cultura oporuluidocumente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/... · cu el toţi regii angliei — cu...
Post on 17-Mar-2020
5 Views
Preview:
TRANSCRIPT
CULTURA OPORULUI Prim-redactor: CONST. CEHAN-RACOVIŢA , IREDACŢIA: Str. Nicolae lorga 6 1 еЧшшШ І І п ѵ м І п л д е а Ы U „ „ 1 I B 4 ШШѢ&а& I AlMtlJNlSTß.: Str. Шсоіае lorga 6 I
TELEFON No. 10/70 | ^ " l j , U U m l U e C a , » J L U g U S I 1 » S S b | TELEFON No. 1в/7§ | ANUL VL No. 166
TELEFON No. 10/70 | Apare în fiecare Duminecă
Să dăm uşurare ce lor suferinzi! — C h e m a r e a A.. 8 . R . P r i n c i p e s e i I l e a n a a R o m â n i e i , c ă t r e t o a t e s u f l e t e l e m i l o a s e —
Mi-e sufletul plin de bucurie că la apelulmeu, mi-s'a răspuns din toată inima de cei cărora până acum m'am adresat şi le mulţumesc cu recunoştinţă.
Nu m'am îndoit niciodată că românul are un suflet milos şi că ştie ta vreme de nevoie să ajute pe a-Proapele lui.
Ajutaţi-mă însă şi mai departe 8ă-mi îndeplinesc dorinţa, căci deşi a m adunat în ziua de Vineri, 18 Iu
nie, suma de un milion lei, şi Sâmbătă, 19 Iunie, cinci sute de mii lei, totuş îmi trebuie încă ajutorul vostru.
Ajutaţi-mă să dăm uşurare celor bolnavi din spitalul militar, prin construirea unui pavilion, unde să-şi poată găsi vindecarea.
Ascultaţi glasul meu, prin care vorbesc miile de suferinzi.
Ei ne vor binecuvânta pe toţi. ileana
Principesă a României — Sumele ce se vor dona, se vor trimite pe numele meii, la palatul Cotroceni.
SCRISORI DIN LONDRA L o c u r i l e de s e a m ă a l e L o n d r e i .
P r i n W e s t m i n s t e r A b b e y . D-lui Prof. V. Pârvan în semn de admiraţie şi afeoţie.
I. Ca să înţelegi şi simţi ce este
Westminster Abbey, trebue să cercetezi bătrânul lăcaş de închinăciune de numeroase ori.
Prima întipărire: o biserică de o neobişnuită mărime în ascuţitul stil gotic, aproape prea încărcată de monumente funerare ce-i căptuşesc pereţii, şi lespezi de morminte presărate pe jos; un grandios osuariu ce te apasă la gândul veacurilor înmormântate acolo.
Dar dacă citeşti istoria acestui unic lăcaş al Domnului şi revezi locul din timp în timp; dacă te laşi pătruns de şoaptele din umbra colţurilor ce-au păstrat aerul vremurilor cronicăreşti, ce-şi amintesc că pasul tău calcă deasupra cenuşii vreunui ales, dacă îngădui închipui-rei să-ţi reconstruească timpurile riguroase ce-au înfiripat secol de secol această clădire de închinăciune pe malul pe care Tamisa îl inu ridează cu reci ceţuri nordice, atunci înţelegi rostul simbolic al lui Westminster Abbey.
să nu amintim svonul legendelor ascultate cu atâta drag aicea, în ţara tradiţiilor — că această piatră a fost „perina" pe care a odihnit capul lui Iacob când a visat scara pe care îngerii suiau spre înaltul cerului . . .
„The Stone of Scone", adusă din Scoţia la 1297 a fost pusă sub Scaunul încoronării pentru ca „Regii Angliei să fie unşi pe piatra pe care se încununau pe vremuri Domnii Scoţiei".
Nu departe de Scaun e mormântul lui Eduard I cu inscripţia pe care şi-a dorit-o: „Malleus Scotorum" (Ciocanul scoţienilor).
O! sunt multe morminte regale sub bolţile ascuţite şi întunecoase ale lui Westminster Abbey.
Iată Elisabeta întinsă pe sarcofagul ei: un aer de linişte se amestecă cu şiretenie pe faţa ei. Şi cum privesc chipul ce zace aici de mai bine de trei sute de ani, în umbra funerară a locului, figura culcată ţeapăn pare că se ridică şi preface în fe-meea tânără, gătită cu roata de
f Simioii T. Kir i l eanu
Vestitul teatru aniic din Pompei. In
Tradiţia glăsueşte de un templu al lui Apollo prin meleagul acesta foarte mlăştinos pe vremea Romanilor, prin locul unde azi orga uriaşă întovărăşită de sute de voci engleze umple bolţile răsunătoare de imnuri protestante.
Alte svonuri de mai bine de o mie de ani vorbesc de o biserică ridicată între anii 605 şi 610 delà Cristos.
Cine ar putea spune cât adevăr şi cât neadevăr stă în spusa de mult rostită şi stinsă a veacurilor.
Dar ceeace se ştie e, că în 1050, Eduard „Confesorul" a pornit ridicarea unei măreţe biserici „în formă de cruce" şi că această clădire a fost adăogită şi împodobită de urmaşii întemeietorului.
Ştim că începând cu Wilhelm Cuceritorul (Insulei), — cel prin fapta răsboinică a căruia atâta sânge francez avea să intre în trupul naţiei şi graiului englez — începând cu el toţi regii Angliei — cu excepţia lui Eduard V. — s'au încoronat aicea.
Printre multele sarcofoge în care zace pulberea celor înfăţişaţi culcaţi deasupra lor — în straie regale, c a perina de metal sau piatră sub cap — ochiul întâlneşte Scaunul încoronării:
Un scaun simplu cu răzimătoarea sfârşind triunghiu. Alături spada şi scutul de lemn al lui Eduard III.
Piatra de desubtul lui e „Piatra Destinului"; pe ea se încununau
r e g i i celtici ai Scoţiei în timpuri vechi.
, Tradiţia spune — şi s'ar putea
fund se vede Vezuvul fumegând.
horbote a timpului în jurul gâtului, roata pe care o vedem pe pânzele maeştrilor Ţărilor de jos.
Şi mi-o închipuesc aşa cum a înfăţişat-o un artist în grupul expus la „Galeria Täte":
Elisabeta jucând „şah" cu vrăşmaşul ei spaniol, cu Filip II. Tabla de şah e dreptunghiulară şi înfăţişează oglinda de apă a mărilor. In locul obişnuitelor figuri — fugari, cai, turnuri ş. altele — cei doi regali jucători pun pe tablă corăbioare. Filip,, concentrat şi sever, cu un aer de Iesuit subtil şi fanatic, faţa prelungă şi fin intelectuală, barba ascuţită mefistofelică. El a pus pe tablă o nouă corăbioară şi aşteaptă ca regina să răspundă printr'o „mişcare". Ea ţine două corăbioare în mână şi ascunde altele alături de tablă.
Fiecare pândeşte jocul şi gândul ascuns al celuilalt. Fiecare se stră-dueşte să ascundă partenerului numărul vaselor cu cari ei luptă în acest joc de şah, care, în secolul XVI a fost, aşa de real şi tragic, lupta navală a Angliei Elisabetane împotriva marei „Armada Invenci-ble" lui Filip al Doilea. Şi în acelaşi timp lupta protestantismului cu Spania inquisiţional Catolică.
Femeia ce odihneşte de mai bine de 300 ani în Westminister Abbey, ea a câştigat jocul:
„La Armada Invencible" a fost învinsă şi odată cu acea înfrângere stăpânirea mărilor trece tot mai mult în puterea Angliei.
I. Olimpiu Stefanovici-Svensk
După pierderea dureroasă a valorosului folklorist român, institutorul Şt. St. Tuţescu, întâmplată la 0 Martie 1926, ne soseşte o altă ştire tot atât de jalnică, că Simion T. Kirileanu, unul din harnicii culegători a comorilor sufleteşti ale po- :
porului, ne-a lăsat, mai adăogând la ranele durerilor noastre nevindecate delà perderea lui Tuţescu, stră-mutându-se în înălţimile azurului, la ceilalţi prieteni dragi: Tudor Pamfile, Mihaiu Lupescu, C. Rădu-lescu-Codin şi Şt. St. Tuţescu . . .
Născut în Holda, com. Broşteni jud. Suceava, fu elevul regr. M. Lupescu, în apropierea căruia i s'a deşteptat dragostea de culegerile şi scrierile poporale.
A dat la iveală culegeri folklo-ristice în revistele: Gazeta Săteanului, Şezătoarea, Albina, Ion Creangă, Floarea Darurilor, Răvaşul Poporului şi Vestitorul.
A tipărit: Ştefan cel Mare şi Sfânt (cântece şi istorisiri populare) Focşani 1904; Poveşti morale, Fălticeni 1919. Cântece voiniceşti şi o-stăşeşti (în tovărăşie cu alţii) şi Fră-mântături de limbă (Păcălituri) tot în tovărăşie; Cuza Vodă (poezii şi istorisiri populare) în tovărăşie.
A alcătuit antologii şi cristomaţii pentru tineretul nostru.
Are în manuscrise: Poveşti cu pilde şi poveţe; Poezii
populare într'ales; Poveşti basara-bene, ce s'au tipărit; Adâncurile po
porului (cuget!... scoase din întreaga poezie populară); Proverbe agricole ş. a. A scris pentru popor: Calendarul sătenilor peste 14 ani. A dat la iveală: Regele Carol I (cântece şi istorisiri din popor); Pilde şi Poveţe (schiţe din popor); Cântece populare potrivnice beţiei; Badea Cârţan (povestiri) ş. a. Ca ostaş a luat parte la campaniile 1913 şi 1916—1918; a fost rănit la cotul manei drepte. Ajunse la rangul,de căpitan.*)
Se strâng rând pe rând iubitorii literaturii poporane. Şi noi, mai ră mânem în urma lor, cu un duios suspin pe buze, cu ochii aţintiţi la cer spre golul în care s'au ridicat gingaşele suflete ale lor . . . Şi ne gândim . . . că şi noi vom merge.
„N'o să treacă multă vreme" . . . dar mai avem de purtat, câte clipe ne-o fi dat, povara acestei glii.
Dunga de lumină şi calea ce-:iu brăzdat-o scumpii noştri răpausaţi însă, avem s'o urmăm, dacă nu eu r.tâta râvnă şi ideal ca dânşii, barem cu acele forţe ce ne permit sufletele noastre.
Lacrima ce-o vărsăm fiecare, ia care ne-a fost drag Simion Teodo-rescu- Kirileanu, dorim a-i fi o uşurare dincolo de pragul vieţii, iar trupului rămas noi îi scriem:
Sit tibi terra levis. Simeon Rusu-Câmp.
* Biografia din „Folklorista noştrir' de Şt. St. Tuţescu 1923.
Delà băile Covasna la cheresteaua Comando In primăvara blajină, apare baia
Covasna aşezată într'un buchet de arbori înfloriţi, tăiată de râul ce se leagănă pe prundişul întins, între şiraguri de sălcii împletite.
Căsuţele curăţele cu boschetele de liliac, în preajma zaplazului, fac cheu pe latura rîului, ce murmură ici şi colo cu micile sale cascade.
Tot pământul este îmbibat de mineralii, de ape gazoase şi acid carbonic, ce emană necaptat prin piv-niţi şi curţi. Câte-un stabiliment primitiv îngăduie celor suferinzi, bai uscate de acid carbonic.
In bazinele reci feruginoase să vede clocoteala acestui accid. Mai multe fântâni de o gustoasă şi plăcută apă minerală, ne îndeamnă la răcoreală, fiind totodată folositoare sănătăţii.
Pe o suprafaţă întinsă despărţită de populaţia maghiară se anină culcat în brădet, satul Voineşti, unde românii s'au strâns în trecut, sub scutul bisericei lor, iar astăzi presărat de vile frumoase, care adăposteşte distinşii oaspeţi de vară, înfloreşte în vremuri de oblăduire românească.
Apropierea munţilor, cu pădurile la Fecioreşti, au dat prilej exploatării şi industriei lemnului. Cheresteaua grandioasă „Comando", aşezată pe culmea muntelui la 1020 m. deasupra mărei, este interesantă de văzut.
Excursiunea delà Covasna se face cu trenul pe o cale îngustă, ce pleacă din gara Covasna.
După o jumătate oră, ne găsim în faţa unei stăvili; muntele cu panta repede stă în calea noastră şi pe care îl urcăm cu funicularul, ce funcţionează neîncetat înălţând şi coborând platformele, care debarcă enormele exploatări de păduri pentru transport.
Ajungem sus pe o pajişte cu o gară mică, delà care pornim iarăşi cu trenul pe cale îngustă, de-alun-gul muntelui, pe coastă cotită şi ondulată, de unde se deschid orizonturi încântătoare, cu privelişti depărtate.
De laturea muntelui, trecem prin păduri de brad, ca şi prin luminişuri de povârnişe presărate cu arbori trunchiaţi ce ne dă impresia de cimitirele pădurei.
Trenul şerpueşte mereu şi ajungem cu încetul pe un şes întins, pe care păşunesc turme de oi, păzite de ciobanii lor.
f Episcopul Teofil Hihaile$cu
Un rîuleţ limpede trece pe aceasta pajişte înălţată şi se grăbeşte mereu cu undele sale, pe cari se bat păstrăvii, să coboare de vale pe dosul muntelui spre vechiul Regat.
Suntem aproape de frontierele vechi, de-o parte abia de 17 km. sunt Nehoiaşii, de altă parte se trece spre Patua, colo Penteleul, vechiul străjuitor se scaldă in soarele României mari.
Intrăm în marea colonie ce în-cunjură cheresteaua. Grupuri de vile construite în lemn, împrejmuite de grădinuţe, adăpostesc peste 2000 de locuitori.
D-nii directori, între care unul are funcţiunea de primar al acestei colonii bine organizate, şi cari veghează de zeci de ani asupra acestei industrii, ne primesc cu o deosebită afabilitate, oferindu-ne o fragedă gustare în cantina locală.
Vedem casele direcţiunii generale, casa medicului, casele funcţionarilor şi ale lucrătorilor, precum şi Casinoul din Comando, ce este în construcţie şi aproape terminat.
In chintesenţa serului de minte cu decorul muntelui ce face cerc în bătaia soarelui, luăm drumul spre cherestea.
Intrăm în largul spaţiu, unde mugesc şi ne asurzesc, cele patrusprezece ferestraie de toate mărimile, care fără nici un răgaz, ziua şi noaptea, taie şi mărunţesc cu motoare electrice butucii arborilor în scânduri de tot felul şi de tot soiul, până şi pentru chibrite. Exportul se face în toate părţile lumii; ni-se arată comande pentru Anglia, Algeria, Egipet şi altele.
O altă parte a fabricei este menită a transforma tărîţa lemnului în brichete compacte, ce se folosesc pentru încălzitul locomotivelor.
Admirând munca titanică ce o săvârşeşte omul în luptă cu pădurea, care adeseori ştie să se răzbune, prăvălind copacul vânjos asupra îndrăzneţului vrăjmaş, ne întoarcem pe aleea pacinică, cu cele mai plăcute impresii, luând drumul înapoi, ce ne coboară de vale.
Maria Baiulescu
Pe pagina celor dispăruţi dintre noi, iată că trecem astăzi numele unui vrednic ierarh al bisericei noastre, acel al arhiereului Teofil Mi-liăilescu Râmniceanu, fost episcop-canonic de Argeş.
Dispărutul ierarh a fost fiu de preot din Dorohoi şi după studiile teologice a intrat în monahism, urcând cu vrednicie treptele ierarhice. In anul 1912 a fost ales arhiereu vicar al Metropoliei din Bucureşti sub Mitrop. Roman Arămescu, pe care 1-a ajutat foarte mult în conducerea arhiepiscopiei Ungro - Vlahiei. In 1918 a fost ales episcop de Argeş de către Marele Colegiu electoral întrunit la Iaşi. După plecarea nemţilor din teritoriul ocupat, guvernul liberal anulând toate lucrările Parlamentului marghilomanist (conservator), cei doi episcopi aleşi — Antim Petrescu la Râmnicul-Vâlcii şi Teofil la Argeş—au fost desărcinaţi din episcopatele lor. A fost o măsură absurdă, întrucât alegerea acestor episcopi nu fusese făcută numai de Parlamentul guvernului conservator ci şi de sf. Sinod şi Consi-storiul superior bisericesc. Ori lucrările acestor corporaţii bisericeşti nu puteau fi anulate de o dispoziţie laică unui guvern, oricare ar fi fost el. Totuş, lucrurile s'au petrecut astfel, şi atunci episcopul Teofil rămâne numai ca membru al sf. Sinod purtând titlul de Râmniceanul, adică ca vicar al episcopiei Buzăului; iar episcopul Anthim moare în 1919, răpus de o boală dureroasă (cancer stomahal) la care se adăugase şi abdicarea sa forţată 'delà scaunul episcopal al Vâlcii. Murind în 1921 episcopul Buzăului, Dionisie Climes-cu, văduvită eparhie este condusă de vicarul său, arh. Teofil, timp de şase luni.
Felul cum a condus treburile eparhiei şi cum s'a comportat în
sericeşti. A candidat şi la alegerea pentru Huşi, dar n'a izbutit.
Intre timp a mai îndeplinit funcţia de vicar al Mitrop. Ungro-Vlahiei, în timp сѳ titularul — arh. Platon Ciosu — gira eparhiei Dunării de jos, şi a candidat şi la alegerile la această episcopie dar n'a reuşit.
In urmă s'a liniştit şi trăia retras în Bucureşti în casele din curtea lui Antim, ocupându-se cu studiul şi conducând Institutul Biblic a l sf. Sinod.
Pe tărâmul literar teologic, episcopul Teofil s'a distins foarte mult. A scris lucrări cu caracter polemic, răsturnând în chip măestrit aberaţiile ateismului, raţionalismului, li-ber-cugetătorilor preconizaţi de grupul vestit din Iaşi (Tiron, Bujor etc.). In organul sf. Sinod, rev. Bis. ort. rom. cele mai frumoase pagini erau ale P. Sf. Teofil, fiind gustate cu plăcere de cetitori.
Ca om era o fire blândă, împăciuitoare, cu mult tact şi prudenţă, harnic, conştiincios, smerit, aşa cum îi şade mai bine unui călugăr şi mai ales unui Vlădică. Cu toate aceste nobile şi preţioase calităţi n'a avut parte de o viaţă tihnită ci a fost zbuciumat încât în ultimul timp era îmbătrânit şi slăbit foarte tare. Vedeam cum puterile îl slăbesc pe zi ce trecea şi mai dăunăzi a fost internat la spitalul Colentina în urma unui acces de arteroscleroză.
Ca să se mai vindece n'a fost cu putinţă, şi-a închis ochii. A fost dus la mănăstirea Cernica unde a fost îngropat în cimitirul în care odihnesc şi alţi vlădici de samă ca şi el.
Plângem moartea, înainte de vreme a acestui ierarh în care ne pusesem multe speranţe într'o vreme când socoteam că răsărise soarele şi pentru el şi anume când fusese ales episcop la Argeş.
Coloséul delà Borna (Italia)
toate împrejurările,- a făcut ca să uimească pe toată lumea, care zicea, în capul eparhiei Buzăului a venit un „sfânt".
Făgăduinţele de a fi ales episcop titular au fost numeroase, dar delà a făgădui şi până a îndeplini, trece de mai multe ori timp în care se fac fel de fel de încurcături şi combinaţii meschine de natură politică. Rezultatul a fost, că nu ;a fost ales. Pentruce, nu mai discutăm. Demisionând în 1924 episcopul Nicodem al Huşilor, a fost trimis ca locţiitor tot arh. Teofil, care şi aici, vreme de 3. luni, n'a manifestat ca un om bun şi cu pricepere în treburile bi-
Par'că-1 văd: zvelt, răzimat cu mamele pe toiagul său, cum discuta voios, pe strada Ştefan cel mare din Iaşi cu un domn, în urma alegerii sale.
M'am dus şi i-am sărutat mâna şi l'am hiritisit, fără să ştie cine sunt nici până în ziua de azi, când îi scriu aceste rânduri în amintirea sa.
Dumnezeu să-1 primească în ceata elevilor săi şi să-i facă parte de un locaş de odihnă mai bun decât acel pe care l'a avut aici pe pământ.
Fie-i amintirea în veci neuitată printre noi!
Preotul Corneliu M. Grumăzescu
CÂNTEC Floare albă, tristă floare, Abătută stai în soare, Jocul razelor te doare; Sub căldura lui de foc îţi plângi vitregu-ţi noroc. Prea târziu am prins de veste Că tu suferi, prea târziu,... Că te doare amintirea Doinelor de Olt şi Jiu. Te-am ales Şi te-am cules Din muscele olteneşti: Te-am purtat de-autunci prin lume, Năzuind să-ţi dau alt nume, Nume scump şi nume ra r ; Dar tu floare greu tânjeşti, Rareori de mai zâmbeşti,... Trist zâmbeşti. Te-ai închis în tine. floare, Te-ai închis în tine, Când în slăvi i-atâta soare,
Feerie prin ponoare. Toate de viaţă plinei Dă-mi o lacrimă şi mie Să-ţi mai uşurezi din p lâns ; Unduire argintie In potirul tău s'a s t râns : Şi te-apasă... şi ţi-i greu, Spre pământ tu câţi mereu 1 Dă-mi din plânsul tău şi mie, Cine ştie,... într 'o noapte de Brumar, Noapte-adâneă şi pustie, Ingâna-voi trist şi rar Cântec nou, neauzit, Din norocul tău urzi t : Alţii ou mai mult noroc L-or purta din Ioc in loc... Şi din cântecul tău trist Alte cânturi s'or urzi, Când tu floare n'ai mai fi, Floare albă, tristă floare, j Bobei
ч
Pagina a „ C U L T U R A P O P O R U L U I ' No. 166 -
PREOCUPĂRI ŞCOL.AKE E r a m pregătiţ i pentru a primi nona lege a învăţământ u l u i pvimar-normal? — Scoale le cu populaţie e lero-
glotă se pot ţ ine de programul şcolar? Admite că la o şcoală cu 4 posturi Imediat după război, într'un
avânt caracteristic unor vremi ce se numesc „noui", s'a început o întreagă campanie de refacere şcolară. Clădiri noui de şcoală, înzestrarea acestora în limitele posibilităţii cu material didactic, refacerea celor distruse de urgia războiului, etc.
iSate cu 50—60 familii şi-au ridicat scoale de ţi-e mai mare dragul. Şi contribuţia a fost după spinarea ţăranului. Dar nu e deajuns numai şcoală, mai trebue învăţător.
Chestiunea recrutării învăţătorilor după război a fost chestiunea grea şi a trebuit mult tact, pentru ca şcoala să-şi merite cel puţin numele. Chestiunea suplinitorilor şi a suplini toarelor, este în memoria noastră încă. Dar această campanie de refacere şcolară, se conducea după vechea lege şcolară, ţinân-du-se în seamă numai cerinţele ei. De exemplu: O şcoală nouă ridicată, era făcută numai cu 4 săli, pentru că se ştia că 4 clase vor să înveţe copiii.
Ori, ce se întâmplă? Abia liniştiţi după campania aceasta de refacere, vine legea nouă a şcoalelor cu imediata ei aplicare.
Deci în plus, curs complimentar: cl. V-a, Vl-a şi a Vll-a.
Bine, nimic de zis! Foarte bine. Se va învăţa carte mai multă! Asta înseamnă progres. Dar de unde săli de clase? Cele mai multe şcoli au două saloane de Clasă. Cum va proceda acel învăţător ca să înpace şi varza şi capra? Cursul elementar (cele 4 prime clase) nu poate fi neglijat, el fiind baza; dar trebue respectată şi legea care spune că pe 1
ziua de 1 Noembrie 1925 iau fiinţă şi clasele complimentare.
Ce te faci tu, învăţător, ca să eşi bine? Vei face cursul pe jumătăţi de zi, dar şi aci cazi în capcană cu noua programă analitică, care dă de fiecare clasă 24 ore săptămânal şi tot atâta materie, care dacă nu va fi făcută, îţi vei primi pedeapsa reglementară.
Dar tu diriginte, cum vei împărţi clasele între învăţătorii şcoalei?!
(tip urban) deci cu 4 învăţători, s au înfiinţat şi clasele complimentare! Patru învăţători şi şapte clase! Vor lua fiecare câte două clase şi vor face pe jumătăţi de oră. Altceva n ai de făcut.
Dar mai poţi tu respecta programa analitică a unei clase, făcând lecţii de 30 minute în loc de o oră? Şi vei continua aşa, fiindcă şi revizorul a aprobat. (Altfel n'ai cum face). Natural, dacă eşti conştiincios vei face o lecţie bună şi o vei repeta dacă n'au înţeles-o elevii, neţinând in seamă nici cele 30 minute, nici ora întreagă.
Dar vine inspecţia! Şi dacă este o inspecţie specială! Inspectorul care citeşte pe lege, va vedea că tu eşti in urmă cu materia, deci, va zice el, a neglijat şcoala învăţătorul! Notă rea pe statul personal urmează. De aceea zic eu, nu prea eram pregătiţi să adoptăm legea nouă şcolară. Trebuia mai întâi terenul pregătit şi apoi să vie legea. Când face o lecţie ia o clasă, întâi face pregătirea, aduni materialul aperceptiv pentru înţelegerea noului subiect; nu intri direct in tratare.
Sunt chestiuni acestea, cari sunt bine să fie cunoscute delà început spre binele tuturor.
In Dobrogea, Basarabia şi Ardeal, sunt comune numeroase cu o populaţie şcolară eteroglotă.- Oricine cunoaşte meseria de dascăl, îşi dă seama că munca acestui dascăl ce predă la o asemenea şcoală, se dublează.
Dar mai este o chestiune: Se poate el ţine de litera programei analitice, care-i cere acest lucru? Puţini vor ii acei dascăli cari să spuie că da.
Acelora le răspund eu că numai şcoală nu fac! A fi conştiincios în meseria ta, fiind dascăl la o asemenea şcoală însemnează a nu te ţine in curent cu elevii români, cari cunosc limba şi altfel, de exemplu cu elevii bulgari. Deci scuza acestor învăţători la o eventuală inspecţie este asigurată.
P. Dimitriu-Lipniţa, înv.
Şcoala pr imara la sate LUXUL LA SATE
Regimul în obezitate REGIM ALIMENTAR
Orice individ gras, care vrea să slăbească, trebue să se înarmeze cu i răbdare şi o voinţă mare. Să mă- j iiânce singur sau să se interneze într'un sanatoriu apropiat. Să se cântărească la fiecare 8 zile.
Toate regimurile se bazează pe reducerea massei de alimente, pe alegerea alimetelor din punct de vedere calitativ. Acestea sunt regimurile de foame.
Alimente oprite: carne grasă, sosurile, untul, sardinele, feculentele în purée, patiseriile, ciocolata, aperitivele.
Băuturile oprite: berea, lichiorurile, alcoolul, vinul, şampania, ci-drul.
EXEMPLE DE REGIMURI DIETETICE
A) Indivizi foarte graşi. Repauz în pat. Prima săptămână 3-4 litri de
lapte pe zi şi 1-2 ouă. A doua săptămână 3 litri lapte pe
zi şi ün ou. A treia săptămână: trei litri de
lapte. Bolnavul se va scula din pat. A patra săptămână 2 litri lapte,
câte-va plimbări.
B) Indivizi graşi mijlocii. Dimineaţa: ceai cu zeamă de lă
mâie/ La prânz: beefsteak, salată cu pu
ţin unt de lemn, oţet şi zeamă de lămâie, pâine prăjită o felie, o fructă.
Seara: Foarte puţină carne de pui, salată, o fructă, o felie pâine prăjită. Apă când doreşte.
C) Tratamentul diferitelor tipuri de obezi.
a) Obesitate necomplicată. — Se adaogă pe lângă regimurile prescrise mai sus, plimbări lungi, gimnastică, înnot, patinaj, etc., băi calde, băi de aburi, masaj, mecanoterapie, gimnastică electrică generalizată Bergonie, 7 ore de somn.
b) Obezitate complicată cu turbu-rări ale inimei. — Mare prudenţă se cere. Cura Oertel.
c) Obezitate complicată cu gută. Regimul alimentar descris la punctul b. şi a.
d) Obezitatea complicată cu diabet. — Suprimarea zahărului; să nu sc prescrie regimul cu mulţi hidraţi de carbon, exerciţii fizice moderate.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Oţet (tratare populară), laxative, alcaline, apă de Vichy căldicică dimineaţa pe nemâncate, iod, extract de trioidă (numai sub supravegherea medicului).
Băi. — Vichy, Marienbad, etc. Dr. A.
ßecete pentru gospodine Dulceaţa de caise. Se iau 20—30 caise mari, coapte
şi tari. Se pun în apă de var în care să stea 20 minute. De aci se scot şi se pun în apă rece curată. Se pun pe un şervet să se svânte de apă, apoi le scoatem sâmburii.
In acest timp curăţim şi legăm ca de regulă un kgr. zahăr în a / 4 kgr. apă. Când zahărul e legat punem' şi caisele, felii subţiri delà o jumătate, lămâie, precum şi o jumătate ba-stonaş de vanilie, tăiat în bucăţi mici, luând spuma în timpul fier-berei şi lăsând să fiarbă până să leagă bine.
înainte ca dulceaţa să fie gata, spargem sâmburii de caise, curăţim pieliţa sâmburilor şi îi punem în dulceaţă. Dulceaţa, gata făcută o scoatem de pe foc, o acoperim cu un şervet ud până a doua zi, când cu o linguriţă de argint, o trecem cu băgare de seamă în borcane.
Sia
Ce este şi ce-a fost şcoala primară in orice timp şi în orice ţară, este o întrebare de mare importanţă pentru orice popor, care tinde către o cultură cât mai vastă şi o civilizaţie cât mai bună. întrebarea aceasta a preocupat cândva şi astăzi ciliar, ba încă foarte mult, pe toţi oamenii intelectuali ai lumei. Chestia şcoalei primare este foarte mult cercetată, conducătorii ei sunt foarte mult munciţi de gânduri înalte pentru a atinge puncte cât mai înaintate, în ceeace o priveşte. Se poate ca toate aceste lucruri să mire mtr un grad înalt pe cei mai mulţi dintre cetăţeni, pe acei cari încă n'au ajuns să înţeleagă rostul şcoalei primare. Adesea s'au întrebat şi se întreb oamenii delà sate despre a căror şcoală voesc să spun ceva îi* aceste rânduri, adeseaori zic se întreb, cam in felul acesta: „Care-o fi oare rostul „şcoalei" ăştia? Eu nuTiţeleg; dacă copilul meu nu merge mai departe prin străinătăţi, Ia ce să mai înveţe nimicurile astea de aci? Ori ca să piardă şapte ani de pomana ta ti! Las' ce-am fost eu, o să fie şi fi'meu." Se vede dar din aceasta până unde merge neîncrederea omului delà sate, pentru şcoa-iă. E drept că de după răsboi, lucrurile s a u mai schimbat, dar asta n a r e mult aface, după cum voi arăta mai jos. — Deocamdată!
Şcoala primară, revenind la întrebarea de mai sus, este aceea care in limitele celor cinci ani, până alal-tăeri, astăzi în largul celor şapte ani, prevăzuţi de ministerul instrucţiunii, purifică copiii de orice instincte rele, posedate fiind prin ereditate delà tată, mamă sau bunic, fie căpătate delà tovarăşii de joc.
Rousseau a zis că noul născut vine pe lume curat, fără nici-o apucătură moştenită; iar dacă ajunge un om rău, apoi asta se datoreşte educaţiei primite delà mamă, delà şcoală şi delà semenii dimprejur! După el, cea mai bună educaţie, era cea făcută in mijlocul naturei. „Du-ce-ţi copii în pădure şi faceţi-le educaţia", zicea el. Chiar delà început s'a văzut că aşa ceva nu se putea. Copilul capătă cunoştinţele în cea mai, mare parte prin imitaţie, căci el văzând pe mama, tata sau copiii vecinului făcând un lucru îl face şi el, cercetând totodată. Să ni-1 închipuim singur, ca'n poveste pe Făt-frunios, in pădure; ar ieşi un bun ins ca fizic şi desvoltare trupească;, dar un slab intelectual şi deci un slab civilizat în schimb un mare sălbatic. Copilul cere tovarăşi; vrea asociaţie, viaţa de mai târziu în mic. In şcoală şi'n sânul familiei are îndeplinită această cerere; oricum el prin contact capătă deprinderi, cultura şi civilizaţia lui, educaţia lui, depinde deci acei cu care vine in contact mai ales când e mic, când îşi capătă primele noţiuni de viaţă.
Familia e în primul rând; e aceea care-i dă primele noţiuni, fie la ţară, fie la oraş, într'un chip oarecum neregulat, una peste alta.
Şcoala, în al doilea rând; întregeşte pe prima, aranjează cele căpătate, eliminând instinctele rele, oprind şi asimilându-le pe cele bune. Şcoala primară este factorul principal pot zice, de educaţie, cultură şi bună ordine între fiii unui popor. Şi lucrul acesta se vede şi s'a văzut.
Noi, până mai bine de curând, n am avut o şcoală primară ca lumea; şi slavă Domnului, ne-o mărturiseşte şi Creangă şi Ghica şi toţi oamenii noştri de seamă, cari щ apucat acele timpuri. Ori prin acele timpuri de tristă memorie pentru educaţia poporului nostru, ţara noastră era foarte, mult în urmă, vorba lui Caragiale. „Dacă ţara noastră nu merge, apoi stă pe loc." Cartea s'a învăţat la noi cu mare greutate; iar dacă am avut oameni de ştiinţă, mari, apoi o datorăm părinţilor lor, cari cu mari sacrificii i-au făcut s-o poseadă.
Pe timpul lui Ştefan-cel-Mare, Y Iad Ţepeş, Mihai-Viteazul, până mai de curând, cartea nu se învăţa decât în umbra chiliilor şi numai de aceia cari erau destinaţi preoţiei, sau fii de boeri mari.. Veni epoca fanarioţilor, când pe la curţile marilor boeri dădeai de câte-un „Das-calos grecos" cari îi învăţa un pic de carte făcându-le o educaţie „a la varga grosa". Când a trecut лаіиі lor, a venit curentul francez până când s'a întărit şi la noi şcoa
la primară propriu zisă, care obligă pe toţi fiii de cetăţeni delà 7—12 ani să înveţe carte. Frumos! Dar unde? Localurile erau foarte proaste; dascăli rău preparaţi; iar preţuirea suna tot „a la varga grosa". lo tuş i mergea. Copiii veneau acum la şcoli. Clasele se populau; învăţătorii veneau din ce în ce mai bine preparaţi, in 1916 şcoala se prezenta binişor. Cu războiul totul a tost răsturnat. Cursurile nu se mai ţineau regulat; copiii erau ţinuţi acasă la treburi, învăţătorii pe iront; şcoala încercă din nou o cădere, in sfârşit după răsboi fără să vrea şcoala făcu şi face salturi din ce în ce mai mari. Caută să atingă aceleaş puncte ca şi şcoala dm apus. Rezultatele se văd a fi bune ia oraş; la sate însu nu merge tot aşa.
V edeam scris într'o bucată de d. Cezar Petrescu, anume „Lumina diu fereastră", scris cum se prezintă şcoala primară la sate: „In sat sunt două şcoli. Câte trei dascăli la fiecare; doi din ei fără titlu! Unul şi-a făcut fabrică de frânghie. Altul, vechil. Curs nu se ţine decât în patru clase, celelalte n'au bănci, iutr'una am găsit cinci rânduri de câte trei locuri; cu totul cincisprezece elevi aşezaţi la pupitre. Ceilalţi, treizeci, stau in picioare.
— Scriu cu rândul, lămurise dirigintele.
Frumoasă şcoală! să stai cu rândul sa seri cu rândul. La ce te poţi aştepta? fcă inveţi carte cu rândul, asta ar fi rezultatul. Şi mai jos, când iiitreabă pe un copil întâlnit pe şosea, roşu de frig:
— Şi de ce nu te-ai dus la şcoală? N'aveţi clasă?
— Păi să v e d e ţ i . . . avem râie, domnule agint!"
Iacă dar şcoala, aşa cum a văzu L-O d. Cezar Petrescu, fără bănci, condusa de suplinitori, cu copii plini de râie. Frumos progres. Onoratul minister crede că odată dată legea de obligativitate a învăţământului am progresat; educaţia se face în cele mai bune condiţiuni! Departe de a se realiza asemenea visuri cu asemenea realităţi. E drept că dacă nu în toate satele se prezintă in acest fel şcoala primară, apoi în schimb se prezintă şi mai rău. in loc de lipsa băncilor se vede li} sa localului de şcoală; în loc de râie, copiii bolnavi de scarlatină, de pneumonie, de răcială, etc. In ceeace priveşte suplinitorii, e o boală care foarte greu se poate alunga. La diplome de învăţători, e cea mai mare stricteţe; strigătul unanim al comisiei este: „Puţini dar buni" re-zs.ltatul este mulţi şi răi; căci de doboară pe acela care are cel puţin avantajul predărei, vine în schimb stiajnicul suplinitor, înarmat cu o solida..... nuea şi cu frumosul dar de a cere ouă delà copii.
Asta nu se mai poate numi o educaţie în forma cerută de marii pedagogi, cari zi şi noapte caută reguli de conducere cât mai bună, de o predare cât mai inteligentă. Greu lucru de a căpăta noi aşa ceva, într'o ţară ca a noastră, tânără, cu puteri născânde pentru o viaţă frumoasă şi bună, trebuesc drumuri bune, pe cari să se aVânte, îndrumători, capabili cari să le în-druineze! . . . ,
Ne trebuesc învăţători, ne trebuesc localuri, în nici un caz asupriri asupra tineretului. Decât să-i aducem la o şcoală ca cea de mai sus, spre a-i înapoia părinţilor neoameni, mai bine să-i lăsăm acolo lângă vatra caldă, la povestea bunicului. Şcoala e şcoală! O educaţie nu se cârpeşte ca o haină veche cu un petec verde, altul roşu şi aşa mai departe. Ttrebuesc oameni. La şcolile normale cu foarte mare greutate se intră şi asta prin mituiala. Apoi traiul s'a scumpit de mult încât un bursier mai repede se poate numi solvent.
înlesnirea traiului şi aici este în mare parte un bine pentru progresul şcoalei primare, cum şi buna îngrijire a tinerilor elevi. învăţătorii eşiţi de un an sau doi, ca- apoi să moară, sunt foarte numeroşi; iar mulţimea de suplinitori, de rele elemente ale învăţământului, e foarte mare.
Atâta timp, cât nu se vor lua măsuri contra dificultăţilor de mai sus, înlături cu orice speranţe ale înălţărei şcoalei primare la sate.
Gh. Văduva, înv.
Am zis: „Luxul la sate" fiindcă la, oraş era mai de mult. Şi nu este vorba de a scrie un articol într'o foaie, ci este vorba de un rău izvo-rit după război. In timpul războiului era o boală: Tifosul Exantema-tic, după război s'a ivit alta: luxul. Prima distrugea vieţile, a doua distruge pungile. Luxul la sate, azi constituie încă un rău şi care par'că ar veni în locul altor rele: pe măsură ce analfabetismul ar dispare, datorita luptei ce se dă azi contra lui, pe aceiaşi măsură, luxul se întinde tocmai în locul lui.
însuşi M. S. Regele Ferdinand, într'un recent discurs, ţinut anul acesta muncitorilor, a semnalat acest peticul şi ca un tată ce are grijă de iiii lui, ne-a sfătuit să ne lăsăm de lux.
Pericolul este tocmai aici: luxul ia sate, aduce şi va mai aduce încă un import ţării, mai mare din ce în ce şi un import tocmai cu lucruri nefolositoare nouă şi pe care noi sătenii le-am putea înlocui cu alte lucruri cu mult mai de folos.
Y a zice unul sau una că cu banii lui sau ai ei face ce vrea. Ii voiu răspunde: „Făcând d-ta ce vreai cu banii d-tale, aduci un rău ţării. Banii d-tale sunt câştigaţi de d-ta, dar aceşti bani sunt româneşti şi trebuie să rămână în România noastră, nu să meargă în străinătate pe: mănuşi, fulare, cravate, gulere, inele deşănţate, cercei, mătăsării şi atâtea şi atâtea lucruri ce nu ne ţin nici de foame, nici de vr'un folos. Banii a-ceştia s ă meargă sau în visteria statului nostru care are lipsă de ei, sau să meargă peste hotare să ne aducă maşini agricole, rase bune de vite, sau diferite unelte agricole.
Dacă ai bani mulţi şi nu ştii ce-i de făcut cu ei, cumpăraţi pământ, pune-i la economie, cumpăraţi o carte sau abonează-te la o foaie folositoare minţii, căci azi nimeni nu pune preţ pe haine ci pe om, nimeni nu pune preţ pe formă ci pe fond, nimeni nu cumpără vasul pe dinafară ci caută ce este în el.
Nu uita române, portul tău românesc care este cel mai frumos port cu care se mândreşte chiar şi M. S. Regina Maria şi chiar Familia noastră Regală; nu uita că „nu se caută iiaina ci ce este într'însa".
Numai munca şi lumina te poate ridica in ochii lumii, nu haina scumpă.
Cine este luminat cu mintea, cine are o cultură serioasă, cine are bani şi avere multă, cine are slugi şi moşii, acela poate fi şi „luxos" căci „îi
dă mâna" cum zice cumintele nostru p o p o r . Un proverb zice: „Ori te îmbracă cum ţi-i vorba, ori vorbeşte cum ţi-i portul"! Ori noi facem pe dos: ne îmbrăcăm cum nu ni-i vorba şi vorbim cum nu ni-i portul.
Luxul la sate mai aduce şi alte rele: „jocuri moderne" (adică străine) cuvinte străine în limba noastră dulce şi frumoasă: „bon jur" — îi loc de „Bună ziua" — „Cadău" ш loc de „dar" şi aşa mai departe . . .
Dacă s a r scula din morţi un strămoş de-ai noştri, cu pletele pe spate şi cu ciubota întoarsă (vorbim de răzeşii moldoveni), ce s'ar mai mi' nuna de noi cei cu părul tuns „franţuzeşte", sau cu părul rătezat „1* modă".
Prea multă „modă", prea multă modernizare, prea mult lux şi ferească Dumnezeu să ajungem să ve-uem unde ne vor duce toate acestea.
— Unde-i doina, unde-i cântecul românesc, unde-i portul naţional?
In locui doinei, auzim azi cânte. :
ce lumeşti şi deşănţate; în locul ho. i rei avem azi valsul şi alte „dansuri ' moderne"; în locul portului roma. nesc avem: pantofi de lac, ciorapi de mătasă „culoarea pielei", costn, '. me siti colorate în roşu, verde, ş. a, • in locul frumoasei cosiţe avem bo-nete albe, roşii, pălării aşezate pe ; pârul rătezat. Nu mai amintesc dţ ;
ieţele smălţuite . . . !
Feciorii noştri şi-au schimbat p i j nă şi numele, ei îşi zic azi: „Cava. ] Ieri" iar fecioarele: „domnişoare", Unde-s azi iţarii sau cioarecii? S a u schimbat pe pantaloni călcaţi :
„la dungă" şi mai au şi bastoane elegante! . . . Apoi manşetele şi gi* ' lerile, cravatele curg. ;
„Şi cum viu cu drum de fier 1
„Toate cântecele pier , „Sboară pasările toate , „Din neagra străinătate". j
Aşa striga Eminescu într'o poezia \ a sa bine cunoscută.
Prea ne înstrăinăm gusturile, obi-ceiurile, portul' şi limba şi vom fi i blestemaţi tot de acel mare poet: '
„Cine a îndrăgit străinii „Mânca-i-ar inima câinii" . . . ţ .
Deci înapoi, Ia ale noastre, înapo la hainele noastre, la limba, cânt» cile şi jocurile noastre româneşti. Sä ne ascuţim mintea, să ne luminăm căci numai atunci vom fi civilizaţi^ numai atunci vom ajunge un popoi vrednic de vremurile mari pe care le trăim.
Scarlat Burghelea, înv.
Trebue »cos preotul la pensie? Ştiut este că funcţionarii sunt
scoşi la pensie la o vârstă anumită deoarece cantitatea de energie scade spre bătrâneţe. Preoţia este o funcţie sau o misiune? Nu. Aceasta este o misiune înaltă şi frumoasă, convingerea şi-o poate forma oricine cugetând puţin. Altceva, eu cred că un X nu îmbrăţişează această misiune pentru a-şi căpăta existenţa în viaţă, deoarece sunt funcţii cari îi pot oferi aşa ceva; ci îmbrăţişează această misiune deoarece se simte demn de aşaceva fiind bine pregătit; cu unicul scop şi anume: de-a face ca turma lui Hri-stos să nu umble decât pe acea cale ce îi poate oferi fericirea pământească precum şi pe cea cerească. Acum, dacă acel X îmbrăţişează această misiune cu scopul arătat mai sus şi nicidecum cu scopul de a-şi căpăta, existenţa în viaţă; trebue scos preotul la pensie?
E rea măsura luată ca preotul să stea în slujba sfântă până la moarte? Aşa se zice că e rea sub motivul că el nu mai corespunde vremurilor de azi, că el nu poate înfrunta ideile sectanţilor.
Preotul cu pletele albite, este cel ce poate să facă ca în turma cuvântătoare să nu poată pătrunde ideile sectanţilor, căci poporul aleargă la el şi dm alte parohii, deoarece cuvântul lui are mai multă putere de convingere decât al preotului tânăr care abia îşi începe activitatea. Iată dar terenul pe care preotul bătrân e sigur de reuşită — fiind conştiincios —. Dar într'un judeţ de exemplu, sunt numai preoţi bătrâni? Nu. Acum, dacă preotul tânăr are mai multă cultură teologică prin pregătirea ce i-se dă în seminar spre a corespunde timpuri
lor de azi, îşi are şi el terenul lui de I munca destul de greu şi anume: de ! a sta ia discuţie cu sectanţii şi a le i combate idede arătându-le falsitatea susţinerilor lor. Dacă fiecare din i ei îşi au terenul lor de muncă ce i mai lipseşte? Armonia, precum şi • zelul din partea fiecăruia, iar reuşita vine sigur luminând şi deschizând calea către mântuire, întocmai cum aureola apare la orizont şi descinde frumos calea solară şi totodată se vor îndeplini cuvintele Mântuitorului ce zice: „Şi va fi fl turmă şi un păstor." Ioan X-16, Ceva mai mult, eu cred că nu toţi preoţii tineri vor şti să aducă argumente puternice contra sectanţilor; totodată adaug că şi preoţii bătrâni vor şti să combată ideile sectanţilor, deoarece nu mă îndoesc că mulţi din ei au studiat Sf. Scriptură, iar re* vistele teologice (ex. Bis. Ort.) nu le-au lăsat nerăsfoite, cari le-au ajutat la complectarea cunoştinţelor.
Cari preoţi sunt mai mult pătrunşi de sublimitatea fiinţei divine? Biserica creştină nu are nevoe de preoţi tineri fiziceşte cari mâine vor îmbătrâni; ci de preoţi cari să întinerească zi cu zi în credinţă şi în morală cei doi stâlpi puternici зЛ bisericei lui Hristos. Acum iată concluzia: Preoţii trebue scoşi la pensie în caz de infirmitate fizică, scoşi din slujba sfântă în caz de infirmitate morală şi atunci când vor în< cerca să ştirbească Credinţa acestea indiferent de vârstă.
Gheorghe D. CiocO*
No. 166 „ C U L T U R A P O P O R U L U I " Pagina 3.
internaţional de studii psi-chice şi psichologie expe
rimentală delà Paris Strălucitul succes ştiinţific al
României. In cursul lunei Iunie a. c. a avut
0 c la i a r i s , sub auspiciile Societăţii Raţiunilor, al 4-lea congres internatonal de studii psihice şi psihologie 'xperimentala, congres la care a 'articipat 53 state din toate conti-tentele.
Comitetul internaţional de patroni a fost compus din: Profesorul ;• Bozzano (öavona); Prof. Dr. 'ûrico Morselli, neurolog (Genua); T°f. Van der iNaillen (San Franco) ; prof. Dr. E. Defillo (San Jorningo); Prof. Dr. Paul Joire Paris) ;prof. Dr. J . Ferrua (Tu-
l n ) ; Prof. E. A. Ghavez (.Mexico;. ' a acest mare congres internaţio-a'> România a fost invitată şi re-
lp e «entată prin d. Dr. L. Miraho-lati, delà clinica neurologică din
4 Cu care ocaziune, distinsul nostru
ţ^iic a făcut trei comunicări ştiin-*içe privitoare la a ) radio-vibra-
înt\ea scoarţei cerebrale; b) auto-ţismul centrilor corticali si sub-
"^rficali 'tn stările de sngeatiune; c) Psihozele şi nevrozele faţă de pi-, jjoterapie.
Comunicările ştinţif ice ale delegatului tării noastre au fost strălucit
.glevate, luându-se hotărîrea de a fi lUblicate pentru toate ţările parti-jparite la congres.
Qu această ocaziune s'au adus ,ari elogii la adresa ţării noastre, areia i-s'a acordat un loc perma-giit în comitetul central internaţio-a l pentru care a fost propus şi ' ' cu unanimitate d-rul L. Mira-orian. jj_sa a mai fost invitat cu acest
rilej, să ţină două conferinţe la hiladelphia. Onoarea ce i-s'a făcut României,
recum şi strălucitul succes al dedatului nostru, în urma căruia jga, a obţinut înalta distincţiune
lind ales membru în comitetul cen-a l internaţional, se resfrânge pe e altă parte, şi cu drept cuvânt supra întregului corp sanitar mi-tar, care are cinstea de a-1 nu-ára' în cadrele lui active la spita-.1 corpului 6 A. putem să ne mândrim de acest
itrălucit succes ştiinţific al ţării oastre, care desigur că va aduce o uternică contribuţiune la ridicarea ,restigiului ei în ochii întregii lumi.
Medicus.
Cronica gălâţeana Asociaţia „Cultura Technică" din
Galaţi, a absolvenţilor Şcoalelor de meserii, a dat în cursul lunei Mai a. c un frumos festival artistic şi cultural, al cărui beneficiu va servi pentru clădirea unui lăcaş de cultura al meseriaşilor.
După cuvântul de deschidere ro-siii. ue d-1 M. V. Mârza — preşedintele acestei Asociaţii — a urmat frumoasa conferinţă a d-lui ing. Stavri Cunescu, directorul învăţământului din Ministerul Muncii, care a vorbit despre „Educaţia mun-citorimei". 4
D-1 Ştefan Doliş a declamat frumos poemul „Muncitorii'', dedicat u-lui ing. V. Mişicu, Inspectorul atelierelor C. F. R.
S a jucat apoi piesa de teatru în versuri „Jean Marie" de Andre ïheriet , în roluri: d-ra Lyda Jos-sai şi d-nii M. Munteanu şi Gogu Vasiliu. Simpaticul artist popular
Ciorob delectat publicul cântând o poemă din Ardeal — din frunză — şi din fluer o doină care au plăcut mult publicului.
La urmă s'a jucat drama într'un act „Comoara" de V. Eftimiu, în roluri: d-ra T. Nicolau şi d-nii M. Au-neanu şi A. Comarinescu. Publicul a răsplătit cu aplaude binemeritate pe artiştii diletanţi care s'au achitat in mod lăudabil de rolurile lor; de asemeni se cuvine laude şi d-lui M. Mârza, harnicul preşedinte al acestei Asociaţii, care munceşte din răsputeri, organizând astfel de petreceri culturale, al căror venit este destinat ia ridicarea unui Cămin cultural care este ţinta de căpetenie a acestei Asociaţii.
Ioan Dimitriu
I Comuna Golăşeii-Noi — Date istorice —
Comuna Golăşeii-Noi, compusă In satul Golăşeii-Noi, a fost înfiinţa în anul 1895 de către Petre
larp, pe atunci prim-ministru. Această comună se află situată 30 km. spre sud de oraşul Brăila,
re o populaţie de 2000 suflete (485 (amilii).
Satul la început a fost clădit de t, zidind locuinţe model tip şi pe
are locuitorii le-au achitat în 15 rllL
Tot în anul 1895 s'a clădit de latre guvernul Petre Carp şi o şcoa-
foarte frumoasă, care funcţionea-;ă din Noembrie 1898.
Delà acea dată şi până azi a fost ondusă de d-1 Diceatu Aftanasie opor, un om energic şi plin de a--nt. La 1898 a început şcoala cu 1 -st şi un număr de 90 elevi, i a r în
•rezent are patru posturi şi un nude 412 elevi.
Felicităm pe d-1 Topor pentru Tgia şi munca depusă pentru lu-
iea poporului. Satul desvoltându-se se simţea
іеѵоіа de a avea o biserică, şi în ul 1906 din iniţiativa d-lui A.
opor se strânse capitalul necesar se clădi o biserică destul de fru
moasă care se sfinţi în ziua de 13 tecemvrie 1906, purtând hramul (Sfinţii Arhangheli".
Ia Aprilie 1923, luă fiinţă co-B t tûa, rar în anul 1924 îşi clădi °шагіа, care poate face cinste ori &rui cetăţean.
Ь comună avem ca instituţii oblice următoarele:
Banca populară „Alexandru Ioan h u " înfiinţată în anul 1906, având 0 membri ş i un capital social de Щ mii lei. Mai are o Cooperativă W o l ă înfiinţată în anul 1923 cu 6 membri şi un capital de 10 mii
lei. Comuna Golăşeii-Noi, poartă nu
•tote'moşiei lui Petre Carp. El a murit, dar comuna ş i şcoala
* vorbi mereu despre el, amintind 4 , 1 generaţie în generaţie cine m Petre Carp. tu... . G. E. Solomon
Din B â r l a d Oraşul Bârlad, oraşul iniţiative
lor frumoase, dă o nouă dovadă de o frumoasă şi nobilă iniţiativă.
La „Spitalul Bâriad şi Elena Bel diman", preotul capelei spitalului — de curând numit — pr. Iulian Georgeseu, a luat lăudabila iniţiativă înfiinţând o bibliotecă, aşa zisă: „Biblioteca bolnavilor din spitalul Bârlad şi Elena Beldiman", a făcut apeluri sorise la societatea bârlă-deană, cum şi la aproape toate institutele de publicitate şi librăriile din întreaga ţară, cari în parte
• până în prezent — au răspuns cu bunăvoinţă, trimiţând gratuit tinerei biblioteci : cărţi morale, li terare, sociale şi patriotice, strân-gându-se astfel cam o mie de volume, cum şi câteva abonamente de reviste gratuite.
Preotul iniţiator, care e şi bibliotecar, împarte de douăori pe săptămână cărţi personalului inferior spre a se cultiva şi bolnavilor, ca prin cetitul lor să li-se ridice moralul, iar timpul pe patul de suferinţă să li-se pară mai scurt. O plăcută impresie face vizitatorului văzând pe bolnavi cu cărţile în mâini, iar pe feţele lor citindu-se o schimbare morală înspre bine şi o bucurie. Ţăranul delà ţară, fost bolnav în spital, pleacă vindecat refăcut sufleteşte, cu gustul cetitu-lui atât de necesar lui şi cu impresii duioase că se mai găsesc şt pentru dânsul oameni cari se îngrijesc şi de luminarea lui, şi că în fine, în spital a obţinut pe lângă vindecarea trupească şi pe cea sufletească.
Ar fi de dorit ca biblioteci de felul acesta să se înfiinţeze în fiecare spital, în vedere că suferindul are timpul necesar cititului.
Iniţiatorul, cu gusturi americane, intenţionează şi se strădueşte a înfiinţa şi un mic cinematograf mobil pentru distracţia bolnavilor din spital cu filme morale şi patriotice.
Urăm tinerei şi binevenitei biblioteci mărire, iniţiatorului curaj şi spor la muncă, iar publicului îndemn în a dona cărţi, încurajând ou modul acesta pe toţi acei ce se dedică binelui public.
G. Nedelea
А В О Л A M 1 Î \ U L Pe un an 250 de lei. Pentru să
teni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, meseriaşi şi muncitori 200 lei pe an.
Abonamentul se plăteşte înainte; se fac abonamente şi pe o jumătate de an.
Pentru instituţii financiare, biblioteci, cluburi şi localuri publice abonamentul este 400 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 500 lei.
T r e i p r e m i i pentru copii
Pictorul N. N . Tonitza anunţă pe această cale instituirea a trei premii anuale, cari vor fi pe durata de trei ani consecutivi (1926, 1927 şi 1928) pentru cele mai caracteristice desemne (în negru sau colorate) executate numai din minte ori numai după natură, de copii cari să nu ii depăşit vârsta de 13 ani. Trimiterile se fac de pe acum până la 1 Septembrie o., în plicuri recomandate, pe adresa N. N. Tonitza, Str. Popa Soore No. 66 Bucureşti. Fiecare copil va putea prezenta, în acelaş plic, chiar zece exemplare desemnate, purtând tiecare pe contrapagină în afară de titlul bucăţii, numele şi pronumele concurentului; anul, localitatea şi ţinutul de naştere; şcoala, localitatea şi provincia unde se află acuma, precum şi profesiunea mamei şi a tatălui. Lucrările primite se vor cerceta între 1 Sdptemvrie şi 1 Octomvre a. c , de către o comisiune alcătuită din un profesor de pedagogie, un scriitor, un cronicar de ană , un sculptor, şi un pictor al căror nume se vor publica la timp. Cele m^i izbutite desemne (mai copilăreşte izbutite) vor fi reproduse în diferite gazete şi reviste şi premiate după cum urmează:
Premiul I. 1500 Lei Premiul II . HJ0J Lei Premiul III. 5U0 Lei
Odată cu publicarea rezultatului (1 Out. o.) premiaţii vor primi prin mandat postal la adresele arătate, cuvenitele sume.
Concursurile acestea n'au nimic comun cu obicinuitele întreceri de jocuri şi şarade, organizate de numeroasele publicaţiuni hărăzite exclusiv copiilor. Ele au scop mult mai înalt, anume acela de a aduna cât mai numeroase şi variate documente, cari vor servi ulterior unui stuuiu atent şi amănunţit asupra evoluţiei tehnicei în legătură cu evoluţia suflttească a artistului contemporan.
In această delicată muncă de selecţionare, pictorul N. Tonitza se bizuie pe sprijinul luminat al pedagogilor, artiştilor, scriitorilor, preoţilor, institutorilor, învăţătorilor, părinţilor de pretutindeni, cari sunt deopotrivă preocupaţi de sufletul copiilor noştri.
Sfaturi pract ice Cum se pot scoate petele de gră-
ssme. — Fă soluţia următoare: Esenţă de terebentină 300 gr.;
Eter 40 gr.; Alcool 30 gr.; Acid citric 1 gr.
Se toarnă câteva picături din această soluţie pe o bucăţică de flanelă şi se freacă de mai multeori pata, cave în curând va dispare.
Pete de cerneală. — Oţetul foarte tare are o mare acţiune asupra cer-nelei. Se udă pata cu oţet, se spală apoi cu apă, se freacă şi se usucă. Pata dispare.
Sarea de oxalat de potasiu presărata pe pata de cerneală face să dispară. Distruge însă culoarea stolelor.
Curăţirea mănuşilor. — Faceţi următoarea pastă:
Apă de ploaie 100 gr.; Praf de săpun 200 gr.; Apă de javelle 170 gr.; Alcali 10 gr.
Muiaţi un burete din această pastă şi frecaţi mănuşile până dispar petele. Sia
ŞTIRILE SĂPTĂMÂNII Ne permitem a aduce la cunoştinţa cititorilor noştri că: Ziarul „CULTURA POPORULUI", care va deveni în curând or
ganul oficial al Asociaţiunii pentru literatura şi cultura poporului român „Astra" din Sibiu, îşi va înceta apariţia pe oarecare timp mai scurt, până la regularea chestiunilor de fuz une cu Asocia-ţiunea culturală „Astra".
ACADEMIA ROMÂNĂ, în şe-* * dinţa iutimă delà 10 Iunie c , a ales cu unanimitatea voturilor, membri onorari ai ei, pe d-nii: René Cagnat, secretar perpetuu al Academiei de inscripţii din Paris, Eemond Pottier, maestru în archeológia clasică şi reprezentantul Franţei în Uniunea academică internaţională. Franz Cumont, celebrul arheolog belgian şi membru al Institutului Franţei.
In aceeaş şedinţă au fost aleşi membri onorari ai Academiei, pastorul Roth din Sas Sebeş, cunoscutul compatriot Dr. C. Levaditti şi d l Petre Missir.
Academia Română a ales cu unanimitate de voturi în şedinţa delà 12 Iunie curent, membru de onoare pe d-1 Charles Richdt, laureat al premiului Nobel, membru al Institutului Franţei, profesor al facultăţii de medicină din Paris, descoperitorul „Anafilaxiei" unul din creatorii Seroterapiei şi luptător luminat în domeniul Mdtaps hicei.
Д S. R. Principesa Ileana a tri-mis pentru fondul serbării
date de d-1 Ioan Begu, conducătorul Căminului „Mihai Popeseu" la Ateneu, suma de 1000 lei.
Beneficiul net al acestei serbări pentru coloniile şsolare este de 15 519 lei care s'a > depus d-lui casier al coloniilor. T P . S. Patriarh Miron, va întoarce
• vizita Patriarhului Ierusalimului, fă ând la 15 Septembrie o călătorie la locurile sfinte. C U R S U R I L E universităţii popu-
lare „N. Iorga" din Vălenii de munte, s'au deschis la 15 Iulie şi durează 30 de zile. C ' A U împlinit 37 ani delà moar
tea poetului M. Emineseu. r \ E C A N al Facultăţii de medicină
din Bucureşti este în prezent profesorul Dr. Ваіазевси. P \ E Ş I profesorul şi savantul no
stru Dr. V. Babeş, a atins vârsta de limita de profesorat, având în vedere valoarea d-sale, s'a prelungit cu un an profesoratul d-sale.
S'AU împlinit 4 ani delà moartea marelui nostru om politic Take
lonescu. r)TRECŢIUNEA Presei din mi
nisterul da interne, a publicat lista persoanelor pe care M. S. Regele 1-ea primit în audienţă oficială in cursul lunei Iulie :
D-nii N. N. Săveanu, fost ministru; P . Papacostea, directorul general al P . T. T.; general de corp de armată A. Văitoianu, fost preşedinte al Consiliului de minişti; N. Crainic, secretar general al ministerului cultelor; N. G. Muzicescu, secretar general al ministerului de interne; Hamed Khouloussi-Bei, însă cina tul de afaceri al Egiptului; Aurel Vlad, deputat şi fost ministru; I. Petrovici, ministru de stat; N. Petrpscu Comnen; Al. Crăsnaru, preşedintele consiliului ad. Venn.; Dr. N. Gane; Dr. St. Minovici.
Serbarea şcolară din Doftana (Bacău)
Duminecă, 20 Iunie a. o., a avut loc la şcoala din comuna noastră serbarea de fine de an. Serbarea a fost deschisă de d-1 N. Verdes, directorul şcolii, citind situaţia şcolară şi vorbind despre necesitatea şcolii şi despre foloasele cărţii în lume, rugând publicul să aibă mai multă dragoste de şcoală şi să lucreze alături de şcoală pentru înlăturarea analfabetismului. S'au recitat poezii şi anecdote frumoase şi s'au jucat mai multe jocuri naţionale de elevele şcolii ca: treico-lorul român, dansul margaretelor, dansul cercurilor, dansul Marioarei, hora ţărănească, etc. S'a jucat „Paiaţa satelor" o pitsă mora'ă, care combate pe ceice îşi părăsesc portul şi vorba strămoşească, schimo-nosindu-se în toate. Piesa a avut o reuşită remarcabilă, datorită mun-cei şi priceperei d-nei învăţătoare Cioica Munteanu-Muntmarg.
D-na înv. Tiţa Rodoteatu a instruit foatta bine pe elevele cari au jucat dansurile amintite mai sus, depunând o deosebita muncă. Publicul a vizitat frumoasa expoziţie de cusături naţionale, lucrate de elevele şooalei sub conducerea d-nei înv. Cioica Muntfanu-Muntmarg, care are o deosebită dragoste pentru arta naţională. După serbare s'au împărţit premiile şi s'au dat elevilor prezenţi bomboane. Programul a lăsat o deosebită satisfacţie în sufletele tuturor asistenţilor.
Г \ 1 ministru al lucrărilor publice L^""* primeşte în audienţă Marţea şi Vinerea între 11—1 pe particulari; în fiecare zi, Intre 11—12, pe d-nii senatori şi deputaţi. M I N I S T E R U L de finanţe a în-
tocmit o decizie, prin care se prevede că începând delà 1 Iulie a. c , toa e cererile privitoare la cârciumi vor fi soluţionate numai la 1 şi 15 a fiecărei luni. In intervalul dintre cele două date de mai sus se vor face cercetările necesare şi se vor întocmi referatele pentru cererile privitoare la cârciumi ce se vor depune în acest interval.
S'A aprobat modificarea art. 3, alineat c , din regulamentul
clinicii stomatologice de pe lângă facultatea de medicină şi farmacie din Cluj, în modul următor : Majorarea taxei de 500 lei la 1500 lei, pentru doctorii în medicină şi chirurgie cari se special zează în stomatologie la universitatea din Cluj.
C A T U L Petreşti de lângă Iaşi, a fost aproape complect distrus
de un incendiu.
DIN salina Tg.-Oona au evadat 12 ocnaşi, luând armele şi uni
formele santinelelor.
M I N I S T E R U L artelor a împru-" * mutat m< zeului asooiaţiunei „Astra" din Sibiu, 25 de tablouri ale diferiţilor pictori români, pentru a fi expuse, timp de 6 luni, în secţia plastică a acestui muzeu.
In chipul acesta publicul ardelean va putea cunoaşte artiştii din regat. ТЛ general Мігоевзи, ministrul
de război, a plecat ou ziua de 1 August c , în concediu de o lună. A R T I C O L E L E 1, 3, 11, 12, 13,
14, 15 şi 19 din regulamentul de punerea în aplicare a „legii învăţământului secundar şi superior" au fost modificate printr 'un recent decret regal publicat împreună cu modificările în „Monitorul Oficial" din 27 Iulie o. Г Ш Р А cum am anunţat mai de-
mult, cu începere delà 1 Iulie se vor plăti nouile sporuri de solde la ofi(eri şi personalul civil pendinte de ministerul de război.
Aceste sporuri au de scop a armoniza sumele pe cari le primea până acuma fiecare grad şi ele vor fi mai mari delà maior în sus; adică delà gradul de unde s'a plătit mai puţin până acum.
Sporul va fi de 24 şi jum. la sută la solda oare se primea în 1914.
Pentru plata aoestor sporuri s'a cerut o sumă de 160 milioane lei ministerului de finanţe. I N ziua de 27 Iunie a avut loo ou
deosebită pompă desvelirea monumentului, ridioat în memoria celor 214 eroi din comuna Rucăr (Muntenia), morţi în războiul pentru întregirea neamului.
S'au făcut invitaţii celor mai distinse personalităţi ale ţărei şi tuturor comandanţilor de unităţi, cărora războiul purtat multă vreme pe plaiurile acestui sat pitoresc, le-a lăsat vie amintirea vremurilor ho-tărîtoare pentru neamul nostru. Г \ 1 Simion Munteanu este rugat
să se prezinte negreşit la administraţia noastră în timpul col mai scurt căci de altfel ne vom referi parchetului.
J UDECĂTORUL minorilor de pe lângă tribunalul din Oradea, a
hotărît facerea unei razi cu concursul poliţiei, vizând protecţia minorilor.
Rezultatele admirabile, măsura frumoasă trebue pestetot aplicată.
înainte de a pleca la băi 1»roi*uraţi necondiţionat
Mersul trenurilor din Ţară de Л O l I V \ I
Cel mal precis organ de î ndrumare !
1
Cuprinde toate liniile ferate, gările, nomencla tura staţi l i nilor, legăturile t renuri lor în ţară şi străinătate, cu har tă ; şi cu cele mai precise date.
)
)
)
Preţul acestei cărţi de ÎOO pagini este numai Lei 40*--
Sc găseş te la toate l ibrării le şi cbioşeuri le de ziare din T a r ă
Administraţ ia:
i i i ; i n n : s " H u j . Str . Hátin Mo. 4t
T e l e f o n 11—Ol J
)
I
Pagina 4 „ C U L T U R A P O P O R U L U I " No.
Excursiunea învăţătorilor din jud. Covurlui prin Ardeal In zilele de 14 şi 15 Mai, 100
membrii ai asociaţiei învăţătoreşti din judeţul Covurlui, au făcut o exursiune, vizitând Ardealul şi anume : oraşul Cluj, unul din frumoasele oraşe ale ţării.
Am sosit în ziua de 13 Mai, fiind întâmpinaţi de d-na profesoară Bratu, de o bună voinţă măgulitoare pentru noi, de câţiva colegi clujeni şi mai mulţi studenţi, care ne-au primit cu cuvinte bine simţite. Toţi ne-au condus până la şooalele normale de fete şi băeţi, unde am găzduit.
In timp de 2 zile, abia am putut să vizităm câteva din cele mai de seamă instituţiuni, fabrici, etc., cu mult regret o spunem.
însoţiţi pe tot timpul de colegul I. Anghelin, care ne-a arătat adevărată bunăvoinţă colegială, am vizitat:
Casa învăţătorilor, unde am fost întâmpinaţi de câţiva colegi, în frunte cu directorul casei şi mai mulţi studenţi. Un local măreţ care adăposteşte peste 150 de studenţi, fii de învăţători din Ardeal.
La fabrica de tutun am văzut modul de fabricare a diferitelor calităţi de ţigări.
Am vizitat Instit. Surdo-muţilor, unde am văzut modul de predare al învăţătorilor la 6 clase de elevi şi eleve.
La institutul de ortopedie, am vizitat frumoasele saloane, iar d-1 Dr. Al. Rădulescu, şeful, ni-a arătat diferitele aparate medicale, multe din ele fiind invenţiunele proprii ale d-sale.
Am vizitat fabrica de bere, şcoala No. 5 un local frumos, cu o curăţenie de nedescris, institutul de educaţia idioţilor, localul Universităţii şi măreaţa Bibliotecă Universitară, toate în mod sumar. Biblioteca Universităţii este sub direcţia, d-lui Dr. Barbu. Aici am fost primiţi cu cea mai mare răceală. Chiar delà intrare ni-s'a pus înainte deviza: Numai ochii să lucreze, iar mâinele în buzunare. Un local atât de colos, cu o bibliotecă atât de vastă, cum nu este alta îc ţară, să nu vedem, să nu auzim ceva explicaţiuni, nu mi-am putut închipui. N'am trecut decât prin câteva sale cu : inventariile, revistele, jurnalele, Aula şi încolo nimic. .Când eram în Aula Univărsităţii, cu dorul şi setea de a auzi şi primi cera nou, nu putea cineva să ne facă istoricul acelei clădiri şi a bibliotecii. Par'că n'am fi fost Români. Mulţumim d-lui student Gavrilescu, cave din fugă ni-a dat ceva explicaţiuni, fiind siliţi să plecăm.
Am vizitat muzeul româno-ungu-resc instalat în casa veche unde s'a născut Matei Corvin, unde prin cele ce am văzut, am fost destul de impresionaţi.
Am vizitat Teatrul Naţional, cam de mărimea şi frumuseţa celui din Iaşi, asistând şi la reprezentarea Operei „Tosea".
Cu cea mai mare bunăvoinţă şi însufleţire românească am fost primiţi la Academia Agricolă de sub direcţia d-lui Chiriţescu. Am vizitat localul Academii cu sălile de studii, aşezat pe o coastă păduroasă cu privelişti fermecătoare şi muzeul agricol după specialităţi. Pu-nându-ne la dispoziţie camionul şcoalei, am vizitat Ferma Academii situată la un km. depărtare. Aici am văzut diferitele rase de animale, locuinţele lor sistematice, hambarele cu diferitele producţiuni de seminţe, câmpul de experienţă de aici, d-1 director ne-a ţinut o frumoasă cuvântare, arătând că datoria noastră a învăţătorilor ѳ să pregătim pe copii încă de pe băncile şcoalei, să iubească şi să îmbrăţişeze agricultura, bogăţia de căpetenie a ţării, căreia nu i-se dă atenţia cuvenită.
De asemenea nu vom uita nici bunăvoinţă ce ni-a arătat-o d-1 director al şcoalei normale de băeţi şi d-şoara directoare a şcoalei normale de fete d-şoara Gabor Ioana, oare ne-au dat cea mai mare ospitalitate şi pentru oare Je aducem cele mai vii mulţumiri.
Atât la ducere prin trecătoarea Palanca cât şi la întoarcere prin trecătoarea Predeal mi-s'a desfăşurat în faţa ochilor cele mai frumoase şi neuitate privelişti ale iubitei noastre ţări.
V. Huzmu învăţător
Serbarea liceului „Traian" din Turnul-Severin
Iu ziua de 15 Mai c. fiind patronul liceului din oraşul nostru, a fost sărbătorită cu un fast deosebit.
La orele U a. m. în grădina liceului în faţa autorităţilor militare, civile şi a întregului corp didactic, s'au executat de către elevii acelui liceu: Imnul Regal; 15 Mai, conferinţa rostită de elevul Martinescu din cl. VIII C cil' в £L fost viu aplaudat. Plânsul Sfinxului, poezie de C. Gorun, elevul Băileanu cl. I. a. Cântecul Alpilor, cor armonizat de I. iáf. Paulian. Reîntors, de Oct. Goga, Po-pescu Mihai cl. 8. Imnul Liceului „Trian" de maestrul cunoscut I. St. Paulian, executat nespus de bine. I Corurile au fost conduse de părintele diacon Sachelarie din cauza de boală a d-lui Paulian. Orele 10.30 a. ni. se oficiază la catedrala oraşului un serviciu religios de către părintele Munteanu, răspunsurile fiind date de FI. Flueraş prim-câ-ntăreţ şi corul religios.
Gheorghe Năstăsescu
Mişcarea Culturală din Târnova (Soroca)
Laudă şi mulţumire aducem oa- >
menilor mari la suflet, cari au stăruit să se înfiinţeze în comuna noastră „Căminul cultural". Fiind o comună cu multe forţe intelectuale, căminul cultural a prins repede rădăcini.
Datorită membrilor cari se compun din învăţători, preoţi, judecători, etc., căminul organizează şezători culturale, din două în două săptămâni.
Şezătorile se încep cu coruri, după cari urinează cuvântări eu conţinut diferit: religios, agricol, după care urmează recitări, de către elevi şi persoane particulare, şi coruri executate de către corul căminului.
La unele şezători se citesc bucăţi alese din scriitorii români, cu stilul uşor şi cu caracter plăcut. Datorită felului cu ce se desfăşoară şezătorile, sătenii vin în fiecare dată tot mai mulţi, şi se întorc mulţumiţi spre casele lor.
Tot cu ocazia şezătorilor culturale li-se vorbeşte gospodarilor despre răul mare comis de acei ce îşi leapădă gospodăriile şi se duc în Brazilia.
Un cămin cultural într'un sat este un focar de cultură, alături de şcoală şi biserică. Conducătorii acestor instituţii sunt datori să îndrumeze mulţimea pe calea adevărului, dreptăţii şi altele pe care cale de mult merg alte popoare, îndeplinindu-şi prin aceasta cea mai sfântă chemare a lor şi făcând naţiunei cel mai mare bine.
Ganea S., înv., Soroca
IMn act iv i tatea satului Haláéra
Cercul cultural „Sf. Gheorghe" şi#-a continuat cu succes şi anul a-cesta activitatea culturală.
Locuitorii comunelor au primit eu multa bucurie cerc. cult. şi au dat tot concursul luând parte în număr destul de mare la micile serbări date cu elevii şcoalelor. Dintre toate aceste comune vizitate, com. Să-răţeni merită mai multă atenţie, şi iată pentruce: comuna Sărăţenii-Noui e formată în împrejurări grele. Şi-а mutat vatra de pe malul lalo-miţei, care inundă deseori comuna, tocmai aproape de linia ferată (5 kilometri depărtare). Deşi e un sat nou format de doi ani de zile, totuşi locuitorii sub imboldul stăruitor al bătrânului învăţător, Gh. Popescu, un apostol al neamului, au putut ridica şi şcoala — focarul de lumină — şi biserica — focar de credinţă — două. altare sfinte.
Frământările locuitorilor în această direcţie au fost enorme. Şi-au dat şi ultimul ban pentru a ajuta la ridicarea acestor altare sfinte. Şi azi după doi ani rămâi uimit văzând ce-au făcut aceşti locuitori pentru satul lor.
In ei se află sădită credinţa în D-zeu, care n'a dispărut din sufletul lor — cum e pe cale a dispare la unii locuitori din alte sate — şi iubirea faţă de acest stâlp al naţiunii: şcoala. Ei sunt pătrunşi adânc de rostul lor în viaţă căci, credinţa şi cultura formează, baza civilizaţiei Dumnezeu să le ajute acestor cinstiţi muncitori şi credincioşi locui tori.
Gh. Ionescu-Balaciu, înv.
Serbări în judeţul Sălaj (Transilvania)
Ziua eroilor s'a serbat cu solemnitatea cuvenită în pădurea Doliului; unde s'a prezentat şcolari cu drapele în frunte cu învăţători şi preoţi din satele Hidig-Doh, Maladia, Zalnoc, Moiad, părintele protopop Ostate din Hidig a deschis serbarea cu o vorbire potrivită, fiecare şcoală s'a produs cu cântări şi de-clamări, a plăcut mult dialoagele şcolarilor din Doh, a cântat pe 2 voci şcolarii din Zalnoc sub conducerea înv. director Viţian, corul învăţătorilor a escelat; d-şoarele învăţătoare Ostate din Hidig ca so-pranistă, iar* d-şoara Felicia Bran din Doh ca altistă, a atras atenţiunea tuturora. Serbarea a închis-o părintele Butean din Zalnoc, rugând sătenii ca şi pe anul viitor să vină in număr aşa frumos.
Venind lăutari s'a încins la horă cei (500 şcolari, cu săteni şi inteligenţii satelor, după horă fiecare
şcolar s'a provăzut cu ujina, iar doamnele preotese din Hidig şi Doh au întins o masă bogată pe iarbă verde, a ospătat pe inteligenţi, după care s'a depărtat fiecare la satul său. Românaşului îi place mult dacă „domnii noştri" să interesează de ei.
— In 24 Mai, s'a sfinţit un clopot în satul Orboi, s'au prezentat cu procesiuni şi cântări 10 sate vecine, iar fanfara din Cehaluţ a dat răspunsurile liturgice, predica o ţinut-o părintele Butean din Zalnoc.
E trist că în aceste părţi a dispărut cu totul portul naţional, cei prezenţi păreau orăşeni, un singur copilaş din satul Chegea a fost admirat de toţi în frumosul port naţional. Săteanul Iliş a ospătat inteligenţi, iar curatorele şi sătenii, pe cei prezenţi.
— In 30 Mai şi-a ţinut Sinodul tractul Serecuad în satul Hotoan, lângă Cărei, s'au prezentat 11 preoţi şi protopopii Cupsia, Pătcaş, Bohă-ţel, a predicat în biserică preotul Vaida din Serecuad, răspunsurile liturgice le-a dat corul plugarilor din sat care face fală judeţului Sălaj, lauda i-se cuvine învăţătorului Popan care încă are o voce plăcută.
După slujbă s'a ţinut sinodul în care preotul Filip din Pir şi-a cetit disertaţia sa lucrată cu multă pricepere „Despre socialism", s'au per-t iactat starea tractului, apoi protopopul Patcaş a dat o masă bogată, acest venerabil preot bătrân de 84 ani, cu o barbă şi păr alb ca zăpada îţi impune respect, cunoscut ca scriitor de cărţi de rugăciuni, cunoscut în aceste părţi „zise ungurene", ca naţionalist înfocat; care dacă nu trăia sub regimul maghiar, azi l'ar împodobi mitra vlădicească pentru meritele avute.
Tot în 30 Mai s'a sfinţit cu mare fast un clopot nou în satul vecin Câuaş, de către protopopul A. Báliban din Unimăt şi preotul local.
Ţăranii din aceste părţi mărginaşe cu Ungaria sunt model de biseri-coşi, gospodari cu stare şi cinstitori de preoţi şi biserică strămoşească.
I. D. Butean
B Ö S Z Ö R M É N Y I şi E R D É L Y I coafor de dame 9I manleure
Spal&, ondoleaxă şl văpseşte parol. Face şl alte lucrări în pâr. Tunde după moda nonă : Bton şl Bubi.
Cluj, Piaţa Unirii 22 (în curie). (No. 71 perm 1
I S i b l i o g r a f i e
A apărut : TEORIA UNDELOR GÂNDIRE! Reprezintă sinteza unei ştiinţe
universale a energiilor din natură şi explică: Sugestiunea, Televiziunea mintală, Telepátia, Hipnotismul şi Spiritismul. Această teorie rezolvă cea mai importantă problemă asupra naturei omeneşti, eu ea se creisză o nouă ştiinţă: Psicho-Energia.
Avlcenne, ilustrul Dr. arab (980 —1037), susţinea influenţa prin fascinaţie, la distanţă; Van Hel-mont, celebrul Dr. belgian (1577 —1644), a susţinut şi el influenţa oamenilor, la distanţă; Mesmer, renumitul Dr. german (1713—1815), făcea experienţe de magnetism animal. Mulţi savanţi ca : Ferre, D'Arsonval, Becquerel, Du Bois Raymond etc., precum şi Şcoalele lui Charcot delà Paris şi a lui Bern-heim delà Nancy, au stabilit existenţa electromagnetismului ome-aeso.
Magnetizori şi spiritişti celebrii au admis emanaţiuni fluidice din organismul şi creerul omului. Prin empirism s'a stabilit transmiterea gândirei şi cazurile de sugestiune şi telepatie.
Sugestiunea la distanţă nu a fost încă demonstrată până la 1903, afirmă profesorul Grasset, la pagina 130, din cartea s a : „Hipnotism şi sugestiune", publicata în 1906.
Se confirmă dar că demonstraţia ştiinţifica începe la Bucureşti în 1903, în o conferinţă făcută la Ateneul Român: „Energia universală, Electricitatea şi viaţa" de căpitanul Ştefan Christeseu, autorul noului sistem de Cosmogonie ştiinţifică: „Organizarea celulară şi so-lenoidă a lumilor", pune bazele unei teorii ştiinţifice asimilând Fenomenul psichologie al undelor gândirei cu fenomenul fizic al undelor din T. F . F .
Din 1903, în o serie de 14 lucrări, din 25 ce are publicate în ţară şi străinătate, printre cari se află: „Energia creatoare şi Gândirea omenească", a formulat o teorie complectă (1919), confirmată acum prin captarea acestor Unde, în aparate sensibile speciale.
In 1924 în o conferinţă făcută la Universitatea din Paris (Sorbona), în faţa membrilor Badio-Clubului Franţei, prezidată de Eduard Belin, a susţinut această teză, publicată sub titlul: „Undele fluorescente în substratul materiei". Astăzi prin lucrarea: „Undele gândirei", des-voltată la Conferinţa delà Fundaţia Universitară Carol I., la 23 Mai 1926, desăvârşeşte această demon-straţiune care aparţine Ştiinţei şi Gândirei româneşti. Această teorie interesează atât pe doctori, magistraţi, avocaţi, etc., cât şi pe toţi intelectualii cari urmăresc fenomenul sugestiei, precum şi po toţi românii doritori să cunoască şi să sprijine ştiinţa românească. Se găseşte la principalele librării din ţară.
CÂNTEC Cât îi ţara ungurească Nu-i ca fata românească. Ce cu brâul când se'ncinge Faţa ei îi varsă sânge. Când se'neinge cu-amândouă, Faţa ei îi varsă rouă. Când se'ncinge peste tot, Faţa ei îi varsă foc. Mai în sus de cingătoare, Are două merişioare. Meri soare aurite Ce le ţine-acoperite. Faţa-i albă ca рвЬаги, Gura dulce ca Zaharu. Ochii negrii ca neghina, Gura dulce ca smochina.
Auzit delà Preoteasa D. Maria din Cacoţi-ulehedinţi
de losif N. Dumitrescu
Mai bine ca
ori şi unde ne serveşte la
Baia Elisabeta Băi de abur,
ăe cadâ, duş, etc.
CLUJ, Sír. Călugăriţelor (pe Someţ).
C o a f o r d e d a m e :»: Cel mai mare magazin în toate specialităţile I U I i l I J M U Ş Ş A Olaj, Str. Memorandului 10.
i p a n t a l o n : TENNIS
c o s t u m e d e PÂNZĂ
S A C O U R I LÜSTER la
M. NEUMANN jj Cluj , Piaţa Unirii 14 J „ t ~ - a = ^ _ . _ . P
FABRICA D E ARTICOLE ARGINTATE
î „ T A C Â M U L . I s'a mutat în str. N. Iorga 11-a. | J3 No. 89 perm.
І О Р Т І С A I Str. Universităţii No. 1
1 Cea mai modernă prăvălie pentru art i c o l e d e o p t i c ă . Repară ochelari cu
A V
cele mai eftine preA V
ţuri. Magazie de A V Articole spitaliceşti, A V de gumă, bandaje
etc. C o m e n z i l e făc u t e p r i n p o s t ă se trimit imediat.
23—12—7
ARON LAZAI CROITOR CIVIL ŞI MILITA
Preţuri modeste, serveşte p r o m p t şi c o n ş t i i n c i o s
Cluj, Strada N. Iorga I 24—52—6
A Ca mărci cele mai bune de bere sunt recunoscute:
b e r e a l b ă m a l t a p r e c i a t a
Г П -S U S" 99
b e r e a n e a g r ă s p e c i a l ă
HERCULES" 99
a i a b r i c e i de b e r e „ C Z E L L . " d in C l u j
g ă s e ş t e p r e t u t i n d e n i !
I
I I
«
«
ТЕІЛ5ГОДГ 105, Nr. 28—12—3
A L E X I Ş I Y A S S I M G . D I P L .
A p a r a t e de r e e e p -ţ i n n e ş i e m i s i n n e p e n t r u a m a t o r i , I n s -\ w t a l a ţ i n n i c o m p l e t e de лЛ^"" p o s t u r i c n c a d r u s a u an-t e n ä , P i e s e de taşa te e n g r o s ş i e n d e t a i l p e n t r u S u p e r h e t e -r o d y n e , Vi tra ş i T r o p a d y n e , A u d i o n e t e , R e i n a r l z , L o w - b o s s
e tc . m a r c ă A m e r i c a n ă , Germană , K n g r l e z ä , S v e d e z ä etc . , e tc .
L ă m p i de r e c e p ţ i e . A c c n m o . l a t o r i spec ia l i ,Ki t -ur icom<
p l e t e p e n t r u c o n s t r u c ţ i e I n s t r n c ţ i u n i p r a c t i c »
ş i t e o r e t i c e g r a t u i t e . D e s e m n e d e con» s t r u c ţ i e .
Atelier şi laborator pentru montare şi reparaţiuni
Subscrieţi acţiuni la „Cultura Poporali шшшшшшшшштшшшшшшт
M A S Ï X I ЮЕ T K E K R A T cu motor de benzină sau motorină, livrează în con<liţiuni de plată foarte avaniagioase
F a b r i c e l e de m a ş i n i
AND. Ii8EGE 16 S. A. S I B I U
La cerere trimitem gratuit oferte şi prospecte. 3 0 - 4 - 2
întreprinderea de Instalaţhmi Electr ice a oraşului Cluj
A t a ş a t a Uzinelor Electr ice C L U J , Calea Regele Ferdinand No. 30.
E X E C U T Ă . : Instalaţiuni electrice de înaită şi joasă tensiune
pentru iluminat şi forţă motricâ, montări de tot felul de motoare, transformatoare şi aparate
electrice rebobina] şi reparaţiuni în mod radical. Staţiune specială : de verificat contoare
electrice cari se şi repară şi instalează din nou
Depozit de lămpi electrice, material di
instalaţiuni, piese de schimb, etc. etc, Planuri, proeete, oferte şi devize. Efectuate de specialişti ia cereri
A t e n ţ i n o e a g r i c u l t o r i Éle aproprie timpul treeratiiliii
Păstraţi timpul, banii şi displăoerile, procurâudn-vă o garnitui de treerat de prima calitate, cereţi ofertă gratuită asupra
27-1
Batozelor de treerat MAY, şi Motoarelor de benzină DEUTZ
cari sut.;t. neîntrecute în durabilitate şi capabilitate. Aceste se ca preţuri foarte reduse şi pe lângă condiţiuni foarte avantagions de plata în depozitele
DepartamentulMaşinilor alReuniunei agricole s. SIBIU, Strada Sării No. 2 2 .
Sucursale: Sighişoara, Mediaş, Tg-Murei C o n t - c u r e n t : I n s t i t u t u l de C r e d i t F o n c i a r , S ib i '
Tiparul Tipografiei „Viaţa", Cin], Strada Regina Maria M.
top related