliniază că domeniul de aplicare a excepției pentru copierea privată include anumite
servicii online, printre care și anumite servicii de cloud computing;
Noi modele de afaceri în mediul digital
30. invită Comisia să evalueze impactul asupra sistemului copierii private al serviciilor de
cloud computing pentru înregistrarea și stocarea privată a operelor protejate pentru a
determina dacă aceste copii private ale operelor protejate ar trebui luate în considerare
în cadrul mecanismelor de compensare pentru copii private și, dacă da, modalitatea în
care ar trebui să se facă acest lucru;
o
o o
31. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și
Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
top related